SECRETELE MINTII GENIALE

Au fost multi oameni de stiinta care au fost interesati de problematica geniului. Zeci, sute de
cercetatori si-au dedicat viata descifrarii acestei enigme. Din punct de vedere strict fizic, s-a ajuns la
concluzia ca inteligenta unei fiinte este strict legata de numarul de conexiuni ntre neuronii
creierului.
n 1911, Santiago Ramon y Cajal, parintele neuroanatomiei, a descoperit ca numarul mare de
interconexiuni ntre neuroni (sinapse) este un semn al geniului. Aceste legaturi snt mult mai
importante n determinarea puterii creierului dect numarul de neuroni n sine. Celulele gliale,
axonii si dendritele, se pot nmulti n timpul vietii, n functie de modul n care ne folosim creierul.
Cu ct ne folosim mai mult si mai corect creierul, cu att mai mult se vor dezvolta noi legaturi ntre
neuroni si inteligenta va creste. Deci geniul poate fi dobndit! El nu este, asa cum se credea pna
atunci, un dar primit la nastere doar de ctiva alesi.
Iata n continuare cteva exemple graitoare n acest sens: genii adevarate, care n copilarie nu
straluceau deloc ca inteligenta.
Renumitul matematician Poincar a obtinut note att de slabe la testul Binet (de masurare a
inteligentei) nct a fost calificat drept "debil mintal".
Thomas Edison, ale carui 1093 de inventii l-au facut celebru si au schimbat multe n lume, a fost un
elev extraordinar de slab.
Albert Einstein, n timpul copilariei, era considerat un copil cu deficiente. Sora lui si amintea ca
"avea attea probleme cu vorbitul, nct ceilalti credeau ca n-o sa ajunga niciodata sa vorbeasca...
Cnd vroia sa spuna ceva, si soptea mai nti ncet fiecare cuvnt n parte, ca pentru a fi sigur ca-l
ntelege. A facut asa pna a mplinit sapte ani." Mai trziu, Einstein a fost exmatriculat din liceu si a
picat examenul de admitere la facultate. Dupa ce si-a luat n sfrsit diploma, nu a obtinut nici un fel
de recomandare de la profesorii sai.
Apoi, n mod neasteptat, la 26 de ani, a publicat teoria relativitatii, iar 17 ani mai trziu i s-a
decernat premiul Nobel! Copilul care parea ca nu va fi niciodata n stare de nimic a ajuns la
maturitate sa fie considerat imaginea standard a geniului, sinonim cu inteligenta supramentala.
Desi creierul a fost foarte asiduu studiat, nici pe departe nu i s-au descifrat toate tainele. nsa se stie
ca, la ora actuala, omul nu-si foloseste creierul la ntreaga capacitate ci doar cam 5%! Chiar si
geniile si folosesc doar un mic procent din el (posibil 15%) Pentru noi este ceva de domeniul
fantasticului chiar si ideea unui om cu un creier care ar functiona la ntreaga capacitate.
Dar ce anume l mpiedica pe om sa-si foloseasca si restul de creier? Ce anume face ca numai unii
sa aiba idei geniale?
Noi sntem obisnuiti de mici sa folosim doar anumite tipare pentru gndirea noastra. Ceea ce nu se
ncadreaza n aceste tipare, respingem sau nici nu observam. Mai ales nevoia de logica, de ordine,
de siguranta, face ca mintea noastra sa folosesca, clipa de clipa, acelasi algoritm de gndire si
aceleasi conexiuni ntre neuroni.
Sistemul de nvatare folosit azi n lume contribuie din plin la perpetuarea acestei greseli. Educatia
scolara si pregatirea profesionala care se practica astazi n lume sunt departe de a duce la marirea
inteligentei. Am putea spune, aproape fara sa glumim, ca este chiar notorie pentru rolul ei n
"combaterea sistematica si eficienta a geniului din om."
Mintea constienta, care a ajuns sa fie pe nedrept considerata mai importanta dect cea subconstienta,
este cea care i impune acesteia din urma restrictii peste restrictii. Si dupa aceea tot ea se plnge ca
nu e destul de desteapta, se mira ca nu e geniala, sufera ca nu stie sa rezolve o problema de
matematica sau de viata. Mintea constienta este astfel poate cea mai nostima parte a fiintei umane.
n cadrul corpului mental, ea are o pondere mica, dar are puterea de a subordona imensa parte
subconstienta a mintii! Si n mod paradoxal, cu ct partea constienta a mintii e mai mica, cu att ea e
mai rigida si cenzureaza si ngradeste mai mult ceea ce ramne din corpul mental.
Se poate vedea acest lucru cnd ne punem vreo ntrebare. Daca raspunsul iese din tiparul
obisnuintelor noastre sau daca nu ne convine, mintea noastra constienta l ignora.
O prima caracteristica a geniului este ca el nu se opreste daca obtine un asemenea raspuns. Orict de
improbabil ar fi el, l constientizeaza si l prelucreaza mai departe. Relatarea lui Einstein din ultima
sa "Nota autobiografica" este un exemplu graitor n acest sens.
Totul a nceput pe neasteptate, pe cnd visa cu ochii deschisi, pe la vrsta de 16 ani. "Cum ar fi", se
ntreba el, "sa alergi paralel cu o raza de lumina, cu viteza luminii?" Adultii normali ar alunga din
minte rapid o astfel de ntrebare, chiar nainte ca ea sa prinda contur. E o ntrebare de copil si
"adultii" nu au timp pentru asa ceva. Einstein era nsa un copil. Chiar el spunea: "Un adult normal
nu se gndeste niciodata la problema spatiului si timpului. Dar dezvoltarea mea intelectuala fiind
cea a unui retardat, am nceput sa ma gndesc la spatiu si la timp de-abia cnd am crescut."
Si, ntr-adevar, s-a gndit timp de 10 ani la ntrebarea aceasta, si pentru ca nu a cenzurat nimic, au
aparut alte si alte ntrebari conexe al caror raspuns provenea din sfere tot mai nalte si tot asa, pna
cnd n final am vazut cu totii ce-a iesit. Legat de teoria relativitatii, Einstein i-a spus lui Max
Wertheimer: "Aceste gnduri nu-mi veneau ntr-o formulare verbala. De fapt, foarte rar gndesc n
cuvinte".
Inventiile snt "un joc combinatoriu" de impresii, sentimente "musculare", emotii si intuitii, spunea
el altadata.
Doar n etapele finale ale gndirii si-a tradus teoriile n cuvinte si ecuatii.
Aceasta relatare este coplesitoare pentru cei care urmaresc sa-si constientizeze subconstientul. Este
descrierea clasica a constientizarii gndurilor care urca din subconstientul imens si atotstiutor.
Subconstientul nostru este rezerva noastra de ntelepciune. El stie absolut orice, pentru ca el percepe
totul, permanent, fara ca noi sa stim asta.
Oamenii de stiinta au calculat ca, n conditii normale, mintea constienta poate include numai 126 de
biti de informatie pe secunda. Simpla ascultare a unei persoane care vorbeste ocupa aproape 40 de
biti de "atentie". Restul, pna la 126 de biti, l ocupam cu privirea fetei celuilalt, cu pregatirea
raspunsului, etc. Dar 126 de biti nseamna att de putin! Mai putin dect informatiile din acest
articol. Permanent sntem nconjurati de stimuli care depasesc cu mult aceasta infima cantitate de
informatie. Fiecare atom care ne atinge lasa impresii asupra noastra. Experimentele au aratat ca
retina umana poate detecta un singur foton la un moment dat si ca nasul reactioneaza la o singura
molecula dintr-o substanta mirositoare. Aceste perceptii subconstiente curg permanent n creierele
noastre, dar ele snt blocate nainte sa ajunga vreodata constiente. Binenteles, exista o ntelepciune
profunda n acest blocaj, pentru ca nu e nevoie sa stim toate lucrurile acestea. Ele chiar ne-ar
ncurca. Problema este ca aplicam acelasi tip de blocaj si n cazul lucrurilor pe care am vrea sa le
aflam si nu mai putem. Spre exemplu, atunci cnd noi vorbim cu o persoana, subconstientul nostru
percepe absolut totul n legatura cu acea persoana. Constientul nostru culege informatiile de la
"suprafata" ei (cuvintele ei, aspectul, etc), pe cnd subconstientul percepe partea mai subtila a fiintei
(starea sufleteasca, starea de sanatate, sau chiar aspecte care transcend timpul si spatiul n care are
loc ntlnirea: ce a facut respectiva fiinta ieri sau alaltaieri sau poate chiar n alte vieti). Toate
perceptiile subconstiente ramn n general ascunse mintii constiente. Dupa ce ne despartim de acea
persoana, avem o perceptie globala asupra ei, care seamana mai mult a emotie, a sentiment. Daca
am putea cuantifica acest sentiment, cum facea Einstein, am putea afla n amanunt ceea ce a
perceput subconstientul nostru. Aceasta putere de a cuantifica emotiile si sentimentele pna la
nivelul constient al cuvintelor este o caracteristica a mintii geniului si, ceea ce este cel mai
important, ea se poate nvata.
Deci, pentru a nvata sa fim geniali e nevoie doar sa nu mai fim att de rigizi cnd privim lumea, sa
nvatam sa "ascultam" atent, att ceea ce vine din exterior, ct si ceea ce vine din interiorul nostru. E
necesar sa avem disponibilitatea si curajul de a plonja n noi nsine si de a privi cu ochi de copil
abisurile si naltimile sufletului nostru. Si treptat, vom avea tot mai des surpriza sa vedem ca avem
raspuns la orice ntrebare, ca devenim mai inteligenti si apoi chiar geniali.
E mai simplu si mai comod sa mergem pe drumuri stiute dect sa cautam si altceva. E mai simplu sa
credem orbeste si sa nu ne punem ntrebari sau sa nu cautam raspunsuri. E mai simplu sa primim
totul de-a gata si sa nu fim inventivi.
Dar la un moment dat acest mod de viata devine plictisitor si sufocant. Simtim nevoia sa iesim din
balonul de sapun al gndirii noastre liniare sau coplanare si sa evadam n plin mister
multidimensional. Ne vom simti atunci ca si cum am fi ntr-o alta lume, imensa si poate doar vag
cunoscuta, vom fi vulnerabili poate, dar cu siguranta vom fi mai mpliniti si mai vii dect nainte. Si
"a fi viu" este caracteristica cea mai importanta a unui geniu.
Atunci cnd sntem "vii" putem privi misterele drept n ochi si avem toate sansele sa fim si geniali.