BUDISMUL

Budismul se aseamn cu jainismul n ce privete istoria i legenda ntemeietorilor,

doctrina despre eliberare, structura ordinului monahal i cultul. Nu tim ce religie a preluat ideile
celeilalte. Jainismul a fost rezultatul reformei unei comuniti monahale existente deja, iar
budismul are rafinee n privina legendei mentorului i n plan doctrinar i practic. De aceea se
presupune c transferul se face dinspre jainism spre budism.
Buddha a fost un gnditor cu o mare influen asupra omenirii. nvtura sa a influenat
subcontinentul indian peste 1500 de ani, evolund i diversificndu-se. n secolul XIII se
rspndise deja n Tibet, Asia central, China, Coreea, Japonia i Sri Lanka, avansnd spre Asia
de Sud Est.

1. Literatura sacr

Nicio lucrare din literatura budist nu este de la Buddha nsui. Buddha moare n sec. V.
.Hr. iar comunitile budiste colecioneaz cuvntrile i predicile sale, transmindu-le prin
dialectul magadhi, limba vorbit n regiunile budiste. Nu exist un canon primordial. Izvoarele
filosofice sunt scrierile sacre ale colilor budiste, pstrate n pali i sanscrit sau traduse n
chinez i tibetan.

1.1. Canonul hinayanist

Hinayana este denumirea dat vechilor coli budiste. Fiecare coal avea canonul ei cu
cuvinte sau capitole ale lui Buddha coninnd doctrina lui. La acestea se adaug lucrri
necanonice: comentarii la scrierile canonice i tratate doctrinare sistematice. Singurul canon
complet este al colii Theravada, scris n pali. Acesta este autoritatea suprem a buditilor din Sri
Lanka, Birmania i Thailanda. Dup tradiie, acest canon a fost scris n sec. I .Hr. n Sri Lanka.
Doar o parte din coninutul scrierii provine de la Buddha. Cu timpul au loc prelucrri poetice sau
modificri, avnd alt form fa de ce a propovduit Buddha. Comentatorii spun c n scrierile
canonice este altceva dect cuvintele lui Buddha. Dar exist i tradiia conform creia limba pali
ar fi identic cu magadhi, limba matern a lui Buddha. Prin asta se ncearc s se demonstreze c
pasajele din canon atribuite lui Buddha sunt exprimate n propria sa limb. Dar pali nu este
1
identic cu magadhi, pentru c pali nu are trsturile caracteristice limbii magadhi. Pali e
asemntoare limbilor central-apusene iar magadhi este central-rsritean.

a) Tipitaka, canonul pali, Tipitaka (cele trei couri), cuprinde trei grupe principale de
texte. Vinaya-pitaka, sutta pitaka i abhidhamma-pitaka.
Vinaya conine reguli pentru ordinul monahal. Cea mai veche parte sunt 227 prescripii
disciplinare, norme de comportament i pedepse. Fiecare regul are o povestire i un comentariu.
Sutta conine cuvntri, predici, aforisme ale lui Buddha i ale discipolilor si. Dac
vinaya e pentru monahi exclusiv, sutta este pentru toi buditii, clugri sau mireni. Sutta are 5
colecii: 1.digha conine 34 texte lungi; 2. Majjhima are 152 texte medii; 3. Samyutta are 2889
texte scurte rnduite n 56 grupe; 4. Anguttara are 11 capitole i 5. Khuddaka are 15 lucrri
independente. O astfel de lucrare este cea mai tradus din literatura budist: dhammapada, ce are
423 aforisme. Alte lucrri sunt udana, aforisme cu caracter festiv; sutta-nipata conine texte
doctrinare scurte; jakata e o colecie de povestiri despre existenele anterioare ale lui Buddha,
Apadana sunt legende despre sfini buditi; Buddhavamsa sunt relatri despre Buddha i cei 24
predecesori.
Abhidhamma are 7 lucrri ce abordeaz noiunile centrale ale nvturii lui Buddha.
Cele mai cunoscute sunt Dhammasangani i Kathavatthu.

B) Comentarii
Dintre lucrrile canonului pali fac parte comentarii importante n pali sau alte dialecte. De
ex: canonul colii Theravada este principalul, scris n singalez, birmanez i siamez. Cele mai
vechi comentarii sunt din sec. IV dar nc se mai fac comentarii. Cele mai vechi comentarii pali
sunt importante pentru c vechii exegei scriu concepia lor despre nvtura lui Buddha, dar i
pentru c folosesc material din comentarii i mai vechi, pierdute. Paternitatea comentariilor pali
este atribuit unor 3 brbai nvai din sec. IV-V ce comenteaz marea parte a lucrrilor.
Acetia au crescut n India, un timp au stat n mnstirea Mahavihara din Sri Lanka. Cel
mai important brbat este Buddhaghosa, autor al unei duzini de comentarii clasice: primele patru
nikaya ale vinaya i Sutta. Ceilali sunt Buddhadatta, care a scris comentariu la Buddhavamsa, i
Dhammapala care a comentat Udana, Thera i Therigatha.

2
 1.2. Canonul mahayanist
n cadrul budismului apare o nou direcie, Mahayana, la nceputul erei cretine.
Literatura mahayanist se pstreaz n texte originale sanscrite sau n traduceri chineze i
tibetane. Textele doctrinare mahayaniste (sutra) amintesc de textele doctrinare ale vechilor coli
budiste (sutta sau sutra). Cele trei mari colecii sunt Prajnaparamita, Buddhavatamsaka i
Ratnakuta, transmise integral n chinez i tibetan. Vajracchedika este o lucrare pstrat n
sanscrit. Exist i alte colecii de sutra i altele de sine stttoare: saddharmapundarika (prezint
stadiul timpuriu al doctrinei), lalitavistara (material vechi i nou). Textul relateaz existena
precedent a lui Buddha, primele faze ale vieii lui pn la predica din Benares. Lucrarea
originar prezenta biografia lui Buddha, ulterior fiind prelucrat. Lankavatara relateaz vizita lui
Buddha regelui demonilor, Ravana. Alte sutre de sine sunt Sukhavativyuha i Suvarnaprabhasa.
Sutrele mahayaniste pretind c nvtura ar fi fost propovduit de Buddha, dar sunt mai
recente dect textele doctrinare ale vechilor coli. Cele mai multe sutre mahayaniste au fost
scrise n sec. II-III d.Hr.
n afar de sutre, literatura mahayanist const ntr-o serie de lucrri scrise de
personaliti. Acetia sunt: Nagarjuna, fondatorul colii Madhyamika (200 d.Hr.) i Asanga,
reprezentantul colii Yogacara, sec. IV d.Hr. Asanga avea i un frate, Vasubandhu, dar nu tim
dac el este acelai cu autorul lucrrii Abhidharmakosa, ce prezint doctrina sarvastivadin.
Tradiia spune c e acelai, cercettorii spun c sunt distinci: unul e din sec IV, dascl al colii
Yogacara, altul e din sec V, dascl al colii sarvastivadin. Poetul Asvaghosha, nu tim dac a
fost adept mahayanist, dar i se atribuie o carte doctrinar cunoscut n chinez. O alt lucrare a sa
este Buddhacarita, o biografie a lui Buddha n form poetic. 13 din 28 cntri sunt pstrate n
sanscrit i integral n tibetan i chinez.

1.3. literatura vajrayanist

Curentele tantrice apar i n budism, fiind a treia din direciile budiste: vajrayana sau
mantrayana. Literatura tantric are formule scurte magice i ample lucrri tantrice, prezentnd
doctrina i ritualurile. Mai au manuale i comentarii sistematice, pstrate n sanscrit, chinez i
tibetan.

2. Buddha: istorie i legend

3
 Buddha a fost o persoan istoric. Au fost i teorii prin care se interpreteaz simbolic sau
mitologic legenda lui Buddha. De exemplu una spune c Buddha a fost asimilat unui mit solar. n
pri canonice i n altele necanonice se povestete viaa lui Buddha. Lucrarea Buddhacarita
scris de Asvaghosha i Nidanakatha, ca introducere la Jakata, sunt cele mai vechi biografii, ce
cuprind fazele importante ale lui Buddha. Realul este combinat cu legendarul, aa c puine
caracteristici pot fi realiti istorice.
Gotama Buddha s-a nscut la Kapilavathu, n clanul Sakya, oraul Lumbini de azi din
regiunea Terai, n Nepal. Zona este la 150 mile nord de Benares, poalele munilor Himalaya.
Buditii din Sri Lanka, Birmania i Thailanda, cred c Buddha a trit ntre 623 i 543.Hr.
Cercettorii consider viaa lui ntre 560-480.Hr. Numele tatlui su era Suddhodana (orez pur),
artnd cu ce se ocupa clanul: agricultura pe un teritoriu mic, de 900mile ptrate, pe pantele
joase ale munilor i pe cmpiile de la poale.
Sakya era unul din neamurile rspndite n nordul bazinului gangetic, la marginea
civilizaiei Indiei de Nord. n vremea lui Buddha, aceste popoare erau independente i conduse
asemntor. Pot fi numite republici tribale, fiind conduse de oligarhii, sfaturi ale btrnilor.
Sfaturile i alegeau un conductor pe o perioad, dar nu aveau regi. Astfel se neag tradiia ce
susine c Buddha era fiu de rege. Totui Sakya se consider c au rang de regi, nobili,
rzboinici, o elit.
Potrivit legendei, cnd s-a nscut Gotama, Asita, un mare vizionar din Kapilavatthu, vine
s-l vad i i prezice c va ajunge mare sfnt sau rege. O balad povestete c Asita vede
mulimi de zei bucurndu-se pentru c s-a nscut Copilul nelepciune. Mai departe, vizionarul
vede pruncul i prezice: acest copil va atinge cea mai de sus nlime a ptrunderii cu mintea. El
va vedea ceea ce este mai pur. El nvrte roata dreptii, fiind plin de compasiune pentru cei
muli. Departe se va rspndi religia lui. La 5 zile dup natere pruncul primete numele de
Siddharta. Totui el e pomenit n literatur ca Gautama, Gotama (n pali), numele de clan.
Buddha a fost crescut n Kapilavatthu de a doua soie a tatlui, Mahaprajapati, pentru c mama i
murise la 7 zile dup natere. n legende apare ca tnr geniu: nimeni nu l ntrece la vreo prob
fizic sau a minii. Rspundea la ntrebrile nelepilor, iar acetia tceau la ntrebrile lui. Mai
trziu tatl su l viseaz mbrcat n veminte galbene de ascet, prsind palatul. De aceea i
ofer toate bucuriile vieii i i construiete un palat pentru fiecare anotimp al anului. Poruncete

4
s fie urmrit mereu. Cnd prsea palatul, slujitorii ndeprtau de pe strzi orice l-ar fi indispus
pe tnr. La 16 ani se nsoar cu 2 prinese din alte regate, Gopa i Yasodhara. Dup 13 ani, are
un fiu Rahula. Siddharta fuge din palat dup naterea lui Rahula, respectnd obiceiul prin care nu
puteai renuna la lume dect dup ce aveai un fiu sau un nepot.
Dei tatl ncearc s-l izoleze pe prin n palat, zeii zdrnicesc planul. n 3 ieiri
consecutive, Siddharta ntlnete un btrn, rezemat n toiag, a doua zi un bolnav palid cu febr
mare, a treia zi, la cimitir, un mort. La ultima ieire ntlnete un clugr cerind i este linitit
nelegnd c religia te scap de suferinele vieii.
ncercnd s-l fac s renune la lume, zeii l trezesc pe prin noaptea pentru a privi
concubinele adormite, goale i dizgraioase. Decide s plece, cheam scutierul i prsete oraul
clare. Departe de ora se tunde cu spada, schimb hainele cu unele de vntor i trimite scutierul
cu calul la palat.
Gautama rtcete prin lume, practicnd asceza, n junglele Uruvela, timp de 6 ani. Se
hrnete cu semine, iarb i un timp doar cu baleg. Treptat ajunsese s consume un bob de orez
pe zi. Era mbrcat grosolan, i-a smuls prul i barba pentru a se autosuplicia, sttea ore ntregi
n picioare sau pe ghimpi. Nu se mai spla pe el sau hainele, se odihnea cu cadavrele lsate prad
fiarelor i dormea printre corpuri putrezite. Odat afirm: trupul mi este subire. Cnd m
aezam lsam o urm ca de copit de cmil. Atingnd burta de fapt puneam mna pe ira
spinrii.
n pragul morii realizeaz c n ciuda ascezei extreme nu are nicio iluminare. Renun la
ascez, se spal i mnnc. Dup ascez Mara (Moartea) l ispitete fr succes. Poate fi vorba
aici de lupta interioar din mintea lui. ndeprtnd pe Mara, i concentreaz forele spirituale
asupra eliberrii de suferin. n 4 stri de veghe, n meditaie, nelege misterul ciclului nesfrit
de nateri, mori i rencarnri datorate karmei; parcurge retroactiv vieile anterioare i contempl
existenele infinite ale semenilor. Realizeaz starea de iluminare (boddhi) nelegnd tainele
condiionismului universal, devenind Buddha, Cel Iluminat. 7 sptmni st n iluminare, fr
necesiti trupeti. n a 49-a zi 2 negustori i ofer de mncare i accept. Are ndoieli dac s
mprteasc nelepciunea i altora. Ezitarea ngrijoreaz zeii. Zeul Brahma coboar din cer i
l convinge pe Buddha s propovduiasc nvtura. Buddha decide c primii care s nvee vor
fi cei 5 ascei cu care a stat n junglele Uruvela. i descoper lng oraul Benares, innd prima

5
predic, numit Predica de la Benares. Asceii ader la nvtur devenind primii clugri
buditi.
Buddha rtcete prin sate, atrgnd adepi. Revine acas, convertete pe tatl su, pe
soie i pe fiul Rahula. Adepii lui deveneau monahi ceretori. Ceilali, mireni, asigurau hran i
haine monahilor. n texte se amintesc membrii buditi: Saripura i Maudgalyayana, prieteni din
tineree, care se altur comunitii; Ananda, discipolul favorit. Ali adepi sunt: regele din
Magadha, Bimbisara, ce i d maestrului o pdure de bambui n care poposea cu monahii si;
negustorul Anathapindika din Sravasti, ce ridic lng sat o mnstire n care venea Buddha.
Buddha fondeaz i o comunitate de clugrie. Ele aveau reguli mai stricte. Ordinul e
ntemeiat la iniiativei mamei vitrege Mahaprajapati care fiind vduv, i dorea s renune la
lume i i cere permisiunea s fie clugri. Buddha a ezitat, dar Ananda insist i permite
accesul femeilor n monahie.
Literatura povestete c Buddha a avut parte de o via plin de succese i a trit n
armonie cu cei din jur. Dar a avut i multe dezamgiri. La 70 de ani, o rud invidioas,
Devadatta, i cere s-i cedeze conducerea comunitii. Fiind refuzat, acesta ncearc s-l ucid:
prin asasini pltii, apoi ncercnd s-l zdrobeasc sub o stnc, apoi asmuind un elefant agresiv.
n final, Devadatta cu nite monahi iniiaz o schism cu o ascez mai dur, dar eueaz.
n anotimpul ploilor Buddha cu Ananda stau n Veugrama, satul de bambui i capt
dizenterie. Depete criza, trecnd pe lng moarte. Ananda adun toi discipolii din Vaisali,
merg apoi amndoi spre Pava. Cineaz acolo la fierarul Cunda, mncnd carne de porc sau
ciuperci. Se mbolnvete de diaree cu snge, probabil se rentoarce boala. Pleac spre
Kusinagara. Buddha se simte epuizat, se aeaz sub un tufi. Ananda plnge dar Buddha i spune
linitit: Destul, Ananda, nu te chinui s jeleti. Cum poi crede c ce se nate nu moare? Acest
lucru este cu neputin. Ultimele cuvinte ale lui Buddha sunt: M adresez vou, clugri
ceretori. Nu v precupeii strduinele voastre!.
Dup vestea morii lui, apar adepi cu flori i ofrande, omagiind trupul su. n a 7a zi
trupul a fost incinerat, iar resturile oaselor mprite ntre adepii bogai care au ridicat peste ele
morminte adpostind relicve n jurul lor.

3. Budismul indian
Sectarizarea comunitatii intemeiate de Buddha
6
 Buddha nu a nominalizat un succesor al sau n fruntea comunitaii monastice ntemeiate
considernd c singura cluza necesara era nvaatura pe care le-o lasase. De aceea indatorirea
fundamentala a unui calugar era sa respecte ceea ce Buddha propovaduise.
Cf traditiei dupa moartea sa la scurt timp a fost organizat un conciliu probabil la
Rajagriha convocat de catre Mahakasyapa.
Dupa ce s-a informat in legatura cu regulile monahale consultandul pe Upali, si in ceea ce
priveste doctrina, avand anumite discutii cu Ananda, Mahakasyapa, a creat Vinaya-Pitaka si
Sutra Pitaka.
La 100 de ani duma moartea lu Buddha s-a mai tinut un nou conciliu la Vaisali din cauza
ca monahii au primit de la mireni aur si argint.
La putin timp dupa a mai aparut o schisma! Cei ortodocsi au fost numiti sthaviravadini
insa denumirea care acopera toate scolile ortodoxe este aceea de hinayana. Adeptii noii grupari
sau numit mahasanghikasi. Divergentele nu sau oprit aici. In timpul regelui Asoka din gruparea
sthaviravadini s-a mai desprins o denominatiune care si-a luat numele de sarvastivadini.
Probabil acest eveniment i-a dat prilejul lui Asoka sa convoace al treilea conciliu la
Pataliputra. Sa incercat o reconciliere dar nu sa putut si scoala sthaviravadinilor a fost
declarata ortodoxa iar sarvastivadinii sau refugiat in Kashmir. Cf traditiei la acest conciliu s-a
redactat in ultima forma Abhidharma-Pitaka.
Convertirea lui Asoka este echivalentul convertirii lui Constantin patronajul sau facand
din budism o religei prospera. Se spune ca regele intretinea 64 de mii de calaugari budisti, lui
fiindui atribuite neinumarate stupe si manastiri. Profitnd de legaturile cu occidentul Asoka
trimite misionari pe langa Antioh II al Siriei, Prolemeu II al egiptului, Magnas din Cirene etc. In
occident este greu de evaluat puterea de penetrare a budismului dar in orient misionarismul lui
Asoka a fost decisiv.
Domeniul lui Asoka era destul de mare el cuprinznd cea mai mare parte a Indiei,
Afganistanul, sudul Hinducuului, Belucistanul, Sidonul etc. Peste tot erau construite si
intretinute drumuri, granare publice, exista asistenta medicala, curti de justitie etc, imparatul
insusi ocupnduse de treburile poporului la orice ora.
In secolele urmatoare domniei lui Asoka au mai exsistat schisme nu numai in interiorul
ortodocsilor dar si in interiorul gruparilor deja desprinse insa acest fapt nu a periclitat dezvoltarea
7
budismului in india, monumentele budiste din perioada 200 i hr 200 d hr stand marturie acestui
fapt
Este sigur ca persecutiile din timpul lui Pushyamitra au cunoscut o aploare redusa.
In partea de nord est a Indiei budismul afacut progrese considerabile. Aici la inceputul
secolului II stapaneste regele Kanishka (la fel de important ca si Asoka) sub conducerea lui sa
tinut al 4lea conciliu budist dar se pare ca privea doar scoala sarvastivadinilor. Sub regele
Kanishka a aparut cea mai veche scoala de arta budista, scoala Gandhara. Cuceririle din timpul
lui au redeschis drumurile catre imperiul roman si catre China.
Adeptii directiei mahayana marele vehicul, numesc cu anume dispret vechile scoli
Hinayana, micul vehicul.
Se presupune ca la inceputul crestinismului evolutia budismului sa accelerat. Nu este
sigur din care scoala veche se trage Mahayana, parerile sunt impartite intre scoala
mahasanghikasilor si cea a saravastivadinilor. Majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca aparitia
acestei scoli reprezinta intentia de a satisface necesitatile religioase ale budistilor mireni, noua
directie incercand sa conduca la eliberarea tuturor oamenilor. Prima scoala mahayana a fost
Madhyamika, fondata in jurul anului 200 d hr de filosoful Nagarjuna.
Sunt pareri diferite asupra fondatorului celei de a doua scoli- Yogacara. Potrivit unor
izvoare acesta era un oarcare Maitreyanatha (o persoana istoric) altii il vad pe Asanga ca
ntemeietor al colii, considernd c numele de Maitreyanatha este doar o porecla a lui Asanga.
Perelinii chinezi din perioada 400 700 dhr ,de exemplu Fahsien, 399-413 ne relateaza ca
budismul facea progrese. Doua secole mai tarziu realitatea se schimba Hsuan- Tsang relatnd ca
mnastirile erau n ruina.
Micrile tantrice Vajrayana sau Mantryana reprezint ultima faz a evoluiei
budismului n spatiul indian. Formule magice i ritualuri populare se regasesc la un moment dat
si in Mahayana. Din secolul 3 sunt cunoscute traducerile in chineza a unor formule magice
dharani- budiste. Totusi sistemele tantrice asa cumm le cunoatem astazi dateaza dintr-o perioad
mai trzie..
Venirea cuceritorilor musulmani a nsemnat decaderea budismului, nceput mai nainte.
Acestia au pradat mnstirile, au ars bibliotecile i au ucis calugarii care nu au apucat sa se
refugieze in nepal sau tibet.

8
 Persecutiile periodice au contribuit si ele la decaderea budismului dar principala cauz a
decaderii trebuie cutat chiar n interiorul budismului. Stadiile ulterioare in evolutia budismului
arat c reprezentanii acestei religii au incercat sa fac doctrina budist mai atragtoare pentru
marea mas de oameni, asemanndu-se astfel cu hinduismul. Aceasta a dus la o pierdere de
identitate din partea budismului si omul de rnd a nceput sa aleag hinduismul decat sa se
expuna unei atitudin dezaprobatoare din partea societaii.
n zilele noastre budismul a cunoscut o renastere in india. In anul 1891, Anagarika
Dharmapala din Sri Lanka a fondat o societate budista Maha Bodhi Society- avand drept scop
activitatea misionara n india, fondnd numeroase coli i bibliateci. n anul 1950 liderul celor
fara casta B.R. Ambedkar s-a convertit la budism fiind urmat de foarte muli dintre adeptii sai. n
prezent n india exsista milioane de budisti

4. Viata si exsistena n acceptiunea lui Buddha

4.1 Exsistenta ca suferinta: pesimism sau realism?

n concepia lui Buddha ntreaga existent se identific cu suferinta, este de parere ca
suferinta depaseste cu mult bucuriile din viaa omului ncat ar fi fost mai bine daca acesta nu s-ar
fi nascut. Conceptia Maestrului despre exsistena si viaa este sintetizat n cele patru adevaruri
nobile- ariya sacca:
-dukkha in care se relateaza despre suferina
-samudaya apariia suferinei
-nirodha eliminarea suferintei
- magga calea care conduce la disparitia acesteia
Cele cinci elemente ale fiinei umane- khandha- care provoaca ataarea de exsiten, sunt
suferina. Cauza suferintei este setea de exsistenta care duce din renatere in renatere, setea de
placere, setea de impermanena. Suprimarea suferinei const n stingerea setei acesteia, prin
nimicirea totala a dorinei, eliberarea de ea. Adevarul sfnt care duce la suprimarea suferinei este
acel drum sfnt cu 8 crri care uneste credina dreapt, hotrrea dreapt, cuvnt drept fapt
dreapt, mijloace corecte de exsistena, efort drept, cugetare dreapt si meditaie dreapt.
Dispunerea mesajului lui Buddha n 4 parti are legatura probabil in metodele medicale
recomandate de una din colile medicale indiene.
9
 Primul adevar este aadar dukkha-suferina. Prin aceasta \buddha ntelegea problemele
comune oricarei forme de viaa: durerea naterii, a batrneii, a bolii a morii. Suicidul si
eutanasia nu sunt solutii pentru curmarea suferintei deoarece exista renateri dup moarte si
dukkha si consecintele sale nu se limiteaz la viaa actuala ci continua si dupa moarte. Astfel
budismul socoteste drept curmare a suferintei ntreruperea ciclului de rencarnari.
n sensul ei mai larg suferina poate fi privit si ca o framantare si insactifactie
permanenta.
Prin dokkha se intelege mai mult decat notiunea traditionala de suferinta, inseamna tot
ceea ce ii face pe oameni sclavi propriilor dorinte, nseamna imperfectiune,
nemlpinire,irealitate, deertaciune.
Buddha a mpartit n 3 grupe suferinta:
1 sferinta fizica inclusiv boala si moartea
2 de natura psihica esecurile si dezamagirile din via
3 de natura exsisteniala- constand n faptul ca permanent ne simim i suntem
condiionai de tot ceea ce cunoastem(prieteni, cas ) i nu ndrznim sa nfruntm necunoscutul.
Buddha afirma ca el nu este pesimist ci realist , dorea ca oamenii sa i descopere ei
nii ncatuarea pentru a recunoate adevrata realitate a vieii si exsitentei ca ceva universal.
Acest mod de a privi lucrurile, acest pesimism exsistential este specific budismului. Budismul
are o concepie sumbra despre exsistenta umana, aceasta fiind zugravita in spatiul indian in
culori aprinse.
Amaraciunea suferintei provocate de efemeritate este accentuat prin credina in
rencarnare-omul traind cu imaginea sfaietoare ca va suferi iar si iar. Calea de eliberare aratata
de Buddha reprezint descatuarea de ciclul rencarnarilor.

4.2 Efemeritatea lucrurilor

In budism exsistenta individuala este socotit suferina, oamenii identificndu-se cu ceea
ce este schimbabil si nu recunosc Absolutul imaterial si vesnic,, respectiv dharmata, ca propria
lor natura
Khandha sau cele 5 agregate ale puterilor fizice si psihice cauzeaza toate suferintele
fizice care apar in viata si in ciclul rencarnrilor. Orice forma de viaa este trecatoare si implica
suferina, bucuria nsai este nu este altceva dect o dispozitie efemer.

10
 Buddha spune ca nu se poate vorbi de exsistenta ci de devenire, viata individului fiind o
permanenta schimbare. Datorita permanentei schimari a lucrurilor toate dorintele cauzeaza
dezamagire si tristee. In viziunea budista orice fericire pamanteasca este efemera. Orice
cauzeaza initial starea de fericire poate duce la tristete.
Adevarata fericire in viziunea budista consta in viata obisnuita a fiecarui om , cu conditia
ca el s nteleaga si sa experieze formelel de exsistenta a acestei lumiasa cum sunt ele in realitate,
adica sa inteleaga iluzia si aparenta lumii care il incojoara, dar in acelasi timp sa simta o stare de
fericire interioara oricand si in orice situatie chiar si atunci cand sufer. Va ajunge la aceasta
treapta cand va invata ca toate lucrurile nu sunt vesnice si de aceea nu trebuie sa se ataseze de el
din aceasta perspectiva fiind limpede ca nu efemeritatea si impernamnenta sunt cauzatoare de
suferinta ci atasamentul fata de lucruri, vointa sa posesiva, setea sa exsistentiala- tanha.
Deoarece in budism nu exsista un Absolot sau o realitate dincolo de fenomene, in
interiorul lui nu exsista nici o legatura unitara care sa patrunda totul. Fenomenele din viata se
desfasoara simultan, se modifica reciproc, se combina unele cu altele dn natere la alte
fenomene noi, care la randul lor iau locul altora vechi. Lumea este pluralista si singura constatna
este aceasta lege a condiionalismului absolut.
Buddha nu accepta exsistenta vreunei persoane divine sau materii metafizice el
explicand totul prin puteri, miscari functiuni si procese, avnd oar o conceptie dinamca despre
realitate. In conceptia sa viata nu este dect o succesiune de fenomene constand in aparitii si
disparitii succesive, un proces de permanenta devenire. Viata si eul sunt sub acest aspect o iluzie-
maya.

4.3. Non-eul (anatt)

Potrivit nvturii lui Buddha nu exista eu-ul (atman) ca entitate cu caracter venic, ci
numai non-eu sau anatt.
Ineleptul Nagasena i explic regelui Menandru conceptul de anatt printr-o
comparaie cu un car. Carul este doar o ficiune, ntruct se divizeaz n nenumrate pri
componente: oite, ax, roi, care doar n dependen una de alta pot forma un ntreg.
Clugria Vajira compar componena carului cu existena omului bazat pe conexiunea
dintre cele 5 grupe de factori ai existenei. Comparaia aceasta trebuie neleas numai n ceea ce
privete dependena factorilor ce compun ntregul.

11
 ntr-o predic inut la Banares, Buddha evideniaz imperceptibilitatea unui sunet. El
arat c att trupul ct i senzaiile, percepiile, contiina sunt supuse schimbrii i nu pot
constitui sufletul venic. La fel i n cazul formelor fizice. Ele nu reprezint eul nostru, sufletul
nostru venic. ntregul constituit din spirit i trup este mpit de Buddha n 5 pri componente.
Buddha consider c eu-l este o iluzie, lund atitudine fa de ideea tradiional de atman.
Buddha nlocuiete noiunea de atman cu cea de anatt, pornind de la premis c n lume nu
exist nimic prin sine nsui, toate formele de via, lucrurile i fenomenele din lume fiind n
interdependen reciproc.
Budismul consider c potrivit modului nostru de gndire, noi credem c ntotdeauna
exist 2 lucruri distincte: subiectul care vede i obiectul vzut, subiectul care gndete i gndul
propriu zis. n general nu exist subiect fr obiect i nici invers, ci ele sunt rezultatul unor
procese abstracte, de devenire.
Existena noastr individual este o succesiune de evenimente procesuale la care
acioneaz reciproc fenomene fizice i spirituale. Astfel, prin a fi nelegem procesul
determinat de legea cauzalitii unui eveniment. Ceea ce noi percepem ca fiin vie nu este dect
o verig din marele imperiu evenimenial.
Fiecare fiin fenomenal trebuie privit ca un flux asemntor de particule care sunt
efemere n sine. Prin ciclul vieii i cel al rencarnrilor, individul este doar vrtejul unei
succesiuni cauzale, niciodat ntocmai cu ceea ce era mai nainte sau cu ce urmeaz s devin.
n Milindapanna se arat c o mireas a fost cumprat de la tatl ei cnd aceasta era
prunc, dar pn s se mrite peitorul a plecat ntr-o lung cltorie. ntre timp tatl a vndut din
nou fata, iar cnd a revenit n ar primul peitor a cerut fata de mireas. Morala este c de-a
lungul diferitelor stadii ale vieii suntem identici i neidentici cu noi nine.
In budism deosebirea dintre sinele lucrurilor i eu-l fiinelor n-are niciun rol, ntruct att
materia ct i fiinele constau n aceeai factori efemeri ai existenei. Fiecare dharma reprezint
cauza, baza i consecina altei dharma. Ca atare, dharmele din domeniul corporal i material sunt
aceleai cu cele de la nivelul contiinei. Diferit este doar nivelul de constituire, astfel nct
printr-o succesiune de dharma apare odat un trup material, iar alt dat o fiin spiritual. Astfel,
putem vorbi despre unul i acelai proces.
Dup cum trupul reprezint un nume pentru un sistem de funciuni diferite, tot la fel i
sufletul reprezint un nume atribuit unui ansamblu de stri spirituale noi.

12
 Buddha a susinut existena unui eu ca subiect al activitilor umane, n sensul practic i
moral, dar acesta nu poate fi identificat cu nimic din exterior, el fiind n budism un postulat
practic.

4.4. Condiionismul absolut (paticcasamuppada)

Teoria condiionismului absolut susine c nimic nu poate apare din i prin sine nsui,
dintr-un i printr-un alt sine sau eu, dintr-o ntmplare sau coinciden. n plus, toi factorii
existenei apar n dependen de ceilalti, dup ce n prealabil n-au existat.
Apare ntrebarea dac fiinele motenesc faptele anterioare, cine este propriu-zis
motenitorul? Buddha a explicat antinomic aceast problem: motenitorul nu-i nici acelai, nici
unul strin (Dac autorul motenete propriile fapte, ar trebui s existe o parte component a lui
care s supravieuiasc existenei anterioare. Dac autorul este altul, atunci nseamn c autorul
lor real a disprut). n concluzie, Buddha consider c ntre identitatea deplin a persoanelor
renscute i non-identitatea lor cu ceea ce au fost ntr-o existen anterioar nu exist
contradicie. Fiecare condiioneaz prin faptele sau inteniile sale renaterea viitoare, ns fr a
se identifica total cu fiina nou care va apare. Astfel se exclude rencarnarea.
Buditii vd condiionismul pretutindeni n cosmos. Tot ceea ce noi cunoatem, care
aparine acestei lumi, a aprut n urma unei cauze, mai exact ntr-o succesiune de cauze, unde
ceea ce exist are rol de efect, dar i de cauz.
Teoria condiionismului se prezint astfel:
a. Noi suferim din cauza lipsei de cunoatere
b. Prin cunoatere eliminm suferina
ntre lipsa de cunoatere i suferin, budismul aeaz punctele intermediare (12
componente).
Prima component este necunoaterea (avidya). Dependent de aceasta apare a doua
component - dorina de a aciona, de a realiza ceva, instinct ce poart numele de imaginaie
(sankhara) o fort de natur karmic. A treia component este contiina (vinnana) care
corespunde calitii inteniilor.
Contiina conturat calitativ reprezint factorul care realizeaz contactul condiionat cu
viitoare form de existen, prin aceea c ea declaneaz apariia unui embrion/a noii fiine.

13
Termenul pentru noua fiin este nume i trup (nama-rupa). Nume desemneaz
componentele nefizice, iar trup pe cele fizice.
Dependent de aceast nou individualitate apare domeniul celor ase organe senzitive
(sal-ayatana), n care gndirea este al aselea sim. Prin domeniu se neleg cele ase simuri
ale unei fiine, aprute dup naterea ei.
Activitatea senzitiv constituie condiia i premisa apariiei impresiei contiente, a
contactelor simurilor cu obiectele lumii nconjurtoare, prin aceasta ajungndu-se la sentiment.
Dependent de sentiment apare dorina, pofta, voina contient/incontient care duce la
devenire, transformare, existen. Aceasta condiioneaz naterea (jati) i n final btrneea i
moartea (jara-marana).
Punctul cheie al condiionismului absolut nu const n faptul c un suflet cu caracter
venic ar prsi trupul mort pentru a se ntrupa, ci n aceea c un individ continu cursul
contient al existenei care se manifestase n cel decedat.

5. Hnayna

5.1. Non-teismul hnaynist

Absena lui Dumnezeu n budism poate fi explicat numai n contextul religios al vremii
n care a trit Buddha, cnd existau multe curente de gndire cu caracter teist. De ex: unii
brahmani credeau ntr-un creator al lumii numit Prajpati.
Buddha critica ideea existentei unui Creator atotputernic susinnd c acesta este o idee
fals, conturat de unii nelepi n mod greit, la sfritul unei experiene greit percepute.
Budismul neag c Brahma ar putea fi definit ca Absolut, c el ar putea fi creatorul
atotputernic, venic, atottiutor, pentru c aceste atribute n-au nicio semnificaie n plan doctrinal.
Pentru Buddha, aceste epitete rmn simple epitete, cu un sens relativ i niciodat absolut.
Problema legat de existena lui Dumnezeu rmne pentru buditi o problem foarte
confuz i controversat, la care de exemplu, buditii din Indonezia, ntruct Constituia rii
prevede obligativitatea credinei ntr-un singur Dumnezeu, au dat rspunsuri diferite: unii au spus
c Dumnezeu este Nirvana, alii c este dibuddha, alii Sunyata i alii l-au identificat cu
dharma. n realitate, dharma desemneaz principiul suprem al ordinii cosmice.

14
 Budologul Christmas Humphreys consider budismul ca avnd caracter ateist indiferent
de semnificaia care se confer lui Dumnezeu.
Potrivit tradiiei creia i aparin, uneori buditii manifest o atitudine rezervat fa de
conceptul de Dumnezeu, ezitnd s confere un nume Realitii absolut, transcendente. Aceast
ezitare este specific tuturor buditilor i i are originea n tcerea lui Buddha cu privire la
problemele metafizice.

5.3 Legea karmic i rencarnarea

n India prebudist concepiile cu privire la legea karmic erau confuze prin faptul c se
amestec concepiile din acea vreme cu cele din doctrinele eseniale budiste. Astfel se ajunge la
diferite preri cu privire la cauzele poziiei individului n viaa viitoare. ntr-o istorioar despre
un laic pe nume Citta poziia din viaa viitoare este dat de aspiraia exprimat pe patul de
moarte; alte texte vorbesc de ideia obsesiv care l frmnt pe om toat viaa, un act izolat
svrit n timpul vieii, sau dispoziia mental cu efect pe termen lung. Ceea ce au n comun
aceste preri este cauza moral pentru situaia individului, mai exact consecina propriilor acte.
n accepiunea comun sufletul dup moarte intra n alt trup. n budism ns nu exista
suflet ci pofta existent la moarte face s apar noul complex de ,,agregate (skandha) adic
sinteza psiho-fizic cu aptitudinele mentale i capacitile sale.
Cilcul rencarnrilor reprezint efecte ale faptelor (kamma-vipaka). Rencarnarea este o
continuitate de aciuni i re-aciuni, inclusiv acte pur mentale deoarece acestea produc energie
pentru rencarnrile ulterioare. Deci fiecare se rencarneaz ntr-o situaie care este rezultatul
faptelor svrite n existenele anterioare.
Actele prezente fiind, mentale i fizice, tind s produc acte similare ntr-o succesiune
continu. Cele bune fortific nzuina spre bine, cele rele stimuleaz la ru. Orice karma
svrit intenionat sau neintenionat va avea efecte fie n viaa prezent fie n viaa imediat
urmtoare. Individul prezent este rezultatul unor multiple cauze din existenele anterioare i e
strns legat de celelalte cauze din lume, deoarece este o interconexiune perfect ntre individ i
univers.
Temeiul legii karmice l reprezint faptul c ea ofer o cauz moral lucrurilor. n trupul
omului nu exist un suflet care va cunoate viaa venic ci se creaz o nou identitate ntre
indivizii cuprini n lanul existenei prin afirmaia: ceea ce face ca 2 fiine s fie aceiai nu este

15
sufletul ci karma, care creaz ntre cei din aceast via i cei din existenele anterioare o legtur
moral.
Legea karmic acioneaz n i din fiina noastr. nclinaia crescnd spre ru i
obinuie submineaz libertatea adevrat a sinelui. De efectele atelor noastre nu putem scpa,
legea karmic fiind principiul dreptii practice i aplicate n relaiile umane.
n lumea european legea karmic a fost perceput deterministic n sensul c datorit
actelor trecute fiinei rencarnate i este predeterminat i modul de a gndi. Budha spune ns c
efectele faptelor se manifest asupra mediului de via, aspectului fizic i aptitudinilor mentale
dar nu n gndirea i activitatea ei. Fiecare are libertatea s i aleag inteniile care stabilesc
viitorul su karmic. Aceasta ferete individul de a fi victima unui arbitrar ngrozitor i ofer celui
ce sufer un sentiment de mngiere, iar pe cel fericit l face modest pentru c tie c trebuie s
fac n continuare binele pentu a merita acest bine.
Ceea ce determin forma ulterioar de existen nu este fapta n sine, ci intenia de
svrire a acesteia. De exemplu dac cineva este mpedicat de unele fapte exterioare s
svreasc o fapt, atunci intenia i va configura forma ulterioar de existen. Cel ce caut
desvrirea nu poate fi nlnuit de propriile sale fapte, dac el le realizeaz eliberat de dorin
sau poft (loba sau raga), ur (dosa) i iluzie (moha).
Karma cuprinde dou idei distincte: fapta n sine i efectele ei n ce privete modificarea
comportamentului i a vieii celui care a svrit-o, depid astfel dificultile teoriilor despre
soart, providen, predestinaie. Buditii spun c efectul subiectiv contiun dup moarte: din oul
de rndunic nu poate iei o ciocrlie din cauza diferenei de ereditate, dar influenele care i-au
afectat pe strmoii lui sunt cuprinse n acel ou. Karma spre deosebire de acest exemplu se refer
la lucrurile pe care omul le motenete de la el nsui.
Irving Babbit plaseaz Karma n sfera incontientului i o percepe ca pe nite impresii
(rezultat al vieilor prezente i anterioare) care rmn ascunse n incontient i tind s dea o
nclinare anume caracterului i atitudinii individului. Astfel karma devine o soart, dar o soart a
crui autor este omul nsui. Existena unui individ nu ncepe cu naterea ci el a trecut deja prin
eoni nenumrai iar de trecut nu se poate separa nici un moment.
n momentul morii cnd ne debarasm de trup i intrm ntr-o noapte de profund
inconien vom fi condui spre un germen care ne corespunde cel mai bine, fr vreo contiin
anume, aa cum un fulger lovete un obiec ud ff al alege.

16
 Astfel calitatea noii viei este determinat strict de calitatea i nclinaia omului: dac a
avut nclinaii animalice va fi trimis ctre un germene animalic nct respectivul va deveni chiar
animal; dac faptele au fost i mai rele poate deveni chiar demon. Dac cineva este permantet
stpnit de instinctul de lupt, ur invidie, energia eliberat la moarte se poate manifesta ntr-o
stare de contiin ce corespunde celor din lumea Asura sau demonilor rzboinici, cei avari,
nemulumii i pofticioi se pot rencarna ca preta- spirit mereu nemulumit. Dar dac cineva are
o contiin binefctore , mulumitoare, prietenoas i nelepciune poate primi o existen din
aa numita lume a zeilor.

5.4 Meditaia: experien direct i personal

Pentru a ncheia definitiv cu aceast via i a ajunge n Nirvana Budha recomand
tehnicile yogine pe care le completeaz doar printr-o profund forare a noiunii.
E posibil ca Budha s fi adoptat tehnicile de meditaie de la maestrul su Alara Kalama.
Practicile meditative erau exersate n singurtate: n cmp, munte, stnc, osuar, peter.
Dup ce se norceau de la cerit i mancau ceva se aezau cu picioarele ncruciate i spatele
drept, cu mintea ager i concentrat.
Deci primele condiii pentru practicarea meditaiei sunt linitea interioar, o izolare
impertuabil, poziia nemicat i linitit a trupului cu privirea atent n fa.
O alt faz pregtitoare este disciplinarea respiraiei, adic control asupra inspiraiei i
expiraiei prin supravegherea micrii abdomenului, sau a cursului respiraiei pe nri. Astfel el nu
mai respir ntmpltor, ci n mod regulat i contient. ns totdeauna trebuie s decurg liber i
neconstngtor fiind interzise exerciiile de suspendare a respiraiei ca n Yoga.
Meditaia budist nu are nimic n comun cu hipnoza sau sugestia, i n aceai timp, ea nu
const nici n abandonarea propriei voine n favoarea alteia. Ea este o stare realizat n mod
contient deosebindu-se de ceea ce e obinuit prin faptul c imaginile i gndurile nu mai apar si
dispar cnd vor ele. Caracteristica acestei stri este faptul c atenia este ndreptat asupra unui
singur gnd i cu cnt ntelegem mai bine acest gnd cu att ne deranjeaz mai puin alte gnduri
i imagini.

17
 Acest stare de meditaie trebuie pstrat n toate actvitile zilnice astfel nct: n ce se
vede trebuie s fie numai ce se vede, n ce se aude doar ce se aude, n ce se simte doar ce se
simte, n ce se gndete doar ce se gndete.
Meditaia trebuie colerat cu experiene personale. Experiena nseamn ,,a vedea, adic
a vedea lucrurile aa cum sunt ele (tathanta). Budha a colerat pe ,,a cunoate (nana, jnana) cu a
vedea (passa, paysa). Cunoterea fr vedere este lipsit de profunzime. Experiena ca fundament
al filozofiei budiste este numit ,,experiena iluminrii. Budha a ajuns la ea dup 7 ani de
meditaie i reflecie intens.
Meoda experimental este cea care realizeaz cunoterea direct, neleas ca o capacitate
de percepie intuitiv. Cel care nu a descoperit el nsui adevrul l-a neles greit. Pentru el
adevrul e o dogm, o tradiie creia trebuie s se subscrie i deci e greit neles. n budism
adevr nseamn ,,ehipassika adic ,,vino i vezi. Deci nu e vorba de credina n sensul de ,,a
crede c..., ,,a accepta c... ci de angajare la ceva. Aadar cel care cunote adevrul din auzite
nu-l cunoate deloc, ci doar cel care a parcurs drumul personal spre descoperirea lui.
Aceast experien religioas duce la o schimbare a propriei contiine. Experiena
presupune un eveniment care are loc n mine nu n faa ochilor mei. De aceea ea trebuie facut n
mod personal. Budha numete nvtura i adevrul atemporale, akalika. Deci experienele care
descopr adevrul nu au loc doar n anumite perioade ca n rest adevrul s fie transmis prin
credin, ci adevrul este akalika, el nsoete orice perioad de timp i pe fiecare om. De aceea
budistul nu se afl nici mai aproape nici mai departe n timp de Nirvana , de Absolut dect
contemporanul lui Budha, a lui Patanjali sau a lui Sankara. Adevrul nseamn transformarea
contiinei aici i acum, i nu un eveniment de la nceputul unei istorii a mntuirii, de la mijolul
sau sfritu vecurilor.

6. Mahayana

6.1. nelepciunea antinomic: ontologie i antiontologie

Mahayanitii recunosc dou tipuri de cunoatere:
Prima de ordin raional jnana care nseamn stpnirea tuturor nvturilor logice i
raionale, preluat din crile budiste Hinayaniste. Esena acestor nvturi o reprezint
constatarea unu ,,eu, a unui suflet, n cele cinci grupuri componete (skandha) ale fiinei umane.
18
 A doua de ordin experimental prajna- este trit cu toat fiina fr a se limita doar la
intelect. Aceast cunoatere este definit ca ,,atotcunotere (sarvajnata) i substituie noiunea de
iluminare (bodhi).
Cunoaterea experimental presupune o tcere i o vedere neobinuit. ,,Vederea se
realizeaz cu ajutorul ochiului intuiiei care i permite celui ce o posed s ajung la cauza
primondial a realitii.
n Yogacarabhumi descoperim concepia potrivit creia nelepciunea mntuitore (prajna)
este determinat cu acelai termen ntlnit n budismul Hinayana, tathata.
n canonul pali noiunea tathata caracteriza existena condiionat, o lege unuversal-
valabil creia i eate supus ntreag lume fenomenal. Ulterior ea a caracterizt adevrata fiin
a ,,non-eului (anatta), a ,,non-sietii (nairatmiya).
n viziunea mahayanist tathata reprezint realiatatea a tot ce este exist i este imaginat.
Aceast realitate nu poate fi conceptualizat de gndirea discursiv cci gndirea raional nu are
acces la nelepciune (care este locul unde raiunea, gndirea distinctiv i analitic sunt
transcedentate i ncepe s s se manifeste lumea vacuumului (s unyata). n lumea vacuumului
tot ce exist i gsete propria sa identitate cu totul altfel, ntr-un mod antinomic, respectiv prin
autodepire. Cine nu se ataeaz de nimic, devine liber, adic i mpropiraz modul primondial
de existen a realitii.
Cnd texele Prajnaparamita afirm i neag simultan acelai lucru nu ncearc s descrie
lucrul n sine ci s - demontreze irealitatea fiinial i Absolultul.
Budismul Mahayana are o ontologie iluzionist sau antiontologie. Aceasta nseamn c
toate dharma (realiti) exist doar ca entiti aparente ca dealtfel tot ce exist n general, n
esen ns ele sunt goale, ireale i iluzorii. Chiar i cei iluminai sunt iluzie i aparen. Aceat
concepie poate fi corelat cu nvtura hinayanist despre ,,non-sineitatea i non
substanialitatea tuturor componenteleor existeniale.
Toui n budismul mahayanist, tathata nu mai este desemnat doar ca o ,,non-sineitate a
compnentelor existeniale ci ca o non-fiintialitate a lor (dharma-naiaratmiya). De aici rezult
negarea lumii, ncetarea ei nainte de a exista, care presupune i negarea strii finale de
desvrire, Nirvana.
De aceea cilul rencarnrilor i Nirvana, adic unitatea i pluritatea se disting doar n
vizunea celui nedesvrit ntruct pentru cel ilumiat sunt identice. Cel nedesvrit privete

19
vacuitate ca pe o nsuire negativ, cel desvrit o privete ca pe tathata, ceva adevrat, real de
la sine i pentru sine, ca pe starea de Budha a celor care au primit iluminarea. Cei neiluminai
triesc incontient starea lor fiinial de budha. Ei sufer pentru c acord o importan prea mare
unei existene care se reduce n manifestarea ei la un aspect pur evenimenial i lipsit de esen
socotindu-se drept consecin neeliberat.

6.2. Credin i experien

Adevrata nelepciune ca mijloc de desvrire cere o anumit putere de concentrare,
condiie care poate fi indeplinit doar de o mic parte a oamenilor. Pentru ceilali mai putin
intelectuali, Mahayana propune calea credinei (sraddha), mai ales ca nu e vorba despre o
credin intr-o revelaie , dogme sau adevruri confirmate din punct de vedere intelectual, dar
nici o persoan suprem, u n Dumnezeu , ca n cretinism sau alte religii.
Dei Sraddha nu desemneaz un act pur intelectual, este ceva mai mult decat credin,
este o atitudine inerioar de ncredere fa de cineva , iar aici de vorba de cei care au dobndit
deja iluminarea. De aici rezult c credina este sinonim cu bhakti , care semnific
devotamentul plin de credin i increderea fa de o fiin, de aceea in planul de desvrire al
omului, calea credinei devine si o cale a devotamentului fa de cineva.
Izvorul credintei budiste este experiena, ceva trit, pentru c budistul nu crede in
adevruri abstracte ci el le triete.
Att Budha ct i adeptii lui au respins credina ntr-o autoritate , el nedorind ca
invtura sa s se transforme in dogme iar persoana lui intr-o autoritate, ci voia ca ucenicii si sa
ineleag cuvintele prin eforturi proprii nu sa le creada din prima , pe care s le considere punct
de plecare pentru experienele proprii. De aici rezulta ca n budism exista o credin experiat i
simultan experiabil.
Foarte semnificativ pentru nelegerea credinei mahayaniste este refugiul la asa
numitele Trei giuvaieruri ale credintei: Budha, dharma (nvtura) i samgha (comunitatea).
Primul refugiu s-a extins i amplificat prin venerarea lui Budha, care a cptat ulterior
forme multiple. venerarea acelui Budha istoric. Odata cu divinizarea lui Sakyamuni s-a
consolidat i aprofundat increderea i adeptilor sai in persoana sa.

20
 Al doilea este Dharma, invtura lui Buddha aa cum a fost consemnat in textele de
nvtur i scrierile budiste. De exemplu, transcrierea plin de evlavie a unei sutre este
considerat o fapt meritorie.
Al treilea refugiu samgha- comunitatea, capt un rol important, mijlocitor, in
experienta credinei budiste. Budistii au fost dintotdeuna convini co desvrirea poate fi
realizat cel mai bine n snul comunitii- ca si o comuniune de credin.

6.3 Omul desvrit (bodhisattva)

In centrul budismului se afl idealul de bodhisattva , idealul omului iluminat care renun
la intrarea imediat in Nirvana, pentru c nu si-a indeplinit pe deplind datoria de a predica
tuturor oamenilor legea cea bun.
Doctrina bodhisattva este de fapt un protest de contracarare a vietii monahale de
claustrare ,promulgat de cativa lideri buditi impotriva inactivitii spirituale a vieii monahale
din perioada budismului primar, care chiar daca era sfnt i linitit , era totui inactiv si
indolent fata de viata semenilor.
Un bodhisattva se impune mai ales prin practicarea celor mai inalte virtui (paramita),
constnd nu doar in evitarea rului ci i in cultivarea binelui: n sacrificiul de sine prin fapte de
dragoste i compasiune karuna, izvorte din focul suferinei universale dar trite ca i cum ar fi
ale sale, dar asta nu inseamna ca le caut cu tot dinadinsul. Un bothisattva ii invata pe altii prin
propriul sau exemplu , impletind astfel desvrirea proprie cu a celor din jurul su.
Pe de alta parte, menirea lui bodhisattva nu este simpla evitare negativa a suferintei
pentru ca Buddha nu a recomandat asta ci el stia ca doar trecnd prin focul purificator al
suferinei se poate ajunge la iluminarea suprem i se poate dobndi capacitatea de a sluji
intreaga lume. Deci calea recomandata de el nu urmarea sa evite suferinta ci sa o cucereasca, sa o
depaseasc, privind-o ca destin comun al tuturor fiintelor vii.
Doctrina bothisattvic invata ca fiecare trebuie sa se substituie pe sine insusi celorlalti,
nemaiexistand eu sau tu sau al meu sau al tau. El traiete i simte bucuriile i sufeinele
celorlalti ca si cum ar fi ale sale. El iubeste si ocrotete pe ceilali asa cum se iubeste i ocrotete
pe sine insui. Iubirea este acceai pentru toi i la fel ca si soarele care lumineaza peste toti,
actioneaza duferit asupra unor fiine , tot la fel un bothisattva desi imbratiseaz cu mintea toate

21
fiinele vii, tie ca nu toate pot fi eliberate in acelai timp, ci in functie de pregatirea i
maturizarea fiecrui individ.
n sutrele mahayaniste se disting dou categorii de bodhisattvai: cereti i pmnteti.
Cei pmnteti sunt cei care intervin n ajutorarea celorlalte fiinte, orice om poate fi un
bothisattva. Cei cereti nu mai sunt supui ciclului de rencarnri , ci apar dup cum vor, cu un
chip sau altul, sau cum cere situaia respectiva pentru ajutorarea fiinelor vii.

6.4 Nirvana: Absolutul sau Nimic-ul absolut?

In apus, termenul Nirvana este tradus prin a muri in mijlocul celor trei pacate
capitale (placerea senzuala, ura i iluzia), sau altfel tradus, ar insemna si o disparitie sau non-
existenta. Bushitii afirm c ei au respins dintotdeauna aspiratia dup distrugere sau non-
existent, pentru c ei nazuiesc spre nemurire i vesnicie. Cel nirvanizat nu mai este afectat nici
de viata si nici de moarte. Termenul desemna inca din trecut starea ideala , fiind agreat de ascetii
si ganditorii acelor vremuri. Asadar Nirvana este ca doar ca expresie o negaie, un neant,
pentru ca daca budismul ar sustine ideea existentei unui suflet, ar trebui ca acesta sa
supravietuiasc i dup moarte, ca ceva venic , iar Nirvana ar fi un fel de paradis pentru sufletul
mantuit; dar pentru ca budismul afirm non-exitena unei persoane, Nirvana este privit ca fiind
stingerea definitiv a acesteia.
Realiznd starea de Nirvana, de non-sineitate, cel desvrit se caracterizeaz acum
printr-o indiferen imperturbabil, orice act de apariie sau dispariie, sau de suferin i-a
devenit impropriu, non -eu. De acum pentru el nu mai exista nicio dificultate i nimic
mpovrtor. Orice suferina de care se loveste nu-l mai poate speria sau intimida pentru ca nimic
nu-l mai poate lega de existenta individual i nu-l mai ateapt nicio reincarnare, pentru ca de
acul el triete anticipativ stingerea deplin (parinirvana) din Nirvana transcendental.
Chiar daca cel desvrit triete in forma sa actuala de reincarnare (samsara), el atinge
si experiaz totui Nirvana, petru el nemaiexistnd nicio distinctie intre samsara si Nirvana.
Relatia dintre samsara si Nirvana, reprezint relatia dintre aparent i existen. In Nirvana
este anihilata samsara, intruct amprenta devine pe deplin inteleas.
Adevarata Nirvana poate fi realizata doar atunci cnd nu-i cdem prizonieri, atunci cand
Nirvana, nu este Nirvana in care Nirvana si Samsara , respectiv nastere i moarte, sunt practic
identice. Totusi , cand se vorbeste de Nirvana , se foloseste un mod de exprimare predominant

22
negativ, tocmai pentru a exprima sensul realitatii n budism; notiunile pozitive fiind utilizate
pentru a stabili o unicitate , si prin aceatsa sa limteze. Realitatea insa nu are limite , si acolo unde
se urmareste eliminarea oricarei limitri, nu pot fi folosite decat expresii negative, apofatice.
Pentru a o defini cumva catafatic, budistii folosesc cuvantul sunyata, - vacuum, gol., referindu-
se la procesul de mantuire si eliberare a omului.
Sunyata reprezinta de fapt un vacuum absolut, referindu-se la faptul ca acolo unde
apare existenta , este una cu vacuum-ul. Acolo unde un lucru exista deja, este deschis de
asemenea campul vacuum-ului.
Nirvana in sine, poate fi justificata doar psihologic. Ea nu poate fi argumentat tiinific,
este contrariul diametral opus lumii, ceva care nu aparine sub nicio forma lumii , care nu se afla
in legatura cu lumea si nu actioneaza asupra acesteia. Ea er putea fi definita ca cel cu totul
altfel, comparativ cu lumea care sufera din cauza diferitelor forme de ignorant. Aceasta lume
este mult mai adecvata pentru Nirvana decat pentru Dumnezeul cretin care se afla deasupra
lumii, o transcende, dar totusi o guverneaz i st intr-o legatura permanenta cu ea. Daca
Dumnezeu ar fi Cel cu totul altfel, El nu ar mai putea fi pentru suflet cel ce-i confera harul, iar
omul nu s-ar mai afla intr-o relatie permanenta cu el.

7. Comunitatea monahal i laicatul

Buddha n-a fcut nicio deosebire privind transmiterea experienelor mistice doar
discipolilor lor intimi, ci din contr, a mprtit cunoaterea despre eliberarea dobndit ntregii
lumi, trimindu-i discipolii s o predice tuturor. S-a remarcat i ca bun organizator prelund ca
model pentru comunitatea sa monahal ordinul pre i post jainist Nirgrantha.
Comunitatea budist este structurat n patru grupuri: monahii (bhikkhu), clugriele
(bikkhuni), credincioii laici (upsak) i credincioasele laice (upsika).
Accesul spre comunitatea monahal are dou etape:
a) Prsirea cminului familial i renunarea la lume (pabbaj), adic realizarea rangului de
novice (smanera);
b) Ceremonialul propriu-zis al intrrii (upasampad) n ordinul monahal.
Pentru a deveni novice, tnrul trebuie s aib vrsta de 15 ani, iar pentru consacrare 20
de ani de la momentul procrerii.
23
 Ritul accederii la noviciat: pretendentul i rade prul i barba, se mbrac n roba
galben, se prosterneaz la picioarele unui clugr, salutnd cu palmele lipite una de alta, i
rostind formula: M refugiez la Buddha,/ M refugiez la nvtura Sa,/ M refugiez la
comunitatea sa monahal (sangha) de trei ori. Tcerea clugrului care conduce ceremonialul
semnific acceptul.
Ritul consacrrii (upasampad) presupune prezena a cel puin zece monahi mai n vrst
cu cel puin zece ani de experien (n cazuri excepionale e suficient prezena a cinci clugri).
O condiie fundamental este ca novicele s-i fi gsit n prealabil un maestru (upajjhza) care
s-l propun clugrilor adunai spre consacrare. Ritul e la fel ca la noviciat, cu deosebirea
formului rostite: Cinstiti stpni, implor sangha s m consacre. Fie ca sangha s m
primeasc din compasiune!. Tcerea reprezint acceptul.
Tnrul clugr trebuie s urmeze un stadiu de ndrumare spiritual din partea unui
maestru-monah pe o perioad de minim 5 ani. ntre ndrumtor i discipol exista o relaie
asemntoare celei dintre tat i fiu. Tnrul trebuie s locuiasc mpreun cu nvtorul su n
aceeai ncpere, fiind un fel de slujitor al acestuia. Dup 10 ani, tnrul devine mai n vrst
(thera) putnd s aib propii si ucenici. Dup 20 de ani devine mare ndrumtor (mahathera).
Comunitatea monahal budist este constituit din clugri ceretori nu posed
pmnturi; n afar de roba galben, mai au ca proprietate doar un blid pentru a primi hrana
cerit, un ac de cusut i o sit pentru a ndeprta insectele din apa pe care o consum. La nceput
se tria ca ascei rtcitori, apoi, datorit anotimpului ploios, au ntemeiat nite aezminte,
mnstiri. Clugrul ine blidul su n faa caselor fr a privi n ochi pe cel care i ofer hran.
Mnnc o dat pe zi, i anume legume, orez i ap petele i carnea pot fi consumate cu
restricii. Ocupaia monahilor o reprezint meditaia, recitarea textelor sacre, discuii referitoare
la doctrin, i mai trziu studiul textelor sacre.
Comunitatea monhal mai veche nu cunoate rugciunea comun, meditaia se realiza n
singurtate. De dou ori pe lun (la lun nou i la lun plin), monahii dintr-un anumit district
se adunau ntr-o peter sau ntr-o cldire pentru a face pocin. Cel mai btrn cerea
mrturisirea pcatelor. De asemenea, la sfritul anotimpului ploios, toi clugrii se rentlnesc
rugnd pe cei din jur s numeasc vreo greeal svrit pe perioada ct au stat mpreun.
Aceast srbtoare poart numele de invitaie.
Pentru ordinul clugrielor sunt valabile aceleai reguli ca i pentru monahi, cu unele
excepii: le este interzis s pribegeasc singure; se subordoneaz pe deplin comunitii monahilor
(chiar dac calugria are 100 ani de experien iar clugrul o singur zi); ascult predica i fac
24
pocin n faa clugrilor; la invitaie, fiecare clugri trebuie s se adreseze ambelor
comuniti monahale, ca i la consacrare.
Comunitile monahale sunt ntreinute de ctre marea comuniatea a credincioilor laici
(upsak) i credincioaselor laice (upsika). Acetia respect aceleai reguli monahale, dar ntr-o
form mai blnd, spernd s aib parte de o rencarnare fericit. Monahismul budist nu poate
exista fr sprijinul laicilor, cci acetia le furnizeaz veminte monastice, hran, adpost i
medicamente. Au existat cazuri n care laicii neglijau monahismul, clugrii ncercnd s-i
ctige existena prin mijlaoce interzise, sau unii prseau viaa monahal. Astfel, unii vechi regi
au nceput s ofere mnstirilor pmnturi i bogii, devenind independeni, fapt ce contrazicea
idealul monastic budist. Unii intrau n mstiri doar pentru bogiile lor. Suveranii buditi au
purificat comunitatea, iar dac un monah nu dovedete vocaie este exclus din mnstirea
respectiv, lucru ce se ntmpl i azi.

8. Morala i asceza

n concepia lu Buddha, castele, n felul cum erau ele organizate n India, ar fi trebuit
abolite. El a insistat pentru renunarea la orice discriminare dintre caste, subliniind egalitatea
oamenilor d.p.d.v moral, evideniind c virtuile omeneti pot fi prezente n orice cast. Acest
sentiment al egalitii, astzi este puternic accentuat, ca argument pentru reforma social
orientat de ctre indienii aparintori castelor inferioare, dispreuite n societatea hindus.
Educaia ascetico-moral revendic n budism cinci prescripii morale:
a) Non-violena (ahims) are dou aspecte: negativ (refuzarea uciderii unei fiine vii i
opunerea fa de cineva care ar comite un asemenea act) i pozitiv (bunvoina, iubirea,
prietenia). Dac cineva cultiv virtutea iubirii i compasiunii (karun), el nu accept s
fac ru cuiva. Buditii au fost convini c formula ideal de iubire se mplinete n iubirea
matern, astfel, i dumanii trebuie iubii. Ex: n timpul lui Buddha, clugrii dintr-o
mnstire nu fcuser nimic pentru unul dintre fraii lor, bolnav. Buddha nsui l-a splat i
l-a ngrijit, dup care le-a spus celorlali clugri foarte doritori s-l slujeasc pe el, dar
nepstori fa de durerea celui aflat n cauz: Oricine vrea s m slujeasc pe mine, s i
slujeasc pe cei bolnavi!. Astfel, Buddha considera c ngrijirea celor bolnavi sau a celor
nevoiai reprezint n realitate chiar slujirea lui.
b) A nu fura (asteya) presupune nu doar tentaia dup bunurile altuia, ci i deplina
generozitate. Ex: atitudinea laicilor fa de monahi.

25
c) Desvrita abstinen sexual (brahma-carya) pentru clugri i clugrie i evitarea
divorurilor i abuzurilor sexuale n cazul mirenilor. Poziia lui Buddha fa de femei este
una generoas o femeie mai n vrst trebuie privit ca propria mama, cea care este mai
mare cu civa ani ca sor mai mare, iar cea cu civa ani mai tnr ca surioar mai mic.
d) A spune adevrul (satya) n orice mprejurare. Are dou aspecte: negativ (trebuie s nu
mini) i pozitiv (trebuie s vorbeti numai de bine pe aproapele tu).
e) Interzicerea clugrilor i laicilor a consumului de buturi alcoolice.
Clugrii i clugriele trebuie s mai respecte i alte cinci prescripii: A) S mnnce
doar o dat pe zi; B) S nu ia parte la dansuri, muzic i spectacole; C) S nu foloseasc coronie,
parfumuri i bijuterii; D) S nu doarm dect pe pmnt; E) S nu posede aur i argint. Aceste
precepte sunte aspecte ale educaiei (sikkhpada).
Predicile rostite pentru laici conin sfaturi pentru a evita faptele rele i pentru a cultiva pe
cele bune. Pentru laici, obiectivele acestor fapte sunt diverse: longevitate, frumuseea i tria
trupului; bogie, reputaie bun, renaterea ntr-o existen mai bun. Obiectul principal este ns
eliberarea de suferina din aceast via.
Dei clugrilor le este interzis atingerea de bani sau participarea la evenimente
economic, budismul nu a condamnat acumularea bogiilor de ctre laici, ci a ncurajat-o.
Dobnda este justificat, datoriile trebuie pltite. Astfel, budismul ar fi putut deveni religia
comercianilor dac nu aprea invazia musulman. Totui, bogiile nu trebuie acumulate dect
prin mijloace corecte, care respect legea. Astfel, idealul buditilor se identific cu nenclcarea
legii n toate privinele.
Codul ascetico-moral budist a cunoscut multe mutaii, ns nucleul perceptelor morale a
rmas neschimbat n toate colile mahyniste. Primele 4 percepte sunt recunoscute de toate
colile budiste, reprezentnd fundamentul moral pentru umanismul budist. Conceptul de non-
violen, implicnd compasiunea, poate fi comparat cu iubirea cretin.
n Mahyna exist 6 virtui budiste, care sintetizeaz i se configureaz n esena moral
a omului, fiind numite cele ase desvriri (pramit), i cunoscute n spaiul chino-japonez
ca cele ase ce ne conduc spre cellalt mal (rokudo): A) drnicia (dna); B) educaia moral
(sila); C) rbdarea (knti); D) brbia (virya); E) meditaia (dhyna); F) cunoaterea (prajn).
Primele patru virtui desemneaz atitudinea moral, pregtitoare pentru treapta meditaiei i
iluminrii. Astfel, n budism, moralitatea nu reprezint o dimensiune de sine, ci este subordonat
meditaiei, ca experien personal i direct.

10. Situaia actual. Budismul transfrontalier

26
 La sfritul mileniului, lumea budist nu are o limb sacr comun, o autoritate religioas
general sau dogme cu definiii clar formulate. Exist o diviziune ntre Mahyna i Hinayna.
rile hinayniste sau theravdine formeaz un ntreg relativ omogen: Sri Lanka,
Birmania, Thailanda, Laos i Cambodgia, regiunile chineze cu populaia thai, i cteva districte
din Bangladesh. Acestea se recunosc ca o comunitate de credin ntemeiat pe relaii constante
n decursul istoriei. O hotrre religioas avea de obicei caracter universal. Caracteristica
principal a acestora ar fi rolul important pe care l joac clugrii n domeniul educaiei.
n rile mahyniste, cu excepia Bhutanului, nu exist nicio legtur formal cu statul i
nici mcar nu exist o ara cu adevrat majoritar religioas. Conflictele religioase au mpiedicat
evoluia liber a budismului n Mongolia, China, Coreea de Nord, Tibet i Vietnam.
n viaa cotidian i cu prilejul ceremoniilor, buditii recurg la dou religii distincte,
anume religia lor principal, budismul theravadin de pild, i religia popular. Astfel, ar fi mai
corect s vorbim despre budismul thailandez, budismul singalez etc. Acestea sunt
considerate fie forme corupte de budism fie forme sincretice de budism.
Si astzi exist divergene ntre budismul theravadin i practicile populare, coresponznd
dezacordurilor dintre ceea ce se cheam marea tradiie (monahi, preoi, savani, scriitori,
predicatori, teologi, etc.) i mica tradiie (rani, muncitori, analfabei, etc.)
Toate rile theravadine, n care budismul a rmas ntotdeauna religie de stat sau
religie oficial, sunt conduse de laici buditi, niciodat de monahi, cci rolul monahilor nu este
acela de a ocupa funcii administrative i legislative. Altfel spus, nu se impune laicilor absolut
nicio lege cu caracter religios. Astfel, nu exist riscul apariiei unor republici budiste, n genul
republicilor islamice.
Statul are o anumit responsabilitate fa de religia majoritii, astfel, buditii doresc ca
acesta s ntrein siturile arheologice, s recunoasc i s sprijine instituiile lor religioase, eful
statului fiind protectorul budismului.

11. Budismul n Occident

Budismul a intrat n rile cretine sub forma unei legende sacre despre Varlaam i
Ioasaf, care este de fapt legenda lui Buddha, ptruns n occident prin Persia, Siria si Bizan.
Ioasaf este un Buddha devenit sfnt cretin pomenit att n calendarul ortodox ct i n
Martirologium-ul Roman.

27
 Primul reprezentant al budismului din Apus a fost filosoful Schopenhauer, care scria
ntotdeauna avnd n fa o statuie tibetan a lui Buddha. Lui i-au urmat R. Wagner i Anatole
France; i adugm pe soii englezi Thomas W. i Caroline Rhys Davids care au contribuit la
cunoaterea budismului theravadin; apoi medicul neam Paul Dahlke, bacteriologul Hans Much,
traductorul Karl Eugen Neuman .a.
Ali oameni de cultur s-au stabilit ca monahi n mnstiri budiste sau i-au desfurat
activitatea n diferite universiti budiste din Japonia.
n S.U.A. au fost construite temple budiste, nfiinate societi budiste (de ex: Mahabodhi
Society) care i propuneau revigorarea budismului i rspndirea lui.
n Anglia au aprut Buddhist Society i o mnstire budist, n Frana societatea Les amis
du Bouddhisme care a editat i o revist proprie, iar la Berlin un centru pentru exersarea
tehnicilor de meditaie budist, la care se adaug diferite comuniti budiste att n Germania ct
i n Anglia.
Dup cucerirea Tibetului de ctre China, muli buditi tibetani au emigrat n rile
occidentale desfurnd activiti serioase de rspndire a budismului.

28
 ISLAMUL
1. ARABIA NAINTE DE MAHOMED

a) Situaia geografic, politic, economic i social.

Arabia este cea mai mare peninsul de pe Pmnt. Este situat n sud-vestul Asiei, fiind
cuprins ntre Marea Roie, Oceanul Indian i golfurile Oman i Persic. Populaia s-a ngrmdit
pe coastele peninsulei, mai ales n vest i n sud.
ntre populaia arab din sud i populaia din nord au fost necontenit certuri i lupte, cei
din sud fiind mndri de civilizaia lor, iar cei din nord flindu-se cu puritatea rasei lor semite.
Sub raport politic, arabii aveau un regim tribal ntemeiat pe confederaii de triburi i pe
obiceiuri cu putere de lege. Triburile erau ns n continue lupte ntre ele.
Sub raport moral i social, arabii triau potrivit unor vechi tradiii caracteristice
popoarelor nomade. Ei erau foarte rzboinici. Poligamia era admis i concubinajul. Femeia avea
o situaie foarte grea. Naterea fetelor era socotit un blestem i adesea acestea erau ngropate de
vii.
Situaia economic dezastruoas. Prbuirea Imperiului roman de apus rpise Arabiei
principalul debueu comercial pentru produsele sale, tmia i parfumurile.

b) Religia arabilor nainte de Mahomed.

Politeismul arabilor din perioada mai veche a fost caracterizat ca un polidemonism, ca
adorare a unor fiine supranaturale care ar fi locuit n arbori, ruri i mai ales n pietre.
Divinitile purtau nume ca: Wadd, Suwa, Yaghath, Yauc etc. La Mecca era adorat faimoasa
piatr neagr, Hubal (btrinul).
Cteva dintre divinitile arabe au luat cu vremea o importan deosebit, erau divinitile
feminine al-Lat (,.zeia), al-Uzza (steaua dimineii', Venus), al-Manat (destinul). Aceste
diviniti sunt numite n Coran fiicele lui Allah.
Deasupra tuturor divinitilor acestora, arabii adorau pe Allah (zeul), care nu avea
pentru ei grandoarea pe care o are divinitatea unic a religiilor monoteiste.
Pe lng credina n diviniti, arabii aveau credina n existena a nenumrate spirite
(jinn) binefctoare sau rufctoare. Cel mai ru spirit era Ghul, de sex feminin.

29
 n ceea ce privete cultul, arabii nomazi, neavnd locuri de cult stabile, i duceau cu ei
idolii ntr-un cort rou, care era n acelai timp i simbolul unitii tribale. Acest cort era purtat n
lupte i provoca tot felul de certuri ntre membrii triburilor, care i revendicau drepturi asupra
lui. Arabii sedentari ajunseser ns s aib adevrate sanctuare.
Sanctuarul era de form cubic. Zeitatea era reprezentat cel mai adesea printr-un bloc de
piatr.
Sacerdoiul era organizat numai la Mecca, unde era ncredinat familiilor nobile.
ngrijitorul templului i al tradiiilor se numea sadin.
In epoca mai veche se aduceau i sacrificii omeneti, care apoi au fost nlocuite cu
sacrificii de animale: oi, boi i mai ales cmile. Sngele victimei era vrsat pe piatra care servea
n acelai timp ca altar i idol.
Dintre ceremoniile mai caracteristice citm pe aceea care consta din ocolirea locului
sfnt. Brbaii i femeile nsoeau aceasta ceremonie pioas cu strigtul votiv labbaika, find
adesea cuprini de un puternic entuziasm religios.
O importan deosebit aveau la arabi srbtorile, pelerinajele i unele ceremonii care se
mplineau n fiecare an. Cea mai important srbtoare a arabilor era aceea care se celebra n
apropiere de Mecca, probabil n preajma echinociului de toamn. La aceast srbtoare luau
parte arabi din toat peninsula, profitnd de sigurana pe care le-o ddea pacea religioas de
patru luni de zile. ntreaga via spiritual a arabilor primea cu acest prilej un puternic impuls
spre unitate i, sub raport religios , se uura calea spre monoteism.
Cu privire la cultul morilor, observm c arabii, ca toate celelalte popoare, credeau n
viaa viitoare; dovad c i la ei se obinuia s se ofere morilor alimente, iar pe morminte
sacrificau calul defunctului i rupeau armele acestuia.

c) Iudaismul i cretinismul n Arabia. Hanifii.

Prin cucerirea Palestinei de ctre romani, foarte muli evrei au emigrat n Arabia. Evreii
exercitau o mare nrurire asupra Arabiei sub raport economic, moral i religios. Monoteismul
lor curat i nalta lor concepie despre rsplata faptelor au jucat un important rol n apariia
islamismului i n formarea doctrinei acestuia. n elaborarea definitiv a islamismului, se va
resimi spiritul legii iudaice i chiar multe elemente ale Vechiului Testament vor trece n noua
religie.

30
 Arabi susineau c religia evreilor avea un caracter naional. n schimb, cretinismul se
rspndise de altfel masiv n sudul Arabiei, n Yemen mai ales, dup cucerirea acestei regiuni n
anul 525 de ctre abisinienii convertii la cretinism.
n Arabia de nord nflorea de asemenea cretinismul. n partea care sta sub nrurirea
bizantin se rspndise ndeosebi monofizitismul, iar n partea care stat sub influena persan se
rspndise nestorianismul. E sigur c Mahomed a avut informaii asupra cretinismului. Coranul
nsui are pri n care se resimte limpede influena cretin.
n afar de mozaism i cretinism, ntemeietorul islamismului va fi suferit i influena
acelor interesante personaje religioase pe care tradiia musulman le desemneaz cu numele de
hanifi Este vorba de anumii indivizi care ntrupau n persoana lor nzuina de nnoire a vieii
religioase i morale, nzuin ce se simea din ce n ce mai puternic in lumea arab. nsui
Mahomed, influenat de nvtura hanifilor. S-a considerat pe sine ca hanif i ca propovduitor
al adevratei religii, aceea a lui Avraam, printele arabilor; nvtur, zicea el, falsificat de
evrei i de cretini.
Rspndirea iudaismului i a cretinismului n Arabia provocase o stare de cutare a ceva
nou. Terenul era deci pregtit pentru apariia unui reformator, care avea s sintetizeze diferitele
curente religioase nnoitoare din viaa arabilor.

2. MAHOMED

a) Viaa lui Mahomed.

Mahomed s-a nscut pe la anul 570 d. Hr. dintr-o familie care aparinea puternicului trib
al coraiiilor. Tatl su se numea Abdallah i mama sa Amina. Rmnnd orfan nc de mic, a
fost crescut de nite rude srace i protejat ndeosebi de unchiul su Abu Talib. La vrsta de 24
de ani a intrat n serviciul unei vduve bogate numit Khadija, care s-a folosit des el n afacerile
sale comerciale, iar mai trziu s-a cstorit cu el, dei ntre ei era o diferen de vrst dc 15 ani.
Aceast cstorie a fost foarte fericit pentru Mahomed, avnd vaz n societate i timp liber
pentru meditaie. Din aceast cstorie a avut doi biei i patru fete, dintre care una singur i-a
supravieuit, Fatima.
Mult importan se d cltoriilor pe care Mahomed le-a fcut pentru afacerile
comerciale ale soiei sale. n aceste cltorii el a aflat multe lucruri despre lume i via, va fi
31
legat conversaii cu reprezentanii altor religii i a ajuns n Siria, unde cretinismul era bine
organizat. Aici mai ales i-a dat el seama de inferioritatea religioas n care se gseau
conaionalii si idolatri.
Criza sufleteasc din care Mahomed a ieit ncredinat de misiunea sa profetic s-a
dezlnuit pe la vrsta de 40 de ani. Acum s-a manifestat la el o puternic nevoie de singurtate,
de linite i meditaie. i-a fcut obiceiul s se retrag n fiecare an cte o lun n cavernele
muntelui Hira din apropiere de Mecca i acolo practica o ascez sever. ntr-o viziune i-ar fi
aprut n somn ngerul Gabriel innd n mn un postav brodat, n care era nfurat o carte.
ngerul l-ar fi forat s repete dup el un text, care formeaz n Coran primele cinci versuri din
sura numit a Sngelui nchegat.
Zguduit puternic de aceast viziune, Mahomed ar fi primit din partea soiei sale i a
vrului acesteia, Waraka, ncredinarea c este vorba de o revelaie dumnezeiasc i c el este
alesul lui Dumnezeu, pentru ca prin el poporul arab s-i aib scriptura sa sfnt.
Viziunile au ncetat pentru un timp i Mahomed se afla pe pragul sinuciderii, cnd ar fi
avut o nou viziune i o nou revelaie, ngerul poruncindu-i acum s propovduiasc. ntr-
adevr Mahomed i-a nceput propovduirea, mai nti intre cei apropiai ai si i abia dup trei
ani i n public. Dumnezeu este unic. Dumnezeu este judector atotputernic i apropiata lui
judecat este teribil pentru cei pctoi. Omul trebuie s se supun lui Dumnezeu cu toat
fiina sa, s se lase cu totul in voia lui Dumnezeu. Cuvntul islam are tocmai semnificaia de
renunare cu totul la sine i supunere total fa de Dumnezeu.
Cei dinti adepi ai lui Mahomed au fost soia sa Khadija, fiicele sale, cei doi fii adoptivi,
Ali i Zaid, i prietenul su Abu-Bakr. Unchiul su Abu-Talib a cutat s-l conving s renune la
propovduire, iar un alt unchi 1-a respins cu vorbe grele. Mahomed atingea ns grav interesele
comerciale ale coraiiilor, care aveau n grija lor Kaaba i idolii din acest templu. Coraiiii mai
nti l-au luat n rs, apoi au pornit adevrate persecuii mpotriva lui i a adepilor lui, din care
pricin unii dintre acetia au fugit n Abisinia. Profetul s-a vzut nevoit s nu mai predice n
public ci ntr-o cas particular. Obosit de hruielile coraiiilor, Mahomed a declarat n chip
solemn c zeitile oraului Mccca, al-Lat, al-Uzza i al-Manat, sunt mijlocitoare ntre
credincioi i Allah. Rezultatul acestei reveniri a fost dezastruos. Incercnd s propovduiasc la
Taif, localitate la circa 120 km de Mecca, a fost alungat cu pietre. Gndul i s-a ndreptat atunci
ctre Iathreb. A tratat n ascuns cu reprezentanii acestei localiti, care s-au angajat s-l apere.

32
Aflnd de aceste tratative, coraiiii s-au hotrt s-l suprime pe Mahomed. Prinznd ns de
veste, Mahomed s-a refugiat la Iathreb mpreun cu civa discipoli mai apropiai. Lucrul acesta
s-a petrecut n anul 622. Emigrarea lui Mahomed la Iathreb poart numele Hegira (emigrare) i
de la aceast dat ncepe era musulman. Oraul Iathreb a luat de acum nainte numele Medina.
Pn acum el fusese predicatorul unei noi religii. De acum nainte accentul cade pe latura
politic. Procedeaz ns cu mult abilitate. Ornduiete un loc de cult unde oficiaz el nsui i
impune rugciuni rituale la anumite ore ale zilei. Postul i milostenia sunt reglementate cu
amnunime dup exemplul luat de la evrei. Cu evreii nii s-a purtat bine la nceput, ndjduind
s-i converteasc la noua nvtur, apoi n-a pierdut nici un prilej de a-i persecuta, de a-i
mcelri chiar i de a le lua averile pentru a le mpri partizanilor si. mpotriva meccanilor a
nceput lupta prin mici hruieli. O dat a atacat o caravan bogat, creia i-a venit ns n ajutor
de la Mecca o puternic armat de o mie de oameni. Totui medinezii au izbutit s-i nfrng pe
meccani, dei. erau numai 300 de oameni. Este vorba de lupta de la Badr. Dup alte lupte i mai
ales cu ajutorul unor aliane i manevre politice bine chibzuite, Mahomed a izbutit s-i supun pe
meccani care, n anul 630, au deschis de bunvoie porile cetii lor n faa armatei impuntoare
condus de Mahomed. Mahomed a mers la Kaaba, a distrug cele cteva sute de idoli i a ornduit
ritualul cultului n forma aezat de Avraam, printele arabilor.
Anii imediat urmtori, Mahomed i-a folosit pentru a supune pe orice cale ntreaga Arabie.
n anul 632 8 iunie, a murit la locuina sa din Medina.

b) Personalitatea lui Mahomed.

Ceea ce a izbit n chip deosebit pe cercettori a fost caracterul aproape contradictoriu al
nsuirilor cu care era nzestrat Mahomed: pe de o parte un temperament arztor, entuziast,
capabil de puternice elanuri, pe de alt parte o minte rece, capabil s dezlege cu rbdare i
abilitate cele mai grele probleme. nzestrat cu astfel de caliti i cu un extraordinar sim al
realitilor, Mahomed putea s peasc la realizarea planurilor sale mree. Sinceritatea credinei
sale n misiunea sa nu o punem la ndoial. El va fi crezut c a primit revelaii i c are o mare
misiune. Mahomed a svrit fapte n contradicie cu cele mai elementare legi ale moralei arabe
i chiar ale moralei propriei sale religii. Dei avea vrsta de peste 50 de ani, i-a ntemeiat un
adevrat harem, cstorindu-se de 13 ori dup moartea primei soii. S-a cstorit i cu o feti de
9 ani.

33
 3. ORGANIZAREA I RSPINDIREA ISLAMISMULUI

Mahomed n-a lsat descendeni de sex masculin i nu i-a desemnat un succesor. Abu-
Bakr, care condusese uneori ceremoniile religioase n locul lui Mahomed i se bucura de o stim
deosebit, a fost ales ca succesor sau lociitor (khalifa) al profetului, medinezii i ali nemulumii
au prestat jurmnt de credin lui Abu-Bakr, care a continuat cu energie opera profetului. A
potolit revolta triburilor rsculate mpotriva taxelor impuse de Mahomed, a nfrnt armata
bizantin a mpratului Heraclie i a supus islamismului Siria, realiznd astfel un proiect al lui
Mahomed.
Dup moartea lui Abu-Bakr (634) a urmat Omar, credinciosul discipol apropiat al lui
Mahomed. Acesta a extins i mai mult puterea politic a islamismului, alungnd cu totul pe
bizantini din Siria i supunnd Mesopotamia, Persia, Palestina i Egiptul. A murit n anul 644
njunghiat n moscheea din Medina. Sub urmaul su Othman au continuat cuceririle i a fost
supus definitiv Egiptul. A murit i el njunghiat (656).
Lui Othman i-a urmat la califat Ali, care era cstorit cu Fatima. mpotriv acestuia s-a
rsculat ns Moavia din familia Omeyya, guvernator al Siriei, care cerea ca alegerea califilor s
se fac dup merite religioase. Ali a murit i el njunghiat ntr-o moschee. Moavia se proclamase
de altfel calif nc nainte de moartea lui Aii i i alesese ca reedin Damascul. Prin aceasta se
ncheia irul celor patru califi ortodoci, o epoc patriarhal a islamismului.
Moavia ajunsese ns calif cu de la sine putere i avea s-i asigure succesiunea pe cale
ereditar, ntemeind astfel dinastia Omeiazilor.

4. IZVOARELE DE CREDINA ALE ISLAMISMULUI

a) Coranul.
Dac Mahomed a spus el nsui despre sine c este un nenvat, aceasta nu se referea
la netiina sa de carte, ci la nepriceperea sa n problemele teologice. Mahomed a avut grij ns
ca nvtura sa s fie fixat n scris de secretarul su Zaid. Dup moartea profetului, primii trei
califi au strns cu grij aceste nsemnri i le-au redactat sub titlul AI Quran. Meritul, cel mai
34
mare n redactarea Coranului i-a revenit califului Othman care, avnd n mn un bun manuscris
i confruntndu-1 cu alte texte, a transcris Coranul cu propria sa mn i a pus s se ard toate
celelalte variante.
n forma actual, Coranul se prezint ca o lucrare mai puin voluminoas dect Vechiul
Testament i se compune din 114 capitole numite sure, mprite i acestea n 6 219 versete. La
redactarea Coranului i la mprirea sa n sure nu s-a inut seama ns de coninut, ci s-a avut n
vedere un criteriu cu totul exterior, punndu-se la nceput surele mai lungi i ctre sfrit cele
foarte scurte, s-a menionat care sure sunt din perioada meccani a activitii profetului i care din
cea medinez.
Importana Coranului n islamism este foarte mare. Recitarea Coranului are de altfel la
mahomedani i o valoare liturgic. Se recit sau se pltete s se recite din Coran pentru rudele
decedate sau pentru sfini.

b) Hadith
Islamismul are un al doilea izvor doctrinar numit Hadith, format din diferitele relatri
tradiionale codificate n secolul al Il-lea al erei mahomedane. Deoarece Coranul nu cuprindea
norme de comportare pentru toate mprejurrile religioase, sociale, juridice etc. n Coran se
prevedeau rugciuni, splri rituale etc, dar nu se prescris i ritul care trebuia mplinit, felul cum
trebuia s se procedeze. Pentru astfel de cazuri s-a recurs la tradiiile orale, care cu vremea s-au
nmulit enorm i au nceput s acopere cu autoritatea profetului tot felul de fantezii sau concepii
politice i religioase. S-a simit nevoia unei trieri a tradiiilor pentru identificarea celor vrednice
de crezare. Din sutele de mii de tradiii care circulau, comentatori celebri ca Bokhari (m. 870),
Muslim (m. 875) i alii au scos un numr restrns de tradiii autentice, pe care le-au ntrit cu
indicarea irului de persoane prin care acestea au fost transmise.

c) Igma.
Pentru chestiunile mai noi, pentru care nu se gseau texte n Coran i n Hadith, s-a recurs
la consensul erudiilor musulmani dintr-o anumit epoc. Acest consens poart numele Igma i se
ntemeiaz mai ales pe o tradiie celebr, dup care Mahomed ar fi spus: Comunitatea mea nu
va f niciodat de acord asupra unei erori. Procedeul prin care doctorii islamismului scot norme
pentru cazurile noi se cheam qiyas, analogia cazurilor mai noi cu altele mai vechi.

35
 5. DOCTRINA ISLAMICA

Islamismul este un sincretism, este un amestec de elemente religioase. Cele mai multe
dintre acestea au fost luate de Mahomed din iudaism, din Biblie i din Talmud, altele din
cretinism, din tradiia perilor i din vechile tradiii ale arabilor.
Teologia mahomedan ortodox este rezumat n dou formule, dintre care una, foarte
scurt, shahada: Nu este Dumnezeu afar de Allah i Mahomed este profetul su. Cealalt
formul, mai dezvoltat, este o adevrat mrturisire de credin a islamismului.

a) Dumnezeu.
Dogma esenial a islamismului este aceea a unicitii lui Dumnezeu. Mahomed a cutat
s spiritualizeze ideea pe care arabii o aveau pentru Allah, dar n-a izbutit dect intr-o mic
msuri.
nsuirile atribuite lui Dumnezeu sunt aceleai ca n mozaism i cretinism, dar
mahomedanii le-au rnduit dup importan, formnd diferite grupe de atribute eterne. Sunt n
numr de 99 i mahomedanii trebuie s le cunoasc i s le recite cu ajutorul unor mtnii cu 99
de mrgele.
n virtutea atributelor sale, Dumnezeu este considerat de Mahomed drept creator al lumii
i al oamenilor, stpn al universului i provideniator milostiv. El a creat lumea dintr-un fum
care umplea spaiul. Ordinea creaiei a fost urmtoarea: apa, pmntul, munii, vieuitoarele i n
sfrit omul.
De la concepia nalt a atotputerniciei lui Dumnezeu i a libertii divine, a ajuns la
concepia inferioar a predestinaiei. Faptele oamenilor nu sunt libere. Allah nsui creeaz
faptele oamenilor i oamenii numai le execut n mod fatal, inevitabil. Teologii musulmani admit
c omul pstreaz posibilitatea de a fi condamnat sau rspltit dup ceea ce a dobndit n
vederea judecii de pe urm. Omul este colaboratorul lui Dumnezeu la mbuntirea lumii,
omul avnd deci partea sa de responsabilitate n lumea modern activ n care trim azi.

b) ngerii sunt, dup concepia islamic, creai de Dumnezeu din lumin. Ei au misiunea
s laude pe Dumnezeu i s duc oamenilor poruncile Lui. Cpetenia lor este Gabriel, cel care s-
36
a artat lui Mahomed in muntele llra, transmiindu-i apoi revelaia divin. Ali ngeri Israfil,
Iblis, Lucifer. Credina n ngeri este foarte important, esenial, n islamism.
O mare importan are n islamism i credina n spirite, fiine create de Dumnezeu din
foc. Sunt mprii n buni i ri. Cei mai muli dintre ei sunt ns ri i au conductor pe Iblis,
ngerul czut.

c) Profeii sunt oameni alei de Dumnezeu dintre cei mai buni credincioi i primind
sarcini de mare importan. Ei sunt de dou feluri: profei i trimii ai lui Dumnezeu ctre
oameni. Cei dinti au misiunea s pstreze neatins adevrata credin sau s-o rennoiasc;
ceilali au misiunea special s converteasc pe necredincioi i s transmit revelaia. Numrul
lor este foarte mare. Coranul numete 25 de profei i trimii, dar dup tradiie numrul lor trece
de o sut de mii. Dintre ei, ase sunt considerai ca principali i anume: Adam, Noe, Avraam,
Moise, care a dat evreilor Tora, Iisus, care a adus Evanghelia, i n sfrit Mahomed, ultimul i
cel mai mare profet, el nchend irul profeilor.

d) Crile sfinte.
Mahomed considera i Biblia drept o carte sfint, dar falsificat de evrei i de cretini.
Crile sfinte sunt, dup nvtura islamic, opere ale profeilor i trimiilor lui Dumnezeu,
crora li s-a comunicat, mai exact li s-a dictat textul Coranului dup exemplarul ceresc al
acestuia. Comunicat lui Mahomed prin ngerul Gabriel, Coranul cuprinde revelaia perfect,
ntreag, a Crii venice. Prin apariia Coranului la sfritul irului de cri sfinte, acesta abrog
toate celelalte cri sfinte, care sunt incomplete, ru nelese i falsificate.

e) Eshatologia
Foarte important n teologia mahomedan, eshatologia este vag expus n Coran i plin
de elemente iudaice i cretine. Dup moarte, sufletele merg la un fel de judecat particular n
faa ngerilor Nakir i Munkar, celor buni artndu-li-se raiul i celor ri iadul. Dup aceea
sufletele rmn n mormnt ntr-un fel de beie sau somn al morii pn n ziua judecii de apoi.
Sufletele profeilor i ale martirilor sunt scutite de aceast anticamer, mergnd direct n paradis.
Ziua judecii va fi precedat de minuni i semne apocaliptice, ntre care i apariia unui fel de
Antihrist, monstru cu un singur ochi i clare pe un asin. Va veni ns Mahdi cel condus de

37
Allah, un fel de Mesia islamic, care va converti lumea la islamism i va aduce dreptatea i
ordinea pe pmnt. Iisus nsui va cobor din cer i se va arta oamenilor la moscheea din
Damasc, dup care va ucide pe Antihrist i va rmne patruzeci de ani pe pmnt, aducnd pace
ntre oameni i ntre animale. La judecata de apoi, care se va face n faa lui Allah, faptele
oamenilor vor fi cntrite pe o balan i apoi sufletele vor trece pe un pod mai subire dect
firul de pr i dect tiul sbiei. Cei buni vor trece pe pod iute ca fulgerul, cei ri se vor prbui
n iad.
n ceea ce privete raiul i iadul, fantezia arab a inventat tot felul de plceri senzuale sau
de chinuri groaznice.
Asupra veniciei pedepselor celor ri, teologii musulmani nu sunt toi de acord.
Mahomed nsui n-a fost deajuns de lmurit n aceast chestiune, socotind n general chinurile
iadului ca fiind fr sfrit, dar lasnd s se neleag c Dumnezeu, n nelepciunea Sa, poate
hotr i altfel. In general ns, interpreii moderni ai Coranului dau mai mic importan prilor
din Coran privitoare la eshatologie.

6. Legea islamica

Legea islamica, Saria, imparte faptele oamenilor in mai multe categorii si anume:
obligatorii, recomandate, ingaduite, condamnabile si interzise.
Intre faptele obligatorii, impuse tuturor credinciosilor, sunt considerate cinci obligatii
cultuale, numite si stalpii credintei, si anume: marturisirea credintei, rugaciunea, milostenia
rituala, postul Ramadan si pelerinajul la Mecca (unii teologi mai adauga si razboiul sfant).
a) Marturisirea credintei- se face prin rostirea formulei sahada: Nu este Dumnezeu afara
de Allah si Mahomed este profetul sau. Aceasta se rosteste in special la intrarea in islamism dar
mai ales cand se apropie moartea, cand , fie muribundul, fie cei din jurul lui trebuie sa o
rosteasca necontenit, pentru ca sufletul decedatului sa o poata recita usor si fara greseala in fata
infricosatorilor ingeri Nakir si Munkar, care ii vor lua primul interogatoriu.

38
 b) Rugaciune rituala - este socotita deosebit de importanta in islamism si trebuie rostita de
5 ori pe zi, la anumite ore si cu fata spre Mecca. Trebuie sa mentionam ca rugaciune rituala are
un caracter de lauda adusa lui Dumnezeu si se deosebeste de cea particulara, pe care
mahomedanii o pot face in orice timp si in orice loc, fara vreo ingradire rituala, fiind o invocare
spontana a lui Allah.
c) Milostenia - (zakat - taxa saracilor) a fost reglementata de Mahomed si de succesorii
sai sub forma unui fel de impozit perceput asupra produselor agricole, vitelor, aurului, argintului
si marfurilor. Nu erau impozabile decat vitele de turma care nu erau folosite la vreo munca si
metalele si marfurile care nu circulau si care ramaneau timp de un an in stapanirea aceluiasi
proprietar. Bunurile stranse erau folosite in diverse scopuri de binefacere, pentru intretinerea
eventualelor institutii religioase si pentru razboiul sfant. Statele moderne musulmane au
renuntat la acest tip de impozitare folosindu-se sistemul de impozite obisnuit in toate statele. In
afara de de aceasta milostenie oficiala, mai exista un fel de milostenie neoficiala, obligatorie
totusi, care se plateste in natura sau in bani si se practica mai ales la sfarsitul postului, precum si
milostenia benevola.
d) Postul este obligatoriu de la varsta de 14 ani. Sunt scutiti de post batranii, femeile
insarcinate si cele care alapteaza copii, calatorii si soldatii in timp de razboi. Acestia din urma pot
sa-si faca altadata postul obligatoriu sau sa plateasca in schimb o suma de bani. Postul musulman
dureaza o luna, luna Ramadan, cand profetul ar fi avut primele revelatii. Postul incepe in fiecare
zi in zori si dureaza pana seara dupa apusul soarelui. In tot acest timp, credinciosul musulman
nu are voie sa manance nimic, nici sa bea, sa miroasa parfumuri, sa fumeze sau sa aiba contact
sexual. Noaptea insa toate acestea sunt ingaduite.
e) Pelerinajul la Mecca - musulmanii sunt obligati sa faca pelerinaj la Mecca cel putin o
data in viata. Femeile nu pot merge la Mecca decat insotite de sotul lor sau de o ruda apropiata.
Cei bolnavi pot trimite pe altcineva in locul lor, cu conditia sa-i plateasca toate cheltuielile. Cei
care nu pot face acest lucru din motive foarte serioase trebuie in schimb sa faca un act de
milostenie sau sa posteasca.
f) Razboiul sfant (djihad) - nu este o obligatie individuala, ci o datorie a comunitatii
musulmane, care trebuie sa lupte cu necredinciosii si sa raspandeasca islamismul. Cel ce moare
intr-un astfel de razboi merge de-a dreptul in rai, fara sa mai astepte judecata de apoi.
Necredinciosii trebuiesc mai intai instruiti si invitati la islamism, iar daca refuza se va porni

39
razboi impotriva lor. Predarea acestora fara convertire duce la un tratat in virtutea caruia invinsii
isi pastreaza bunurile, religia si obiceiurile lor, dar platesc o anumita taxa. Daca rezista dar sunt
apoi invinsi, ei devin proprietatea invingatorilor cu toate bunurile lor. Obligatia religioasa a
razboiului sfant a incetat sa mai existe ca atare pentru statele moderne musulmane.
g) Alte prescriptii ale legii islamice - legea islamica opreste consumarea carnii de porc si a
animalelor care nu au fost ucise la vanatoare, interzice bauturile alcoolice, condamna jocurile de
noroc si camata. Poligamia este admisa, musumanului liber fiindu-i ingaduit sa aiba patru sotii,
iar sclavului numai doua. Casatoria nu are caracter religios. Ea consta dintr-un contract cu doi
martori, la incheierea caruia femeia nu este de fata, dar isi are un reprezentant. Femeia nu se
poate casatori in nici un caz cu un barbat de alta credinta, pe cand barbatul se poate casatori cu o
femeie crestina sau evreica, deoarece acestea apartin religiilor care au scripturi sfinte. Dezlegarea
casatoriei se poate face cu mare usurinta in ceea ce-l priveste pe barbat, acestuia fiindu-i suficient
sa spuna sotiei sale de trei ori te repudiez si casatoria este dezlegata. Recasatorirea cu femeia
repudiata este aspru criticata.

7. Schisme si secte

Impletirea elementului politic cu cel religios in islamism a facut sa se iveasca o intreaga

serie de schisme si secte mahomedane:
Haridjitii (rebelii) - la inceput acestia au fost in jur de 12000 de credinciosi care s-au
separat de comunitate datorita alegerii califului, deoarece ei cereau ca acesta sa fie ales de catre
toti credinciosii si nu neaparat din rudele acestuia, ci pentru merite religioase. Deasemenea ei
cerea ca mandatul de calif sa fie revocabil in cazul ca persoana aleasa in aceasta demnitate s-ar
arata apoi nevrednica. Acestia se caracterizeaza prn rigorismul lor excesiv.
Siitii (sectantii) - Sunt partizanii lui Ali, caruia acestia ii atribuiau o cinstire egala cu
cea datorata lui Mahomed. Din Hadith nu au acceptat decat acele relatari traditionale care
proveneau de la Ali, Fatima si de la descendetii acestora. Acestia avea credinta, probabil sub
influenta mesianismului iudeo-crestin, ca la un moment dat va veni un imam descendent al lui
Ali, care acum sta ascuns pe undeva, (pe nume Mahdi) pentru a restabili dreptatea si pacea.
40
 Siismul - s-a ramificat cu vremea in numeroase secte, cea mai importanta fiind cea a
ismailitilor, secta ce are un caracter secret , membrii ei fiind impartiti in grade si trebuie sa
suporte anumite initieri religioase.
Ismailismul a dat nastere la randul sau la mai multe secte printre care: carmatii, druizii si
asasinii. Aceasta din urma isi datoreste faima cruzimii cu care membrii sectei isi executau
adversarii. Numele sectei vine de la folosirea la initierea neofitilor a excitantului psihic, toxic,
numit hasis.
In urma marelui conflict care a impartit in doua tabere pe islamisti dupa moartea lui
Mahomed, o parte din credinciosi au ramas neutri; acestia sunt numiti mutaziliti (neutri ).
Specificul acestei secte consta in interpretarea dogmelor cu ajutorul rationamentelor filozofice,
lucru interzis pana atunci de catre reprezentantii ortodoxiei mahomedane. De asemenea ,
mutazilitii sustineau natura creata a coranului, care nu face decat sa reprezinte cuvantul lui
Allah, si combateau doctrina predestinatiei.
In sec. Al XVII lea Muhammad ibn al-Wahhab (wahabitii) propovaduia un monoteism
rigid si se ridica impotriva cultului sfintilor, venerarii mormintelor, si luxului in general. Secta
wahhabitilor a fost numita protestantismul islamismului, din pricina nazuintei sale de a darama
tot ce era cladit pe traditie in islamism.

8. Mistica islamica

a) Sufismul - de la inceputul sec al 7 lea, misticii islamisti au inceput sa fie numiti sufisti,
de la numele imbracamintei simple de lana aspra numita suf, pe care acestia, imitand pe calugarii
crestini, obisnuiau sa o imbrace in semn de renuntare la orice fel de lux.
Sufismul a ajuns cu vremea un fel de religie aparte, avand o teologie panteista, speculand
asupra cufundarii in nonexistenta sau in realitatea absoluta. Nu de putine ori unii sufisti s-au
declarat dumnezei.
Pentru a feri mistica islamica de rataciri dogmatice, marele teolog musulman Al- Ghazali
a sistematizat doctrina sufista, punand-o de acord cu ortodoxia musulmana. Lucrarea sa
Renasterea stiintei religioase a devenit codul misticii musulmane.
b) Confreriile religioase - majoritatea au luat fiinta in sec 12 si 13 si sunt formate numai
din barbati. Sufistii au fost primii care s-au organizat in confrerii, facand vot de saracie, ascultare
41
si castitate. In general insa, membrii confreriilor islamice sunt casatoriti si traiesc pe la casele lor,
nu in manastiri. O data sau de mai multe ori pe saptamana, acestia se aduna in anumite cladiri
speciale, unde executa sub comanda sefului confreriei rituri reglementare ale ordinului, care
constau din rugaciuni in comun, spalari, citiri din coran etc. Unele ordine imping atat de departe
exaltarea initiatilor (manifestata la unele prin dansuri, invartiri, urlete), incat acestia, pierzandu-si
sensibilitatea corporala, inghit bucati de sticla sau carbuni aprinsi, isi fac rani adanci, mananca
serpi etc.
c) Cultul sfintilor - intemeietorii de confrerii si marii mistici au fost cultivati ca sfinti, kiar
mormintele lor au devenit locuri de pelerinaj. Unele persoane au primit consacrarea sfinteniei
incafiind in viata. Cultul sfintilor a dat nastere la sarbatori, pelerinaje, dar si la unele superstitii.
Islamismul are de asemenea cultul relicvelor, fara sa le atribuie insa importanta religioasa
pe care crestinii o atribuie relicvelor venerate de ei. Astfel, islamisti cinstesc: o spada, o pereche
de pantofi si un mare numar de fire de par din barba lui Mahomed. De asemenea pastreaza cu
sfintenie unele autografe ale primilor califi. Dar cea mai importanta relicva este stindardul verde
al profetului, despre care cred ca provine din cer si a fost dat lui Mahomed ca semn al victoriei.
d) Babismul si bahaismul - babismul este legat de numele lui Mirza Ali Mohammed, care
se dadea pe sine ca Bab, poarta prin care se face cunoscuta doctrina imanului ascuns (Mahdi),
care in cele din urma a fost arestat si executat pe 9 iulie 1850. Iar bahaismul si- a luat numele de
la un succesor al lui Bab, supranumit Baha Ullah (splendoarea lui Dumnezeu), a carui doctrina
avea un caracter umanitar si pacifist.

9. Cultul

a) Locurile de cult:
Musulmanii isi pot face rugaciunile in orice loc socotit curat din punct de vedere religios.
Au avut insa chiar de la inceput, si cladiri speciale, pe care le numeau masdij (locul unde se
ingenunchea), din care s-a format cuvantul moschee. Moscheile principale, catedralele, care
serveau pentru rugaciunile in comun, au fost numite geamii. Primul model de moschee l-a format
casa de rugaciune de la Medina din timpul lui Mahomed. Moscheile au de obicei o tinda si o sala
de rugaciune , cupola si minaretele- acele turnuri inalte de unde sunt vestiti credinciosii pentru

42
rugaciune. In interiorul moscheii, partea cea mai importanta o formeaza firida, care indica
directia spre Mecca, directie spre care trebuie sa se indrepte credinciosii cand se roaga.
b) Oficiantii cultului:
Imam-ul (cel ce merge inainte) nu etse decat un conducator al rugaciunilor publice
facute in comun de credinciosi. Lui i se cere sa aiba o viata morala si sa cunoasca bine ritualul
cultului musulman. Imamii sunt cel mai adesea casatoriti si nu se imbraca in haine speciale.
Imamul care conduce rugaciunile publice de vinerea si de la sarbatori se numeste khatib, cel care
predica sau are un grad mai inat in conducerea comunitatii religioase se numeste seic, iar cel
care, avand o voce puternica, se urca in varful minaretului si cheama credinciosii la rugaciune ,
se numeste muezin. Moscheile mai mici si cele de prin sate au cate un singur oficiant care
indeplineste toate serviciile.
Seful religios al unei comunitati mai mari se numeste muftiu sau cadiu, iar conducatorul
cultului islamic dintr-o tara se numeste mare muftiu, avand si atributii judecatoresti.
c) Riturile:
Cel mai important rit al cultului mahomedan este rugaciunea si aceasta se face de 5 ori pe
zi: dimineata inainte de rasaritul soarelui, la amiaza, in mijlocul dupa amiezei, seara dupa apusul
soarelui si dupa caderea intunericului.
Inainte de a incepe rugaciunea au loc spalari rituale care se fac cu apa sau cu nisip astfel :
se spala fata, mainile pana la coate, se umezeste capul cu mana dreapta uda si abia dupa aceea se
spala picioarele pana la genunchi. In cazul unei impuritati grave, cum ar fi contactul sexual, este
necesara o baie generala pentru a fi apt de rugaciune.
Hainele trebuie sa fie si ele curate, petele de pe haine fac rugaciunea sa fie ineficace.
Ritul rugaciunii cuprinde si citirea din coran, anumite atitudi si gesturi fixate de lege si
care trebuiesc implinite intocmai. De aceea pentru a fi siguri ca nu gresesc, musulmanii prefera
sa-si faca rugaciunile in grup, la moschee, unde repeta cuvintele si gesturile imamului.
Un loc deosebit il ocupa rugaciunea de vineri dupa amiaza unde trebuie sa fie prezenti cel
putin 40 de credinciosi, dar in cazuri exceptionale pot fi si mai putini (de retinut ca vinerea nu
are la musulmani caracterul pe care il are Duminica la crestini)
Alte rituri mai sunt implinite cu prilejul calatoriei la Mecca , cand credinciosul printre
alte rituri trebuie sa sacrifice, un miel, o oaie, sau o vita mare.
Alte rituri mai intalnim la nastere, casatorie si moarte.

43
 d) Sarbatorile:
Sarbatoarea religioasa a musulmanilor este Vinerea, dar aceasat nu are un caracter sacru,
ca Duminica pentru crestini sau sambata pentru evrei. In aceasat zi la amiaza se face rugaciunea
in comun, dar munca nu se intrerupe.
Sunt apoi sapte sarbatori principale: ziua a zecea a primei luni musulmane, ziua nasterii si
ziua mortii lui Mahomed, ziua diplomei (in care Dumnezeu prescrie faptele oamenilor pentru
anul urmator), ziua destinului si noptile care preced Marele si Micul Baieram.
Micul Baeram, are loc la sfarsitul lunii de post Ramadan si dureaza trei zile.
Marele Baeram este sarbatoarea sacrificiilor si are loc in timpul pelerinajului la Mecca.
Sarbatoarea dureaza patru zile.
Toate sarbatorile musulmane incep seara, pentru ca la musulmani, ca si la evrei, ziua
incepe la apusul soarelui si dureaza pana la a doua zi la aceeasi ora.
Musulmanii din nordul Indiei au unele sarbatori speciale, siite, care dureaza zece zile si
formeaza un fel de mistere reprezentand martiriul lui Hasan si Husain, fii lui Ali, nepotii lui
Mohamed, asasinati de adversarii prtidei lui Ali. Au loc procesiuni cu care alegorice,
reprezentand luptele celor doi martiri si mormintele lor.

10.Obiceirui cu prilejul nasterii, casatoriei si mortii

Nasterea
Cand se naste un copil musulmanii ii soptesc la ureche formula de marturisire a credintei
musulmane: Nu este Dumnezeu afara de Allah.... In ziua a sapteadupa nastere se sacrifica doi
berbeci sau doua capre din a caror carne se da o parte la saraci si se taie in chip solemn parul
copilului. Tot atunci se da numele copilului care ste de obicei numele lui Mohamed, a unui
membru al familiei acestuia, ori al personajelor importante ale traditiei musulmane. Copilul este
apoi circumcis.
Casatoria
Inainte de casatorie mirele trebuie sa stea un timp intr-un loc retyras fiind pazit de
cavalerii sai de onoare. In ziua in care mireasa este dusa la domiciliul mirelui si in noaptea nuntii
sunt implinite diferite practici cu caracter magic, menite sa fereasca pe mir de interventiile
duhurilor rele si sa le aduca noroc. Dupa aceea timpde o saptamana sotia sta inchisa in casa, iar
44
barbatul sta retras de societate. Dupa sapte zile sotii implinesc un rit de purificare si apoi incep
viata obisnuita.
Moartea
Cand se apropie moartea, musulmanii indeamna pe muribund sa pronunte formula
marturisirii de credinta ca sa o poata rosti exact cand va fi anchetat de cei doi ingeri, Nachir si
Munkar. Spalarea mortului o fac doua persoane de acelasi sex cu defunctul si care cunosc bine
ritul acestei operatii. Mortul este apoi imbracat intr-un giulgiu fara cusaturi, pentru ca in ziua
invierii sa se poata aseza cu usurinta in genunchi in fata lui Allah si sa-si primeasca sentinta.
Pelerinii obisnuiesc sa-si ia cu ei la Mecca viitorul giulgiu, pentru ca sa-l inmoaie in apa sfanta a
izvorului Zamzam.
Daca decesul s-a produs dimineata, inmormantarea se face in cursul zilei, daca nu adoua
zi de dimineata. Pe drumul spre cimitir, imamul recita versete din Coran si din cand in cand se
opreste, iar credinciosii repeta in cor ultimul verset. Imamul se adreseaza sufletului mortului si ii
cere sa-si faca marturisirea de credinta asa cum o va face in fata lui Allah. O persoana dintre rude
raspunde pentru mort: A crezut intr-un singur Dumnezeu si in Mohame profetul sau.
Mormintele mahomedane sunt construite in forma de firida in asa fel incat trupul
mortului sa poata sta pe partea dreapta si cu fata spre Mecca. Deasupra mormantului se ridica un
musuroi de pamant sau, la cei cu buna stare, se construiesc un fel de capele boltite (qubba).
Ceremoniile care urmeaza inmormantarii variaza dupa regiuni si nu se deosebesc mult de cele
practicate in alte religii. Doliul nu se obisnuieste, dar totusi e alocuri se vopsesc in albastru unele
vesminte sau parti ale corpului si nu se schimba vesmintele intr-un anumit interval de timp.

11. Situatia actuala a islamului

Dintre cei circa 600 milioane de musulmani, majoritatea traiesc in Extremul Orient si in Asia
Meridionala.
Ceea ce caracterizeaza in chip deosebit islamismul din ultima suta de ani este tendinta de
adaptare la nevoile lumii moderne, tendinta de modernizare a islamului, care a starnit multe
controverse intre traditionalisti si modernisti.
Ca parinte al miscarilor reformiste musulmane este socotit Al- Afghani (1838-1897).

45
 Elementul conservator pare sa ramana inca foarte puternic in toate tarile musulmane,
indeosebi in ceea ce priveste exegeza coranica , unde nu este acceptata critica literara, ci numai o
exegeza traditionala intemeiata pe autoritatile care transmit marturiile si pe continuitatea
transmiterii. Totusi, chiar si in centrul conservatorismului musulman, care este vechea
Universitate musulmana Al-Azhar din Egipt, s- au produs unele schimbari, din 1955 find admise
si studente, iar din 1961 s-au creat si facultati cu studii nereligioase.
La noi in tara cultul musulman beneficiaza de toate libertatile acordate de Constitutie si este
organizat conform Legii cultelor din 4 august 1948. Are un sef religios (Muftiu) si un Colegiu
Sinodal (Surai-Islam) cu sediul la Constanta, precum si 82 de comunitati de cult.

12. Concluzii

Iudaismul a aparut in lume araba intr-un moment de criza economica, politica, sociala si
religioasa. Mahomed a avut marele merit de a fi sesizat imperativele vremii sale si de a fi realizat
unitatea lumii arabe, statul arab, printr-o religie unica, monoteista.
In ceea ce priveste doctrina islamica, daca ne oprim numai la ideea de Dumnezeu, aceasta
idee a luat in islamism o infatisare speciala, potrivit conceptiei arabe despre divinitate,
Dumnezeu devenid un stapan absolut, ale carui hotarari au caracter de fatalitate. De aici doctrina
predestinatiei, careia unii teologi musulmani nu-i gasesc temei in Coran si cauta sa apere
islamismul de o astfel de acuzatie. Pe de alta parte, Dumnezeul islamismului, Allah, este atat de
departe de lume, incat nu are nici o asemanare cu Tatal nostru, al crestinilor, care este in ceruri,
dar este si in lumea suferintelor noastre prin Fiul Sau si prin puterea de viata datatoare a
Sfantului Duh.
Desigur, islamismul are si multe parti bune; o religie care impune rugaciunea, postul,
milostenia nu a putut avea decat o buna inraurire asupra credinciosilor sai. Trebuie sa amintim
totusi ca rugaciunea islamica practicata e 5 ori pe zi este luata din traditia vietii monahicesti
crestine si n-am putea spune ca, in societatea atat de agitata de astazi se mai poate respecta o
randuiala valabila pentru manastiri.
Islamismul a contribuit de asemenea la imbunatatirea situatiei pe care femeile si sclavii o
aveau in perioada preislamica. Islamismul este insa o religie a barbatilor, o religie care are in
46
vedere pe barbati, numai ei rugandu-se in moscheie si numai ei intrand in confreriile religioase,
in vreme ce femeilor li se rezerva o viata de harem si de oarecare inferioritate sub toate
raporturile.
O alta caracteristica a islamismului este modul cum s-a raspandit aceasta religie, potrivit
comandamentului profetului de a face razboi sfant necredinciosilor. Astazi, insa, actiune
islamismului se rezuma numai la propaganda pe care o fac confreriile religioase.

47