Ferdinando Pasoa

M gndesc la tine n linitea nopii cnd totul este nimic,

Iar zgomotele din interiorul linitii sunt chiar linitea,

Atunci, singuraticul de mine, drume oprit

Dintr-o cltorie lipsit de Dumnezeu, m gndesc la tine.

Tot trecutul, n care tu ai fost un moment etern,

E asemeni acestei tceri a totului.

Tot pierdutul, n care tu ai fost ceea ce am pierdut mai mult,

E ca aceste zgomote,

Tot inutilul, n care ai fost ceea ce nu trebuia s fii,

E ca nimicul fcut s fie n aceast tcere nocturn.

Am vzut c mor, am auzit c urmeaz s moar

Cei pe care i-am iubit sau pe care i -am cunoscut,

Am vzut c nu mai tiu nimic despre ei, de ct de mult au fost ei

mpreun cu mine, i e prea puin important dac au fost pentru o or

Sau pre de o conversaie;

Sau o trecere emotiv i mut,

Iar pentru mine astzi lumea este un cimitir de noapte,

Alb i negru de morminte i arbori i cu un strin clar de lun,

Iar n acest calm absurd de mine i de toate

Iat c m gndesc la tine.