Sunteți pe pagina 1din 25

X- CALITATILE UNUI LIDER

CARISMA
Se poate întâmpla ca ultima incercare de a dovedi lumii intregi că se poate, că
poti ajunge la destinatia pe care ti-ai propus-o, prin propriile puteri si hotarare, sa fie
incununata cu succes. Cred că merită tot respectul cel care se face remarcat prin
ceva, orice, si demonstreaza cu aceasta ocazie tuturor, că da, este posibil sa iti atingi
scopurile, sa iti implinesti visele cele mai frumoase, daca pui suflet in ceea ce faci,
daca muncesti cu seriozitate si simt de raspundere si daca inca de la inceput iti iei
angajamentul că nu vei renunta cu nici un chip la ceea ce ti-ai propus, oricat de greu
ar fi drumul la un moment dat si oricat de imposibil ti s-ar parea de parcurs.

In cele din urma rasplata pentru efortul depus este pe masura atunci cand
incepi sa vezi rezultatele si simti ca te afli la numai un pas de finalul cursei, de
castigarea marelui “trofeu”. Aproape instantaneu devii inconjurat de oameni, care mai
de care mai diferiti, mai banali sau mai cocheti, mai tineri sau mai putin tineri, care
doresc sa ajunga ca tine, niste eroi, niste invingatori, niste exemple demne de urmat
pentru toti.

Partea a treia a filmului Rocky, ilustreaza exact punctul meu de vedere. Rocky,
interpretat de actorul Sylvester Stallone, se pregateste de meciul impotriva
arogantului Clubber Lang, pentru cucerirea titlului de campion. La fel ca inaintea
fiecarui meci important, Rocky, peste masura de ambitios si hotarat sa-si
indeplineasca visurile cu orice pret, isi incepe antrenamentele lungi, intense si extrem
de obositoare. Flotari, tractiuni, mai intai intr-o mână, apoi in doua mâini, sarituri cu
coarda, ridicare de greutati si, nu in ultimul rand joggingul, care era de altfel cea mai
importanta parte din antrenament.

Rocky alerga pe strazile pustii din cartierele sarace, locuri cu care de altfel era
foarte familiarizat. Si cum alerga el zi de zi, oamenii, in special copiii, au inceput
treptat sa i se alature. La un moment dat, intr-o zi, Rocky ajunge sa atraga dupa el
sute sau poate chiar mii de admiratori care incep sa alerge impreuna cu el, iar la
sfarsitul antrenamentului este luat in brate, si toti incep sa se bucure si sară in sus de
bucurie având sentimentul că si ei sunt invingatori.

Ce este carisma?

Care sunt sansele sa ajungi un lider desavarsit? Sansele sunt minime daca nu
reusesti sa-i conduci pe oameni intr-o directie favorabila lor, daca nu le inspiri
increderea de care au nevoie pentru a reusi in tot ceea ce si-au propus, daca nu-i
entuziasmezi si daca nu le insufli o viziune plina de speranta, clara si optimista pe
termen lung. Intr-un cuvant, ca sa ajungi un lider desavarsit trebuie mai intai sa-i
castigi pe oameni de partea ta, sa-i determini sa te urmeze din placere, asa cum a
facut-o Rocky.

Asta inseamna sa ai carisma, sa-i atragi pe oameni de partea ta transmitandu-


le entuziasmul de care au nevoie pentru a-si atinge obiectivele propuse. Prin
atitudinea lui hotarata, prin perseverenta si ambitia de care a dat dovada, Rocky le-a
inspirat oamenilor curaj si incredere in viitor reusind astfel sa-i atraga langa el.

Toti oamenii iubesc invingatorii si ii iau drept modele demne de urmat, fiindca
acestia ii inspira sa realizeze lucruri pe care nu ei sunt siguri că le pot realiza, fiindcă
ii motiveaza sa mearga mai departe si sa nu renunte in fata greutatilor.

Consideri că esti un lider carismatic?

Cu siguranta oamenii il vor admira si il vor urma pe acela care corespunde


idealului lor, care ii ajuta sa creasca, care ii ajuta sa-si dezvolte calitatile si talentele.
De aceea este atat de important sa fii plin de carisma - sa ai mereu o atitudine
pozitiva, sa-i convingi pe oameni ca ai o personalitate puternica si ca esti demn de
urmat. Absolut toti oamenii vor ajunge sa te iubeasca daca le redi curajul si avântul
de care au nevoie in vremurile nesigure, daca ii incurajezi sa creada in reusita si ii
ajuti sa se comporte si sa gandeasca ca niste invingatori.

Carisma este o calitate care ii face pe oameni sa se simta si sa se priveasca


ca niste invingatori. Toti acei oameni care au decis sa alerge cu Rocky s-au vazut,
cel putin pentru un moment, invingatori. Spiritul de competitie, dorinta de a castiga,
de a fi cei mai buni, a pus imediat stapanire fiinta lor si i-a mobilizat sa dea tot ce au
mai bun din ei. Un lider carismatic ii motiveaza pe oameni sa mearga mai departe cu
mai multa ambitie si daruire.

P.S. Trezeste in oameni atitudinea energica si spiritul de invingator ! Sustine-i si


ridica-le moralul atunci cand au nevoie. Incurajeaza-i sa se ridice cand sunt la
pamant si ei te vor iubi pentru asta.

Asta inseamna sa ai carisma: sa-i farmeci pe oameni, sa-i faci sa te iubeasca


si sa te urmeze din placere.

CREATIVITATEA
Imaginati-va pentru o clipa ca sunteti trimis sa urmati niste cursuri speciale de
agenti secreti la o scoala de spionaj. Aici sunteti invatat in primul rand cum puteti
descoperi daca sunteti urmarit. La sfarsitul primului semestru, in loc sa sustineti un
examen scris, sunteti trimis in Budapesta, imbracat intocmai ca localnicii. Misiunea
dvs. consta in a ajunge la o anumita ora la fantana din centrul orasului, inconjurata
de un parc frumos amenajat si bine ingrijit, scapand totodata de urmaritor, rol care ii
revine unui alt coleg pe care insa nu-l cunoasteti.

Intrebare: Credeti ca veti reusi sa scapati de urmaritor si sa ajungeti la


fantana?

Chiar daca raspunsul dumneavoastra este “Da, voi reusi”, fiti convins ca nu
veti reusi. De ce? Pentru ca nu este deloc usor, si mai ales pentru ca nimeni nu
trebuie sa promoveze acest test de la prima incercare. Asta este prima lectie pe care
trebuie s-o invatati la orice scoala de spionaj: “Daca nu esti vigilent si perspicace,
daca nu esti creativ si nu dai dovada de imaginatie in momentele critice, nu iti vei
putea indeplini niciodata misiunea. De fapt, esti un om mort”.

Prin urmare, ca sa promovati acest test a doua sau a treia oara, trebuie:

1. sa cunoasteti foarte bine locul in care trebuie sa ajungeti, respectiv


imprejurimile;
2. sa va miscati rapid ;
3. sa fiti foarte creativ, sa stiti sa va folositi de elementele constitutive ale locului
ca sa va creati un avantaj;

Nu veti putea deveni un lider eficient daca nu va dezvoltati creativitatea

Sunt convins ca nu doriti sa ajungeti spion si sa va puneti viata in primejdie, nu-i


asa? Un singur lucru este cert: daca vreti sa va atingeti toate scopurile propuse, si
mai ales daca vreti sa ajungeti un lider eficient, va trebui sa dati dovada de
creativitate in domeniul in care va desfasurati activitatea. Adevarul este ca nu veti
reusi sa duceti la bun sfarsit nici o misiune, nici o sarcina complicata de serviciu, nici
un proiect important, nimic din tot ceea ce doriti sa intreprindeti si, de asemenea, nu
veti putea gasi nicicum solutii viabile si rapide de rezolvare a problemelor, cu care in
mod sigur va veti confrunta in viitor, daca nu sunteti indeajuns de creativ si, totodata,
perseverent.

Insa, la fel ca si un spion, trebuie sa invatati sa fiti "pe faza". A ocupa o functie
importanta intr-o companie nu mai este la fel de sigur ca altadata. Managerii cauta
oameni cat mai competenti - capabili sa-i inspire pe altii, cat mai in tema cu noutatile,
cat mai hotarati si cat mai creativi. In prezent, tehnologia se dezvolta derutant de
repede, schimbarea este foarte riscanta, si daca nu actionati cand trebuie si cum
trebuie riscati sa pierdeti pozitia in care va aflati si sa fiti inlocuit.

Iar daca sunteti manager, este deosebit de important sa gasiti cai novatoare de a
trece peste toate obstacolele care pot aparea, sa invatati sa va descurcati in situatii
de criza, sa stiti cum sa procedati atunci cand va treziti inconjurat de probleme, care
mai de care mai complexe, mai ciudate, mai presante, astfel incat sa scapati rapid de
ele. Veti reusi, oare, sa scapati intotdeauna de probleme si sa va atingeti obiectivele
stabilite?

Retineti ca, oricat de mult v-ati dori sa faceti lucrurile sa mearga, oricat de mult ati
munci si oricat de multe sacrificii ati face, daca nu aveti spirit de initiativa si daca nu
dati dovada de creativitate in domeniul in care activati, nu veti reusi niciodata sa
ajungeti in top.

Nu veti reusi sa urcati mai sus in ierarhie daca nu va asumati niciun risc si
daca nu dati dovada de creativitate in munca pe care o desfasurati.

Liderii sunt extrem de talentati in domeniul in care activeaza. Ei stiu sa


combine ideile noi cu cele vechi, stiu sa faca conexiuni intre lucruri diferite, stiu sa
creeze punti de legatura intre aspectele opuse sau aparent incompatibile ale
lucrurilor. Totodata, liderii sunt mereu atenti la detaliile marunte, iau in calcul orice
varianta de iesire dintr-un impas si adopta ideile respinse sau aparent fara
insemnatate.

Daca doriti sa ajungeti un lider desavarsit trebuie sa dati dovada de pasiune


pentru ceea ce faceti, de perseverenta si mai ales, mai ales de creativitate. Cum
puteti deveni mai creativ? Prin exercitiu. Incercati sa gasiti in fiecare zi o solutie la
problemele pe care le intampinati.

FORTA EMOTIONALA
Capacitatea oamenilor de a trece peste obstacole depinde de forta
emotionala a liderului.

Rick si Evelyn ajunsera in oaza din desertul Ahm Shere, in apropierea


templului lui Abu Simbel. Trebuiau sa-l gaseasca cu orice pret pe fiul lor si sa-l
salveze din mâinile inaltului preot Imhotep si a credinciosilor săi servitori. Doar ei doi,
impreuna cu Jonathan si cu Ardeth Bay - o căpetenie a unui grup de razboinici ai
desertului, n-ar fi avut aproape nicio sansa impotriva zecilor de soldati ce-l slujeau pe
Imhotep.

Gandindu-se pe buna dreptate că aveau sa lupte impotriva a mai bine de o


suta de oameni bine inarmati, stiind că sansele de izbanda nu erau deloc de partea
lor, Rick se apropie incetisor de sotia sa Evelyn. Un om bun, un om inimos, un
explorator aventuros dedicat meseriei sale, se afla atunci in faţa ei, insa pentru prima
oara cam deznadajduit. Constient că lui Evelyn, si asa ostenita de emotiile groaznice
prin care a trecut, ii patrusese spaima in inima, i se adresă cu o mare caldura
sufleteasca, cu calm, cu un glas plin de demnitate, dar indurerat.
Toate temerile si toate nelinistile pusesera stapanire pe sufletul lor, simtind
pericolul ca inaintea unei cumplite furtuni. Rick şovăi putin, ca si cand ii venea greu
sa-i spuna că asta ar putea fi ultima lor clipa impreuna. In loc sa-i spuna direct cat de
mult o iubeste, cat de mult inseamna ea pentru el, cu câtă inflacarare si pasiune o
adora, el ii dădu niste ultime indicatii despre cum sa traga cu pusca, fiindca ii
cunostea firea libera si semeaţă.

S-a conectat la sufletul ei

Evelyn dădu aprobator din cap la indicatiile lui Rick. Cu ochii ţintă la el, ea
asculta cu inima deschisa cuvintele calde si emotionante ce curgeau de pe buzele
lui. Simti cum o strapung fiorii. Un gând de nadejde izbucni pentru o clipă in sufletul
ei. Tăria acestui gând se accentuase atat de tare incat aproape că ii dădeau
lacrimile. Rick o sărută cu tandrete, un sarut care pe jumatate insemna „Adio”, dupa
care, fara sa mai spuna nimic, disparu in oaza.

Tot acest moment se transformase intr-o forţă lăuntrică pentru Evelyn. Cu


inima stransa, dar adânc miscata de gestul soţului ei, isi stranse bine arma in mână
si, mânată de elanul femeii ce-si cauta fericirea adevarata in barbatul iubit, se pregati
de luptă.

Daca ati urmarit filmul The Mummy Returns, cu siguranta va amintiti că


Evelyn, a luptat cu indarjire riscandu-si viata, reusind sa-si salveze fiul si soţul.

Marea putere a unui lider radiaza numai din fiinţa lui

Pentru întâia oara s-a revelat măreaţa putere ce radia din fiinţa lui Rick –
putere care zguduia, seducea si domina sufletele. Pentru intaia oara s-a manifestat in
el misterioasa forta magica care a putut mobiliza pe cineva spre mai multa râvnă.
Cine stie, daca Rick nu i-ar fi luat pulsul interior si nu i-ar fi ridicat adrenalina lui
Evelyn, starnindu-i acea înverşunare lăuntrică specifică unui razboinic neinfricat care
lupta pana la moarte, poate că ea ar fi ramas deznadajduita si n-ar mai fi dovedit acel
curaj nemaipomenit.

Un lider adevarat transforma viata tuturor oamenilor care se afla in preajma lui,
facand apel mai mult la sentimente decat la ratiune. De fapt, in asta consta
nemaipomenita lui putere. Peste tot, fara incetare, supraenergia fiinţei sale trezeste
in ceilalti oameni o incordare nebanuita, excesiv de intensa, sub forma atractiei.
Sufletele, incatusate in puterea lui de vraja, sunt cuprinse brusc de un teribil
devotament, supunandu-se orbeste vointei sale.

In leadership forta emotionala este de multe ori cheia succesului

Se poate intampla ca oamenii pe care-i conduci sa treaca prin momente de


teama sau indoiala si, neavând un interior dur, sa-si diminueze interesul pentru
obtinerea performantelor. Se poate intampla sa-si piarda tot elanul si, in loc sa
reuseasca, sa esueze. In aceste momente, cand situatia lor se ingreuneaza, sarcina
ta, ca lider, este sa le dai putere, sa-i faci sa se simta tari si increzatori. Trebuie sa le
iei pulsul interior si sa le provoci acea emotie, acel sentiment ciudat in inima care sa
le scoata la iveala adevarata lor valoare, intregul lor potential. Daca reusesti asta
inseamna că ai o forta emotionala uriasa.

A incerca sa conduci un grup de oameni neinsufletiti de niciun fel de


entuziasm e ca si cum ai lua comanda unui batalion care nu a reusit sa treaca de
pregatirea fizica. Pentru ca oamenii sa se straduiasca sa-si atinga potentialul, si sa
realizeze ceva vizibil, notabil, trebuie sa le stimulezi ambitia, facand apel la emotii si
sentimente, nu doar la ratiune. Oamenii nu pot deveni hiperactivi daca nu le transmiti
acea energie de a reusi si, mai ales, daca ii judeci superficial. Rick a ajutat-o pe
Evelyn sa-si canalizeze avântul prin forţa sa emotionala, nu prin „largimea de bandă”
a gândirii.

Concluzie: Marii lideri deţin acea artă de a patrunde in sufletul oamenilor,


stabilind conexiuni ce stau la baza manipularii lor, cu scopul de a activa acele forţe
lăuntrice mobilizatoare prin care sa poata depasi momentele critice care uneori apar.

P.S. Capacitatea echipei de a trece peste obstacole depinde de forţa emotionala a


liderului.

CREDINTA
Oamenii care isi cunosc limitele si slabiciunile raman locului, deprimati si
dezamagiti, gata sa faca un pas inapoi la orice greutate pe care viata le-o asterne in
fata. Nu mai au putere fizica si tarie morala suficienta, se tem sa reactioneze si, prin
urmare, in loc sa-si invinga frica, in loc sa incerce sa devina mai increzatori si mai
curajosi, ei isi accepta soarta ori care ar fi ea si se retrag in lumea lor. Sper ca
vorbele mele sa nu sune rau si amenintator pentru acele persoane care nu iubesc
schimbarea dar prefera monotonia, care nu preiau controlul asupra vietii lor, asupra
proprilor hotarari, si care nu au credinta ca vor reusi sa-si atinga telurile daca se
mobilizeaza.

Nu este deloc o noutate ceea ce afirma odata scriitorul Burke Hegdes, “Cerul ii
ajuta numai pe oamenii care trec la actiune”. Credinta inseamna actiune. Inseamna
sa te misti, sa faci ceva pentru a-ti implini visele, stiind ca Dumnezeu va fi tot timpul
langa tine si iti va indruma fiecare pas. Probabil va amintiti bancul acela cu tipul care
se roaga la Dumnezeu sa-l ajute sa castige la loterie. Si dupa o viata intreaga
pierduta cu rugaciuni, exasperat, Dumnezeu ii striga: “Mai Ioane, cumpara si tu
macar un bilet”. Adica Te Voi ajuta, dar fa si tu un mic efort.
Realitatea este din pacate mult mai cruda, daca ne ne gandim la faptul ca unii
oameni pur si simplu nu depun nici cel mai mic efort pentru a-si atinge obiectivele.
Probabil se duce o lupta muta in sufletul acestor descumpaniti, prea controversata
lupta dintre bine si rau, dar care nu reprezinta altceva decat o incercare nefireasca
de a-si justifica propria lor neputinta, adica lipsa de credinta. Voi incerca sa va ofer in
cele ce urmeaza un exemplu bun care ilustreaza puterea magica a credintei, avand
convingerea ca ma veti asculta pana la capat.

Credinta este cel mai scurt drum spre succes, dar nu si cel mai usor

Considerat unul din cele mai bune filme ale anului 1997, Gattaca se inscrie in
categoria filmelor motivationale, care atrag atentia publicului asupra faptului ca nimic
nu este imposibil in lumea in care traim. Si alte filme se pot inscrie probabil in
aceasta categorie: A Knight Tale, Fighter in the Wind ca sa nu mai pomenim de
Neverending Story. De ce se numesc motivationale? Dintr-un singur motiv, acela ca
ne indeamna sa trecem la actiune. Adica ne motiveaza, ne mentin in priza si ne
entuziasmeaza in mod spontan sa ne dorim cu orice chip sa ne atingem obiectivele
propuse. Personal nutresc o admiratie teribila pentru acest gen de filme, si consider
ca nu sunt singurul.

Vincent Freeman (Ethan Hawke) este unul dintre ultimii oameni nascuti
natural, nu in laboratoarele genetice. (Trebuie sa stiti ca actiunea filmului se
desfasoara undeva in viitorul nu prea indepartat.) Inca de la nastere, specialistii au
preconizat ca va muri undeva la varsta de 30 de ani. Miop si bolnavicios, Vincent nu
are nici o sansa de a-si face vreo cariera intr-o societate dinamica si profesionala.
Insa, inca de mic, el a avut o singura pasiune, planetele, iar visul pe care si l-a
plasmuit a fost sa ajunga in spatiu. Chiar si dupa ce a implinit varsta majoratului, visul
sau cel mai mare a fost acela de a ajunge in spatiu. A incercat sa se angajeze la
diverse companii, insa nimeni nu l-a angajat deoarece nu avea un “profil curat”.

Vincent a inteles atunci ca are nevoie de “mai mult de o aterizare ca sa ajunga


in spatiu”, asa ca a fost nevoit sa recurga la masuri extreme. Apeland la ajutorului
unui specialist in schimbarea identitatilor, a reusit sa se angajaze in Gattaca ca
navigator, ceea ce implica numeroase sacrificii. In fiecare zi trebuia sa-si indeparteze
toata pielea moarta si parul de pe corp pentru a limita orice suspiciuni; si-a pus lentile
de contact, a facut schimb de identitate cu un fost sportiv de performanta (dar care
avea toate caracteristicile unui “valid”), ca sa nu mai vorbim de schimbarea
amprentelor sau de operatia de marire a picioarelor. Pana la urma, Vincent a reusit
sa-si implineasca visul.

Insa o scena de pe la sfarsitul filmului n-o voi uita probabil niciodata, si aici
vroiam de fapt sa ajung. Intre Vincent si fratele sau Anton (care avea un profil curat)
are loc o ultima intrecere de inot. Inca de mici se luau la intrecere, iar cine abandona
primul si se intorcea la mal era considerat invins. Nu este nevoie sa amintesc cine
era cel mai sanatos, mai puternic si mai apt dintre ei. De aceasta data insa, a
castigat Vincent. Anton, care de-abia se mai tinea la suprafata apei, il intreaba pe
Vincent: “Cum reusesti? Cum ai facut toate astea?” ..adica cum de ai putut tu, un
invalid, sa realizezi imposibilul? Chiar daca se aflau departe de tarm, Vincent se
opreste din inot si ii raspunde fratelui sau: “Vrei sa stii cum am facut-o? Chiar vrei sa
stii? Uite cum am reusit Anton: Niciodata nu m-am gandit sa ma intorc la mal.”

Liderii au credinta ca vor reusi sa-si atinga telurile

“Niciodata nu m-am gandit sa ma intorc la mal” este o afirmatie care sper sa


ramana intiparita in mintea tuturor viitorilor lideri. Asta inseamna adevarata credinta,
sa nu te indoiesti cu nici un chip de tine insuti si o data ce ti-ai propus sa atingi un
anumit tel sa nu te mai intorci niciodata la mal. “Tot inainte” este deviza oamenilor
puternici care au credinta nestramutata ca vor putea misca muntii din loc.

Oamenii incapabili sa faca lucrurile sa se miste in favoarea lor, asteapta cu


mainile intinse sa primeasca din cer, pe de-a gata, tot ce e mai bun de la viata. Din
nefericire, toate aceste asteptari necuvenite care sunt adanc inradacinate in mintile
lor “nefunctionale” la schimbare, nu se implinesc niciodata. Nu este de mirare ca
atitudinea nehotarata a acestor oameni a capatat un renume nefast, care, in opinia
unora garanteaza esecul oricarei actiuni. Ce ar trebui sa se intample oare pentru ca
acesti indivizi sa-si schimbe modul de gandire si de abordare a vietii?

Mai multa credinta, acesta este probabil singurul raspuns plauzibil la aceasta
intrebare. Credinta este o adevarata piatra de incercare pentru mintile puternice si
active si de obicei nu-si face timp pentru cine nu cere mai mult de la viata. De aceea
pot spune ca credinta este in aceeasi masura un leac impotriva lenei si o arma ideala
impotriva abandonului.

Credinta intensifica orice pasiuni mediocre si aprinde in sufletul nostru acea


flacara puternica, acea dorinta intensa si hotarata de victorie, de care au dat
dovada marii conducatori. Fara credinta focul interior se va stinge la primul
obstacol pe care-l vom intalni, si nu-i de mirare ca oricat ne-am stradui sa-l
depasim, nu vom reusi. Ba chiar ne vom afunda si mai mult in mlastina
neputintei.

Nu conteaza daca suntem in urma, nu conteaza daca inca nu ne-am adaptat


la noile cerinte ale pietii, si nu conteaza daca ne-am nascut saraci. Ceea ce conteaza
este vointa noastra de a trece la actiune, avand credinta ca vom izbuti in tot ceea ce
intreprindem.

Probabil ca nu se insela Honore de Balzac atunci cand a spus: “Ca sa ajungi


cineva, trebuie sa incepi prin a fi nimic”. Dar, as adauga eu, trebuie sa ai credinta
puternica ca intr-o buna zi, vei ajunge acolo unde ti-ai propus, si asta numai prin
actiune se poate realiza.
"Dupa credinta voastra fie.”

CURAJUL
Curajul este sa fii speriat de moarte si totusi sa incaleci pe cal. - John Wayne

Ii intalnim figura pretutindeni: in reviste, in carti, dar in special in filmele de


actiune. Poate fi o creatie inspirata a lui Karl May, sau un personaj de fictiune ca
Conan Barbarul, cu care numerosi oameni se identifica involuntar. Tanar si
nonconformist, avand totodata un fizic aproape de invidiat, el ne atrage mereu
atentia ca, in adancul sufletului nostru, liber si nemuritor, se afla ceva bun, ganduri,
idei si sperante. Dar mai ales un curaj nebanuit de a infrunta orice primejdie care ne
iese in cale, fie ea reala sau imaginara, permanenta sau neglijabila. Ce ne-am face
oare daca nu ar exista EL, EROUL, furnizorul de sperante?

Un individ obisnuit cunoaste prea putin, si se preocupa inca si mai putin de


acest aspect. De aceea lasa totul la voia intamplarii. Nu exista eroi, nu exista fapte
bune, nu exista speranta sau mai bine zis sansa, ci numai destin. Un destin
nemeritat. Totul a fost scris, si Dumnezeu rareori mai schimba ceva in cartea vietii.
Asta este din pacate, mentalitatea unora. Putini oameni isi dau seama ca lucrurile
bune nu pot fi realizate decat cu mult curaj, si ca Cerul ii va ajuta numai pe aceia
care depun un efort considerabil de a iesi din anonimat, de a-si schimba singuri
propria soarta, aparent ostila.

Liderii actioneaza intotdeauna prompt, fara frica

Scriind aceste randuri, mi-am amintit de un personaj dintr-un roman mai vechi,
Testamentul Incasului, scris de Karl May, care, ori de cate ori s-a confruntat cu un
real pericol, n-a lasat ca frica sa-l domine. Daca ati citit romanul cu acelasi interes ca
si mine, sunt sigur ca va amintiti acea scena de pe la inceput, de la celebra corrida,
cand spectatorii din tribune urmareau lupta dintre toreadori si tauri. Insa punctul
culminant al spectacolului era bineinteles lupta finala, dintre bizon si jaguarul salbatic.

Mai intai intra in arena jaguarul, care era legat cu un lasou si prins de un carlig
de fier, apoi i se dadu drumul bizonului, care era de-a dreptul urias. Lupta incepu.
Bizonul se napustea mereu asupra jaguarului care se ferea cu miscari fulgeratoare
de coarnele uriasului animal. Dar tot zbatandu-se asa, jaguarul a izbutit sa rupa
lasoul cu care era legat, si pusese ochii pe spectatorii din primele locuri ale tribunii.
Toata lumea se grabi sa o ia la fuga. Jaguarul tocmai se pregatea sa atace, cand,
deodata, un necunoscut din tribuna sari direct in fata animalului de prada. In mana
stanga tinea ponchul, in mana dreapta un cutit. Privirea ii era atintita in ochii
animalului. Orice miscare putea fi si ultima. Lumea isi tinea rasuflarea. “Cine este
oare necunoscutul care are curajul sa infrunte un jaguar?” Apoi necunoscutul facu un
pas in directia fiarei. In acel moment jaguarul s-a retras in spate, chiar in cusca
imensa cu gratii facuta din cel mai dur metal. Poarta custii fu imediat inchisa, fiorosul
animal nu mai putea face acum rau nimanui.

“Parintele Jaguar! Parintele Jaguar! Acest domn este nimeni altul decat
Parintele Jaguar!” se auzira strigatele de bucurie ale spectatorilor din tribuna.

Drumul spre glorie

Parintele Jaguar este unul din personajele principale ale romanului, si dupa
cum ati putut observa, isi merita cu prisosinta porecla. Prin faptul ca a salvat vietile
oamenilor de nenumarate ori, a devenit un erou. Se poate spune intr-adevar ca
oamenii care dau dovada de curaj, nu duc lipsa de glorie. Trebuie sa mentionez
faptul ca acest personaj chiar a existat in realitate, si faptele care s-au petrecut de
asemenea, nu a fost doar o nascocire a imaginatiei autorului.

Locuitorii pamantului se deosebesc nu numai prin rasa, nationalitate sau


religie, ci intr-un anumit sens, prin faptele lor. Daca vom cerceta cu atentie manualele
de istorie, vom constata ca doar o mana de oameni au schimbat realmente ceva in
lumea asta. Putini dar curajosi. Ei au trait in multe privinte la fel ca ceilalti oameni, au
avut de infruntat la fel de multe probleme, dar au actionat diferit de restul lumii.
Probabil ca au fost plamaditi dintr-un alt aluat, caci nu exista noroc pe lumea asta. Iar
daca exista, mai mult ca sigur tine cu invingatorii, adica cu oamenii curajosi.

Ceea ce ii caracterizeaza in special pe lideri este faptul ca isi infrunta cele mai
negre temeri si actioneaza intotdeauna cu curaj. De aceea oamenii ii urmeaza, de
aceea ei devin exemple demne de urmat pentru noi toti. “Arata ca nu iti este teama”
este deviza liderilor, iar dorinta lor cea mai apriga este sa fie acolo unde este
pericolul. Nu oricine sare in fata unui jaguar, fiti sigur de asta. Dar Parintele Jaguar
si-a riscat viata pentru ca a stiut un mare adevar: “in fata pericolului se vad oamenii
puternici.” Iar pentru curajul de care a dat dovada toata lumea l-a admirat si l-a
respectat.

Oferiti oamenilor motive ca sa va urmeze

Liderii nu se simt dezorientati cand este vorba de pericol; dimpotriva, asa cum am
mai spus, s-ar spune ca prefera sa fie tot timpul acolo unde este si pericolul. Dar este
oarecum ciudat, nu-i asa, ca intre atatia oameni de pe pamant, doar cativa
indraznesc sa se considere curajosi si sa se faca remarcati. Daca doriti sa ajungeti
un lider, un conducator desavarsit, ei bine, trebuie sa oferiti oamenilor un motiv
serios ca sa va urmeze. Si este putin probabil ca cineva sa va urmeze doar daca
detineti anumite cunostinte de specialitate. Deci va sugerez sa nu va puneti prea
multe sperante in diploma obtinuta la terminarea facultatii. Cunostintele avansate intr-
un anumit domeniu de activitate sunt deosebit de importante, va pot scuti in timp de
multe probleme de natura financiara si va pot de asemenea ajuta sa ajungeti
departe, dar cand este vorba de un real pericol, numai curajul va poate salva, atat pe
dumneavoastra, cat si pe ceilalti oameni. Asadar, oricat de multe cunostinte ati
poseda, daca va lipseste curajul si increderea in sine, nu veti putea primi prea multe
de la viata.

N-am intalnit oare fiecare dintre noi oameni extrem de bine dotati din punct de
vedere intelectual, dar nerealizati? Mai mult ca sigur le-a lipsit un singur lucru, si
acum, precis stiti care.

Pentru ca oamenii sa va urmeze se impune asadar sa dati dovada in primul


rand de curaj in orice actiune pe care o veti intreprinde. Peste tot se vor ivi ocazii de
a va face remarcat, dar trebuie sa aveti incredere in propriile forte si sa actionati cu
hotarare.

Pe masura ce ritmul schimbarii in societate se accelereaza, tot mai multi


indivizi se vor simti neputinciosi, incapabili sa faca fata unor conditii economice mai
aspre, si ca urmare vor da gres in orice si-au propus. Aici trebuie sa intrati in scena
dumneavoastra, viitorul lider, sa le redati speranta tuturor oamenilor atunci cand
aceasta nu exista, sa-i incurajati ori de cate ori au nevoie, sa le aratati prin exemplul
personal ca nu este atat de dificil cum pare la prima vedere, sa depaseasca
obstacolele cauzate de amenintarea noilor schimbari care se petrec in lume. Daca
veti reusi sa le redati oamenilor curajul necesar in aceste clipe aparent foarte grele,
veti fi urmat oriunde si oricand.

P.S. Liderii actioneaza cu curaj atunci cand este mai mare nevoie de ajutorul
lor.

DORINTA DE AUTODEPASIRE
Niciun artist adevarat nu poate trai fara sa creeze. O singura privire aruncata
spre chipul unui om, copil sau matur, ii poate oferi inspiratia de care are nevoie
pentru a schita un nou tablou. In el zace o forta misterioasa, o putere creatoare care
nu dispare in niciun moment. Fiindca niciodata nu se multumeste cu putin, cu ceea
ce a realizat pana in prezent, ci se straduie cu ardoare sa se perfectioneze si sa
creeze ceva inedit. Sa fie mai bun, din ce in ce mai bun. Atat de bun, incat sa-si
depaseasca limitele. Vointa lui de a infaptui miracolul este atat de puternica, incat se
arunca in munca cu multa caldura si pasiune, de fiecare data cu o intensitate mai
mare, cu acea bucurie de nedescris pe care numai oamenii insufletiti de dorinta de a
realiza imposibilul o cunosc.

Un adevarat artist se lasa purtat intotdeauna de torentul inimii, torentul datator


de viata. Din fiecare plimbare pe care o face revine cu o tema pe care se grabeste s-
o schiteze pe hartie. Il atrage frumusetea lucrurilor in general. Sclipirile frunzelor in
vant, jocul de umbre, lumina, vibratiile unei roti de bicicleta neechilibrate, o picatura
de roua de pe o petala de trandafir, un colier in jurul unui gât, zborul gingas al unui
fluture, tristeţea unei statui, forma unei banci de lemn. Evident, artistul tanjeste dupa
calitate si diversitate. El noteaza cu o iuteala magica toate ideile pe masura ce apar,
unele dupa altele, indiferent cat de asemanatoare pot parea. Dar apoi incearca sa le
dea un alt sens. Un sens cu totul si cu totul diferit, unic, de neinchipuit. Cum ar fi, de
exemplu, o combinatie intre pietre si flori. Sau intre cer si pasari. Sau intre un chip
omenesc si ferocitatea unui animal salbatic. Cuprins de frenezia creatiei, el cauta
mereu sa le dea lucrurilor o interpretare proprie, sa exprime in fiecare tablou un
mesaj. Un mesaj care sa insemne de fiecare data altceva si care sa produca acea
vibratie interioara, care sa atinga coarda sensibila a privitorului.

Un adevarat artist continua sa se autodepaseasca. El stie ca singura cale de a


se ridica deasupra celorlalti, este sa continue sa se perfectioneze. Sa-si cultive si mai
mult talentul. Sa capete mai multa „stralucire”, mai multa putere, mai multa incredere
in capacitatile sale. De aceea nu-si pierde niciodata indrazneala de a incerca lucruri
noi, de a vedea lumea dintr-o alta perspectiva. Ideile apar de peste tot. Forme noi se
imbina, culori noi se intrepatrund. Descopera noi tehnici. Misterioasa bucurie care
salasluieste in firea lui, de a crea, de a da o interpretare noua si speciala ideilor sale,
ii alimenteaza pasiunea si il determina sa-si forteze limitele. Niciodata nu se opreste.
Stapanit de acea nazuinta launtrica spre ideal, ce este proprie tuturor maestrilor,
pune zilnic mâna pe penel si picteaza. Uneori fara intrerupere. Ore in sir. Pentru ca
inspiratia ii apare numai muncind.

Dorinta de autodepasire este motorul care intretine performanta

Ceea ce il face pe un lider sa fie exceptional este aceasta dorinta, precum cea
a unui artist, de se autodepasi, de a fi intotdeauna mai bun. Niciodata un lider nu va
reusi sa-si mentina pozitia daca nu munceste cu multa abnegatie, daca nu urmareste
zi de zi sa se perfectioneze si sa se autodepaseasca. Caci cel ce nu incearca sa se
implice mai mult in realizarea obiectivelor carierei sale, in dezvoltarea personala si
profesionala, cel ce nu se straduie mereu si mereu sa devina mai creativ, mai
productiv, mai eficient in ceea ce face, va fi tentat sa renunte. In ziua de azi, cine
vrea sa obtina rezultate extraordinare pur si simplu nu-si poate permite sa ramana la
un nivel de performanta scazut. Iar cine vrea sa conduca bine trebuie numaidecat sa
dovedeasca ca este un mult mai bun profesionist decat toti aceia pe care ii conduce.

Firmele au nevoie de lideri care sa fie dispusi sa treaca peste propriile limite.
Prin urmare un lider, al carui tel este sa-si determine subalternii sa obtina rezultate
tot mai bune pentru ca firma să prospere, trebuie sa fie mânat de dorinta de a obtine
performante din ce in ce mai mari. Si, pentru ca este un model pentru toti ceilalti,
trebuie sa fie cat mai bun in tot ceea ce face. In practicile pe care le utilizeaza, in
regulile pe care le stabileste, in deciziile pe care le ia, in alegerile pe care le face.
Cum ar putea un lider sa mobilizeze energiile celorlalti oameni si sa le
starneasca o pasiune intensa pentru munca lor daca el insusi nu este mânat de
dorinta de a obtine rezultate din ce in ce mai bune? Cum ar putea un lider sa ii
indemne, sa ii provoace, sa ii inspire si ii incurajeze pe oameni sa se perfectioneze
daca el insusi nu este, mai intai de toate, foarte bine pregatit si bine pus la punct cu
toate noutatile din domeniu? Numai prin exemplul personal, prin interesul pe care il
arata fata de propria persoana, faţă de profesionalismul său, si prin fidelitatea lui fata
de companie sau angajator va putea sa urce mai sus in ierarhie si sa se mentina
acolo. Prin urmare, un lider trebuie, in primul si in primul rand, sa se autoeduce sa
devina ceea ce afirmă ca este: un foarte bun profesionist. Iar un bun profesionist stie
ca singura cale de a obtine performante superioare este sa caute in permamenta sa
evolueze si sa se autodepaseasca.

Fara dorinta de autodepasire nu se poate obtine performanta. Performanta se


obtine numai prin munca, creativitate, perseverenta si perfectionare continua. Este
esential sa gandim că totdeauna se poate si este loc de mai mult bine si sa actionam
in acest sens. Automultumirea duce la stagnare, la plafonare, ceea ce nu numai ca
nu este in beneficiul nimanui, ci chiar in detrimentul tuturor.

SPONTANEITATEA
Numai un om inzestrat cu calitati de luptator, condus de o puternica vointa
proprie ce anima o strategie bine gandita, isi poate consolida succesul impunandu-si
suprematia in fata dusmanilor săi. Numai un om cu o inversunare nemaipomenita
care are curajul sa priveasca oceanul in clocot drept in fata si sa-l sfideze fara sa-i fie
teama de el, poate ajunge de neinvins.

Un astfel de om, niciodata frant de oboseala, niciodata biruit de teama, nu se


plange niciodata de dureri ci, dimpotriva, e dispus sa faca orice sacrificii, oricat ar fi
ele de apasatoare si vatamatoare, numai pentru a-si atinge scopul propus.
Importanta mizei il insufleteste atat de puternic incat ar fi capabil sa raspunda la orice
provocari, sa-si asume orice fel de riscuri, oricat de dure si de complexe ar fi ele, cu o
tenacitate incredibila. Dar ceea ce este caracteristic la un astfel de om mânat de o
puternica dorinta de lupta, de victorie, aproape patologică, este faptul că actioneaza
rapid atunci cand se iveste oportunitatea de a invinge.

Puterea se cucereste noaptea

Indata dupa ce regele Tutankhamon muri, cazand de pe scari, un mesager


calare părăsi palatul, o luă pe drumul spre miazanoapte, spre Akhmim, galopand
mancand pamantul, pentru a-l informa pe Ay de cele intamplate. Simplul titlul de vizir
nu l-a multumit niciodata pe batranul Ay, acest suflet nemilos, ahiat dupa putere,
despre care se credea că l-ar fi ucis chiar pe insusi regele Semenkhere, care a
domnit inaintea fratelui său vitreg, Tutankhamon, si că ar fi rapit-o pe regina
Meritaton. Asa că imediat ce află vestea, printr-o intuitie brusca, Ay, o fire activa si
ambitioasa pana la capat, ordonă sa-i fie adusi trei cai de la grajduri, cei mai iuti si
mai rezistenti, apoi, fara a mai şovăi nicio clipa, incaleca fara frica si timp de zece ore
pe timp de noapte, fara luna, strabate in galop drumul până la palatul raposatului
rege.

Trebuia, trebuia cu orice pret sa ajunga acolo inaintea rivalului său, generalul
Horemheb, un luptator si un strateg adevarat, cu o darzenie iesita din comun si cu un
simt al datoriei extrem de pronuntat. Mai mult ca sigur Horemheb, instiintat de
asemenea sa ajunga la Theba, ar fi ordonat trupelor sale, odata ce ar fi ajuns acolo,
sa-l impiedice pe Ay sa intre in oras. Dar cu toate că se apropia de saizeci de ani, Ay,
fost comandant al carelor de lupta, nu uitase nimic din anii petrecuti calare. Asa se
face că in zori el a ajuns la palatul din Theba. Scopul vizitei lui era clar: pregatirea
succesiunii lui Tutankhamon.

Fiecare minut conteaza

Ay nu poate astepta. Fiecare minut conteaza. Trebuie cu orice pret sa-l


inlature pe Horemheb din consiliul regal, pentru a-l lipsi de orice putere de decizie.
Asa că, folosindu-si viclenia, jucand teatru ca un actor desavarsit, reuseste sa o
castige rapid pe regina Ankhensepamon de partea lui, careia ia revenit puterea in
urma decesului sotului ei, facand-o sa creada că primejdia cea mare care ameninta
regatul vine din partea lui Horemheb, care tanjeste la coroană si care daca ar pune
mâna pe ea ar distruge ordinea succesiunii dinastice.

Ankhensepamon, presimtind că generalul Horemheb nu si-ar da niciodata


osteneala sa o ia de sotie, caci facea parte din familia regala, intruneste imediat
consiliul regal unde il numeste cu acceptul celorlati membri ai consiliului pe Ay regent
– in interesul regatului. Scribul intocmeste actul de numire, apoi il intareste cu sigiliul
regal si cu cele ale membrilor consiliului.

In 24 de ore lumea si-a schimbat axa

La orele dupa-amiezii, in aceeasi zi, isi făcu aparitia generalul Horemheb.


Escortat de patru ofiteri, el patrunde cu pas apasat in sala cea mare, provocand
uimirea, apoi spaima slujbasilor. Pe buna seama nu stie nimic despre adunarea ce
se incheiase cu cateva ore inainte. Si el, ca si Ay, cere imediat sa se intruneasca
consiliul regal din care făcea parte. Dar, vai! Este instiintat că adunarea s-a incheiat
deja, si că el nu mai este membru al consiliului. Consiliul a hotarat, cu
consimtamantul tuturor membrilor ei, numirea imediata a Inaltimii Sale Ay ca regent
al regatului.

Oare cum este posibil asa ceva? se intreaba in sinea lui generalul, caruia nu-i
venea sa creada vestea cea proasta. Peste noapte s-a intamplat o minune. Abia
atunci, in acel moment de cumpana cand totul era pierdut, el si-a amintit sfatul pe
care i l-a dat cu multa vreme in urma piticul său: puterea se cucereste noaptea.
Goana calare pe timp de noapte a rivalului său, s-a dovedit mai iute decat a sa.

Calitatea cea mai de pret a unui lider este spontaneitatea

Ay a reusit sa ridice toate stavilele posibile ca sa-i taie calea rivalului său, nu
pentru că a fost mai istet sau mai curajos decat acesta, nu pentru că s-a implicat
mereu in tot felul de uneltiri, pretinzand sa conduca el jocul, ci pentru că a cantarit
foarte iute situatia, intorcand-o pe toate fetele, si a actionat imediat. Una din
trasaturile de baza ale liderilor desavarsiti este rapiditatea cu care actioneaza
adecvat atunci situatia o impune, fara sa taraganeze lucrurile, fara sa mai piarda
nicio secunda.

Desi se afla la o distanta mai mica de regat decat Ay, generalul Horemheb a
pierdut o ocazie favorabila pentru că in loc sa-si adune toate fortele si sa actioneze
degraba cu o inversunare nemaipomenita, s-a pierdut in tot felul de planuri si
manevre pentru ziua urmatoare. Lipsa de spontaneitate, lentoarea cu care a actionat
au constituit cauzele esecului său.

Un conducator desavarsit, motivat de niste aspiratii inalte, mânat de o sete


enorma de a detine puterea, dovedeste intotdeauna, in orice fel de imprejurari, o
capacitate rapida de analiza, sinteza si capacitatea de raspuns rapid. Cel caruia ii
lipsesc aceste calitati nu dovedeste forta, ci slabiciune, nehotarare, ezitare.

Cel pe care nu-l trage inima sa se arunce ori de cate ori este necesar in
vâltoarea celor mai dificile misiuni, cel ce nu e mistuit de o vointa nemasurata de a
face tot ce-i sta in putinta ca sa-si atinga scopurile, acela nu calitati de lider si nu va fi
niciodata un invingator.

Un conducator care pierde prea mult timp cu manevre pregatitoare, in loc sa


fie spontan si sa stie sa surprinda, poate sa piarda o batalie. Daca nu actioneaza
prompt atunci cand ocazia ii este favorabila va fi invins de catre altcineva mai
ambitios si mai rapid. Cine sta mult pana se decide sa faca urmatorul pas, va fi
intrecut de acela care luandu-si curaj, se napusteste cu un elan nebun, surprinzator,
asupra ţintei dorite.

P.S. Pentru un lider, spontaneitatea si promptitudinea cu care actioneaza sunt


esentiale pentru a nu iesi din cursa si de a nu fi intrecut de altii poate mai putini buni
dar mai rapizi decat el, care stiu sa profite de toate oportunitatile de a se afirma. Insa
trebuie tinut cont si de faptul că cine actioneaza fara sa-si faca in prealabil o analiza
atenta si competenta a riscurilor, poate de asemenea sa esueze.
INSPIRATIA
O personalitate puternica, cu ambitii ferme, un luptator condus de dorinta de a
obtine rezultate, un om care neincetat si-a impus vointa a fost navigatorul de origine
italiana, Cristofor Columb. Acest om plin de viata s-a avântat mereu pe drumul
descoperirilor, traind toate emotiile pasionate ale unui navigator. Toate cele patru
mari calatorii pe care le-a intreprins in intreaga lume au imbogatit cunostintele
geografice ale timpului cu numeroase insule precum Tortugas, Martinica, Dominica,
Maria Galante, Guadalupe, Montserrat, Santa Maria, Santa Cruz, Puerto Rico,
Jamaica, coastele Hondurasului, insulele Mulatas, golful Darien.

Dar ceea ce i-a fost de folos marelui navigator, ceea ce l-a ajutat sa răzbată in
fata tuturor greutatilor care i-au aparut in cale de-a lungul anilor nu a fost doar
perseverenta, ci si inspiratia. Caci intotdeauna un om care este insufletit de idealuri
inalte, care incearca sa-si depaseasca limitele si sa se ridice la inaltimea pretentiilor
sale nu poate răzbi fiind doar ambitios, hotarat si indraznet. El trebuie sa posede
intuitie, sa fie plin de inspiratie, sa fie ingenios, inventiv, creativ, ca sa poata rezolva
problemele pe care le intampina.

Un om inspirat este un om castigat

Scriitorul francez Jules Verne, povesteste in cartea sa „Cristofor Columb”, un


eveniment important din viata ilustrului navigator. Cristofor Columb a fost invinuit de
injustitie si de cruzime de catre ofiterii pe care ii trimisese acasa. Acestia chiar
insinuasera că el incerca sa devina independent faţă de rege. Influentat de aceste
afirmatii nedemne, Amiralul, care tinea la reputatia si caracterul său, porni spre
Spania, vrând sa se justifice cat mai repede.

La 12 iunie 1496 Columb a intrat în portul Cadiz din Spania, dar aceasta a
doua întoarcere a lui nu s-a bucurat deloc de simpatia multimii. În loc sa fie
entuziasmati de sosirea lui, oamenii l-au privit cu dispret si cu ură. Pana si însotitorii
sai i-au fost împotriva; erau dezamagiti că nu au adus cu ei bogatiile pe care acesta a
fagaduit că le va gasi.

Numai inspiratia de moment l-a salvat pe Columb de la un esec timpuriu. El


trebuia sa gaseasca neaparat o cale de a-si sustine nevinovatia. Asa că, pentru a le
dovedi adversarilor săi că are dreptate el i-a combatut cu însufletire la curtea regelui,
folosind împotriva lor arma ironiei. Le-a propus acestora sa faca astfel încât un ou sa
stea în echilibru pe unul dintre capete. Nu au reusit. Atunci Columb a spart coaja la o
extremitate, si a asezat oul pe partea aceea.

- Nu v-ati gândit la solutia asta, le spuse el. Ei bine, totul este sa gândesti.

O solutie aparuta pe neasteptate în conştiinţă te poate salva de la esec


Inspiratia l-a ajutat pe Columb sa gaseasca rapid un mijloc ca sa iasa
invingator din acea disputa, indemnandu-si toţi rivalii sa-i dea crezare. Inspiratia i-a
dictat sa faca ceea ce era necesar, si sa spuna ceea ce trebuie. Inspiratia i-a furnizat
pe neasteptate in conştiinţă solutia salvatoare.

Da, una din insusirile liderilor de succes este inspiratia, ei dau dovada de
imaginatie mai ales in momentele dificile. Liderii foarte buni sunt suficient de inspirati
pentru a-si comunica cat mai eficient ideile in fata oamenilor, chiar si in fata
adversarilor, impunandu-si propriul lor punct de vedere. Cel ce nu poate sa schimbe
gandirea oamenilor din jur, surprinzandu-i cu un alt punct de vedere, nu-i va putea
niciodata castiga de partea lui si, in consecinta, nu va fi capabil sa-si rezolve
intotdeauna problemele.

Parafrazandu-l pe scriitorul Richard Cohen, a fi lider e ca si cum ai sta pe o


nava care se zguduie. O sa aluneci. O sa te apuci de diferite lucruri. O sa cazi. Dar
exista tot timpul provocarea de a te ridica si de a te stradui sa continui.

Columb a inteles consecintele grave ce vor decurge daca nu-si dovedeste


nevinovatia, dar a stiut că-si poate controla destinul. El a raspuns provocarii pe care
i-au lansat-o adversarii lui. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa se gandeasca la
cine este si cum ar putea sa le schimbe celorlalti opinia. Si a reusit. A gasit un mod
novator de a se confrunta cu realitatea cruda. Inspiratia nu l-a parasit fiindca era un
om deschis, plin de imaginatie, un om cultivat si indeajuns de intelept.

Inspiratia este colacul de salvare

In cartea mea, „Atingerea maestrului” am facut urmatoarea precizare: „Ca


lider, trebuie sa te gândesti la o strategie prin care sa-i castigi pe oameni de partea
ta, sa-i încurajezi sa te urmeze de bunavoie, chiar daca la început acestia sunt
neîncrezatori si suspiciosi faţă de tine.” Iar cea mai buna strategie in acest sens este
sa-ti demonstrezi iscusinta folosindu-ti inspiratia si imaginatia, asa cum a facut-o
Columb. Ca lider trebuie sa cauti intotdeauna moduri de a face lucrurile sa
functioneze si de a le rezolva, trebuie sa actionezi prompt si eficient, trebuie sa arati
celor din jur că esti un om al viitorului, adica un om competent si inteligent.

P.S. Inspiratia este aceea care il ajuta pe lider sa iasa din cele mai grele
situatii, este cea care izvoraste din ani de munca si experienta si nu de putine ori se
dovedeste a fi colacul de salvare pentru cel care este aproape de a se ineca.
INCREDEREA
Trebuie sa ai incredere in abilitatile tale si apoi sa fi destul de puternic ca
sa le urmezi. - Rosalynn Carter

La 6 octombrie 1769, pe tarmurile Noii Zeelande ancora vestitul capitan Cook.


Acesta detinea informatii conform carora bastinasii de prin partile acelea nu sunt
tocmai pasnici, ci dimpotriva, razboinici si provocatori. Din experienta acumulata de-a
lungul anilor, Cook stia ca pentru a evita un conflict trebuia sa-i transforme pe
bastinasi in foarte buni prieteni, mai ales ca nu putea ramane prea mult pe acea
insula si echipajul sau avea mare nevoie de provizii si de odihna. Asa ca a incercat
sa se apropie de ei adoptand o atitudine binevoitoare. Constient fiind ca trebuie sa
actioneze rapid ca sa evite orice atac imediat, de cum pasi pe uscat ordona sa fie
capturati doi-trei bastinasi pe care-i facu prizonieri. Insa acest prizonierat s-a dovedit
a fi o mare sarbatoare pentru bastinasi si asta deoarece au fost serviti cu multe feluri
de mancare si li s-au facut multe daruri. Dupa cateva ore fura retrimisi pe uscat.
Coplesiti de daruri si vorbe bune, ceilalti bastinasi ascunsi prin padurile din apropiere
venira de bunavoie pe bord si facura schimburi cu europenii.

Asa a reusit capitanul Cook sa evite numeroase incidente in calatoriile sale pe


mare, si asa se explica faptul ca a ramas in memoria a milioane de oameni ca unul
dintre cei mai iscusiti navigatori din istoria lumii. Un lider nu poate avea succes daca
nu reuseste sa castige increderea oamenilor.

Capitanul Cook nu a avut de ales, trebuia sa le castige increderea bastinasilor,


dar cum? Foarte usor, oferindu-le daruri, adica obiecte din "lumea noua" de care
acestia cu siguranta se vor indragosti. Gestul lui de solidaritate a creat in randul
bastinasilor un soi de mandrie locala.

Este foarte important pentru un lider sa obtina sprijinul de care are nevoie din
partea oamenilor pe care nu-i cunoaste. Suspiciunea ii face pe cei mai multi oameni
sa se fereasca intr-un fel de individul necunoscut care nu cultiva in randul lor
sentimentul de siguranta si incredere. De aceea, liderul care isi face prea multe
planuri de viitor fara sa tina seama de nevoile oamenilor, risca in timp sa ramana
singur, izolat de restul lumii. Si prin urmare nu se va mai putea numi lider.

Oamenii au incredere numai intr-un om care inspira incredere

Credeti cumva ca capitanul Cook ar fi putut sa le castige increderea


bastinasilor daca, mai intai de toate, el insusi nu ar fi fost increzator in propriile puteri
si aptitudini? Nici vorba. Cum spunea odata scriitorul Glenn Bland, numai un om
increzator in sine, ambitios si curajos il poate privi pe diavol drept in ochi si apoi sa-l
infranga chiar pe teritoriul lui.

Cel care nu are incredere in el insusi, in abilitatile sale, in talentul sau, nu va


putea niciodata sa inspire incredere altora, si deci, nu va putea castiga niciodata
increderea celorlalti oameni. Mare dreptate avea Rosalynn Carter, prima doamna a
Statelor Unite intre anii 1977 si 1981, cand a spus: "Trebuie sa ai incredere in
abilitatile tale si apoi sa fii destul de puternic ca sa le urmezi."

P.S. Cel care nu are incredere in el insusi nu poate fi o persoana de incredere,


nimeni nu-l va urma, si deci nu se va putea numi lider.

PERSEVERENTA
Perseverenta nu este o cursa lunga, ci mai multe curse scurte una dupa alta. -
Walter Elliott

Ca un baiat sarac care n-are nici prieteni, nici jucarii, dar are lampa lui
Aladdin, Fernando Magellan are un gând, un gând maret pe care vrea sa-l vada
realizandu-se cu orice pret. Vrea sa porneasca in cautarea stramtorii care comunica
intre oceanul Atlantic si Pacific, stramtoare pe care n-au reusit s-o gaseasca nici cei
mai incercati navigatori ca Vespucci, Columb, Cortez, Cabot sau Juan Diaz de Solis.
Ce sansa era sa o gaseasca tocmai el, un schiop trecut de prima tinerete, sarac lipit
pamantului, un singuratic fara familie, fara prieteni, fara un loc al lui?

Dupa calculele sale, pentru o astfel de calatorie erau necesare trei corabii
mari, un echipaj incercat, bine instruit, si cel mai important lucru, merinde suficiente
pentru cel putin jumatate de an. Dar de unde sa obtina el sprijinul necesar pentru a
da curs nevoilor sale, daca nu de la regele Manoel?

Un om care nu-si poate stapani zvâcnetul inimii

Timp de aproape doi ani a incercat Magellan sa obtina o sponsorizare, dar tot
de atatea ori nu i s-a deschis nicio usa din nenumaratele usi care duceau la camera
de audienţă a regelui. Ce cruda durere poate simti un om cand se vede mereu
indepartat de visul său maret. Dar nu si Magellan, care era un om dârz si tenace.
Toate aceste respingeri jignitoare, usturatoare as zice, pe care a trebuit sa le infrunte
i-au intarit si mai tare hotararea. Un om ca el nu-si poate stapani zvâcnetul inimii.
Odata ce si-a impus sa atinga un scop face tot ce-i sta in putinta pentru a-l atinge.

Insetat de interesul său pasionat, Magellan reuseste pana la urma sa


gaseasca un sponsor in persoana celebrului armator Christofor de Haro, un bogatas
care a considerat actiunea promitatoare din punct de vedere comercial. In sfarsit! In
sfarsit dupa doi ani, timp in care a alergat cand in dreapta, cand in stanga, incercand
sa obtina ba de la unul, ba de la altul o sponsorizare, sansa s-a aratat. Dupa ani de
zile in care a dus o lupta cinstita, serioasa si foarte stinghera, negasind pana atunci
pe nimeni cu care sa discute planurile sale ciudate si incalcite, iata că in sfarsit
cineva se ofere sa-l ajute. Dar greul era departe de a se fi terminat.

Reusita le este garantata numai oamenilor perseverenti

In faţa unei misiuni uriase numai un om deosebit de perseverent se poate


impune. Sarcini, osteneli, raspunderi, toate au cazut asupra lui Magellan. Câtă truda,
câtă osteneala, câta lupta cu functionarii si negustorii a mai dus el in cele cinci luni de
zile inainte de plecarea mult asteptata, câte nopti nedormite, câte framantari. Sa te
ocupi de aproape absolut totul de unul singur doar pentru că n-ai niciun prieten de
nadejde, asta da incercare. Oricine ar fi fost in locul lui Magellan si-ar fi abandonat cu
siguranta de mult visele.

La 20 septembrie 1519, Magellan, dupa ce controleaza inca o data toate


marfurile si incarcatura, dupa ce mai trece o data in revista proviziile, dupa ce se
asigura că totul e pregatit, că nu lipseste nicio pânză, nicio funie, niciun şurub (atat
de minutios era in vederea reusitei), dă semnalul de plecare, iar flota sa se desprinde
de ţărm si porneste in cautarea acelui „el paso”.

Un an de zile de cautari necontenite a urmat. Un an in care echipajul s-a


rasculat impotriva lui Magellan din cauza foametei, din cauza oboselii, si mai ales din
cauza faptului ca stramtoarea pe care Magellan pretindea că stie unde se afla, nu
era de gasit. Dar in fata unui om perseverent toata lumea se pleaca cu resemnare.
Magellan a reusit sa-si tina in frâu echipajul si, dupa ce a navigat in deriva vreme
indelungata, a reusit pana la urma sa gaseasca stramtoarea ce-i poarta si azi
numele.

Un conducator croit dintr-un lemn mai tare

Magellan n-a apucat sa se bucure decat o clipa de reusita lui, a fost ucis intr-o
biată confruntare cu indigenii, chiar pe drumul spre intoarcere acasa. Dar el a dovedit
că un om, oricat de sărman ar fi el, chiar si schiop, chiar si fara niciun fel de relatii,
poate realiza ceea ce cei mai renumiti oameni nu reusesc daca este deosebit de
perseverent si hotarat in deciziile si actiunile sale. A dovedit că un singur om poate
supune vointei sale un echipaj intreg si orice opozitie. Iata materialul din care este
facut un lider.

A infruntat frigul, oboseala, foamea si toate lipsurile inimaginabile, respingeri


dupa respingeri, ani de zile, dar cu toate acestea Magellan a mers mai departe, tot
mai departe. Iata ce inseamna sa fii perseverent, iata ce inseamna sa te dedici cu
insufletire unui scop nobil si sa te ridici din anonimatul existentei tale. In fata tuturor
obstacolelor poti iesi triumfator doar daca esti perseverent si stărui cu convingere in
demersurile tale. Nu poti sa ajungi un mare conducator daca, cuprins de teama, dai
inapoi in fata valurilor de furtuna. Nu poti sa-ti atingi niciodata scopurile daca nu
mergi tot timpul inainte, daca nu esti tot timpul credincios misiunii pe care ti-ai
asumat-o, daca nu stărui in ideile tale si daca n-ai curajul sa infrunti orice situatie
dificila.

„Sa lupti, sa cauti si sa nu gasesti, dar niciodata sa nu te dai batut, ci sa fii


perseverent”, iata un motto pentru orice lider care doreste realmente sa-si atinga
scopul.

RESPONSABILITATEA
Atunci cand un om ajunge intr-o functie foarte inalta inevitabil se expune la
mai multe riscuri, iar in cazul unui esec el este primul care trebuie sa-si asume
responsabilitatea. Intotdeauna un om aflat intr-o pozitie importanta trebuie sa-si
asume integral responsabilitatea pentru orice decizie pe care o ia, pentru orice
actiune pe care o intreprinde, pentru modul in care isi face datoria, pentru rezultatele
pe care le obtine, pentru orice probleme si pentru orice greseli.

Sunteti capitanul unui vas de croaziera

Imaginati-va pentru un moment ca sunteti capitanul unui vas de croaziera si va


aflati intr-o calatorie pe mare. Sunteti pe punte si admirati privelistea. Este liniste - o
liniste placuta, plina de intimitate. Si deodata, in linistea aceasta auziti Zgomotul,
provocat de coliziunea cu un aisberg. Toti pasagerii se imbulzesc, se calca in
picioare ca sa-si gaseasca un colac de salvare, sau ca sa poata ocupa un loc intr-
una din barcile de salvare. Pentru ca nu mai aveti timp de tinut prelegeri, ordonati
celorlalti marinari sa coboare toate barcile si sa-i ajute pe toti pasagerii sa se
imbarce. Stiti ca cea mai mare datorie a dumneavoastra este sa va asigurati ca
absolut toti pasagerii se afla in deplina siguranta. De aceea, coborati jos si verificati
fiecare cabina in parte, ca sa va convingeti ca nu exista cumva pasageri rataciti sau
raniti. Sunteti convins ca nava se poate scufunda in orice moment si ca s-ar putea sa
nu mai scapati cu viata, dar cu toate acestea riscati. Nu aveti de ales. Stiti foarte bine
ca daca un singur pasager moare, singurul vinovat de aceasta catastrofa sunteti
dumneavoastra. Dumneavoastra, si numai dumneavoastra sunteti singurul
raspunzator de ce se intampla cu echipajul pe care ati fost ales sa-l conduceti.

Liderii nu dau niciodata inapoi in fata dificultatilor, ba mai mult, s-ar zice ca
tocmai in aceste clipe actioneaza cu mai mult curaj. Ei stiu ce trebuie sa faca in
situatii de urgenta si intervin prompt si eficient in ajutorul "echipajului" lor.
Dumneavoastra sunteti ca ei?

Ce alegeti sa fiti: capitan sau pasager?

Este intotdeauna fascinant sa vezi cum un om caruia, desi ii este teama, actioneaza
cu mult aplomb si reuseste sa rezolve orice problema nou ivita, oricat de mare ar fi
ea. Mai mult, atitudinea lui pozitiva le da si altora curajul sa actioneze in aceeasi
directie spre rezolvarea unei probleme. El este capitanul, singurul capabil sa indrepte
lucrurile, singurul care stie cel mai bine ce este de facut atunci cand nimeni nu stie ce
este de facut.

Pe de alta parte, a fi pasager este mult mai simplu. De ce? Pentru ca pasagerii nu
trebuie sa-si asume nici un fel de responsabilitate. De fapt, singura lor
"responsabilitate" este sa se simta bine alaturi de prieteni, in timp ce capitanul
vegheaza mereu asupra sigurantei lor. Mai mult, ei nu sunt obligati sa ia decizii
rapide si dificile, nu sunt obligati sa stea treji in fiecare noapte, nu sunt obligati sa-si
asume responsabilitatea pentru o eventuala neindeplinire a obiectivelor.

De ce nu ajunge oricine capitanul unui vas?

De ce nu ajunge oricine capitanul unui vas? Fiindca nu toata lumea are curajul sa isi
asume responsabilitatea in fata unui eventual esec. Pentru ca nu orice om este
capabil sa faca fata sarcinilor extrem de solicitante ce ii revin. Pentru ca nu oricine
are aptitudini de lider. Lipsa de responsabilitate este realitatea pe care foarte multi
refuza s-o vada.

P.S. Una din caracteristicile de baza ale liderilor de succes este capacitatea
lor de a-si asuma responsabilitatea in cazul unui esec.

VOINTA FERMA DE A INVINGE


Ceea ce caracterizeaza un conducator desavarsit este faptul ca reuseste
intotdeauna, cu multa abilitate si fermitate, sa treaca prin toate primejdiile, piedicile si
necazurile, inimaginabile. Cel ce are un scop maret si are curajul sa se avânte in
valurile inspumate si nesigure ale greutatilor si incercarilor vietii, cel care, inspirat de
un vis ambitios isi zideste orice cale de retragere si se napusteste cu toata puterea in
necunoscut si imprevizibil, cel care din dorinta de a invinge si de a iesi triumfator este
gata sa ia taurul de coarne si sa lupte pana la ultima suflare, va izbuti in tot ceea ce
intreprinde.

Doar o singura mână de oameni a reusit de-a lungul timpului sa se distinga in


lume, infaptuind ceea ce parea imposibil de realizat. Fernando Magellan a dovedit
pentru toate timpurile că o idee, daca e purtata pe aripile geniului, se vadeste pana la
urma mai puternica decat toate elementele naturii. Ghinghis-Han a aratat ca un
simplu cioban care nu stie sa scrie si sa citeasca, poate intrece in talente militare
armatele celor mai mari împărăţii si că, totodata, este capabil sa alcatuiasca un corp
de legi pentru cincizeci de popoare. Asoka, primul mare conducator al Indiei, a
demonstrat ca un om poate reusi mai multe cu vorba buna decat cu ordinele. Iar
Napoleon Bonaparte a intarit ideea ca cine isi stabileste standarde inalte si este
condus de idealuri nobile isi poate depasi conditia umila. Si exemplele pot continua.

Oamenii cu o vointa si o tenacitate iesite din comun sunt capabili sa


transforme in realitate ceea ce pentru multi este doar o dorinta. Faptele lor intrec de
multe ori orice asteptari. Mai mult ca sigur, calitatea lor cea mai importanta, pe care o
manifesta in orice fel de imprejurari si in orice moment este vointa ferma de a razbi in
fata provocarilor vietii, de a invinge orice oprelisti si de a fi triumfatori. Plini de
indarjire, neinfricati si condusi de o vointa de fier, ei reusesc sa parcurga drumul de la
esec la succes.

Se cere un curaj extraordinar si o vointa neinfricata sa te avânţi ca Magellan


intr-o expeditie in care sansele de izbanda sunt foarte mici. La fel este sa te avânţi
intr-un razboi si sa lupti in prima linie, ca Napoleon Bonaparte sau Ghinghis-Han.
Drumul spre realizarea imposibilului este, intr-adevar, foarte greu si anevoios. Este
plin de obstacole si pericole la tot pasul, plin de esecuri, de refuzuri, de tergiversari,
cazaturi si rateuri, de aceea putini se incumeta sa-l parcurga. Numai cei cu adevarat
curajosi, cu o vointa ferma de a-si atinge scopurile, vor reusi sa ajunga invingatori.

Sub scut, sau pe scut

Drumul spre glorie se asterne numai in fata celui care este convins ca poate
infaptui ceea ce nimeni altcineva nu reuseste, care are curajul sa porneasca intr-o
calatorie unde sansele de reusita sunt minime. Celor putin curajosi si sovaitori, care
se tem de moarte si refuza sa-si asume riscuri, nu le este dat sa razbeasca intr-o
astfel de calatorie, plina de primejdii si grele incercari, unde ori nu exista nicio cale de
intoarcere ori exista doar una singura, dar care este foarte greu de gasit. Scopurile
inalte pot fi atinse numai de cei ce au o vointa neinfricata pentru obtinerea victoriei,
energici, curajosi, fermi si tenace.

O intreaga armata mânată de o singura vointa, cea a conducatorului lor, poate


infaptui imposibilul. Manifestand o vointa de neclintit, hotarare in actiuni si curaj in
fata pericolului, Hannibal a castigat impotriva armatelor romane victorii zdrobitoare.
Si-a respectat intotdeauna juramantul facut in fata tatalui său la varsta de noua ani:
"Jur ca-i voi urî pe romani toata viata". El a stiut mai bine decat oricine ca lipsa de
vointa este cel mai mare neajuns pentru un razboinic adevarat. Numai un conducator
curajos, care nu se teme de nimeni si de nimic si care are o vointa puternica, este in
stare sa insufle curaj si bărbăţie luptatorilor săi si sa castige victorie dupa victorie.
Hannibal, un luptator formidabil, invingator in toate duelurile, era sufletul oricarui atac.
Era mereu cel dintai dintre calareti si infanteristi. Intra primul in batalie si se intorcea
ultimul de pe campul de lupta. Nu-i de mirare ca toti cartaginezii l-au divinizat, iar
faima armatei lui s-a raspandit in toata lumea.

Un om cu o vointa puternica poate fi infrant numai de catre un om cu o vointa


si mai puternica. Hannibal a fost un cuceritor de temut. A inspaimântat Roma, care
ani de zile s-a aflat intr-o permanenta stare de şoc. Dar in cele din urma a fost infrant
de Scipio "Africanul", care a avut curajul sa-l infrunte si sa i se opuna cu inversunare.
La fel cum singurul ţel al lui Hannibal a fost sa cucereasca Roma, singurul ţel al lui
Scipio a fost sa-l infranga pe Hannibal. Iar intotdeauna cand doua vointe mari se
infrunta, numai una singura iese castigatoare: cea mai ferma si mai neinfricata, cea
mai puternica.

Vointa ferma de a invinge presupune sa-ti doresti sa-ti indeplinesti scopurile


propuse propunandu-ti niste strategii si modalitati foarte bine puse la punct de a le
atinge. Dar pentru ca ele sa fie atinse este nevoie de tenacitate, indrazneala si mai
ales o vointa de fier. Ori de cate ori vei coborî ştacheta vei deveni vulnerabil, iar ori
de cate ori se va gasi altul mai bun decat tine, cu o vointa mai puternica, vei pierde.

INTUITIA SI VIZIUNEA PATRUNZATOARE


Doi conducatori exceptionali, indrazneti si abili, considerati adepti ai
progresului au fost James Cook si Fernando Magellan. Calatori prin predestinare,
prin instinct, amandoi au rascolit, au colindat, au cercetat lumea pe vremea cand ea
nu se descoperise inca, in totalitate. Amandoi au fost conquistadori, remarcandu-se
destul de greu, dar definitiv, pentru eternitate, pe scena lumii. Amandoi au
demonstrat, fiecare in felul lui, că o idee, ca sa aiba valoare si sa supravietuiasca,
trebuie sa se transforme numaidecat in fapta. Dar, totodata, amandoi au facut
aceeasi greseala, fatala, care le-a hotarat destinul, desi precis li s-ar fi cuvenit o
soarta mai buna, o viata mai lunga.

Amandoi si-au pus singuri gâtul sub cutit, in adevaratul sens al cuvantului.
Increzatori in capacitatea lor de a reusi in tot ce si-au propus, având la activ
numeroase expeditii si reusite, au gonit inainte, tot inainte, cu un avânt nebunesc,
dar fara să ia in calcul amenintarile venite din partea indigenilor. Si unul si celalalt au
fost ucisi cu bestialitate, unul in insula Sandwich, celalalt in insula Mactan, fiecare
intr-o lamentabila incaierare cu indigenii, incaierare inutila si dezastruoasa pe care ar
fi putut cu usurinta s-o evite.

Nu au fost lideri pana la capat

Moartea lor, neprevazuta si inutila, s-a datorat fara nicio indoiala lipsei de
viziune. Fiecare dintre ei a neglijat, cu desavarsire, cele mai importante insusiri ale
unui conducator: prudenţa si viziunea de perspectivă. Magellan s-a gandit la
primejdie tot atat de putin ca si Cook, amandoi pierzandu-si viata intr-o intamplare tot
atat de marunta. Înfrânasera elementele naturii, răzbiră prin toate furtunile si stiusera
sa domine oamenii, dar in final au fost doborâţi de o ridicolă gânganie omeneasca,
chiar atunci cand se asteptau mai putin, imediat dupa ce-au atins obiectivele
propuse. Chiar daca au fost avertizati de nenumarate ori sa nu intreprinda actiuni
care prin natura lor nu constituiau o importanta majora, cei doi conducatori s-au
aruncat ca niste sinucigasi, cu buna stiinta, in prapastie.

Pentru acel care nu-si stapaneste vointa si a carui mandrie sau insatisfactie il
impinge mereu inainte, fara sa vadeasca o viziune patrunzatoare asupra diferitelor
evenimente care pot avea loc oricand, mai devreme sau mai tarziu, nu-i este dat sa
ajunga la finalul cursei si sa se bucure de tot ceea ce-a realizat pe parcursul
calatoriei. Viziunea este crucială si nu doar pentru stabilirea obiectivelor. Ea te pune
in gardă, te pregateste pentru ceea ce ti se arata in faţă, identificand greselile ce se
pot dovedi a fi fatale si ţinându-te departe de ele.

Un lider adevarat vede ceea ce este posibil

Un lider adevarat detecteaza problemele inainte ca ele sa se produca.


Ajustand, corectand, prevenind inrautarirea lucrurilor, el se asigura ca nu va suporta
consecintele, iar oamenii il vor urma si sprijini pentru ratiunea sanatoasa continuta de
ideile sale. Sa ne amintim ca liderul functioneaza ca exemplu pentru cei pe care ii
conduce. Ceea ce face el cauta sa faca si oamenii din preajma lui. Telurile lui devin
si telurile lor. Viziunea lui devine si viziunea lor. Unde se indreapta el, se indreapta si
ei, in directia cea mai buna sau cea mai gresita, spre succes sau esec. Viziunea este
o imagine sau un concept al viitorului, care neindoielnic stă la baza planurilor si
acţiunilor liderului şi care ii inspiră si ii motiveaza pe adeptii acestuia. Atat Magellan
cat si Cook, din pacate, nu fusesera pregatiti pentru ceea ce li se aratase in faţă. Ei
au fost mai pregatiti pentru fapta in sine, dar nu si pentru urmarile ei. Actionand sub
impulsul momentului, cautand sa-si impuna propriile vointe, ei si-au concentrat toata
puterea numai in vederea atingerii scopurilor personale. Le-a lipsit intuitia si viziunea
care ar fi trebuit sa-i previna asupra urmarilor. Daca ar fi avut mintea treaza, daca ar
fi fost mai calculati, daca ar fi putut sa vada clar situatia, viata lor ar fi luat o turnura
diferita.

Elementele cheie ale leadershipului

Intuitia si viziunea patrunzatoare reprezinta sistemul care te ghideaza in viata,


nelasandu-te sa te abati de la drumul cel mai bun. Ele sunt, in acelasi timp,
elementele cheie ale leadershipului. Fara ele nu poti sa conduci. Fara ele nu-ti poti
atinge scopurile. Fara ele nu poti ajunge la finalul cursei. In mod aproape sigur, doar
ele te pot ajuta sa vezi ceea ce este posibil sa se intample in viitorul apropiat si
indepartat, indemnandu-te sa ramai tot timpul stapan pe propriile decizii. In cazul in
care nu te concentrezi asupra viitorului nu vei putea corecta, preveni inrautatirea
lucrurilor, ci probabil vei rătăci ca un somnambul. Iar ca lider nu-ti poti permite sa vezi
cu piciorul, ca si cum ai merge in intuneric, sau fara sa stii cand sa te opresti.
Impulsul de a trece la actiune, de a evolua, te va conduce pe un drum lung pe care
insa nu-l vei parcurge pana la capat daca-ti lipseste abilitatea de a vedea „copacii
inaintea pădurii”. Ai nevoie de o viziune patrunzatoare pentru îndeplinirea scopurilor
tale. Daca te pregatesti sa treci la fapte mari trebuie sa fii in masura sa-ti controlezi
impulsurile, sa te abtii sa actionezi in pripa si sa faci ceva necugetat care sa-ti dea
planurile peste cap. Indreapta-ti atentia spre viitor, identifica toate piedicile si
obstacolele inainte ca ele sa apara, depaseste-le cu grija si du la bun sfarsit
proiectele in care te-ai implicat trup si suflet.