Cunoaterea de sine este pe ct de temut, pe att de necesar.

Ce este psihoterapia , consiliera clinica ?

Consilierea si psihoterapia sunt intalnirea intre un specialist si una sau mai multe persoane aflate in
dificultate, avand ca scop asistarea respectivei persoane, pentru a isi depasi sau gestiona problemele.
Consilierea e mai mult ca un proces de rezolvare de probleme, psihoterapia mai mult ca un proces de
vindecare sufleteasca.
Spre deosebire de psihiatrie, unde primesti medicamente care altereaza echilibrul chimic din corp, in
psihoterapie schimbarile au loc la nivel psihic, si substantele din corp isi revin la echilibru ca urmare al
procesului de vindecare. Noi nu te vom judeca, nu-ti vom da sfaturi, nu vom lua decizii in locul tau, dar
vom face tot posibilul sa te ajutam sa gasesti solutiile cele mai potrivite pentru tine.
Terapia este o schimbare pe care o incepem impreuna in cabinet, dar care se petrece in viata ta
datorita dorintei si efortului tau din afara cabinetului. Sedintele sunt puncte de cotitura, pentru ca in timpul
lor ghidarea terapeutului te ajuta sa te descarci, sa descoperi si sa decizi care este directia cea mai buna de
urmat pentru tine, dar o terapie nu are efect numai in cabinet. Intre sedinte ai ocazia sa pui in practica si sa
testezi moduri diferite de a privi lucrurile si de a actiona si ai ocazia sa vezi reactia persoanelor importante
pentru tine si sa le implici in schimbarea ta.
Niciodata nu este tirziu sa te ridici si sa mergi inainte , fii tu schimbarea care o vrei la altii si atunci se
va deschide in fata ta un teren liber pe care vei pasi cu incredere si atunci vei fi tu stapin pe propriile
emotii .

Psihoterapia copilului
-Abuzul fizic asupra copilului
Copiii care au fost abuzati pot prezenta:

imagine de sine deteriorata

activitati de tip sexual
incapacitatea de a iubi si de a se increde in altii
comportament agresiv sau ilegal, sau comportament auto- distructiv
comportament pasiv sau de retragere in sine
teama de a forma relatii noi sau de a se implica in diverse activittai
anxietate
probleme sau esecuri scolare
tristete sau alte simptome de depresie
abuz de alcool sau droguri
insomnie
cosmaruri

Identificarea timpurie si tratamentul sunt importante pentru minimalizarea efectelor pe termen lung ale
abuzului. Psihologul, psihoterapeutul trebuie sa realizeze o evaluare si sa asigure tratamentul pentru acesti
copii. In cursul terapiei copilul incepe sa isi recapete increderea in sine si incepe sa poata avea incredere in
alte persoane. Familia poate fi de asemenea ajutata pentru a invata noi modalitati de suport si comunicare.
 ADHD/ Tulburarea de hiperactivitate-deficit de atentie
Orice copil poate avea stari de lipsa de atentie, impulsivitate sau hiperactivitate, dar copilul cu ADHD
prezinta aceste simptome si comportamente mai frecvent si mai sever decat copiii de aceeasi varsta.
ADHD apare la 3-5% din copiii de scaoala, incepe intotdeauna inaintea varstei de 7 ani si continua pana in
perioada de adult. ADHD apare cu agregare familiala si aproximativ 25% din parintii copiilor cu ADHD
au la randul lor ADHD.
Un copil cu ADHD poate avea urmatoarele:
- dificultati in concentararea atentiei
- lipsa de atentie la detalii si greseli datorate lipsei de atentie
- usor de distras
- isi pierde cartile pentru scoala, uita sa predea lucrarile la scoala
- probleme in terminarea temelor pentru acasa
- dificultati de ascultare
- raspunde rapid
- dificultati in a urma comenzile multiple ale adultilor
- lipsa de rabdare
- agitatie permanenta
- pare intotdeauna ca vrea sa paraseasca incaperea
- ii intrerupe pe ceilalti
- vorbeste prea mult si are dificultati in a se juca in liniste

Fara tratament adecvat copilul poate ramane in urma la scoala si poate sa isi piarda prietenii. Copilul
are mai multe esecuri decat succese si este criticat d efamilie si profesori care nu recunosc faptul ca are o
problema. Tratamentul trebuie sa includa psihoterapia, antrenamentul abilitatilor sociale, educatia
parintilor, si modificarea programului educational al copilului. Psihoterapia poate ajuta copilul sa isi
controleze agresivitatea, sa moduleze comportamentul social si sa fie mai productiv. Psihoterapia poate de
asemenea copilul sa isi construiasca stima de sine, sa reduca gandurile negative si sa imbunatateasca
capacitatea de rezolvare a problemelor.

Anxietatea la copil
Toti copiii sunt anxiosi la un moment dat. Anxietatea la copii este ceva normal in anumite puncte ale
dezvoltarii lor. De exemplu, de la 8 luni si pana la varsta prescolara copiii pot fi anxiosi in momente de
separare de parintii lor sau alte persoane apropiate. Copiii au temeri pe termen scurt legate de intuneric,
furtuna, animale sau persoane straine. Daca anxietatea este prelungita atunci vorbim despre anxietate la
copil. Uneori semnele si simptomele de anxietate sunt dificil de observat pentru ca copilul anxios este de
multe ori retras si nu vorbeste despre fricile sale
Exista mai multe tipuri de anxietate la copil.
Simptomele anxietatii de separare
Simptomele anxietatii de separare la copil sunt:
- frica intensa legata de siguranta parintilor sai sau a celor care il ingrijesc
- refuzul de a merge la scoala sau gardinita
- dureri frecvente de stomac sau alte simptome fizice
- ingrijorare extrema cand doarme in alta parte decat acasa
- se agata foarte mult de parinti
- panica sau crize atunci cand este separat de parinti
- insomnie sau cosmaruri
Simptomele de fobie
Simptomele de fobie includ:
- teama intensa legata de un anumit lucru sau situatie: caini, insecte, ace, etc
- teama duce la stress semnificativ si interfereaza cu activitatile zilnice
 Simptomele de anxietate sociala
Simptomele de anxietate sociala includ:
- teama de a se intalni sau a vorbi cu oamenii
- evitarea situatiilor sociale
- putini prieteni in afara familiei
Alte simptome de anxietate la copil
Copilul poate prezenta si alte simptome de anxietate cum sunt:
- multe griji legate de ceea ce s-ar putea intampla in viitor
- griji constante legate de familie, scoala, prieteni, sau activitati
- ganduri nedorite, repetitive- obsesii, sau actiuni repetitive- compulsii
- teama de a se face de ras sau rusine constanta
- stima de sine si incredere in sine scazute

Problemele severe de anxietate la copil pot fi tratate. Tratamentul efectuat din timp poate preveni
complicatiile si dificultatile ulterioare. Tratamentul poate include o combinatie de psihoterapie
individuala, psihoterapie familiala, medicatie, psihoterapie comportamentala si consiliere scolara.

Autismul
Autismul este o afectiune caracterizata de:

- lipsa constientizarii sentimentelor fata de altii;

- cautarea sigurantei in feluri anormale in situatii stresante;
- imitare deficitara
- lipsa jocului social
- incapacitate de a lega prietenii
- comunicare defectuoasa
- absenta activitatii imaginative
- anormalitati ale limbajului
- incapacitate de a initia sau sustine o conversatie

Fara tratament numai 1-2% din copiii autisti ajung sa functioneze relativ normal.
Principalul tratament este psihoterapia, pentru ameliorarea simptomelor. De electie sunt metodele
educationale si comportamentale.

Tulburarile de somn la copil

Multi copii au tulburari de somn. Exemplele includ:
- trezirea frecventa in cursul noptii
- vorbitul in somn
- dificultati de adormire
- trezitul din somn cu tipete
- somnolenta in cursul zilei
- enurezis nocturn
- cosmaruri
- scrasnitul din dinti
- trezitul devreme
Cauzele tulburarilor de somn la copil
Multe probleme legate de tulburarile de somn la copil se datoreaza obiceiurilor proaste sau anxietatii.
Problemele persistente pot de asemenea sa fie simptomele dificultatilor emotionale. Anxietatea de
separare este un punct de referinta al dezvoltarii copilului. Pentru copiii mici a merge la culcare inseamna
separare. Unii copii fac tot ce se poate pentru a evita separarea la culcare. Pentru a minimaliza tulburarile
de somn parintele trebuie sa impuna o ora de culcare constanta si o rutina constanta de somn pentru copil.
Pe masura ce copilul creste, el trebuie incurajat sa adoarma fara sa mai fie leganat sau hranit. Altfel,
copilul va avea probleme in a dormi singur.

Schizofrenia la copil
Ce este schizofrenia
Schizofrenia este o boala psihica grava care duce la gandire bizara, sentimente ciudate si comportament
neobisnuit. Este neobisnuita la copii si dificil de recunoscut in primele faze.
Cauzele schizofreniei
Cauzele schizofreniei sunt necunoscute. Cercetarile recente sugereaza faptul ca este vorba despre o
combinatie de modificari la nivelul creierului, si factori biochimici, genetici si de mediu.
Schizofrenia este o boala care dureaza intreaga viata, care poate fi controlata, dar nu vindecata.
Simptomele in schizofrenie
Simptomele copiiilor si adolescentilor cu schizofrenie pot fi difeite de simptomele schizofreniei la adult.
Urmatoarele simptome si comportamente pot apare la copilul sau adolescentul cu schizofrenie:
- halucinatii vizuale si auditive
- comportament si vorbire ciudate, excentrice
- ganduri si idei neobisnuite sau bizare
- confuzia intre televizor, vise si realitate
- gandire confuza
- dispozitii extreme
- ideea ca oamenii vor da il prinda, sau vorbesc despre el, respectiv paranoia
- anxietate si teama extrema
- dificultati de relationare si de a-si mentine prietenii
- izolare
- declinul igienei personale
Comportamentul copiiilor cu schizofrenie se poate modifica treptat in timp. De exemplu, copiii care se
bucurau de relatiile cu altii incep sa devina retrasi ri timizi si par sa fie in lumea lor. Uneori copiii vorbesc
despre temeri si idei ciudate. Pot incepe sa spuna lucruri care nu nici un sens. Aceste prime simptome s-ar
putea sa fie observate in primul rand de catre profesori.
Tratament si psihoterapie in schizofrenie la copil si adolescent
Copiii cu schizofrenie trebuie sa aiba o evaluare completa. Psihiatrul va face o evaluare si va diagnostica
schizofrenia la copil sau adolescent. Copiii cu schizofrenie au nevoie de un plan de tratament complex. Se
foloseste o combinatie de medicatie, psihoterapie individuala, psihoterapie de familie si programe de
activitate specializate. Medicatia trebuie urmarita de catre medicul psihiatru, iar psihoterapia este condusa
de un psihoterapeut specializa

Enurezisul nocturn
Ce este enurezisul nocturn?
Enurezisul este incontinenta urinara dupa varsta de 5 ani la copil, in afara unor afectiuni organice sau
administrarii unei medicati care ar putea fi cauze.

Enurezisul poate fi:

- enurezis nocturn, adica urinare invlountara in timpul somnului, care se repeta mai frecvent de o data pe
luna
- enurezis diurn: urinare involuntara in timpul zilei
- enurezis primar: enurezis in care nu a existat niciodata continenta urinara completa, pe o perioada mai
mare de 3-6 luni
- enurezis secundar: enurezis care apare dupa o perioada de continenta urinara completa.
 Cei mai multi copii inceteaza sa mai faca in pat in jurul varstei de trei ani. Atunci cand un copil are
probleme cu udatul patului (enurezis) dupa aceasta varsta, acesta poate fi un motiv de ingrijorare pentru
parinti.
Medicii subliniaza faptul ca enurezisul nu este o boala, ci un simptom destul de frecvent. Mai ales atunci
cand copilul este bolnav, pot apare accidente in care urnieaza in pat. Exista cateva lucruri pe care parintii
trebuie sa le stie in legatura cu enurezisul:
- aproximativ 15% dintre copii isi uda patul dupa varsta de trei ani
- mai multi baieti decat fete au enurezis nocturn
- enurezisul nocturn are agregare familiala
- de obicei enurezisul de opreste la pubertate
- cei mai multi copii cu enurezis nu au probleme emotionale

Cauzele enurezisului nocturn

Printre cauzele enurezisului se numara: tulburarile de somn, secretie crescuta de ADH, cauze
psihice, neurologice sau anatomice, nivel matinal scazut de vasopresina, bacteriurie, glucozurie,
malformatii spinale. Printre factorii de risc importanti sunt: tulburarile de somn, dificultati scolare,
seprarea de parinti, anxietatea.

Udatul patului dupa varsta de trei- patru ani rar semnalizeaza prezenta unei probleme la rinichi sau
vezica urinara. Uneori enurezisul este legat de tulburarile de somn. In cele mai multe cazuri se datoreaza
insa faptului ca dezvoltarea controlului vezical este incetinita fata de normal.
Enurezisul poate fi si rezultatul tensiunilor sau emotiilor copilului:
- Exista o varietate de motive emotionale pentru enurezis. De exemplu atunci cand un copil incepe sa aiba
enurezis dupa luni sau ani de absenta a acestei probleme, acest lucru poate reflecta teama sau lipsa de
siguranta a copilului. Acest lucru se poate intampla ca urmare a schimbarilor sau evenimentelor care duc
la nesiguranta copilului, cum sunt: mutarea intr-o casa noua, divortul parintilor, pierderea unui membru al
familiei sau nasterea unui frate. Uneori enurezisul apare deoarece invatatul mersului la toaleta a fost prea
stressant pentru copil.
Parintii trebuie sa isi aminteasca faptul ca rareori copilul face in pat in mod intentionat, si ca de obicei ii
este rusine de acest lucru. In loc sa il afceti pe copil sa se simta si mai rusinat sau rau, este nevoie sa il
incurajati si sa va exprimati increderea in faptul ca in curand nu va mai face in pat. Parintii isi pot ajuta
copiii cu enurezis astfel:

prin limitarea cantitatii de lichide ingerate inainte de culcare

prin incurajarea copilului de a folosi toaleta inainte de culcare
prin laudarea copilului dimineata daca peste noapte nu a facut in pat
prin evitarea pedepselor
prin trezirea peste noapte a copilului pentru a merge la toaleta
Tratamentul si psihoterapia in enurezis
Tratamentul enurezisului la copil include conditionarea comportamentala si/ sau medicatie. Ca
medicatie se pot folosi spray-ul nazal cu hormon antidiuretic sau Imipramina, un medicament antidepresiv.
In rare cazuri, problema enurezisului nu poate fi rezolvata de parinti, pediatru sau medicul de familie.
Uneori copilul are probleme emotionale- cum este tristetea sau iritabilitatea permanenta, sau modificari
ale orarului de masa sau somn. In aceste cazuri parintii pot discuta cu un psihoterapeut sau psihiatru, care
evalueaza problemele fizice si emotionale ale copilului si va lucra cu copilul pentru rezolvarea acestor
probleme.
 Dependenta de internet
Riscuri si probleme ale navigarii copilului pe internet includ:
Copiii acceseaza zone care sunt inadecvate sau coplesitoare
Ajung la informatii care promoveaza ura, violenta sau pornografia
Copiii sunt indusi in eroare sau bombardati cu reclame intensive
Copiii sunt invitati sa se inregistreze pentru premii sau sa devina membrii ai unui club la care
furnizeaza informatii personale unei surse necunsocute
Orele petrecute online reprezinta timp pierdut din punct de vedere al dezvoltarii abilitatilor
sociale reale si al activitatii fizice
Pentru a face ca experienta online a copilului sa se desfasoare in siguranta parintii trebuie:
Sa limiteze timpul petrecut de copil pe internet
Sa invete copilul ca a vorbi cu numele de pe ecran este acelasi lucru cu a vorbi cu strainii
Sa invete copilul sa nu furnizeze niciodata date personale unei alte persoane pe internet
Sa invete copilul sa nu fie absolut niciodata de acord sa se intalneasca in persoana cu cineva pe
care l-au intalnit pe net
Sa invete copilul sa nu dea niciodata numarul de carte de credit sau diverse parole
Sa aminteasca copilului ca nu tot ceea ce vede sau citeste online este adevarat
Sa se asigure ca calculatorul este setat astfel incat copilul sa nu aiba acces la orice site sau chat
room
Sa faca copilului o adresa de mail separata doar daca este suficient de matur, si periodic sa
verifice mailurile si activitatea online a copilului
Sa monitorizeze pagina de start a copilului
Sa invete copilul sa vorbeasca la fel de politicos cand comunica cu cineva online ca si atunci
cand comunica in persoana
Sa insiste asupra unor reguli de folosire a calculatoarelor din biblioteca, de la scoala sau ale
prietenilor
Parintii trebuie sa isi aminteasca ca comunicarea online nu pregateste copilul pentru relatiile
interpersonale reale. Parintele poate sta cu copilul atunci navigheaza pe internet pentru a-i monitoriza si
supraveghea activitatea. De asemenea aceasta poate fi o ocazie de a invata impreuna

Dificultatile scolare sau de invatare

Simptomele dificultatilor de invatare la copil
Parintii trebuie sa fie constienti de cele mai frecvente semne de dificultati d einvatare la copil:
- are dificultati sa inteleaga si sa urmeze diverse instructiuni
- are dificultati sa-si aminteasca ceea ce i s-a spus
- nu reuseste sa invete cititul, gramatica, scrisul, matematica, si astfel are esecuri la scoala
- are dificultati sa distinga stanga de dreapta; dificultati in identificarea cuvintelor sau tendinta de la
inversa literele, sau cuvintele, sau numerele; de exemplu face confuzie intre 25 si 52, intre b si d, sau intre
nu si un
- ii lipseste coordonarea la mers, sport, sau activitati de finete cum este tinerea unui creion in mana sau
legarea unui siret
- incurca sau rataceste temele de casa, cartile de scoala sau alte lucruri
- nu reuseste sa inteleaga conceptul de timp; este confuz in legatura cu ieri, astazi si maine.
 Depresia la copil si adolescent
Psihoterapeutii si psihologii au inceput sa ia in serios riscul de depresie la copii. Cercetarile arata ca
adesea depresia care apare la copil persista si devine recurenta in timpul perioadei de adult, mai ales
daca este netratata. Prezenta depresiei la copil este predictiva pentru depresia severa la adult.
Copilul care sufera de depresie poate pretinde ca este bolnav, refuza sa mearga la scoala, se agata de
unul din parinti, sau este mereu ingrijorat ca unul din parintii sai ar putea sa moara. Copiii mai mari pot
avea in mod constant necazuri la scoala, sunt negativisti si iritabili si se simt neintelesi. Uneori este dificil
de pus diagnosticul de depresie la copil datorita faptului ca aceste manifestari pot face parte din
dezvoltarea normala a copilului.
Depresia in adolescenta apare intr-o perioada de mari transformari personale- adolescentul isi
formeaza identitatea distincta de a parintilor sai. Depresia in adolescenta de multe ori coexista cu alte
tulburari, cum sunt anxietatea, tulburarile de comportament alimentar sau abuzul de substante.
Pentru adolescentii care sufera de depresie se pare ca cea mai buna forma de tratament este
psihoterapia.

Psihoterapia familiei si cuplului

Psihoterapia familiei si cuplului se adreseaza problemelor legate de interactiunile dintre membrii

familiei, neintelegeri in familie si cuplu, probleme de comunicare, disfunctionalitati in sistemul familial.

Psihoterapia de cuplu
Problemele de cuplu pot avea manifestari variate, atat la nivel individual, cat si al cuplului ca intreg.
Dificultatile din sfera sexualitatii de exemplu (ejaculare precoce, dispareunie, dificultati de erectie, etc)
sunt frecvent aparute in cadrul difunctiilor globale in cuplu. Aceasta nu inseamna ca este vina unuia sau
altuia dintre parteneri, ci ca problema poate fi rezolvata prin participarea ambilor parteneri in sedintele de
psihoterapie de cuplu/ familiala.
Depresia sau anxietatea pot si ele sa reflecte dificultatile in cuplu sau familiale. La fel afectiunile
psihosomatice, si de altfel o gama larga de probleme.
In cadrul sedintelor de terapie anamneza si evaluarea problematicii de prezentare poate orienta spre
rezolvarea prin psihoterapia de cuplu sau familiala, care este recomandata de psihoterapeut si este
demarata cu acordul ambilor parteneri din cuplu. In cazul in care unul dintre parteneri, din motivele sale
personale, nu este de acord sa participe la sedintele de psihoterapie se poate continua cu psihoterapia
individuala.
Confidentialitatea respecta aceleasi principii ca si in cazul psihoterapiei individuale.
Ar fi indicat sa apelez la psihoterapie impreuna cu partenerul?
Exista situatii in care problema sau dificultatile nu tin de o singura persoana.
Certurile frecvente in cadrul cuplului de exemplu, se leaga de comunicarea intre doua persoane.
Dificultatile sexuale ale unuia din parteneri sunt si ele de multe ori o problema de cuplu.
Psihoterapia se poate desfasura fie individual,, fie cu ambii pareneri din cuplu, in functie de necesitati, de
preferintele si disponibilitatea lor. Pentru unele probleme si dificultati psihoterapia de cuplu este indicata.
Psihoterapia familiala
Familia sau cuplul functioneaza ca un sistem, respectiv rezolvarea problemelor se realizeaza prin
participarea membrilor acestui sistem.
Problemele in cuplu sau familie se datoreaza de multe ori interpretarilor eronate relativ la comportamentul
partenerului, tiparelor de comunicare defectuoase sau lipsei de asertivitate.
Se intampla ca problemele cu care ne confruntam sa nu tina doar de noi ca persoane, ci de
neintelegerile sau problemele aparute in cadrul cuplului sau familiei extinse.
 Psihoterapia de cuplu, in care participa ambii parteneri ajuta la clarificarea si rezolvarea problemelor.
In familie pot apare de asemenea conflicte intre generatii, intre parinti si copii, iar comportamentul
copiiilor poate reflecta disfunctiile familiale. Terapia familiala este o modalitate de clarificare si rezolvare

Psihoterapia adultului

Psihoterapia adultului se poate desfasura la nivel individual, de cuplu, de familie sau grup.
Prin psihoterapie pot fi tratate la adult o serie de afectiuni, tulburari si probleme psihologice, de la atacul
de panica si pana la schizofrenie.

Atacul de panica
Anxietatea
Alcoolismul
Anorexia
Anxietatea sau fobia sociala
Alexitimia
Amnezia
Astenia
Bulimia
Crizele existentiale
Dependenta de fumat
Dependenta de jocuri de noroc
Doliul
Depresia
Dependenta de droguri
Depersonalizarea
Epilepsie
Fobiile
Insomnia si tulburarile de somn
Jamais vu si Presque vu
Jocul de noroc patologic
Migrena
Nevroza
Obezitatea
Oncofagia sau roaderea unghiilor
Obsesiile
Psihoza
Personalitate multipla
Probleme emotionale
Retardul mental / retardarea mentala
Suicidul
Schizofrenia
Stresul
Sindromul de stres post-traumatic
Ticurile
Tulburarea de hiperactivitate/deficit de atentie (ADHD)
Tulburari de comportament
Timiditatea
Tulburarea bipolara
 Tulburari de comportament alimentar
Tulburare obsesiv-compulsiva
Tulburarea disociativa
Tulburarile de personalitate

Cele mai raspindite afectiuni psihice care au o experienta bogata in lucrul psihoterapeutic si rezultatele
obtinute sunt productive :

Atacul de panica
Atacul de panica poate apare oricand si oriunde, atunci cand sunteti singur, cand sunteti impreuna cu
alte persoane, acasa, in public, sau uneori chiar va poate trezi din somn. Dintr-o data inima incepe sa va
bata cu putere, fata se inroseste, si aveti senzatia ca nu mai aveti aer. Va simtiti ametit, va este greata si nu
mai controlati ceea ce se inatmpla. Unele persoane pot avea chiar senzatia ca vor muri. Daca s-a intamplat
sa va simtiti astfel, este foarte probabil ca tocmai ati avut un atac de panica- un episod de frica intensa,
care duce la reactii fizice ale corpului dumneavoastra.

In cele mai multe cazuri, la primul atac de panica persoana cheama salvarea, de teama sa nu i se
intample ceva grav. Persoanele cu atac de panica se tem sa nu faca un infarct miocardic sau sa nu
innebuneasca, si pentru cei mai multi aceasta teama persista chiar si dupa mai multe atacuri de panica.

Un atac de panica este de fapt un raspuns al sistemului nervos simpatic. Cele mai frecvente simptome
includ tremuraturi, dispnee (dificultati de respiratie), palpitatii cardiace, durere in piept sau senzatia de
constrictie in piept, valuri de caldura, valuri de raceala, ameteala si uneori chiar si pierderea echilibrului,
senzatia de invartire, hiperventilatie, parestezii (senzatii ciudate in membre), senzatia de sufocare,
dificultati de miscare si derealizare. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca semnal de alarma pentru
ceva grav de catre oamenii care sunt inclinati sa faca atacuri de panica.

Persoanele care au atacuri de panica repetate, persistente, sau anxietate severa legat de posibilitatea de
a nu avea un alt atac de panica, sufera de tulburare de panica.

Psihoterapia este considerata la ora actuala cel mai bun tratament in atacul de panica, in unele cazuri in
asociere cu medicatia.

Nevroza
Nevroza este o stare sufleteasca conflictualala care persoana ajunge ca urmare a incapacitatii de
integrare in prezent a experientelor, de multe ori traumatice din trecut.
Unele trairi pot deveni inconstiente si produc simptome nevrotice, respectiv suferinta. Nevroza apare
astfel ca urmare a unui conflict interior.Nevroza se caracterizeaza in primul rand prin astenie si
insomnie.
Printre cauzele nevrozelor se numara traumele psihice, stresul, suprasolicitarea.
De obicei nu apar tulburari ale personalitatii. Persoanele nevrotice isi dau seama foarte bine de
simptomele pe care le au si de obicei apeleaza la sprijin in psihoterapie. Nevroza poate fi simpla, anxioasa
si cenestopata, darindiferent de tipul de nevroza psihoterapia este o metoda de tratament eficace.
Una din cele mai rspndite forme ale nevrozelor este neurastenia. Aceast boal este nsoit de
iritare, ieiri neateptate de mnie, injurii, care trec destul de repede. Pacienii se plng de tulburri ale
somnului adorm repede, dar se trezesc la cel mai mic zgomot. Sentimentul neateptat de foame apare
imediat ce s-a terminat masa. n stadiile timpurii ale neurasteniei apar i tulburri vegetative transpiraie,
palpitaii, slbiciune fizic, intolerana luminii, a zgomotelor puternice. Bolnavul este caracterizat prin
agitaie de prisos, obosete foarte repede, nu poate rmne mult timp ntr-un singur loc (n camer, la
birou).
Exist dou tipuri de neurastenie nevroza oboselii (este provocat de activitatea intelectual i fizic
peste msur care conduce la surmenaj) ineurastenia reactiv (este determinat de o situaie
psihotraumatizant oarecare divorul, ruperea relaiilor cu un prieten, moartea unei persoane apropiate).
Cel mai adesea este ntlnit nevroza provocat de situaii obsedante. La apariia acestei forme
contribuie, pe de o parte surmenajul, iar pe de alt parte nencrederea, susceptibilitatea. n cazul acestei
forme de nevroz se dezvolt dou tipuri de obsesii. n prima categorie, cea a obsesiilor abstracte, intr
analiza oricrei situaii, fr rezultat ns (rumegarea intelectual), calcularea nencetat, analizarea n
zadar n minte a numerelor uitate, a cuvintelor. n cea de-a doua categorie, cea a obsesiilor
plastice (fobiile sau temerile obsedante) intr imaginile care apas permanent (de exemplu unei persoane
i apare tot timpul n faa ochilor tabloul nelrii soiei). Aici apar foarte adesea ritualuri care se repet
destul de des. Persoana i spal nencetat minile, temndu-se s nu contacteze vreo boal, se mbrac
ntr-un anumit fel parc pentru a se feri de gndurile negative.

Anxietatea
Anxietatea generalizata se caracterizeaza prin teama excesiva, exagerata, si griji in legatura cu
evenimentele de zi cu zi. Persoanele care au anxietate tind sa se astepte tot timpul la dezastre si nu se pot
opri sa se ingrijoreze in legatura cu sanatatea, banii, familia, slujba sau scoala. Adesea aceste griji sunt
nerealiste sau disproportionate fata de situatie. Viata zilnica devine o grija permanenta si permanenta frica.
In cele din urma anxietatea interfereaza cu cu gandirea persoanei si cu functionarea sociala, incluzand
slujba, scoala, activitatile sociale si relatiile.

Tulburarile de anxietate sunt cele mai frecvente tulburari psihologice, incluzand anxietatea
generalizata, atacul de panica cu sau fara agorafobie, fobiile specifice, fobia sociala, tulburarea obsesiv-
compulsiva si sindromul de stres posttraumatic.

Anxietatea generalizata este o tensiune, o teama exagerata, fara o cauza bine precizata. Persoanele cu
anxietate generalizata sunt de multe ori ingrijorate insa la modul general privitor la propria sanatate, la
familie sau la bani, dar exista si situatii in care sursa anxietatii este dificil de delimitat. Adesea pe langa
starea de teama, apar si simptome cum sunt tremuraturile, transpiratii, dureri musculare, dureri de cap, etc.

In cele mai multe cazuri anxietatea poate fi tratata. Succesul tratamentului difera de la o persoana
la alta. Unele persoane raspund la tratament dupa cateva luni, altele au nevoide de tratament timp de un an
sau doi. Uneori tratamentul este complicat de faptul ca persoanele care sufera de anxietate sufera in acelasi
timp si de depresie sau abuz de substante. Din acest motiv tratamentul este individualizat.

Obsesiile
Obsesia este o idee repetitiva si amenintatoare de care persoana nu poate scapa, chiar daca recunoaste
ca acea idee nu are baze rationale.Obsesiile pot fi de diverse tipuri, declansate de factori traumatizanti,
stress, in sindormul de stress postraumatic, in nevroze, etc.Obsesiile fobice de exemplu se refera la teama
de un anumit obiect sau situatie (vezi fobiile).
 Obesia impulsiva este teama de a comite un act antisocial. Obsesia compulsiva se refera la nevoia de a
repeta anumite actiuni simple, de exemplu a inchide usa de un numar de
ori, fara de care persoana nu isi poate indeplini in constinuare activitatile.

Schizofrenia

Schizofrenia face parte din ceea ce in prezent se numeste spectrul schizofreniei sau spectrul
schizofren, alaturi de alte tulburari psihotice. Schizofrenia este una din cele mai grave afectiuni psihice,
afectand atat populatia tanara, cat si populatia de varsta mai inaintata.

Exista trei caracteristici importante ale simptomelor in schizofrenie:

Nu exista semne sau simptome clinice patognomonice pentru schizofrenie, adica orice semn sau
simptom din schizofrenie poate apare in orice alta boala psihica sau neurologica;

Simptomele variaza in timp;

In diagnosticul de schizofrenie trebuie luate in considerare nivelul educational, capacitatea

intelectuala, cultura si subcultura de care apartine pacientul.

Cele mai importante simptome si semne in schizofrenie sunt delirul sau ideile delirante, mai ales cele
de tip paranoid, halucinatiile in special halucinatiile auditive (de cele mai multe ori pacientul aude voci),
deficitele cognitive si de gandire, evaluate frecvent prin deficitele de vorbire (salata de cuvinte,
neologismele, etc). Uneori schizofrenia este insotita de catatonie, iar in alte cazuri de agitatie
psihomotorie.

Tratamentul schizofreniei este in primul rand medicamentos, insa psihoterapia s-a dovedit a fi utila in
tratamentul schizofreniei, mai ales in fazele de remisiune completa sau incompleta, precum si in afara
fazelor acute, floride de boala. Se utilizeaza atat psihoterapia individuala, cat si psihoterapia familiala si
cea de grup, impreuna cu terapia ocupationala. Dintre metodele psihoterapeutice, se utilizeaza
preponderent psihoterapia integrativa, psihoterapia cognitiv-comportamentala si uneori hipnoterapia. Cea
mai mare dificultate in tratament o reprezinta realizarea unei aliante terapeutice cu pacientul.

Depresia
Multe persoane spun ca depresia este ca un fel de disperare care apare in viata lor. Persoanele
suferinde de depresie sunt lipsite de energie si nu se pot concentra. In depresie se poate intampla ca
persoana sa fie mereu nervoasa, fara a exista un motiv anume.Simptomele de depresie pot fi diferite de la
o persoana la alta. Ceea ce este important este ca daca va simtiti lipsit de energie timp de mai mult de 2-3
saptamani, si tristetea care acompaniaza aceasta lipsa de energie va afecteaza viata, atunci este posibil sa
suferiti de depresie clinica.
Cele mai multe persoane care au suferit la un moment dat de depresie ajung la un moment dat
sa aiba un al doilea episod depresiv. Daca invatam sa ne recunoastem simptomele de depresie si le
tratam prin psihoterapie atunci sunt sanse mici ca depresia sa se agraveze.
Cele mai multe persoane suferinde de depresie nu cauta niciodata ajutorul si nu ajung niciodata la
cabinetul de psihoterapie. Insa tratarea si psihoterapia depresiei sunt importante, din cauza ca va afecteaza
viata dvs, a familiei dvs, si munca. Unele persoane care sufera de depresie incearca chiar sa se sinucida,
fiind convinse ca tristetea lor nu va disparea niciodata. Dar trebuie sa tinem minte ca depresia o stare
tratabila prin psihoterapie.

Depresia este una din cele mai frecvente afectiuni la ora actuala, cu incidenta relativ egala la femei si
la barbati.
Depresia cuprinde o gama larga de simptome si semne, si se poate manifesta de la forme foarte
usoare, cu sunt starile proaste la forme foarte grave, cu tentative de suicid.
Cauzele depresiei pot fi si ele foarte variate, de la carente alimentare, pana la evenimente de viata
destabilizatoare.
Depresia se manifesta prin tristete, pierderea increderii in sine, scaderea stimei de sine, lipsa
bucuriei legate de activitati care inainte ii faceau placere persoanei, neajutorare, sentimentul singurartatii,
sentimente de vinovatie, anxietate, agitatie, dificultati de concentrare, relationare deficitara, oboseala
cronica, lipsa poftei de mancare, disfunctii sexuale, etc.
Exista mai multe tipuri de depresie: depresia reactiva se datoreaza unui eveniment de viata
traumatic, depresia endogena, datorata dezechilibrelor chimice la nivel crebral si frecvent asociatia
problemelor familiale, depresia bipolara sau tulburarea maniaco-depresiva, depresia post-partum, care
apare dupa nastere si tulburarile afective de sezon: depresia de primavara, datorata schimbarii
luminozitatii ambiante.
Toate formele de depresie pot fi tratate psihoterapeutic. Ajutat de psihoterapeut puteti invata sa
va controlati depresia. Psihoterapia ajuta la schimbarea stilului de viata, si psihoterapeutul poate
colabora cu psihiatrul in tratamentul depresiei. Schimbarea nu va apare peste noapte, dar cu tratament
adecvat depresia nu va mai umbri viata dvs.
Depresia majora poate afecta serios viata, afectand pofta de mancare, somnul, ritmul de munca si
relatiile personale.
Simptomele care apar in depresia majora sunt:
- sentimente permanente de tristete, iritabilitate sau tensiune

- scaderea interesului in activitatile uzuale sau hobby-uri

- pierderea de energie, oboseala in lipsa unor activitati obositoare

- schimbarea tiparelor de somn, dificultati de adormire, insomnie, prea mult somn

- pierdere sau crestere in greutate, modificari ale poftei de mancare normale

- neliniste sau sentimentul de incetinire

- scaderea capacitatii de a face diverse lucruri

- dificultati de concentrare

- ganduri suicidare sau ganduri legate de moarte

- sentimentul lipsei de valoare, neajutorare sau vina

Daca aveti mai multe din aceste simptome, este cazul sa discutati cu medicul dvs sau sa faceti o
programare la un cabinet de psihoterapie pentru a vedea daca suferiti de depresie.
 Distimia este o alta tulburare de dispozitie. Persoanele cu distimie pot avea depresie usoara sau
depresie timp de aproximativ 2 ani. Simptomele lor seamana cu cele din depresia majora, dar sunt mai
putin grave.
Depresia sezoniera are aceleasi simptome ca si depresia majora, cu deosebirea ca simptomele de
depresie apar in anumite anotimpuri.
Depresia postpartum este un tip de depresie care apare la femeile care au nascut recent. In mod tipic
depresia postpartum apare in primele luni dupa nastere, dar poate apare si in cursul primului an dupa
nastere. Simptomele sunt identice cu cele din depresia majora. Adesea depresia postpartum interfereaza cu
capacitatea mamei de a avea grija de copilul sau. Daca suferiti de depersia postpartum este foarte
important sa cereti ajutor.

Fobiile
Fobia este o teama patologica, obsesiva, de mare intensitate, cu obiect precizat. Respectiv spre
deosebire de anxietate, situatie in care persoana nu poate uneori preciza foarte exact care este frica sa, in
fobie persoana se teme in mod exagerat de un anuit lucru: de poduri, sau spatii inchise, sau paianjeni, etc.
Exista multe tipuri de fobii.

Fobia este o reactie exagerata fata de un stimul si care spre deosebire de frica obisnuita, nu diminueaza
in timp.Ea nu poate fi explicata sau rationalizata si scapa controlului voluntar.De multe ori persoanele
fobice incearca sa evite situatia sau lucrul producator de fobie.Fobia se manifesta prin frica intensa, reactii
vagale, de tipuri transpiratii reci, accelerarea batailor inimii, etc, si reactii emotionale neplacute. Desi de
multe ori persoana fobica realizeaza ca fobia sa nu are o baza rationala, sentimentul de frica nu dispare.

Tratamentul fobiilor este in primul rand psihoterapeutic.

Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv- compulsiva se caracterizeaza prin:

Obsesii:
- idei, ganduri, imagini persistente, percepute ca invazive si lipsite de sens;
- desi persoana incearca sa suprime aceste ganduri si idei nu reuseste;
- persoana recunoaste ca gandurile si obsesiile sunt produsul propriei gandiri, si nu impuse din afara.
Compulsii:
- comportamente repetitive, intentionate, cu scop, realizate ca raspuns la obsesii, dupa anumite reguli, sau
in maniera stereotipa;
- comportamentul are scopul de a neutraliza sau a impiedica discomfortul sau aparitia unei anumite
situatii;
- persoana recunoaste comportamentul ca fiind producator de stress si consumator de timp.
Exemple de comportamente de acest tip sunt: verificarea de multiple ori a aragazului, sau robinetului,
spalatul excesiv pe maini, inchisul si deschisul repetat al usii, etc.
Tratamentul in tulburarea obsesiv-compulsiva este medicamentos, cu anafranil sau phenelzina, si in
special psihoterapeutic. Pacientii obsesiv- compulsivi raspund bine la psihoterapie, cu imbunatatiri
semnificative. In general psihoterapia cognitiv- comportamentala da rezultate in 60-75% din cazuri,
psihoterapia familiala este utila pentru sustinerea familiei. Psihoterapia este de lunga durata sau durata
medie .
 Tulburarile de personalitate
Principalele tipuri de tulburari de personalitate sunt:
Tulburarea de personalitate paranoida,caracterizata prin suspiciune si neincredere in oameni, cu refuzarea
responsabilitatii pentru propriile sentimente.
Tulburarea de personalitate schizoida,caracterizata prin retragere sociala, discomfort in interactiunea cu
alte persoane, emotionalitate scazuta, de obicei considerati d eceilalti ca fiind excentrici, izolati si
singuratici.
Tulburarea de personalitate schizotipala, in care persoana este ciudata, are idei de genul gandire magica,
iluzii, derealizare, depersonalizare.
Tulburarea de personalitate histrionica, caracterizata de comportament extravertit, dramatic, colorat,
emotiv, acompaniat de obicei de o prezentare dramatica, si cu incapacitatea de mentinere a atasamentelor
pe termen lung.
Tulburarea de personalitate narcisista caracterizata de sentimentul exagerat al propriei importante si
sentimente de grandoare.
Tulburarea de personalitate de tip antisocial, in care exista acte antisociale sau criminale repetate, dar nu
este sinonima cu criminalitatea. Este o incapacitate de a se conforma normelor sociale.
Tulburarea de personalitate de tip borderline, in care persoana se afla la granita dintre nevroza si psihoza,
cu emotionalitate instabila, si instabilitate a dispozitiei, comportamentului, relatiilor obiectuale, si imaginii
de sine.
Tulburarea de personalitate de tip dependent, caracterizata de subordonarea propriilor nevoi celor ale
altora, incapacitatea de asumare a responsabilitatii, discomfort intens daca este singur o perioada mai
lunga de timp.
Tulburarea de personalitate de tip obsesiv- compulsiv, cu ordine exagerata, incapatanare, indecizie,
perfectionism, inflexibilitate.
Tulburarea de personalitate de tip pasiv- agresiv, caracterizata de obstructionism, incapatanare, ineficienta,
agresiune exprimata pasiv.
Tratamentul tulburarilor de personalitate este psihoterapeutic si medicamentos.

Nevroza isterica
Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de
tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice.

Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Desi se manifesta asemanator crizelor
epileptice, ele nu prezinta semnele obiective care exista cu regularitate in epilepsie. Bolnavul, in urma
unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa,
intra in asa-numita criza de isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade, alegandu-si locul si
cautand sa nu-si provoace leziuni prin cadere, intra in contractura tonica cu capul sprijinit, cu trunchiul
incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o parte,
in pozitie de emprostotonus.

Criza poate dura de la cateva minute pana la cateva ore. Constienta nu se tulbura ca in
epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Contractura tonica nu este urmata de contractura
clonica (ca in epilepsie), bolnavul nu-si pierde urina, nu-si musca limba; la excitanti durerosi bolnavul
raspunde, aparandu-se, scurtand criza prin noua dominanta ce i se creeaza prin durere, sustragandu-1 de la
preocuparea sa asupra crizei. Pupilele reactioneaza la stitnulii luminosi. Dupa risipirea crizei, bolnavul
pastreaza partial memoria celor petrecute.

Tulburarile de constienta de tip isteric sunt asemanatoare crizelor crepusculare. Astfel bolnavul
percepe tot ce se petrece in jurul sau numai partial. Exista, in isterie, tulburari care simuleaza afectiuni
neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea isterica, tulburari de sensibilitate.
Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii printr-un limbaj
gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza ca nu vede (cecitate isterica), ca nu aude (surditate isterica)
(fenomene ce pot disparea usor, punandu-1 in situatii care impun folosirea acestor analizori, si astfel se
tradeaza. Toate aceste manifestari isterice apar de obicei pe un fond de insuficienta dezvoltare mintala, in
situatia in care bolnavul cere compasiune si foloase de pe urma acestei boli.
Tratamentul consta intr-o psihoterapie individuala, sustinuta prin hipnoza, sugestie simpla sau ajutata
de torpiaj" electric sau folosirea unei noi dominante dureroase - de exemplu injectarea de apa distilata
intradermic. Nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si
prelungi suferinta, insa toata aceasta atitudine trebui insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala
psihica

Psihosexologia
Ce este psihosexologia?
Psihosexologia este o ramura a psihoterapiei care se ocupa de problematica disfunctiilor sexuale si
celor conexe acestora.

Ca ramura a psihoterapiei ea este o forma de psihoterapie integrativa prin varietatea tehnicilor

terapeutice implicate si a conceptualizarii. Constituita mult mai recent din punct de vedere istoric decat
alte discipline, psihosexologia este o stiinta medico-psihologica.
Psihosexologia este o disciplina integrativa nu numai din punct de vedere strict psihoterapeutic, ci si
istoric, fiind fundamentata pe baze etnologice, morale, pedagogice, psihologice, medicale si
psihoterapeutice.
Care sunt ramurile psihosexologiei?
Psihosexologia se mparte la randul ei in mai multe sub-ramuri, printre care:

- studiul sexualitatii normale,

- patologia psihosexuala,

- psihoigiena sexualitatii,

- psihosexologia de cuplu,

- psihoterapia psihosexologica sau psihoterapia sexuala, in tarile anglo-saxone cunoscuta sub

denumirea de sex therapy.

Psihoterapia psihosexuala
n timp ce n alte ri ale lumii psihosexologia, respectiv psihoterapia psihosexual, este o ramur
psihoterapeutic aparte, cu o formare n domeniu pentru psihoterapeui, n ara noastr ea este relativ nou
i nc ne-acreditat ca coal terapeutic de sine-stttoare.
 Disfunctiile sexuale
Comportamentul sexual uman este foarte divers si complex, astfel incat intelegerea lui este uneori dificila.
Intelegerea comportamentului sexual este complicat si de prejudecati, superstitii, teorii eronate si jumatati
de adevar. Din aceste cauze expertii sugereaza ca demarcatia dintre ceea ce este normal si ceea ce este
patologic sa nu fie foarte rigida. Sexualitatea normala nu este neaparat monogama si heterosexuala.
Sexualitatea unei persoane este in mare masura dependenta si de personalitatea sa globala, relatiile cu
altii, tiparele generale de comportament, conceptia despre sine.

Dificultatile sexuale se pot referi la dorinta sexuala, excitatie, orgasm, durere in timpul actului sexual.
Odata ce cauzele organice sunt indepartate, acestea au origine psihosexuala, fiind apanajul psihoterapiei.

In acest context, psihoterapia integrativa este utila in terapia:

Dorintei sexuale diminuate;
Incapacitatii de obtinere sau mentinere a erectiei;
Asa-numitei frigiditati;
Lipsei orgasmului;
Ejacularii percoce;
Dispareuniei, sau contactul sexual dureros,
Problemelor de cuplu;
Vaginismului;
Problemelor legate de imaginea corporala;
Stresului legat de orientarea sexuala.

Psihoterapia se centreaza mai ales pe simptomele legate de anxietate, permitand clientului sa detina
controlul asupra simptomelor care au dus la scaderea stimei de sine si la dezechilibrul psihologic. Terapia
se axeaza pe indepartarea simptomelor si modificarea atitudinilor. Astfel clientul este invatat sa se
descurce in situatiile provocatoare de stres, ca de exemplu in cadrul intalnirilor sexuale. Inainte de actul
sexual clientul poate fi educat sa se relaxeze, iar reducerea anxietatii duce la imbunatatirea performantei
sexuale. De multe ori insa disfunctiile sexuale apar ca urmare a problemelor in familie si cuplu.

Viata este ceea ce gindesti .. atunci invata sa gindesti liber si viata va fi ceea
ce iti doresti