La revederea Ardealului

de Iosif Vulcan

i cntecul vibreaz, i totul cnt, spune,

i iar te vd Ardealule,
Cum sun coarda-n vnt, Precum n muni afund,
Tu cuib ncununat,
Cum licre o raz, i-n scumpa ta naiune,
i farmecele tale
Ca fluierul plngnd. Tezauri muli se-ascund;
M-ncnt minunat.
i-apoi zresc o zn, Dar scoatei-i la soare,
Moment de revedere,
Ce ine-n mna sa, S-i poat toi vedea,
Eti dulce i ceresc,
O harf eolin, i lumea hulitoare,
n tine grija piere
Cntnd fr-a-nceta. Se va-nchina la ea.
i parc-ntineresc.
Dar cntul tot se mut... i stnca se clatina,
Grbit-am ieri la tine,
Acui s-aude sus, mi zice: Fii cu noi,
Pmnt ncnttor,
i zna mult plcut, Copacii vechi m-nvit,
Precum drumarul vine
mi strig-n ton ptruns: S-nfrng orice nevoi!
Setos la vr-un izvor.
Cum vrful stui munte, i-n pieptul meu rsare,
Motivul ce s-nspire,
Se-nal falnic, drept, Dorina de lucrat,
Curaj la scop zeesc,
Aa cu-nalt frunte, Dar Doamne ce schimbare!
Izvorul de-ntrire,
S dai cu toate piept! Cci cerul s-a-norat!
La tine le gsesc.
i zna se coboar, i fulger, trznete,
i sufletul meu zboar,
Se scald prin pru, C-i vijelie grea;
Sub cerul tu senin,
i vocea-i mult sonor, Prin trznet se ivete,
i-n trecere uoar;
ngn argintiu; Pe ceruri zna mea...!
Vai, muni se duc i vin.
i cum prul stric, Dar iat c deodat,
Ce plaiuri de plcere,
Opreala-n calea ei, Tot cerul s-a deschis,
mi pare c visai;
Pete fr fric, i vremea cea turbat,
Sunt beat, n-am ce mai cere,
i-nfrunt pe miei! Dispare ca i-un vis.
Cci parc sunt n rai.
Dar zna mea se pierde, i sus pe bolta lat,
Visez!... i prin tcere,
i n-aud glasul su..., A cerului senin,
Deodat sun-n cor,
Atunci din codru verde, St zna minunat,
Fantastic i-n mistere,
Un freamt geme greu; Privind cu farmec plin.
Un murmur lin, sonor.
Apoi un vuiet moale, n mna dreapt ine,
Ascult!... i-atunci mi pare,
Un plnset, un susur, Stindardul tricolor,
i mai frumos, mai lin,
Apuc s se scoale, i vd sub el cum vine,
Ce este?... O cntare?
Lin, tainic, mprejur; Un mndru viitor!
O oapt sau suspin?