Pastel de toamn

Pe muntele negru de frunza de var

Te chem cu accent brumariu s te sperii
Cnd spicul de toamn d-n spicele verii
i cade lumina i trage s moar.

i sunt ntrebri prin natura puzderii

i sfrie ploaia dinti ca o cear
i vara ne-nchide n toamna afar
Femeie, brbat sub pecetea tcerii.

Aicea la munte mai poate s spere

i cel care moare c moartea-i departe
i noi s fugim i s scriem o carte
n ea cuprinznd ale toamnei mistere.

C suntem n lume pe-acolo prin partea

Pe unde ntrzie pota i moartea.