Gheorghe Florian Borlea

SCHIMBARI CLIMATICE

NOTE DE CURS

Timisoara

2009
CURS 1: Introducere conceptele de schimbri globale i schimbri climatice

1.INTRODUCERE

Schimbarile climatice reprezinta o problema actuala prioritara, intrucat atat sistemul

natural cat si cel socio-economic sunt sensibile la schimbari ale climei, iar amploarea
si viteza prognozate pentru acestea vor avea un impact semnificativ, care va
ameninta durabilitatea acestor sisteme.

Ecosistemele, viata salbatica si oamenii sunt in general capabili sa se adapteze

schimbarilor climatice care apar de-a lungul unor perioade mari de timp. Pana acum,
cercetatorii nu au cazut de acord in privinta rapiditatii cu care vor avea loc
schimbarile. Totusi, impactul activitatilor umane asupra climei va putea fi masurat
peste cateva decenii, si nu secole sau milenii. Motivatia de a actiona in legatura cu
schimbarile climatice nu trebuie neaparat gasita in ceea ce omenirea a observat
pana acum, ci in ceea ce anticipeaza modelele stiintifice pentru viitorul apropiat.
Daca procesul de incalzire va continua in ritmul prognozat astazi, lumea va intra intr-
o perioada de schimbari climatice fara precedent in istoria umanitatii.

Activitatile umane determina cresterea concentratiilor gazelor cu efect de sera, care

tind sa incalzeasca atmosfera si sa induca modificari climatice regionale si globale.

Definiii:
Clima care este definita ca o sinteza a vremii pe o perioda de timp suficient
de lunga care sa permita determinarea unor anumite caracteristici statistice
ale acesteia. (Organizatia Meteorologica Mondiala). In climatologie, conform
acordurilor internationale, perioada de 30 de ani (1961-1990) este denumita
perioada de referinta.
Sistem climatic un ansamblu care nglobeaz atmosfera, hidrosfera,
biosfera i geosfera, precum i interaciunile lor,( notiune introdusa la
inceputul anilor 70);
Emisii eliberarea n atmosfer de GES sau de precursori ai unor asemenea
gaze dinr-o anumit zon i n cursul unei perioade date;
Gaze cu efect de ser ( GES )- constitueni gazoi ai atmosferei, att naturali
ct i antropici, care absorb i remit radiaia infraroie;
Rezervor unul sau mai muli constitueni ai sistemului climatic care rein un
GES sau un precursor de GES;
Absorbant orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau
artificial, care conduce la dispariia din atmosfer a unui GES, a unui aerosol
sau un precursor de GES.
Surs orice proces sau activitate care elibereaz n atmosfer un GES un
aerosol sau un precursor de GES.

Natura diferita a acestor subsisteme care interactioneaza intre ele genereaza

variabilitatea climatica. Complexitatea sistemului climatic face ca variabilitatea
climatica sa se manifeste intr-un domeniu larg de frecvente, incempand cu
variabilitatea pe termen scurt (pana la cativa ani) si continuand cu variabilitatea pe
termen lung (pana la secole, milenii) iar suprapunerea acestora conduce la
variabilitatea climatica observata.Variatiile pe termen scurt sunt cunoscute sub
denumirea de fluctuatii/oscilatii care sunt foarte frecvente, in timp ce variatiile pe
termen lung sunt associate cu schimbarile climatice.

1/147
 Schimbri climatice schimbri de climat care sunt atribuite direct sau
indirect unei activiti omeneti care altereaz compoziia atmosferei la
nivel global i care se adaug variabilitii naturale a climatului observat
n cursul unor perioade comparabile;( Conventia Cadru a Natiunilor
Unite asupra schimbarilor climatic-UNFCCC).

Elemente climatice

Soarele este principalul actor in sistemul climatic, emitand radiatia solara care
incalzeste Pamantul. Energia solara este mai puternica in regiunile ecuatoriale,
intensitatea radiatiilor solare scazand catre poli. Acest fapt determina tipurile de
circulatie a vanturilor si a curentilor oceanici, care influenteaza dezvoltarea
sistemelor climatice. Atmosfera actioneaza ca o patura protectoare, mentinand o
temperatura propice vietii pe Pamant si ecranand razele daunatoare ale Soarelui.
Formata din mai multe straturi distincte, atmosfera actioneaza ca un "depozit" pentru
diverse gaze si particule. Atat structura atmosferei cat si modul in care se realizeaza
circulatia aerului au un efect considerabil asupra climei si a sistemelor climatice,
inclusiv asupra regimului precipitatiilor. Atmosfera Pamantului este formata din 78%
azot (N2), 21% oxigen (O2) si 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezinta
0,03-0,04%, in timp ce vaporii de apa (H2O) variaza intre 0 si 2%.

Oceanele acopera aproximativ trei sferturi din suprafata Pamantului. Apa se raceste
si se incalzeste mai incet decat aerul, moderand in acest fel climatul din zonele de
coasta. Curentii oceanici ajuta la distribuirea caldurii pe glob, punand in miscare
apele tropicale catre poli si apele mai reci catre ecuator; astfel, oceanele influenteaza
puternic climatele regionale. Oceanele sunt si un depozit important de carbon si
joaca un rol deosebit in absorbtia unei parti a dioxidului de carbon antropogenic. Apa,
sub toate formele ei, are un rol important si complex in procesele climatice.
Cantitatea medie de precipitatii (ploaie sau zapada) pe care o primeste o zona este o
componenta climatica importanta. Apa ajuta la racirea suprafetei terestre (prin
evaporare), reflecta energia solara (apa sub forma de nori sau straturi de gheata) si
mentine Pamantul cald (prin vaporii de apa). Structurile terestre si caracteristicile lor -
de exemplu padurile, deserturile si muntii - pot influenta atat clima globala cat si pe
cea regionala. Solul se incalzeste si se raceste mai repede decat apa, afectand
cursul curentilor de aer si formarea sistemelor climatice. Tipul de suprafata terestra
influenteaza cantitatea de energie solara care este reflectata sau absorbita de
Pamant. Zonele albe, precum cele inzapezite, reflecta razele solare, in timp ce
zonele intunecate absorb mai multa caldura.

Efectul de sera natural

Efectul de sera este termenul popular folosit pentru a descrie modul in care
atmosfera Pamantului asigura o temperatura propice vietii pe planeta. Aproximativ
jumatate din radiatia solara trece prin atmosfera. Restul este reflectat de nori, este
imprastiat de vaporii de apa si de particulele din atmosfera sau este absorbit de
aceasta. O parte din radiatia solara care atinge Pamantul este reflectata inapoi in
spatiu (in medie aproximativ o treime). Din ceea ce ramane, o parte e absorbita de
atmosfera, insa majoritatea este absorbita de sol si oceane. Suprafata Pamantului se
incalzeste si, ca rezultat, emite radiatie infrarosie (caldura). O parte din aceasta
radiatie este trimisa in spatiu, insa majoritatea ramane in atmosfera. Unele gaze din
atmosfera constituie un strat izolator al Pamantului si impiedica caldura sa iasa in
spatiu; acestea sunt asa-numitele gaze cu efect de sera (GES). Ele actioneaza ca o
patura, absorbind caldura si reflectand-o inapoi catre suprafata Pamantului, incalzind
atmosfera si provocand ceea ce este cunoscut sub numele de efect de sera natural.
Fara acest efect, Pamantul ar fi mult mai rece decat acum (temperatura sa medie

2/147
globala ar fi de cca -18 grade C, fata de cea actuala de cca +15 grade C) si
neospitalier pentru viata.

Gazele cu efect de sera

Cinci gaze care apar in mod natural provoaca in principal efectul de sera: vaporii de
apa, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot si ozonul. Concentratia in
atmosfera a acestor gaze este influentata de activitatile umane. O alta categorie de
gaze cu efect de sera este alcatuita din componente chimice create de oameni
(halocarburile).

Vaporii de apa (H2O) sunt cele mai cunoscute GES, contribuind cel mai mult la
efectul natural de sera. Cantitatea de vapori de apa din atmosfera creste odata cu
temperaturile de la suprafata Pamantului, dat fiind ca temperaturi mai ridicate maresc
atat evaporarea cat si capacitatea aerului de a ingloba vapori de apa (vaporii de apa
executa un ciclu complet prin atmosfera destul de repede, aproximativ o data la opt
zile in medie). Astfel, chiar daca oamenii nu influenteaza direct si semnificativ
cantitatea de vapori de apa din atmosfera, temperaturile in crestere (datorate si
activitatilor umane) vor determina marirea concentratiei vaporilor de apa in
atmosfera. Pe de alta parte, trebuie tinut cont si de faptul ca suprafata norilor reflecta
radiatia solara inapoi in spatiu. In acest sens, albedoul - reflectarea radiatiilor solare
de catre sistemul Pamant plus atmosfera sa - creeaza dificultati in efectuarea unor
calcule exacte. Daca, spre exemplu, calota glaciara s-ar topi, albedoul s-ar reduce
semnificativ. Intinderile de apa si vaporii de apa absorb caldura, in timp ce gheata si
zapada o reflecta.

Dioxidul de carbon (CO2) este degajat in atmosfera prin procesul de putrezire,

procesele naturale ale vietii vegetale si animale si prin arderea combustibililor fosili si
a altor materiale. El este partial indepartat din atmosfera prin fotosinteza plantelor si
prin absorbtia in oceane. Cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera este
considerata determinanta pentru tendinta actuala de incalzire.

Metanul (CH4) nu este la fel de abundent ca H2O sau CO2, insa este mai eficient in
procesul de retinere a caldurii, ceea ce il face un GES foarteputernic. Este degajat
atunci cand materia organica putrezeste intr-un mediu lipsit de oxigen. Principalele
surse de metan sunt mlastinile, campurile de orez, procesele digestive animale,
extractia de combustibili fosili si deseurile putrezite.

Protoxidul de azot (N2O) provine in principal din soluri si oceane. O parte este
degajata de arderea combustibililor fosili si a materialului organic. Cultivarea
terenurilor si utilizarea ingrasamintelor contribuie la cresterea cantitatii de N2O din
atmosfera. Este un GES puternic, prezent insa in concentratii foarte mici.

Ozonul (O3) exista in stare naturala in atmosfera superioara (stratosfera) unde joaca
un rol important in protejarea Pamantului de razele ultraviolete (UV), daunatoare, ale
Soarelui. Cea mai mare parte a ozonului din atmosfera inferioara (troposfera) este
rezultatul reactiilor chimice implicand agenti poluanti. De fapt, ozonul este produs
prin reactii fotochimice ce au loc intre substante emise direct - asa - numitii
"precursori". Rolul sau in schimbarile climatice este semnificativ, complex si dificil de
cuantificat.

Halocarburile sunt un grup de substante chimice, produse de oameni, care contin

halogeni (bromura, clorura sau fluorura) si carbon. Multe dintre ele sunt GES foarte
puternice (precum CFC-12, HCFC-22, CF4, SF6). Fenomenul de subtiere a stratului
de ozon (care filtreaza radiatiile nocive ultraviolete ale Soarelui) din stratosfera este

3/147
deseori asociat cu incalzirea globala. Legatura intre acestea este faptul ca ambele
fenomene sunt consecinte ale activitatii umane si ca substantele care provoaca
gaura in stratul de ozon (de ex. clorofluorocarburile, CFC, folosite la refrigerare) au si
un insemnat efect de sera. Desi producerea si utilizarea CFC a fost oprita - in urma
Protocolului de la Montreal din 1986 -, efectele lor negative vor persista datorita
perioadei lor indelungate de viata in atmosfera, de 60 pana la 120 de ani. Mai mult,
generatia urmatoare de substante refrigeratoare, conceputa astfel incat sa nu mai
dauneze stratului de ozon are, din nefericire, un efect de sera inca pronuntat.

Vaporii de apa sunt de multa vreme recunoscuti ca fiind cel mai abundent gaz cu
efect de sera din atmosfera terestra, dar contributia lor la incalzirea globala a fost
abia recent dezbatuta . Folosind datele colectate de la satelitii NASA, cercetatorii au
confirmat cu exactitate efectul de retinere a caldurii pe care il are apa din atmosfera,
validand rolul critic al gazului in schimbarea climatica. Andrew Dessler si colegii sai
de la Unversitatea A&M din Texas au demonstrat ca efectul de incalzire al vaporilor
de apa este suficient de intens incat sa dubleze amenintarea incalzirii climatice
cauzata de emisiile de dioxid de carbon din atmosfera. Echipa de cercetare a folosit
datele obtinute de la satelitii NASA pentru a masura cu precizie umiditatea primilor
15 kilometri de atmosfera terestra. Informatiile au fost corelate cu observarile
schimbarilor temperaturii globale, permitandu-le cercetatorilor sa realizeze o imagine
clara a interactiunii dintre vaporii de apa, dioxidul de carbon si alte gaze care incing
atmosfera

Efectul de sera intensificat

Efectul natural de sera regleaza temperatura Pamantului, mentinand conditiile de

viata. Totusi, cand cantitatile de GES se modifica, capacitatea atmosferei de a
inmagazina caldura este, si ea, afectata. Activitatile umane determina degajarea unor
cantitati semnificative de GES, care raman in atmosfera pe termen lung.

Cel mai important impact al activitatilor umane moderne este degajarea unor mari
cantitati de dioxid de carbon si metan - in primul rand ca urmare a utilizarii
combustibililor fosili - responsabila de cresterea cu 50% a concentratiilor GES in
atmosfera. Alte 20% din emisiile globale de GES provin din industria chimica, inclusiv
CFC-urile, care sunt extrem de rezistente. O alta sursa importanta este folosirea pe o
scara din ce in ce mai larga a agriculturii intensive (sursa de CO2, CH4 si N2O), care
este responsabila pentru 15% din emisiile GES. Distrugerea padurilor genereaza alte
15 procente din totalul emisiilor de GES. Dioxidul de carbon, mai abundent de
aproximativ 200 de ori decat metanul, absoarbe radiatia infrarosie de 20 de ori mai
putin. CO2 ramane aproximativ un secol in atmosfera, iar metanul 10 ani. Per total,
contributia CO2 la efectul de sera global este de trei ori mai mare decat cea a
metanului.

Emisiile de CO2 corespunzatoare activitatilor umane actuale se datoreaza: 35%

productiei si distributiei de energie (incluzand arderea combustibililor fosili - carbune,
gaz si petrol, cat si extragerea lor, rafinarea si transportul); 30% industriilor; 20%
transporturilor; 15% sectorului rezidential si altor activitati.

Informatiile extrase din datele referitoare la temperatura si la concentratia de CO2 din

atmosfera din ultimii 400 000 de ani (sursa: Vital Climate Graphics - The Impacts of
Climate Change, UNEP/GRID-Arendal) arata ca exista o stransa legatura intre
continutul de dioxid de carbon din atmosfera si temperatura. CO2 din atmosfera a
crescut de la o concentratie de aproximativ 280 ppmv (ppmv = parti pe milion din
volum) in perioada preindustriala la aproximativ 367 ppmv in prezent (conform
masuratorilor efectuate asupra blocurilor de gheata in Antarctica si in cadrul

4/147
Observatorului Mauna Loa, Hawaii).

Incepand cu revolutia industriala (1860), concentratiile de CO2 au crescut cu 30%,

iar cele de CH4 cu 145%. Incepand cu secolul al XVIII-lea, omenirea a devenit din ce
in ce mai dependenta de combustibilii fosili pentru a obtine caldura si electricitate si
pentru a transporta bunuri si persoane. Extractia combustibililor fosili determina
aparitia emisiilor de metan si dioxid de carbon, in timp ce arderea lor degaja in
atmosfera dioxid de carbon si protoxid de azot. Continutul de carbon al
combustibililor fosili este oxidat la ardere si degajat ca dioxid de carbon; fiecare tona
de carbon arsa produce 3,7 tone de dioxid de carbon.

Se observa o crestere relativ permanenta a temperaturii, in special dupa anul 1900,

cu cel mai mare salt dupa 1980. Din figurile 5-7 se poate observa o corelatie intre
datele prezentate: concentratiile de CO2 si CH4 cresc continuu pe perioada
considerata, la fel si temperatura; cresterea cea mai rapida a acestor marimi are loc
dupa mijlocul secolului al XX-lea.

Situatia actuala

O prognoza realista asupra schimbarilor viitoare ale climei nu este fezabila in lipsa
cunostintelor despre istoria climatica. Caracteristicile climei din trecut sunt inscrise in
sedimentele terestre si marine, in calotele glaciare intinse din Antarctica si
Groenlanda, cat si in inregistrari biologice precum cele din polen, inelele copacilor
sau recifele de corali. In plus, omul a consemnat in ultima vreme numeroase date
privind clima. Clima Pamantului este variabila in mod natural, tendintele de incalzire
si racire fiind un aspect normal al ciclurilor climatice. De aceea, este destul de dificil
sa distingem intre fenomenele naturale si rezultatele activitatilor umane. Este
recunoscut faptul ca Pamantul trece in prezent printr-o perioada de incalzire, dar nu
este clar daca fortele naturale contribuie la aceasta tendinta sau actioneaza
impotriva ei. Cu alte cuvinte, o tendinta naturala de racire ar masca unele dintre
efectele incalzirii provocate de oameni; o tendinta naturala de incalzire ar amplifica
efectele. Cercetarile continua pentru a intelege mai bine factorii care contribuie la
tendintele deja identificate. Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, clima a
inregistrat o tendinta de incalzire, insa aceasta faza a fost precedata de asa-numita
mica glaciatiune care a inceput in secolele XIII-XIV.

Temperatura medie globala la suprafata Pamantului a crescut cu aproximativ 0,3

pana la 0,6 grade C de la sfarsitul secolului al XIX-lea si cu aproximativ 0,2 pana la
0,3 grade C in ultimii 40 de ani, aceasta din urma reprezentand perioada cu datele
cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douazecilea an consecutiv in care
temperature s-a ridicat peste limita normala. Sapte din cei mai calzi zece ani au fost
in perioada 1990-2000. Toate continentele lumii au inregistrat temperaturi peste
medie in ultimii ani. Cea mai puternica incalzire a fost observata in ariile continentale
aflate intre 400 si 600 latitudine nordica (intre centrul Spaniei si nordul Norvegiei), in
timpul iernii si al primaverii. Incalzirea este evidenta prin valorile temperaturilor
aerului atat pe suprafetele oceanice cat si terestre. Indicatori indirecti precum
micsorarea suprafetei ghetarilor sustin incalzirea observata. Zonele cu o tendinta de
crestere a temperaturii se afla in nord-vestul Oceanului Atlantic si la latitudinile medii
ale Oceanului Pacific de Nord. O incalzire generala a intregii troposfere a fost
evidentiata prin analiza profilelor de temperatura din atmosfera. Precipitatiile au
crescut in Emisfera nordica la altitudini mari, in special in timpul sezonului rece. In
zonele subtropicale si tropicale, din Africa pana in Indonezia, precipitatiile au scazut
in trepte dupa 1960. Aceste schimbari sunt in concordanta cu datele despre
schimbarile in sistemul de curenti, nivelul lacurilor si suprafata solurilor. Media
precipitatiilor la nivelul uscatului a crescut de la inceputul secolului XX pana in jurul

5/147
anului 1960, scazand apoi pana in anul 1980. Lipsesc date despre precipitatiile la
nivelul suprafetelor oceanice. In ultimii 100 de ani, nivelul global al marii a crescut cu
10 pana la 25 de cm. Incalzirea globala nu s-a produs in aceeasi masura peste tot. In
unele regiuni, precum nord-vestul Canadei, Siberia si in Alpi, cresterea temperaturii a
fost mult mai mare decat media globala. In Alpi (Elvetia) s-a inregistrat o crestere de
1 grad C, iar in anumite locatii chiar de 2 grade C. Cercetari din Austria si sudul
Germaniei au dus la rezultate similare. Regiunile montane joaca un rol important in
ciclul hidrologic; datorita pantelor abrupte si a eroziunii puternice, muntii sunt foarte
sensibili la variatii climatice. Ghetarii montani reactioneaza mai repede la schimbarile
climatice decat calotele intinse de gheata, fiind, din acest motiv, foarte buni indicatori
pentru modificarea bilantului energetic. Nu numai ghetarii din Alpi, ci si cei din Anzi si
Muntii Stancosi s-au diminuat considerabil, in timp ce unii ghetari din Norvegia au
crescut masiv datorita cresterii cantitatii de precipitatii in timpul iernii. Intre anii 1850
si 1970, in Alpi s-a redus suprafata acoperita de gheata cu o treime si masa
ghetarilor la jumatate. Din 1980, alte 10 pana la 20 de procente din suprafata
acoperita cu gheata au fost pierdute.

O variatie climatica neregulata si pe termen scurt este fenomenul El Nino, care apare
in medie o data la sapte ani si este cauzat in primul rand de interactiunile din
sistemul climatic. Timp de un an sau doi, cat dureaza un eveniment El Nino, se
produce o incalzire masiva a zonei tropicale din estul Oceanului Pacific. Aceasta
cauzeaza anomalii de circulatie in atmosfera si o serie de schimbari climatice in
multe regiuni tropicale, dar si temperate.

Schimbarea temperaturii globale a Terrei

Datele estimative oferite in raportul IPCC din 1995 sugereaza ca este posibil ca
temperatura medie globala sa creasca cu 1 pana la 3,5 grade Celsius in secolul XXI
(cu o rata medie acceptata estimata la 2 grade Celsius). Estimarile bazate pe modele
mai recente sugereaza ca rata de crestere ar putea fi mai mare.

Regiunile globului nu vor fi afectate in mod egal. Diferentele se refera la

magnitudinea prognozata a schimbarilor climatice, ca si la vulnerabilitatea si
capacitatea de adaptare a regiunilor Terrei. Cercetatorii prevad ca incalzirea va fi mai
accentuata in regiunile polare decat in cele ecuatoriale. Aceasta are implicatii
considerabile asupra ecosistemelor polare, asupra vietii salbatice din zona si a
locuitorilor. In acelasi timp, prognozele arata ca in interiorul continentelor se va
produce o incalzire mai puternica decat in zonele costiere. Regiunile din interiorul
continentelor ar putea fi confruntate cu valuri de caldura mai frecvente si mai intense.
Se presupune ca in prima parte a secolului XXI se va produce topirea foarte
accelerata a ghetarilor din Alpi. Pana in jurul anului 2035, jumatate din ghetarii
existenti ar putea disparea si, pana la mijlocul secolului XXI, pierderile ar putea
ajunge la trei sferturi. In cazul unei incalziri generale, in Antarctica ar putea cadea
mai multa zapada, iar calota de gheata ar putea creste.

Cresterea nivelului marii

Temperaturile mai ridicate vor duce la expansiunea termica a oceanelor si la topirea
ghetarilor si a calotei glaciare. Acestea vor determina cresterea suplimentara a
volumului de apa din oceanele lumii si a nivelului marii. Estimari pe termen mediu
arata ca nivelul marii va creste cu o medie de 5 cm pe deceniu. In zonele costiere se
gasesc nu numai ecosisteme valoroase, dar si peste 50% din populatia globului.
Acestea vor fi expuse la dezastre naturale precum furtuni, inundatii, eroziunea
coastei si incursiuni ale apei sarate. Nu toate tarile costiere si insulele vor putea sa isi
protejeze eficient zonele costiere.

Impact asupra agriculturii

6/147
Dintre toate segmentele economiei, agricultura este cea mai sensibila la clima. Se
estimeaza ca, daca dioxidul de carbon atmosferic atinge concentratii duble fata de
cele preindustriale - ceea ce este asteptat sa se intample pana la jumatatea secolului
XXI daca nu sunt luate masuri de prevenire -, media globala de productie a plantelor
cultivate va ramane aproximativ aceeasi. Totusi, modificarile in dispunerea zonelor
climatice si de vegetatie catre latitudini si altitudini mai mari vor necesita adaptari
regionale considerabile, in special in zonele de tranzitie. In zonele aride ale
Pamantului, riscul de malnutritie va creste probabil, dat fiind ca necesitatile de
adaptare, cum ar fi schimbarea culturilor, a irigatiilor si utilizarii solului nu sunt
intrunite. Perioadele de crestere pentru anumite culturi se vor scurta cu trei pana la
patru saptamani in unele zone, dar vor creste in altele. Atat perioada de recolta cat si
perioadele corespunzand stagiilor individuale ale dezvoltarii recoltelor se vor
schimba.

Schimbari globale ale vegetatiei

Calculele au aratat ca dublarea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera va

determina deplasarea taigalei, a tundrei, a padurilor de foioase din zonele calde si a
padurilor de conifere din zona temperata calda cu pana la 600 de km catre poli.
Padurea tropicala ar putea acoperi o zona mai mare decat acum.

Daca incalzirea accelerata cauzeaza o deplasare prea rapida a zonelor de vegetatie,

atunci plantele nu vor avea timp sa se adapteze, iar structura comunitatilor de plante
se va schimba. Structura si dispunerea multor ecosisteme se vor modifica, in functie
de modul de raspuns al speciilor individuale la clima in schimbare, unele ecosisteme
devenind instabile pentru mai multe secole. Oamenii trebuie sa actioneze pentru a
proteja habitatele, de pilda prin construirea unor structuri fizice pentru a proteja
zonele umede costiere, rezervarea unor terenuri suplimentare, eventual la nordul
celor existente, pentru migratia speciilor. De asemenea, se pot crea "coridoare de
migratie" care sa lege zonele protejate pentru diverse specii de plante si animale.

Expansiunea deserturilor
Viitoarele schimbari ale climei vor accelera probabil extinderea deserturilor, datorita
cresterii temperaturii, ceea ce va antrena o scadere a precipitatiilor in aceste zone.
Pana acum, datorita in primul rand practicilor nepotrivite de inginerie agricola si
irigatii, o suprafata de circa 20 de milioane km2 a fost transformata in desert.

Intensificarea ciclului hidrologic

Evaporarea si precipitatiile vor creste cu circa 3 pana la 15%, ceea ce va conduce la
o intensificare considerabila a ciclului hidrologic. Conform rezultatelor modelelor
utilizate, surplusul de precipitatii va fi diferit in diversele regiuni ale lumii. Cresterea
precipitatiilor este asteptata in principal in zone tropicale si la latitudini inalte, unde se
inregistreaza deja cantitati considerabile de precipitatii. In alte regiuni, precum unele
zone subtropicale aride, precipitatiile vor scadea, amplificand contrastul dintre
regiunile climatice aride si cele umede. Pe areale mari din Europa se vor putea
inregistra mai multe precipitatii iarna si mai putine vara. Frecventa ploilor abundente
si a zilelor fara precipitatii va creste, creand o tendinta de crestere a frecventei
fenomenelor meteorologice extreme.

Disponibilitatea si lipsa apei

Variatiile alarmante ale climei globale vor influenta rezervele de apa prin modificarea
regimului precipitatiilor si a evapotranspiratiei (evaporarea solului plus cea provenita
din vegetatie). Totusi, consecintele la nivel regional nu pot fi inca prevazute cu o
precizie ridicata. In unele parti ale lumii, oamenii sufera deja de o lipsa acuta a apei,
fenomen care va fi intensificat de clima viitoare si care se va extinde catre mai multe

7/147
regiuni.

Influenta asupra sanatatii umane

Se asteapta ca schimbarile climatice sa aiba consecinte negative semnificative
asupra sanatatii oamenilor. Valuri de caldura mai frecvente si mai intense, in special
in insulele urbane de caldura ale oraselor mari, impreuna cu alte fenomene
meteorologice extreme, au fost deja identificate drept o cauza pentru cresterea
mortalitatii. Transmiterea unor numeroase boli infectioase este influentata de factorii
climatici. Agentii infectiosi si organismele purtatoare sunt sensibili la factori ca
temperatura, apa de suprafata, umiditatea aerului si a solului si schimbari in
distributia padurilor. Malaria este un exemplu de astfel de boala care se poate
extinde pe arii mai mari datorita cresterii temperaturii si umiditatii, in special in zonele
din sud-estul Asiei, America de Sud si anumite parti din Africa. In tarile tropicale, boli
ca malaria reprezinta deja o cauza importanta de imbolnaviri si decese.

Impact economic
In perioada 1990-2000, numarul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare
decat in anii 1960-1970. Marea majoritate a acestor dezastre si daunele pe care le-
au produs au fost cauzate de fenomene meteorologice extreme. Exista semne ca
incalzirea globala si consecintele sale, cresterea nivelului marii, intensificarea
furtunilor si cresterea frecventei ploilor puternice contribuie deja considerabil la
catastrofe, pe langa alti factori precum cresterea populatiei, urbanizarea si
vulnerabilitatea in crestere. Domeniile economice bazate pe resurse - cum ar fi
industria energetica, turismul - pot intampina provocari majore. Infrastructura urbana
actuala, coridoarele de transport si de utilitati, sistemul public de sanatate si
capacitatile de raspuns la urgente pot necesita un proces de extindere si actualizare
pentru a putea face fata efectelor provocate de schimbarile climatice. Schimbarile
climatice ar putea conduce la probleme pentru mediul construit existent (cladirile,
soselele, caile ferate si alte structuri).

Spre deosebire de fenomenele meteorologice extreme, caz in care daunele sunt

provocate in cateva secunde, minute sau zile, deteriorarea indusa de elementele
meteorologice ar putea deveni evidenta in cateva luni sau chiar ani (ex.: deteriorarea
accelerata a caramizilor si a materialelor de beton armat). Trebuie sa dezvoltam deja
acum actiuni preventive pentru ca infrastructura sa nu devina mai vulnerabila in
viitorul apropiat. In toate sectoarele economice majore trebuie elaborate studii de
impact, de analiza a riscurilor si oportunitatilor si trebuie dezvoltata constientizarea in
privinta acestor probleme, in scopul planificarii afacerilor, dezvoltarii politicilor, ca si
pentru populatie. Adaptarea la noile sisteme climatice va fi dificila si, in unele cazuri,
foarte costisitoare.

Principalele acorduri internationale cu privire la atenuarea efectelor

schimbarilor climatice

Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice

Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, UNFCCC, a fost
semnata la Summit-ul Pamantului de la Rio de Janeiro in iunie 1992 de catre 154 de
state. Ea a luat fiinta in urma semnalarii unor motive de ingrijorare la sfarsitul anilor
1980 legate de cresterea gradului de constientizare la nivel politic si public asupra
problematicii de schimbari climatice. Conventia furnizeaza un cadru legal
international si un set de principii acceptabil pentru aproape toate tarile implicate.
Conventia accepta faptul ca schimbarile climatice reprezinta o problema serioasa si
asigura tarile in curs de dezvoltare ca abordarea acesteia este in prezent
responsabilitatea in primul rand a tarilor industrializate. UNFCCC a intrat in vigoare in
martie 1994 dupa ratificarea de catre 50 de semnatari si a fost ratificata de 181 de

8/147
state, numite Parti ale Conventiei. Statutul sau de conventie cadru inseamna ca
asa-numite protocoluri pot fi adaugate pentru a preciza obiectivele de reducere sau
masuri speciale pentru reducerea emisiilor de GES. Articolul 2 al UNFCCC stabileste
obiectivul general al Conventiei: Obiectivul fundamental al acestei Conventii este sa
realizeze stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera la un
nivel care sa previna interferenta antropogenica periculoasa cu sistemul climatic. Un
astfel de nivel trebuie atins intr-o perioada de timp adecvata pentru a permite
ecosistemelor sa se adapteze in mod natural la schimbarile climatice, sa asigure ca
productia alimentara nu este amenintata si sa permita dezvoltarea economica intr-un
mod durabil.

UNFCCC se bazeaza pe patru principii majore:

1) Echitatea - modul echitabil de distribuire intre state a sarcinii de reducere a
emisiilor de GES, avand in vedere faptul ca, pana acum, emisiile au provenit, in
principal, din statele industrializate ale Europei si Americii de Nord;
2) Actiunea preventiva - climatologia foloseste prognoze ce presupun anumite nivele
de incertitudine. Partile, insa, trebuie sa actioneze acum pentru a proteja clima si nu
pot astepta pana la aparitia unei dovezi stiintifice absolute asupra impactului
schimbarilor climatice.
3) Eficienta - politicile si masurile de abordare a schimbarilor climatice trebuie sa fie
eficiente in ceea ce priveste costurile, pentru a asigura beneficii globale la cel mai
mic cost posibil.
4) Dezvoltarea durabila - definita ca dezvoltarea care satisface toate necesitatile
prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a si le satisface
pe ale lor.

Conventia presupune angajamentul tuturor Partilor:

- sa dezvolte, sa aduca la zi periodic, sa publice si sa puna la dispozitia Conferintei
Partilor inventare nationale de surse si bazine de absorbtie de emisii de GES;
- sa formuleze, sa implementeze, sa publice si sa aduca la zi in mod regulat
programele nationale sau, acolo unde este cazul, regionale, continand masuri de
limitare a schimbarilor climatice si de facilitare a adaptarii corespunzatoare la
schimbarile climatice; sa promoveze managementul durabil;
- sa promoveze si sa coopereze in dezvoltarea, aplicarea si difuzarea problematicii
de schimbari climatice, inclusiv a transferului de tehnologii, practici si procese,
educatie, instruire si constientizare publica;
- sa coopereze in pregatirea pentru adaptarea la impactul schimbarilor climatice; sa
dezvolte si sa elaboreze planuri integrate corespunzatoare pentru managementul
zonelor de coasta, al resurselor de apa si activitatilor agricole si pentru protectia si
reabilitarea ariilor afectate de seceta si desertificare, in special din Africa, precum si a
celor afectate de inundatii;
- sa transmita Conferintei Partilor informatii legate de implementare.

In plus, Conventia angajeaza Partile - tari dezvoltate si alte Parti incluse in Anexa I
sa ia mai multe masuri specifice, si anume sa adopte politici si masuri care sa
demonstreze ca statele dezvoltate sunt intr-o pozitie de frunte in modificarea
tendintelor pe termen lung ale emisiilor antropogenice, conform obiectivului
Conventiei.

Conventia stabileste, de asemenea, responsabilitatile financiare ale tarilor din Anexa

II - in principal tari ale OECD - pentru asistarea tarilor in curs de dezvoltare in
respectarea obligatiilor din cadrul Conventiei si sprijinirea tarilor vulnerabile in mod
deosebit, in adaptarea la schimbarile climatice, printre altele si prin transferul/accesul
la tehnologii nepoluante si knowhow. Organismul central infiintat prin Conventie
este Conferinta Partilor (Conference of the Parties - CoP), ce se intruneste anual.

9/147
Secretariatul se ocupa cu desfasurarea de zi cu zi a activitatilor Conventiei si
eforturile asociate, transmiterea rapoartelor si pregatirea pentru intalnirile CoP.
Organismul subsidiar pentru consultanta stiintifica si tehnologica (Subsidiary Body
for Scientific and Technological Advice - SBSTA), cuprinzand reprezentanti
guvernamentali cu competenta in domeniile relevante de expertiza, este un forum de
negociere ce se intruneste intre Conferintele anuale. In paralel, Organismul subsidiar
pentru implementare (Subsidiary Body for Implementation - SBI) - cuprinzand in
mod similar reprezentanti guvernamentali - asista CoP in evaluari si revizuiri.
Conventia defineste, de asemenea, un mecanism pentru asigurarea resurselor
financiare pe o baza concesionala sau de granturi, inclusiv pentru transferul de
tehnologii. Fondul Global de Mediu (Global Environmental Facility - GEF), gazduit
de Banca Mondiala si supervizat in comun cu Programul de mediu al Natiunilor Unite
a fost acceptat ca agentie interimara.

Protocolul de la Kyoto
La prima Conferinta a Partilor, de la Berlin, 1995, Partile au decis ca angajamentele
UNFCCC pentru Partile din Anexa 1 nu erau corespunzatoare si au lansat o noua
runda de discutii pentru a se decide asupra unor angajamente mai stricte si mai
detaliate pentru acele tari. Dupa doi ani de negocieri, a fost adoptat Protocolul de la
Kyoto, la CoP 3, in decembrie 1997. Conferinta de la Kyoto a fost evenimentul cel
mai mare si cu cel mai mare impact asupra problematicii de mediu de dupa Summit-
ul Pamantului de la Rio de Janeiro. Infiintat in contextul constrangerilor substantiale
ale negocierilor globale, Protocolul de la Kyoto este o realizare remarcabila.
Realizarea centrala a Protocolului este definirea unor constrangeri legale si
cuantificate a emisiilor de GES pentru fiecare tara industrializata.

Protocolul de la Kyoto defineste emisiile de GES permise pentru fiecare Parte in

termeni de cantitati alocate pentru perioada de angajament 2008-2012. Anexa A a
Protocolului specifica gazele cu efect de sera si sursele lor. Angajamentele se aplica
tarilor industrializate din Anexa 1 a Conventiei, iar angajamentele numerice sunt
specificate in Anexa B a Protocolului. Angajamentele insumeaza o reducere de 5,2%
fata de emisiile GES din anul 1990, iar angajamentul general este urmatorul: Partile
incluse in Anexa 1 vor asigura, individual sau in comun, ca emisiile lor antropogenice
totale de dioxid de carbon echivalent (CO2e) pentru gazele cu efect de sera
specificate in Anexa A sa nu depaseasca cantitatile alocate conform limitarii
cuantificate de emisii si angajamentelor de reducere inscrise in Anexa B [], avand
in vedere reducerea emisiilor totale ale acestor gaze cu cel putin 5% fata de nivelul
anului 1990 in perioada de angajament 2008-2012.

Protocolul introduce trei mecanisme flexibile pentru transferul international

(implementarea in comun, mecanismul de dezvoltare curata, comertul cu credite de
emisii). Daca o tara emite mai mult decat cantitatea alocata ei sub Protocol, ea poate
folosi aceste mecanisme pentru a achizitiona fie unitati de cantitate alocata
("Assigned Amount Units" - AAU) prin comercializarea acestora, fie unitati de
reducere a emisiilor ("Emission Reduction Units" - ERU) obtinute in urma proiectelor
implementate in comun, fie reduceri certificate de emisii ("Certified Emission
Reductions - CER) prin mecanismul de dezvoltare curata.

Mecanisme de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera

Pe langa politicile si masurile interne de care statele vor avea nevoie pentru a-si
indeplini obiectivele, Protocolul de la Kyoto stabileste urmatoarele mecanisme
flexibile internationale, bazate pe principiile pietei:
- Implementarea in comun (Joint Implementation - JI);
- Mecanismul de dezvoltare curata (Clean Development Mechanism - CDM);
- Comertul cu credite de emisii (Emissions Trading - ET).

10/147
Mecanismele flexibile au drept scop sa asiste tarile din Anexa 1 in atingerea
obiectivelor, permitand reducerea emisiilor acolo unde aceasta se face cu cel mai
mic cost posibil. In acelasi timp, aceste mecanisme pot facilita transferul de
tehnologii sau fluxurile financiare spre tarile in curs de dezvoltare sau cu economiile
in tranzitie. Participarea in aceste mecanisme este voluntara. Cu alte cuvinte, prin
aceste mecanisme, Protocolul creeaza stimulente pentru tarile industrializate sa
investeasca in tehnologii curate, ecologice in tarile cu economie in tranzitie
(Economies in Transition - EIT), precum si in tarile in curs de dezvoltare. JI si CDM
sunt instrumente bazate pe proiecte. Spre deosebire de ET, JI si CDM asigura
reduceri reale ale emisiilor prin investitii si, se spera, inovatii tehnologice si
dezvoltare durabila in tarile in curs de dezvoltare si economiile in tranzitie.

In prezent avem la nivelul Comisiei Europene o intensa activitate pentru realizarea

unor astfel de acorduri la nivel european in regim de urgenta. Romnia ca parte a
IPCCC a dezvoltat o Startegie Naional in domeniu.

Problema principala a acestor acorduri este aceea ca se refera la probleme globale

si pentru a fi eficiente ele trebuie aplicate la scara planetara. Simpla aplicare a lor al
scara regionala nu este eficienta.

Cuvinte cheie: Clima, Gaze cu efect de ser (GES), Schimbri climatice,

UNFCCC, Protocolul de la Kyoto.

http://terraiii.ngo.ro/index.stm?apc=ci-r0x1--&x=26390

Intrebari:

1. Care sunt principalele elemente climatice ?

2. Descrieti efectul de sera natural.
3. Care sunt gazele cu efect de sera ?
4. Ce este efectul de sera intensificat ?
5. Conventii si acorduri internationale referitoare la atenuarea efectelor
schimbarilor climatice.

11/147
CURS II

Istoricul problematicii schimbarilor climatice

In planul istoriei natural-sociale, daca veacurile XIX si XX au fost cele ale nasterii si
conceptualizarii ideii ecologice, precum si ale afirmarii actiunii sistematice de
protejare a mediului, secolul XXI va fi dominat, fara ndoiala, de confruntarea cu si
preocuparea de a solutiona problemele existential-naturale globale, n frunte cu
schimbarile climatice. Generate prin amplificarea unor daturi obiective de amprenta
umana, acestea au ajuns, n evolutia lor, la punctul nevralgic al ruperii echilibrului si
al trecerii la o noua stare, devastatoare pentru civilizatia umana. Atingerea punctului
de alarma este dovedita de frecventa si periculozitatea sporite ale fenomenelor
meteorologice extreme, cu caracter dezastruos; daca ntre 1950 si 1959 s-au produs
13 catastrofe provocate de clima, n perioada 1990-1999 s-a ajuns la 74, iar n
deceniul n curs ne asteptam ca numarul lor sa fie de ordinul sutelor. Aceste realitati
au generat la nivel mondial, mai ntai, ngrijorarea cercurilor stiintifice responsabile,
fapt care a condus la crearea de catre ONU, n 1988, a Grupului interguvernamental
de experti privind evolutia climatului (IPCC), devenit principalul centru de gestionare
a problemei din perspectiva informational-predictiva, urmata de o actiune politico-
diplomatica semnificativa, desfasurata pe acest suport si cu importante efecte n
planul cooperarii internationale.

Ipoteza unei schimbri climatice favorizate de factorul antropic a aprut de fapt n

anul 1880. n acea perioad, ea era considerat o curiozitate.

Calculele ulterioare, realizate nainte de 1980 au evideniat faptul c temperatura

medie global ar fi trebuit s creasc cu peste 1C pn n anul 1940 dar nu s-a

12/147
manifestat acest eveniment, dar s-a observat o crestere a temperaturii in ritm alert,
in anii ce au urmat. n anul 1979, doamna Margaret Thatcher a fost aleas Prim
Ministru al Marii Britanii i a propus aceast ipotez la rangul de problematic
principal de politic internaional.

La nceputul campaniei nclzirii globale a fost nfiinat Centrul Hadley De Cercetare

i Protecie Climatic. Centrul Hadley este si azi o agentie de baz a grupului de
lucru tiinific (Grupul de lucru 1) din cadrul I.P.C.C.

Domeniile conexe unde preocuparile privind schimbarile climatice au luat amploare

au fost: biologia, meteorologia, informatica, fizica, chimia, climatologia, oceanografia,
ingineria civic, silvicultura, astronomia, etc. n prezent, astfel de cercetri sunt
efectuate de majoritatea Universitilor din Marea Britanie ct i unele instituii
comerciale de cercetare.

n anul 1992 Greenpeace International a ntocmit un sondaj ai opiniei celor mai

importani 400 climatologi din ntreaga lume. Publicarea rezultatelor sondajului va
ajuge la ntlnirea de la nivel nalt care s-a desfurat la Rio de Janeiro.

Au fost diverse intalniri internationale ce au generat documente cum ar fi Declaraia

de la Leipzig care pune sub semnul ntrebrii evalurile I.P.C.C. n ceea ce privete
nclzirea global generat nemijlocit i exclusiv de om. Aceasta a fost redactat n
urma Conferinei Climatice care a avut loc la Leipzig n anul 1995 i a fost semnat
de peste 1.500 de oameni de tiin din ntreaga lume. ntre timp, datele problemei s-
au schimbat.

Dup ntalnirea de la Rio de Janeiro, din iunie 1992, numit i Summit-ul Pmntului,
a urmat ntlnirea la nivel nalt de la Kyoto, Japonia, n luna decembrie 1997, unde s-
a decis adoptarea universal a taxelor pentru emisiile de dioxid de carbon n
atmosfer sau alte reduceri n activitile industriale.

Recenta reuniune din ianuarie 2007 a I.P.C.C. a stabilit o influen antropic asupra
climei de 90% i se vor impune msuri severe n legislaie i economie.

Problema nclzirii globale are un important caracter politic, mai ales n domeniul
politicii economice.

Multe ri au adoptat o politic clar a nclzirii globale, 122 dintre acestea semnnd
Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice(UNFCCC), la
ntlnirea de la Rio de Janeiro. Marea Britanie era, la acea vreme, una dintre puinele
ri care a redus emisiile de dioxid de carbon n atmosfer, conform declaraiei de la
nivel nalt de la Rio de Janeiro, deoarece au fost nlocuite generatoarele pe baz de
crbuni cu generatoare pe baz de gaze naturale.

Dac summit-ul de la Rio de Janeiro din anul 1992 a propus adoptarea msurilor
pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser n atmosfer, Protocolul de la
Kyoto din luna decembrie 1997, a avut drept obiectiv stabilirea acordurilor prin care
statele lumii s se angajeze ferm la ndeplinirea urgent i necondiionat a acestor
cerine.

Deja rile OECD (Europa, Japonia i SUA) au fost de acord, dar numai n principiu,
s adopte mandatul de la Berlin care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect
de ser cu 15% sub nivelul celor din anul 1990 activitate ce trebuie ndeplinit pn,
cel trziu, n anul 2010.

13/147
 Att n Romnia, ct i n celelalte ri, mass media prezint inundaii masive, care
vor avea loc n urma topirii calotelor polare, iar un anumit post TV din Marea Britanie,
redactorii au afirmat c urii polari vor muri din cauza topirii habitatului n care
triesc.

Problema secundar care ar apare ca urmare a implementrii a taxelor pentru

emisiile de dioxid de carbon n atmosfer sau alte reduceri n activitile industriale ar
fi creterea exagerat a costurilor n domeniile industriei, transporturilor i energiei.
Astfel, toate costurile vieii cetenilor s-ar dubla sau chiar tripla. rile n curs de
dezvoltare (inclusiv Romnia), nu i pot permite mbuntiri tehnologice
costisitoare.Cele mai afectate vor fi tarile din lumea a treia.

Modelele climatice actuale, luand in considerare efectul de sera, prevad o crestere

substantia a temperaturii medii globale la suprafata globului cu 1C pana in 2100 si
crestere asociata a nivelului marii cu aproape 15-95 cm (Sathaye 2000). Exista de
asemenea, posibilitatea utilizarii unor organisme, de exemplu a _pasarilor (Reynaud
si Thoulouse - 2000), sau a fluturilor (Oostermayer si Swaay 1988), cu markeri
biologici eficienti tehnic si economic, pentru a studia impactul in care schimbarile
globale influenteaza ecosistemele actuale.

Pivotul actualelor schimbari climatice este reprezentat de un proces tot mai

accentuat si mai rapid de ncalzire a atmosferei. Astfel, daca ntre 1910 si 2000
temperatura medie la suprafata Terrei a sporit cu circa 0,7C, pana n 2100 cresterea
se va situa ntre 1,4C si 5,8C; acceptand o medie de 4C , numai n decursul unui
secol se va nregistra un veritabil soc caloric, de amploarea ncalzirii care a pus
capat ultimei perioade glaciare si a modificat radical harta lumii, dar care s-a produs
de-a lungul unor mii de ani. In acelasi timp, daca nivelul mediu al marilor si oceanelor
a crescut, n secolul XX, cu 10-20 cm, previziunile pana n 2100 variaza ntre 20 si 88
cm. Acest fapt va depinde, n mare parte, de topirea calotei glaciare si crearea a noi
uriase suprafete acoperite cu apa n stare lichida si care va afecta major sistemul
climatic. Dintre continente, Europa va fi afectata printre primele si cel mai sever,
ultimii trei ani caracterizandu-se prin secete si canicula, inundatii si ploi diluviene,
previziunile indicand, de exemplu, desertificarea unei suprafete de circa 300.000 de
km2 pe coasta Mediteranei ori cresterea temperaturii medii din marile orase cu pana
la 7C n acest veac. Este vorba de un fenomen inev itabil de ncalzire a climei, care a
nceput deja si care va dura cel putin un secol. Asemenea proiectii corespund
diferitelor scenarii legate de evolutia emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) si
estimarilor aferente ale ncalzirii, plecand de la diverse modele ale climatului.

Dincolo de configuratii predictive si speculatii teoretice, o concluzie este clara: o

schimbare climatica majora este pe cale sa se produca, printr-o ncalzire ampla si n
ritm rapid, punand sub semnul ntrebarii capacitatea omului (societatii) de a se
adapta n mod corespunzator, ca specie ntre specii. Implicatiile de ordin
meteorologic se manifesta deja prin fenomene extreme precum: alternanta rapida
ntre precipitatii abundente si inundatii, canicula severa si seceta accentuata,
alterarea semnificatiilor anotimpurilor traditionale, ntr-un cuvant, un viitor care se
anunta mai cald si dominat de evenimente naturale extreme. Consecintele directe si
indirecte asupra agriculturii, a starii generale a mediului, a cadrului de viata al omului
sunt si ele deosebit de importante. Cifrele pierderilor de vieti umane si cuantumul
prejudiciilor cauzate (numai uraganul Katrina a provocat sute de morti si pagube de
200 de miliarde de dolari) sunt edificatoare n acest sens. Globalitatea cauzelor si a
efectelor presupune, n mod corespunzator, strategii mondiale de diminuare a
intensitatii si (partial) a posibilelor consecinte, cu implicatiile aferente de ordin

14/147
institutional si conceptual. Suntem n prezenta, poate, a celui mai mare si mai rapid
efort de adaptare a speciei umane la schimbarea brusca a conditiilor climatice de
mediu din istoria sa si de al carui succes depinde nsasi existenta omului, ca fiinta pe
planeta noastra.

Exista dovezi substantiale care indica faptul ca in secolul XXI va avea loc o etapa
semnificativa a procesului de incalzire globala. Deoarece schimbarile s-au produs
gradat pana acum si se pare ca se vor produce tot gradat si pe viitor, majoritatea
natiunilor din lume pot face fata efectelor incalzirii globale. Cercetarile recente arata
insa ca exista posibilitatea ca aceasta incalzire globala gradata sa duca la o
incetinire relativ brusca a curentului oceanic termosalin, care la randul sau ar
putea duce la conditii climatice mai aspre pe timp de iarna, reducerea umiditatii
solului si vanturi mult mai intense in anumite regiuni ale globului care in prezent
furnizeaza o parte importanta din hrana planetei. Cu o pregatire inadecvata,
rezultatul ar putea fi o scadere semnificativa a capacitatii planetei de a gazdui fiinte
umane.

Cercetarile arata ca odata ce temperatura va depasi un anumit prag, se pot forma

brusc conditii meteorologice adverse, provocand modificari persistente in circulatia
atmosferica ducand la scaderi ale temperaturii, in unele regiuni, de pana la 5-10
grade F intr-un singur deceniu. Dovezile paleoclimatice arata ca modelele climatice
modificate s-ar putea intinde pe o durata de pana la un secol, asa cum s-a intamplat
si atunci cand curentul oceanic a cazut in urma cu 8200 de ani sau in cel mai rau
caz ar putea dura 1000 de ani, asa cum s-a intamplat cu aproximativ 12000 de ani
in urma.

In raportul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) ca

o alternativa la scenariile referitoare la incalzirea climatica graduala care sunt atat de
des intalnite vom prezenta un scenariu al schimbarilor climatice abrupte care a avut
loc la 100 de ani dupa evenimentul petrecut cu 8200 de ani in urma si la care
inregistrarile din ghetarul din Groenlanda Scenariul schimbarilor climatice abrupte
este caracterizat de urmatoarele conditii meteorologice:

Temperaturile anuale medii in Groenlanda au scazut cu pana la 5 grade

Fahrenheit.
Temperaturile medii anuale cresc cu pana la 4 grade Fahrenheit in zone de
importanta majora din Australia, America de Sud si sudul Africii;
Seceta se mentine in cea mai mare parte a deceniului in regiuni agricole
importante si in zonele unde exista resurse importante de apa pentru centrele
demografice importante din Europa si zona de est a Americii de Nord;
Furtunile si vanturile pe timp de iarna se intensifica, amplificand astfel
impactul schimbarilor. Europa Apuseana si Nordul Pacificului vor fi scena
unor vanturi puternice.

Prezentul raport exploreaza modul in care un astfel de scenariu al schimbarilor

climatice abrupte ar putea destabiliza mediul geopolitic, ducand astfel la tulburari si
chiar razboaie, datorate unor constrangeri referitoare la resursele principale, cum ar
fi:

1. Criza de hrana datorata diminuarii productiei agricole globale;

2. Disponibilitate si calitate scazuta a apei potabile in regiuni cheie, datorate
tiparelor modificate de precipitatii, care sunt cauza fenomenelor frecvente de
inundatii si seceta.
3. Acces intrerupt la sursele de energie, datorate marilor inghetate si lipsei ploilor.

15/147
 Pe masura ce capacitatile locale si globale de trai decent se reduc, tensiunile ar
putea cuprinde intreaga lume. Acest scenariu da nastere la noi provocari pentru
Statele Unite si sugereaza mai multi pasi de urmat:

Imbunatatirea modelelor climaterice predictive pentru a permite investigarea

unei game mai ample de scenarii si a anticipa timpul si locul cand vor avea loc
aceste schimbari.
Asamblarea unor modele predictive comprehensibile referitoare la impactul
potential al schimbarilor climatice abrupte, pentru a imbunatati proiectarea
modului in care clima poate influenta hrana, apa si energia;
Crearea unei matrici a vulnerabilitatii pentru a anticipa care tari sunt cele mai
vulnerabile in fata schimbarilor climatice si prin urmare ar putea contribui
din punct de vedere material la o lume dezordonata si potential violenta;
Identificarea unor strategii, cum ar fi sporirea capacitatilor in ceea ce priveste
managementul apei;
Repetarea raspunsurilor adaptative;
Explorarea implicatiilor locale;
Explotarea optiunilor de geo-inginerie care controleaza climatul.

Exista astazi unele semne care arata ca incalzirea globala a atins un prag la care la
care circulatia termosalina ar putea fi foarte grav afectata. Aceste implicatii includ
observatii potrivit carora Atlanticul de Nord gazduieste din ce in ce mai multi ghetari
aflati in stadiul de topire, precipitatii sporite si jeturi de apa proapata care il fac sa fie
mult mai putin sarat decat era cu 40 de ani in urma.
Raportul de fata arata ca din cauza acestor potentiale consecinte riscul unor
schimbari climatice abrupte - desi incert si chiar foarte redus - ar trebui dus dincolo de
o dezbatere stiintifica.

Racirea de acum 8200 de ani

Un alt scenariu afirma ca imediat dupa o perioada indelungata de incalzire

asemanatoare cu faza in care ne aflam astazi a urmat o racire brusca.
Temperaturile anuale medii in Groenlanda au scazut cu pana la 5 grade Fahrenheit
si se pare ca scaderi de temperatura la fel de mari au avut loc in intreaga regiune
nord-atlantica. In timpul evenimentului climatic care a avut loc cu 8200 de ani in
urma, iernile severe din Europa si alte regiuni au dus la avasarea ghetarilor,
inghetarea raurilor si scaderea productivitatii terenurilor agricole. Dovezile stiintifice
arata ca acest eveniment a fost asociat cu si probabil cauzat de o diminuarea a
curentului oceanic in urma perioadei de incalzire. Alti ghetari si alte inregistrari
oceanice arata ca ar fi putut sa existe pana la opt episoade de racire rapida in ultimii
730.000 de ani si diminuarile drastice ale curentului oceanic fenomen care se
situeaza astazi la orizont se numara printre suspectii care cauzeaza astfel de
modificari ale climei.

16/147
The Younger Dryas

In urma cu aproximativ 12700 de ani, (fenomen asociat si cu o prabusire a

circulatiei termosaline) a existat o racire cu cel putin 27 grade Fahrenheit a
temperaturii in Groenlanda, si s-au produs se asemenea schimbari climatice
majore in regiunea Atlanticului de Nord, de data aceasta cu o durata de 1300 de ani.
Caracteristica remarcabila a acestui eveniment (cunoscut in comunitatea stiintifica
sub numele de Younger Dryas) a fost aceea ca s-a petrecut intr-o serie de scaderi
din 10 in 10 ani de pana la 5 grade, iar apoi iarna rece si cetoasa a durat peste 1000
de ani. In vreme ce acest eveniment a avut un efect major asupra oceanului si a
pamanturilor care inconjurau Europa (facand ca ghetarii sa fie intalniti pana in zona
de coasta a Portugaliei), impactul sau ar fi mult mai sever astazi in societatea atat
de populata si cu o densitate atat de mare a populatiei, in care traim. Cele mai
recente perioade de racire par sa fie strans legate de schimbarile in ceea ce priveste
civilizatia, depopularea unor regiuni si chiar disparitia anumitor populatii.

Mica Era Glaciara

Incepand cu secolul XIV, in regiunea Nord-Atlantica s-a produs o racire care a

durat pana la jumatatea secolului XIX. S-ar putea ca aceasta racire sa fi fost cauzata
de o incetinire semnificativa a curentului oceanic, desi se considera in general ca
emisiile solare reduse si/sau eruptiile vulcanice sunt cele care au dus la schimbarile
oceanice.

Aceasta perioada, cunoscuta ca Mica Era Glaciara, a durat intre anii 1300 si
1850 si a adus ierni severe, schimbari climatice bruste, cu impacte politice,
economice si sociale majore in Europa.

Aceasta perioada a fost marcata de reducerea recoltelor, foamete, boli si

migrarea populatiei, poate cea mai acut simtita fiind cea a Norilor, cunoscuti sub
numele de Vikingi, care au locuit in Islanda si mai tarziu in Groenlanda.
Formatiunile de gheata de-a lungul coastei Groenlandei au impiedicat comerciantii
sa-si duca barcile in Groenlanda si pescarii sa pescuiasca ierni intregi. Drept
urmare, fermierii au fost obligati sa isi sacrifice pasarile si asa slab hranite; insa fara
peste, legume si grane, nu era destula hrana pentru alimentarea intregii populatii.

17/147
Foamea cauzata in parte de conditiile climatice mult mai severe se spune ca a
dus la moartea a zeci de mii de oameni numai intre anii 1315-1319. Racirea generala
a dus la plecarea vikingilor din Groenlanda iar unii spun ca a fost chiar un factor
care a contribuit la disparitia acelei societati.

Trecutul arata ca este prudent sa luam ca plauzibil un scenariu al schimbarilor

climatice, in special pentru ca unele decoperiri stiintifice recente arata ca am putea fi
martorii unui astfel de eveniment. Scenariul construit are la baza evenimentul de
acum 8200 de ani, care a fost mult mai cald si cu mult mai scurt decat Young Dryas,
insa mult mai sever decat Mica era glaciara. Acest scenariu face plauzibile
prezumptiile referitoare la faptul ca unele zone vor fi mai friguroase, mai secetoase
sau cu vanturi mai puternice. Desi cercetarile intensificate ar putea ajuta la rafinarea
acestor teorii, nu exista nici o modalitate de confirmare pornind de la modelele
actuale.

Multi oameni de stiinta ar cataloga acest scenariu ca avand un caracter extrem, atat
in ceea ce priveste modul de desfasurare, precum si din punctul de vedere al
marimii, repeziciunii si omnprezentei schimbarilor climatice. Insa istoria ne confirma
faptul ca uneori cazuri extreme se intampla, exista dovezi referitoare la acest aspect.
Durata acestui eveniment s-ar putea masura in decenii, secole sau chiar milenii, si s-
ar putea declansa in acest an sau in anii care vor urma.

CUVINTE CHEIE : Incalzire globala, problematica schimbarilor climatice,

fenomene meteorologice extreme, raportul IPCC, Modele predictive.

INTREBARI :

1. Cine a fost politicianul care a ridicat problematica schimbarilor climatice la

rang de problema global si in ce context?
2. Care au fost principalele evenimente internationale unde s-a discutat
problematica schimbarilor climatice si cand?
3. Cum ar putea destabiliza schimbarile climatice mediul geopolitic, ducand
astfel la tulburari ?
4. Care sunt organismele ce pot fi markeri biologici eficienti tehnic si economic,
pentru a studia impactul in care schimbarile globale influenteaza
ecosistemele actuale?
5. In ce a constat mica era glaciar?

18/147
 CURS III

Interaciunea ecosistemelor terestre cu schimbrile

globale

Elemente de funcionalitate a ecosistemelor terestre

n cele de mai jos se prezint n sintez Rapoartele privind Schimbrile Globale i

Ecosistemele Terestre (GCTE) prezentate n cadrul ntlnirilor Consiliului
Interguvernamental pentru Schimbri Globale organizat sub egida ONU i a Cadrul
General pentru Convenia privind Schimbrile climatice (FCCC).

Schimbrile globale afecteaz n diferite moduri funciile ecosistemului terestru, dat

fiind creterea de CO2 din atmosfer i influenta sa asupra creterii i dezvoltrii
vegetaiei. Aproape toate ecosistemele expuse la o cretere a CO2 dubl fa de
concentraia din perioada preindustrial, arat o cretere a perioadei totale a
sezonului de cules fa de plantele crescute la un nivel normal de CO2. Pentru puni,
productivitatea a crescut cu o medie de 15 % cu toate c au existat i rezultate
negative. Varietatea de rspunsuri dintr-un ecosistem se datoreaz variaiei de specii
care l compun, efectului de interaciune al CO2 cu factorii mediului nconjurtor cum ar fi
apa, nutrienii disponibili i temperatura. De exemplu sistemele cu temperaturi sczute
cum ar fi tundra i punile de munte rspund foarte slab la concentraia mare de CO2.

19/147
Iniial s-a sugerat c ar exista dou reacii la creterea de CO2: prima reacie: speciile
cu C4 vor rspunde mai greu la cretere dect speciile cu C3 datorit componentei
fotosintetizante diferite; a doua reacie: speciile care fixeaz nitrogen vor acumula mai
mult biomas. Nici una din cele dou variante nu a fost confirmat de studierea
ecosistemelor.

Contrar previziunilor avansate, resturile plantelor crescute la o concentraie mare de

CO2 nu se descompun neaprat mai lent. Raportul Carbon/Nitrogen, nu este, n general
mai crescut la acest gen de resturi vegetale. Plantele erbacee expuse la concentraie
mare de CO2 arat o scdere n capacitatea de dirijare a stomatelor, fapt ce se
reflect n scderea pierderilor de ap disponibil din sol. Aceast cretere a cantitii
de ap disponibil din sol este motivul principal pentru creterea cantitii de CO2
reinut n ecosistemele de pune.

Efectele directe ale creterii temperaturii asupra creterii plantelor pot fi mai mici dect
este de ateptat datorit aclimatizrii. Totui va aprea o descompunere mai rapid a
resturilor.

Efectele imediate ale temperaturii sunt n principal asociate cu nclzirea permafrostului

care poate duce la formarea de lacuri prin topirea acestuia, schimbri substaniale n
componena de specii a ecosistemelor i creterea cantitii de nutrieni disponibili. n
unele pduri depozitele de azot sunt asociate cu creterea produciei primare. Totui
acumularea continu de azot asociat cu ali poluani duce la acidifierea solului .

Modelele realizate pn n prezent, sugereaz c efectul combinat al creterii CO2, al

temperaturilor crescute i al depozitelor de azot, va fi:
- creterea mineralizrii azotului,
- creterea produciei primare,

Scderea depozitelor de carbon se va realiza prin creterea temperaturii solului.

Ozonul din troposfer, are efect negativ asupra produciei primare a ecosistemelor,
dar creterea cantitii de CO2 ar putea ameliora pagubele la speciile care sufer
scderi ale activitii stomatelor la creterea concentraiei de CO2.

La scderea produciei primare ar mai putea contribui i creterea radiaiei UV.

n general, acolo unde activitatea uman are un impact semnificativ asupra ciclului apei
sau al nitrailor, acest impact va controla efectul CO2 asupra funcionrii ecosistemelor.

Programele realizate pn n prezent au demonstrat c extrapolarea experimentelor

realizate numai la nivel de plante pentru un ntreg ecosistem, cu privire la schimbrile
globale, trebuie fcute cu foarte mare grij.

Funcionarea i structura ecosistemelor domin rspunsul la modificarea

compoziiei atmosferei i modificarea climei.

Pe termen lung, schimbrile n compoziia i structura ecosistemelor asociate cu

schimbrile proprietilor fiziologice vor determina major rspunsul la schema
global privind scimbrile climatice.

20/147
4.2. Schimbri n structura i compoziia vegetaiei

Prima generaie de modele privind schimbrile vegetaiei la nivel regional i global

se baza pe presupunerea c vegetaia se afl n echilibru cu mediul abiotic
nconjurtor.

Aceste modele de echilibru i-au gsit foarte repede aplicaie ntr-o arie larg, cea a
studiilor de impact, dar aceast utilizare a dus adesea la un concept eronat conform
cruia schimbrile vegetaiei se bazeaz pe rearanjarea biomasei deja existente;
rezultnd o tranziie dur de la o distribuie echilibrat a biomasei la alt tip de
distribuie.

Realitatea este alta: impactul asupra compoziiei i structurii vegetaiei la scri

diferite este continuu i se va accelera ajungndu-se la un final imprevizibil. Aceast
lips de echilibru se materializeaz prin cteva trsturi:

-biomasa nu se va transforma ca entitate intact; speciile rspund diferit la capaciti

competitive cum ar fi: rata migraiei, refacerea dup tulburri climatice etc. De aceea
vor aprea noi combinaii de specii,

-schimbrile vegetaiei n urmtorii 100 de ani proiectate prin cel mai recent Model al
Dinamicii Globale a Vegetaiei prezentat ctre ONU, sunt semnificativ diferite de cele
sugerate de modelul de echilibru anterior,

-studiile i modelele de simulare a evoluiei anterioare a plantelor sugereaz c

multe specii au capacitatea de a migra suficient de rapid pentru a ine pasul cu
schimbrile climatice dar numai dac migreaz prin ecosisteme naturale relativ
nederanjate. Aceasta evideniaz consecinele importante ale fragmentrii
ecosistemelor naturale ca fenomen global,

-invazia unor specii noi ntr-un ecosistem natural reprezint o problem n continu
cretere. Ea va fi exacerbat prin tendinele existente n utilizarea terenurilor, prin
creterea tulburrilor i prin globalizarea n cretere a comerului,

-tulburrile (incendiile, invaziile de insecte) pot s creasc n unele regiuni (pdurea

de conifere boreal) ducnd la apariia a tot mai multe ecosisteme n faze iniiale n
timp ce n alte regiuni (Europa de Nord) schimbrile de management (administrare)
au luat tendine de cretere a suprafeelor forestiere,

-la peisaje, luate individual, efectele locale ale schimbrilor climatice pot fi foarte
diferite att datorit efectelor solului, utilizrii terenurilor ct i datorit variaiei
topografiei.

Lund n considerare toi aceti factori se pot face nite generalizri referitoare la
dinamica vegetaiei n secolul urmtor (Jekerman 2000):

1. Dat fiind continua cretere a cererii de hran i lemn i a consecinelor

acestora asupra utilizrii terenurilor, biosfera terestr a secolului XXI va fi mai

21/147
 mult ca sigur srcit de specii i reorganizat substanial n ceea ce
privete compoziia speciilor, cu consecine nc necunoscute asupra
funcionrii ecosistemelor.

2. Tulburrile i distrugerile vor crete pe msur ce organismele longevive

(arborii) sunt tot mai departe de mediul lor optim de dezvoltare i sunt
supuse la tot mai multe presiunii crescnde datorate schimbrilor n utilizarea
terenurilor.

3. Tot mai multe ecosisteme naturale vor fi afectate datorit creterii

tulburrilor generale, sau se vor transforma n ecosisteme terestre de
producie dominate de om. Aceste tendine vor avea ca rezultat nelenirea
terenurilor, o biosfer mai simpl structural cu mai puine sisteme ntr-o
stare mai complex de dezvoltare.

4. Recunoaterea faptului c fiecare biom de pe Glob nu se va fragmenta ca

entitate omogen ca rspuns la schimbrile globale i la schimbrea folosinei
terenurilor a condus la dezvoltarea unei noi clase de modele teoretice
globale ale Biosferei, care au ca scop s surprind dinamica vegetaiei
uscatului de la scri de timp de decade pn la secole. Aceast scar de
timp este critic, deoarece rezultatele mai recente au artat cum competiia
dintre elementele ce alctuiesc vegetaia, regimurile modificate ale
perturbrilor (de exemplu incendii, furtuni) i migraia speciilor au condus
toate la o ntrziere semnificativ de timp n rspunsurile Biosferei. Dac, de
pild, mortalitatea datorit perturbrilor crescute ar aprea mai repede
dect refacerea altei vegetaii, atunci rezultatul ar putea fi o cretere a
carbonului n atmosfer.

Pentru a cuantifica acest proces sunt necesare modele de simulare bazate pe:

Bilanul carbonului. Fotosinteza i respiraia covorului vegetal sunt sub influena

condiiilor meteo pe durate scurte de timp (cuplate potenial interactiv cu un model
al climei); rezultatele nete sunt apoi nsumate pentru principalele tipuri funcionale
de plante printr-un model anual de cretere.

Dinamica vegetaiei. Tipurile de plante sunt n competiie pentru resursele de baz

necesare creterii, ca lumina i apa. Deoarece biomasa se acumuleaz n timp,
n funcie de capacitile diferite ale tipurilor de plante pentru a atinge anumite
nlimi, relaiile de competiie ntre ele pot fi evaluate n pai, la intervale de l an.
Competiia inhib creterea unor tipuri i rezultatul se reflect n structura general
a covorului vegetal inclusiv n biomasa total.

Fenologia. Diferite modele actuale simuleaz dezvoltrile sezoniere foliare n

diverse moduri. Indicele de suprafa foliar este o variabil important pentru
estimarea rspunsurilor la factorii din atmosfer, deoarece ea influeneaz albedoul
i implicit fluxul de energie ntors n atmosfer. Indicele de suprafa foliar
sezonier este de asemenea important pentru calcularea bilanului apei.

22/147
Rezultatele simulrilor recente, folosind produsul modelului climatic ca variabile de
comand pentru 4 modele prototip au fost comparate i au artat c procesele
generale ale dinamicii vegetaiei, ca nlocuirea speciilor pe durata condiiilor
schimbtoare de mediu, sunt modele adecvate de lucru. Aceste rezultate trebuie s
fie considerate ca o faz de nceput.

Pentru analize cantitative mai bune sunt necesare, totui, formulri mbuntite
ale perturbrilor actuale, competiiei existente i ale migraiilor. Atunci, modelele
climatice ar putea fi utilizate n conexiune cu scenariile sau modelele de
schimbare antropic a folosinei terenurilor, pentru a furniza o component
interactiv n modele realiste ale sistemului global terestru.

4.3. Sisteme amenajate de producie

Conversia sistemelor naturale n sisteme amenajate pentru producerea de alimente

i fibre i intensificarea produciei n sistemele amenajate existente vor cunoate o
tendin cresctoare n urmtoarele cteva decade.

Conversia pdurilor tropicale naturale n sisteme de producie slbatice i conversia

lor n plantaii pentru ulei de palmier n provincia Jambi din Sumatra reprezint un
exemplu al unei astfel de conversii. Procese similare de modificare, conversii i
intensificri a exploatrii ecosistemelor naturale pentru producie se ivesc peste
tot n lume i mai ales n rile n curs de dezvoltare (conversia unor pduri de
mangrove n ferme de crevei este un exemplu larg rspndit pe zonele de coast
ale Asiei de SE). Aceste procese conduc aproape ntotdeauna la o pierdere
drastic a biodiversitii, cel puin la nivel local i foarte adesea reclam
introducerea uneia sau mai multor specii strine ca pri ale sistemului de
producie (de ex., arborii de cauciuc, care sunt nativi n America de Sud). Date fiind
scara i rata unor astfel de conversii i exploatri intensive, biosfera terestr a
secolului urmtor se pare c va fi n continuare srcit de bogia de specii i
reorganizat" substanial n privina compoziiei specifice.

4.3.1. Producia agricol

Producia agricol va fi afectat de schimbrile globale n mod foarte diferit, n

diferite pri ale lumii. Estimrile recente indic creteri ale recoltei la altitudini medii
i nalte, dar indic descreteri la altitudini mai joase, acolo fiind cele mai mari cereri
de hran:
a) n condiii ideale de cmp, recoltele de gru par s creasc ceva mai
mult de 10% la o concentraie dublat a CO 2 ; o cretere de 5-7% este
mai realist n condiii medii de gospodrire (Pinter i al., 1996),
b) principalele modele privind producia de gru se perfecioneaz repede ns
este nevoie de foarte mult atenie cnd se fac extrapolri n spaiu folosind
un singur model,
c) temperaturile peste 32C reduc recoltele de orez d atorit sterilizrii spicului.
Acesta nu are legtur cu sporirea CO2. Cele mai multe modele privind
producia de orez cad de acord asupra potenialului mare de recolt; i
sugereaz o reducere de cca. 5% n producie la ridicri de temperaturi peste
32C,

23/147
 d) Schimbarile climatice globale vor exacerba impactul deja semnificativ al
duntorilor, bolilor i buruienilor asupra produciei agricole.

4.3.2. Puni i zone mpdurite

Limita ntre terenul agricol i zona mpdurit se va modifica n favoarea terenurilor

agricole i pentru psunat n rile n curs de dezvoltare n primul rnd datorit
presiunii demografice. Schimbrile produciei de eptel n zonele mpdurite vor fi
dominate de o reducere a suprafeei terenurilor datorit cultivrii lor i schimbrilor
care vor interveni n evapotranspiraie i precipitaii. O cantitate dubl de CO2 fa de
cantitatea actual va spori producia pe diferite pajiti i terenuri mpdurite cu pn
la 20%, depinznd de limitrile de temperatur, ap i nutrieni. O analiz a efctelor
pentru punile subtropicale indic faptul c o cretere cu 5% n producia punii
datorit CO2, va conduce la o cretere cu 3% n medie pe termen lung a numrului
bovinelor, prin reducerea variabilitii produciei primare nete de la un an la altul.

4.3.3. Pdurile gospodrite pe baz de planuri de amenajare

Studiile pe termen scurt ale creterii CO2 n pdurile amenajate arat o cretere
de producie a biomasei pentru arborii tineri crescui n condiii de fertilitate.

Aceast cretere va fi totui redus pe termen mai lung ca urmare a efectului unei
respiraii mai intense a arborilor.

Aceast reducere poate fi substanial compensat prin efectele interactive ale CO2 i
depunerea atmosferic a azotului; efectul net fiind incert (Jekerman 2000).

4.3.4. Soluri

Controlul principal asupra nivelurilor de materie organic din sol i controlul

eroziunii vor continua s fie obiective prioritare n urmtoarele cteva decade n
managementul resurselor terestre.

Schimbrile n covorul vegetal datorate modificrilor pe termen scurt n variabilitatea

climei vor fi din ce n ce mai semnificative, mai ales n regiunile semiaride.

24/147
O cretere pe termen lung a temperaturii medii va accelera oxidarea materiei
organice din sol mai ales dac ea va permite ca noi terenuri s fie transformate n
culturi.

Schimbarea climei va afecta de asemenea eroziunea solului care crete liniar cu

precipitaiile medii, dar neliniar cu viteza vntului, cu un prag pentru o cretere
rapid i semnificativ a eroziunii eoliene la o vitez a vntului de aprox. 5,5m/s.

Localizarea geografica a principalele fenomene meteorologice care sunt

asociate schimbarilor climatice si vor afecta principalele ecosisteme in deceniul
2010-2020 conform scenariilor actuale pesimiste

- Seceta va persista pentru intregul deceniu in regiuni agricole cheie si in zonele din
vecinatatea centrelor populate din Europa si estul Americii de Nord
- Temperaturile medii anuale vor scadea cu pana la 5 grade F in Asia si America de
Nord si cu pana la 6 grade F in Europa
- Se vor inregistra cresteri de temperatura cu pana la 4 grade F in zone cheie din
Australia, America de sud si sudul Africii
- Furtunile de zapada si vanturile se vor intensifica, amplificand impactul modificarilor
climatice. Europa occidentala si Pacificul de nord se vor confrunta cu vanturi
intensificate dinspre vest.

Fiecare an din deceniul 2010-2020 va inregistra scaderi ale temperaturii medii in

Nordul Europei, ducand la o scadere cu pana la 6 grade Fahrenheit in 10 ani. Media
precipitatilor anuale in aceasta regiune va scadea cu pana la 30%, iar vanturile se
vor inteti cu 15% in medie. Conditiile climatice vor deveni mult mai severe in regiunile
continentale interioare din Nordul Asiei si din America de Nord.

Efectele secetei vor fi mult mai devastatoare decat disconfortul produs de scaderea
temperaturilor in zonele agricole populate. Cu reducerea dramatica a precipitatiilor in
aceste zone, lacurile vor seca, regimul de curgere al raurilor va cadea iar rezervele
de apa potabila se vor imputina, coplesind disponibilitatile si secand rezervele. Se
vor inregistra mega-secete in regiuni cheie din sudul Chinei si nordul Europei in jurul
anului 2010 si vor dura de-a lungul intregului deceniu. In acelasi timp, zone care erau
relativ uscate de cateva decenii vor trece prin ani intregi de ploi torentiale, cu rauri
care vor iesi din matca ducand la inundatii si in regiuni care se bazau pe agricultura
pe pamant uscat.

In regiunea nord-atlantica si in nordul Asiei, se vor inregistra cele mai pronuntate

raciri in miezul iernii lunile decembrie, ianuarie, februarie desi efectele sale se vor
face simtite si in celelalte anotimpuri, racirea va deveni foarte intensa si mult mai
putin predictibila. Pe masura ce se va acumula zapada in regiunile de munte, racirea
se va intinde si pe perioadele de vara. Pe langa racirea si seceta pe timp de vara,
viteza vantului se va inteti pe masura ce circulatia atmosferica va avea un caracter
zonal. In vreme ce tiparele meteorologice vor fi perturbate pe intreg mapamondul,
efectele schimbarilor vor fi mult mai pronuntate in nordul Europei in primii 5 ani de

25/147
dupa colapsul circulatiei termosaline. Pana in a doua jumatate a acestui deceniu,
conditiile meteorologice aspre si friguroase se vor raspandi spre sudul Europei,
America de Nord si chiar mai departe. Nordul Europei se va raci pe masura ce tiparul
de vreme rece va prelungi persistenta ghetii in partea de nord a nord-Atlanticului,
creand astfel o racire si mai accentuata si marind perioadele cu temperaturi de iarna.
Vanturile se vor inteti, pe masura ce atmosfera va incerca sa faca fata gradientului
de temperatura si mai puternic pe linia pol-ecuator. Aerul rece care va circula pe
continentul european va determina in special conditii aspre pentru agricultura.
Combinatia vantului cu seceta va duce la raspandirea furtunilor de nisip si
alunecarilor de teren.

Un scenariu alternativ pentru emisfera sudica

Exista o mare incertitudine in ceea ce prinveste dinamica climatului din emisfera

sudica, in special din cauza lipsei de date paleoclimatice, care nu sunt disponibile
decat in ceea ce priveste emisfera nordica. Tiparele meteorologice pentru regiuni
cheie din emisfera sudica le-ar putea imita pe cele din emisfera nordica, devenind
mai reci, mai secetoase si mai severe pe masura ce valul de caldura va calatori din
tropice spre emisfera nordica, incercand sa echilibreze din punct de vedere
termodinamic sistemul climatic. Ca o alternativa, racirea emisferei nordice ar putea
duce la cresterea incalzirii, regimului de precipitatii si furtunilor din sud, pe masura ce
caldura transportata in mod normal din regiunile ecuatoriale de catre curentii oceanici
va fi blocata, iar incalzirea pe baza gazelor de sera va continua sa se accelereze.

In orice caz, nu este implauzibil ca schimbarile climatice sa aduce situatii extreme in

multe regiuni cheie populate si zone agricole agricole afectand resursele de hrana,
apa si energie.

REGIUNILE AFECTATE: 2010-2020

26/147
EUROPA. Afectata cel mai mult de schimbarile climatice, temperaturile medii anuale
vor scadea cu 6 grade F intr-o perioada mai mica de un deceniu, schimbari mult mai
dramatice inregistrandu-se de-a lungul coastei nord-vestice. Climatul din N-V Europei
va fi mai racoros, mai secetos, cu vanturi mai puternice, asemanator cu cel din
Siberia. Partea de sud a Europei va resimti mai putin aceste schimbari, insa
tot va trece prin perioade intermitente de racire brusca si schimbari rapide ale
temperaturii. Precipitatiile reduse vor face ca pierderile/alunecarile de teren sa devina
o problema pe intreg continentul, contribuind astfel la epuizarea resurselor de hrana.
Europa se va lupta pentru a stavili emigrarea populatiilor din nord si din Peninsula
scandinava, care se afla in cautarea tarilor calde, precum si imigrarea populatiilor din
Africa si din orice alta regiune.

STATELE UNITE. Vremea mai rece, mai secetoasa si cu vanturi puternice va duce
la scurtarea anotimpurilor si la scaderea productivitatii in partea de N-E a Statelor
Unite si la prelungirea lor, coroborata cu seceta, in partea de S-V. Zonele de desert
se vor confrunta cu zapada. Zonele agricole vor suferi de pe urma pierderii
terenurilor, datorata cresterii vitezei vanturilor si umiditatii reduse a solului. Trecerea
spre un climat mai uscat va fi deosebit de pronuntata in statele din S-E.

Zonele de coasta care au fost supuse riscului pe timpul perioadei de incalzire, se vor
afla in continuare in pericol, pe masura ce de-a lungul tarmurilor se va inregistra o
crestere si mai mare a nivelului oceanelor. Statele Unite isi vor indrepta atentia catre
interiorul federatiei, utilizandu-si resursele pentru hranirea populatiei, stavilirea
imigratiei si contracararea tensiunilor globale crescande.

CHINA. Aceasta tara cu nevoia sa sporita hrana va fi lovita puternic de

diminuarea ploilor musonice. Musonii ocazionali din timpul perioadelor de vara vor
constitui o binecuvantare prin precipitatiile pe care le vor aduce, insa vor avea efecte
devastatoare cum ar fi inundarea pamanturilor despadurite. Se vor inregistra ierni
mai lungi si mai reci, temperature va scadea prin evaporarea apei din tot mai putinele
precipitatii, afectand astfel resursele de apa si energie. Verile vor fi mai calde.
Foametea raspandita va cauza haos si tulburari interne, pe masura ce populatia
infrigurata si flamanda a Chinei va trece granitele Rusiei in cautare de resurse
energetice.

BANGLADESH. Taifunurile persistente si nivelurile ridicate ale marii vor da nastere

unor furtuni care vor eroda semnificativ coasta, facand ca mare parte din tara sa
devina nelocuibila. Mai mult, nivelurile ridicate ale marii vor contamina resursele de
apa potabila aflate in interiorul tarii, dand nastere la crize umanitare. Va avea loc un
fenomen de emigrare in masa, cu consecinta unor tensiuni intre statele vecine.

ESTUL AFRICII. Kenya, Tasmania si Mozambicul se vor confrunta cu conditii

meteorologice usor mai blande, insa vor fi puse la incercare de secetele persistente.
Obisnuite cu seceta, aceste tari vor fi cel mai putin influentate de schimbarile
meteorologice, insa va fi afectata rezerva lor de hrana, pe masura ce vor fi atinse
regiunile producatoare de grane.

AUSTRALIA. Ca mare exportator de hrana, Australia se va lupta sa furnizeze

alimente pentru regiuni de pe intregul glob, deoarece agricultura sa nu va fi foarte
grav afectata de schimbarile mult mai subtile ale climatului. Insa, marea incertitudine
in ceea ce privese modificarile climatice din emisfera sudica, vor pune sub semnul
intrebarii aceasta asertiune.

27/147
Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic)

Una din acele aluzii ca ceva ar putea fi altfel decat ni s-a spus a fost prima data
publicata n revista Discovery Magazine n septembrie 2002, sub titlul - usor mascat -
al articolului Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara n care se spunea
printre altele: oceanografii au descoperit un rau urias de apa dulce n Atlantic, care
s-a format din topirea calotei polare. Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii
grave a Gulf Stream-ului, ceea ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere
nordice ntr-o iarna vesnica, deosebit de rece.

Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic), este un curent de

apa calda care se deplaseaza dinspre ecuator la suprafata oceanului si se indreapta
spre zonele nordice unde are loc schimbul de caldura, prevenind racirea excesiva a
Europei de vest si a Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura
climatica de anotimpuri cu care suntem obisnuiti. Cind curentul ncepe sa se
raceasca, el se lasa n adincurile oceanului si si schimba directia de deplasare (sub
forma unui riu), spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat la suprafata
intorcandu-se la cursul initial.

Motorul Termosalin care face posibila aceasta miscare a curentului se afla n nord,
unde el intilneste diferenta de salinitate dintre apa sarata a ecuatorului si cea dulce
de la pol. Aceasta diferenta face ca riul sa se scufunde n adancuri dupa ce a eliberat
n prealabil o anumita cantitate de caldura n atmosfera si astfel apa este impinsa
intr-un proces continuu de convectie. Pozitia ocupata de curent n volumul oceanic
depinde de diferenta de temperatura. Apa calda urca, iar cea rece coboara.

Sa privim acest fenomen n conditiile actuale. Calotele se topesc si cantitati uriase de

apa dulce ajung n Atlantic amestecindu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul
este ca diferenta de salinitate scade dramatic. Astfel Motorul Termosalin care
mentine curentul n miscare perpetua a scazut n putere si desi s-a constatat acest
lucru de peste 10 ani, nu s-a acordat atentie suficienta. Pe masura ce Gulf Stream-ul
si incetineste mersul, schimbul de caldura n regiunile nord-atlantice a incetinit, iar

28/147
structurile anotimpurilor au suferit modificari, pentru ca ele sunt strict dependente de
aceste schimburi calorice. S-a aflat ca, de cteva sute de ori Gulf Stream-ul s-a oprit
sau s-a incetinit extrem de mult curgerea Gulf Stream-ului n ultimii 100 de milioane
de ani, dar n ultimii 10.000 de ani ai istoriei umane acest lucru s-a intimplat numai de
doua ori.

De fapt, cea mai recenta schimbare a fost n anul 1300 i.C., cind curentul doar si-a
incetinit curgerea rezultind o perioada de 550 de ani care se numeste era glaciara
usoara. Pentagonul a constatat insa ca n acea perioada a erei glaciare usoare
coasta de est a SUA a devenit extrem de rece iar Anglia avea clima din Siberia de
azi, n timp ce coasta de vest a SUA si zona centrala au avut o clima atit de uscata,
incit padurile au ars n totalitate. Si deja acest curent a ajuns la 1/3 din viteza sa
normala de convectie termosalina ncepind cu 1990. Puteti usor observa ca n ultimii
10-14 ani clima Europei s-a schimbat dramatic. Un studiu recent legat de indienii
Anasazi este edificator. In secolul 14, Anasazii au disparut complet din Canionul
Chaco din New Mexico si nu se stie daca au apucat sa ajunga prin alte locuri,
deoarece nu exista nici un fel de urme. Dar daca ne intoarcem la anul 1300 n care a
nceput sa incetineasca Gulf Stream-ul, aflam ca Chaco Canyon a stat 47 de ani
continuu fara nici o picatura de ploaie. Arheologii care au prezentat acest studiu nu
au stiut ce a provocat aceasta seceta, dar din informatiile Pentagonului rezulta clar
ca a fost vorba de o mica incetinire a Gulf Stream-ului. Toate aceste lucruri se
repeta n Canada, Europa si SUA deja. Acum probabil va ginditi ca acest curent a
carui viteza este n continua incetinire, s-ar putea chiar opri n curind, dar din istoria
Terrei tragem concluzia ca acest proces de inrautatire va continua nca cel putin 40
de ani mai inainte de orice alta posibilitate de reechilibrare.

Se crede ca Gulf Stream-ul nu numai ca si va continua incetinirea, dar chiar se va

opri.

Ultima perioada n care aceasta s-a intamplat a fost n urma cu 8200 de ani. Conform
cercetarilor efectuate, acum 8200 de ani defectarea GS-ului a lasat Nordul Europei
sub o gheata de 800 de metri grosime, iar New York-ul si Anglia au avut cea mai
aspra clima posibila din Siberia de azi.Mai mult dect atit, aceasta mica glaciatiune
a durat cam 100 de ani.

Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti, al caror rol
este de a studia Incalzirea Globala. Satelitii vor studia stratul de ozon (care e o alta
problema), salinitatea si temperatura oceanelor. Probabil aceste studii vor putea
calcula n cit timp se vor manifesta evenimentele.

TOPIREA GHETII DIN ANTARCTICA

In zona Polului Sud, cu citiva ani n urma ghetarul Larsen A s-a spart n bucati, ceea
ce a surprins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de
catre personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca nu e mare
scofala, deoarece ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud
de cteva zeci de mii de ani, asa ca era normal sa se rupa. Aceiasi oameni de
stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, din spatele lui Larsen A, n nici un
caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta era bine ancorat n masa de
gheata a Arcticii.

Cu toate acestea, in anul 2003 Larsen B se sparge n bucati si se raspndeste n

ocean. National Geografic a publicat fotografii senzationale ale acestui eveniment.

29/147
Aceias oameni de stiinta au venit atunci sa dea alte explicatii, de fapt ghetarul s-a
topit intr-o perioada de 6 luni din cauza dimensiunilor sale uriase.

Fotografiile succesive luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit n 35 de
zile si mai mult dect atit, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm.
Dupa ce ambele sectiuni polare Larsen A si B au disparut n ocean, constatam cu
stupoare ca este expus topirii si uriasul numit Ross, si ca singura piesa care ar fi
putut preveni ruperea n bucati a acestui colos era (culmea) Larsen B.

Dupa toate sursele Ross se afla ntr-un proces de farimitare. Daca acest colos se va
rupe si va aluneca n ocean, va elibera atit de multa apa, incit nivelul oceanic
planetar ar putea creste cu 20 de picioare. Iar asta ar putea scufunda multe insule si
orase aflate n apropierea tarmurilor.

Ce este si cum apare fenomenul El Nio-Oscilatia Sudica - ENSO?

Fenomenul ENSO face parte din variabilitatea naturala a sistemului climatic. Este,
mai precis, o manifestare a cuplajului ocean-atmosfera n zona ecuatoriala a
Pacificului.

Variatiile circulatiei atmosferice deasupra oceanului determina incetiniri sau

accelerari ale ventilarii straturilor oceanice, mai ales in regiunile estice, diminuand
sau accentuand contrastele termice la suprafata Pacificului, care la randul lor
modifica circulatia maselor de aer. Aceste perturbatii se propaga de-a lungul regiunii
ecuatoriale a Pacificului, ajungand sa determine fluctuatii ale temperaturii apei de
suprafata a oceanului, ale precipitatiilor, presiunii si vanturilor cu o periodicitate
cuprinsa intre 2 si 7 ani.
Pentru anul 2009, prognozele climatologilor americani de la National Oceanic and
Atmospheric Administration (NOAA) indica probabilitati egale pentru aparitia unei
stari neutre sau a unei faze negative a fenomenului ENSO.
La nivel global, acest lucru inseamna o stopare a cresterii temperaturii medii sau
chiar un usor regres, in comparatie cu primele pozitii din topul celor mai calzi ani,
inregistrati pe intreaga perioada de observatii instrumentale (incepand cam de la
1850).

La nivel regional, in functie de anotimp, pot aparea anomalii de temperatura si

precipitatii, mai ales in bazinul Pacificului, dar si in cele doua Americi si Africa de
Sud. Influenta fenomenului ENSO asupra Europei este, comparativ, mult mai slaba.

Dupa Met Office Hadley Centre (Marea Britanie), pe primele pozitii ale acestei
ierarhii se situeaza, in ordine, anii: 1998, 2005, 2003. Este interesant de notat ca
anul 1998 a fost beneficiarul unei puternice faze pozitive a fenomenului ENSO,
ceea ce n-a fost cazul anului 2005, foarte aproape si el de recordul absolut ale celei
mai mari temperaturi medii globale inregistrate. Anul 2008 este pe pozitia a X-a in
aceasta ierahie. Este un exemplu relevant al felului in care semnalul incalzirii globale
se suprapune peste fluctuatiile naturale ale sistemului climatic, acestea din urma
putand, pe scari de timp interanuale, sa-l intensifice sau sa-l mascheze.

30/147
CUVINTE CHEIE : Rapoartele privind Schimbrile Globale i Ecosistemele
Terestre (GCTE), Consiliului Interguvernamental pentru Schimbri Globale,
Cadrul General pentru Convenia privind Schimbrile climatice (FCCC),
Sistemele ecologice, Topirea calotei polare, Nivelului marii, Impactul
schimbarilor.

INTREBARI :

1. Care este efectul combinat al creterii CO2, al temperaturilor crescute i al

depozitelor de azot ?
2. Generalizri referitoare la dinamica vegetaiei n secolul urmtor conform lui
Jekerman (2000) ?
3. Pe ce sunt bazate modelele de simulare folosite pentru a cuantifica dinamica
vegetatiei?
4. Cum se estimeaz c va fi afectat productia agricola de schimbrile globale n
mod diferit, n diferite pri ale lumii ?
5. Cum se estimeaz c va fi afectat productia forestiera de schimbrile globale ?

CURS IV :

Estimarea ameninrilor globale pentru natur i mediu:

Articolul 2 al Conveniei cadru privind schimbarile climatice (UNFCCC), confirma in

mod explicit importanta ecosistemelor naturale, a productiei de hrana si a dezvoltarii
economice durabile. Raportul se refera la sensibilitatea, adaptabilitatea si
vulnerabilitatea sistemelor ecologice si economice:
-schimbarile climatice determinate in continuare de om reprezinta un stress
suplimentar cu efect aditiv fata de sistemele ecologice si socio-economice deja

31/147
afectate de poluarea industriala din trecut. Cele mai vulnerabile sisteme sunt acelea cu
cea mai mare sensibilitate la schimbarile climatice si cea mai slaba adaptabilitate.
-majoritatea sistemelor globale sunt foarte sensibile la schimbarile climatice,
sistemele ecologice naturale, sistemele economice si sistemele societatii umane sunt
sensibile atat la magnitudinea cat si la ritmul acestor schimbari.
-impactul schimbarilor climatice este greu de cuantificat: studiile existente sunt
incomplete, intelegerea curenta a multor procese critice este nesigura; schimbarile
climatice la scara regionala sunt dificil de prevazut cu exactitate si la fel estimarea
cantitativa a impactului schimbarilor climatice asupra unui anume sistem bine
localizat; sistemele sunt subiectul a multiple stressuri climatice, sau non-climatice,
caror interactiune este dificil de estimat si evaluat.

Majoritatea studiilor de impact actuale, au luat in considerare raspunsul posibil al

sistemelor in fata unor schimbari climatice rezultate doar din dublarea concentratiilor
dioxidului de carbon atmosferic. Foarte putine studii dintre cele efectuate recent, au
avut in vedere raspunsurile dinamice la crestera continua a concentratiilor gazelor cu
efect de sera si doar cateva studii au examinat consecintele unei cresteri peste dublul
echivalentului de CO2 atmosferic.

Avansul tehnologic a sporit in general optiunile de adaptare a sistemelor organizate ca

cele din agricultura si aprovizionarea cu apa; multe regiuni ale lumii au insa un acces
limitat la aceste tehnologii si la informatiile necesare. Eficienta si costul efectiv de
utilizare al strategiilor de adaptare vor depinde de disponibilitatea resurselor
financiare re, de transfer de tehnologie si practicile specifice (culturale, educationale,
manageriale, institutionale legale). Adaptarea va putea fi facilitata prin introducerea
problemelor schimbarilor climatice in deciziile privind utilizarea resurselor si
dezvoltarea, si in planurile de planificare a investitiilor. Vulnerabilitatea sanatatii
umane si a sistemelor socio-economice depinde de circumstantele economice si de
infrastructura institutionala; aceasta implica de fapt ca sistemele tarilor in curs de
dezvoltareu sunt mai vulnerabile deoarece circumstantele economice si institutionale
sunt mai putin favorabile. Locuitorii tinuturilor aride sau semi-aride ale zonelor din
insulele mai sunt in mod deosebit vulnerabili la schimbarile climatice. Unele regiuni
au devenit mai vulnerabile la furtuni, inundatii sau secete, ca rezultat al cresterii
densitatii populatiei in arii sensibile ca bazinele raurilor sau campiile costiere.
Activitatile umane, care fragmenteaza multe peisaje, au sporit vulnerabilitatea
sistemelor slab organizate sau neorganizate.

In concluzie vulnerabilitatea creste pe masura ce capacitatea de adaptare scade, iar

reusita adaptarii, depinde de evolutia tehnologica, de organizarea institutionala, de
posibilitatile de finantare si schimbul de informatic.

Schimbri privind biodiversitatea

Biodiversitatea reprezint totalitatea genelor, speciilor i ecosistemelor dintr-o

regiune (WRI, IUCN, UNEP). Biodiversitatea poate fi divizat n trei categorii
ierarhice mari: gene, specii, i ecosisteme i poate fi analizat din punct de vedere
structural, compoziional i funcional. n general, la ora actual, pentru analiza

32/147
biodiversitii se descriu aspecte diferite ale sistemelor vii i pe care oamenii de
tiin le msoar n diferite moduri: diversitate genetic, diversitatea speciilor,
diversitatea ecosistemelor i mai nou diversitatea peisajului. Pe lng acestea, sunt
considerate importante i alte expresii ale biodiversitii: abundena relativ a
speciilor, structura de vrst a populaiilor, schimbrile compoziionale i structurale
n timp i chiar unele procese ecologice ca predatorismul, parazitismul i
mutualismul.

Pentru scopul Conveniei pentru Diversitate Biologic (CBD), biodiversitatea este

definit ca variabilitatea dintre organismele vii, variabilitate generat de toate sursele,
inter alia terestre, marine i alte ecosisteme acvatice i variabilitatea din complexele
ecologice i care include variabilitatea n interiorul speciilor, ntre specii i
variabilitatea ecosistemelor (UNEP, CBD).

O definiie interesant a biodiversitii este dat de Faith-1992 i Baker-2002 (din

Clausen 2003): lungimea cumulat a ramurii filogenetice. West (1993) consider
biodiversitatea ca un concept cluster, foarte greu de definit, iar speciile pot servi ca o
msur surogat a biodiversitii.

Diversitatea Alpha reprezint diversitatea msurat ca numr de specii ce apar pe o

suprafa bine delimitat (Huston 1944).

Diversitatea Beta caracterizeaz diversitatea unei specii ntr-o arie dat i a fost
definit de ctre Whittaker n 1960, ca reprezentnd gradul n care se schimb speciile
de-a lungul unui gradient fiziogeografic sau habitat (Kimmins, 1997) sau ca
diversitatea speciilor i complexitatea comunitiilor structurale ntr-un tip de pdure
sau ecosistem local.

Diversitatea Gamma a fost definit de ctre Cornell (1985) i caracterizeaz

diversitatea pe o arie foarte larg, avnd conotaii directe legate de diversitatea
peisajului.

Astfel diversitatea speciilor poate fi asimilat cu bogia de specii (numrul de specii),

cu diverse msurri pentru abundena relativ a speciilor, sau cu un indice ce combin
bogia de specii cu raritatea sau abundena speciilor respective pe teritoriul dat.

Principalele niveluri ale biodiversitii

Diversitatea genetic intraspecific

Variabilitatea inter i intrapopulaional a unei specii, determinat de variaia

informaiei genetice nscris n secvenele celor patru perechi de baze, care constituie
codul genetic reprezint diversitatea genetic intraspecific. Groonbridge (1992) apreciaz
cantitativ diversitatea genetic a speciilor ca practic infinit i precizeaz c numrul
posibil de combinaii ale diferitelor forme ale fiecrei secvene de gen depete
numrul de atomi existent n univers. Diversitate genetic poate fi identificat la diferite

33/147
niveluri de organizare, ADN total celular, ADN mitocondrial, numrul cromozomilor,
structura cromozomilor .a.. Cercetri recente apreciaz c doar 1% din diversitatea
genetic, i gsete expresia n controlul unor caractere i nsuiri ale organismului;
restul rmne necunoscut n ceea ce privete rolul i semnificaia (informaie
redundant). Exist astzi colective de specialiti care lucreaz la decodificarea
genomului la unele specii. Pentru speciile de arbori exist programul de cercetare pentru
decodificarea genomului principalelor specii forestiere DENDROME n S.U.A. i
programul EUFORGEN n Europa. Stabilitatea caracterelor la speciile actuale este dat
de faptul c genele care controleaz procese biochimice fundamentale sunt puternic
conservate i n general au o variaie redus care exercit un puternic efect asupra
viabilitii organismului respectiv.

Factorii determinani ai diversitii genetice

Factorii determinani ai diversitii genetice sunt (Stnescu 1992, Enescu 1996):

-recombinrile i schimburile de gene, se realizeaz n populaiile panmictice, n timpul

gametogenezei i determin o reaezare a informaiei genetice ntr-un numr practic infinit de
combinaii genetice dup legi probabilistice.

-interaciunile ntre gene: principale (care au ca efect apariia unui caracter) i/ sau
ntre gene modificatoare (inhibeaz sau intensific efectele altor gene). Majoritatea
caracterelor i nsuirilor cantitative sunt rezultatul aciunii genelor cu efect aditiv,
variabilitatea lor fiind direct proporional cu numrul de gene aditive care le
controleaz.

-mutaiile sunt modificri genetice ntmpltoare care determin variaii prin apariia
brusc de noi caractere ce se transmit ereditar dar pot fi reversibile.

-migraia, este fenomenul prin care o populaie primete gene noi care combinndu-se
cu genele autohtone amplific patrimoniul ereditar prin apariia de combinaii
genetice noi. Migrarea se realizeaz ntre populaii adiacente sau ndeprtate, dar
include i transferul interspecific de gene ntre populaii.

Diversitatea speciilor

Diversitatea speciilor trebuie privit ca suma diversitii totale a speciile care triesc pe
Pmnt. O specie poate fi definit astfel:

-din punct de vedere morfologic: grup de indivizi distinci morfologic, fiziologic,

biochimic.

-din punct de vedere biologic: grupuri distincte de indivizi care se pot mperechea
numai ntre ei astfel nct dau natere la organisme viabile sau grup de populaii naturale
izolate reproductiv de alte asemenea grupuri (Maximilian i Ioan, 1984).

34/147
Specia este considerat astzi un element central al biodiversitii, dar definirea
acestui concept variaz n limite foarte largi. Mettler i Gregg (1969), considerau
urmtoarele definiii:

conceptul evolutiv (Simpson 1961) care consider specia ca o

succesiune de populaii strmo-urma care evolueaz separat de
celelalte specii,
conceptul tipologic (specia morfologic), bazat pe diferenele
morfologice, fiziologice sau biochimice ntre specii,
conceptul nondimensional ce consider ca specii, populaiile care
nu schimb ntre ele gene prin fecundare ncruciat, chiar dac
ocup acelai teritoriu geografic sau biotic (trind n nie diferite).
Lipsa fertilitii la ncruciarea a dou populaii diferite denot c
avem de a face cu specii diferite,
conceptul multidimensional consider specia ca un sistem
multidimensional rspndit pe un spaiu geografic definit prin
totalitatea relaiilor reproductive dintre populaii.
conceptul de specie biologic se refer numai la speciile cu sistem
de reproducere sexuat i incude un grup de populaii efectiv sau
potenial izolate reproductiv de alte populaii (Mayr, 1963).

n literatur mai exist i alte concepte pentru definirea speciei: specie nominalist
(Robinet citat de Ceapoiu 1988), specie evolutiv (Simpson, 1961), specie genetic
(Ceapoiu 1988)...

Diversitatea comunitilor sau a ecosistemelor

Conceptul de ecosistem i comunitate

Ecologia modern este o disciplin de natur holistic, care are ca obiect studierea
structurii i funcionrii ecosistemelor, iar termenul ecologie a fost creat de Haeckel (1866)
(tiina global al crei obiect este studiul interrelaiilor dintre organisme i mediul lor de
via). Biosfera, n intregul ei, este organizat ntr-o reea complex de ecosisteme colective
n care via vegetal i animal sunt armonice dar i antagonice (Chiri, 1974; Stugren,
1975). Ecosistemul este casa comun a numeroaselor specii de organisme convieuitoare
(Doni din Vald et al. 1997). Primele studii detaliate asupra distribuiei ecologice a
plantelor au condus la clasificarea comunitilor biologice. Abia apoi s-a realizat c

35/147
organismele sunt legate direct i indirect, prin relaiile trofice i c aceste relaii unesc
speciile n uniti funcionale.

Dup ce Clements (1935) a studiat asociaiile de plante ca sisteme de organizare, iar

Gleason (1939) a considerat asociaiile ca suma proprietilor prilor lor componente, s-a
neles c sistemele care exprim numai proprietile de organizare sau regularizare nu
constitue o abordare corespunztoare. Cel care a folosit termenul ecosistem pentru a
desemna sistemul, mai mult sau mai puin stabil, compus din biocenoz i biotop a fost
Tansley, n 1935 (Enescu et al., 1997).

Mediul fizic mpreun cu comunitatea biologic poart numele de ecosistem.

Ecosistemul este considerat astzi un sistem informaional deschis, cu capacitate de
autoconservare, autoregenerare, autoreproducere i de dezvoltare de la forme simple la
forme complexe de organisme i stabilitate n relaie cu alte sisteme.

Unii autori definesc conceptul de comunitate biologic: speciile care ocup un

anumit teritoriu i interaciunile dintre ele (Primack et al, 2003). Exemple de
comuniti ar putea fi: tipurile de pdure, stepa, recifii de corali, mlatinile.
Comunitile biologice astfel definite pot altera mediul fizic caracteristic unui
ecosistem, ntr-un ecosistem terestru de exemplu, viteza vntului, umiditatea,
temperatura i caracteristicile solului pot fi influenate local, de plantele i animalele
prezente.

Biotopul sau habitatul este o arie geografic de ntindere i volum variabile, supus unor
condiii de mediu, dintre care cele dominante sunt omogene. Biotopul sau staiunea-biotop
este considerat n ecologie ca mediul intern sau micromediul ecosistemului n opoziie cu
mediul su exterm i cu macromediul acestuia, din afara limitelor convenionale ale
ecosistemului (Doni din Vald et al. 1997). Astfel definit, biotopul este o ntindere
geografic, mai mult sau mai puin bine delimitat, care nglobeaz resurse suficiente
pentru a putea asigura meninerea vieii; el poate fi de natur organic sau anorganic
(Enescu et al. 1997).

Biocenoza este o comunitate de microorganisme, plante i animale, care se formeaz sub

influena unui complex de factori de mediu i a relaiilor dintre acestea i mediu. Aceste
comuniti convieuiesc n aceeai arie geografic (habitat), ntre ele avnd loc o diviziune
a activitilor i funciilor prin care se realizeaz integrarea comunitii biologice.
Biocenoza are drept trstur caracteristic, determinant pentru existena ei, relaiile
contradictorii i totodat unitare dintre populaiile (speciile) componente (Botnariuc,
1979).

Nia ecologic reprezint setul unic de resurse utilizate de ctre o specie ntr-o
comunitate biologic. Fiecare component a niei poate ns deveni factor
limitativ i poate restriciona mrimea populaiei.

Clasificarea ecosistemelor din aceast imens amplitudine de variaie i integrarea lor n

sisteme manageriale este o problem actual major a biologiei iar dificultatea principal
este dat de terminologia divers folosit de diveri autori (comunitate, habitat, ecosistem,
biom) care nu a reuit pn n prezent s fie general acceptat. Prin lucrarea Tipuri de
ecosisteme forestiere din Romnia, (Doni, N.; Chri, C.; Stnescu, V., 1990) s-a reuit o
clasificare care este considerat deosebit de interesant de specialiti din diverse ri. Exist

36/147
procupri majore actuale care clasific vegetaia forestier european n 30 de tipuri pentru
a avea astfel baza unui sistem de evaluare integrat al biodiversiii ecosistemelor forestiere.
i n cazurile de mai sus, i n alte cazuri, ncercrile de clasificare a unitilor
ecologice se bazeaz n primul rnd pe identificarea speciilor care se ntlnesc n ele, a
relaiilor ntre ele i pe o descriere a caracteristicilor fizice ale suprafeelor pe care le ocup.
n mare msur, n practic, diversitatea ecosistemelor este adesea evaluat dup diversitatea
speciilor componente, abundena relativ a diferitelor specii i uneori dup tipologia
speciilor. Ca prime realizri n domeniu, s-au realizat hri globale sau regionale ale
ecosistemelor utiliznd tehnologii clasice sau de ultim or (GIS) :

- Clasificarea biogeografic a vegetaiei pe harta lumii (The Classification of

Biogeographical Biomass of the World Map), bazat n principal pe date
geografice i vegetaie i propus de ctre Udvardy (1975) avnd ca uniti de
clasificare bionii",

-Ecoregiunile continentelor ( The Ecoregions of the Continents. Map) descris de

catre Bailey (1989) prezint distribuia ecosistemelor la scar regional bazat pe clim
i vegetaie i divizeaz globul n patru domenii mari: polar, temperat umed, temperat
uscat i tropical umed i n subuniti (divizii, provincii),

-Harta mondial a ecosistemelor majore (Major World Ecosistems Map) este o

hart ecologic global ce prezint ecosistemele primare din lume (Olson et al., 1983),

-Harta de clasificare a zonal a potenialului de via (The Holdridge Life Zone

Clasifcation Map) este o schem de previziune a potenialului vegetaiei pe baza
efectelor temperaturii, ale ploilor i ale evapotranspiraiei (Holdridge, 1967),

Aceste sisteme de clasificare a ecosistemelor sunt de mare importan pentru elaborarea

unei politici raionale de ocrotire a naturii i conservare a biodiversitii. Variabilitatea
local este determinat nu numai de capacitatea de support a mediului ci i de accesul la
o regiune pentru a o coloniza, sau de abilitatea organismelor componente de a suporta
variaia condiiilor de mediu. Ocrotirea naturii este un proces care trebuie mbriat
global i istoric. O asemenea abordare ar putea conduce la conservarea dinamic a
biodiversitii i a resurselor genetice (Stnescu, 1997; Enescu et al, 1997, Borlea 2004).

Relaii n ecosisteme

Pentru studiul ecosistemelor, ecologia contemporan ia n considerare :

evaluarea interaciunii dintre organisme i mediul lor (habitatul) ce folosete
amprenta ecologic ca indicator adecvat pentru evaluarea de mediu (Opschoor
2000).
evaluarea gradului de adaptare al speciilor, populaiilor i comunitilor dintr-un
ecosistem la schimbrile din mediul lor de via, utiliznd uneori la elaborarea
modelelor teoretice i a prognozelor, pe lng datele recente, i date istorice.

Cele dou componente ale ecosistemului sunt biocenoza i habitatul. Literatura de

specialitate (Stugren, 1982) evideniaz lipsa de unitate n tratarea conceptului de biocenoz,
existnd abordri specializate din punct de vedere taxonomic, autecologic, sinecologic i

37/147
altele. Nu se insist asupra lor pentru c sunt mai importante relaiile directe i indirecte dintre
factorii componeni, eseniali pentru nelegerea procesului evoluiei. Rezultatul acestor
relaii este selecia natural i deci procesul transformrii adaptive a populaiilor i speciilor.

Interaciunea dintre organisme i mediul lor (habitatul) include:

1. relaiile cu factorii mediului abiotic, care condiioneaz dezvoltarea sau chiar

existena populaiei

2. relaiile cu factorii biologici :

o relaii intraspecifice : interaciunile cu ali indivizi ai aceleiai populaii sau
specii, care au forme diferite, dar sunt vitale populaiei date,
o relaii interspecifice, care nsumeaz totalitatea dependenelor directe i
indirecte dintre specii:
neutralism - nu exist relaii ntre dou populaii
(specii),
competiie (concuren), ce se realizeaz ntre dou
populaii care ocup aceeai ni ecologic (cu aceleai
cerine fa de mediu),
mutualism, cnd populaiile sunt dependente una faa
de alta sau au cerine complementare fa de factorii
de mediu; mutualismul este larg rspndit n natur,
protocooperare, cnd ambele specii profit de pe urma
convieuirii, dar relaia nu este obligatorie, ca o
condiie a existenei,
comensalism, cnd relaia este obligatorie pentru
comensal n timp ce gazda" nu este afectat de
aceast convieuire,
predatorism, cu rol major n selecia natural i de control
al efectivelor speciei prad,
parazitism, ca relaie obligatorie, cu efect pozitiv
pentru parazit i negativ pentru gazd,
relaiile interspecifice legate de reproducere, n
situaia n care o specie este mediu pentru depunerea
oulor la insecte, cuiburilor de psri etc. sau prezena
unor specii de insecte sau psri pentru polenizarea
(agent vector) altor specii,
relaii interspecifice legate de aprare, care pot fi de
mai multe feluri : individual pasiv i activ, electiv,
mimetism, homocromie, imitaie,
relaii interspecifice legate de rspndirea speciilor,
care mbrac forme
foarte variate, de la transportul ntmpltor de semine,
ou etc. pn la forme mai com-
plexe interferate cu relaii trofice.

3. succesiunea este o caracteristic major a ecosistemelor forestiere adic procesul

gradual sau brutal de schimbare a compoziiei de specii, a structurii comunitii i

38/147
 caracteristicilor fizice ce apar n urma evoluiei naturale sau sub influena activitilor
antropice. Exist o succesiune natural n general gradual i o posibil succesiune
brutal determinat de om sau de dezastre naturale,

4. capacitatea de suport exprimat ca numr de indivizi ai speciilor care utilizeaz

resursele ecosistemului i n relaie direct cu predatorismul,

Relaiile trofice sunt n dinamica lor sunt cele mai importante ntr-un ecosistem.
Lanurile trofice reprezint cile eseniale prin care se face transferul de energie, materie i
informaie n ecosistem. ntre populaiile diferitelor specii ce compun acelai nivel trofic,
adesea are loc competiia. Rezultatul ei duce, prin aciunea seleciei, la diferite adaptri ale
populaiilor, la separri pariale sau totale a nielor ecologice. n funcionarea lanurilor
trofice sunt importante i fluxul de energie i circuitul materiei.

Cunoaterea acestor relaii din ecosistem este de real valoare pentru stabilirea unei
strategii eficiente pe termen lung de ocrotire a naturii prin conservarea ecosistemelor.

O analiz recent a tendinelor privind biodiversitatea n principalele ecosisteme

terestre a identificat c principalele cauze de pierdere a biodiversitii n viitorul
apropiat vor fi schimbrile n folosina terenului, n special transformri de habitate
i fragmentarea complexelor de ecosisteme. Al doilea factor important identificat a
fost invazia speciilor strine, dei tendinele sunt mai puin sigure aici, concluzia
general este c speciile strine vor reprezenta o problem din ce n ce mai mare n
viitor datorit:
a) globalizrii economiei i n consecin, mobilitii persoanelor i materialelor;
b) vulnerabilitii ecosistemelor perturbate la invazii de specii strine.

Schimbrile n compoziia atmosferei i clima sunt privite ca factori pe termen lung,

dar cu o sporire a importanei relative n timp. Cu toate acestea schimbrile n fixarea
azotului au impact important pe termen scurt asupra diversitii speciilor mai ales n
rile dezvoltate.

Cercetarea consecinelor acestor schimbri ale diversitii biologice pentru

funcionarea ecosistemelor terestre este nc n faza pionieratului. Totui cteva
tendine se desprind din rezultatele cercettorilor actuale:
a) experimente efectuate pe termen relativ scurt i raportate catre
organismele ONU i CBD arat o relaie pozitiv ntre productivitatea
primar i bogia de specii: creterea numrului de specii crete
probabilitatea de a avea cel puin una din speciile prezente productiv n
condiiile de mediu variabile ca urmare a schimbrilor climatice; speciile
suplimentare pot fi capabile s-i nsueasc resurse care nu sunt folosite de
alte specii (datorit diferenelor legate de adncimea nrdcinrii,
fenologie, forma azotului utilizat etc).
b) pe lungi perioade de timp bogia de specii poate tampona
funcionarea defectuoas a ecosistemului n cazul evenimentelor
extreme sau efectelor ne-anticipate ale schimbrilor climatice
globale. Un ecosistem se poate menine funcional prin rspunsuri
de funcionare diferite ale speciilor asemntoare existente la

39/147
 variaiile din mediu. Astfel, diversitatea genetic mare n
interiorul speciilor i diversitatea funcional ntre specii
asemntoare creeaz o siguran mare fa de schimbrile mari
n funcionarea ecosistemului.
c) speciile care au impact puternic asupra funcionrii ecosistemului
(cele care modific disponibilitatea resurselor; structura trofic;
regimul de perturbare) fac ca introducerea sau pierderea unei singure
astfel de specii n ecosistem s aib efecte profunde asupra
ecosistemului.
d) probabilitatea dispariiei speciilor n complexele de ecosisteme fragmentate
este n cretere, ca o consecin a scderii mrimii populaiei i descreterii
legturilor ntre subpopulaii.

Ciclul carbonului

Potenialul ecosistemelor terestre de a absorbi cantiti importante de CO2,

ncetinind astfel acumularea de CO2 n atmosfer i reducnd ritmul de
schimbare al climei, reprezint un aspect major n dezbaterile privind controlul
emisiilor de CO2 , iar nelegerea actual a ciclului global al carbonului se
bazeaz pe un bilan constituit de surse i asimilatori de CO2. Sursele principale de
CO2 n atmosfer sunt:
- emisii din combustia combustibililor fosili i producia de ciment;
- emisii rezultate din modificri n utilizarea terenurilor din zonele tropicale;
- emisiile rezultate n urma activitilor umane.
Asimilatori principali de CO2 din atmosfer
sunt:
- nmagazinarea n diverse componente din atmosfer;
- absorbia oceanic;
- absorbia datorit revigorrii pdurii din emisfera nordic;
- fertilizarea cu CO2;
- depunerea de azot.

Analizele fcute ntre 1980 - 1989, arat c n aceast perioad, biosfera terestr a
fost n echilibru n ceea ce privete emisia i absorbia de CO2. Prin utilizarea
terenurilor din zonele tropicale s-au eliminat cca 16 milioane tone de CO2 ce au
fost absorbite de ecosistemele terestre prin efectul combinat al refacerii pdurii,
fertilizare cu CO2 i acumularea azotului. Dimensiunea acestor bazine de
absorbie terestre a carbonului a fost demonstrat pentru unele zone, dar nu la
scar global. Este posibil ca aceast cretere s fie mprit ntre foarte multe
ecosisteme, fiind astfel dificil de detectat. Problema este dac aceast capacitate
curent a biosferei terestre de a absorbi CO2 poate fi meninut sau sporit n
viitor. Prognoza unor scenarii viitoare este dificil, deoarece factorii implicai nu
pot fi prevzui i considerai ca atare cu prea mult siguran pentru viitor.

40/147
Estimrile anuale medii ale cantitii totale de carbon pot fluctua datorit
variabilitii climatice interanuale. Bilanul este n cele din urm echilibrat spre
0. n ciuda acestor incertitudini, pot fi estimate ns, tendinele (direciile) de
evoluie, o cretere sau o descretere a cantitii totale de carbon, prin urmrirea
tendinelor a trei procese principale:
- utilizarea terenurilor,
- schimbri structurale ale ecosistemelor,
- fiziologia ecosistemelor.

Schimbri n utilizarea i ocuparea terenurilor

O cretere a populaiei de aproape l miliard pentru un deceniu impune o cretere susinut

a produciei alimentare, n conformitate cu estimrile Modelelor Integrate de Apreciere a
Efectelor Gazelor de Ser (IMAGE model) i cu alte analize (Sathaye , 2000), aceast
cretere va cauza continua conversie a ecosistemelor naturale n sisteme agricole, n
special n Africa i Asia i intensificarea produciei terenurilor agricole actuale. Aceste
dou procese accelereaz aproape ntotdeauna eliminarea de carbon n atmosfer, astfel
nct ritmul emisiilor din aceste surse va fi meninut la nivelul actual sau chiar va spori.
n plus, pe msur ce tot mai mult teren forestier sau de alt natur este transformat n
teren agricol, rmn tot mai puine zone cu ecosisteme naturale apte s asimileze
carbonul, reducndu-se astfel puterea de asimilare a biosferei terestre.

Schimbarea structural a ecosistemelor

Schimbrile n compoziia i structura ecosistemelor sunt realizate de o combinaie

ntre practicile de gospodrire i schimbare n compoziia atmosferei. Creterea
biomasei ce poate fi observat n mod curent pe multe suprafee mpdurite, reflect
schimbri succesive datorate modificrilor anterioare n cadrul gospodririi pdurilor.
Efectele viitoarelor schimbrii globale, se vor suprapune tendinelor din prezent, n
particular, tendina actual de cretere a biomasei n anumite zone poate fi reversul
schimbrilor globale cu efecte de importan sporit. Datorit schimbrilor globale,
ansamblul vegetaiei prezente este posibil s se modifice, prin creterea mortalitii
unora dintre componente, urmat de stabilizarea i creterea unor noi ansambluri.
Mortalitatea vegetaiei actuale, care elimin carbon n atmosfer, este un proces rapid,
n timp ce absorbia de carbon din atmosfer este un proces mult mai lent (Jekerman
2000).

Factori fiziologici care pot afecta ecosistemul

41/147
Printre factorii fiziologici specifici care pot afecta echilibrul carbonului pe termen lung n
cadrul ecosistemelor terestre sunt:

Emisiile din sol

Creterea temperaturilor presupune i creterea oxidrii materiei organice din sol.

Observaii de la latitudini mari, unde ariile continentale au fost supuse unei creteri a
temperaturii n ultimile trei decenii, arat c unele ecosisteme de tundr din Alaska i
Siberia au ajuns din "receptoare" de carbon, "surse" de carbon, sau ambele n aceeai
msur, datorit creterii descompunerii carbonului din sol. Rmn ns numeroase
experimente de realizat n vederea stabilirii solului ca surs important de CO2.

Fertilizarea cu CO2 i acumularea azotului

Cercetri recente ale nivelului CO2 n ecosisteme indic un efect al acestuia asupra
funcionrii ecosistemelor ndeajuns de semnificativ, dar nu pe msura efectelor majore
relevate de analizele biogeochimice globale. Efectele interactive ale modificrilor
privind utilizarea terenurilor (abandonarea agriculturii n favoarea pdurilor),
creterea depunerilor de azot i fertilizarea cu CO2 au condus la nregistarea unei
creteri (acumulri de biomas) superioare ale unor pduri din Europa, ca dovada c
acumularea azotului a avut un rol major.

Limitarea nutrienilor

Ciclul carbonului este legat, la multiple scri ale timpului, de ciclurile altor nutrieni,
n special al azotului, fosforului i sulfului. Aprovizionarea insuficient cu nutrieni,
limiteaz nivelul carbonului n ecosisteme. n unele ecosisteme, creterea
temperaturilor va spori mineralizarea azotului care sigur, va conduce la un nivel
crescut de CO2 pe termen scurt.

Saturarea fiziologic

Acumularea carbonului n atmosfer prin fiziologia ecosistemelor este rezultatul

asimilrii CO2 prin fotosintez i eliminrii CO2 prin respiraie i descompunere.
Aceste procese se realizeaz cu viteze diferite. Asimilarea carbonului rspunde pozitiv
i aproape instantaneu la creterea CO2 atmosferic, n timp ce procesul de
descompunere rspunde doar indirect, prin schimbri ale temperaturii, umezelii i
calitii deeurilor.

Tendinele generale

42/147
Condiiile n care se dezvolt cantitatea de carbon terestr nu sunt ndeplinite
uniform i nici nu opereaz la aceeai scar a timpului n consecin estimarea
tendinelor pe termen lung privind condiiile i dinamica acumulrii carbonului este
dificil. Condiiile acestei acumulri a cantitii de carbon difer ca intensitate n
regiunile lumii, n unele zone, ca Africa sub-saharian i pri ntinse ale Asiei;
schimbarea modului de utilizare a terenurilor reprezint componenta dominant, iar
aceste regiuni vor fi, cu siguran, surse de carbon. Pentru alte zone, precum pri ale
Americii de Nord i Europa, dominante pot fi procesele de reinere a carbonului,
devenind asimilatoare semnificative, dac nu sunt dereglate, pentru decenii sau chiar
secole. Dat fiind dificultatea estimrii amplorii proceselor de reinere a carbonului
(depunerea azotului, fertilizarea cu CO2), n comparaie cu cele de eliminare a
carbonului (oxidarea materiei organice din sol, schimbarea structural a
ecosistemelor), sunt posibile numeroase scenarii pentru ciclul terestru al carbonului
la scar global pentru urmtorii 100 de ani. Exist ns certitudinea c, cel puin
pentru urmtoarele decenii, suprafee importante cu ecosisteme naturale vor fi
transformate n terenuri agricole, emind n acelai timp carbon i reducnd
cantitatea de pmnt n care ar putea fi reinute cantiti importante de carbon.

Concluzia general a sintezelor Schimbrilor Globale i Ecosistemelor Terestre

(GCTE) este aceea c ritmul prezent al absorbiei carbonului din atmosfer va
fi dificil de meninut la scar global. Este posibil ca biosfera ntreag (incluznd
i terenul transformat sau modificat pentru producia de hran i fibre) s devin o
surs major de CO2. Aceast proiecie are implicaii semnificative n dezvoltarea
strategiilor de stabilizare a concentraiilor gazelor cu efect de ser n atmosfer.

Hazarde naturale

Una dintre cele mai periculoase tendine ale epocii contemporane este cre terea
frecvenei, intensitii i a consecinelor hazardele naturale. Conform aprecierilor, n
timpul de fa pierderile directe i indirecte n urma acestora con stituie 250 000 de
victime anual, iar pre judiciul economic - de la 50 pn la 100 milioane de dolari
SUA. Peste 80% din aceste pierderi se datoreaz hazardurilor determinate de vreme,
clim i ap, adic de furtuni, inundaii, secete etc. n perioada anilor 1992-2001 nu
mai hazardele determinate de vre me, clim i ap au generat peste 622 000 de
victime i au influenat asupra existenei a dou miliarde de oameni, de asemenea, au
lsat milioane de oa meni fr adpost, au adus boli, srcie i multe suferine.
Numrul acestor fenomene crete. Conform cercetrilor efectuate numrul
hazardurilor hidro meteorologice n ultimii 30 de ani s-a mrit de trei ori. Hazardele
naturale constituie nite manifestri extreme ale unor fe nomene naturale, cum ar fi
cutremure le, furtunile, inundaiile, alunecrile de teren, secetele, care au o influen
direct asupra vieii fiecrei persoane, asupra societii i a mediului nconju rtor n
ansamblu.

n cazurile n care hazardurile creeaz distrugeri de amploare i pierderi de viei

omeneti, ele snt denumite dezastre sau catastrofe naturale. Efectele acestor

43/147
fenomene snt att de mari, nct efortul de depire a aces tora doar cu resurse locale
este insu ficient. n aceste situaii snt necesare intervenii rapide din partea unor echi
pe speciale de nivel naional i inter naional.

Se consider c un fenomen natural extrem poate fi numit dezastru n cazul n care

snt nregistrate cel pu in 10 pierderi de viei omeneti sau 50 de persoane rnite i
dac pagubele materiale se evalueaz la peste un mi lion de dolari. Reducerea
efectelor acestor dezastre implic studierea interdisciplinar a hazardurilor, a
vulnerabilitii, riscului i, n mod deosebit,desfurarea unor ample aciuni de
informare i educare a populaiei.

Vulnerabilitatea pune n eviden gradul de expunere a omului i a bunurilor sale

diferitelor tipuri de hazarduri, indicnd nivelul pagubelor pe care le cauzeaz un
anumit fenomen. A fi vulnerabil nseamn a fi expus unor pericole poteniale care pot
s afecteze sntatea, s pericliteze viaa i s produc pagube. Vulnerabilitatea este
gradul de expunere a omului i a bunurilor sale diferitelor tipuri de ha zarduri,
indicnd nivelul pagubelor pe care le cauzeaz un anumit fenomen.

Hazardele naturale pot fi clasificate, n funcie de diferite criterii, ntre care modul de
formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc.

n funcie de genez, hazardurile naturale se difereniaz n:

- hazarde endogene, a cror aciune este generat de energia provenit din
interiorul planetei, n aceast categorie fiindincluse cutremurele i erupiile vulcanice;
- hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de
unde categoriile de: hazarduri climatice, hidrologice, geomorfologice,
oceanografice,biologice,biofizicei astrofizice.

CUVINTE CHEIE: amenintarea schimbarilor climatice, ecosisteme terestre si

acvatice, efecte adverse, sistemelor globale, sistemele ecologice naturale, sistemele
economice, sistemele societatii umane, hazarde climatice

INTREBARI:
1. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru biodiversitate?
2. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru specii?
3. Care sunt principalii factori fiziologice care pot afecta ecosistemul recunoscuti ca
amenintari ale schimbarilor climatice?
4. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru ecosisteme?
5. Care sunt principalele hazarde recunoscute ca ameninri ale schimbarilor
climatice?

44/147
 CURS V

VULNERABILITATEA ECOSISTEMELOR TERESTRE SI ACVATICE

Efectul schimbarilor majore asupra ecosistenielor terestre si acvatice va fi dificil de

detectat, iar schimbarile bruste, neasteptate sunt greu de masurat din cauza faptului ca
sistemele complexe si multe feed-back-uri sunt neliniare, cercetarea si monitoringul
lor sunt si raman in continuare esentiale. Ecosistemele contin intregul rezervor genetic
al Pamantului, rezervor al diversitatii speciilor si furnizori de bunuri si servicii" de
importanta majora societatii umane: furnizeaza hrana, fibre, substante cu proprietati
medicinale si energie; transforma si depoziteaza carbonul si
alti nutrienti, asimileaza deseuri, purifica aerul, regularizeaza scurgerea apelor
si controleaza inundatiile, degradarea solului si erodarea plajelor; ofera oportunitati
de recreere si activitati economice. Aceste sisteme si functionarea lor s-au dovedit
sensibile la ritmul si extinderea schimbarilor climatice.
Daca speciile indiv iduale raspund acestor schimbari, compozitia si distributia
geografica a multor sisteme se va schimba, fiind posibile modificari ale diversitatii
biologice si a bunurilor si serviciilor pe care acestea le ofera societatii.
Dezechilibrele unor sisteme ecologice ar putea fi ireversibile chiar daca climatul va
atinge din nou echilibrul in viitor.
n Europa, sunt vulnerabile n mod special regiunile muntoase, zonele de coast,
regiunile umede i zona mediteranean. Dei s-ar putea nregistra unele efecte
pozitive, multe dintre consecine sunt cel mai probabil negative. Msurile de adaptare
existente se concentreaz n domeniul prevenirii inundaiilor, prin urmare,
planificarea i implementarea msurilor de adaptare trebuie abordate n mod
considerabil i n alte domenii, precum sntatea public, resursele hidrologice i
gestionarea ecosistemelor.

Sud-estul Europei, regiunile mediteraneene i cele din Europa Central sunt cele mai
vulnerabile la schimbrile climatice. Aici, se prognozeaz c efecte negative
considerabile se vor reflecta asupra sistemelor naturale i umane care se afl deja sub
presiunea factorilor socio-economici, ca de exemplu, modificrile survenite n
utilizarea teritoriului. Pe de alt parte, este posibil ca regiunile nordice i anumite
regiuni din vestul Europei s poat beneficia, pentru un timp, de efecte favorabile, mai
ales n ce privete agricultura.

Zonele impadurite

45/147
 Scenariile actuale (Sathaye 2000) prevad o crestere cu 1C a temperaturii medii
globale, crestere constanta si suficienta sa afecteze capacitatea de crestere si
regenerare a padurilor din multe regiuni precum si compozitia acestora. Ca o
consecinta a modificarii regimului termic si pluvial, detenninate de cresterea cantitatii
de CO 2 atmosferic, o fractiune importanta din suprafetele impadurite existente azi in
lume, vor suferi schimbari majore in tipurile vegetale predominante; cele mai largi
schimbari sunt preconizate la latitudini inalte si cele mai putin la tropice. Schimbarile
climatice se vor face simple cu o viteza mai mare decat viteza si ritmul cresteri
speciilor din paduri, capacitatea de crestere, de reproducere si refacere fiind depasita.
Este posibila o schimbare a compozitiei de specii din paduri in timp; tipuri intregi de
asociatii pot disparea iar noi ansambluri de specii, noi ecosisteme se pot stabili in
viitor (Jekerman 2000).
In conditile cresterii cantitatii de CO 2 , desi productivitatea. primara neta ar putea
spori, nu acelasi lucru s-ar intarnpla si cu biomasa. totala, din cauza frecventelor si din
ce in ce mai extinselor epidemi si incendii. Cantitanti mari de carbon ar putea fi
eliberate in atmosfera in timpul trecerii de la un tip de padure 1a altul, pentru ca
ritmul cu care si pierde carbonul prin mortalitatea mare a padurilor depaseste ritmul
de captare si asimilare a carbonului prin crestere si maturizare.
In zonele tropicale cresterea temperaturilor medii nu ar trebui sa determine alterari
majore in compozitia si productivitatea speciilor, dar modificarea cantitatii de
precipitatii, a duratei anotimpurilor si cresterea evapotranspiratiei ar putea conduce la
schimbari de compozitie. Cresterea concentratie de CO2 atmosferic ar putea ridica
raportul carbon/azot din nutretul ierbivorelor, reducandu-i valoarea nutritiva.
Pentru regiunile temperate, modificarile acelorasi parametri ar implica modificari ale
sezoanelor de vegetate si implicit a limitelor dintre asociatile vegetale caracteristice.

Criosfera

Exista scenarii care prevad ca 1/3 pana la 1/2 din masa ghetarilor montani existenti
putea disparea in urmatorii 100 de ani (Keer 2000). Extinderea redusa a ghetarilor si
reducerea stratului de zapada ar putea de asemenea afecta distributia sezoniera a
scurgerii raurilor si a rezervelor de apa pentru agriculture. Reducerea arealului
speciilor, ar putea duce la un flux suplimentar de CO 2 in atmosfera, la schimbari in
procesul ci contribuire la fluxul de CH 4 in atmosfera si la dereglari de infrastructuri
la scara larga. Reducerea duratei si grosimii ghetarilor marini ar conduce la cresterea
duratei de navigatie pe mari sau in zonele de coasta, ce sunt in prezent afectate de
gheata sezoniera si in Oceanul Artic. In urmatorii 50-100 ani sunt asteptat mici
modificari in extinderea invelisului de gheata din Groelanda si Antartica.
Roxana Bojariu, seful Grupului de Cercetari Climatice din cadrul Administratiei
Nationale de Meteorologie ne informeaza:
Gheata ocupa cam 7% din suprafata oceanului planetar. Rolul ei in sistemul climatic
este legat, pe de-o parte, de faptul ca reflecta cea mai mare parte a radiatiei solare
incidente pe suprafata sa. Pe de alta parte, stratul de gheata izoleaza oceanul de
atmosfera, impiedicand schimbul de caldura si umiditate dintre cele doua medii.

Analiza recenta a datelor satelitare, realizata de cercetatorii britanici de la University

College din Londra, a aratat ca fata de iernile din perioada 2002-2007, cand grosimea

46/147
a ramas constanta, in iarna anului 2008 gheata oceanica din Arctica s-a subtiat foarte
mult.
Aceasta diminuare dramatica a grosimii vine dupa recordul inregistrat in septembrie
2007, cand suprafata ghetii arctice a atins un minimum absolut pentru intreaga
perioada de observatii satelitare, incepand din anul 1978. Anul 2007 a fost, climatic
vorbind, unul exceptional, la nivel global, dar si in Romania. Dupa una dintre cele mai
calde ierni ale ultimelor secole, inregistrate in Emisfera Nordica, secete intense si
persistente au fost prezente in regiuni din Europa, America de Nord, Asia si Australia.
Masuratorile au fost realizate cu un altimetru de tip radar, plasat la bordul satelitului
Envisat al Agentiei Spatiale Europene. Semnalul electromagnetic emis de aparat este
reflectat inapoi de suprafata ghetii arctice si receptionat de dispozitivul special instalat
pe satelit. In functie de timpul necesar semnalului emis si apoi reflectat sa se intoarca
la satelit, se poate calcula grosimea ghetii fata de nivelul marii. Cum se stie ca
aproximativ o zecime din volumul de gheata se afla deasupra nivelului marii, se pot
mai departe calcula grosimea si volumul total de gheata dintr-un anumit loc.
Principalul avantaj al datelor satelitare este acoperirea spatiala foarte buna.
Observatiile cuprind, practic, intreaga regiune arctica, cu exceptia unei zone limitate
aflate in vecinatatea Polului Nord geografic. Avem astfel o imagine clara asupra unei
suprafete enorme, foarte greu de supravegheat in alt fel. Totusi, trebuie mentionat ca
datele satelitare se calibreaza folosind si masuratori efectuate la suprafata, in anumite
regiuni arctice: asa-numitele inregistrari in situ, adica direct in masa de gheata.
Acest lucru creaza astfel o mult mai clara imagine tridimensionala care completeaza
ce se stia pana acum despre diminuarea totala a suprafetei acesteia. Este, astfel, primul
studiu care probeaza foarte clar faptul ca volumul total al ghetii arctice se reduce. In
anotimpul cald, suprafata fara gheata a oceanului absoarbe o cantitate sporita de
energie. Acest fenomen duce la o crestere suplimentara a temperaturii locale in aer si
in ocean. Aceasta crestere, la randul ei, face ca grosimea ghetii nou formate in
anotimpul rece sa fie din ce in ce mai mica. Acest lucru, la randul sau, favorizeaza
topirea ghetii in regiuni din ce in ce mai extinse ale oceanului arctic, in urmatorul
sezon cald. Este vorba, prin urmare, de o accelerare accentuata a fenomenului de
topire a ghetii arctice.

Pana nu demult estimarile sugerau ca Oceanul Inghetat ar putea deveni, vara, Oceanul
Albastru (adica fara gheata), in jurul anului 2080. Rezultatele cercetatorilor britanici
corecteaza aceasta estimare. Rezultatele intaresc ideea posibilei disparitii estivale a
ghetii oceanice din zona arctica in intervalul 2030 2040.

Gheata oceanica din zona Polului Nord este o componenta a sistemului climatic a
carei reducere poate amplifica, in cascada, semnalul incalzirii globale. Intrebarea
cheie, pe care si aceste rezultate ale cercetatorilor britanici ne-o impun, este daca deja
am atins acel punct critic, dincolo de care bucla amplificatoare a schimbarilor
climatice poate provoca efecte care sa depaseasca capacitatea noastra de adaptare.

Regiunile montane

Proiectarea scadere in extinderea ghetarilor montani si a stratului de zapada datorita

incalzirii climei va afecta sistemul hidrologic, stabilitatea solului si sistemele socio-

47/147
economice aferente. Distributia altitudinala a vegetatiei se va schimba spre inaltimi
mai mari; unele specii cu areal climatic limitat la varfurile muntilor ar putea disparea
datorita disparitiei habitatului si reducerii potentialui de migrare. Multele resuse
inclusive lemnului si cele privind hrana populatiilor specifice montane pot fi reduse.
Industria turismului si cea recreativa, de importanta economica sporita in multe
regiuni vor scadea.(Jekerman 2000).

Lacuri, fluvii si mlastini

Ecosistele acvatice vor fi influentate prin modificari ale temperaturii apei, ale
regimului de scurgere si ale nivelurilor apei. Pentru lacuri si fluvii, incalzirea ar
aveamari efecte biologice la schimbari mari, unde productivitatea biologica ar creste
si la limitele latitudinilor scazute ale domeniilor speciilor de apa rece, unde extinctia
ar fi cea mai mare.
Incalzirea lacurilor mari si adanci din zonele temperate le-ar spori productivitatea; in
lacurile si raurile putin adanci incalzirea ar putea creea favorabilitate pentru conditiile
anoxice. Cresterea variabilitatii scurgerii, in special a frecventei si duratei inunatiilor
mari si a secetelor, ar duce la scaderea calitatii apei si a productivitatii biologice a
habitatelor de pe rauri. Declinul nivelului apei va fi cel mai puternic in lacuri si rauri
cu un drenaj evaporator mai mare si in bazinele cu captari mici. Se va modifica si
distributia zonelor umede in general si a mlastinilor in special odata cu modificarile
temperaturilor si precipitatiilor; eliberarea de gaze (CH 4 ) din mlastinile de langa
mare va avea un impact asupra schimbarii climatice iar efectele vor varia de la o zona
la alta.
"Incalzirea globala provoaca extinderea lacurilor glaciare existente in muntii
Himalaya din Nepal. Acestea ar putea apoi sa se reverse", a declarat Purusottam
Ghimire, secretar in cadrul Ministerului Stiintei si Tehnologiei din Nepal. Cercetatorii
sustin ca ghetarii se micsoreaza cu aproximativ 10 metri pe an. In Nepal exista peste
3.000 de ghetari si 2.323 de lacuri glaciare.Oamenii din Nepal depind de ghetarii din
muntii Himalaya, atat pentru furnizarea apei potabile si cat si pentru irigat.
Lacul Ciad si-a redus dimensiunile cu peste 90% din 1987 si pana in prezent, ducand
la disparitia aproape totala a unui intreg ecosistem. Si asta in timp ce ghetarii de pe
Kilimadjaro si Rwenzori, s-au topit aproape in totalitate. Ca un singur exemplu,
ghetarul de pe Rwenzori si-a redus suprafata cu aproape 6 kilometri numai in ultimii
ani.
Cele mai amenintate fluvii din lume sunt pe continentul asiatic: Yangtze, Mekong,
Salween, Gange si Indus. In America, raportul mentioneaza fluviile La Plata si Rio
Grande / Rio Bravo, in Africa Nilul-Lacul Victoria, iar pe continentul australian
Murray-Darling.

Fie c vorbim despre mlatini, turbrii, lacuri, estuare i zone costale, recife de corali
sau culturi de orez, trebuie s nelegem c zonele umede joac roluri cruciale n
furnizarea de ap dulce, meninerea unei biodiversiti bogate, atenuarea efectelor
schimbrilor climatice, realimentarea acviferelor subterane, controlul inundaiilor,
precum i n asigurarea multor alte servicii n folosul populaiei umane.

48/147
Sistemele din zona de coasta a marilor si oceanelor

Aceste ecosisteme cu o importanta deosebita ecologica si economica, se asteapta sa

raspunda variat la schimbarile climei si ale nivelului marii. Rezultatele pot fi :
eroziunea tarmurilor si a habitatelor asociate.
cresterea salinitatii estuarelor si acviferelor cu apa dulce
modificarea domeniilor afectate de maree din golfuri si rauri
modificari in transportul nutrietilor si sedimentelor, in modelul contaminarii
microbiologice si chimice din zonele de coasta si cresterea inundatiilor
frecventa si marime.
Unele ecosisteme costiere sunt in mod deosebit in pericol cum sunt:
mlastinile cu apa sarata, mangrovele, recifii de corali si atoli, zonele de delta a unor
rauri. Schimbari ale acestora ar avea efect asupra turismului, provizionarii cu apa
dulce, pescuitului si biodiversitatii. Toate acestea s-ar adauga la problemele deja
existente cauzate de poluare, modificarile fizice si "intrarile" matarialelor determinate
de activitatea umana.
Schimbrile climatice in Europa ar putea avea efecte majore asupra zonelor de
coast, efecte provocate de creterea nivelului mrii i de modificrile survenite n
frecvena i/sau intensitatea furtunilor. Acesta ar reprezenta o ameninare la adresa
ecosistemelor, infrastructurii i aezrilor umane, la adresa turismului ca industrie i a
sntii umane. Sunt expuse riscului habitatele i ecosistemele de coast, n special
de la Marea Baltic, Marea Mediteran i Marea Neagr. Previziunile indic faptul c
zonele de coast ale Mrii Mediterane i Marii Baltice vor suferi o pierdere
considerabil a zonelor umede.

Oceanele

Efectul ar fi cresterea peste medie al nivelului vertical, al climatului oceanic si al

reducerii stratului de gheata pe mare. Ca rezultat ar fi afectate disponibilitatea
nutrientilor, productivitatea biologica si structura si functionarea ecosistemelor
marine, capacitatea acumularii de caldura si carbon ca importante raspunsuri asupra
sistemului climatic. Aceste schimbari climatice ar avea implicatii pentru reginnile de
coasta pescuit, transport, comunicatie si structurile de langa tarm. Date paleoclimatice
si experimente sugereaza ca pot aparea schimbari climatice bruste daca influxul de
apa dulce rezultat din topirea ghetarilor si a scuturilor de gheata ar slabi circulatia
globala termohialina.

Dupa nici 60 de ani de indulcire lenta, colapsul termosalin va incepe in 2010, afectand
climatul Europei, fapt ce este cu putinta din cauza fluxurilor calde ale curentului
oceanic abisal (gulf stream bratul nord-atlantic al curentului termosalin global).
Tiparele circulatiilor oceanice se vor modifica, aducand mai putina apa calda in nord
si determinand o schimbare imediata a vremii in partea de Nord a Europei si in partea
de est a Americii de Nord. Atlanticul de nord va continua sa fie afectat de apa dulce
care vine din ghetarii care se topesc, din patura de gheata a Groenlandei si probabil
cel mai important din precipitatii. Deceniile de incalzire ale zonelor cu altitudini
inalte, vor determina precipitatii sporite si vor duce la acumularea de apa dulce in
detrimentul celei sarate, dense, din nord, care va fi afectata in mod normal de apa mai
calda si mai sarata a curentului oceanic abisal.

49/147
Acest curent masiv de apa calda nu mai ajunge foarte departe in Atlanticul de nord.
Efectul climatic imediat va consta in temperaturi mai reci in Europa si in cea mai
mare parte a emisferei de nord si o scadere dramatica a precipitatiilor in multe zone
agricole si piopulate foarte importante. Insa efectele acestui colaps vor fi simtite
incetul cu incetul, pe bucati, pe masura ce tiparele obisnuite de apa re-nasc doar
pentru a fi perturbate din nou timp de un deceniu intreg.

Incetinirea dramatica a circulatiei termosaline este anticipata de cativa cercetatori

oceanografi, insa lumea nu este suficient de pregatita pentru a face fata efectelor sale.
Modelele computerizate ale sistemelor climatice si oceanice desi imbunatatite nu
au fost capabile sa ofere informatii suficient de consistente si limpezi in acest sens.

Conditii meteorologice mai reci, mai secetoase, cu vanturi mai puternice in zonele
continentale ale emisferei de nord .

Pana in prezent rata cresterii acestor zone moarte este ingrijoratoare pentru situatia
generala a biodiversitatii oceanelor Terrei. Nivelul oxigenului din aceste ape este sub
nivelul critic la care poate trai un peste sau un mamifer marin de talie mare, practic
putem spune despre aceste ape ca sunt moarte la propriu si la figurat, afirma Lothar
Stramma, conducatorul echipei de cercetatori de la Institutul Leibniz de Stiinte
Marine din cadrul Universitatii din Kiel, Germania.

Echipa a masurat concentratia oxigenului la adancimi intre 300-700 de metri, si a

comparat rezultatele cu cele obtinute in decursul ultimilor 50 de ani, de cand se
masoara sistematic procentul oxigenului din apele oceanice. Rezultatul a fost o noua
dovada in sprijinul efectelor distrugatoare ale accelerarii incalzirii globale. In Oceanul
Atlantic, spre exemplu, straturile de ape sarace in oxgen s-au diminuat cu circa 85%
scazand de la adancimea de 370 metri pana la 690 metri. Rezultatele au mai aratat ca
temperatura apelor oceanelor a crescut semnificativ in ultimii 50 de ani, iar aceasta
crestere impiedica apele bogate in oxigen de la suprafata sa circule la adancimi, odata
ce curentii marini devin mai putin densi. In acest caz apele oceanelor sunt mai putin
ventilate in straturile de adancime medie si mare, ceea ce inseamna ca apele de
suprafata aduc mai putin oxigen in straturile adanci. Aceasta duce la probleme pentru
speciile de pesti mari care au o nevoie sporita de oxigen

Deserturile

Ca rezultat al schimbarilor climatice se prevede o extindere a deserturilor, aridizarea

lor in continuare fara o intensificare in regimul precipitafiilor.

Desertificarea are loc in zonele de uscat in care pamantul este deosebit de fragil, unde
caderile de ploaie sunt rare si climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil
urmata de pierderea capacitatii solului de a sustine recolte, pasuni sau alte activitati
umane. Desertificarea creaza conditii ce intensifica incendierile si vanturile puternice,
adaugandu-se presiunii imense asupra celei mai pretioase resurse a pamantului, apa, si
bineinteles asupra animalelor ce depind de ea. Praful din desert si pamanturile uscate

50/147
sunt suflate in orase sin toata lumea. Praf din Africa ajunge in Europa cu vantul Pasat,
si chiar in orase americane. Particule de praf, care sunt mai mici de 2,5 milionimi
dintr-un metru, sunt inhalate, cauzand probleme de sanatate si s-a dovedit ca maresc
rata mortalitatii.

Cresterea temperaturilor ar putca fi o amenintare serioasa pentru organismele care

exista la marginea deserturilor, la limitele de toleranta termica. Impactul asupra
bilanturilor hidrologice, asupra hidrologiei si vegetatiei sunt incerte. Conform
Conventiei ONU pentru combaterea desertificarii - desertificarea reprezinta
degradarea pamanturilor in zone aride si semiaride depinzand de factori variati
incluzand variatiile climatice si activitatile umane. Desertificarea poate deveni
ireversibila daca mediul devine din ce in ce mai uscat si solul se degradeaza
permanent prin eroziune si compactare. Adaptarea la seceta si desertificare se poate
baza pe dezvoltarea sistemelor de productie diversificate.

Hidrologia si managementul resurselor de apa

Schimbarile climatice vor conduce la intensificarea ciclului hidrologic global si pot

avea un impact major asupra resurselor regionale de apa. O schimbare in volumul si
distribufia apei va afecta atat rezervele de apa subterane cat cele de suprafata
utilizabile in industrie, activitati menajere, irigatii, hidroenergie, navigatie,
ecosistemele acvatice si unele activitati recreative. Schimbari in cantitatea totala de
precipitati, in frecventa si intensitatea acestora, afecteaza direct marimea si
momentele aparitiei inundatiilor, dar si a secetelor. In prezent, efectele regionale
specifice nu sunt bine determinate. Schimbari relativ mici ale temperaturii si
precipitatiilor cumulate cu efectele asupra evapotranspiraplei si umezelii solului pot
cauza modificari ample in scurgerea precipitatiilor, mai ales in regiunile aride si semi-
aride. In regiunile de la latitudini mari, cresterea precipitatiilor va determina cresterea
volurnului de apa scurs, in timp ce la latitudini mai mici va scadea datorita efectului
combinat al cresterii evapotranspiratiei si scaderii precipitatiilor. Ploile mai intense
vor spori riscul inundatiilor, desi acestea nu depind doar de modificarea cantitatii
precipitatiilor cazute ci si de caracteristicile captarii fizice si biologice. Un climat cald
ar determina scaderea proportiei precipitatiilor cazute sub forma de zapada si implicit
reducerea scurgerii primavara si cresterea celei din iarna. Cantitatea si calitatea
rezervelor de apa constituie probleme serioase in multe regiuni incluzand unele arii
joase de coasta, delte si insule mici, facand aceste regiuni vulnerabile. In mod
deosebit la orice reducere aditionala a resurselor de apa. Apa curenta disponibila a
scazut sub 1000 m3/persoana/an intr-un numar de tari (Kuweit, lordania, Israel,
Rwanda, Somalia, Algeria, Kenya) si se asteapta sa scada si dramatic in urmatoarele
decenii in altele (Libia. Egipt, Africa de Sud, Iran, Etiopia). Numeroase tari din zone
dc conflict sunt in mare masura dependente de apa provenind din afara granitelor
(Cambogia, Siria, Egipt, Irak).

Impactul schimbarilor climatice va depinde si de conditiile de baza si de abilitatea cu

vor raspunde managerii resurselor de apa, pe langa modificarile climatice, cresterii
populatiei si schimbarilor cererii si conditiilor tehnologice, economice, sociale si
legislative. In unele cazuri, in special in tarile bogate cu sisteme integrate de
management al apei - o organizare si gospodarire mai buna pot duce la costuri minime
pentru utilizatori, in multe altele insa costurile ar putea fi mari, din punct de vedere al

51/147
masurilor economice, sociale si cu privire la mediu, in special in regiuni unde apa este
foarte limitata si exista o competitie serioasa intre utilizatori. Parerile expertilor sunt
impartite asupra perspectivei evolutiei sistemului de aprovizionare cu apa in directia
compensarii impacturilor negative ale schimbarilor climatice asupra rezervelor de apa
si satisfacerii nevoilor crescande. Astfel optiunile includ:
un management mai eficient al rezervelor existente si al infrastructurii,
aranjamente institutionale de limitare a cererii in viitor si de
promovare a conservarii resurselor de apa,
monitorizarea imbunatajita si perfectionarea sistemelor de prevedere a
inundatiilor si secetelor,
reabilitarea versanfilor, in special la tropice,
constructia de noi rezervoare cu o capacitate mai mare de a stoca excesul de
apa provenit din ploi si topirea zapezilor, etc.

Agricultura

Productia agricola si schimbarile de productivitate datorate schimbarii climatice vor

varia considerabil pentiu regiuni si loculitati, generand modificarea modelelor de
productie. Productia va creste in unele regiuni si va descreste in altele, in special la
tropice. Studiile existente arata ca productia agricola globala s-ar putea mentine
relativ in aceleasi limite de baza in conditiile dublarii cantitatii de CO2, dar
modificari in tipul bolilor agricole si in varibilitatea climatutui vor determina
schimbari importante.
Concentrarea asupra productiei agricole globale nu ia in calcul consecintele serioase
posibile, mult diferite la scara locala si regionala, chiar la latitudini medii. Multe
dintre cele mai sarace populatii ale lumii si mai ales cele din zonele tropicale si
subtropicale si cele dependente de sistemele agricole izolate in zone aride si semi-
aride sunt supuse riscului de seceta si foamete: populatii din Africa Sub-Sahariana,
Asia de Sud si Est; zonele tropicale din America Latina sau din insulele Pacificului.
Pentru a limita efectele negative si a beneficia in acelasi timp de avantajele
schimbarilor climatice sunt necesare luarea unor masuri de adaptare ca:
-modificari ale marimii recoltelor si ale varietatii acestora,
- imbunatatirea managementului apei si sistemelor de irigatii,
- modificari in planificarea semanatului sau in tehnicile de cules etc.
Extinderea adaptabilitatii depinde de :
-disponibilitatile materiale in special in tarile in curs de dezvoltare,
- de accesul la tehnologie si cunoastere,
- de ritmul schimbarilor climatice,
- de constrangerile bio- fizice cu ar fi disponibilitatea resurselor de apa,
caracteristicile solului, caracteristicile genetice ale plantelor. Costurile de impleme
ntare a strategiilor de adaptare ar putea constitui o povara serioasa pentru aceste tari in
curs de dezvoltare; pe de alta parte, strategiile de adaptare ar putea economisi bani in
unele tari, existand in prezent si incertitudini importante privind capacitatea diferitelor
regiuni de a se adapta cu succes la schimbarile climatice proiectate (Jekerman 2000).
O posibilitate interesanta este cea oferita de schimbarea
folosintei terenurilor degradate in terenuri forestiere prin impadurire utilizand o serie
defacilitafi financiare existente (Borlea 2002).
Extinderea si intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminueaza anual
productia agricola cu cel putin 30-50%, iar pentru conservarea durabila a resurselor

52/147
naturale n agricultura este necesara asigurarea unei fundamentari stiintifice a tuturor
actiunilor si masurilor de prevenire si diminuare a consecintelor. Recoltele
afectate de temperaturi si de regimul apelor, precum si de lungimea sezonului de
recoltare vor fi mai putin predictibile pe masura ce regiunile cheie vor trece printr-o
suita de incalziri si raciri. Pe masura ce daunatorii agricoli actuali vor disparea, se vor
inmulti alte specii datorita secetei si prezentei intesificate a vanturilor necesitand
pesticide alternative sau chiar tratamente noi.
Se estimeaza doar 5 sau 6 regiuni cheie unde se vor mai cultiva grane in intreaga lume
(SUA, Australia, Argentina, Rusia, China si India).
Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) sustine ca amenintarea
schimbarilor climatice gradate si impactul asupra rezervelor de hrana si a altor resurse
de importanta majora pentru oameni nu va avea un caracter atat de grav incat sa
creeze probleme de securitate nationala. Cei optimisti estimeaza ca beneficiile venite
din partea inovatiilor tehnologice vor fi capabile sa depaseasca efectele negative ale
schimbarilor climatice. Sub aspect climatic, perspectiva schimbarilor gradate care vor
avea loc in viitor estimeaza ca agricultura va continua sa prospere, iar sezoanele de
cultivare se vor consolida. Nordul Europei, Rusia si America de Nord vor fi prospere
din punctul de vedere al agriculturii, in vreme ce sudul Europei, Africa, America
Centrala si de Sud vor suferi de seceta sporita, arsita, lipsa apei potabile si un procent
scazut de productie. Per ansamblu, productia globala de hrana obtinuta in diferite
scenarii de schimbari climatice va spori. Perspectiva schimbarilor climatice poate
reprezenta un act periculos de auto-deceptie, pe masura ce ne confruntam din ce in ce
mai mult cu dezastre meteorologice mai multe uragane, musoni, inundatii si
perioade secetoase pe intregul mapamond.
Evenimentele meteorologice au un impact semnificativ asupra societatii, influentand
rezervele de hrana, conditiile din diferite orase si comunitati, precum si accesul la apa
curata si energie. De exemplu, un raport recent al Retelei pentru Actiuni Climatice din
Australia sustine ca este posibil ca schimbarile climatice sa duca la o scadere a
cantitatii de precipitatii in zonele impadurite, ceea ce ar provoca o scadere cu 15
procente a volumului de iarba. Prin urmare, acest lucru ar duce la scaderea greutatii
medii a vitelor cu 12 procente, reducand semnificativ rezervele de carne de vita. In
astfel de conditii, se estimeaza ca vacile datatoare de lapte vor produce cu 30% mai
putin lapte, si este posibila raspandirea unor noi epidemii in zonele unde se cultiva
pomi fructiferi.
In plus, astfel de conditii ar avea ca rezultat imputinarea apei potabile. Pornind de la
modelele predictive referitoare la schimbarile climatice ce vor veni, ele ar putea
aparea in mai multe regiuni producatoare de hrana de pe intregul glob in acelasi timp
in urmatorii 15-30 de ani, capacitatea de adaptare a societatii facand schimbarile
climatice acceptabile.

Productia forestiera

Productia forestiera ar putea deveni insuficienta pentru satisfacerea consumurilor

proiectate, datorita atat factorilor climatici, cat si celor ne-climatici. Padurile boreal
vor suferi pierderi variate datorita incalzirii climei, reducand stocurile si
disponibilitatea producerii de lemn pe termen lung. Padurile temperate vor suferi mai
putin, dar in cele tropicale, se prevede scaderea productiei forestiere la jumatate din
cauze ne-climati legate de activitatea umana (Jekerman 2000).
Padurea boreala sau taigaua Siberiei singura reprezinta 57% din volumul padurii
conifere a pamantului. Ecosistemele si solurile din aceasta regiune pastreaza o

53/147
cantitate semnificativa de carbon a pamantului in forma moarta dar nedescompus sau
doar partial descompus. Efectul de sera sau schimbarile facute de om pot spori
descompunerea, ducand la eliberarea unei cantitati crescande de carbon in atmosfera
sub forma de dioxid de carbon gaz de sera.
Ca urmare a lrgirii intervalului cu temperaturi ridicate care avantajeaz speciile
arborescente, vegetatia caracteristic zonelor alpine si subalpine se va reduce, datorit
migrrii pe vertical a speciilor de arbori (n principal a molidului). Se preconizeaz
c n cteva secole de invazie a pdurii n zona alpin, suprafata ocupat de habitatele
actuale se va reduce cu cu mai mult de 40-60%, conform unor studii realizate n
Scandinavia
(Holten, 1990; Holten & Carey, 1992).
Studiile realizate n zonele muntoase din Italia, arat c habitatele cele mai
vulnerabile n condiiile schimbri climatice, sunt jnepenisurile din Apenini
(Vaccinio-Piceetalia). Acestea se dezvolt la 1.500 - 2.300 m, fiind strns dependente
de existena unui climat rece. Datele obtinute din cercetrile avnd ca subiect
schimbrile climatice,arat c speciile de plante rspund la aceste schimbri prin
migratie mai degrab dect prin adaptarea la noile conditii de mediu. Dup Scharfetter
(1938), perioada clduroas intergalaciar a permis pdurii s avanseze pe crestele
muntilor mai putin nalti (1.8002.300 m), eliminnd speciile alpine caracteristice
altitudinilor nalte (teorie sprijinit de existenta a numeroase refugii de specii alpine n
anumite zone din masivele muntoase cu nltimi mai mici din Alpi). n aceste zone
izolate, speciile alpine nu vor mai avea
posibilitatea s migreze pe altitudine, fie datorit imposibilittii de a migra suficient
de rapid, fie datorit disparitiei zonelor cu climat alpin (Gottfried & al., 1994;
Grabherr & al., 1994, 1995).
Oricare ar fi ns teoriile enunate, specialistii sunt de comun acord c aceste
schimbri climatice vor duce la modificri severe ale habitatelor subalpine si alpine,
probabil chiar la dispariia habitatelor caracteristice, asa cum le cunoastem noi.
Oricum, schimbrile climatice vor afecta n primul rnd speciile ierboase, speciile
lemnoase artnd o inertie mai mare. Unii cercettori consider c pentru ca speciile
lemnoase s evolueze pe vertical, este necesar o nclzire semnificativ a climatului
pentru o perioada de cel putin 100 de ani (Holtmeier, 1994). Se preconizeaz c, n
Alpi, o nclzire a climatului cu o medie anual de 1-2C nu va duce la o evolutie pe
altitudine a limitei pdurii cu mai mult de 100-200 m.
Studiile realizate de Dullinger & al. (2004) arat c habitatele cu Pinus mugo vor fi
afectate mai lent de schimbrile climatice preconizate, dect habitatele de pajiste.
Asa cum consider unii autori, o crestere de 1-2C este posibil s se ncadreze n
limitele tolerantei majorittii speciilor alpine si nivale (Krner, 1995; Theurillat,
1995), n timp ce o crestere mai mare de 3-4C poate s nu se ncadreze n aceste
limite de tolerant (Theurillat, 1995; Lischke & al., 1998).
Aceste amenintri sunt prezentate, tinnd cont de suprafata extreme de restrns pe
care o ocup acest habitat n starea lui natural, nedegradat antropic.
Comparativ cu jnepenisurile, schimbarea compozitiei vegetale a pajistilor se
realizaeaz mult mai rapid, datorit migrrii speciilor de la altitudini mai joase, odat
cu nclzirea climei.

Pescuitul

54/147
Reducerea pescuitului si diminuarea zonelor cu puiet ca si poluarea din zonele
coasta si din larg se vor adauga la efectele schimbarilor climatice. La nivel glob
productia de peste oceanic se estimeaza sa ramana constanta. Principalele efecte se
vor simti la nivel local si national prin schimbarea locului centrelor de productie a
speciilor de pesti. Efectele pozitive, ca prelungirea sezonului favorabil cresterii,
mortalitatea mai scazuta pe timpul iernii si ritmuri mai rapide de crestere la latitudini
mai mari, pot fi echilibrate prin factorii negativi cum ar fi : modificari in rutele
migrate, in modelele reproductive si in relatiile dintre ecosisteme.

Conform Organizaiei, dei exist mari diferene regionale, sectorul pescuitului, care
asigur traiul a cteva sute de milioane de oameni din ntreaga lume, ar putea fi
profund bulversat. n jur de 42 de milioane de oameni lucreaz direct n acest sector,
marea majoritate dintre ei aflndu-se n rile n curs de dezvoltare.

Dup FAO, schimbrile climatice amenin pescuitul i acvacultura datorit creterii

temperaturii apelor mrilor i a nivelului acestora, topirea ghearilor, modificrile
survenite n salinitatea i aciditatea oceanelor, recrudescena cicloanelor n anumite
regiuni, reducerea ploilor n altele, i schimbrile n repartiia i abundena stocurilor
ihtiologice.

Comunitile de pescari, aflate la latitudini mai ridicate, i cei care depind de

sistemele susceptibile de a evolua sub influena climatului, precum recifele de corali
sau sistemele dependente de fenomenul upwelling (ridicarea apelor reci, bogate n
substane hrnitoare, de la fundul ctre suprafaa oceanelor), sunt cele mai expuse.

De fapt, recifele de corali care adpostesc numeroase specii marine sunt ameninate
de schimbrile climatice n dou moduri: pe de o parte, prin albirea i distrugerea
recifelor, i pe de alt parte prin ntreruperea calcificrii n urma acidificrii
oceanelor. Coralii nu se pot deplasa la latitudini mai ridicate unde nu pot gsi
suprafee adaptate supravieuirii lor, explic FAO. Aproape 500 de milioane de
persoane la nivel mondial ar depinde atunci de recifele sntoase de corali pentru
traiul lor, protecia coastelor, a resurselor regenerabile i a turismului.

Comunitile de pescari situate n delte, deasupra atolilor i pe coastele acoperite de

ghea vor fi de asemenea vulnerabile la ridicarea nivelului mrii i la riscurile
asociate cu inundaiile, eroziunea salin i cea costier.

n urma raportului FAO, rile cele mai expuse la schimbrile climatice care pot
influena pescuitul i acvacultura sunt cele din Africa de Vest i Central, din nord-
vestul Americii de Sud i din Asia de Sud-Est.

Ecosistemele marine, de care depinde pescuitul, se schimb i pot suferi schimbri

majore, odat cu evoluia climei. Migraia speciilor marine constituie deja o realitate.
Consolidarea stocurilor este aadar esenial pentru a face fa acestei schimbri. Mai
mult ca niciodat, trebuie oprit epuizarea acestora i pus capt, aadar, pescuitului
excesiv. Concluziile raportului prezint o serie de fenomene generale alarmante.
GIEC afirm c numeroasele ecosisteme sunt ameninate de o combinaie fr
precedent ntre perturbrile asociate schimbrilor de clim, cum ar fi creterea
aciditii apei oceanelor, i ali factori, cum ar fi poluarea i supraexploatarea
resurselor. Exist probabilitatea ca aproximativ 20-30% din speciile vegetale i

55/147
animale s se confrunte cu un risc crescut de dispariie, dac creterea temperaturii
medii a atmosferei depete valorile evaluate de 1,5-2,5 C, n condiiile n care toate
scenariile studiate. Evident, aceste evoluii vor afecta i ecosistemele marine care
sufer deja de pe urma unor efecte ale schimbrii
climei. Iat cteva dintre efectele principale:
nclzirea marin Creterea temperaturii atmosferice are repercusiuni i
asupra maselor de ap. ncepnd cu anii 60, temperatura apelor de suprafa a
crescut cu aproximativ 1,5 C. Studii recente au permis s se constate c
nclzirea marin se manifest pn la o adncime de 3.000 de metri.
Spre exemplu, n ultimii 30 de ani, temperatura Mrii Nordului a crescut cu 1,1 C.
Creterea aciditii apelor de suprafa Mrile i oceanele au capacitatea de
absorbi CO2 din atmosfer. Creterea permanent a concentraiilor de gaz a
dus i la creterea
cantitilor absorbite, avnd drept rezultat creterea aciditii apei. ncepnd cu cea de-
a doua jumtate a secolului 19, pH-ul oceanic a sczut de la 8,2 la 8,12.
Resursele destabilizate aflate n pericol
Aceste efecte, constatate deja pe scar larg, au consecine vizibile asupra anumitor
specii. nclzirea poate, spre exemplu, s joace un rol n diminuarea stocurilor de cod
din Marea Nordului i din Marea Baltic. Iar aceasta din motive diferite, dat fiind
complexitatea extrem a interaciunii climatului cu ecosistemele.
n Marea Nordului, aceast diminuare pare a fi cauzat de deplasarea populaiilor de
planctoni. Calanus finmarchicus, specia dominant din care se hrnesc larvele de cod,
s-a deplasat din Marea Nordului spre Oceanul Arctic, n cutarea unor ape mai reci.
ncepnd cu anii 60, biomasa sa din Marea Nordului a sczut cu 70%. Speciile de
planctoni venite din sud, care le nlocuiesc, sunt mai puin abundente i nu par s
convin stadiului larvar al codului. Prin urmare, diminuarea przii preferate a larvelor
de cod ar explica parial problemele codului n Marea Nordului.
n Marea Baltic, iernile blnde, diminuarea fluxului apei mrii n Skagerrak i
creterea nivelului pluvial i a debitelor fluviale au dus la o desalinizare progresiv.
De aceea, apa srat, mai grea dect apa dulce, trebuie cutat mai n profunzime.
Oule de cod, care
se scufund nainte de a gsi o anumit densitate de sare care s le permit s rmn
n suspensie, coboar mai mult ctre fund, la adncimi unde lipsa de oxigen le face
supravieuirea mai dificil. Dac adugm la acest fenomen i poluarea, deplasarea
planctonilor i pescuitul excesiv, ne putem imagina greutatea enorm care apas
asupra acestei populaii aflate n dificultate.

Deplasarea speciilor

Aa cum am vzut n cazul planctonilor, manifestarea curent cea mai vizibil a

schimbrii climei este deplasarea speciilor. Peti, molute, crustacee urc spre nord n
cutarea unor ape mai reci, fie pentru c organismul lor are nevoie de valori de
temperatur specifice, pe care habitatul lor obinuit, devenit prea cald, nu le
mai asigur, fie pentru c urmresc plante, planctoni i alte organisme marine cu care
se hrnesc i care migreaz spre nord.
Aa se explic faptul c barbunul, rar ntlnit n nordul Mrii Mnecii, a devenit, la
nceputul acestui secol, o specie comercial n Marea Nordului: de la 10 tone n 1985,
capturile au crescut la 700 tone n 2005. Lupul de mare urmeaz aceeai tendin: ntr-
o

56/147
perioad de douzeci de ani, capturile au crescut de la 31 la 558 tone n Marea
Nordului i de la 694 la 2.429 tone n vestul insulelor britanice. Fr s ating
rezultate att de spectaculoase, alte specii, altdat cunoscute ca trind la latitudini
mai joase, se rspndesc dincolo de paralela 50, cum ar fi sardeaua, sardina, tonul
rou, porcul de mare, pisica de mare, rechinul-vulpe, rechinul albastru.
Un fenomen similar exist, de asemenea, mai spre sud. Specii care triesc n mod
obinuit de-a lungul coastelor africane urc spre nord. Specii tropicale de cod
(Physiculus dalwigki), de ipar (Gaidropsarus granti) i de arpe de mare
(Pisodonophis semicinctus) sunt n prezent repertoriate ca fiind rspndite pn n
Galicia. De asemenea, Atlasul CIESM3 al speciilor exotice i completeaz nencetat
lista de peti tropicali venii s se instaleze pe termen lung n Mediteran prin Canalul
Suez sau prin Strmtoarea Gibraltar; printre acestea, rechinul mtsos i limba de
mare, dou specii cu un potenial comercial interesant.
Aceste schimbri nu sunt negative n sine, ducnd uneori la dezvoltarea unor noi
activiti de pescuit. Totui, efectele lor indirecte asupra echilibrului fragil al
ecosistemelor marine i asupra speciilor prezente care triesc n aceste ecosisteme, nu
sunt nc bine cunoscute. De aceea, se impune o vigilenpermanent.

Efectele multiple

n afar de deplasarea speciilor, schimbarea climei aduce cu sine i alte greuti care
apas asupra ecosistemelor acvatice.

Hrnindu-se din poluarea agricol i din apele reziduale netratate, vegetaia acvatic
se dezvolt n mod exagerat, provocnd o scdere a oxigenului din ap. Este ceea ce
se numete eutrofizare, o form de poluare care afecteaz de mai mult vreme toate
apele costale europene. De vreo treizeci de ani ncoace ns, eutrofizarea s-a
amplificat din cauza creterii temperaturii apei i a aportului materiilor terestre
erodate de creterea nivelului mrii. Acest fenomen se afl la originea creterii
numrului de mare verzi, roii sau brune i a produciilor planctonice pe coastele
europene. Aceste manifestri pericliteaz viaa submarin, privnd-o de oxigen i,
elibernd uneori substane toxice. n afar de efectele negative produse asupra
acvaculturii, ele provoac o mortalitate important a juvenililor n rndul
organismelor marine care triesc de-a lungul coastelor.
De asemenea, de mai multe decenii i pretutindeni n lume, asistm la un proces de
albire a coralilor. Este vorba despre una din primele manifestri ale creterii aciditii
apei mrii care afecteaz aceste organisme deosebit de fragile. Oamenii de tiin sunt
preocupai de efectele creterii aciditii asupra sistemului respirator al animalelor
acvatice i, de asemenea, asupra dezvoltrii acelor specii al cror schelet sau cochilie
conine calcar,
cum ar fi majoritatea molutelor. O situaie de care cultivatorii de fructe de mare
trebuie s in cont. Aa cum am putut vedea n cazul deplasrii speciilor, marea este
un ecosistem complex cu ramificaii insuficient cunoscute. Lanul trofic este lung i
sinuos, iar fenomene att de strict localizate ca mareele verzi sau dispariia coralilor
au n mod inevitabil consecine asupra ntregului ecosistem.

n ceea ce privete mediile marine, diferitele forme de poluare a apelor i

supraexploatarea anumitor stocuri de peti creeaz o situaie n care adaptarea
speciilor la noile condiii poate deveni dificil, ba chiar imposibil. Observarea

57/147
paralel, n acelai habitat, a speciilor neexploatate i a speciilor comerciale tinde s
arate c
cele dinti se adapteaz mai bine i mai rapid dect cele din urm la noile condiii
impuse de clim. Este deci dificil stabilirea unor scheme de deplasare i de nlocuire
a speciilor. Spre exemplu, este greu de spus dac codul va fi nlocuit n Marea
Nordului, cci, n calitate de generalist la nivel trofic, el ocup un loc extrem de bine
definit, continu Keith Brander. Barbunul i merluciul ar putea s i ia locul, dar
barbunul este un pete mult mai mic, iar merluciul are un regim alimentar mai
specific "

Pe termen mai lung, i alte efecte ale schimbrilor de clim risc s ia o i mai mare
amploare. Creterea aciditii constituie o mare problem. Este o schimbare major,
cci prognozele anun un nivel de aciditate a oceanelor care n-a mai fost atins de
milioane de ani. Fenomenul nu este studiat dect de doi sau trei ani, iar consecinele
sale nu sunt suficient de bine cunoscute. Ele vor fi suportate ns de animalele cu
schelet calcaros. Se tie de asemenea ct de sensibili sunt calmarii la valorile ridicate
de aciditate i ct de slab este capacitatea lor de adaptare. Consecinele s-ar putea
face simite n cteva decenii." afirma Keith Brander, cercettor la Consiliul
internaional pentru explorarea mrii.

Infrastructurile socio-economice

Schimbarile climatice si efectul de ridicare nivelului marii pot avea consecinte

negative asupra infrastructurii energetice si a trasporturilor, asupra industriei,
asezarilor umane, companiilor de asigurare a proprietarilor, turismului si sistemelor
culturale si valorice.

In general, sensibilitatea sectoarelor energetice, industriale si de transport este relativ

scazuta daca o comparam cu cea a ecosistemelor agricole sau naturale, iar capacitatea
de adaptare prin management si inlocuirea naturala de capital se asteapta sa ramana
ridicata. Este de presupus ca infrastructura si activitatile din aceste sectoare trebuie sa
faca fata unor schimbari neasteptate, bruste, de frecventa si intensitati ridicate.
Subsectoarele si activitatile cele mai sensibile la schimbarile climatice include
agroindustria, cererea dc energie, productia de energie regenerabila ca
hidroelectricitatea si biomasa, domeniul constructiilor, unele activitati de
transport, structurile existente de prevenire a inundatiilor si infrastructura de
loculizata in zone vulnerable (zone de coasta).
Schimbarile climatice vor spori in mod cert vulnerabilitatea la inundatii si vor
conduce la pierderea de teren prin eroziune, in special in zonele de coasta. Se
estimeaza ca aproape 40 milioane de oameni/an sunt expusi la riscul inundatiilor
(aceasta estimare prin multiplicarea numarului actual de oameni ce traiesc in zonele
de coasta, neprotejate impotriva inundatiilor si cu deplasari mari de populate). In lipsa
masurilor de adaptare, o crestere cu 50 cm a nivelului marii ar spori acest numar la 92
milioane; o crestere cu un metru 1-ar ridica la 118 milioane. Daca se iau in calcul si
cresterile numerice populatiilor, estimarile continua sa ia amploare substantial. Unele
populatii din insule mai mici sau din alte tari se vor confrunta cu probleme mari,

58/147
datorita faptului ca sistemele lor de aparare costiere si spre larg sunt firave;
vulnerabilitatea creste in tarile cu o densitate populatiei mai mare. Pentru aceste tari,
cresterea nivelului marii ar putea determina migratii interne si transfrontaliere intinse.
Numeroase studii au evaluat vulnerabilitatea la o crestere cu 1 m a nivelului marii,
estimata ca varf in 2100 desi se are in vedere proiectarea unei cresteri si dupa 2100.
Aceste studii evidentiaza un risc deosebit pentru insulele mici si delte. Pierderile de
teren sunt estimate la 0,05% pentru Uruguay, 1% pentru Egipt, 6% pentru Olanda si
17,5% pentru Bangladesh, iar pentru Atolul Majuro din Arhipelagul Marshal pina la
80%, date fiind sistemele de prolecfie; peste 70 milioane de oameni din China si
Bangladesh sunt afectati de asemenea. Multe natiuni se confrunta cu pierderi de pana
la 10% din produsul intern brut; datorita costurilor de protectie anuale si programelor
inregistrate. Cele mai vulnerabilc asezari urnane sunt localizate in zone sau inclinate
si degradate ale tarilor in curs de dezvoltare care nu dispun de resursele necesare
pentru a face fata impactului. Managementul efectiv al zonelor de coasta si
organizarea utilizarii terenurilor pe baza principiului precautei, ar putea ajuta direct
locuitorii acestor zone ( campii inundabile, dealuri cu pante abrupte, zone joase de
coasta). Efectul mai evident si distructiv asupra populatiilor ar fi migratia fortata.
Schimbarile in variabilitatea climatului si riscul evenimentelor extreme pot fi dificil
de prevazut si chiar detectat, cea ce duce la dificultatea companiilor de asigurari in a
evalua cat mai acceptabil compensatiile cat mai potrivit; un risc mai mare va
determina fie cresterea valorii asigurarilor fie imposibilitatea acoperirii unei zone
vulnenerabile intregi. Dacaastfel de dificultati nu vor fi rezolvate, companiile nu vor
putea sa-si onoreze contractile de asigurare, fapt c ear determina slabirea unor
sectoare economice, cum este cel bancar.

Astazi, peste 400 de milioane de oameni traiesc in regiuni mai uscate, subtropicale,
mai austere din punct de vedere economic, iar schimbarile climatice si efectele lor
reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii politice, economice si sociale. In
regiunile mai putin prospere, unde tarilor respective le lipsesc resursele si capacitatile
necesare pentru a se adapta rapid la conditii climatice mai severe, se pare ca aceasta
problema se va extinde. Pentru unele tari, modificarile climatice pot deveni o
provocare atat de mare incat disperarea oamenilor sa duca la fenomene de imigrare in
masa in zone precum Statele Unite, care dispun de resursele necesare adaptarii.

Deoarece scenariile predominante referitoare la incalzirea globala gradata ar putea

cauza efecte precum cele descrise mai sus, un numar sporit de oameni de afaceri,
economisti si politicieni sunt ingrijorati in ceea ce priveste proiectarea schimbarilor
viitoare si lucreaza pentru a limita influenta oamenilor supra climei.

Acesta este si motivul pentru care Global Business Network lucreaza pentru a
dezvolta un scenariu plauzibil al schimbarilor climatice abrupte, care sa poata fi
utilizat in explorarea implicatiilor acestora in ceea ce priveste rezervele de hrana,
sanatate si boala, comert si consecintele lor in ceea ce priveste securitatea nationala

Sanatatea umana

Schimbarile climatice se asteapta sa aiba efecte adverse semnificative asupra sanatii

umane. Impactul se va manifesta direct (prin expunerea la temperaturi extreme si prin
dereglarea frecventei si intensitatii cu care apar evenimente extreme) si indirect, prin
consecintele acestor schimbari asupra infrastructurii, asupra sistemelor biologice,

59/147
asupra atmosferei, asupra resurselor etc., fiind destul de probabil ca, termen lung, sa
predomine aceste efecte indirecte.
Efectele directe asupra sanatatii includ cresterea mortalitatii (predomina
cardiorespiratorie, de exemplu , in 2003 valurile de temperaturi extreme au cauzat
decesul a peste 20.000 de persoane in Europa si a peste 1500 in India ) si morbiditatii
datorate unei cresteri anticipate a intensitatii duratei valurilor de caldura.
Efectele indirecte se refera la sporirea potentialul de transmitere a bolilor infectioase
(malaria, febra galbena, encefalita virala etc.), rezultand din extinderea domeniu
geografic si a sezoanelor favorabile organismelor vector ale bolilor. Spre exemp
potentialul de trai nsmitere al malariei la o crestere cu 2 - 3 C a temperaturii, ar spori
la 45% din populafia lumii la 60% pana in ultima jumatate a secolului urmator.
Aceasta ar putea conduce la o crestere a incidentei malariei de la aproximativ 50 - 80
milioane de cazuri anuale pana la aproximativ 500 milioane cazuri anual, la nivel
global, precadere in cadrul populatiilor tropicale, subtropicale sau celor mai putin
protejate din zonele temperate. Alte boli infectioase isi pot spori incidenta ca rezultat
temperaturilor ridicate, al inundatiilor tot mai dese si al cresterii densitatii populatiei.
Temperaturile mai calde permit miscarea mai usoara a insectelor purtatoare de boli si
traiul animalelor si microbilor in zone care o data nu permiteau acest lucru (de
exemplu, rspndirea bolilor transmise de cpue). ndeosebi persoanele n vrst, cu
acces limitat la serviciile de sntate, ar reprezenta un segment vulnerabil al
populaiei.Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca in anul 2000 schimbarile
climatice au produs decesul a circa 150.000 persoane si statueaza ca in viitor
procentul va creste. Efecte indirecte aditionale includ anifestari respiratorii si alergice
datorita cresterii concentratiilor poluantilor in atmosfera. Expunerea la un aer poluat si
la evenimen atmosferice stresante sporesc gradul de mortalitate si de morbiditate.
Unele regiuni se confrunfrunta cu un declin al caracteristicilor nutritionale ca rezultat
al impactului negativ asupra productivitatii agricole si a productiei de peste.
Consecinte majore asupra sanatatii umane vor avea si limitarea sau poluarea
rezervelor de apa dulce. Extinderea tulburarilor de sanatate determinate de
schimbarile climatice depinde de numerosi factori, coexistenti si in interactiune,
factori ce caracterizeaza vulnerabilitatea unei populatii, inclusiv de circumstantele de
mediu si socio-economice, de starea imunitara si nutritionala, densitatea populatiei si
accesul la servicii de asistenta sociala de calitate incluzand o tehnologie de protectie
(purificarea aerului, aerul condifionat, vaccinarea etc), pregatirea pentru dezastre si
ingrijirea potrivita.

Cuvinte cheie: agricultura, productia forestiera, criosfera, regiuni montane,

hidrologia si managemntul resurselor de apa, pescuitul, deplasarea speciilor, efecte
multiple, infrastructuri socio-economice, sanatate umana.

Intrebari:

1. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra sistemelor din

zona de coasta a marilor si oceanelor.
2. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra hidrologiei si
managementului resurselor de apa.
3. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra productiei
padurilor.
4. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra deserturilor.

60/147
 5. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra pescuitului.

CURS VI

Schimbari ale mediului la nivel global; tendinte actuale in utilizarea si structura

terenurilor;

Principalele tendinte in utilizarea terenurilor in Europa

UTILIZAREA SOLURILOR DETERMIN SCHIMBRI FR PRECEDENT N PEISAJE,

ECOSISTEME I MEDIU. ZONELE URBANE I INFRASTRUCTURA AFERENT SUNT
UTILIZATORII DE SOLURI CU CEA MAI RAPID CRETERE, N PRINCIPAL PENTRU
TERENURILE AGRICOLE PRODUCTIVE. PEISAJELE RURALE SUNT N SCHIMBARE
DATORIT INTENSIFICRII AGRICULTURII, ABANDONRII TERENURILOR I
EXPLOATRII FORESTIERE. ZONELE DE COAST I DE MUNTE SUNT SUPUSE UNUI
PROCES DE REORGANIZARE SPAIAL PROFUND PENTRU INTEGRAREA TURISMULUI
INTENSIV I A ACTIVITILOR DE RECREARE.

ACTIVITI PRECUM AGRICULTURA, SILVICULTURA, TRANSPORTURILE I

LOCUINELE UTILIZEAZ SOL, SCHIMBNDU-I STAREA NATURAL I FUNCIILE.
MULTE PROBLEME DE MEDIU SE NASC DIN UTILIZAREA TERENURILOR; ACEST
LUCRU DUCE LA SCHIMBRI CLIMATICE, PIERDEREA BIODIVERSITII I POLUAREA
APEI, A SOLURILOR I A AERULUI. IMPACTURILE POT FI DIRECTE, DE EXEMPLU
DETERIORAREA HABITATELOR NATURALE I A PEISAJELOR, SAU INDIRECTE, DE
EXEMPLU IZOLAREA SOLULUI I DEFRIAREA, SPORIND RISCURILE DE INUNDAII.

61/147
SCHIMBRILE CLIMATICE DUC LA DEERTIFICARE, LA SCHIMBRI N NVELIUL
TERESTRU I VIITURI, PRINTRE ALTELE.

PENTRU C 75% DIN POPULAIA EUROPEI TRIETE N ORAE, PROBLEMELE

UTILIZRII TERENURILOR URBANE SUNT, N PREZENT, DE O IMPORTAN MAJOR.
TOTUI, GESTIONAREA TERENURILOR AGRICOLE I A MULTIPLELOR FUNCII ALE
ACESTORA - PRODUCIA ALIMENTAR, CONSERVAREA NATURII, RECREARE I
LOCUINE - ESTE LA FEL DE IMPORTANT.

OCUPAREA CRESCUT A TERENURILOR PENTRU URBANIZARE ARE LOC N PRINCIPAL

PENTRU TERENURI AGRICOLE. N PERIOADA 1990-2000, DIN TOATE SUPRAFEELE
TRANSFORMATE N TERENURI ARTIFICIALE, 48% AU FOST TERENURI ARABILE SAU
SUB CULTURI PERMANENTE I 36% AU FOST PUNI SAU TERENURI AGRICOLE
MIXTE.

CRETEREA N TRANSPORTURI A AMPLIFICAT OCUPAREA TERENURILOR DE CTRE

INFRASTRUCTURA TRANSPORTURILOR.

MUNII I REGIUNILE NALTE, REZERVOARELE DE AP ALE EUROPEI, SUNT

ABANDONATE DE UTILIZATORII TRADIIONALI PRECUM CIOBANII, CARE SUNT
NLOCUII DE SCHIORI.

GESTIONAREA PDURILOR A TREBUIT S SE ADAPTEZE LA CEREREA ECONOMIC

GLOBAL PENTRU PRODUCIA DE CHERESTEA.

ZONELE DE COAST SUNT TRANSFORMATE N SUPRAFEE ARTIFICIALE CREATE DE

OAMENI NTR-UN RITM I MAI ACCELERAT. NUMRUL POPULAIEI DE-A LUNGUL
COASTELOR EUROPEI ESTE N CONTINU CRETERE, UNEORI CHIAR MAI RAPID
DECT N ZONELE CONTINENTALE. TURISMUL PARE A FI CEA MAI IMPORTANT
ACTIVITATE MARITIM, N SPECIAL N RILE DE SUD I, DE ASEMENEA, N CELE DE
LA MAREA BALTIC, PRECUM POLONIA I FINLANDA. ACEAST ACTIVITATE ARE
UN IMPACT SEZONIER I SPAIAL FOARTE RIDICAT; FLUXURILE DE TURISM
AFECTEAZ NTREAGA EUROP.

ZONELE DE COAST SUNT URBANIZATE CU O VITEZ ACCELERAT. DENSITILE

POPULAIEI N REGIUNILE DE COAST SUNT, N MEDIE, CU 10% MAI MARI DECT
ECHIVALENTUL CONTINENTAL AL ACESTORA. PROCESUL DE TRANSFORMARE A
ZONELOR NATURALE DE PE COAST N SUPRAFEE ARTIFICIALE CRETE NTR-UN
RITM CHIAR MAI ACCELERAT DECT DENSITATEA POPULAIEI. PRINCIPALELE
CAUZE SUNT LOCUINELE (N PRINCIPAL LOCUINE SECUNDARE N MULTE ZONE),
SERVICIILE, RECREAREA I INFRASTRUCTURA TRANSPORTURILOR.

62/147
Fig. 1: Contributia relativa (%) a dezvoltarii categoriilor de utilizare urbana si alte
utilizari artificiale din totalul terenurilor utilizate in Europa.

-48,4% teren arabil si recolte permanente,

-35,7% pasuni amenajate si ferme mixte,

-9% paduri si tufisuri de tranzitie,

-5,7% pasuni naturale, vegetatie sclerofila.

-0,4% spatii deschise cu vegetatie marunta sau lipsa

-0,3% terenuri mlastinoase,

-0,5% cursuri de apa.

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

Europa
Cea mai importanta categorie de utilizare a terenurilor in Europa este cea pentru
agricultura. Intre 1990-2000, 48% din suprafata totala care a suferit schimbari catre
suprafete artificiale a fost terenul arabil si recoltele permanente, in special in:

- Danemarca (80 %) ,

- Germania (72 %).

Pasunile si fermele mixte reprezinta 36% din total. (Irlanada 80% si Olanda 60%).

Proportia suprafetelor de plantatii forestiere si alte suprafete pentru dezvoltari de

63/147
utilizari artificiale sunt importante in Portugalia (35%), Spania (31%) si Grecia
(23%).

Fig. 2: Suparafete pe tipuri de activitati antropice /an in 23 de tari Europene, 1990-2000

(Ver. 1.00).

-verde inchis : mine si exploatari de suprafata,

-verde deschis: retele de transport si infrastructure,

-albastru: locatii comerciale si industriale,

-rosu : case, servicii si recreere.

Data source: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

EVALUARE SPECIFICA

Dezvoltarea imobiliara, casele, serviciile si recreeerea au reprezentat 50% din

dezvoltarea urbana intre 1990-2000.

Situatia variaza de la tara la tara:

-70% (Luxemburg and Irlanda),

-16% Grecia,

-22% Polonia (majoritate dezvoltarea industriala si comerciala).

64/147
Fig. 3: Media anuala urbana a dezvoltarii urbane intre 1990-2000 (% din dezvoltarea
urbana la nivelul a 23-tari din UE).

Cele mai improtante dezvoltari europene ale zonei urbane intre 1990-2000 sunt in
Germania, Franta si Spania, Italia.

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

Fig. 4: Media anuala urbana a dezvoltarii urbane intre 1990-2000 (% din dezvoltarea
urbana la nivelul anului 1990).

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB), Corine Land Cover (CLC) 1990
and 2000, ETC/TE

EVALUAREA SPECIFICA

Terenul detinut de catre dezvoltarea urbana si alte dezvoltari artifdiciale in 23 de tari

europene analizate de Corine Land Cover 2000 a crescut cu 917 224 hectares in 10
ani ( 0.3% din teritoriul total al acestor tari).

Contributia fiecarei tari la dezvoltarea totala europeana urbana si de infrastructura:

-22% (Germania),

-0.02% (Letonia),

65/147
- Franta (15%),

-Spania (13.3%) ,

-Italia (9.1%).

B. EVALUAREA RESURSELOR FORESTIERE GLOBALE

Instituiile internaionale au pus la punct o metodologie de evaluare i

inventariere a resurselor forestiere, care a luat n considerare progresul nregistrat n
evalurile fcute pn n anul 2000 i care este compatibil diverselor situaii
existente la nivel global, n prezent, metodologie folosit la elaborarea studiului
Organizaiei pentru Alimentaie i Agricultur (FAO): Global Forest Resources
Assessement 2000 FRA 2000 (Evaluarea resurselor forestiere globale 2000). De
asemenea, pentru evaluarea global a pdurilor n cadrul Intergovernmental Panel on
Forests (IPF) s-a luat n consens decizia de a se folosi un procent minim de 10% de
acoperire cu vegetaie forestier, ca o definitie obinuit pentru pdurile din toate
rile. Astfel, datele globale furnizate de FRA 2000 au fost omogene. Acest lucru s-a
realizat n cadrul programului Global Forest Resources Assessement 2000 al FAO,
program considerat cel mai cuprinztor dintre rapoartele FAO de la nfiinarea
organizaiei. Evaluarea resurselor forestiere pentru zona temperat i boreal s-a
realizat ntr-un subprogram al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaiei
Naiunilor Unite (UN-ECE/FAO), intitulat Resursele forestiere pentru Europa, CIS,
America de Nord, Australia, Japonia, si Noua Zeelanda (TBFRA 2000). Evaluarea
resurselor forestiere prin programul FRA 2000 s-a fcut pentru urmtoarele
caracteristici: suprafaa pdurilor i modificrile de suprafa, volumul de lemn i
volumul de biomas, plantaiile forestiere, vegetaia forestier din afara fondului
forestier, diversitatea biologic, managementul forestier, arii protejate forestiere FRA
2000, incendii, aprovizionarea cu lemn, produse forestiere nelemnoase.

Evaluarea suprafeei pdurilor i a modificrilor de suprafa

CONFORM ESTIMRILOR FAO/FRA 2000, PDURILE LUMII ACOPEREAU N

2000 O SUPRAFA DE 3.869.455.000 HECTARE, ADIC APROXIMATIV 30% DIN
SUPRAFAA USCATULUI PE GLOB (13.063.900.000 HA). CELE MAI MARI SUPRAFEE
CU PDURI LE GSIM N EUROPA CU FEDERATIA RUSA (1.039.251.000 HA,
RESPECTIV 46%), AMERICA DE SUD (885.618.000 HA, RESPECTIV 50,5%) I
AMERICA DE NORD I CENTRAL (549.304.000 HA, RESPECTIV 25,7%). RILE CU
SUPRAFEELE CELE MAI MARI DE PDURI SUNT: FEDERAIA RUS (851.392.000 HA,
RESPECTIV 5,8 HA/LOCUITOR), BRAZILIA (543.905.000 HA, RESPECTIV 3,2
HA/LOCUITOR), CANADA (244.551.000 HA, RESPECTIV 7,9 HA/LOCUITOR), STATELE
UNITE (225.993.000 HA, RESPECTIV 0,8 HA/LOCUITOR), CHINA (163.480.000,
RESPECTIV 0,1 HA/LOCUITOR), AUSTRALIA (154.539.000 HA, RESPECTIV 8,3%
HA/LOCUITOR), INDONEZIA (104.986.000 HA, RESPECTIV 0,5 HA/LOCUITOR).

66/147
MODIFICAREA NET N SUPRAFAA GLOBAL A PDURILOR, A FOST DE 9.4
MILIOANE HECTARE/AN, REPREZENTND DIFERENA DINTRE RATA
DESPDURIRILOR N PDURILE NATURALE (14.6 MILIOANE HECTARE/AN) I
EXPANSIUNEA PDURILOR NATURALE I A PLANTAIILOR FORESTIERE (5.2
MILIOANE HECTARE/AN) (FAO-2000). CELE MAI MARI PIERDERI DE PDURE AU
FOST LA TROPICE. RATA MODIFICARII NETE A FOST MAI REDUS N ANII 90
COMPARATIV CU ANII 80.

Plantaiile forestiere

Plantaiile forestiere acopereau la nivel global 187 000 000 ha in 2000 (62% in
Asia), avnd n medie o rat a creterii anuale n suprafa de 4,5 milioane
mc faa de 1995. 89% din plantaiile recente se nregistreaz n Asia i
America de Sud, unde se planteaz n special specii repede cresctoare ca i
Eucalyptus sp. i Accacia sp. n zonele temperate i boreale se planteaz n
general pini, alte conifere i plopi. Plantaiile furnizeaz circa 35% din lemnul
rotund pus in circuit comercial la nivel global. n viitor cre;te interesul pentru
plantaiile forestiere fcute n contextul evalurii comerciale a carbonului
atmosferic stocat.

Vegetaia forestier din afara fondului forestier

Exista studii fcute n unele ri pentru evaluarea vegetaiei din afara fondului
forestier, dar o evaluare la nivel global nu s-a facut nc.

Cuvinte cheie: DEZVOLTARE URBANA, UTILIZAREA TERENURILOR, AGRICULTURA, PADURI

UNIUNEA EUROPEANA, RESURSE FORESTIERE GLOBALE, FAO-ORGANIZTIA PENTRU
ALIMENTATIE SI AGRICULTURA, PLANTATII FORESTIERE, DEFRISARI, VEGETATIE DIN AFARA
FONDULUI FORESTIER.

INTREBARI:
1. CARE SUNT ELEMNTELE DETERMINANTE ALE DEZVOLTARII URBANE SI ALE
DEZVOLTARII UTILIZARII ARTIFICIALE A TERENURILOR?
2. UNDE AU APARUT CELE MAI INTENSE DEZVOLTARI URBANE DIN EUROPA
INTRE 1990-2000?
3. UNDE AU APARUT CELE MAI INTENSE DEZVOLTARI COMERCIALE SI
INDUSTRIUALE DIN EUROPA INTRE 1990-2000?
4. CARE SUNT PRINCIPALELE ZONE CU SCADEREA A SUPAFETEI DE PADURE PE
GLOB?
5. CARE SUNT PRINCIPALELE ZONE CU CRESTERE A SUPAFETEI DE PADURE PE
GLOB?

67/147
 CURS VII

Schimbari ale mediului la nivel global;

Monitorizarea biodiversitatii.

evoluii recente: schimbri privind diversitatea biologic, specii

invazive

ORGANIZAIA PENTRU ALIMENTAIE I AGRICULTUR (FAO) DEFINETE

DIVERSITATEA BIOLOGIC CA: VARIETATEA FORMELOR DE VIA, ROLUL
ECOLOGIC PE CARE L JOAC I DIVERSITATEA GENETIC PE CARE O CONIN.
EVALURILE FCUTE IN CONT DE ANUMII INDICATORI CE DEFINESC STAREA
ACTUAL I TENDINELE DIVERSITII BIOLOGICE: NATURALITATEA, STATUS-UL
ACTUAL (CATEGORIA IUCN), GRADUL DE FRAGMENTARE I INFORMAII CE
DEFINESC ZONA ECOLOGIC N CARE SE AFL PDUREA RESPECTIV. DATORIT
CONFUZIILOR LEGATE DE TERMINOLOGIE I TRADUCEREA TERMENILOR,
STATISTICILE GLOBALE SUNT NERELEVANTE.
EXIST LA ORA ACTUAL DOU EVALURI:
CENTRUL MONDIAL DE MONITORIZARE I CONSERVARE AL UNEP - UNITED
NATIONS ENVIRONMENT PROGRAMME-WORLD CONSERVATION MONITORING
CENTRE UNEP-WCMC) A EFECTUAT O EVALUARE PENTRU FAO. CONFORM
ACESTEI EVALURI 12,4% DIN PDURI SUNT PROTEJATE N CONFORMITATE CU
CLASIFICRILE IUCN.
UNECE-FAO A FCUT O EVALUARE N RILE INDUSTRIALIZATE, BAZAT PE UN
CHESTIONAR.
CU TOATE C DEINE VALORI DEOSEBITE N CEEA CE PRIVESTE
BIODIVERSITATEA I ARIILE PROTEJATE FORESTIERE, ARA NOASTR NU ESTE
PREZENTAT N DATE REALE I RELEVANTE N STATISTICI, SAU CHIAR LIPSETE
ATT LA NIVEL GLOBAL (FRA 2000), CT I LA NIVEL EUROPEAN (RAPORTUL
STATE OF EUROPE`S FORESTS 2003- MINISTERIAL CONFRENCE ON THE
PROTECTION OF FOREST IN EUROPE-MCPFE, VIENNA). N CONTINUARE TREBUIE
DEPUSE EFORTURI N ACEST DOMENIU, NTRUCT STAREA ACTUAL A LUCRURILOR
POATE FI MULT MBUNTIT CU OCAZIA IMPLEMENTRII DIRECTIVELOR
EUROPENE (FOREST FOCUS, PASRI I HABITATE) LA NOI N AR.

PROPUNERE PENTRU MSURAREA I MONITORIZAREA DIVERSITII

ECOSISTEMELOR FORESTIERE
EVALUAREA I MONITORIZAREA DIVERSITII ECOSISTEMELOR I COMUNITILOR
ESTE CEA MAI DE INTERES ACTIVITATE ACTUAL PRIVIND OCORTIREA NATURII.
PENTRU ACEST LUCRU TREBUIE S SE DEZVOLTE I METODOLOGII DE EVALUARE I
MONITORIZARE A UNOR SETURI DE DATE-CHEIE PE SUBDOMENII I S SE

68/147
URMREASC INCLUDEREA LOR NTR-UN SISTEM DE LUCRU INTEGRAT CU TOATE
SISTEMELE EXISTENTE DE MONITORIZARE A MEDIULUI NCONJURTOR.
ORICE SISTEM DE MSURARE I MONITORIZARE TREBUIE S POAT DETERMINA
URMTOARELE CARACTERISTICI (BORLEA ET AL.- 2005):
STAREA ACTUAL,
EFECTELE STRII ACTUALE,
TENDINELE PE TERMEN SCURT I PROGNOZA PE TERMEN LUNG.
ALTE CERINE ALE SISTEMELOR DE MONITORIZAREA DIVERSITII
ECOSISTEMELOR I COMUNITILOR SUNT:
EVALUAREA CERINELOR SPECIFICE DE MONITORIZARE,
PROMOVAREA UNEI RELAII COMPREHENSIVE A RELAIEI ECOSISTEMULUI
CU MEDIUL NCONJURTOR,
EFICIEN SPORIT,
FLEXIBILITATE N IMPLEMENTARE,
COSTURI MINIMALE,
ARMONIZAREA GENERAL A CULEGERII DATELOR,
COMPATIBILITATE CU NECESITILE CURENTE DE RAPORTARE PENTRU
CONVENIILE I PROTOCOALELE INTERNAIONALE,
PROMOVAREA OCROTIRII NATURII N SCOPUL DEZVOLTRII DURABILE A
SOCIETII.

SISTEMUL DE MSURARE I MONITORIZARE AL BIODIVERSITII PDURILOR

TREBUIE:
S CONTINUE MUNCA DEPUS ANTERIOR I S VALORIFICE LA MAXIMUM
REZULTATELE POZITIVE DEJA NREGISTRATE,
S DEZVOLTE MIJLOACE DE STUDIU, EXPERIMENTE, PROIECTE PILOT I
DEMONSTRATIVE,
S ADNCEASC CERCETRILE PRIVIND INFLUENA ANTROPIC ASUPRA NATURII,
S EVALUEZE IMPACTUL SCHIMBRILOR GLOBALE ASUPRA DIVERSITII
ECOSISTEMELOR I A COMUNITILOR,
S IDENTIFICE ELEMENTELE STRUCTURALE I FUNCIONALE ALE ELEMENTELOR
ECOSISTEMELOR CA INDICATORI AI EVALURII STRII ACTUALE I A TENDINELOR.
PRINCIPALELE AMENINRI IDENTIFICATE DE CTRE COMISIA EUROPEAN
(DIRECTIVA 2152/2003 A CE) LA ADRESA BIODIVERSITII PDURILOR I A NATURII
N GENERAL PE CONTINENTUL EUROPEAN SUNT:
CONDIIILE CLIMATICE EXTREME,
BOLILE I DUNTORII,
SCHIMBRILE CLIMATICE GLOBALE,
INCENDIILE,
POLUAREA,
FRAGMENTAREA AREALELOR.
PENTRU A APRECIA N CE MSUR UN ECOSISTEM ESTE PERTURBAT EL TREBUIE
RAPORTAT LA UN UN ECOSISTEM NEPERTURBAT, CONSIDERAT STANDARD, FA DE
CARE S SE APRECIEZE GRADUL DE PERTURBARE. ACEST LUCRU SE POATE APRECIA
PRIN EFECTUAREA UNOR MSURTORI ALE UNOR CARCTERISTICI CUM ESTE RATA
PIERDERILOR SAU SCHIMBRILOR I COMPARAREA LOR CU SITUAIA CONSIDERAT
STANDARD. PENTRU C MEDIUL NATURAL ESTE DINAMIC ACEST LUCRU ESTE
DEOSEBIT DE DIFICIL DE REALIZAT.

69/147
LA SCARA GLOBULUI, IMPRESIA GENERAL ESTE C SUPRAFAA CULTURILOR
AGRICOLE CRETE I SUPRAFEELE OCUPATE DE PDURI I PUNI SCAD.
CONCLUZIA SE BAZEAZ PE EVOLUIA UTILIZRII PMNTULUI N PERIOADA 1700-
1980 (WORLD CONSERVATION MONITORING CENTER, 1992). N PRINCIPAL,
PDURILE AU FOST TRANSFORMATE N CULTURI AGRICOLE. TOTUI N EUROPA, DE
EXEMPLU, SUPRAFAA PDURILOR A CRESCUT N SECOLUL XX, DAR ACESTA ESTE
REZULTATUL SUPRAPRODUCIEI AGRICOLE, CARE A DISPONIBILIZAT TERENURI
AGRICOLE PENTRU ALTE UTILIZRI. N GENERAL PLANTAIILE DE ARBORI AU FOST
FCUTE CU MONOCULTURI DE RINOASE, SALCM SAU PLOPI. N ROMNIA
SUPRAFAA TERENURILOR ACOPERITE CU VEGETAIE FORESTIER CRETE N
SPECIAL N ZONA PUNILOR DE DEAL I MUNTE I DE ASEMENEA TREBUIE
SUBLINIAT C EXIST CADRUL LEGAL N CEEA CE PRIVETE PLANTAREA CU
VEGETAIE FORESTIER A TERENURILOR AGRICOLE ABANDONATE PRECUM I A
TERENURILOR DEGRADATE. ASTZI ACESTE SCHIMBRI SUNT ANALIZATE CU
TEHNICA GIS, SUNT CARTOGRAFIATE I EFECTELE LOR SUNT MSURATE. PN N
ANUL 2050 TEMPERATURA GLOBAL VA CRETE SEMNIFICATIV I VOR FI AFECTATE
ORGANISMELE INDIVIDUALE, COMUNITILE, ECOSISTEMELE NATURALE,
CICLURILE BIOCHIMICE GLOBALE I, N GENERAL VA FI MODIFCAT
BIODIVERSITATEA. PRINCIPALA CAUZ A PIERDERII BIODIVERSITII ESTE
CONSIDERAT ASTZI FRAGMENTAREA ECOSISTEMELOR NATURALE.
N GENERAL MONITORIZAREA BIODIVERSITII ARE CA SCOP EVALUAREA STRII I
DEZVOLTRII BIODIVERSITII PENTRU O PERIOAD DE TIMP CU DEFINIII I
METODOLOGII BINE STABILITE I REPETABILE PENTRU SECURIZAREA DATELOR PE
PERIOADA MONITORIZRII. N GENERAL TOATE MONITORIZRILE FCUTE PN
ACUM NU AU FOST ADRESATE LA MODUL GENERAL CI AU SERVIT NEVOILOR
SPECIFICE CUM AR FI MONITORIZAREA UNOR GRUPURI SAU HABITATE
SELECIONATE.
ETAPELE METODOLOGICE PENTRU MONITORIZAREA BIODIVERSITII SUNT:
STABILIREA DOMENIULUI DE MONITORIZARE (DEFINIREA LIMITELOR
GEOGRAFICE ALE DOMENIULUI),
STABILIREA BAZEI DE REFERIN PENTRU MONITORIZARE
(BIODIVERSITATEA NATURAL),
STABILIREA METODELOR DE EVALUARE I MONITORIZARE :
ANALIZA DATELOR ISTORICE,
OBSERVAII I MSURTORI N SUPRAFEE EXPERIMENTALE PERMANENTE,
OBSERVAII I MSURTORI N SUPRAFEE EXPERIMENTALE (HABITATE)
SELECIONATE,
FOLOSIREA ELEMENTELOR DE SINERGIE CU SISTEMELE DE MONITORIZARE
EXISTENTE : PROIECTE, REELE, INVENTARE NAIONALE, RAPOARTE
INTERNAIONALE, CLASIFICRI I HRI EXISTENTE,
UTILIZAREA TEHNICILOR SATELITARE.
STABILIREA SETURILOR DE DATE CHEIE PENTRU URMTOARELE NIVELURI :
- INDIVIDUAL: - STRUCTURAL,
- COMPOZIIONAL,
- FUNCIONAL.
- SUPRAFA DE PROB: - STRUCTURAL,
- COMPOZIIONAL,
- FUNCIONAL.
- ECOSISTEM: - STRUCTURAL,
- COMPOZIIONAL,

70/147
 - FUNCIONAL.
- NAIONAL: - STRUCTURAL,
- COMPOZIIONAL,
- FUNCIONAL.

MANAGEMENTUL DATELOR:
DEZVOLTAREA UNEI BAZE DE DATE CUPRINZTOARE CARE S INCLUD I S PROCE-
SEZE INFORMAII DINTR-O PERIOAD ISTORIC LARG, ATT DIN SURSE CURENTE
CT I DIN CERCETRI MAI VECHI,
REEVALUAREA DAC ESTE CAZUL A MATERIALELOR DIN MUZEE,
REINTERPRETAREA DATELOR ISTORICE N CONTEXT ACTUALIZAT,
SUPRAVEGHEREA PERMANENT I REANALIZAREA SUPRAFEELOR PERMANENTE
DIN TEREN,
INTEGRAREA CULEGERII DE INFORMAII DESPRE BIODIVERSITATEA CU A
PROGRAMELOR DE INVENTARIERE MULTI-RESURSE.
ORICE SISTEM DE MSURARE I MONITORIZARE A DIVERSITII TREBUIE S
ACIONEZE SINERGIC CU CELELALTE ORGANISME DE MONITORIZARE EXISTENTE LA
NIVEL INTERNAIONAL, PAN-EUROPEAN SAU NAIONAL.

SPECII INVAZIVE

IN ULTIMELE DECENII, MARCATE DE ACCENTUAREA PROCESULUI DE GLOBALIZARE

SUB TOATE FORMELE SALE, PROBLEMA SPECIILOR STRAINE INVAZIVE A CUNOSCUT
O EXACERBARE FARA PRECEDENT LA SCARA MONDIALA. INTENSIFICAREA
SCHIMBURILOR COMERCIALE PE CALE ACVATICA MARITIME SAU PRIN UTILIZAREA
CURSURILOR DE APA INTERIOARE (INCLUSIV PRIN DESCHIDEREA UNOR CANALE DE
NAVIGATIE INTRACONTINENTALE), INTENSIFICAREA FARA PRECEDENT A
TURISMULUI CA SI SCHIMBARILE CLIMATICE GLOBALE S-AU CONSTITUIT IN TOT
ATATEA CATEGORII MAJORE DE FACTORI CARE FAVORIZEAZA PATRUNDEREA
SPECIILOR STRAINE INVAZIVE.
DIN ACESTE MOTIVE, SPECIILE STRAINE INVAZIVE AU DEVENIT UN SUBIECT
IMPORTANT ABORDAT DE COMUNITATEA INTERNATIONALA, RELEVANDU-SE
NECESITATEA UNEI COLABORARI LA DIFERITE NIVELURI PRECUM SI O ABORDARE
PLURIDISCIPLINARA LA NIVELUL STRUCTURILOR ADMINISTRATIVE, ACADEMICE SI A
COMUNITATILOR LOCALE. ADOPTAREA DE MASURI PENTRU A LIMITA IMPACTUL
SPECIILOR STRAINE INVAZIVE ESTE O OBLIGATIVITATE ASUMATA PRIN SEMNAREA
CONVENIEI PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGIC (RATIFICATA PRIN LEGEA NR.58
DIN 13 IULIE 1994) SI A CONVENTIEI PRIVIND CONSERVAREA VIEII SLBATICE SI A
HABITATELOR NATURALE DIN EUROPA (CONVENTIA DE LA BERNA), LA CARE
ROMANIA A ADERAT PRIN LEGEA NR.13/1993.
DEZVOLTAREA UNOR PROGRAME SI STRATEGII LA NIVEL INTERNATIONAL A
REPREZENTAT REZULTANTA FIREASCA A ACESTUI MOD DE ABORDARE. PROGRAMUL
GLOBAL PRIVIND SPECIILE STRAINE INVAZIVE - GLOBAL INVASIVE SPECIES
PROGRAMME (GISP) - PROMOVEAZA COOPERAREA INTERREGIONALA CU PRIVIRE
LA SPECIILE STRAINE INVAZIVE, PUBLICAND TOTODATA O STRATEGIE GLOBALA
PRIVIND SPECIILE STRAINE INVAZIVE (GLOBAL STRATEGY ON INVASIVE ALIEN
SPECIES) SI UN PROTOCOL PRIVIND CELE MAI BUNE PRACTICE DE PREVENIRE SI
MANAGEMENT AL SITUATILOR CREATE DE NOILE SPECII INVAZIVE (TOOLKIT OF

71/147
BEST PREVENTION AND MANAGEMENT PRACTICES). CONVENIA ASUPRA
DIVERSITII BIOLOGICE (CDB) IDENTIFIC SPECIILE STRAINE INVAZIVE CA UNA
DIN PROBLEMELE INTERDISCIPLINARE DE MAXIM IMPORTAN. ACEAST
CONVENIE INTERNAIONAL CERE PRILOR COSEMNATARE S PREVIN
INTRODUCEREA, S TIN SUB CONTROL IAR IN MASURA POSIBILITATILOR SA
REALIZEZE ERADICAREA SPECIILOR INVASIVE CU IMPACT MAJOR ASUPRA
ECOSISTEMELOR, HABITATELOR SAU SPECIILOR INDIGENE (ART. 8 H). IN ANUL 2002
A FOST ADOPTATA LA CONFERINTA PARTILOR SEMNATARE A CDB A DAT
PUBLICITATII O DECIZIE SI O SERIE DE PRINCIPII DE BAZA. ACEASTA DECIZIE CERE
PARTILOR SEMNATARE SA TRATEZE CU PRIORITATE PROBLEMA SPECIILOR STRAINE
INVAZIVE SI SA ELABOREZE STRATEGII SI PANURI DE ACTIUNE NATIONALE SI
REGIONALE IN IDEEA DE A IMPLEMENTA PRINCIPIILE PROMOVATE DE CDB.
PRINCIPIILE ADOPTATE DE CDB IAU IN CALCUL O STRATEGIE BAZATA PE
PRINCIPIUL PRECAUTIEI, CARE CONSIDERA IN PRIMUL RAND ASPECTUL PREVENIRII:
ESTE MULT MAI EFICIENTA DIN PUNCT DE VEDERE AL COSTURILOR SI AL
PROBLEMELOR DE MEDIU PREVENIREA PATRUNDERII UNOR SPECII STRAINE
INVAZIVE DECAT ORICE MASURA ULTERIOARA. IN CAZUL IN CARE SPECIILE STRAINE
INVAZIVE AU PATRUNS TOTUSI, O IDENTIFICARE RAPIDA SI LUAREA DE MASURI
PREVENTIVE RADICALE SUNT ESENTIALE SI DE PREFERAT ORICAROR MASURI CARE
AR FI LUATE DUPA CE SPECIILE STRAINE INVAZIVE SE INSTALEAZA IN NOILE HABITATE.
IN CAZUL N CARE SPECIILE STRAINE INVAZIVE S-AU ACLIMATIZAT I INSTALAT, TREBUIE
AVUTE IN VEDERE MASURI DE CONTROL PE TERMEN LUNG.

Conventia de la Berna, ratificata de 38 de state europene cere statelor cosemnatare

sa controleze strict introducerea de specii straine invazive (Art. 11.2.b). O serie de
masuri in vederea unai implementari accelerate a acestui articol au fost luate,
acestea incluzand adoptarea de catre Comitetul Director a unor recomandari de
ordin general privind speciile straine invazive si problemele specifice ridicate de
acestea, editarea de rapoarte pe aceasta tema, organizarea de intalniri de lucru pe
aceasta tema sau crearea unor grupe de experti in domeniul speciilor invasive.
Cu toate aceste masuri de ordin administrative, atat la nivel European cat si la nivel
national, masurile luate in ceea ce priveste speciile straine invazive sunt mult in urma
altor regiuni ale globului unde au fost dezvoltate strategii de abordare a problemelor
produse de speciile straine invazive in mod holistic. Cu toate ca Europa in sine are o
serie de caracteristici specifice de natura sa produca dificultati in modul de abordare
a problemei speciilor invasive, aceasta nu ar trebui sa fie un motiv pentru amanarea
masurilor care trebuiesc luate.

Impactul multor specii straine invazive ar putea fi redus daca statele europene ar
aplica in mod uniform masurile de prevenire si control a speciilor straine invazive.
Multe din problemele acute create de unele specii straine invazive la nivel european
fi putut fi prevenite daca la nivel European ar fi existat o abordare unitara si rapida in
ceea ce priveste avertizarea si prevenirea impactului speciilor invasive.

Starea actuala de inactivitate fata de situatia speciilor straine invazive din marea
majoritate a statelor europene reprezinta o amenintare pentru biodiversitatea
regionala, sanatatea publica si economie. In perioada actuala, este esentiala
dezvoltarea unei cooperari eficiente la nivel national si regional in idea de a preveni
si diminua impactul speciilor straine invasive.

72/147
IN ROMANIA, IN CONFORMITATE CU CEL DE-AL TREILEA RAPORT NATIONAL PENTRU
CONVENTIA PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSIUTATII CBD,DIN 2005, SUNT
INREGISTRATE UN NUMAR DESTUL DE IMPORTANT DE SPECII STRAINE INVAZIVE.

PRIN SPECII STRINE CONSIDERM (CONFORM DEFINIIEI DIN CDB) TOATE SPECIILE I
SUBSPECIILE INTRODUSE N AFARA AREALULUI LOR NATURAL TRECUT SAU PREZENT DIN
TOATE GRUPELE TAXONOMICE. TERMENUL INCLUDE ORICE PARTE A ORGANISMULUI:
GAMEI, SEMINE, OU SAU PROPAGULE CARE AR PUTEA SUPRAVIEUI I ULTERIOR
REPRODUCE .

ASTFEL, IN RAPORT SUNT MENTIONATE 112 SPECII DE ARBORI EXOTICI DINTRE CARE
INSA DOAR 6 SUNT CONSIDERATE SPECII STRAINE INVAZIVE - ACER NEGUNDO, AILANTHUS
ALTISIMA, AMORPHA FRUTICOSA, CYTISUS SCOPARIUS, FRAXINUS AMERICANA SI
FRAXINUS PENNSYLVANICA. INTERESANT C DIN ACEST RAPORT LISPESTE SALCAMUL
ROBINIA PSEUDACACIA SPECIE STRAINE INVAZIVA DE ASEMENEA.

PENTRU ECOSISTEMELE ACVATICE, RATA DE PATRUNDERE DE SPECII STRAINE INVAZIVE

INCEPAND CU FINELE SECOLULUI XIX ESTE ESTIMATA A FI DE 3 4 ANI PENTRU APELE
COSTIERE ALE M RII NEGRE SI DE 4 5 ANI PENTRU APELE DULCI. IN TOTAL SUNT
INVENTARIATE 67 DE SPECII STRAINE INVAZIVE IN ECOSISTEMELE ACVATICE DIN ROMANIA,
DINTRE CARE 60% SUNT MARINE SI 40% DULCICOLE (GOMOIU ET AL., 2002).

IMPACTUL UNORA DINTRE SPECIILE STRAINE INVAZIVE IN MAREA NEAGRA - RAPANA

THOMASIANA, MNEMIOPSIS LEIDYI, MYA ARENARIA - ESTE EXTREM DE BINE
DOCUMENTAT, CA SI EFECTELE ACLIMATIZARII ACESTOR SPECII ASUPRA HABITATELOR
(GOMOIU ET AL. 2002).

IMPACTUL INTRODUCERII DE SALMONIDE CUM ESTE CAZUL PSTRVULUI CURCUBEU

IN LACURI ALPINE SITUATE IN ARII PROTEJATE ESTE DE ASEMENEA DOCUMENTAT, FIIND
REMARCATE DE SPECIALISTI DECLINUL POPULATIILOR DE AMFIBIENI SI CRUSTACEE.

PLANTATIILE DE SALCAM EL INSASI O SPECIE INVAZIVA AU FOST AFECTATE DESTUL DE

GRAV IN ULTIMII 5 ANI DE DOUA SPECII DE LEPIDOPTERE MINIERE ORIGINARE DIN AMERICA
DE NORD, IAR CASTANUL ORNAMENTAL ESTE PROFOUND AFECTAT PESTE TOT IN TARA DE
LARVELE MICROLEPIDOPTERULUI GRACILARIID CAMERARIA OHRIDELLA, ORIGINAR DIN
ZONA FOSTEI IUGOSLAVII.

LA NIVEL NATIONAL, MASURILE EXISTENTE SUNT INSUFICIENTE, LIMITATE CA SCOP SI

SECTORIALE. ASTFEL, EXISTA IN PORTURILE MARITIME UN CONTROL FORMAL AL APELOR
DE BALLAST SI A FOULINGULUI DE PE NAVE. INSTITUTUL DE CERCETARI AGRO-SILVICE
(ICAS) ARE IN COMPONENTA LABORATOARE CE PERMIT IDENTIFICAREA UNOR SPEII
INVASIVE, CU PRECADERE INSECTE MINIERE SAU DEFOLIATORI. DE ASEMENEA, LA NIVEL
NATIONAL EXISTA UN LABORATOR DE CARANTINA FITOSANITARA, CU REGLEMENTARI
STRICTE IN DOMENIU.

IN CONCLUZIE, SITUATIA ACTUALA IN ROMANIA POATE FI CARACTERIZATA PRIN:

- UN GRAD REDUS DE CONSTIENTIZARE AL OPINIEI PUBLICE SI IN CONSECINTA O OPOZITIE

A SOCIETATII CIVILE LA INTERVENTIILE ADMINISTRATIEI GUVERNAMENTALE;
- GRAD EXTREM DE REDUS DE ACCESIBILITATE A INFORMATIILOR STIINTIFICE, MAI ALES IN
LEGATURA CU IDENTIFICAREA SPECIILOR, ANALIZA DE RISC, ETC;
- ABSENTA UNEI ABORDARI PRIORITARE A ACTIUNILOR PRIVIND CONTROLUL SPECIILOR
INVAZIVE;

73/147
- INTRODUCERE NESTANJENITA A SPECIILOR INVAZIVE ADESEA PE CALEA POSTEI CA SI
MASURI INADECVATE DE INSPECTIE SI CARANTINA;
- CAPACITATE DE MONITORIZARE INADECVATA;
- LIPSA UNOR MASURI DE URGENTA EFECTIVE;
- LEGISLATIE DEPASITA SAU INADCVATA;

- SLABA COORDONARE INTRE AGENTIILE GUVERNAMENTALE, AUTORITATILE LOCALE SI

COMUNITATILE LOCALE.

Caracteristicile unei specii invazive de succes

Analize asupra speciilor invazive s-au efectuat la nceput pentru mediul terestru,
unde efectele erau mai cunoscute iar cror impactul ecologic i economic era mult
mai evident. Analiza speciilor invazive permite gruparea lor n mai multe categorii, n
funcie de zona de origine, de rolul ecologic, de grupul taxonomic, etc aspecte
discutate anterior.
Analiznd impactul ecologic al speciilor imigrate n Marea Neagr poate
releva unele aspecte extrem de interesante din punct de vedere tiinific. Marea
Neagr, ca bazin unic prin caracterele sale hidrobiologice reprezint un laborator
natural n care s-au selectat de-a lungul timpului o serie de specii ce au format
asociaii caracteristice. Stabilirea speciilor mediteraneene ntr-un habitat cu
caracteristici diferite de cele ale bazinului de origine la sfritul erei glaciare i
procesul de selecie natural a transformat treptat acest bazin marin ntr-o adevrat
mare a speciilor imigrante, ca i Marea Baltic. Insui procesul de adaptare al
acestor specii mediteraneene proces desfurat cu relativ puin timp n urm la
scar geologic i care continu i n prezent poate oferi date interesante despre
adaptabilitate n sine.
Ptrunderea de specii exotice n aceste asociaii caracterizate prin relativ
putine specii reprezint o oportunitate unic de a observa mecanismele aclimatizrii,
ca i rspunsul speciilor autohtone. Problemele ridicate de ptrunderea unor specii
ca Rapana venosa, Mya arenaria, Mnemiopsis leidyi i mai nou Beroe ovata
reprezint o oportunitate unic sub aspect tiinific pentru a descifra mecanismele
aclimatizrii.
In lumina datelor acumulate pn n prezent, nu orice specie care patrunde
accidental intr-un nou habitat poate avea un succes ecologic, i cu att mai puin
unul rapid. Trebuie s inem cont ca n apa de balast sau pe coca navelor, lunar sunt
transportate la mii de kilometri distan de locul de origine mii de specii de organisme
marine. Ins, extrem de puine reuesc s se menin n noile habitate, i i mai
puine au succes evolutiv. Acestea sunt specii cu mare capacitate de adaptare, care
cel mai adesea modific n mod ireversibil comunitile de organisme autohtone.

74/147
132
Pentru a se integra rapid n noul habitat, o specie imigrata trebuie sa indeplineasca
anumite conditii, n lipsa carora, chiar daca reuseste sa se mentina ctva timp, n
final va fi eliminata de conjunctura factorilor de mediu din noul habitat.
Cteva caracteristici eseniale ale unor specii imigrante au fost astfel stabilite
(Ehrilch, 1989). Astfel, este esenial ca o specie invaziv s posede cteva din
trsturile de mai jos pentru a se dovedi o specie invaziv de succes:
- s aib un areal larg;
- s fie abundent n zonele de origine;
- s fie o specie vagil;
- s prezinte un spectru trofic larg;
- s fie capabil de a dezvolta att strategii de tip r ct i de tip k;
- s posede o larg variabilitate genetic;
- s posede instinct gregar;
- femelele unor astfel de specii s fie capabile s colonizeze singure;
- s aib talia mai mare dect a speciilor nrudite din ecosistemul invadat;
- s fie asociat cu omul;
- s posede o larg plasticitate ecologic.

Cu toate c aceste caracteristici au fost stabilite iniial pentru speciile terestre, ele se
aplic de regul i speciilor acvatice, cu unele amendamente.

Exemple de specii invazive

GINDACUL DE COLORADO, PLANTA "MARITA-MA, MAMA", MURGOIUL BALTAT, SACALUL,

BIBANUL SOARE SI BIZAMUL AU CEL PUTIN UN LUCRU IN COMUN: SINT TOATE SPECII
INVAZIVE, CARE AU AJUNS IN ROMANIA, S- AU ACLIMATIZAT AICI SI AU PUS O AMPRENTA
EVIDENTA ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR. NEGATIVA, IN MAJORITATEA CAZURILOR.

FAZANII
"ATUNCI CIND AJUNG INTR-UN NOU AREAL, ELE FIIND SPECII ALOHTONE, DECI STRAINE, N-
AU DUSMANI NATURALI. SI ATUNCI SE DEZVOLTA EXPLOZIV SI POT PRODUCE PAGUBE.
PASARILE NU FAC STRICACIUNI. CELE INVAZIVE AR FI GUGUSTIUCUL, VRABIA SPANIOLA,
STURZUL DE VARA, SPECII CARE SI-AU EXTINS AREALUL SI AU AJUNS LA NOI", DETALIAZA
BIOLOGUL MIRCEA GOGU BOGDAN. SI TOTUSI, EL MENTIONEAZA O EXCEPTIE: "FAZANUL
ESTE O SPECIE INDIANA, CARE A FOST ADUSA DE OM PENTRU A FI VINATA. DAR EL FACE
EXTRAORDINAR DE MULT RAU NATURII DIN ROMANIA. IN DELTA, EXISTA DOUA SPECII
FOARTE RARE, VIPERA DE STEPA SI O SOPIRLA DE DESERT, ALE CAROR POPULATII SINT
APROAPE IN EXTINCTIE DIN CAUZA FAZANULUI, CARE LE CONSUMA CU PREDILECTIE".

INSECTE
LA CAPITOLUL ENTOMOLOGIC, SE MENTIONEAZA CA S-AU INREGISTRAT 98 DE SPECII
STRAINE DE INSECTE.
DEPARTAMENTUL DE ECOLOGIE SISTEMICA AL UNIVERSITATII BUCURESTI, SE INTREABA
RETORIC: "CARE AR PUTEA FI PAGUBELE REALE PRODUSE DE GINDACUL DIN COLORADO
(SEMNALAT PENTRU PRIMA DATA IN 1952, LA SAPINTA), PRIN PIERDERILE DE RECOLTA,
VALOAREA PESTICIDELOR FOLOSITE IN COMBATERE SI AFECTAREA SANATATII
OAMENILOR DIN CAUZA REZIDUURILOR DE PESTICIDE DIN TUBERCULI?". SI
CONFERENTIARUL IOAN COROIU, DE LA CATEDRA DE ZOOLOGIE A UNIVERSITATII
"BABES-BOLYAI" DIN CLUJ, INVINOVATESTE ACELASI GINDAC, NUMINDU-L "BLESTEMUL
EUROPEI IMEDIAT DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL". CONFERENTIARUL CLUJEAN
ACUZA SI O ALTA INSECTA: "OMIDA PAROASA A DUDULUI", UN FLUTURE DIN AMERICA DE
NORD, ADUS ACCIDENTAL IN EUROPA. ESTE POLIFAG, CONSUMIND PESTE 130 DE SPECII
DE PLANTE (IERBURI SI FRUNZELE UNOR ARBORI).

MARMOTA SAU MARUL DISCORDIEI

NICI MAMIFERELE LOCALE NU DUC LIPSA DE CONCURENTA STRAINA. COROIU INVOCA
BIZAMUL, "UN SOBOLAN MARE, DE APA, ORIGINAR DIN AMERICA DE NORD. IN 1905, UN
NOBIL SCAPATAT DIN CEHIA A ADUS SASE EXEMPLARE CA SA FACA O CRESCATORIE
(PENTRU BLANA) SI SA ISI DREAGA AVEREA. S-
A PLICTISIT REPEDE, SI BIZAMII AU AJUNS IN
NATURA. IN 1924 SINT SEMNALATI LA PERIAM
(BANAT) SI IN 1954, IN DELTA DUNARII. APOI
AU IMPINZIT TOATE ZONELE MLASTINOASE DE
SES DIN TARA. AU DEVENIT O PACOSTE,
PENTRU CA AU INTRE 3 SI 10 PUI PE CICLU SI
TREI-PATRU CICLURI DE REPRODUCERE PE AN.
IN ULTIMA VREME, PAGUBELE NU MAI SINT ASA
DE MARI, CEEA CE INSEAMNA CA BIZAMUL SE
"INTEGREAZA"". DE LEPADAT NU E NICI MARMOTA. CONFERENTIARUL CLUJEAN
DETALIAZA: "MARMOTA A FOST ADUSA DIN ALPI, IN RETEZAT, APOI IN PIETROSUL
RODNEI, IN ANII ?70. TRAIESTE IN GOLUL ALPIN, DEASUPRA PADURII, ASA CA NU-I
PERICOL DE INVAZIE. UNII SUSTIN CA NU E INTRODUSA, PENTRU CA TRAIA LA NOI PINA IN
SECOLUL XVIII, DAR NU SINT DOVEZI CONCLUDENTE".

76/147
SACALUL
URMATOAREA E PILDA SACALULUI. COROIU PRECIZEAZA CA E ORIGINAR DIN "INDIA SI
CEYLON, VENIT NATURAL SPRE VEST SI INTRODUS IN PENINSULA BALCANICA, PROBABIL,
DE CATRE OM. ESTE O SPECIE TOT MAI FRECVENTA IN DOBROGEA SI LUNCA DUNARII SI
FACE PAGUBE LA IEPURI, IEZI DE CAPRIOARA, VITEI DE CERB SI CHIAR PURCEI DE
MISTRET. SE CREDE CA EXTINDEREA SACALULUI A FOST CONSECINTA EXTIRPARII LUPULUI
DIN EUROPA CENTRALA SI DE VEST". DELTA DUNARII SE CONFRUNTA DE CEVA TIMP CU
PREZENTA CIINELUI-ENOT, "ORIGINAR DIN USSURI (ESTUL ASIEI SEPTENTRIONALE). A
FOST ADUS DE SOVIETICI IN UCRAINA PENTRU BLANA, DE AICI A EVADAT PE CALE
NATURALA SPRE VEST. LA NOI A PATRUNS PE DOUA CAI: IN NORD IN JUDETUL SUCEAVA SI
MARAMURES, IN SUD, IN DELTA SI APOI PE DUNARE IN SUS. CRED CA A AJUNS PINA IN
AUSTRIA", BANUIESTE CONFERENTIARUL CLUJEAN.

SALCIMUL INFECTIOS
PROF. DR. STEFAN NECULAI, DE LA CATEDRA DE BIOLOGIE VEGETALA A UNIVERSITATII
"ALEXANDRU IOAN CUZA" DIN IASI, PRECIZEAZA CA SPECIILE DE PLANTE RECENT VENITE
LE-AU ELIMINAT UNEORI SAU MACAR LE-AU RARIT PE CELE AUTOHTONE. "UN EXEMPLU IN
ACEST SENS ESTE PLANTA NUMITA POPULAR BUSUIOCUL DRACULUI. PROVINE DIN PERU
SI A APARUT IN EUROPA LA SFIRSITUL SECOLULUI XVIII, CA PLANTA ORNAMENTALA, DAR
S-A SALBATICIT REPEDE. ESTE COMUNA PENTRU CULTURILE DE PRASITOARE, PRECUM
PORUMBUL, ABUNDENTA SI FACE CAM PATRU-CINCI GENERATII DE INDIVIZI PE AN. CEEA
CE O FACE FOARTE GREU DE COMBATUT, EA ATACIND IN SPECIAL CULTURILE DE
LEGUME", EXPLICA NECULAI. PROFESORUL IESEAN ADAUGA PE LISTA SI "SALCIMUL MIC
CARE A INVADAT DELTA DUNARII SI FACE PROBLEME IN REZERVATIA BIOSFEREI, FIIND
DIN CE IN CE MAI RASPINDIT SI ASTFEL CONCURIND CU ZALOGUL". CIT DESPRE PLANTELE
ACVATICE, NECULAI DA PILDA "CIUMEI APELOR, CU FRUNZE MICI, PROBABIL A VENIT IN
ROMANIA LIPITA DE VASE SI DE CORABII. ESTE DAUNATOARE MAI ALES PENTRU
PISCICULTURA". COROIU ESTIMEAZA NUMARUL PLANTELOR INTRODUSE IN ROMANIA LA
435, DIN CARE "38 SINT INVAZIVE SAU FOARTE INVAZIVE". CONFERENTIARUL CLUJEAN
COMPLETEAZA LISTA CU "MARITA-MA MAMA", O PLANTA IERBOASA DE 2-2,5 METRI, CU
FLORI GALBENE, ADUSA DIN AMERICA DE NORD CA PLANTA DECORATIVA. A SCAPAT DIN
PARCURI SI GRADINI SI A DEVENIT O PACOSTE PENTRU CA FORMEAZA COVOARE
COMPACTE (PETE GALBENE), UNDE NU MAI CRESTE NIMIC. IN CIRCA ZECE ANI, DINTR-UN
PARC DENDROLOGIC DIN JUDETUL BISTRITA-NASAUD A EVADAT PE MARGINEA PADURII
PINA LA O DISTANTA DE CIRCA OPT KILOMETRI.

STATISTICA DAUNELOR

77/147
 IN TOTAL, NUMARUL DE SPECII INVAZIVE SE RIDICA IN ZILELE NOASTRE LA 500.000,
DUBLU FATA DE CITE EXISTAU IN URMA CU 60 DE ANI, ESTIMEAZA DAVID PIMENTEL,
EXPERTUL IN ACEST SUBIECT DE LA CORNELL UNIVERSITY, CITAT DE "NEWSWEEK". IN
PLUS, ACADEMIA N ATIONALA DE STIINTE DE PE NOUL CONTINENT A RAPORTAT ANUL
TRECUT CA APROXIMATIV 13.000 DE BOLI ALE PLANTELOR SINT "INTERCEPTATE" ANUAL
LA PUNCTELE DE INTRARE ALE AMERICII. CIT DESPRE PAGUBELE MATERIALE, OMUL DE
STIINTA LE SITUEAZA PE LA 120 DE MILIARDE DE DOLARI, SI ASTA NUMAI IN CEEA CE
PRIVESTE SUA. D ACA E SA ADAUGAM INDIA, MAREA BRITANIE, AUSTRALIA, AFRICA DE
SUD SI BRAZILIA, DAUNELE AJUNG CU USURINTA
LA 228 DE MILIARDE DE DOLARI.

PESTI ASIATICI VERSUS PESTI AMERICANI

DINTRE VIETUITOARELE ACVATICE STRAINE, DAR

BINE ACLIMATIZATE AICI, SE DISTING PATRU
SPECII EST-ASIATICE: AMURUL, NOVACUL,
SINGERUL SI SCOICARUL. TOT CVARTETUL A FOST ADUS LA NOI IN PERIOADA 1955 ?
1960, POTRIVIT BIOLOGULUI ADRIAN IONASCU. DAR O DATA CU PUIETUL LOR, S-A
IMPORTAT DIN CHINA SI MURGOIUL BALTAT, FARA VALOARE ECONOMICA, POLIFAG SI DE
TALIE MICA. A EVADAT DIN CRESCATORIE SI A AJUNS PE ILFOV, PE ARGES, IALOMITA SI
DUNAREA INFERIOARA. ACESTE SPECII FAC INSA CONCURENTA CELOR LOCALE, PRECUM
CRAPUL, CARACUDA, LINUL, ROSIOARA SI PLATICA. MAI MULT, CEL MAI RASPINDIT
CIPRINID ASIATIC, SI ANUME CARASUL AURIU, A PRELUAT NISA ECOLOGICA A CARACUDEI,
FAPT CARE A DUS LA DISPARITIA EI IN MAJORITATEA BALTILOR SI A LACURILOR. TOT IN
DOMENIUL PESTILOR ACLIMATIZATI LA NOI SE OBSERVA SI NISCAIVA IMIGRANTI
AMERICANI, MAI PRECIS SOMNUL PITIC, CARE SE REPRODUCE PE CRISUL NEGRU, SI
BIBANUL SOARE, MARE AMATOR DE PRODUS DAUNE, DEOARECE SE HRANESTE CU ICRELE
SI PUIETUL UNOR SPECII VALOROASE. "EXISTA SI UN PESTISOR, INITIAL DE ACVARIU, I SE
SPUNE RECHIN. E UN PESTE OVOIDAL, O SPECIE AMERICANA CARE A FOST ADUSA IN
ROMANIA PENTRU A FI TINUT IN ACVARIU. SI A SCAPAT IN MEDIUL NATURAL. FACE
FOARTE RAU, PENTRU CA MANINCA ICRELE DE CRAP, DE CARAS.. IN MAREA NEAGRA, SE
MAI GASESTE SI MOLUSCA RAPANA TOMASIANA, CARE ARATA CA UN MELC MARE. A FOST
ADUSA DIN MAREA JAPONIEI PE CALEA VAPOARELOR. ARE CITEVA ZECI BUNE DE ANI DE
CIND ESTE IN ROMANIA. ESTE DE FAPT UN MELC RAPITOR CARE MANINCA SCOICILE
ROMANESTI DE MARE.

Cuvinte cheie: specii invazive, monitorizarea biodiversitatii, Centrul Mondial de

Monitorizare i Conservare al UNEP - United Nations Environment Programme,
world Conservation Monitoring Centre UNEP-WCMC , pagube materiale

78/147
Intrebari:

1. care sunt principalele specii invasive de plante din Romania_

2. care sunt principalele specii de mamifere din Romania
3. care sunt principalele specii invasive de pesti din romania
4. descrieti metoda de monitorizare a biodiversitatii
5. principalele institutii care monitorizeaza biodiversitatea la nivel global.

CURS VIII

Schimbari ale mediului la nivel global; evoluii recente: schimbri

privind diversitatea biologic, declinul unor specii

Schimbari privind biodiversitatea

79/147
Raspandirea naturala a speciilor pe glob

Biogeografia, ca tiin, furnizeaz informaia cu privire la bogia i distribuia

geografic a diferitelor grupe de organisme. De regul, distribuia local i
regional a speciilor este legat de:

factori istorici,
gradieni ecologici:
altitudine (corelaie negativ),
latitudine (corelaie pozitiv),
cantitatea de precipitaii (corelaie pozitiv),
apropierea sau deprtarea de mri i oceane etc.

De exemplu, la tropice, numrul mediu pe 10 mii km2 este de 79,5 specii, pe ct

vreme n regiunile temperate, media este de numai 38,8 specii pe 10 mii km2.
Danemarca posed de dou ori mai puine specii de arbori dect exist pe un
hectar n pdurile Malaeziei (Reid i Miller, 1989 din Enescu et al 1997). n
America Latin, exist 40 pn la 100 specii pe hectar n comparaie cu partea
de est a Americii de Nord, unde pe aceeai suprafa se gsesc numai 10 pn la
30 de specii. Un petic de pdure tropical din Peru are aproximativ 300 de specii
de arbori mai groi de 10 cm n diametru pe un hectar; n Malaezia, n partea
joas a regiunii Kuala-Lumpur, exist 570 de specii de plante cu diametru mai
mare de 2 cm pe hectar (Enescu et al., 1997).

Speciile marine au o distribuie aproape continu n areal i au lanuri trofice

simple. Speciile terestre i marine existente n zona tropical ating maximul
numeric. Acestea conin mai mult de jumtate din speciile de pe glob, dei
aceste zone ocup numai 7% din suprafaa globului. Bogia relativ a speciilor
din pdurile tropicale variaz cu grupul de specii considerate deoarece
cunotinele tiinifice despre abundena speciilor sunt limitate.

Numrul de specii cunoscute crete pe msur ce cercetrile din domeniu se intensific, existnd nc zone
neexplorate datorit lipsei accesibilitii n condiiile actuale.

Principalele pericole ce amenin biodiversitatea:

Cele mai importante pericole actuale ce pot afecta biodiversitatea sunt:

schimbrile climatice globale :
- nclzirea global are efecte poteniale asupra biodiversitii; ea poate produce
schimbri n mrimea populaiilor i n distribuia speciilor, modificarea
compoziiei specifice a cenozelor, habitatelor i ecosistemelor i poate crete
rata de dispariie a speciilor n condiiile nclzirii globale a climatului se schimb
regimul precipitaiilor, evaporaiei i vntului, ca i frecvena furtunilor -
cicloanelor, incendiilor i alte perturbri ale habitatelor,

80/147
 restrngerea suprafeelor de vegetaie natural i fragmentarea i
alterarea habitatelor: aproximativ 67% din totalul speciilor periclitate, vulnerabile i
specii rare de vertebrate, inclusiv peti, sunt ameninate de degradarea sau
pierderea habitatelor,
supraexploatarea capacitii reproductive naturale a populaiilor:
numeroase specii, mai ales de animale i cele de arbori, au fost i sunt nc
supraexploatate. Dispariia din ecosisteme a unor specii, productori primari i
secundari sau prdtori, afecteaz mai mult sau mai puin serios speciile care
rmn, structura i dinamica sistemului biologic. Se produce efectul - cascad"
atunci cnd se pierd specii cheie", mai ales n cazul carnivorelor mari care
devin specii cheie n ecosistemele forestiere europene. Adesea,
supraexploatarea pdurilor sub toate aspectele, acioneaz sinergic cu pierderea
habitatului sau fragmentarea acestuia prin construcia de drumuri, ducnd la
dispariia de specii (Borlea, 2004),

poluarea chimic ca fenomen complex : poluarea mediului devine o

ameninare din ce n ce mai mare pentru diversitatea biologic n viitoarele
decenii, n special n condiiile schimbrii climatului. Declinul pdurilor din Europa,
anomaliile psrilor sau naterea prematur la foci sunt fenomene direct legate
de poluarea chimic,
speciile introduse, care modific structura biodiversitii :
introducerea de specii exotice amenin flora nativ i fauna, direct prin competiie i
ca prdtori sau, indirect, alternd habitatele naturale,
creterea populaiei nsoit de dezvoltarea economic
necontrolat,
comerul global,
exploatarea combustibililor fosili,
efecte cumulate.

Rareori, perturbrile care au loc ntr-un ecosistem sunt rezultatul unui singur
impact. De regul, acioneaz simultan sau repetat mai muli factori. De exemplu,
fragmentarea unei pduri produce dispariia de specii, schimb regimul
hidrologic, modific mrimea populaiei i altereaz modelul migrator, n acelai
timp, pdurea poate fi perturbat independent de ploi acide i de schimbarea
climatului. n mod similar, supraexploatarea unei specii va modifica interrelaiile
n ecosistem, cu consecine imprevizibile. Efectul cumulat al diferitelor perturbri
poate amenina serios biodiversitatea regional. De aceea, managementul
resurselor i planificarea utilizrii terenului trebuie s ia n considerare efectele
cumulative.

Impactul antropic poate duce la creterea sau descreterea diversitii genetice a

speciilor sau habitatelor ntr-o anume regiune, dar cel mai profund i ireversibil
impact al activitii umane este accelerarea substanial a dispariei speciilor. Spre
deosebire de situaia actual, cnd un sfert din diversitatea biologic total a
globului se afl ntr-un serios risc de dispariie, n trecut, dispariia speciilor era
provocat excusiv de factorii naturali (12% n Orto-vicianul trziu, 14% n
Devonianul trziu, 52% n Permianul trziu, 12% n Triasic i 11 % n Cretacicul
trziu - Willson, 1988 ; din Enescu et al., 1997).

Calculele au aratat ca dublarea concentratiei de dioxid de carbon din

81/147
atmosfera va determina deplasarea taigalei, a tundrei, a padurilor de foioase
din zonele calde si a padurilor de conifere din zona temperata calda cu pana
la 600 de km catre poli. Padurea tropicala ar putea acoperi o zona mai mare
decat acum.

Daca incalzirea accelerata cauzeaza o deplasare prea rapida a zonelor de

vegetatie, atunci plantele nu vor avea timp sa se adapteze, iar structura
comunitatilor de plante se va schimba. Structura si dispunerea multor
ecosisteme se vor modifica, in functie de modul de raspuns al speciilor
individuale la clima in schimbare, unele ecosisteme devenind instabile pentru
mai multe secole. Oamenii trebuie sa actioneze pentru a proteja habitatele, de
pilda prin construirea unor structuri fizice pentru a proteja zonele umede
costiere, rezervarea unor terenuri suplimentare, eventual la nordul celor
existente, pentru migratia speciilor. De asemenea, se pot crea "coridoare de
migratie" care sa lege zonele protejate pentru diverse specii de plante si
animale.

Cercetarea consecintelor acestor schimbari ale diversitatii biologice pentru

functionarea ecosistemelor terestre este inca in faza pionieratului. Totusi
cateva tendinte se desprind din rezultatele cercetatorilor actuale:

a) experimente efectuate pe termen relaliv scurt si raportate catre

organismele
ONU si CBD arata o relativ pozitiva intre productivitatea primara si
bogatia de specii: cresterea numarului de specii creste probabilitatea de a
avea cel putin una din .speciile prezente productiva in conditiile de mediu
variabile ca urmare a schimbarilor climatice; speciile suplimentare pot fi
capabile sa si insuseasca resurse care nu sunt folosite de alte specii (datorita
diferentelor legate de adancimea inradacinarii, fenologie, forma azotului
utilizat etc...).
b) pe lungi perioade de timp bogatia de specii poate tampona functionarea
defectuoasa a ecosistemului in cazul evenimentelor extreme sau efectelor
neanticipate ale schimbarilor climatice globale. Un ecosistem se poate
mentine functional prin raspunsuri de functionare diferite ale speciilor
asemanatoare existente la variatiile din mediu. Astfel, diversitatea genetica
mare in interiorul speciilor si diversitatea functionala intre specii
asemanatoare creeaza o siguranta mare fata de schimbarile mari in
functionarea ecosistemului.
c) speciile care au impact puternic asupra functionarii ecosistemului (cele care
modifica disponibilitatea resurselor; structura trofica; regimul de perturbare)
fac
ca introducerea sau pierderea unei singure astfel de specii in ecosistem sa
aiba efecte profunde asupra ecosistemului.
d) probabilitatea disparitiei speciilor in complexele de ecosisteme fragmentate
este in crestere, ca o consecinta a scaderii marimii populatiei si descresterii
legaturilor intre subpopulatii.

82/147
Exemple:

Incalzirea globala ameninta si reptilele, si broastele din

zonele secetoase Insectele nu se pot adapta la
schimbarile climatice.
Speciile din zonele tropicale sunt in pericol de disparitie
din cauza cresterilor de temperatura.
Incalzirea globala pune in pericol anumite specii de insecte tropicale, fenomen
care ar avea efecte greu de cuantificat in acest moment, avertizeaza
cercetatorii americani. Acestia sustin, de asemenea, ca ritmul accelerat de
crestere a temperaturii globale reprezinta o amenintare si pentru anumite
specii de broaste, reptile si testoase care traiesc in tinuturile tropicale.

Zonele tropicale, cele mai afectate

Potrivit ultimelor estimari, ritmul de crestere a temperaturilor va fi unul mai
accentuat in zonele cu clima temperata si polara decat la tropice. Dar nimeni
nu a evaluat pana in prezent efectele incalzirii globale asupra insectelor si a
altor specii de animale care traiesc in regiunile tropicale, cu variatii reduse de
temperatura.
O echipa de cercetatori de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA)
au realizat un studiu privind capacitatea de supravietuire si reproducere la
insecte, bazat pe analiza a 38 de specii care s-au dezvoltat in diferite
ecosisteme.
Broscutele si reptilele se usuca si mor din In baza datelor obtinute, acestia au
estimat care va fi evolutia respectivelor specii in conditiile cresterilor de
temperatura prognozate pentru secolul XXI. Concluzia cercetatorilor arata ca
rata reproducerii la insectele din regiunile tropicale tinde sa se mentina in
limite normale la cresteri nesemnificative de temperatura. Insa atunci cand
valorile termice cresc cu 2-4 grade Celsius, rata de reproducere scade pana
la pericolul de disparitie a respectivelor specii. Toate insectele pot trai la
anumite niveluri de temperatura, dar cercetatorii spun ca temperatura optima
pentru insecte se situeaza undeva cu putin sub nivelul maxim pe care il pot
tolera.
Insectele din zonele cu clima temperata se pot reproduce cu succes chiar si
atunci cand clima se incalzeste mai mult decat la tropice. Pentru insectele din
zona tropicala insa, temperaturile mai mari decat valorile termice de la tropice
le pot fi fatale.
Cercetatorii spun, de asemenea, ca aceleasi probleme sunt semnalate si in
ceea ce priveste broastele, reptilele si testoasele, desi, in cazul acestora, nu
exista suficiente date pentru a se putea realiza o evaluare a tolerantei acestor
specii la schimbarile de temperatura.

83/147
Speciile din regiunile joase, primele expuse
Aceasta toleranta la temperatura, spun cercetatorii, reprezinta elementul-
cheie pentru supravietuirea insectelor.
"In timp ce speciile din zonele temperate se adapteaza mult mai usor
schimbarilor climatice, pentru cele din zonele tropicale cresterile de
temperatura afecteaza insasi supravietuirea lor", spune unul din specialistii de
la UCLA.
Potrivit acestuia, efectul se manifesta si mai acut in cazul animalelor care
traiesc in regiunile mai joase ale padurilor tropicale.
"Daca reptilele din zonele tropicale isi pot gasi racoarea la umbra, pentru cele
care traiesc in padure efectele cresterilor de temperatura nu pot fi atenuate
pentru ca ele sunt obisnuite cu umbra si nu gasesc locuri mai racoroase",
spune un alt cercetator

Disparitia viespilor a ucis productia de smochine

Echipa de cercetatori de la UCLA isi popune ca, pe viitor, sa evalueze efectele
incalzirii globale asupra interactiunii insectelor cu alte specii de animale, precum si
asupra culturilor. Potrivit specialistilor, polenizarea pe care o asigura insectele pentru
anumite culturi ar putea afecta productia. Astfel, s-a constatat ca productia de
smochine a scazut considerabil din cauza disparitiei viespilor care polenizau arbustii.
Recolta scazuta a fost cauzata, pe de o parte, de seceta, iar, pe de alta parte, de
disparitia viespilor. Cercetatorii sustin ca acestea au disparut ca urmare a cresterilor
de temperatura
Sub impactul diferitelor ci de deteriorare (poluarea i supraexploatarea solului,
pdurilor, punilor, speciilor, combustibililor fosili, resurselor miniere, nlocuirea
sistemelor ecologice naturale prin sisteme ecologice antropizate) au loc schimbri
ale hidrosferei, ale reelei hidrografice i pnzei freatice, ale compoziiei apelor dulci
i oceanice, ale atmosferei (temperatura, compoziia chimic, coninutul n suspensii,
gaze), ale litosferei (introducerea de pesticide, fertilizani, epuizarea rezervelor de
combustibili fosili i minereuri), modificarea circuitelor biogeochimice prin
introducerea unor substane noi, inexistente n natur (pesticide, diferite deeuri,
materiale plastice), schimbri climatice.
Ca urmare a lrgirii intervalului cu temperaturi ridicate care avantajeaz speciile
arborescente, vegetatia caracteristic zonelor alpine si subalpine se va reduce,
datorit migrrii pe vertical a speciilor de arbori (n principal a molidului). Se
preconizeaz c n cteva secole de invazie a pdurii n zona alpin, suprafata
ocupat de habitatele actuale se va reduce cu cu mai mult de 40-60%, conform unor
studii realizate n Scandinavia (Holten, 1990; Holten & Carey, 1992).

Studiile realizate n zonele muntoase din Italia, arat c habitatele cele mai
vulnerabile n condiiile schimbri climatice, sunt jnepenisurile din Apenini (Vaccinio-
Piceetalia). Acestea se dezvolt la 1.500 - 2.300 m, fiind strns dependente de
existena unui climat rece. Datele obtinute din cercetrile avnd ca subiect
schimbrile climatice,arat c speciile de plante rspund la aceste schimbri prin
migratie mai degrab dect prin adaptarea la noile conditii de mediu. Dup
Scharfetter (1938), perioada clduroas intergalaciar a permis pdurii s avanseze

84/147
pe crestele muntilor mai putin nalti (1.8002.300 m), eliminnd speciile alpine
caracteristice altitudinilor nalte (teorie sprijinit de existenta a numeroase refugii de
specii alpine n anumite zone din masivele muntoase cu nltimi mai mici din Alpi). n
aceste zone izolate, speciile alpine nu vor mai avea
posibilitatea s migreze pe altitudine, fie datorit imposibilittii de a migra suficient de
rapid, fie datorit disparitiei zonelor cu climat alpin (Gottfried & al., 1994; Grabherr &
al., 1994, 1995).

Oricare ar fi ns teoriile enunate, specialistii sunt de comun acord c aceste

schimbri climatice vor duce la modificri severe ale habitatelor subalpine si alpine,
probabil chiar la dispariia habitatelor caracteristice, asa cum le cunoastem noi.

Oricum, schimbrile climatice vor afecta n primul rnd speciile ierboase, speciile
lemnoase artnd o inertie mai mare. Unii cercettori consider c pentru ca speciile
lemnoase s evolueze pe vertical, este necesar o nclzire semnificativ a
climatului pentru o perioada de cel putin 100 de ani (Holtmeier, 1994). Se
preconizeaz c, n Alpi, o nclzire a climatului cu o medie anual de 1-2C nu va
duce la o evolutie pe altitudine a limitei pdurii cu mai mult de 100-200 m.

Studiile realizate de Dullinger & al. (2004) arat c habitatele cu Pinus mugo vor fi
afectate mai lent de schimbrile climatice preconizate, dect habitatele de pajiste.

Asa cum consider unii autori, o crestere de 1-2C este posibil s se ncadreze n
limitele tolerantei majorittii speciilor alpine si nivale (Krner, 1995; Theurillat, 1995),
n timp ce o crestere mai mare de 3-4C poate s nu se ncadreze n aceste limite de
tolerant (Theurillat, 1995; Lischke & al., 1998).

Oceanele

Incetinirea dramatica a circulatiei termosaline este anticipata de cativa

cercetatori oceanografi, insa lumea nu este suficient de pregatita pentru a
face fata efectelor sale. Modelele computerizate ale sistemelor climatice si
oceanice desi imbunatatite nu au fost capabile sa ofere informatii suficient
de consistente si limpezi in acest sens.

Conditii meteorologice mai reci, mai secetoase, cu vanturi mai puternice in

zonele continentale ale emisferei de nord .

Pana in prezent rata cresterii acestor zone moarte este ingrijoratoare pentru
situatia generala a biodiversitatii oceanelor Terrei. Nivelul oxigenului din
aceste ape este sub nivelul critic la care poate trai un peste sau un mamifer
marin de talie mare, practic putem spune despre aceste ape ca sunt moarte la
propriu si la figurat, afirma Lothar Stramma, conducatorul echipei de
cercetatori de la Institutul Leibniz de Stiinte Marine din cadrul Universitatii din
Kiel, Germania.

Echipa a masurat concentratia oxigenului la adancimi intre 300-700 de metri,

si a comparat rezultatele cu cele obtinute in decursul ultimilor 50 de ani, de
cand se masoara sistematic procentul oxigenului din apele oceanice.
Rezultatul a fost o noua dovada in sprijinul efectelor distrugatoare ale
accelerarii incalzirii globale. In Oceanul Atlantic, spre exemplu, straturile de
ape sarace in oxgen s-au diminuat cu circa 85% scazand de la adancimea de

85/147
370 metri pana la 690 metri. Rezultatele au mai aratat ca temperatura apelor
oceanelor a crescut semnificativ in ultimii 50 de ani, iar aceasta crestere
impiedica apele bogate in oxigen de la suprafata sa circule la adancimi, odata
ce curentii marini devin mai putin densi. In acest caz apele oceanelor sunt
mai putin ventilate in straturile de adancime medie si mare, ceea ce inseamna
ca apele de suprafata aduc mai putin oxigen in straturile adanci. Aceasta
duce la probleme pentru speciile de pesti mari care au o nevoie sporita de
oxigen

Regiunea montana

Proiectarea scadere in extinderea ghetarilor montani si a stratului de zapada

datorita incalzirii climei va afecta sistemul hidrologic, stabilitatea solului si
sistemele socio- economice aferente. Distributia altitudinala a vegetatiei se va
schimba spre inaltimi mai mari; unele specii cu areal climatic limitat la varfurile
muntilor ar putea disparea
datorita disparitiei habitatului si reducerii potentialui de migrare.

Reducerea pescuitului si diminuarea zonelor cu puiet ca si poluarea din

zonele
coasta si din larg se vor adauga la efectele schimbarilor climatice. La nivel
glob
productia de peste oceanic se estimeaza sa ramana constanta. Principalele
efecte se vor simti la nivel local si national prin schimbarea locului centrelor
de productie a speciilor de pesti. Efectele pozitive, ca prelungirea
sezonului favorabil cresterii, mortalitatea mai scazuta pe timpul iernii si ritmuri
mai rapide de crestere la latitudini
mai mari, pot fi echilibrate prin factorii negativi cum ar fi : modificari in rutele
migrate, in modelele reproductive si in relatiile dintre ecosisteme.

Conform Organizaiei, dei exist mari diferene regionale, sectorul

pescuitului, care asigur traiul a cteva sute de milioane de oameni din
ntreaga lume, ar putea fi profund bulversat. n jur de 42 de milioane de
oameni lucreaz direct n acest sector, marea majoritate dintre ei aflndu-se
n rile n curs de dezvoltare.

Dup FAO, schimbrile climatice amenin pescuitul i acvacultura datorit

creterii temperaturii apelor mrilor i a nivelului acestora, topirea ghearilor,
modificrile survenite n salinitatea i aciditatea oceanelor, recrudescena
cicloanelor n anumite regiuni, reducerea ploilor n altele, i schimbrile n
repartiia i abundena stocurilor ihtiologice.

Comunitile de pescari, aflate la latitudini mai ridicate, i cei care depind de

sistemele susceptibile de a evolua sub influena climatului, precum recifele de
corali sau sistemele dependente de fenomenul upwelling (ridicarea apelor
reci, bogate n substane hrnitoare, de la fundul ctre suprafaa oceanelor),
sunt cele mai expuse.

86/147
De fapt, recifele de corali care adpostesc numeroase specii marine sunt
ameninate de schimbrile climatice n dou moduri: pe de o parte, prin
albirea i distrugerea recifelor, i pe de alt parte prin ntreruperea calcificrii
n urma acidificrii oceanelor. Coralii nu se pot deplasa la latitudini mai
ridicate unde nu pot gsi suprafee adaptate supravieuirii lor, explic FAO.
Aproape 500 de milioane de persoane la nivel mondial ar depinde atunci de
recifele sntoase de corali pentru traiul lor, protecia coastelor, a resurselor
regenerabile i a turismului.

Comunitile de pescari situate n delte, deasupra atolilor i pe coastele

acoperite de ghea vor fi de asemenea vulnerabile la ridicarea nivelului
mrii i la riscurile asociate cu inundaiile, eroziunea salin i cea costier.

n urma raportului FAO, rile cele mai expuse la schimbrile climatice care
pot influena pescuitul i acvacultura sunt cele din Africa de Vest i Central,
din nord-vestul Americii de Sud i din Asia de Sud-Est.

Ecosistemele marine, de care depinde pescuitul, se schimb i pot suferi

schimbri majore, odat cu evoluia climei. Migraia speciilor marine constituie
deja o realitate. Consolidarea stocurilor este aadar esenial pentru a face
fa acestei schimbri. Mai mult ca niciodat, trebuie oprit epuizarea
acestora i pus capt, aadar, pescuitului excesiv.
Concluziile raportului prezint o serie de fenomene generale alarmante.
GIEC afirm c numeroasele ecosisteme sunt ameninate de o combinaie
fr precedent ntre perturbrile
asociate schimbrilor de clim, cum ar fi creterea aciditii apei oceanelor, i
ali factori, cum ar fi poluarea i supraexploatarea resurselor. Exist
probabilitatea ca aproximativ 20-30% din speciile vegetale i animale s se
confrunte cu un risc crescut de dispariie,
dac creterea temperaturii medii a atmosferei depete valorile evaluate de
1,5-2,5 C, n condi iile n care toate scenariile studiate. Evident, aceste
evoluii vor afecta i ecosistemele marine care sufer deja de pe urma unor
efecte ale schimbrii
climei. Iat cteva dintre efectele principale:
nclzirea marin Creterea temperaturii atmosferice are
repercusiuni i asupra maselor de ap. ncepnd cu anii 60,
temperatura apelor de suprafa a crescut cu aproximativ 1,5 C.
Studii recente au permis s se constate c nclzirea marin se
manifest pn la o adncime de 3.000 de metri.
Spre exemplu, n ultimii 30 de ani, temperatura Mrii Nordului a crescut cu 1,1
C.
Creterea aciditii apelor de suprafa Mrile i oceanele au
capacitatea de absorbi CO2 din atmosfer. Creterea permanent a
concentraiilor de gaz a dus i la creterea
cantitilor absorbite, avnd drept rezultat creterea aciditii apei. ncepnd
cu cea de-a doua jumtate a secolului 19, pH-ul oceanic a sczut de la 8,2 la
8,12.
Resursele destabilizate aflate n pericol
Aceste efecte, constatate deja pe scar larg, au consecine vizibile asupra
anumitor specii. nclzirea poate, spre exemplu, s joace un rol n diminuarea

87/147
stocurilor de cod din Marea Nordului i din Marea Baltic. Iar aceasta din
motive diferite, dat fiind complexitatea extrem a interaciunii climatului cu
ecosistemele.
n Marea Nordului, aceast diminuare pare a fi cauzat de deplasarea
populaiilor de planctoni. Calanus finmarchicus, specia dominant din care se
hrnesc larvele de cod, s-a deplasat din Marea Nordului spre Oceanul Arctic,
n cutarea unor ape mai reci.
ncepnd cu anii 60, biomasa sa din Marea Nordului a sczut cu 70%.
Speciile de planctoni venite din sud, care le nlocuiesc, sunt mai puin
abundente i nu par s convin stadiului larvar al codului. Prin urmare,
diminuarea przii preferate a larvelor de cod ar explica parial problemele
codului n Marea Nordului.
n Marea Baltic, iernile blnde, diminuarea fluxului apei mrii n Skagerrak i
creterea nivelului pluvial i a debitelor fluviale au dus la o desalinizare
progresiv. De aceea, apa srat, mai grea dect apa dulce, trebuie cutat
mai n profunzime. Oule de cod, care
se scufund nainte de a gsi o anumit densitate de sare care s le permit
s rmn n suspensie, coboar mai mult ctre fund, la adncimi unde lipsa
de oxigen le face supravieuirea mai dificil. Dac adugm la acest fenomen
i poluarea, deplasarea planctonilor i pescuitul excesiv, ne putem imagina
greutatea enorm care apas asupra acestei populaii aflate n dificultate.

Deplasarea speciilor
Aa cum am vzut n cazul planctonilor, manifestarea curent cea mai vizibil
a schimbrii climei este deplasarea speciilor. Peti, molute, crustacee urc
spre nord n cutarea unor ape mai reci, fie pentru c organismul lor are
nevoie de valori de temperatur specifice, pe care habitatul lor obinuit,
devenit prea cald, nu le mai asigur, fie pentru c urmresc plante, planctoni
i alte organisme marine cu care se hrnesc i care migreaz spre nord.
Aa se explic faptul c barbunul, rar ntlnit n nordul Mrii Mnecii, a
devenit, la nceputul acestui secol, o specie comercial n Marea Nordului: de
la 10 tone n 1985, capturile au crescut la 700 tone n 2005. Lupul de mare
urmeaz aceeai tendin: ntr-o perioad de douzeci de ani, capturile au
crescut de la 31 la 558 tone n Marea Nordului i de la 694 la 2.429 tone n
vestul insulelor britanice. Fr s ating rezultate att de spectaculoase, alte
specii, altdat cunoscute ca trind la latitudini mai joase, se rspndesc
dincolo de paralela 50, cum ar fi sardeaua, sardin a, tonul rou, porcul de
mare, pisica de mare, rechinul-vulpe, rechinul albastru. Un fenomen similar
exist, de asemenea, mai spre sud. Specii care triesc n mod obinuit de-a
lungul coastelor africane urc spre nord. Specii tropicale de cod (Physiculus
dalwigki), de ipar (Gaidropsarus granti) i de arpe de mare (Pisodonophis
semicinctus) sunt n prezent repertoriate ca fiind rspndite pn n Galicia.
De asemenea, Atlasul CIESM3 al speciilor exotice i completeaz nencetat
lista de peti tropicali venii s se instaleze pe termen lung n Mediteran prin
Canalul Suez sau prin Strmtoarea Gibraltar; printre acestea, rechinul
mtsos i limba de mare, dou specii cu un potenial comercial interesant.
Aceste schimbri nu sunt negative n sine, ducnd uneori la dezvoltarea unor
noi activiti de pescuit. Totui, efectele lor indirecte asupra echilibrului fragil
al ecosistemelor marine i asupra speciilor prezente care triesc n aceste

88/147
ecosisteme, nu sunt nc bine cunoscute. De aceea, se impune o
vigilenpermanent.

Efectele multiple
n afar de deplasarea speciilor, schimbarea climei aduce cu sine i alte
greuti care apas asupra ecosistemelor acvatice. Hrnindu-se din poluarea
agricol i din apele reziduale netratate, vegetaia acvatic se dezvolt n
mod exagerat, provocnd o scdere a oxigenului din ap. Este ceea ce se
numete eutrofizare, o form de poluare care afecteaz de mai mult vreme
toate apele costale europene. De vreo treizeci de ani ncoace ns,
eutrofizarea s-a amplificat din cauza creterii temperaturii apei i a aportului
materiilor terestre erodate de creterea nivelului mrii. Acest fenomen se afl
la originea creterii numrului de mare verzi, roii sau brune i a produciilor
planctonice pe coastele europene. Aceste manifestri pericliteaz viaa
submarin, privnd-o de oxigen i, elibernd uneori substane toxice. n afar
de efectele negative produse asupra acvaculturii, ele provoac o mortalitate
important a juvenililor n rndul organismelor marine care triesc de-a lungul
coastelor. De asemenea, de mai multe decenii i pretutindeni n lume,
asistm la un proces de albire a coralilor. Este vorba despre una din primele
manifestri ale creterii aciditii apei mrii care afecteaz aceste organisme
deosebit de fragile. Oamenii de tiin sunt preocupai de efectele creterii
aciditii asupra sistemului respirator al animalelor acvatice i, de asemenea,
asupra dezvoltrii acelor specii al cror schelet sau cochilie conine calcar,
cum ar fi majoritatea molutelor. O situaie de care cultivatorii de fructe de
mare trebuie s in cont. Aa cum am putut vedea n cazul deplasrii
speciilor, marea este un ecosistem complex cu ramificaii insuficient
cunoscute. Lanul trofic este lung i sinuos, iar fenomene att de strict
localizate ca mareele verzi sau dispariia coralilor au n mod inevitabil
consecine asupra ntregului ecosistem.

n ceea ce privete mediile marine, diferitele forme de poluare a apelor i

supraexploatarea anumitor stocuri de peti creeaz o situaie n care
adaptarea speciilor la noile condiii poate deveni dificil, ba chiar imposibil.
Observarea paralel, n acelai habitat, a speciilor neexploatate i a speciilor
comerciale tinde s arate c cele dinti se adapteaz mai bine i mai rapid
dect cele din urm la noile condiii impuse de clim. Este deci dificil
stabilirea unor scheme de deplasare i de nlocuire a speciilor. Spre
exemplu, este greu de spus dac codul va fi nlocuit n Marea Nordului, cci,
n calitate de generalist la nivel trofic, el ocup un loc extrem de bine definit,
continu Keith Brander. Barbunul i merluciul ar putea s i ia locul, dar
barbunul este un pete mult mai mic, iar merluciul are un regim alimentar mai
specific ". Pe termen mai lung, i alte efecte ale schimbrilor de clim risc
s ia o i mai mare amploare.
Creterea aciditii constituie o mare problem, continu omul de tiin. Este
o schimbare major, cci prognozele anun un nivel de aciditate a oceanelor
care n-a mai fost atins de milioane de ani. Fenomenul nu este studiat dect
de doi sau trei ani, iar consecinele sale nu sunt suficient de bine cunoscute.
Ele vor fi suportate ns de animalele cu schelet calcaros. Se tie de
asemenea ct de sensibili sunt calmarii la valorile ridicate de aciditate i ct
de slab este capacitatea lor de adaptare. Consecinele s-ar putea face

89/147
simite n cteva decenii." afirma Keith Brander, cercettor la Consiliul
internaional pentru explorarea mrii

Speciile salbatice in pericol

Cresterea temperaturilor schimba vremea si modelele de vegetatie peste tot

pe glob , fortand animalele salbatice sa migreze inspre zone mai reci pentru a
putea supravietui. Este posibil ca schimbarile rapide in natura si clima sa
depaseasca abilitatile de deplasare si acomodare a multor specii. Expertii
afirma ca pana in 2050 o patrime din speciile de pe terra vor putea disparea,
daca incalzirea globala continua tot asa. Multe specii deja resimt incalzirea
globala:
In 1999 a murit ultimul exemplar de broscoi auriu din America Centrala.
Acest moment a marcat prima disparitie a unei specii datorata incalzirii
globale
Datorita topirii gheturilor in zona arctica se preconizeaza disparitia ursilor
polari de pe planeta in urmatorii o suta de ani .
La tropice datorita cresteri temperaturii marilor se produce o decolorare a
recifurilor de corali prin uciderea unor alge care servesc la pastrarea sanatatii
coralilor .
Mai multe state din USA isi pot pierde pasarile oficiale prin migrarea lor spre
zone mai racoroase.

72% dintre speciile de psri in pericol !

72% dintre speciile de psri ar putea disprea n urmtorii ani, din cauza
nclzirii globale. Vestea bun este c ar mai fi timp pentru a preveni asta,
spun reprezentani ai World Wildlife Fund (WWF), n raportul emis n cadrul
conferinei internaionale de la Nairobi. O serie extins de indicii duc la
concluzia c modificrile climaterice duc la schimbarea comportamental a
psrilor, unele psri migratoare refuznd s mai migreze, arat raportul.

Deja n scdere n Europa i Statele Unite ale Americii, multe specii de psri
migratoare rmn fr surse de hran din cauza nclzirii globale. Efecte
dezastruoase se gsesc i asupra coastelor mediterane ale Europei - habitate
specifice psrilor migratoare. ntr-un scenariu pesimist, aceste coaste ar
putea fi total distruse pn n anul 2080, se mai spune n raport. Creterea
temperaturilor va afecta i speciile de psri non-migratoare, deoarece va
duce la modificarea arealului.

n SUA, modificrile climatice au dus la reducerea cu aproximativ o treime din

speciile de psri n zona Marilor Lacuri, n timp ce aproape trei sferturi din
psrile ce triesc n zona de nord-vest a pdurilor tropicale din Australia sunt
ameninate