Sunteți pe pagina 1din 330

Nr. S.M.F.T. 3 Din 16.01 2013

R O M Â N I A MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Statul Major al Forţelor Terestre

APĂRĂRII NAŢIONALE Statul Major al Forţelor Terestre F.T. / I. – 4.1 N E S E

F.T. / I. 4.1

N E S E C R E T Exemplarul

MANUALUL PENTRU LUPTĂ AL PLUTONULUI DE INFANTERIE

Bucureşti - 2012 -

NESECRET

1

Şeful colectivului de elaborare:

Colectivul de elaborare:

NESECRET

Colonel conf. univ. dr. Stelian PANTAZI Locotenent colonel Gheorghe BANCIU Locotenent colonel Ion GIB Locotenent colonel Cecilia RAMBA Locotenent colonel Daniel GĂBUREANU Maior Gligor VĂIDEAN Maior Sorin BODA Maior George SPALOGHE Maior Mihai STANCU Căpitan Cosmin SÂRB P.c.c. Tünde LUKACS

NESECRET

2

R O M Â N I A

NESECRET

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Statul Major al Forţelor Terestre

Exemplarul nr.

EVIDENŢA MODIFICĂRILOR Efectuate în conţinutul F.T./I-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie

Nr. Data crt. modificării Capitolul, secţiunea, paragraful, articolul modificate Structuri care au avizat
Nr.
Data
crt.
modificării
Capitolul, secţiunea,
paragraful, articolul
modificate
Structuri care au
avizat
modificarea
Autoritatea de
decizie care a aprobat
modificarea
Observaţii

NESECRET

3

NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET

NESECRET

CUVÂNT INTRODUCTIV

„F.T./I.-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie” a fost realizat în concordanţă cu principalele publicaţii similare ale celorlalte state membre NATO precum şi prin valorificarea experienţei dobândite de unităţile operaţionalizate şi instituţiile militare de învăţământ, asigurând compatibilitatea şi interoperabilitatea cu principiile, procedurile şi standardele operaţionale ale structurilor similare din armatele statelor membre NATO. Manualul se constituie într-o contribuţie de valoare teoretică şi practic-aplicativă la dezvoltarea orizontului de acţiune în câmpul tactic pentru ofiţerii de infanterie care urmează cursuri de perfecţionare, precum şi pentru elaborarea documentelor de conducere la nivelul plutonului din arma infanterie. Prevederile acestui manual trebuie să constituie un îndrumar şi un punct de referinţă în abordarea acţiunilor de luptă, fără a limita însă capacitatea de analiză, sinteză, gândirea tactică şi iniţiativa tuturor celor implicaţi în planificarea şi desfăşurarea acţiunilor plutonului de infanterie. „F.T./I.-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie” oferă suportul principiilor, normelor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor pentru realizarea angajării conştiente şi înţelegerii circumstanţelor în vederea fundamentării unui înalt nivel de pregătire teoretică şi practic-aplicativă, atribut fundamental al comandantului de pluton. Acest manual se adresează structurilor luptătoare pentru situaţia în care vor desfăşura acţiuni specifice luptei armate. Normele, principiile, tacticile şi tehnicile prevăzute în prezentul manual interesează şi celelalte arme şi specialităţi militare care desfăşoară acţiuni împreună sau în sprijinul plutonului de infanterie. Colectivul de autori a urmărit să cuprindă în conţinutul manualului toate aspectele relevante şi semnificative referitoare la acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie, precum şi cele asociate acestora.

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE General locotenent

dr. Sorin IOAN

NESECRET

5

NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET

NESECRET

CUPRINS

CAPITOLUL I Principii generale ………………………………….…………… …………

I-1

SECŢIUNEA 1 Plutonul de infanterie în acţiunile militare moderne …………………….

I-1

SECŢIUNEA a 2-a Puterea de luptă………………………………….…………… ……….

I-7

CAPITOLUL II Conducerea………………………………….…………… ………….……

II-1

SECŢIUNEA 1 Conducerea plutonului ………………………………………….…………

II-1

SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de conducere …………………………………… ……………

II-3

SECŢIUNEA a 3-a Proceduri de conducere a trupelor………………………….…………

II-16

CAPITOLUL III Ofensiva…………………………………………

………………………

III-1

SECŢIUNEA 1 Generalităţi ………………………………….…………… ………………

III-1

SECŢIUNEA a 2-a Structura ofensivei……………………………………… ……………

III-13

SECŢIUNEA a 3-a Procedee de trecere la ofensivă ………………………

.…………

III-16

SECŢIUNEA a 4-a Acţiuni cu caracter ofensiv ………………………………….………….

III-28

SECŢIUNEA a 5-a Particularităţi ale acţiunii ofensive …………… ……………………

III-33

CAPITOLUL IV Apărarea ………………………………….…………………… ………

IV-1

SECŢIUNEA 1 Generalităţi ……………………………………………… …………………

IV-1

SECŢIUNEA a 2–a Structura apărării ………………………………….…………………

IV-9

SECŢIUNEA a 3–a Procedee de trecere la apărare………………………………….………

IV-16

SECŢIUNEA a 4–a Acţiuni cu caracter defensiv……………………………………… …

IV-37

SECŢIUNEA a 5–a Particularităţi ale apărării ……………………….……………….……

IV-39

CAPITOLUL V Acţiuni intermediare………………………………………………………

V-1

SECŢIUNEA 1 Deplasarea………………….………………………………….……………

V-1

SECŢIUNEA a 2-a Staţionarea ……………… ……………………………………….…….

V-20

SECŢIUNEA a 3-a Regruparea ……………………………………………

….…………….

V-24

SECŢIUNEA a 4-a Înlocuirea ………………………………………………………………

V-25

SECŢIUNEA a 5-a Înaintarea spre contact ………………………………….………………

V-27

SECŢIUNEA a 6-a Lupta de întâlnire………………………………….…………… ……

V-32

SECŢIUNEA a 7-a Joncţiunea………………………………….…………… ……………

V-34

SECŢIUNEA a 8-a Retragerea………………………………….………………… ………

V-35

SECŢIUNEA a 9-a Însoţirea convoaielor………………………………….…………… …

V-39

CAPITOLUL VI Patrularea………………………………….…………… ……………

VI-1

SECŢIUNEA 1 Tipurile şi organizarea patrulelor………………………………….………

VI-1

SECŢIUNEA a 2-a Tactici şi tehnici de operare a patrulelor ………………….…………

VI-6

CAPITOLUL VII Sprijinul de luptă………………………………….…………… ………

VII-1

SECŢIUNEA 1 Sprijinul prin foc ………………………………….…………… …………

VII-1

SECŢIUNEA a 2- a Sprijinul de geniu şi EOD ………………… …………………………

VII-2

SECŢIUNEA a 3- a Sprijinul de apărare CBRN ………………………… ………………

VII-5

CAPITOLUL VIII Proceduri de control operativ ………………………….……………

VIII-1

SECŢIUNEA 1 Iluminarea câmpului de luptă ……………………………….……………

VIII-1

SECŢIUNEA a 2- a Managementul spaţiului de responsabilitate ……………… ………

VIII-3

SECŢIUNEA a 3- a Controlul distrugerilor ……………………………………… ………

VIII-5

CAPITOLUL IX Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor ………………….………….

IX-1

SECŢIUNEA 1 Siguranţa ………………………………………………… ………………

IX-2

SECŢIUNEA a 2-a Evitarea fratricidului………………………………… ………………

IX-4

SECŢIUNEA a 3-a Protecţia electronică ………………………………… ………………

IX-6

SECŢIUNEA a 4-a Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului ……

IX-7

SECŢIUNEA a 5-a Mascarea …………………………………………………… …………

IX-8

SECŢIUNEA a 6-a Protecţia genistică ………………………………………………………

IX-10

SECŢIUNEA a 7-a Protecţia EOD …………………………………………………

……

IX-12

NESECRET

7

NESECRET

SECŢIUNEA a 8-a Protecţia antiaeriană …………………………………

………………

IX-13

SECŢIUNEA a 9-a Apărarea CBRN ……………………………………… ……………….

IX-15

SECŢIUNEA a 10-a Protecţia împotriva sistemelor incendiare …………….……………

IX-20

SECŢIUNEA a 11-a Protecţia informaţiilor ……………………………………………….

IX-20

SECŢIUNEA a 12-a Protecţia mediului ……………………………………………………

IX-21

SECŢIUNEA a 13-a Securitatea şi sănătate în muncă ………………………………….

IX-22

CAPITOLUL X Sprijinul cu servicii al luptei ……………………………………….……

X-1

SECŢIUNEA 1 Sprijinul logistic …………………………………………………………….

X-2

SECŢIUNEA a 2- a Asigurarea medicală ……………………………… …………….…

X-10

SECŢIUNEA a 3- a Asistenţa religioasă …………………………………………………

X-11

CAPITOLUL XI Dispoziţii finale………………………………….…………… …… …

XI-1

Anexa nr. 1 Glosar …………………………………………………………………………

A1-1

Anexa nr. 2 Forţarea unui curs de apă şi atacul unui obiectiv …………………………

A2-1

Anexa nr. 3 Atacul planificat……………………………………………………………….

A3-1

Anexa nr. 4 Apărarea unui punct de sprijin ……………………………………………

A4-1

Anexa nr. 5 Apărarea pe un curs de apă …………………………………………………

A5-1

Anexa nr. 6 Apărarea circulară a plutonului de infanterie ……………………………

A6-1

Anexa nr. 7 Apărarea în sector a plutonului de infanterie ……………………………

A7-1

Anexa nr. 8 Deplasarea plutonului de infanterie ………………………………………

A8-1

Anexa nr. 9 Retragerea plutonului de infanterie ………………………………………

A9-1

Anexa nr. 10 Înlocuirea plutonului de infanterie ………………………………………

A10-1

Anexa nr. 11 Lupta de întâlnire /atacul în grabă ………………………………………

A11-1

Anexa nr. 12 Respingerea inamicului şi trecererea la urmărire ……………………….

A12-1

Anexa nr. 13 Ambuscada ………………………………………………………………….

A13-1

Anexa nr. 14 Incursiunea ………………………………………………………………….

A14-1

Bibliografie …………………………………………………………………………………

B-1

NESECRET

8

NESECRET

CAPITOLUL I Principii generale

0101. (1) Manualul este destinat plutonului de infanterie din compunerea companiei de

infanterie şi reglementează modul de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor militare, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, în situaţii de criză, la război şi situaţii post-conflict. (2) Manualul se adresează şi comandanţilor subunităţilor de celelalte arme, pentru organizarea, pregătirea şi angajarea acestora în acţiuni de luptă specifice infanteriei, când situaţia impune şi în conformitate cu caracteristicile tehnico-tactice ale armamentului din înzestrare.

SECŢIUNEA 1 Plutonul de infanterie în acţiunile militare moderne

0102. – Desfăşurarea acţiunilor de luptă la nivelul subunităţilor de infanterie imprimă

mediului de operare un caracter unic, complex, dinamic şi provocator.

0103. Mediul operaţional este definit ca un complex de condiţii, circumstanţe şi influenţe

care afectează angajarea forţelor militare în baza deciziei comandantului. În limbaj comun mediul

operaţional este reprezentat de totalitatea variabilelor care pot influenţa misiunea subunităţii. De aceea, pentru comandantul de pluton este foarte important să-şi însuşească modul de analiză şi înţelegere a variabilelor mediului operaţional.

0104. – Înţelegerea mediului operaţional este unul din cele mai dificile aspecte în procesul

de luare a deciziei şi de conducere a acţiunilor de luptă. Tehnicile, tacticile şi procedurile/ Tactics, Techniques and Procedures/TTP aplicabile pentru executarea sarcinilor sunt extreme de explicite.

Sarcina cea mai dificilă a comandantului de pluton este alegerea şi aplicarea TTP adecvate la condiţiile specifice ale unui mediu operaţional dat, care diferă de la o acţiune de luptă la alta.

0105. – Comandantul de pluton utilizează factorii MIFTTC/misiune, inamic, forţe proprii,

teren, timp, consideraţii despre civili/ Mission, Enemy, Terrain, Troops and Support Available, Time Available, Civil Considerations pentru înţelegerea şi descrierea mediului operaţional. Cei şase factori reprezintă elemente de catalogare şi analizare a informaţiilor. De aceea, comandantul de pluton, la fel ca toţi militarii din compunerea acestuia, observă şi evaluează continuu mediul operaţional.

1. Destinaţie

0106. Plutonul de infanterie este principala subunitate de nivel tactic din compunerea

NESECRET

I-1

NESECRET

companiei de infanterie destinată să execute misiuni în cadrul acesteia, independent sau izolat. Este înzestrat cu armament şi tehnică militară modernă, dispune de putere de foc, mare mobilitate şi capacitate de manevră.

0107. – Plutonul de infanterie este capabil să desfăşoare acţiuni de luptă în orice condiţii de

teren şi stare a vremii inclusiv în condiţii de izolare. Poate fi angajat în luptă, atât pe teritoriul naţional cât şi în acţiuni desfăşurate în afara teritoriului naţional, împotriva unor forţe convenţionale sau neconvenţionale.

0108. – Funcţie de caracteristicile mediului operaţional, plutonul de infanterie este angajat în

acţiuni de luptă, acţiuni de stabilitate, acţiuni de sprijin a autorităţilor civile naţionale sau în acţiuni

intermediare. Trecerea de la o formă de luptă la alta, într-un timp relativ scurt, necesită utilizarea unor structuri de nivel pluton/companie de infanterie, flexibile şi adaptative.

0109. – Menţinerea plutonului de infanterie în stare de operativitate, permanent, este

determinată în primul rând de gradul ridicat de mobilitate al structurii, de zonele de operaţii potenţiale în care poate fi dislocat şi de posibilele ameninţări inamice la care trebuie să răspundă.

2. Organizare

0110. (1) Plutonul de infanterie este structura de luptă de bază din organica companiei de

infanterie, având un înalt grad de coeziune între grupe şi diferitele categorii de personal ce îl compun.

(2) Organizarea şi dotarea plutonului de infanterie variază în funcţie de tipul tehnicii de luptă din înzestrare. (3) Diferenţele de organizare nu influenţează semnificativ caracterul sarcinilor pe care le poate primi plutonul şi nici modul de ducere a acţiunilor de luptă de către acesta.

0111. (1) Plutonul de infanterie este organizat conform schemei din figura nr. 1.1.1,

astfel: comanda plutonului şi trei grupe de infanterie a câte 9 militari, identic organizate.

(2) Comanda plutonului de infanterie are următoarea structură:

a) comandantul plutonului;

b) ajutorul/locţiitorul comandatului de pluton;

c) radiotelegrafist – militar din cadrul plutonului pregătit în a doua specialitate sau primit

în sprijin de la companiei sau de la plutonul transmisiuni. Acesta trebuie să fie în permanenţă în

preajma comandantului de pluton pentru transmiterea/recepţionarea ordinelor. (3) Grupa de infanterie este organizată astfel:

a) comandant de grupă;

b) echipa antipersonal/Ech.A.Pers.;

c) echipa antiblindate/Ech.A.Bl.;

NESECRET

I-2

NESECRET

d) echipa fixă/Ech.Fx.

(4) Plutonul este dotat cu următoarele categorii de tehnică şi armament de bază:

a) 3 transportoare amfibii blindate /TAB pentru transport şi luptă/ 3 maşini de luptă a

infanteriei/MLI pentru transport şi luptă;

b) 3 mitraliere;

c) 3 puşti mitralieră;

d) 3 A.G. 7;

e) 3 A.G. 40.

puşti mitralieră ; d) 3 A.G. – 7; e) 3 A.G. – 40. Figura nr. 1.1.1.

Figura nr. 1.1.1. Organizarea plutonului de infanterie

3. Capabilităţi şi limitări

0112. (1) Capabilităţile de care dispune plutonul de infanterie sunt în legătură directă cu cele ale companiei din care face parte sau în funcţie de cerinţele organizării pentru misiune. (2) Pentru îndeplinirea misiunilor plutonul de infanterie dispune de următoarele capabilităţi:

a) plutonul de infanterie îmbarcat pe MLI dispune de mare mobilitate şi putere de foc fiind

angajat, de regulă, în lupta împotriva inamicului îmbarcat pe mijloace blindate, în majoritatea

tipurilor de teren;

b) plutonul de infanterie îmbarcat pe TAB poate fi angajat în diverse tipuri de acţiuni

militare, dotarea acestuia permiţându-i să îşi menţină flexibilitatea tactică într-un teren mai puţin restrictiv, şes sau teren mediu frământat. (3) Plutonul de infanterie, indiferent de dotare, execută acţiuni ofensive, defensive şi intermediare în toate mediile, în special noaptea şi în condiţii de vizibilitate redusă, dispunând de capabilităţi pentru:

NESECRET

I-3

NESECRET

a) asigurarea, ocuparea, interzicerea şi menţinerea terenului;

b) distrugerea, capturarea, blocarea şi fixarea forţelor inamice;

c) executarea culoarelor de trecere prin obstacolele amenajate de inamic;

d) executarea atacurilor false sau demonstrative pentru inducerea în eroare a inamicului;

e) acoperirea/siguranţa şi paza unităţilor proprii;

f) executarea recunoaşterilor/ cercetării, interzicerea, ocolirea/ evitarea, înlăturarea

obstacolelor, încercuirea şi blocarea terenului sau a forţelor inamice;

g) conducerea acţiunilor executate cu subunităţi mici;

h) participarea la operaţii de desant aerian;

i) participarea la operaţii aeromobile;

j) desfăşurarea operaţiilor în cooperare cu forţele speciale sau blindate;

k) participarea la operaţii amfibii;

l) executarea contraatacurilor pentru refacerea LDA;

m)executarea manevrelor, independent sau în cadrul companiei.

0113. – La nivelul plutonului de infanterie pot fi considerate drept limitări următoarele:

a) sprijin de luptă şi de servicii limitat;

b) mobilitatea limitată, atunci când terenul şi situaţia tactică nu permite întrebuinţarea

maşinilor de luptă, a transportoarelor sau a mijloacelor aeriene de transport;

c) vulnerabilitate la focul blindatelor, al artileriei şi mijloacelor aeriene ale inamicului

atunci când este angajat în teren deschis; d) vulnerabilitate la atacul inamic cu arme de distrugere în masă, chimic, biologic, radiologic, nuclear/ADMCBRN în condiţiile existenţei unui potenţial de decontaminare limitat.

4. Principii de întrebuinţare în luptă

0114. (1) Plutonul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă pe baza şi cu respectarea:

a)

legilor luptei armate;

b)

principiilor luptei armate;

c)

cerinţelor generale pentru succesul operaţiilor;

d)

principiilor de drept internaţional umanitar.

(2) Legile luptei armate sunt:

a) concordanţa dintre scopuri, forţe şi mijloace;

b) legea raportului de forţe;

c) dependenţa doctrinei, operaţiilor, TTP de nivelul dezvoltării armamentului şi tehnicii de

luptă;

NESECRET

I-4

NESECRET

d) unitatea acţiunilor; e) amploarea crescândă a luptei armate şi necesitatea ofensivei pentru obţinerea victoriei

finale.

(3) Principiile luptei armate sunt:

a) precizarea scopurilor/definirea clară a obiectivelor;

b) unitatea şi continuitatea operaţiilor;

c) libertatea de acţiune;

d) iniţiativa;

e) flexibilitatea;

f) concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit;

g) întrebuinţarea economică a forţelor şi mijloacelor;

h) realizarea surprinderii;

i) evitarea surprinderii;

j) organizarea şi executarea oportună a manevrei;

k) realizarea şi menţinerea rezervei de forţe şi mijloace;

l) cooperarea;

m) siguranţa şi protecţia;

n) simplitatea planurilor şi ordinelor;

o) menţinerea unui moral ridicat;

p) sprijinul cu servicii.

(4) Cerinţele generale pentru succesul operaţiilor sunt:

a) iniţiativa;

b) agilitatea;

c) adâncimea;

d) sincronizarea;

e) multilateralitatea.

(5) Principiile de drept internaţional umanitar sunt stipulate în tratate, protocoale şi

convenţii internaţionale. 0115. – Acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie trebuie să fie organizate pe baza unui obiectiv şi a unei concepţii unitare, să se declanşeze prin surprindere şi să se desfăşoare continuu, manevrier şi sincronizat, cu lovirea/angajarea simultană a tuturor elementelor de dispozitiv ale

condiţii

inamicului,

dezavantajoase cu grupări de forţe puternice ale acestuia, cu folosirea la maximum a avantajelor oferite de mediu, a loviturilor aviaţiei, artileriei şi rachetelor, a acţiunilor de luptă electronică, informaţională şi psihologică, cu măsuri multiple de securitate a acţiunilor, protecţie a forţelor şi de

NESECRET

I-5

evitând

pe

cât

posibil,

loviturile

frontale,

angajarea

de

durată

şi

în

sprijin cu servicii.

NESECRET

0116. – Principiile de întrebuinţare a plutonului de infanterie în acţiuni de luptă sunt:

a) întrebuinţarea în toate tipurile de teren;

b) întrebuinţarea prin surprindere;

c) întrebuinţarea în acţiuni cu caracter decisiv;

d) întrebuinţarea în acţiuni manevriere;

e) întrebuinţarea secvenţială;

f) sprijinul eficient şi oportun.

0117. – Întrebuinţarea în toate tipurile de teren este determinată de posibilităţile plutonului

de infanterie de a duce cu succes acţiuni în teren şes, cu lucrări de hidroamelioraţii, mediu frământat, muntos, pe litoral şi în deltă.

0118. – Întrebuinţarea prin surprindere impune dispunerea şi acţiunea grupată şi rapidă a

structurilor din subordine, în locuri şi momente neaşteptate de către inamic. Prin realizarea surprinderii

se obţine succes moral şi material asupra acestuia, precum şi superioritate şi libertate de acţiune.

0119. – Întrebuinţarea în acţiuni cu caracter decisiv constă în folosirea forţelor la dispoziţie

în momentele hotărâtoare. În ofensivă, plutonul de infanterie se foloseşte atât în cadrul eşalonului întâi, cât şi în eşalonul doi, pentru îndeplinirea celor mai importante misiuni.

0120. – Întrebuinţarea în acţiuni manevriere constă în realizarea grupării de forţe şi mijloace

în locul şi la momentul potrivit, în scopul aplicării unor lovituri hotărâtoare inamicului, respingerii acţiunilor sau sustragerii de sub loviturile acestuia. Acţiunea manevrieră trebuie să fie simplă, să se execute în ascuns, rapid, prin surprindere şi să se încadreze în planul eşalonului superior. 0121. – Întrebuinţarea secvenţială constă în folosirea plutonului de infanterie doar în situaţiile în care puterea de luptă îi permite să ducă acţiuni în forţă, într-un ritm rapid, pe adâncimi

variabile şi cu pierderi minime. Puterea de luptă a plutonului de infanterie este determinată de limitele tehnice ale maşinilor de luptă, pierderile de personal, de limitele umane – scăderea capacităţii fizice şi psihice a militarilor, consumurile de carburanţi, muniţie şi materiale. 0122. – Sprijinul eficient şi oportun implică pregătirea şi ducerea acţiunilor într-o concepţie unitară şi menţinerea unei cooperări neîntrerupte între forţele participante.

5. Locul şi rolul

0123. – În funcţie de sarcinile primite, plutonul de infanterie poate acţiona în adâncimea

dispozitivului inamicului, la contact sau în spate /în adâncimea dispozitivului forţelor proprii.

0124. – Acţiunile de luptă în adâncimea dispozitivului inamicului se execută, de regulă,

pentru descoperirea şi fixarea inamicului, interzicându-i, astfel, -şi îndeplinească obiectivele şi

NESECRET

I-6

NESECRET

îngrădindu-i libertatea de acţiune. Acţiunile de luptă în adâncime au caracter ofensiv şi constituie un mijloc de reducere a posibilităţilor de manevră ale inamicului. Plutonul de infanterie poate participa la acţiuni de luptă în cadrul unei grupări/detaşament de forţe, independent sau în cooperare cu alte categorii de forţe, folosind diferite procedee/momente de luptă cum ar fi raidul, ambuscada, capcana, incursiunea, executarea de distrugeri şi baraje pe comunicaţii, ocuparea/blocarea şi menţinerea temporară a unor obiective sau raioane, precum şi supravegherea inamicului.

0125. – Acţiunile de luptă la contact se execută pentru angajarea inamicului utilizând o

gamă variată de forme şi procedee în scopul nimicirii sau capturării forţelor şi mijloacelor acestuia, sau pentru respingerea/nimicirea elementelor vitale a celor care desfăşoară lupta propriu-zisă, ale

grupării de forţe; în funcţie de sarcinile primite, în cadrul dispozitivului de luptă al companiei, plutonul de infanterie se poate afla la contact în forţele din eşalonul întâi, forţele din eşalonul doi sau în rezerva batalionului.

0126. – Acţiunile de luptă desfăşurate în spate/în adâncimea dispozitivului forţelor proprii

au ca scop asigurarea libertăţii de acţiune prin protejarea forţelor, susţinerea acţiunilor de luptă şi păstrarea libertăţii de manevră a forţelor neangajate. Plutonul de infanterie execută misiuni în spate,

constând, de regulă, în:

a) paza şi apărarea unor raioane sau obiective importante;

b) siguranţa liniilor de comunicaţii;

c) sprijinul şi protecţia civililor şi instalaţiilor civile;

d) activităţi specifice cooperării civili - militari/ Civil-Military Cooperation/CIMIC.

0127. – (1) Atunci când, în concepţia eşaloanelor superioare forţele, mijloacele şi acţiunile

plutonului de infanterie sunt considerate esenţiale pentru succesul misiunii acestora, ele constituie efortul principal al companiei, respectiv, al batalionului.

(2) Pentru mărirea puterii de luptă a plutonului de infanterie care constituie efortul principal, eşalonul superior foloseşte următoarele procedee:

a)

reducerea dimensiunilor punctului de sprijin sau zonei de responsabilitate;

b)

întărirea cu forţe şi mijloace suplimentare;

c)

sprijinirea acţiunilor cu diferite categorii de armament sau subunităţi;

d)

stabilirea unor priorităţi privind susţinerea logistică;

e)

planificarea unor misiuni, în acest sens, pentru rezervă.

SECŢIUNEA a 2-a Puterea de luptă

1.

Elemente

NESECRET

I-7

NESECRET

0128. (1) La nivel tactic, abilitatea comandantului de a genera şi aplica puterea de luptă

în punctul decisiv pentru îndeplinirea misiunii reprezintă una din cele mai mari provocări. Comandantul utilizează procesul operaţiei/planificare, pregătire, executare şi evaluare, pentru a genera putere de luptă. (2) Puterea de luptă a plutonului reprezintă rezultatul însumării efectelor distructive şi constructive generate de forţele şi mijloacele de luptă şi informaţionale ale structurilor pe care

poate să le întrebuinţeze la un moment dat. Plutonul generează putere de luptă prin transformarea potenţialului său într-o acţiune efectivă.

0129. Cele opt elemente ale puterii de luptă cuprind cele şase funcţiuni de luptă –

deplasarea şi manevra, informaţiile, sprijinul prin foc, sprijinul cu servicii, comanda misiunii şi

protecţia, multiplicate de capacitatea de conducere şi puse în valoare de sistemul informaţional.

0130. – Comandantul plutonului, asigură planificarea, într-o concepţie unitară a modului

de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor, iar prin capacitatea sa de conducere şi folosind sistemul informaţional la dispoziţie asigură aplicarea celor şase funcţiuni de luptă, având ca rezultat

multiplicarea efectelor acestora şi realizarea puterii de luptă, figura nr. 1.2.1.

şi realizarea puterii de luptă, figura nr. 1.2.1. Figura nr. 1.2.1. – Elementele puterii de luptă

Figura nr. 1.2.1. Elementele puterii de luptă

0131. Comandantul plutonului, prin capacitatea sa de conducere, realizează transformarea potenţialului de luptă în acţiune efectivă. Informaţiile sunt integrate în procesul de planificare pentru a modela mediul operaţional şi pentru a veni în sprijinul acţiunilor desfăşurate. Puterea de luptă a plutonului devine decisivă pentru obţinerea succesului acţiunii de luptă, atunci când este utilizată la momentul şi locul potrivit.

1.1. Capacitate de conducere

NESECRET

I-8

NESECRET

0132. Conceptul de comandă a misiunii impune existenţa capacităţii de reglare

autoadaptivă în demersul de conducere a acţiunii de luptă. Capacitatea de reglare autoadaptivă în

conducere reprezintă abilitatea de a anticipa şi a reacţiona corect într-un mediu caracterizat de incertitudine prin influenţarea gândirii critice şi creative a subordonaţilor concomitent cu întărirea spiritului de echipă pentru îndeplinirea misiunii.

0133. – (1) O conducere eficientă poate compensa deficienţele existente în toate

funcţiunile de luptă, întrucât reprezintă cel mai dinamic element al puterii de luptă, în timp ce o capacitate de conducere slabă poate anula avantajul oferit de aceste funcţiuni. (2) În mediul operaţional actual, fluid şi dinamic, capacitatea de conducere a comandantului poate face diferenţa dintre eşecul şi succesul misiunii. Într-un astfel de mediu comandantul intră în contact nu numai cu militarii ci şi cu alte persoane şi face astfel uz de capacitatea de influenţă în situaţii conflictuale. Contactul direct cu persoanele aflate în zona de operaţii facilitează cooperarea dintre civili şi militari. (3) Mai mult chiar, în situaţiile în care comandantul are de-a face cu membrii diverselor

organizaţii civile sau militare, prezente în zona de operaţii cu un anumit scop, acesta urmăreşte să stabilească obiective comune utilizând abilităţile de lucru cu parteneri civili sau militari într-un mediu multinaţional.

0134. – Mediul operaţional actual determină necesitatea existenţei unor comandanţi bine

pregătiţi, capabili să se adapteze cu rapiditate la situaţiile des schimbătoare, fie că se discută de acţiuni de luptă fie că este vorba de deţinerea controlului în situaţii complexe care vizează acţiuni de stabilitate şi de sprijin a populaţiei civile.

1.2. Sistem informaţional

0135. (1) Comandantul de pluton foloseşte informaţiile pentru a înţelege, vizualiza,

descrie, coordona, conduce, evalua şi a creşte eficacitatea funcţiunilor de luptă.

(2) Sistemul informaţional reprezintă un factor important în mediul operaţional. În conflictele moderne, în determinarea rezultatului acţiunilor de luptă, informaţiile au devenit la fel de importante ca şi acţiunile letale. (3) Informaţiile reprezintă o armă împotriva sistemului de comandă-control al inamicului şi un mijloc de influenţare a moralului acestuia. Informaţiile sunt în acelaşi timp distructive şi constructive.

0136. (1) Pentru întărirea şi concentrarea efectelor funcţiunilor de luptă comandantului

de pluton îi sunt necesare sisteme informaţionale moderne pentru toate structurile subordonate.

NESECRET

I-9

NESECRET

(2) Actul de comandă bazat pe informaţii relevante face posibil ca un comandant să ia decizii corecte privind folosirea optimă a puterii de luptă.

2. Funcţiunile de luptă

0137. Funcţiunea de luptă reprezintă un grup de sarcini şi sisteme - personal,

organizaţii, informaţii şi procese - unite de un scop comun pe care comandantul le foloseşte pentru

îndeplinirea misiunilor sau obiectivelor.

0138. – (1) Comanda misiunii reprezintă atributul comandantului de a exercita autoritatea

şi orientarea, folosind ordinele de operaţii, pentru a permite iniţiativa liderilor subordonaţi potrivit intenţiei comandantului, prin delegarea de autoritate în conducerea întregii game de misiuni. Este un atribut al comandantului realizat în scopul integrării funcţiunilor de luptă pentru îndeplinirea misiunii.

(2) Funcţiunea de luptă comanda misiunii dezvoltă şi integrează acele acţiuni care îi dau posibilitatea comandantului să realizeze ponderea optimă între comandă şi control.

0139. – Funcţiunea de luptă comanda misiunii se concentrează pe următoarele sarcini:

a) integrarea capabilităţilor funcţiunilor de luptă în scopul îndeplinirii misiunii;

b) acordarea libertăţii de acţiune comandanţilor subordonaţi pentru dezvoltarea situaţiei şi

acţiunea decisivă în condiţiile dinamice ale mediului operaţional, dar cu respectarea intenţiei

comandantului eşalonului superior;

c) împuternicirea comandanţilor subordonaţi şi asigurarea cu informaţii în scopul facilitării

execuţiei descentralizate.

0140. – În cadrul funcţiunii de luptă comanda misiunii, la exercitarea autorităţii prin

intermediul procesului de luare a deciziei, comandantul îndeplineşte patru sarcini:

a)

conducerea procesului operaţiei/acţiunii;

b)

înţelegerea, vizualizarea, descrierea, coordonarea, conducerea şi evaluarea;

c)

constituirea de echipe de lucru între structurile modulare din organică şi personalul

structurilor întrunite, partenerii din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale;

d) conducerea activităţilor de informare şi influenţare.

0141. – În cadrul funcţiunii de luptă comanda misiunii, exercitarea controlului de către

comandant constă în utilizarea tuturor sistemelor şi procedurilor menite să pună în valoare înţelegerea situaţiei de către acesta şi care să sprijine îndeplinirea misiunii.

0142. – Sistemele şi reţelele comenzii misiunii reprezintă utilizarea coordonată a resursei

umane, reţelelor, procedeelor, echipamentului şi facilităţilor, managementul conceptelor şi a sistemului de management al informaţiilor esenţiale pentru conducerea acţiunilor de luptă de către

NESECRET

I-10

NESECRET

comandant. Aceste reţele şi sisteme capacitează comanda misiunii. Designul operaţional este un proces prin care se dezvoltă şi se îmbunătăţesc ideile operaţionale.

0143. – Fiecare situaţie de luptă este unică. Comandanţii depun eforturi pentru a evalua cât

mai corect situaţia şi a lua cele mai bune decizii de angajare în luptă a subunităţilor pe care le conduc. Mediul luptei, aplicarea principiilor de întrebuinţare în luptă şi starea finală dorită au ca punct terminus lupta la contact a plutoanelor şi grupelor de infanterie. Comandatul implicat trebuie să înţeleagă scopul general al acţiunii militare şi modul în care acţiunile şi deciziile sale pot

influenţa rezultatul acţiunii de luptă proiectată la nivelul eşaloanelor superioare.

0144. (1) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra se referă la cerinţele şi sistemele ce

asigură deplasarea forţelor în scopul ocupării unei poziţii avantajoase faţă de inamic. (2) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra include acele sarcini asociate cu angajarea

forţelor prin folosirea focului direct sau a focului de sprijin/manevra, proiecţia forţei/deplasarea, mobilitatea şi contramobilitatea. (3) Deplasarea şi manevra sunt mijloacele prin care comandantul plutonului concentrează efectele puterii de luptă pentru realizarea surprinderii, şocului, oportunităţii şi dominării inamicului.

0145. (1) Funcţiunea de luptă informaţii reprezintă sarcinile şi sistemele care facilitează

înţelegerea cadrului operaţional, a inamicului, terenului, precum şi a aspectelor civile ale acţiunii de

luptă.

(2) Funcţiunea de luptă informaţii include acele sarcini asociate cu cercetarea, supravegherea, recunoaşterea /Intelligence, Surveillance and Reconnaissance/ISR. (3) Această funcţiune de luptă combină o structură flexibilă şi ajustabilă de proceduri, personal, organizaţii şi echipamente pentru a asigura comandantului informaţii relevante şi alte produse specifice legate de ameninţările din zona de operaţii, caracteristicile ale populaţiei şi ale mediului de operare din zona de operaţii. (4) Înţelegerea situaţiei tactice şi superioritatea informaţională permit evitarea surprinderii forţelor proprii, luarea rapidă a deciziilor, executarea deplasării şi manevrei şi obţinerea rezultatelor dorite.

0146. (1) Funcţiunea de luptă sprijin prin foc reprezintă sarcinile şi sistemele interconectate care asigură folosirea colectivă şi coordonată de către forţe a focului indirect al forţelor terestre, a focului întrunit şi a operaţiilor ofensive de informaţii. Include sarcini asociate cu integrarea şi sincronizarea efectelor acestor trei tipuri de sprijin, cu alte funcţiuni de luptă pentru îndeplinirea obiectivelor tactice. (2) Loviturile letale şi neletale, inclusiv operaţiile ofensive de informaţii sunt integrate în concepţia operaţiei pe timpul planificării şi ajustate pe baza criteriilor de stabilire a ţintelor.

0147. – Funcţiunea de luptă sprijin prin foc cuprinde utilizarea colectivă şi coordonată a

NESECRET

I-11

NESECRET

tuturor mijloacelor specifice necesare pentru conducerea şi asigurarea sprijinului prin foc indirect a schemei de manevră. Prin sistemul de sprijin prin foc se asigură:

a) angajarea ţintelor prin foc indirect sau direct;

b) sprijinul prin foc la timpul şi locul potrivit;

c) contralovituri precise şi oportune;

d) planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc al forţelor terestre şi întrunit.

0148. Compania de infanterie sprijină plutonul prin acţiunea celorlalte două plutoane de

infanterie, a plutonului aruncătoare, plutonului antiblindate mixt şi a grupei de lunetişti în funcţie de situaţia concretă astfel:

a) plutonul aruncătoare – cu foc la cerere;

b) plutonul antiblindate mixt – execută foc împotriva mijloacelor blindate ale inamicului

precum şi împotriva fortificaţiilor şi obstacolelor acestuia;

c) grupa lunetişti – nimiceşte obiectivele importante descoperite pe câmpul de luptă.

0149. (1) Batalionul de infanterie sprijină plutonul prin:

a) acţiunile plutoanelor de aruncătoare 120 mm – cu foc la cerere, în limita bătăii şi a

consumului de muniţie alocat;

b) plutoanele de rachete şi aruncătoare de grenade antitanc – nimicesc blindatele

inamicului şi execută foc asupra fortificaţiilor sau obstacolelor acestuia;

c) plutonul de rachete antiaeriene prin acţiuni active şi măsuri pasive de apărare

antiaeriană – apărare antiaeriană activă/pasivă – care au ca scop protecţia dispozitivului de acţiune,

a tehnicii, echipamentelor şi personalului împotriva acţiunilor de atac şi cercetare executate de mijloacele aeriene ale inamicului.

d) echipa de control aerian tactic/ECAT/ prin FAC/forward air controler/controlorul

aerian înaintat, în special pentru cererea de sprijin aerian prin foc şi coordonarea forţelor din teren cu aviaţia, în scopul evitării fratricidului şi pagubelor colaterale, economiei de muniţie şi expunerii aviaţiei proprii în condiţiile folosirii sprijinului apropiat cu foc de aviaţie. (2) Observatorul înaintat de la fiecare pluton localizează obiectivele, solicită şi execută corectarea focului pentru îndeplinirea misiunii plutonului.

0150. (1) Funcţiunea de luptă sprijin cu servicii reprezintă sarcinile şi sistemele care

asigură susţinerea şi serviciile necesare asigurării libertăţii de acţiune, extinderii capacităţii operaţionale

şi prelungirii duratei de rezistenţă a forţelor.

(2) Sprijinul cu servicii determină amploarea şi durata acţiunilor de luptă la care participă plutonul. Sprijinul cu servicii reprezintă asigurarea logistică şi a serviciilor de personal necesare executării acţiunilor de luptă până la îndeplinirea misiunii.

NESECRET

I-12

NESECRET

0151. (1) Sprijinul logistic al plutonului de infanterie trebuie să asigure prin tehnicile şi

procedurile folosite reaprovizionarea, acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor. (2) Ajutorul comandantului de pluton este cel care calculează şi înaintează necesarul de materiale specifice mediului în care acţionează plutonul, în funcţie de misiunea primită. (3) Programul de mentenanţă al armamentului, tehnicii de luptă şi al materialelor trebuie să fie eficient şi continuu, iar comandantul fiecărei subunităţi trebuie să se implice în organizarea şi executarea acestuia. 0152. Funcţiunea de luptă protecţia reprezintă sarcinile şi sistemele care asigură păstrarea capacităţii acţionale a plutonului, astfel încât comandantul să poată folosi la maximum

puterea de luptă a acesteia. Păstrarea capacităţii forţelor cuprinde:

a) protecţia personalului – combatanţi şi necombatanţi;

b) protecţia mijloacelor de luptă şi materialelor;

c) protecţia informaţiilor proprii şi ale partenerilor.

0153. – (1) Funcţiunea de luptă protecţia susţine capacitatea comandantului plutonului de a

menţine integritatea, puterea de luptă a plutonului. Protecţia determină gradul în care ameninţările

probabile pot afecta acţiunile de luptă şi asigură contracararea sau diminuarea pericolului reprezentat de acele ameninţări.

(2) Accentul pe protecţie creşte pe timpul pregătirii şi continuă pe tot timpul desfăşurării acţiunilor de luptă. Protecţia este o activitate continuă care integrează toate forţele şi mijloacele de protecţie pentru menţinerea siguranţei bazelor, securizării căilor de comunicaţii şi protejării forţei.

0154. – Funcţiunea de luptă protecţie, la nivelul plutonului de infanterie, include acele

sarcini asociate cu:

a)

siguranţa;

b)

evitarea fratricidului;

c)

supravieţuirea;

d)

apărarea antiaeriană;

e)

apărare CBRN/chimică, biologică, radiologică şi nucleară/Chemical, Biological,

Radiological and Nuclear;

f) protecţia informaţiilor;

g) asigurarea sănătăţii forţelor.

NESECRET

I-13

NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET

I-14

NESECRET

CAPITOLUL II

Conducerea

0201. – Conducerea acţiunilor plutonului de infanterie reprezintă activitatea desfăşurată de

comanda plutonului pentru îndeplinirea sarcinilor primite/deduse.

0202. Comandantul conduce – planifică, pregăteşte, execută, coordonează şi evaluează –

acţiunile de luptă. Planifică pentru a înţelege situaţia curentă, pentru a preconiza situaţia viitoare şi

stabileşte modalităţi eficiente de realizare a situaţiei viitoare. Comandantul direcţionează etapa de pregătire a forţelor pentru îmbunătăţirea capacităţii de execuţie a acţiunilor de luptă de către acestea şi de a stabili condiţiile care sporesc şansele de obţinere a succesului. Pe tot parcursul etapei de execuţie, comandantul creează condiţii de preluare a iniţiativei prin coordonarea acţiunilor elementelor din subordine şi a mijloacelor primite în sprijin. În cele din urmă, comandantul evaluează continuu situaţia curentă şi progresul unei acţiuni de luptă, adaptează şi redefineşte conform cerinţelor pentru a se asigura de îndeplinirea obiectivelor.

SECŢIUNEA 1 Conducerea plutonului

1. Comanda

0203. – Conducerea plutonului de infanterie se referă la modul în care comandantul

plutonului exercită capacitatea de conducere, folosind sistemul informaţional, în aplicarea funcţiunilor de luptă, cu scopul de a multiplica efectele acestora şi a realiza puterea de luptă a

plutonului. Capacitatea de conducere a comandantului de pluton se bazează pe abilităţile de comandă ale acestuia, abilităţi dobândite de-a lungul timpului prin studiu, practicare şi discernământ.

0204. – Comandantul de pluton este răspunzător de utilizarea corectă a resurselor

plutonului, de angajarea, organizarea, coordonarea şi conducerea acestuia pe timpul acţiunii de luptă. Exercitarea corectă a atributului de comandă de către comandantul de pluton permite iniţiativa comandanţilor subordonaţi în asumarea unor riscuri pentru a beneficia de oportunităţile apărute pe timpul derulării misiunii.

0205. – Pe timpul derulării acţiunilor de luptă orice membru al plutonului poate fi nevoit

-şi asume comanda acestuia. Până la restabilirea lanţului de comandă, persoana care identifică lipsa comenzii informează în ordinea succesiunii la comandă. În condiţii normale succesiunea la comanda plutonului este următoarea: comandantul de pluton, ajutorul/locţiitorul acestuia,

NESECRET

II-1

NESECRET

comandantul de grupă de pe direcţia principală de efort, comandanţii de grupă de pe direcţiile de sprijin în ordinea importanţei misiunii pe care o execută.

0206. – În situaţia în care comanda plutonului este preluată de altă persoană, acesta va

îndeplini următoarele sarcini, la momentul oportun:

a) informarea eşalonului superior;

b) restabilirea lanţului de comandă al plutonului şi informarea întregului personal al

acestuia;

c) verificarea măsurilor de asigurare a securităţii plutonului şi a amplasării armamentului

mai important;

d)

verificarea stării personalului plutonului şi a echipamentelor acestuia;

e)

determinarea cu exactitate a locaţiei plutonului;

f)

evaluarea capacităţii de luptă a plutonului pentru continuarea misiunii;

g)

informarea eşalonului superior asupra rezultatelor evaluării;

h)

continuarea misiunii.

2. Controlul

0207. – (1) În timp ce comanda este o funcţie personalizată, controlul implică toate forţele.

Controlul, în contextul comenzii misiunii, reprezintă reglarea/aranjarea forţelor şi funcţiunilor de

luptă, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite, în conformitate cu intenţia comandantului. (2) Comandantul trebuie să deţină controlul pentru a putea conduce acţiunile de luptă. Comandantul exercită controlul asupra forţelor aflate în zona de operaţii.

0208. (1) Controlul include sistemele şi procedurile detaliate care permit sporirea

gradului de înţelegere a situaţiei de către comandant şi sprijină executarea misiunii plutonului. Comandantul utilizează controlul pentru a depăşi constrângerile fizice şi psihice la care este expus plutonul.

(2) Prin control comandantul înţelege aspectele care pot fi măsurate şi analizate în cadrul

acţiunii de luptă. Aceste aspecte includ atât capabilităţile şi limitările organizatorice, cât şi ale sistemelor forţelor proprii sau ale inamicului.

0209. – Utilizarea la minimul necesar a sistemelor şi procedurilor de control în scopul

sincronizării acţiunii de luptă, concomitent cu descentralizarea dreptului de a lua decizii, reprezintă cea mai mare provocare pentru comandantul de pluton.

0210. – Coordonarea cu subunităţile învecinate reprezintă o măsură de control esenţială.

Aceasta se realizează de la stânga la dreapta şi din faţă către spate, pe cât posibil în prezenţa

comandanţilor subunităţilor învecinate. Subunităţile învecinate trebuie să intre în posesia

NESECRET

II-2

următoarelor informaţii:

NESECRET

a)

denumirea subunităţii;

b)

misiunea;

c)

locaţia dispozitivului de luptă;

d)

frecvenţele de lucru indicativele de apel;

e)

măsurile de siguranţă de luptă;

f)

planurile de sprijin prin foc;

g)

planul amplasării obstacolelor;

h) locul de dispunere al punctului de comandă al eşalonului superior şi al posturilor de

observare; i) parolele de recunoaştere şi somare;

j)

schemele sectoarelor şi/sau schema de manevră;

k)

itinerarele de deplasare;

l)

codul de semnale pirotehnice;

m) măsurile de conducere a focului.

SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de conducere

0211. – Sistemul de conducere constituie o componentă principală a dispozitivului de luptă

şi reprezintă ansamblul forţelor, mijloacelor, capacităţilor şi relaţiilor dintre acestea, utilizate pentru

pregătirea şi desfăşurarea acţiunii, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite/deduse.

1. Organizare

0212. Sistemul de conducere este constituit din:

a) subsistemul decizional, care, în baza principiului unităţii de comandă, este reprezentat

de comandant;

b) subsistemul operaţional, reprezentat de grupul de elaborare a ordinelor care participă la

fundamentarea deciziei comandantului;

c) subsistemul informaţional, constituit din ansamblul structurilor, formelor, metodelor,

tehnicilor, procedeelor, procedurilor şi mijloacelor prin care sunt culese, prelucrate, stocate,

transmise şi redate informaţiile; d) subsistemul de securitate, compus din elementele care asigură protecţia structurii de comandă şi a informaţiilor cu care se operează.

NESECRET

II-3

2. Responsabilităţi

NESECRET

0213. Comandantul de pluton răspunde personal de îndeplinirea cu succes a sarcinii

primite. El este obligat:

a) să conducă pregătirea subunităţii pentru îndeplinirea sarcinii primite;

b) să cunoască starea şi posibilităţile subunităţii pe care o comandă, ale celor primite în

întărire sau care-l sprijină şi ale inamicului cu care se găseşte în contact;

c) să planifice activităţi, să orienteze permanent subordonaţii, să elaboreze cursurile

acţiunilor, să selecteze cursul optim, să ia decizii şi să transmită oportun misiunile grupelor şi mijloacelor de întărire;

d)

să organizeze sistemul de lovire, asigurarea acţiunilor în toate situaţiile care o impun;

e)

să conducă realizarea amenajării genistice;

f)

să conducă dispunerea plutonului în concordanţă cu planul de operaţii;

g)

-şi aleagă locul în dispozitiv în aşa fel încât să urmărească permanent câmpul de

luptă;

h)

să se adapteze la specificul situaţiei luând măsurile adecvate;

i)

să organizeze observarea câmpului de luptă;

j)

să informeze comandantul de companie asupra problemelor şi situaţiei militarilor din

subordine;

k)

să conducă şi să verifice mentenanţa tehnicii de luptă şi a armamentului plutonului;

l)

să conducă asigurarea odihnei, hrănirii şi echipării militarilor din subordine;

m)

să informeze comandantul de companie asupra capacităţii de luptă a plutonului;

n)

să transmită permanent subordonaţilor informaţii privind situaţia de luptă;

o)

să cunoască semnele şi semnalele de conducere, avertizare şi cooperare în luptă.

0214. (1) Ajutorul/locţiitorul comandantului de pluton are următoarele atribuţii, pe

timpul pregătirii luptei:

a) coordonează şi răspunde de realizarea sprijinului logistic necesar plutonului pentru

îndeplinirea misiunii – muniţie, hrană, echipamente speciale, armament etc.;

b) conduce repetiţiile grupelor pentru anumite etape, faze şi momente ale luptei cu un grad

ridicat de complexitate şi implicaţii deosebite în rezultatele luptei;

c) conduce activitatea de realizare a machetei terenului, când pregătirea se execută la

aceasta;

d) înainte de inspecţia finală a comandantului de pluton, conduce inspecţia plutonului

înainte de plecare în misiune.

NESECRET

II-4

NESECRET

(2) Pe timpul desfăşurării luptei acesta are următoarele atribuţii:

a) conduce forţa de sprijin;

b) coordonează acţiunea rezervei, atunci când comandantul de pluton este la contact;

c) conduce activitatea de evacuare a răniţilor;

d) organizează şi conduce paza prizonierilor de război;

e) solicită comandantului de companie refacerea capacităţii de luptă prin împrospătarea cu

elemente de suport logistic pe timpul sau după îndeplinirea misiunii. (3) Atunci când comandantul de pluton lipseşte, ajutorul/locţiitorul îndeplineşte atribuţiile

acestuia.

0215. – (1) Grupul de elaborare a ordinelor se organizează de comandantul de pluton. Grupul este format, de regulă, din:

a) comandantul de pluton;

b) locţiitorul/ajutorul comandantului de pluton;

c) comandanţii de grupe;

d) observatorul înaintat al plutonului;

e) sanitarul;

f) comandanţii subunităţilor date ca întărire.

(2) Observatorul înaintat al plutonului se găseşte pe timpul ducerii acţiunii de luptă în locul cel mai favorabil de unde poate solicita sprijin prin foc indirect. El trebuie să cunoască misiunea, concepţia operaţiei şi în mod special schema de manevră a plutonului şi concepţia tragerilor. Îşi desfăşoară activitatea în sprijinul comandantului de pluton şi interacţionează cu reprezentantul

eşalonului

sprijinul prin foc/comandantul plutonului de

- aruncătoare/şeful echipei de sprijin prin foc - care răspunde de sprijinul prin foc.

(3) Observatorul înaintat de la fiecare pluton localizează obiectivele, solicită şi execută corectarea focului pentru îndeplinirea misiunii plutonului având următoarele atribuţii:

a) informează ofiţerul însărcinat cu sprijinul prin foc al eşalonului superior în legătură cu

situaţia actuală a plutonului, locaţia precum şi cerinţele referitoare la sprijinul prin foc;

superior

ofiţerul

însărcinat

cu

b)

pregăteşte şi utilizează hărţi, overlay-uri, schiţe ale terenului;

c)

solicită executarea şi reglajul tragerilor indirecte;

d)

selectează acele ţinte prin a căror distrugere/neutralizare este sprijinimisiunea

plutonului;

e)

aleage posturi de observare, itinerare de deplasare spre şi dinspre ţintele selectate;

f)

menţine comunicaţiile cu ofiţerul însărcinat cu sprijinul prin foc al companiei şi al

batalionului;

g) determină coordonatele poziţiei sale;

NESECRET

II-5

NESECRET

h) este pregătit să realizeze retransmisia radio între comandantul de pluton şi eşalonul superior în situaţii de urgenţă; i) este pregătit să solicite sprijin aerian apropiat /CAS/ close air support.

0216. (1) Înainte de începerea lucrului, comandantul plutonului se asigură că tot

personalul de bază cunoaşte principalele elemente/ elementele necesare îndeplinirii misiunii din ordinul de operaţie/OPORD/Operation Order primit de către pluton. (2) Sub îndrumarea comandantului de pluton OPORD se pregăteşte succesiv pe părţi, supervizate de acesta şi se realizează mijloacele de expunere necesare – schiţe, calcule, macheta terenului.

(3) Ordinul de avertizare/Warning Order/WARNO cuprinde momentul şi locul unde acest grup trebuie să se întrunească. (4) Procedurile de operare/Standing Operating Procedures/SOP ale subunităţii trebuie să cuprindă modul de alcătuire şi îndatoririle grupului de elaborare a ordinelor.

3. Sistemul de comunicaţii

0217. – Sistemul de comunicaţii şi informatică al Forţelor Terestre/SCIFT reprezintă

infrastructura tehnică a sprijinului de comunicaţii şi informatică şi se constituie într-un ansamblu structurat şi integrat de resurse umane, mijloace/echipamente tehnice, proceduri, programe, servicii

şi facilităţi, destinat culegerii, prelucrării, transmiterii şi stocării datelor pentru analiza, producerea şi reprezentarea informaţiilor, utilizate în procesele de comandă şi control, cooperare şi înştiinţare în operaţii desfăşurate în timp de pace, în situaţii de criză şi în timp de război.

0218. – (1) SCIFT are o componentă staţionară/pe timp de pace şi o componentă

dislocabilă/în timp de război interoperabile din punct de vedere tehnic şi al procedurilor utilizate. (2) Componenta dislocabilă este reprezentată de sistemele integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile/SICID organizate la toate eşaloanele începând de la nivelul batalion. (3) SICID destinate batalioanelor, care iau parte la/sau furnizează suport operaţiilor terestre vor asigura sprijinul de comunicaţii şi informatică tuturor structurilor subordonate până la nivelul grupă/pluton. (4) Structura sistemelor este modulară şi permite transferul informaţiilor de voce şi date între toate componentele eşalonului deservit precum şi cu: eşalonul superior, eşaloanele subordonate, forţele cu care cooperează, structurile civile etc.

0219. – (1) Fiecare mare unitate şi unitate din forţele terestre, care dispune de forţe şi

mijloace de comunicaţii şi informatică îşi organizează propriul sistem integrat de comunicaţii şi

informatică dislocabil.

NESECRET

II-6

NESECRET

(2) Structura arhitecturală a sistemelor integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile organizate la nivelul batalionului este compusă din:

a) subsistemele de comunicaţii locale/LAS/Local Area Subsystems cu interfeţe conectate

la subsistemul de comunicaţii extinse/WAS/ Wide Area Systems;

b) subsistemul mobil Mob.S/Mobile Subsystem.

(3) Structura arhitecturală a sistemelor integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile şi repartiţia nivelelor acesteia pe eşaloanele Forţelor Terestre este prezentată în Anexa nr. 3 din F.T.-

10, Manualul pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică în operaţiile Forţelor Terestre, Bucureşti 2008. Facilităţile de comunicaţie pe nivele WAS, LAS şi Mob.S sunt prevăzute în art. 50 52 din acelaşi manual. 0220. Din punct de vedere tehnico-organizatoric sistemele integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile au următoarele componente:

a) Reţeaua de comunicaţii de sprijin de campanie – la nivel de M.U. operativă/tactică;

b) Reţele de comunicaţii ale punctelor de comandă – de nivel M.U., U.;

c) Subsistemul informatic de comandă şi control/C2IS – la nivelul centrelor de conducere

din punctele de comandă ale M.U./U şi ale structurilor subordonate;

d) Subsistemul radio de campanie în sprijinul comenzii şi controlului forţelor aflate în

deplasare şi în condiţii critice ale luptei când legăturile prin alte mijloace nu sunt disponibile;

e) Subsistemul de management pentru asigurarea funcţiilor de planificare, configurare,

conducere automată şi control operaţional; f) Subsistemul de comunicaţii alternative – mobile, poştale, de semnalizare;

g)

Elemente de sprijin logistic;

h)

Rezerva de comunicaţii şi informatică.

0221. (1) Subsistemul radio de campanie cuprinde:

a)

reţeaua radio pentru transmisia pachetelor de date;

b)

reţele radio de campanie;

c)

reţele radio ale abonaţilor mobili;

d)

reţele radio aer-sol.

(2) Reţelele radio de campanie/Combat Net Radio/CNR reprezintă principalul mijloc pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică al structurilor de comandă şi control la eşaloanele tactice, de la nivel batalion în jos. (3) CNR au rolul de a furniza capabilităţi de transfer al informaţiilor de voce şi date pentru elementele structurilor subordonate companii, plutoane, grupe, subunităţi de cercetare, protecţie CBRN, transport etc. – în configuraţia şi cantitatea necesară specificului armei. (4) CNR sunt organizate cu mijloace/staţii radio de campanie interconectate între ele

NESECRET

II-7

NESECRET

formând reţele, în gamele de frecvenţă HF, VHF, VHF/UHF în variante portative şi vehiculare – instalate pe baze de transport auto, pe mijloace blindate şi containere de stat major. Utilizarea spectrului de radio frecvenţă în spaţiul de luptă se realizează ţinând cont de analiza capacităţii, mobilităţii şi acoperirii zonale. Acestea sunt detaliate în art. 67 şi tabelul nr. 1 din F.T.-10, Manualul pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică în operaţiile Forţelor Terestre, Bucureşti 2008. (5) Reţelele radio ale abonaţilor mobili sunt destinate conectării şi asigurării serviciilor de comutaţie automată a abonaţilor care datorită mobilităţii lor mari sau dispunerii izolate nu pot beneficia de serviciile reţelei de comunicaţii de sprijin. Din punct de vedere structural şi funcţional aceste reţele au în compunere puncte de acces radio şi terminale radio ale abonaţilor mobili. (6) Reţelele radio-sol cuprind toate reţelele şi direcţiile organizate în scopul asigurării suportului tehnic pentru realizarea controlului întrunit al spaţiului aerian.

0222. Subsistemul de comunicaţii prin mijloace alternative se organizează la nivelul

fiecărui sistem integrat de comunicaţii şi informatică dislocabil şi este compus din liniile de comunicaţii realizate cu mijloace mobile, poştale şi de semnalizare organizate la nivelul M.U./U. din Forţele Terestre.

0223. – (1) Liniile de comunicaţii prin mijloace mobile au o largă întrebuinţare atât pe

timpul pregătirii cât şi pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă. Ele asigură adunarea, prelucrarea,

transportul, distribuirea şi expedierea documentelor, devenind, în unele situaţii, chiar principalele mijloace de asigurare a legăturii între eşaloanele tactice şi operative. (2) Transportul documentelor se realizează de către echipele de agenţi cu ajutorul diverselor mijloace de transport. Cu aprobarea comandantului, mijloacele mobile şi echipele de agenţi pot însoţi ofiţerii de legătură trimişi de statul major la eşaloanele subordonate sau care primesc misiuni de cooperare numai în privinţa transportului documentelor. (3) Pentru realizarea legăturilor prin mijloace mobile direcţiile şi itinerarele circulare de deplasare se stabilesc în funcţie de mijloacele folosite şi de situaţie, astfel încât, transportul documentelor să se facă în timp scurt şi în secret. Mijloacele mobile care circulă pe drumurile publice au prioritate la trecerea prin punctele obligatorii şi pot depăşi coloanele ce se găsesc în deplasare. Liniile prin mijloace mobile asigură:

a) legătura între centrele de comunicaţii ale punctelor de comandă/CCPC;

b) legătura între CCPC şi staţiile de adunare şi expediere a documentelor din garnizoane;

c) legătura între CCPC şi organul specializat pentru transportul documentelor secrete al

Ministerului Administraţiei şi Internelor sau SRI.

0224. – Liniile de comunicaţii prin mijloace poştale sunt destinate asigurării legăturii

poştale ale unităţilor, instituţiilor şi întregului efectiv al forţelor armate ale României între ele, cât şi

între acestea şi populaţia ţării, instituţiile şi organizaţiile civile. Legătura poştală militară se asigură

NESECRET

II-8

NESECRET

de sus în jos, de către eşalonul superior şi se organizează pe baza ordinelor şi dispoziţiunilor şefului

comunicaţiilor şi informaticii şi a datelor referitoare la organizarea legăturii poştale militare reieşite din dispoziţiunile pentru comunicaţii ale eşalonului superior.

0225. – Liniile de comunicaţii prin mijloace de semnalizare se întrebuinţează pentru

transmiterea şi recepţionarea informaţiilor sub formă de semnale. Acestea se referă la comenzi şi rapoarte privind executarea unor acţiuni de luptă, identificarea aliniamentului de contact, intrarea în acţiune a eşaloanelor cu care se cooperează şi înştiinţarea/alertarea formaţiunilor de apărare.

0226. – (1) Pe timpul luptei, comandantul de pluton realizează conducerea grupelor, culegerea şi transmiterea informaţiilor pentru conducerea focului, de regulă, prin intermediul mijloacelor de comunicaţii. (2) Comandantul plutonului analizează fiecare situaţie pentru a determina efectul pe care terenul, vremea şi inamicul îl pot avea asupra posibilităţilor sale de conducere. (3) El reduce aceste efecte prin dispunerea corespunzătoare a subunităţilor sale, prin stabilirea unor semne şi semnale vizuale pentru situaţii critice/alarmare-înştiinţare şi alte asemenea măsuri.

(4) Cel mai bun mod de a limita aceste efecte este reducerea nevoii de comunicare, pe parcursul desfăşurării acţiunii de luptă, prin elaborarea unui plan simplu care să solicite o cât mai mică intervenţie în procesul de comandă şi control. 0227. (1) Cele mai des folosite mijloace de comunicare sunt staţiile radio; acestea pot fi întrebuinţate pe timpul deplasărilor sau atacurilor companiei. (2) Plutonul de infanterie este dotat atât cu tehnica radio din înzestrarea mijloacelor blindate, cât şi cu tehnica radio portativă pentru realizarea legăturilor radio când acţionează pe jos. Comandantul plutonului poate opera din TAB/MLI cu mijloacele radio din dotarea acestuia în reţeaua radio a plutonului şi cu staţia portabilă, în reţeaua companiei; în reţeaua de comandă a batalionului informaţiile se transmit secretizat. (3) În organizarea reţelelor radio, comandantul ia în considerare faptul că, legătura radio continuă este esenţială pentru toate acţiunile de luptă; adesea, din cauza terenului puternic

frământat, caracteristicilor tehnico-tactice şi tipului de acţiune, legătura radio se pierde; alteori, din nevoia de securitate a acţiunilor de luptă se poate impune interdicţia radio. Comandantul trebuie să stabilească când şi unde comunicarea este critică în timpul acţiunilor de luptă şi să se asigure că subunităţile pot fi conduse.

0228. – (1) Comandantul plutonului întrebuinţează semne şi semnale vizuale pentru

transmiterea rapidă a mesajelor prestabilite şi identificarea forţelor proprii. (2) Semnele şi semnalele vizuale ce pot fi întrebuinţate de către acesta sunt:

a) semne şi semnale executate cu braţele şi mâinile;

NESECRET

II-9

NESECRET

b) semne şi semnale executate cu fanioane;

c) semnale executate cu lumini;

d) semnale executate cu focuri de armă, trasoare sau de iluminare;

e) semnale executate cu mijloace de semnalizare cartuşe de semnalizare şi iluminare;

f) semnale realizate cu ajutorul grenadelor şi iluminărilor fumigene colorate.

(3) Aceste semne şi semnale sunt menţionate în instrucţiunile de operare/Operating instructions/IOS, SOP sau în OPORD. Avantajul întrebuinţării semnelor şi semnalelor constă în

viteza mare de transmitere a informaţiilor.

0229. – (1) Comandantul plutonului poate folosi şi semnalele acustice prin: fluier; sirenă;

gong; împuşcături şi explozivi; vocea luptătorilor care pot imita anumite păsări sau animale. (2) Toate aceste sunete pot atrage atenţia şi transmite mesaje prestabilite; semnalele

acustice sunt de obicei eficiente, dar pe distanţe scurte; aceste semnale trebuie să fie simple pentru a evita neînţelegerile; semnificaţia semnalelor auditive trebuie stabilite în SOP.

0230. (1) În scopul menţinerii legăturilor radio comandantul poate lua anumite măsuri

care, la nivelul plutonului, constau în special din asigurarea securităţii comunicaţiilor/ Communication Security/COMSEC şi punerea în aplicare a tehnicilor antibruiaj. (2) Asigurarea securităţii comunicaţiilor are drept scop întârzierea sau limitarea culegerii

de informaţii provenite din transmisiile radio de către inamic. COMSEC presupune următoarele:

a) autentificarea/solicitarea periodică a parolelor către corespondenţi;

b) utilizarea modurilor de lucru care asigură protecţia comunicaţiilor;

c) schimbarea periodică a caracteristicilor de lucru radio;

d) desemnarea perioadelor pentru ascultarea radio;

e) limitarea folosirii staţiei radio/scurtarea la maxim a timpului de emisie a staţiei;

f) întărirea disciplinei radio şi instruirea corespunzătoare a radiotelefoniştilor;

g) selectarea locurilor de amplasare a tehnicii radio;

h) folosirea antenelor direcţionale, atunci când este posibil.

(3) Operatorii radio trebuie să folosească următoarele tehnici antibruiaj pentru a contracara

acţiunile de bruiaj ale inamicului:

a) recunoaşterea – primul lucru pe care trebuie să-l facă un operator când staţia radio

primeşte interferenţe, este să găsească cauza;

b) continuarea transmisiei – operatorul trebuie să continue emisia radio după identificarea

interferenţelor, astfel încât inamicul să nu bănuiască că bruiajul său funcţionează;

c) raportarea – se raportează orice bruiaj folosind raportul de intervenţie, bruiaj şi

interferenţă/RIBI; raportul RIBI trebuie să fie trimis printr-un alt mijloc de comunicare, de exemplu, cablu sau curier; formatul unui raport RIBI se găseşte de obicei într-un SOP tactic şi

NESECRET

II-10

NESECRET

conţine data şi ora bruiajului, frecvenţele bruiate, subunitatea care face raportul.

4. Documente de conducere

0231. – (1) Pentru exercitarea comenzii misiunii se utilizează instrucţiuni cu caracter permanent şi instrucţiuni cu caracter temporar. (2) Instrucţiunile cu caracter permanent sunt acele documente de conducere puse la dispoziţie la începutul procesului acţiunii de luptă şi de regulă au aplicabilitate până la finalul acesteia. Din această categorie de instrucţiuni fac parte:

a) mandatul;

b) conceptele militare;

c) doctrinele;

d) procedurile de operare;

e) alte documente.

(3) Instrucţiunile cu caracter temporar sunt documentele emise pe tot parcursul procesului

operaţiei şi care se adresează, în general, comandanţilor subordonaţi şi eşalonului superior. Aceste instrucţiuni sunt:

a) concepţia comandantului;

b) planul operaţiei;

c) OPORD, WARNO, ordinul fragmentar/Fragmentary Order/FRAGO.

(4) Instrucţiunile cu caracter temporar trebuie să conţină, pe scurt:

a) situaţia în care se desfăşoară acţiunea – misiunea companiei, execuţia;

b) intenţia comandantului – concepţia luptei, sarcinile structurilor subordonate, sarcinile

structurilor de sprijin, instrucţiuni de coordonare;

c) sprijinul cu servicii;

d) comanda şi comunicaţiile.

0232. (1) Concepţia comandantului este instrucţiunea emisă pentru o anumită acţiune de

luptă, prin care sunt transmise informaţiile referitoare la viziunea comandantului asupra acţiunii de luptă şi trebuie să reflecte:

a) intenţia comandantului;

b) schema de manevră aleasă/decisă.

(2) Intenţia comandantului cuprinde scopul acţiunii de luptă, sarcinile cheie şi starea finală. Intenţia comandantului nu este un rezumat al concepţiei luptei. Scopul acesteia este de a concentra atenţia subordonaţilor asupra rezultatului final dorit, asupra a ceea ce trebuie îndeplinit pentru a se obţine succesul, chiar şi în cazul în care nu se mai aplică planul şi concepţia

NESECRET

II-11

NESECRET

comandantului. (3) Schema de manevră reprezintă schematic modalitatea prin care forţele şi mijloacele aflate la dispoziţie sunt utilizate pentru îndeplinirea scopului acţiunii de luptă. Concepţia

comandantului stă la baza întocmirii planului şi a ordinului. Aceasta este autentificată de către comandant şi avizată de eşalonul superior.

0233. (1) Planul de operaţii este instrucţiunea prin intermediul căreia comandantul

plutonului planifică şi conduce nemijlocit acţiunile de luptă. Se întocmeşte grafic pe hartă/ alt

suport.

(2) La întocmirea planului de operaţii trebuie avute în vedere următoarele:

a) planul are la bază presupuneri explicite asupra a ceea ce urmează să desfăşoare forţele

plutonului; practica a demonstrat că foarte rar, subunităţile sunt conduse în conformitate cu

planurile întocmite, datorită folosirii unor presupuneri inexacte;

b) planificatorii au tendinţa de a utiliza metode de planificare care conduc la o gândire

inflexibilă şi nepermisivă;

c) planurile de operaţii nu pot fi transformate în ordine de operaţii, deoarece un plan acoperă o

perioadă mai mare de timp; îndepărtarea de prezent presupune utilizarea exponenţială a presupunerilor;

d) de regulă, planurile nu se transmit comandanţilor subordonaţi, ci doar elemente ale

planificării, pe care aceştia le utilizează în propriile procese de planificare;

e) planurile de operaţii nu au o formă finală.

0234. (1) Ordinul este instrucţiunea cu ajutorul căreia comandantul plutonului exercită

comanda misiunii.

(2) La întocmirea ordinelor trebuie avute în vedere următoarele:

a) ordinul trebuie să prezinte explicit momentul în care intră în vigoare sau condiţiile în

care poate fi aplicat;

b) presupune obligativitatea execuţiei;

c) poate fi înlocuit doar de către un alt ordin.

0235.– (1) Planul/concepţia operaţiei presupune realizarea de către comandantul de pluton a unui rezumat al acţiunilor ce se vor întreprinde pentru îndeplinirea misiunii în condiţii avantajoase, respectând intenţia comandantului eşalonului superior cu unul sau două nivele mai sus. Comandantul plutonului foloseşte procedurile de conducere a trupelor pentru transformarea concepţiei într-un plan bine gândit şi pentru emiterea unui ordin de operaţie fundamentat. Astfel, comandantul de pluton repartizează sarcini către elementele subordonate precizând scopul acestora, distribuie resursele la dispoziţie şi stabileşte priorităţile în scopul aplicării concepţiei stabilite. (2) Baza doctrinară a elaborării ordinului de operaţie o constituie formularea misiunii şi intenţia comandantului.

NESECRET

II-12

NESECRET

0236. – (1) Comandantul de pluton foloseşte formularea misiunii pentru a exprima în

rezumat acţiunea de lupta pe care o va executa plutonul. Acest paragraf scurt, de regulă constituit

dintr-o singură propoziţie, precizează tipul acţiunii de luptă, sarcinile tactice ale subunităţii şi

scopul. Misiunea trebuie să conţină un răspuns clar la întrebările:

a) cine?/subunitatea,

b) ce?/care?/sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi felul acţiunii de luptă,

c) când?/la timpul dat prin OPORD-ul companiei,

d) unde?/obiectivul sau locaţia indicată prin OPORD-ul eşalonului superior,

e) de ce?/scopul acţiunii plutonului determinat din analiza concepţiei operaţiei eşalonului

superior.

(2) Comandantul de pluton trebuie să se asigure de faptul că misiunea este înţeleasă de toţi

comandanţii subordonaţi.

(3) La formularea misiunii se iau în considerare următoarele elemente:

a) tipul acţiunii de luptă;

b) sarcinile tactice ale subunităţii;

c) scopul.

(4) Gama de operaţii grupează acţiunile militare în patru mari categorii: ofensive, de

apărare, de stabilitate şi de sprijin al autorităţilor civile şi intermediare

(5) Sarcinile tactice reprezintă activităţi specifice desfăşurate de o subunitate pe timpul

executării unei acţiuni tactice sau a unei forme de manevră. Sarcinile tactice se exprimă în termeni

ai verbelor de acţiune ale forţelor proprii, cum ar fi, de exemplu, atacă, limitează, distruge,

izolează, sau ca efecte asupra forţelor inamice, de exemplu: înfrânge, învinge, fixează, interzice.

(6) În formularea misiunii comandanţii de plutoane trebuie să folosească sarcinile

doctrinare aprobate şi având un înţeles specific militar. Ele sunt măsurabile şi de cele mai multe ori

descriu rezultatele sau efectele lor în relaţie cu inamicul, terenul şi forţele proprii. În tabelul nr.

2.2.1. este prezentată o listă cu termeni care pot reprezenta, într-un anumit context, o sarcină

esenţială, aşadar răspunsul la întrebarea Ce/care este sarcina?

Acţiuni ale forţelor proprii

Efecte asupra forţei inamice

Atacă, atacă cu foc Creează o breşă, rupe Ocoleşte, curăţă Consolidează şi reorganizează Controlează Dezangajează Urmăreşte Ocupă, prinde Reduce

BlocheaCanalizează Limitează, stăpâneşte, reţine Înfrânge, învinge Distruge Rupe, dezorganizeaFixeaInterzice Izolea

NESECRET

II-13

NESECRET

Acţiuni ale forţelor proprii

Efecte asupra forţei inamice

Reţine, opreşte, angajează Apără, asigură, securizează Sprijină cu foc

NeutralizeaPenetrea, străpunge, pătrunde Întoarce

Tabelul nr. 2.2.1. Sarcini de misiune

(7) Scopul în formularea misiunii răspunsul la întrebarea De ce? trebuie să arate scopul

misiunii – de ce este îndeplinită sarcina esenţială? În mod normal, scopul operaţiei este descris

folosind o frază descriptivă şi este, de cele mai multe ori, mai important decât sarcina. Fiind clar

formulat în cuprinsul misiunii, scopul asigură înţelegerea de către subordonaţi a sarcinilor lor şi le

asigură libertatea de acţiune şi iniţiativa.

(8) În formularea misiunii comandantul de pluton trebuie să aibă în vedere precizarea sarcinii

sau sarcinilor împreună cu un singur scop. O singură sarcină va reprezenta efortul principal al

comandantului, în schimb resursele trebuie alocate de maniera în care trebuie îndeplinite toate celelalte.

Sarcinile şi scopurile trebuie exprimate folosind verbe de acţiune, al căror succes este măsurabil.

(9) Spre exemplu „atacă” nu este o exprimare corectă a sarcinii, în schimb „ocupă” este

mai potrivită din acest punct de vedere pentru că succesul este măsurabil. Continuând pe aceeaşi

logică, formularea „atacă pentru a ocupa” este mai puţin recomandată deoarece aceasta

direcţionează executanţii, spunându-le cum să execute această sarcină/în acest caz prin executarea

unui atac asupra obiectivului precizat. Forme de manevră, precum învăluirea sau manevra de

întoarcere sunt excluse în această situaţie.

0237. – (1) Ordinele de luptă – sunt mijloacele prin care comandantul de pluton primeşte şi

transmite informaţii de la înştiinţarea sa asupra acţiunii de luptă ce se va desfăşura şi până la finalul

acesteia. WARNO, OPORD şi FRAGO sunt esenţiale pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.

(2) În situaţii de luptă comandantul de pluton şi comandanţii subordonaţi utilizează zilnic

ordinele de luptă drept pentru care trebuie să cunoască forma corectă a fiecăruia dintre ele. În

acelaşi timp ei trebuie să se asigure de faptul că fiecare militar al plutonului cunoaşte modul în care

trebuie să acţioneze la primirea ordinului.

(3) Ordinul de avertizare/WARNO comandantul de pluton înştiinţează personalul

plutonului, pe parcursul etapei de planificare a acţiunii de luptă printr-un WARNO. Primirea

WARNO iniţiază şi derularea procesului de planificare paralelă. Comandantul de pluton poate

emite o serie de WARNO către comandanţii subordonaţi cu scopul de a-i ajuta să se pregătească

pentru misiune. Elementele din conţinutul WARNO permite subordonaţilor să înceapă propriul

proces de planificare şi pregătire.

(4) Conţinutul WARNO depinde de informaţiile deţinute despre acţiunea de luptă ce se va

derula şi conţine instrucţiuni speciale. Informaţiile sunt primite de obicei de la comandantul

NESECRET

II-14

NESECRET

companiei. Comandantul de pluton emite propriile WARNO fie pe măsură ce primeşte noi ordine de avertizare de la eşalonul superior fie ca urmare a finalizării analizei detaliate a misiunii pentru ca subordonaţii săi să întreprindă acţiunile necesare. (5) În afara rolului de a alerta personalul plutonului, asupra acţiunii ce se va executa, WARNO mai îndeplineşte şi o altă funcţie, respectiv aceea de a transmite gradual informaţii de natură tactică subordonaţilor, astfel încât, OPORD-ul emis după parcurgerea etapelor specifice din procedurile de conducere a trupelor/Troops Leading Procedures/TLP să fie cât mai scurt, clar şi concis. (6) WARNO nu are o formă specifică. Tehnica cea mai utilizată este cea a formatului OPORD pe cinci paragrafe. În tabelul nr. 2.2.2. este prezentat un exemplu despre modul în care comandantul de pluton poate utiliza WARNO pentru alertarea plutonului şi asigurarea datelor necesare iniţierii planificării. (7) Ordinul de operaţie al comandantului de pluton de regulă, este emis verbal; acesta are scopul de a implementa executarea coordonată a acţiunii de luptă. Comandantul plutonului foloseşte elemente de text şi reprezentări grafice pentru a urma formatul pe cele cinci paragrafe. După emiterea unui număr de WARNO comandantul de pluton nu mai repetă în OPORD informaţiile transmise prin acestea; poate numai să facă o prezentare pe scurt a informaţiilor transmise sau să corecteze eventualele inexactităţi. Astfel, are mai mult timp la dispoziţie pentru a explica subordonaţilor modul în care el vizualizează desfăşurarea acţiunii de luptă. Comandantul de pluton poate să emită o matrice de execuţie fie pentru a completa OPORD-ul fie pentru a servi ca instrument de lucru ajutător în executarea misiunii. Totuşi, elaborarea acestei matrice nu exclude emiterea OPORD pe cinci paragrafe.

Acţiunile

 

Scopul emiterii WARNO de către comandantul de pluton

comandantului

Conţinutul probabil al WARNO

de pluton

Primirea WARNO

WARNO nr. 1 conţine: tipul de misiune, organizarea preliminară pentru sarcină. Planul deplasării. Calculul iniţial al timpului. Exerciţiile standard ce trebuie repetate.

Pregătirea grupelor pentru deplasarea tactică spre raionul de concentrare. Obţinerea foilor de hartă.

de la

comandantul

companiei

 

Executarea

WARNO nr. 2 conţine: situaţia forţelor proprii, situaţia inamicului, planul de asigurare a securităţii, analiza terenului, misiunea plutonului.

Iniţierea analizei misiunii la nivelul grupelor. Iniţierea repetiţiilor generale/exerciţii la specificul misiunii. Pregătirea pentru luptă.

analizei MIFT-TC

Dezvoltarea

WARNO nr. 3 conţine: concepţia operaţiei, planificarea sprijinului prin foc, sarcinile şi scopul subunităţilor subordonate. Reprezentări grafice actualizate.

Identificarea cerinţelor pentru executarea recunoaşterii la nivelul plutonului. Executarea recunoaşterii de către comandant. Pregătirea pentru luptă.

planului

Tabelul nr. 2.2.2. Exemple de WARNO emise de comandantul de pluton

(8) FRAGO verbal sau scris este a formă prescurtată a OPORD, care aduce modificări numai la anumite porţiuni din acesta. În mod normal este realizat în formatul pe cinci paragrafe al

NESECRET

II-15

NESECRET

OPORD şi se concentrează de obicei pe misiunea care urmează. Comandantul de pluton emite FRAGO pentru:

a)

a comunica schimbările survenite în situaţia inamicului sau a forţelor proprii;

b)

a da misiuni subordonaţilor în funcţie de schimbările de situaţie;

c)

a modifica calculul timpului din OPORD-ul în vigoare;

d)

a asigura, în extras, prevederi ale unor ordine detaliate;

e)

a asigura instrucţiuni temporare până la emiterea unui ordin detaliat;

f)

a transmite instrucţiuni specifice subordonaţilor care nu au nevoie de un ordin complet.

(9) Dacă au apărut schimbări semnificative ale situaţiei atunci va fi emis un nou OPORD.

0238. Rapoartele utilizate la nivelul plutonului de infanterie sunt:

a) SALUTE – Size, Activity, Location, Unit/Uniform, Time, Equipment/mărime, activităţi,

locaţie, unitate/uniformă, timp, echipament;

b) SALLTA Size, Activity, Location of enemy, Locatin of friendly forces, Time, Action

taken/ mărime, activităţi,locaţia inamicului, locaţia forţelor proprii, timp, mod de acţiune – doar în cazul contactului cu inamicul;

c) 9-line MEDEVAC/ raport MEDEVAC pe 9 linii;

d) 10-line UXO/IED/ raport UXO/IED pe 10 linii;

e) Call for fire/ cerere de sprijin de foc;

f) SITREP – Situation report/ raport asupra situaţiei emis potrivit precizărilor din OPORD;

g) ACE/MPE/ammunition, casualty, equipment/muniţie, victime, echipament care se prezintă ajutorului/locţiitorului comandantului de pluton după realizarea contactului cu inamicul sau în situaţii care pot duce la pierderea/avarierea/distrugerea materialelor şi a tehnicii sau pierderea sau rănirea personalului – ajutorul comandantului de pluton centralizează aceste informaţii şi ordonă

redistribuirea în cadrul acestuia a muniţiei şi materialelor în vederea executării următoarei etape de luptă; raportează comandantului de pluton utilizând aceeaşi formă de raport;

h) logistic – comandanţii de grupe raportează ierarhic de două ori pe zi şi se emite potrivit

precizărilor din OPORD;

i) CBRN 1 şi CBRN 4 orice persoană care identifică un incident CBRN va raporta prin

sistemul de legătură al plutonului pentru transmiterea radiogramelor foarte urgente. Aceste rapoarte sunt transmise la punctul de comandă al companiei şi apoi sunt înaintate către batalion.

SECŢIUNEA a 3-a Proceduri de conducere a trupelor

1. Generalităţi

NESECRET

II-16

NESECRET

0239. (1) Derularea procedurilor de conducere a trupelor începe atunci când comandantul

de pluton primeşte primele informaţii despre misiunea pe care o va executa. TLP se derulează pe tot

parcursul procesului operaţiei/planificare, pregătire, executare, coordonare, evaluare. TLP

reprezintă o succesiune de activităţi care îl ajută pe comandantul de pluton să folosească eficient

timpul avut la dispoziţie pentru emiterea ordinelor şi executarea acţiunii tactice.

(2) Aceste activităţi nu se constituie într-un algoritm de la care nu se admit abateri; sunt

situaţii în care pot fi executate simultan două activităţi sau ordinea executării acestora poate fi

diferită de cea prezentată în tabelul nr. 2.3.1. Paşii unor acţiuni cum ar fi iniţierea deplasării,

emiterea WARNO şi executarea recunoaşterii se pot executa de mai multe ori pe parcursul derulării

TLP. Ultimul pas, revederea şi actualizarea planului, se execută continuu pe timpul derulării TLP şi

al executării acţiunii de luptă. Indiferent de constrângerile legate de timpul avut la dispoziţie, pentru

dezvoltarea şi emiterea OPORD, comandantul de pluton trebuie să parcurgă toţi paşii TLP, chiar

dacă unele secvenţe ale procedurilor vor fi abordate sumar.

Primirea misiunii; Emiterea ordinului preliminar/ de avertizare; Pregătirea planului preliminar; Iniţierea deplasării; Executarea recunoaşterii; Completarea planului; Emiterea OPORD; Revederea şi actualizarea planului.

Tabelul nr. 2.3.1. Procedurile de conducere a trupelor

2. Derularea procedurilor de conducere a trupelor

0240. Pasul 1 Primirea misiunii. Acest pas începe odată cu primirea primului

WARNO, a OPORD-ului sau ca urmare a schimbării situaţiei generale. Primirea misiunii

declanşează planificarea şi pregătirea acţiunii de luptă astfel încât comandantul de pluton să emită

cât mai curând posibil primul ordin de avertizare către subordonaţi.

0241. În această etapă a TLP, analiza misiunii trebuie să se concentreze pe formularea

misiunii plutonului şi stabilirea timpului avut la dispoziţie. Pentru aceasta comandantul de pluton va

analiza sumar factorii MIFT-TC. Analiza detaliată a acestor factori o va executa după emiterea

primului WARNO.

0242. (1) Comandantul de pluton abordează analiza factorilor MIFT-TC din perspectiva

inamicului pentru a determina detaliile cursurilor probabile de acţiune ale inamicului.

(2) Primul element ce trebuie înţeles este misiunea inamicului. Pentru înţelegerea misiunii

NESECRET

II-17

NESECRET

probabile a inamicului se pot utiliza rapoartele situaţionale sau anumite tipare de acţiune bazate pe doctrina inamicului şi capabilităţile de care dispune. (3) Răspunsurile la următoarele întrebări pot conduce la înţelegerea cursului probabil de acţiune al inamicului:

a)

Când şi unde va lovi inamicul?

b)

De unde se execută sprijinul prin foc şi sprijinul logistic pentru acţiunile inamicului?

c)

Care sunt factorii culturali sau religioşi implicaţi?

d)

De ce execută inamicul această acţiune de luptă?

e)

Care sunt scopurile inamicului şi dacă acestea au legătură cu anumite evenimente sau

momente?

f)

De ce capabilităţi dispune inamicul?

g)

Care sunt obiectivele inamicului? În baza situaţiei actuale şi a misiunii probabile a

inamicului care sunt obiectivele pe care aceasta ar intenţiona să le cucerească/ofensivă sau terenul/forţele pe care acesta ar dori să le protejeze/apărare? De regulă, această informaţie este furnizată de comandant.

h) În cazul unui atac ce căi de apropiere va utiliza inamicul şi de ce ?

i) Cum afectează caracteristicile terenului viteza şi formaţia de deplasare?

j) În ce mod va utiliza punctele cheie din teren sau locaţiile care oferă sectoare bune de

observare şi tragere?

k) Starea vremii favorizează acţiunile inamicului sau dimpotrivă diminuează eficacitatea

armamentului şi echipamentelor acestuia?

l) Informaţiile deţinute despre amplasarea obstacolelor inamice provin de la comandantul

companiei, din evaluările comandantului de pluton sau sunt date obţinute în urma executării recunoaşterilor – ceea ce oferă comandantului de pluton indicii asupra modului în care inamicul intenţionează să îşi îndeplinească misiunea? (4) Determinarea cu exactitate a potenţialului puterii de luptă a plutonului este unul dintre cele mai importante aspecte ale analizei misiunii. Comandantul plutonului trebuie să stabilească care sunt sarcinile pe care subordonaţii săi le pot executa. Această analiză include şi subunităţile date ca sprijin sau ca întărire plutonului de infanterie, de exemplu: piese antiblindate, lunetişti sau elemente de geniu. (5) Un alt aspect esenţial pentru planificarea, pregătirea şi executarea acţiunii de luptă este analiza timpului. Această analiză presupune nu numai stabilirea intervalului de timp avut la dispoziţie ci şi aprecierea, în relaţia timp-spaţiu a perioadelor necesare pentru pregătire, deplasare, luptă şi asigurarea sprijinului cu servicii. Trebuie să vizualizeze acţiunile sale şi ale inamicului în raport de factorul timp. Comandantul plutonului trebuie să facă calculul timpului, în ordinea inversă

NESECRET

II-18

NESECRET

a activităţilor de desfăşurat ţinând cont de regula 1/3 din timp pentru planificarea acţiunii la nivel pluton 2/3 din timp pentru planificarea acţiunii de către elementele subordonate. (6) La analiza timpului trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:

a) impactul timpului în care vizibilitatea este redusă asupra derulării TLP;

b) timpul necesar pentru executarea unor anumite sarcini de către elementele subordonate

cum ar fi: pregătirea ordinelor, repetiţii, informări asupra modului de înţelegere a sarcinilor date elementelor subordonate/back-briefs etc.

c) timpul necesar pentru amplasarea în poziţii de luptă a elementelor de sprijin prin foc,

precum şi de asigurare a cantităţii de muniţie necesară pentru executarea focului pe o perioadă

determinată de timp; d) timpul necesar echipelor de înlăturare a obstacolelor pentru executarea misiunilor specifice;

e) pe parcursul derulării evenimentelor comandantul de pluton aduce modificările necesare

calculului iniţial al timpului în funcţie de evaluările făcute asupra evoluţiei situaţiei. (7) Batalionul transmite informaţii către companiile şi plutoanele subordonate referitoare la consideraţiile civile ce ar putea influenţa în vreun fel acţiunea de luptă a acestora. Comandantul de pluton trebuie să identifice numai acele consideraţii care pot avea impact asupra îndeplinirii misiunii plutonului pe care îl conduce, de exemplu: deplasarea persoanelor refugiate, solicitări de ajutor umanitar sau cerinţe rezultate din regulile de angajare/Rules of engagement/ROE şi din regulile de interacţiune/Rules of interaction/ROI. 0243. (1) Pasul 2 Emiterea ordinului preliminar/de avertizare. După ce comandantul de pluton stabileşte misiunea şi determină timpul la dispoziţie pentru planificarea, pregătirea şi execuţia misiunii emite imediat un WARNO oral către subordonaţi. Conţinutul ordinului preliminar emis va include aceleaşi elemente pe care le conţine ordinul preliminar primit de la eşalonul superior. Dacă are posibilitatea, comandantul plutonului poate informa personal subordonaţii, în teren. În caz contrar se utilizează macheta terenului, o schiţă sau o hartă. (2) Primul ordin preliminar respectă formatul pe cinci paragrafe al OPORD şi conţine cel puţin următoarele elemente: misiunea subunităţii, calculul iniţial al timpului, informaţii despre inamic, planul de operaţie în linii generale, instrucţiuni specifice de pregătire. Comandantul de pluton poate transmite prin ordinul preliminar orice alte informaţii sau instrucţiuni necesare subordonaţilor pentru a se pregăti pentru noua misiune. (3) Emiterea primului WARNO într-un timp cât mai scurt dă posibilitatea subordonaţilor să înceapă propria lor planificare şi pregătire/planificare paralelă, în timp ce el începe elaborarea OPORD. Pe măsură ce comandantul plutonului intră în posesia mai multor informaţii emite WARNO actualizate informând subordonaţii potrivit elementelor de noutate apărute.

NESECRET

II-19

NESECRET

0244. (1) Pasul 3 – Pregătirea planului preliminar. După primirea OPORD-ului de la

companie/sau a FRAGO comandantul plutonului pregăteşte planul preliminar. Elaborarea planului preliminar care se desfăşoară într-o perioadă limitată de timp cuprinde, de regulă, cinci etape:

a) analiza detaliată a misiunii;

b) dezvoltarea cursurilor de acţiune;

c) analiza cursurilor de acţiune;

d) compararea cursurilor de acţiune;

e) alegerea cursului de acţiune/decizia. (2) Pentru realizarea acestui proces comandantul de pluton se bazează pe analiza factorilor

MIFT-TC executată de comandantul companiei. Acest lucru îi permite comandantului de pluton să economisească timp pe care îl utilizează pentru a-şi concentra analiza asupra domeniilor care îi influenţează în mod direct planul. De obicei, comandantul de pluton dezvoltă un singur curs de acţiune/ Course of Action/COA. Dacă timpul avut la dispoziţie îi permite să dezvolte mai multe cursuri de acţiune pe care le va compara şi îl va alege pe cel mai bun.

0245. Analiza detaliată a misiunii este un proces care se desfăşoară continuu pe tot

parcursul derulării acţiunii de luptă şi implică analiza atentă a factorilor MIFT-TC. Factorii MIFT- TC nu vor fi analizaţi de fiecare dată în ordinea secvenţială prezentată. Informaţiile de care dispune

la un moment dat comandantul de pluton determină când şi cum va analiza acesta fiecare factor în parte. Din analiza acestor factori rezultă informaţii relevante despre teren, inamic, forţe proprii care pot influenţa decisiv acţiunea de luptă. Potrivit rezultatelor analizei factorilor MIFT-TC comandantul de pluton conduce procesul de planificare şi execuţia acţiunii de luptă.

0246. (1) Misiunea comandanţii de la toate eşaloanele trebuie să înţeleagă foarte clar

misiunea, intenţia şi concepţia operaţiei comandanţilor cu unul sau două eşaloane mai sus. Exercitarea comenzii misiunii, pentru a se permite iniţiativa liderilor subordonaţi cu respectarea intenţiei eşalonului superior nu este posibilă fără aceasta. (2) Pentru înţelegerea rapidă a acţiunii de luptă este necesară o schemă a concepţiei operaţiei batalionului sau companiei, de regulă asigurată de eşalonul superior. Astfel, comandantul

de pluton înţelege modul în care misiunea plutonului este legată de misiunile celorlalte subunităţi, înţelege locul misiunii plutonului în planul general şi poate să regăsească scopul misiunii reformulate/răspunsul la întrebarea de ce?. (3) Comandantul de pluton va reformula misiunea subunităţii analizând următoarele:

a)

misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei;

b)

misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei;

c)

scopul unităţii/subunităţii;

d)

constrângeri;

NESECRET

II-20

NESECRET

e) sarcini specificate, implicite şi esenţiale;

f) misiunea reformulată.

0247. Misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei –

comandantul plutonului trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei comandantului de batalion. El trebuie să identifice sarcinile şi scopul batalionului, precum şi modul în care este întrebuinţată în luptă compania din care face parte plutonul pe care îl conduce. De asemenea, trebuie să înţeleagă intenţia comandantului de batalion redactată în OPORD-ul companiei la paragraful 1b – forţele

proprii.

0248. Misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei –

comandantul de pluton trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei companiei. El trebuie să identifice sarcinile şi scopul companiei, precum şi modul în care plutonul este întrebuinţat în luptă; din OPORD-ul companiei, paragraful 3a comandantul de pluton trebuie să înţeleagă intenţia comandantului companiei; de asemenea, trebuie să identifice sarcinile, scopurile şi dispoziţiile pentru toate elementele de manevră adiacente aflate sub controlul companiei.

0249. (1) Misiunea plutonului – comandantul plutonului regăseşte misiunea plutonului în

paragraful „Concepţia operaţiei” al OPORD-ului companiei. Scopul acţiunii plutonului care se constituie ca efort principal este deseori acelaşi cu cel al companiei. În acelaşi fel scopul acţiunii plutonului destinat să execute operaţii de modelare trebuie să fie în legătură directă cu cele al plutonul destinat ca efort principal. (2) Comandantul de pluton trebuie să înţeleagă modul în care scopul misiunii plutonului este asociat cu cel al celorlalte plutoane ale companiei şi să determine sarcina tactică esenţială a plutonului pentru îndeplinirea cu succes a scopului stabilit. În final, comandantul plutonului trebuie să înţeleagă de ce comandantul companiei a repartizat plutonului acea sarcină tactică şi modul în care aceasta se integrează în concepţia operaţiei companiei. 0250. Constrângerile – sunt restricţii impuse comandantului de pluton de către comandantul companiei pentru a acţiona sau dimpotrivă, restrângând libertatea de acţiune a comandantului de pluton în ceea ce priveşte planificarea acţiunii, prin interzicerea sau impunerea executării unor acţiuni. Cele două tipuri de limitări sunt fie cerinţe de a acţiona, de exemplu, menţinerea unei grupe în rezervă, fie interzicerea unor acţiuni, de exemplu, nu traversaţi aliniamentul ALB până la primirea permisiunii.

0251. – (1) Sarcini specificate, implicite şi esenţiale – comandantul de pluton trebuie să

identifice şi să înţeleagă sarcinile necesare îndeplinirii misiunii. Sunt trei tipuri de sarcini:

a) specificate;

b) implicite;

c) esenţiale.

NESECRET

II-21

NESECRET

(2) Sarcini specificate sunt acele sarcini special repartizate plutonului de către comandantul companiei. Paragrafele 2 şi 3 din ordinul de operaţii al companiei stabilesc sarcinile specificate. Sarcinile specifice mai pot fi identificate şi în anexele la ordinul de operaţii sau în overlays.

(3) Sarcinile implicite sunt acele sarcini care trebuie îndeplinite pentru rezolvarea sarcinilor specificate, dar nu se regăsesc în OPORD. Ele sunt derivate dintr-o analiză detaliată a OPORD-ului, a situaţiei inamicului, a cursurilor de acţiune ale acestuia şi a terenului. Analiza locaţiei actuale a plutonului, în raport cu zona de operaţii viitoare ar putea releva sarcinile implicite care pot fi cerute pentru îndeplinirea sarcinilor specificate. În plus, o analiză a cerinţelor doctrinare a fiecărei sarcini specificate poate duce la sarcini implicite. (4) Sarcini esenţiale – odată ce au fost identificate sarcinile specificate şi cele implicite comandantul de pluton se asigură că s-au înţeles cerinţele şi scopul îndeplinirii pentru fiecare dintre acestea, apoi determină sarcina sau sarcinile care trebuie executată/executate cu succes pentru îndeplinirea misiunii. Aceasta/acestea reprezintă sarcina/sarcinile esenţiale. Sarcinile esenţiale sunt întotdeauna incluse în misiune.

0252. Misiunea reformulată – comandantul de pluton încheie analiza misiunii prin

reformularea misiunii. Misiunea care va fi înscrisă la paragraful 2 din OPORD, este o frază concisă

care descrie sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi scopul acţiunii de luptă astfel încât să indice clar acţiunea ce trebuie executată, precum şi raţiunea pentru care este făcută. Misiunea trebuie să conţină un răspuns clar la întrebările:

a)

cine?/plutonul;

b)

ce?/care?/sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi felul acţiunii de luptă;

c)

când?/la timpul dat prin OPORD-ul companiei;

d)

unde?/obiectivul sau locaţia indicată prin OPORD-ul companiei;

e)

de ce?/scopul acţiunii plutonului determinat din analiza concepţiei operaţiei companiei.

0253. (1) Terenul şi vremea – includ condiţiile ce trebuie analizate pe cele două

elemente cu influenţe asupra acţiunilor de luptă. (2) La analiza terenului comandantul plutonului trebuie să ia în calcul influenţa detaliilor de planimetrie, deopotrivă naturale şi artificiale, şi a reliefului asupra acţiunilor de luptă. Caracteristicile terenului pot favoriza executarea unui anumit tip de acţiune de luptă, ofensivă sau de apărare. Analiza terenului răspunde la întrebarea: ce influenţă are terenul asupra acţiunii de luptă?

(3) Comandantul de pluton trebuie să aibă o perspectivă clară asupra terenului înainte de a încerca să dezvolte cursuri de acţiune deopotrivă pentru inamic sau pentru trupele proprii. Datorită constrângerilor impuse de timpul limitat avut la dispoziţie pentru planificare comandantul de pluton

NESECRET

II-22

NESECRET

stabileşte o ordine a priorităţilor în analiza terenului. Astfel, în cazul trecerii la ofensivă comandantul de pluton analizează cu prioritate zona din jurul obiectivului, urmată de analiza terenului pe direcţia loviturii principale până la obiectiv. 0254. Din punct de vedere al mobilităţii terenul poate fi clasificat în:

a) teren uşor accesibil; b) teren accesibil; c) teren greu accesibil. (2) Teren uşor accesibil – nu prezintă restricţii pentru executarea deplasării drept pentru care nu sunt necesare acţiuni în sprijinul asigurării mobilităţii. Pentru forţele mecanizate terenul uşor accesibil este caracterizat de teren plat sau cu pante uşoare, de spaţii largi între obstacole. Terenul uşor accesibil permite executarea unor manevre ample şi beneficiază de o reţea de drumuri bine dezvoltată constituindu-se într-un avantaj în situaţii care necesită deplasarea rapidă a forţelor mecanizate. (3) Teren accesibil reduce capacitatea de deplasare datorită existenţei unor rampe şi pante destul de abrupte precum şi a spaţiilor relativ limitate între obstacole/copaci, stânci, clădiri. Pentru asigurarea mobilităţii este necesar un minim de efort, dar subunitatea se va deplasa în zig- zag sau va ocoli frecvent anumite obstacole. Acest lucru poate influenţa menţinerea vitezei optime de deplasare, trecerea la anumite formaţii de luptă sau trecerea de la o formaţie la alta. Este posibil ca intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii să nu fie necesară şi de asemenea nici planificarea unui timp mai îndelungat pentru traversarea acelei zone. Ceea ce poate cauza întârzieri atunci când deplasarea se execută într-un astfel de teren sunt măsurile sporite de securitate. Atunci când securitatea deplasării este de importanţă deosebită, atât forţele proprii cât şi cele inamice pot opta pentru deplasarea pe un astfel de teren pentru o mai bună acoperire şi mascare. (4) Teren greu accesibil – împiedică sau încetineşte ritmul de deplasare în formaţii de luptă fără intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii. Într-un astfel de teren este necesară adoptarea unor formaţii de deplasare contrare tacticilor prevăzute în manualele de luptă, de exemplu deplasarea în coloană mai degrabă decât în dispozitiv de luptă sub formă de triunghi cu vârful înainte sau deplasarea cu o viteză mult mai mică decât cea dorită. Deplasarea forţelor blindate/ mecanizate este deosebit de dificilă într-un asemenea teren caracterizat de pante abrupte, obstacole dense şi absenţa unui sistem de drumuri. 0255. Aspectele militare ale terenului sunt rezultate din analiza factorilor OCOKA/ obstacole, căi de apropiere, sectoare de observare şi de foc, poziţii sau puncte cheie din teren, acoperirea şi mascarea/Observation and Field of Fire, Cover and Concealment, Obstacles, Key Terrain and Avenues of Approache, conform figurii nr. 2.3.1. Ordinea de analiză a aspectelor militare ale terenului poate fi diferită. Comandantul de pluton poate considera că este necesar să se

NESECRET

II-23

NESECRET

determine mai întâi obstacolele existente, apoi căile de apropiere, în al treilea rând punctele cheie din teren, în al patrulea rând sectoarele de observare şi tragere iar la sfârşit acoperirea şi mascarea. Comandantul plutonului determină influenţele fiecărui factor atât asupra forţelor proprii, cât şi asupra forţelor inamice. Rezultatele acestei analize se materializează în dezvoltarea cursurilor de acţiune proprii şi probabile ale inamicului.

de acţiune proprii şi probabile ale inamicului. Figura nr. 2.3.1. – Aspectele militare ale terenului

Figura nr. 2.3.1. Aspectele militare ale terenului

0256. (1) Obstacole – comandantul plutonului identifică obstacolele existente, naturale şi artificiale, precum şi lucrările genistice, lucrări de fortificaţii şi baraje, care pot limita mobilitatea trupelor în zona de operaţii a subunităţii, astfel:

a) obstacole existente, naturale – râuri, păduri, munţi, viroage, şanţuri cu o lărgime mai mare de trei metri, buturugi sau stânci mai înalte de 45 cm, păduri sau copaci cu diametru mai mare de 20 cm sau cu intervale mai mici de patru metri între ei; b) obstacole existente, artificiale – oraşe, canale, rambleuri de cale ferată, clădiri, linii de tensiune şi cabluri de telefonie; c) lucrări genistice, baraje – interzic deplasarea, concentrarea sau întărirea forţelor inamicului – câmpuri de mine, şanţuri antitanc, baraje din sârmă; d) lucrări genistice, de fortificaţii – asigură condiţii de executare a focului cu toate categoriile de armament, de conducere a trupelor şi protecţia personalului şi tehnicii de luptă. (2) Comparativ, pentru ofensivă şi apărare, în tabelul nr. 2.3.2. sunt prezentate câteva elemente pe care comandantul de pluton trebuie să le ia în calcul la analiza obstacolelor şi a terenului.

În ofensivă:

a) Cum utilizează inamicul obstacolele şi caracteristicile terenului care limitează acţiunile

trupelor ?

b) Care este structura lucrărilor genistice ale inamicului?

c) Cum pot influenţa terenul şi obstacolele deplasarea şi manevra plutonului de infanterie?

d) Cum pot fi evitate la nevoie aceste obstacole?

NESECRET

II-24

NESECRET

e) Cum pot fi identificate şi ocolite aceste obstacole?

f) Unde sunt situate poziţiile armamentului inamicului destinat să acopere cu foc barajele

şi ce tip de armament este destinat pentru această misiune?

g)

Care este cel mai bun loc pentru executarea culoarului prin obstacolele create de inamic

şi care este poziţia forţelor de apărare a obstacolelor?

În apărare:

a)

Care este obiectivul inamicului? Care este locul propice pentru executarea

contraatacului? Cum îl pot determina pe inamic să ajungă în acel loc?

b)

Ce influenţă au obstacolele existente şi caracteristicile terenului asupra acţiunilor

inamicului?

c)

Unde vrea inamicul să ajungă?

d) Cum pot folosi avantajele oferite de teren pentru a canaliza acţiunile inamicului pe direcţiile cele mai favorabile acţiunii proprii, pentru a-i interzice accesul pe anumite căi sau pentru a-i dezorganiza deplasarea?

Tabelul nr. 2.3.2. Elemente pentru analiza obstacolelor identificate şi a terenului

0257. (1) Căi de apropiere reprezintă un itinerar de deplasare, terestru sau aerian, al unei forţe care execută atacul, către obiectivul stabilit sau către un punct cheie din teren. Pentru fiecare cale de apropiere comandantul de pluton trebuie să stabilească tipul acesteia:

a) după modul în care se execută deplasarea/îmbarcat, debarcat, aerian sau subteran;

b) după formaţia de deplasare adoptată;

c) după capacitatea portantă.

(2) De regulă, aceste informaţii sunt asigurate de eşalonul superior. (3) Forţele care acţionează îmbarcat pot să execute deplasarea pe căi de apropiere accesibile sau uşor accesibile/sau o combinaţie a celor două tipuri. Căile de apropiere pe care se poate acţiona debarcat utilizate de elemente de cercetare şi plutoanele de infanterie includ de obicei terenul accesibil şi uneori terenul greu accesibil pentru forţele îmbarcate. Analiza terenului trebuie să se materializeze în identificare căilor de apropiere pentru forţele proprii şi pentru forţele inamice. (4) Comparativ, pentru ofensivă şi apărare, în tabelul nr. 2.3.3. sunt prezentate câteva elemente pe care comandantul de pluton trebuie să le ia în calcul la analiza căilor de apropiere:

În ofensivă:

a) Cum poate fi folosită fiecare cale de apropiere în sprijinul realizării deplasării şi manevrei plutonului? b) Ce cale de apropiere îmi permite să utilizez tehnici şi formaţii de deplasare iar la

NESECRET

II-25

NESECRET

contactul cu inamicul să execut manevra?

c)

Îmi permit căile de apropiere să execut trecerea de la o tehnică/formaţie de deplasare la

alta sau sunt porţiuni de teren care mă vor obliga să adopt formaţii de deplasare specifice traversării trecătorilor?

d) Ce avantaje şi dezavantaje prezintă fiecare cale de apropiere?

e) Care sunt posibilele direcţii de contraatac ale inamicului?

f) Ce rute s-ar putea folosi pentru schimbarea direcţiei de atac şi pe care inamicul le-ar putea

folosi pentru a ameninţa flancurile?

În apărare:

a) Ce căi de apropiere poate stabili inamicul în sectorul plutonului?

b) Cum poate folosi inamicul fiecare dintre căile de apropiere stabilite?

c) Ce căi de apropiere alternative poate utiliza inamicul pentru ameninţarea flancurilor

plutonului?

d)

Ce cale de apropiere este mai potrivită pentru executarea unui contraatac sau pentru

repoziţionarea forţelor?

Tabelul nr. 2.3.3. – Elemente pentru analiza căilor de apropiere

0258. (1) Puncte cheie din teren reprezintă orice poziţie sau zonă a cărei cucerire, menţinere sau control asigură un avantaj semnificativ pentru oricare din părţile combatante. Comandantul de pluton trebuie să identifice punctele cheie din teren pornind de la obiectiv/din zona principală a acţiunilor de luptă către înapoi spre poziţia sa actuală. Reprezintă mai degrabă o concluzie decât o observaţie rezultată după analiza inamicului şi dezvoltarea cursurilor de acţiune. (2) Comandantul de pluton identifică punctele cheie din teren esenţiale pentru îndeplinirea misiunii. Punctele cheie din teren oferă o serie de avantaje: dau posibilitatea comandantului de pluton să execute foc direct, asigură observarea directă a obiectivului sau a căilor de apropiere. Dintr-o altă perspectivă trebuie identificate acele puncte cheie din teren care dacă s -ar afla sub controlul inamicului ar împiedica îndeplinirea misiunii plutonului. (3) De exemplu, un punct cheie din teren pentru pluton poate fi reprezentat de liziera pădurii de la poalele unui deal care asigură supravegherea unei căi de apropiere pe care se poate executa deplasarea cu viteză mare. Deţinerea acestui punct cheie din teren poate fi esenţială pentru înaintarea spre obiectiv a forţelor de pe direcţia principală de efort. Punctele dominante din teren nu sunt considerate în mod automat puncte cheie din teren. Un vârf de deal care oferă o vedere de ansamblu poate să fie sau nu un punct cheie din teren. Chiar dacă permite o bună observare şi sectoare de foc nu se constituie într-un punct cheie din teren dacă inamicul îl poate ocoli cu uşurinţă.

NESECRET

II-26

NESECRET

(4) Deşi, puţin probabil, comandantul plutonului trebuie să determine dacă există zone/puncte din teren a căror cucerire, menţinere sau control sunt esenţiale pentru îndeplinirea misiunii şi pot decide rezultatul final al acţiunii de luptă. În determinarea importanţei punctelor cheie din teren se pot folosi două dintre aspectele militare ale terenului, respectiv: sectoare de observare şi tragere şi acoperire şi mascare. În tabelul nr. 2.3.4. sunt prezentate elementele ce se iau în calcul la analiza punctelor cheie din teren.

Elemente operaţionale:

a) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru companie şi batalion şi de

ce ?

b) Inamicul deţine controlul asupra acestor puncte cheie din teren?

c) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru inamic şi de ce ?

d) Cum pot câştiga şi menţine controlul asupra punctelor cheie din teren?

e) Ce porţiuni din teren sunt considerate sectoare importante de observare pentru

trupele proprii şi aliate din punct de vedere al exercitării comenzii, controlului şi solicitării

Tabelul nr. 2.3.4. Elemente utilizate pentru analiza punctelor cheie din teren

0259. Sectoare de observare şi de tragere. Comandantul plutonului analizează zonele din jurul punctelor cheie din teren, a obiectivelor, a căilor de apropiere şi a obstacolelor pentru a stabili locaţiile care asigură sectoare de observare şi de tragere corespunzătoare atât pentru forţele proprii, cât şi pentru inamic. Comandantul de pluton identifică liniile de vizibilitate directă care nu au fost observate de comandantul companiei şi determină astfel posibilităţile de realizare a contactului vizual direct cu inamicul. La analiza sectoarelor de tragere, comandantul de pluton îşi concentrează atenţia asupra posibilităţilor de executare a focului direct atât proprii cât şi inamice. Identifică apoi locaţiile probabile ale observatorilor înaintaţi, de unde aceştia pot solicita sprijin cu foc indirect, precum şi ale lunetiştilor. În tabelul nr. 2.3.5. sunt enumerate elementele ce trebuie luate în considerare la analiza sectoarelor de observare şi de tragere. Atunci când este posibil comandantul de pluton execută recunoaşterea în teren urmărind atât posibilităţile trupelor proprii cât şi ale inamicului.

În ofensivă:

a) Este posibil ca inamicul să stabilească sectoare de observare şi de tragere în interiorul

sau în jurul obiectivului?

b) Care este sectorul în care inamicul poate concentra focul?

c) Care sunt vulnerabilităţile trupelor inamice?

d) Care sunt poziţiile din care subunităţile vecine pot să mă sprijine cu foc?

NESECRET

II-27

NESECRET

e) Care sunt reperele naturale pentru ţinte/TRP/Target Reference Point?

f) Ce poziţii stabilesc pentru observatorii înaintaţi/solicită sprijin cu foc indirect?

În apărare:

a) Ce locaţii oferă posibilităţi de observare şi tragere de-a lungul căilor de apropiere ale

inamicului?

b) Unde va stabili inamicul liniile de tragere/poziţii înaintate şi armamentul antitanc?

c) În ce zone nu pot executa concentrarea focului?

d) Ce spaţiu mort există în sectorul meu? Care sunt punctele mele vulnerabile?

e) Care sunt reperele naturale pentru ţinte?

f) Ce poziţii stabilesc pentru observatorii înaintaţi/solicită sprijin cu foc indirect?

Tabelul nr. 2.3.5. Elemente pentru analiza sectoarelor de observare şi de tragere

0260. (1) Acoperire şi mascare. Acoperirea reprezintă modalitatea de realizarea a adăpostirii împotriva efectelor focului inamic. Mascarea reprezintă modalitatea de realizare a protecţiei împotriva observării inamice dar nu şi împotriva focului direct sau indirect al acestuia. În tabelul nr. 2.3.6. sunt prezentate câteva elemente de analiză a posibilităţilor de realizare a acoperirii şi mascării. Analizarea acestor elemente poate conduce la identificarea de către comandantul de pluton a zonelor care oferă cele mai bune posibilităţi de acoperire şi mascare. Comandantul de pluton examinează terenul, vegetaţia, infrastructura precum şi alte elemente ale punctelor cheie din teren, obiectivului şi căilor de apropiere pentru a identifica poziţiile care oferă cele mai bune posibilităţi de acoperire şi mascare.

În ofensivă:

a)

Ce poziţii oferă posibilităţi de observare şi executare a focului dar şi de acoperire şi

mascare?

b)

Ce porţiuni din teren oferă elementelor de asalt acoperire şi mascare proporţional cu

efectul omorâtor la ţintă?

În apărare:

a)

Ce poziţii oferă o bună acoperire şi mascare dar şi posibilităţi bune de observare şi

executare a focului?

b)

Cum pot utiliza posibilităţile de acoperire şi mascare atât trupele proprii cât şi cele

inamice?

Tabelul nr. 2.3.6. – Elemente de analiză a posibilităţilor de realizare a acoperirii şi mascării

0261. (1) În analiza vremii se iau în considerare cinci aspecte:

a) vizibilitate;

NESECRET

II-28

NESECRET

b)

vânt;

c)

precipitaţii;

d)

grad de acoperire cu nori;

e)

temperatură şi umiditate.

(2) Comandantul plutonului trebuie să determine modul în care vremea poate să afecteze vizibilitatea, mobilitatea şi supravieţuirea trupelor proprii şi inamice. Comandantul de pluton începe analiza condiţiilor meteo cu revederea concluziilor comandantului de companie, apoi formulează

propriile concluzii care vor fi luate în considerare la dezvoltarea cursurilor de acţiune proprii şi probabile ale inamicului.

0262. (1) Vizibilitatea – comandantul de pluton identifică modul în care acţiunea de luptă poate fi influenţată prin analiza factorilor determinanţi ai vizibilităţii – ceaţă, smog, umiditate, dar şi ca urmare a folosirii unor mijloace de mascare ca perdele de fum sau praf. Elementele ce se pot lua în considerare sunt:

a) Vremea favorizează utilizarea perdelelor de fum pentru mascarea trupelor proprii pe

timpul executării pătrunderii?

b) Ceaţa persistentă poate să împiedice angajarea ţintelor de către trupele proprii şi

inamice?

(2) Perioada de lumină din zi. Analiza vizibilităţii presupune, de asemenea, o serie de concluzii legate de întrebuinţarea forţelor, funcţie de momentele zilei, respectiv perioada de timp premergătoare răsăritului/begin morning nautical twilight/BMNT, răsăritul soarelui/sunrise/SR, apusul soarelui/sunset/SS, perioada de timp care urmează imediat după apusul soarelui/end evening nautical twilight/EENT, răsăritul lunii/moonrise/ MR, apusul lunii/moonset/MS, şi proporţia de lumină. Elementele ce se pot lua în considerare sunt:

a) Soarele răsare în spatele sau în faţa efectivelor care atacă?

b) Cum pot obţine avantaje tactice de pe urma perioadei de lumină limitată?

c) Cum poate afecta acest lucru managementul ţintelor?

0263. Vântul – este analizat din punct de vedere al vitezei şi direcţiei. Comandantul de

pluton trebuie să fie în măsură să aprecieze următoarele aspecte:

a) intensitatea vântului poate cauza disiparea rapidă a fumului?

b) intensitatea şi direcţia vântului poate favoriza utilizarea perdelelor de fum de către

inamic?

0264. Precipitaţiile – afectează vizibilitatea, accesibilitatea terenului şi funcţionarea multor sisteme opto-electronice. Comandantul de pluton trebuie să deţină informaţii asupra tipului, cantităţii, duratei precipitaţiilor şi trebuie să aprecieze următoarele aspecte:

NESECRET

II-29

NESECRET

a) mobilitatea trupelor proprii sau inamice poate fi afectată de precipitaţii/de lipsa

acestora?

b) care este modalitatea prin care acest fenomen meteorologic/lipsa acestuia poate

contribui la realizarea surprinderii?

0265. Gradul de acoperire cu nori – poate afecta operaţiile terestre datorită diminuării

luminozităţii şi a emisiei termice/calorice a ţintelor; existenţa unor mase compacte de nori poate deteriora multe sisteme de management a ţintelor, muniţia cu ghidare în infraroşu şi, în general, afectează operaţiile aeriene. Comandantul de pluton identifică factorii care pot influenţa conducerea acţiunilor militare legate de gradul de acoperire cu nori astfel:

a) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează iluminarea şi emisia termică a

ţintelor?

b) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează posibilitatea de utilizare a muniţiei

de artilerie cu ghidare în infraroşu?

c) Gradul de acoperire cu nori poate cauza lumina orbitoare care favorizează mascarea

mijloacelor aeriene de atac la apropierea de ţintă?

d) Gradul de acoperire cu nori limitează aria de acoperire a radarelor de supraveghere

terestră?

0266. Temperatura şi umiditatea. Comandantul de pluton trebuie să stabilească modul în

care temperatura influenţează acţiunea de luptă. Astfel va lua în considerare influenţa variaţiilor de

temperatură şi umiditate asupra personalului şi echipamentelor dar şi asupra probabilităţii utilizării perdelelor de fum şi a substanţelor toxice de luptă. Comandantul de pluton identifică acei factori legaţi de temperatură şi umiditate care pot afecta executarea acţiunii de luptă astfel:

a) Cum poate influenţa temperatura şi umiditatea ritmul de marş al subunităţii?

b) Personalul şi echipamentele sunt influenţate de temperatură şi umiditate?

c) Favorizează temperatura şi umiditatea utilizarea substanţelor toxice nepersistente?

0267. (1) Inamicul. Acest pas al analizei factorilor MIFT-TC permite comandantului de

pluton să identifice elementele de superioritate şi vulnerabilităţile inamicului pe care le poate exploata pentru a genera putere de luptă superioară în scopul îndeplinirii misiunii. Comandantul de pluton trebuie să înţeleagă prezumţiile de la care a plecat comandantul de companie în elaborarea cursurilor probabile de acţiune ale inamicului cuprinse în planul de operaţii al companiei. Mai mult chiar, este foarte important ca la analiza inamicului comandantul plutonului să plece de la aceleaşi prezumţii ca şi comandantul companiei. (2) Analiza eficientă a inamicului presupune identificarea corectă a felului în care inamicul va lupta. Pentru comandantul de pluton este deosebit de important să facă o departajare a informaţiilor certe şi a informaţiilor presupuse sau previzionate despre acţiunea inamicului.

NESECRET

II-30

NESECRET

0268. – (1) Pe timpul desfăşurării analizei doctrinare a inamicului nu este suficient să se

identifice numărul şi tipul vehiculelor, al militarilor şi armelor de care dispune inamicul. Comandantul de pluton trebuie să extindă analiza şi să identifice sistemele de armament individuale de bază.

(2) În condiţiile actuale riscul confruntării forţelor regulate cu forţe care nu au o doctrină suficient de bine conturată este foarte mare. De aceea, la nivelul subunităţilor de valoare companie/pluton, este dificil de stabilit tiparul de acţiune al unui inamic care nu respectă principii de luptă iar confruntarea cu astfel de forţe nu are precedent. În acest caz comandantul de pluton trebuie să se bazeze pe informaţiile obţinute din analiza desfăşurată la nivel brigadă/batalion şi pe observaţiile desprinse din activităţile recente ale inamicului. (3) Activităţi recente ale inamicului – cunoaşterea dispozitivului de luptă, a structurii de

forţe precum şi a tacticilor şi tehnicilor de luptă inamice conduce la stabilirea corectă a intenţiilor inamicului. Dacă există dificultăţi în perceperea corectă a informaţiilor legate de elementele enumerate mai sus stabilirea cursului de acţiune inamic are un anumit grad de incertitudine. În acest caz studierea şi înţelegerea activităţilor recente ale inamicului poate să completeze imaginea de ansamblu şi să ofere indicii asupra intenţiilor şi activităţilor viitoare.

0269. – (1) La analiza inamicului comandantul de pluton va lua în considerare următoarele

elemente:

a) compunerea forţelor inamicului;

b) dispozitiv de luptă;

c) efective în personal şi tehnică;

d) capabilităţi;

e) cursuri de acţiune probabile ale inamicului. (2) Compunerea forţelor inamicului – comandantul plutonului trebuie să determine tipul vehiculelor, personalul combatant şi echipamentul pe care inamicul l-ar putea utiliza împotriva forţelor proprii şi trebuie să cunoască principalele caracteristici ale acestora. Aceste informaţii pot fi desprinse din paragraful 1a al OPORD-ului companiei. (3) Dispozitiv de luptă – din informaţiile primite de la eşalonul superior se poate deduce modul în care sunt dispuse forţele inamicului. (4) Efective în personal şi tehnică – aceste elemente trebuie identificate de comandantul de pluton pentru subunitatea cu care va lupta fie prin aplicarea procentelor transmise de eşalonul superior la numărul fiecărui element inamic, fie prin informaţiile deduse din imaginea operaţională comună/ Common Operational Picture/COP. (5) Capabilităţi – comandantul de pluton trebuie să determine cu ce capabilităţi va angaja inamicul forţele plutonului pe parcursul derulării acţiunii de luptă. Aceste elemente sunt deduse din

NESECRET

II-31

NESECRET

evaluarea făcută de comandantul companie, din analiza doctrinei inamice precum şi din analiza locaţiei curente a inamicului. Acest lucru implică studierea bătăii maxime a fiecărei categorii de armament, ritmul de marş şi perioada de timp stabilită pentru executarea unor sarcini specifice. (6) Cursuri de acţiune probabile ale inamicului – pentru identificarea posibilelor cursuri de acţiune ale inamicului comandantul de pluton compară rezultatul analizei terenului şi vremii cu rezultatele analizei compunerii forţelor inamicului, capabilităţilor acestuia şi a obiectivelor sale doctrinare. În urma acestei activităţi rezultă situaţia inamicului/SITEMP elaborată la nivelul plutonului, pentru zona sa de responsabilitate din zona de operaţii a companiei, sub formă grafică, pe care este materializat modul de acţiune probabil al inamicului. (7) Analiza comandantului de companie, modul în care acesta a înţeles situaţia curentă a trupelor proprii şi a inamicului furnizează comandantului de pluton cea mai mare parte a informaţiilor necesare realizării SITEMP. (8) SITEMP trebuie să conţină informaţii detaliate despre toate sistemele de armament ale inamicului precum şi despre lucrările genistice/de fortificaţii sau baraje ale acestuia, fie că sunt identificate fie că sunt presupuse. Această situaţie este materializată cu un eşalon mai jos decât cea primită de la eşalonul superior pentru a permite subordonaţilor să observe detalii ale cursului probabil de acţiune al inamicului. (9) În cadrul briefingului comandantul de pluton trebuie să precizeze care dintre elementele materializate reprezintă informaţii certe şi care sunt elementele estimate în baza cărora s-a stabilit cursul probabil de acţiune al inamicului. (10) SITEMP la nivel pluton trebuie să reprezinte poziţia fiecărui militar şi a sistemelor de armament ale acestuia şi