Sunteți pe pagina 1din 192
POVESTI ) MINUNATE PENTRU ADORMIT COPIII Cu Mos Ene pe la gene, Pleoapele se-nchid alene llustratii de Allwright, Debbie e Barthe, Jean-Paul e Cresswel, Ray e Davidovic, Zora e Embiem, Michelle e Graham-Johnstone, Anne Gregor, Sigrid e Hoffmann, Anny e Kuhn, Felicitas e Lichtl, Gertie Mayrl, Willy @ Meier-Albert, Erika e Mills, Angela e Moseley, Dud e Platzer, Rotraut e Sillaber, Margit e Smith, Frank @ Soyka, Hella eWinnlen, Isabelle Editura Crigan - Deva, Romania Frumoasa din Padurea Adormita (1) Un rege, si o regina nu@vgau copii, desi isi doragu@tat de mult unul Odgha, pe cand regirG)se imbaf) din@pa iesi un fac si fi spuse: "Dorinta ta sé va implini in curand, vei duce pe lume o fata” Cele prezise se implinird. Regele fu(@pat de fericit de (agtereft/printesej, incat dadu mére petrecere’ La pétrecere furd invitfXe si ursitagrele din 86) ‘i DSF, déaGrece Gu treisprezece si el nu avea decat douasprezede farfurii de aur, una nu fu invita UrsitBrele veniré @petrecere. $i pe cand aceasta se apropia de sfarsit, fi daruiré copilului harurile lor minunate. Una fi darui virtutea, cealalta frumusetea si asa primi tot ce-si poate dori cineva pe lumea aceasta. Chiar cand a unsprezecea ursitoare isi rostea darul, intra a treisprezecea. Era foarte manioasa si vroia s se rézbune pentru ca nu fusese invitata la petrecere. Fara s salute si s& priveasca pe cineva, se apropie de leagain si striga cu voce tare: “Cand va implini cincisprezece ani, fata regelui s se intepe intr-un fus si sé cada moarta!” Apoi, fara sa mai spuna un.cuvant, pardsi sala de festivitati. ‘ Regele, regina gi toti oaspetii fura foarte infricosati Atunci iesi in fata cea de a doudsprezecea ursitoare, care inca nu-si rostise dorinta Desi nu putea ridica blestemul, putea sa-l usureze. De aceea spuse: “Fiica regelui nu va muri, ci doar va dormi timp de o suta de ani”. Regele, dorind sa-si apere odrasla iubita de nenorocire, dadu poruncé ca toate fusele din fara sa fie adunate gi arse. Fiica regelui crescu si, cu timpul, toate dorintele ursitoarelor se implinira: se facu frumoasa, cuminte, prietenoasd, desteapta si toaté lumea 0 iubea. intr-o zi, pe cand implinea cincisprezece ani, regele si regina iesisera dis-de-dimineata si ea ramasese, fr supraveghere, singura acasa. Atunci se plimba curioasa prin castel. Intré in camere si odai pe care nu le vézuse pana atunci. In fine ajunse gi la un turn vechi Curioasa, urcé scara in spirala si se opri in fata unei mici usi. In broasca se afla o cheie ruginita Cand fiica regelui o intoarse, usa se deschise. 3. lanuarie Frumoasa din Padurea Adormita (3) in odaia mica se afla o femeie batrana care torcea in. “Buna ziua maicutd, zise fata. Ce faci aici?” “Torc’, raspunse batrana “Si ce este obiectul acesta vesel, care se invarte?”, intreba fata, dorind si ea s& toarca. De indaté ins ce atinse fusul, se implinira dorintele fermecate ale celor doua ultime ursitoare: se intepa in deget, se ageza pe patul ce se gasea in cémarula si cdzu intr-un somn, adane. Somnul se intinse peste tot castelul Regele si regina, care tocmai se intorsesera, adormira gi, odatd cu ei, intreaga curte adormi, Adormira si caii in grajduri, porumbeii pe acoperiguri, cdinii de vanatoare in curte, mustele pe perefi, ba chiar focul care ardea in vatra, se stinse. Friptura inceta s& se prajeasca si bucatarul dadu drumul ajutorului sau, pe care tocmai se pregatea sé-l traga de par, si adormi Siyjnica scdpa gaina pe care o jumulea Vantul se linisti si nici o adiere nu se mai simtea > prin copaci Frumoasa din Padurea Adormita (4) ‘In jurul castelului incepu sa creasca un gard de mardcini, inalt, tot mai inalt, pana ce aproape nu se mai vazu nimic. in toata tara se raspandi povestea despre Frumoasa din Padurea Adormita, cum era acum numita fiica regelui. Din cnd in cnd, fii de regi incercau sa strabata prin maracini pana la Frumoasa Adormita, pentru a o elibera. Ei nu reugeau ins, deoarece parca maracinii aveau brate cu care se tineau strans. Fiii de regi ramaneau pringi in maracini si sfarseau jainic. Dupa multi, multi ani aparu din nou un fiu de rege. Un batrn ji povesti cd in spatele gardului de maracini se gasea un castel. O prea frumoasa printesa dormea acolo cu intreaga ei curte. Bunicul sau fi povestise c& multi fii de regi venisera si incercasera sa strabata prin maracini, la Frumoasa Adormita, ins& ramaseserd pringi in spini si murisera. 6. lanuarie Frumoasa din Padurea Adormita (5) Printul insa nu se sperie si zise: “Vreau sa trec prin mardcini si s8 o eliberez pe Frumoasa Adormita!”. Se impliniré atunci cei suta de ani si sosise ziua in care Frumoasa Adormita urma sd se trezeasca. Cand printul se apropie de gardul de méracini, nu erau decat flori. Acestea se dadurd la o parte, il asara sd treacé si se inchisera din nou in urma lui Cand fiul de rege intra in castel, vazu cai dormind in grajd si cdinii in curte. Pe acoperig sedeau porumbeii care-si tineau capsorul sub Cand intra, mustele dormeau pe pereti, focul in vatra, bucdtarul si slujnica in bucatarie. Merse mai departe si-i vazu dormind pe rege si intreaga curte. Era o liniste att de profunda ‘incat isi auzea propria rasuflare. in fine ajunse lao odaita in care dormea Frumoasa Adormita. Era atat de frumoasa incat printul se apleca si © saruta. in clipa aceea ea se trezi. Frumoasa din Padurea Adormita (6) Regele, regina si intreaga curte se trezira. Caii din grajduri se ridicara si se intinsera. Porumbeii de pe acoperisuri isi scoasera cApsoarele de sub aripi, privira in jur si isi luard zborul, focul din bucatarie incepu sa arda si sd fiarbé mancarea. Bucatarul il trase pe ajutor de par si slujnica isi termina de jumulit gaina. Fiul de rege o ceru in casatorie pe Frumoasa Adormita. $i in curdnd fu sarbatorita nunta cu tot fastul De atunci traird fericiti pana la sfarsitul zilelor. Uriagul Wotan A fost odata un urias cumsecade. El se numea Wotan si traia intr-o pestera intunecoasa. Era atat de mare si urat, incat oamenii si animalele fugeau cand il zreau. $i pentru c Wotan era din acest motiv foarte singuratic, isi dorea din toata inima sa fie asa cum erau oamenii, O zanai bund a aflat aceasta. Fiindu-i mila de urias, i-a aparut in vis. “Asculté Wotan, zise ea, trebuie sd gasesti o fata care sd te sdrute, fra sa-i fie frica. Atunci te vei transforma intr-un om”. Cand Wotan se trezi, fu si mai trist ca inainte. Unde sa gaseasca el 0 fata careia sa nu-’ fie frica de el? “Trebuie sa raman pentru totdeauna un urias urat si singuratic’, suspina el. Se asez4 pe un bolovan gi incepu sa planga atat de puternic, incat din lacrimile sale se forma un rau mare. “Ajutor, ajutor, ma inec!”, striga dintr-o data cineva afiat in mare nevoie. Wotan o lua imediat la fuga. Vazu un smoc de pair auriu in apa, il prinse si salva din apa 0 prea frumoasa fata. Aceasta deschise ochii si il sdruté pe Wotan, plina de recunostinta. Deodata se auziré tunete de credeai c-a venit sfarsitul lumii. Si cand, in fine, fu din nou liniste, uriagul se transformase intr-un flacdu chipes. Fericiti, Wotan gi fata se imbratisara si trairé multumifi pana la sfarsitul vietii, Seminte in urechi? Pentru c mama este la spital, matusa Cristina a venit sd dea o mana de ajutor in gospodarie Matusa Cristina este o persoana sprintena care nu face multe fasoane. De acest fapt si-au dat seama repede gi cei doi baieti - Radu care merge deja la scoala si micul Mihai. Acesta din urma pierde deseori timpul. Cu apa pentru spalat este, de cele mai multe ori, foarte ‘econom. Matusa Cristina a descoperit asta chiar din prima seara cand a gasit murdarie in urechile lui Mihai. Ea striga: “Doamne Dumnezeule! Aici pot fi semanati morcovi! Atunci in timpul noptii vor creste din urechi smocuri verzil". $i il freca atat de puternic, cu apa si spun, incdt urechile lui Mihai devenira rosii si fierbinti. Cand Mihai se trezi a doua zi dimineata, gasi pe perna sa 0 floare de talpa- gastii. O arata lui Radu. Acesta zambi si spuse cu fatamicie: “Da, probabil asta {i-a crescut din ureche in timpul noptil. Si apoi s-a rupt cand te- ai intors pe cealalta parte!” - “Dar matusa Cristina mi-a frecat doar atat de tare urechile!” strigd Mihai. “Poate cd totusi jos de tot a mai ramas ceva’, isi da Radu cu parerea Bineinteles ca Radu a pus floricica pe pera! $i Mihai banuieste asta. insa floarea nu spune nimic. $i deoarece Mihai nu este pe deplin sigur cA nu.a rasarit totusi din urechea sa, acum el se spala zilnic in urechi 9. lanuarie Despre Mos Ene Seara, cand vine vremea culcatului, Mog Ene merge la copii si le pune putin nisip in ochi, pentru ca ei s8 poata dormi Astézi, carandu-si saculetul din casa in casa, i se facu si lui somn. “Doar cateva minute, casca el, apoi trebuie s& ajung la micutul Martin si mi-am incheiat misiunea”. Se sprijini de un bustean aflat la marginea drumului, puse sacul langa el si adormi. Fips i Pips, doi simpatici goricei de cmp, iesiré curiosi din vizuina lor si chiteaira: “Un strain cu un sac! Cu siguranté ca in el sunt multe bunatati!", zise Fips si incepu a rontai saculetul. Cand vazura ca din acesta nu se scurse decat putin nisip, ei plecara dezamagiti Mos Ene se trezi, isi lud sdculetul si cénd ajunse la micutul Martin, observa ca sacul era gol Martin topaiia fericit in pat si nu vroia s8 doarma. Mos Ene era disperat in acest moment intra in camera mama: “Cum? Inca nu dormi? Haide, o s-ti spun o poveste”. Cand povestea se sfarsi, Martin dormea adanc. Mos Ene era foarte mirat de faptul ca te poate lua somnul si cand fi se spun povesti. Despre strengarul goricel Chit Trei soricei inghetau de frig in culcusul lor: “E timpul, zise tatél, s& ne mutam la cofetarul Zanarila, la el in beci este cald si placut" “Si eu vreau sa vin!", striga strengarul sorice! Chit, 0 ruda a familiei. "Nu, nu, chitcaira cei trei soricei, ne innoada tot timpul coditele.” Ins parintilor le fu mila de strengarul Chit si astfel cu totii fugird repede, printr-un geam deschis, beciul cofetarului Zaharila Acolo, pe etajere se gaseau pr de ciocolata si soriceii incepura imediat sa le rontaie. “Dracia dracului!, strigd cofetarul ZAharila, cAnd intra in beci, cine a mancat din prajiturile mele de ciocolata? Daca pun mana pe el...!" Cdlc4nd greoi, el iesi cu o strachina cu stafide. “Ce 0 sa facem acum?", intreba speriata mama soriceilor. Strengarul soricel Chit avu 0 idee buna. Deoarece soriceii strengari, care se mai numesc si Chit, au deseori idei bune: “Rontaim prajiturile de ciocolaté pana cand devin inimioare!”, sopti el Vreti sd aflati ce a spus cofetarul Zaharila cand a intrat din nou in beci? “Oh, ce frumos! Inimioare de ciocolata! in sfargit ucenicului meu i-a venit o idee noua!” “Chit, chit", rase soricelul ascuns dupa un sac cu faina Till Buhoglinda merge pe franghie inc& de mic copil Buhoglindd era un adevarat strengar, pus tot timpul pe sot. Cand crescu mai mare, nu vru sa invete vreo meserie. In schimb exersa mersul pe franghie. Intr-una din zile el intinse o franghie deasupra strazii Curiosi, oamenii se strdinserd. "Vreau sd va arat © acrobatie!” - “Ha, ce-o sd ne distram!", se bucurara spectatorii. Bucurosi, fi aruncara lui Till pantofii. Acesta ti agat de franghie unul dupa altul. Apoi le striga de pe coama acoperigului: “Atentiune! Acum fiecare isi poate cauta pantofull” Has! Taie franghia si pantofii cézura pe strada. “Asta-i pantoful meu! *- * Ba nu, al meu!” se certara oamenii, ludndu-se chiar la bataie. Till ins isi radea in barba. Ziua de nastere a ursuletului Teddy oO lei i & Micul ursulet Teddy sedea trist pe patul sdu Nimeni nu se juca cu el. $i astézi era ziua lui de nastere. Implinea patru ani. Micului ursulet fi curgeau lacrimile pe obraji. Cu dosul palmei incerca sa le stearga. Nu era nimeni aici care 8 faca asta in locul lui, nimeni care sé-l ia in brate si sa-I consoleze. $i doar Teddy avea un prieten minunat. Acesta era micutul Mihai, céruia fi apartinea ursuletul Cei doi erau nedespartiti. Peste tot unde se ducea Mihai, il lua pe Teddy cu el. Daca Mihai iegea din casa, iegea impreuna cu Teddy; daca Mihai facea dus, Teddy statea intr- un colt, privindu-t Astazi dimineata, Mihai plecase impreuna cu parintii sai cu magina, fara a-| lua si pe Teddy cu el. Il sase pur gi simplu singur. Teddy era atat de trist, ca nu se putea opri din plans. Dar ce-i asta? Usa fu deschisa brusc si Mihai intra in fuga. El sari imediat la micutul sau ursulet, il lua dragastos in brate, il mangéie si fi sterse lacrimile. Acum Teddy era fericit. “Prietenul meu este iaragi cu mine! In sfargit! Totusi nu m-a uitat, cum crezusem." Mihai scoase dintr-o cutie mica de carton o minunata basméluta albastra, pe care/-o leg ursuletului fn jurul gatului. Un cadou mai frumos de ziua lui nu primise probabil niciodata vreun alt ursulet! 1 Foc! Foc! (1) Tocmai se crapa de ziua. In satul piticilor, de lang poiana cu flori, toti piticii dorm inca. Deodata tacerea este sparta de strigatele: “Foc! Ajutor! Arde!” Piticul Bodo se trezeste brusc din somn. Se ridica in pat si ascult. Oare i s-a parut numai ca s-a strigat “Foc!"? Intr- adevér, se aude din nou strig&tul acela Bodo sare din pat: “Sper ca nu arde casa lui Cheliuta’, fi trece prin cap. Dintr-o sdritura ajunge la usa, 0 deschide si cu toaté puterea trage clopotul de alarma: “Foc! Foc!”. Imediat se deschid obloanele ferestrelor si usile. “Arde!”. “Casa piticului Cheliuté arde cu valvatail”, striga un pitic, celuilalt. “Ce nenorocire, tocmai casa cea noua a lui Cheliuta arde!”, suspiné Bodo. Bodo este seful piticilor si totodata si capitanul pompierilor. Foc! Foc! (2) Luati galetile si agezati-va cu ele in rand!", le spune el piticilor. Apare si carul cu pompa condus de gemenii Gateala, Vioiu si Veselie. Géteala indreapta capatul furtunului spre locul incendiului iar Veselie pompeaza din rasputeri “Ferifi-va din calea noastra!”, striga cei trei. Dar e prea tarziu! Jetul puternic de apa il loveste pe Cheliuta drept in cap si fi azvarle peruca de pe cap. In sfarsit, focul este stins. Din casa lui Cheliuta n-a mai ramas mult. “Nu te ldsa coplesit, il consoleazé Bodo pe Cheliuta, cu totii te vom ajuta s&-ti construiesti o noua casa”. Dar Cheliuta se vaita: “Daca cel putin mi-as gsi peruca, fara par capul mi se pare foarte gol”. “Cheliuta’, striga deodata Gateald - “Uita-te intr- acolo”, st iu - “Uitd-te, ce a gasit ariciul!”, adauga Veselie. Fata lui Cheliuta se lumineaza: “Peruca mea’, suspina el fericit. Toti se bucura impreund cu el. Concursul de alergare dintre iepure si arici (1) S-a intémplat intr-o duminica de toamna. Ariciul sttea in fata usii sale fredonand un cantecel. Deodata ji trecu prin cap ca ar fi bine ca, in timp ce nevasta-sa fi spala si-i imbraca pe copii, el s8 dea o raitd pe ogor, sa vada cum se dezvoltd sfecla. Pe drum 11 intalni pe iepure care si el pornise pe ogor sd-si cerceteze varza. Ariciul il saluta pe iepure cu “Buna dimineata!”, dar iepurele, care-si dadea aere de domn mare si tare, nu-i raspunse salutului, ci i se adres direct: “Cum de te afli asa de dimineata pe ogor?”. La care ariciul a raspuns: “Ma plimb.” RazAnd ironic, iepurele igi continua vorba: “Cred cd ai putea sa-ti folosesti picioarele pentru un scop mai bun.” Aceste vorbe Iau indignat pe arici. Nu suporta ca sa se lege cineva de picioarele sale care din nastere erau strambe. “Iti inchipui, desigur, c poti realiza mai multe icioarele tale’, fi spuse el iepurelui. “Sunt sigur de aceasta”, a fost raspunsul acestuia. {i-as lua-o inainte cu viteza vantului", deciara ariciul. “Ma faci s& rad! Cu picioarele tale strambe?!, replica iepurele. Dar, din partea mea, daca vrei neaparat sd te intreci cu mine, n-am nimic de obiectat. Sa fie precum doresti! Pe ce pariem?” “Pe un taler de aur si o sticld cu vin’, zise ariciul si iepurele fu de acord 16. lanuarie Concursul de alergare dintre iepure si arici (2) Inaintea startului ins, ariciul dorea sa dea o fuga pana acasd, si imbuce ceva fiindca in acea dimineata inca nu mancase si stomacul ii era gol. il asigura pe iepure ca se va intoarce intr-o jumatate de ord. Mergand spre casa isi spunea ca jepurele se bazeaza pe picioarele sale lungi. Dar o sa-i arate el acestuia. Se crede domn distins, dar este un increzut prost. Trebuie sa-i dea 0 lectie! Ajuns acasa, ariciul fi spuse nevestei: “Imbraca-te repede, trebuie sa vii cu mine pe ogor.” “De ce esti atat de grabit?”, i il intreba ea. “Am pariat cu iepurele ca alerg mai repede decat el si tu trebuie sd fii de fat.” “Vai de noi, striga doamna Arici, ti-ai pierdut mintile? Cum iti inchipui cd te poti lua la intrecere cu iepurele?”, “Taci, nevasta, spuse ariciul, asta ma priveste pe mine.” Ce era sa facd doamna Arici? N-avu incotro. Vrand-nevrand ea trebui s&-si urmeze sotul Concursul de alergare dintre iepure si arici (3) Pe drum ariciul ji explicd nevestei sale: “Asculta- ma, pe fasia aceea de ogor urmeaza sa ne ‘intrecem. lepurele alearga pe una din brazde, eu pe cealalta. Sus Iam startul, Tu nu ai altceva de facut decat sa te asezi in capatul de jos al brazdei. Cand iepurele se apropie, tu il intampini strigand: Eu am ajuns deja!” Ariciul ii arata nevestei sale locul unde sa stea, iar el urc in susul brazdei unde iepurele se instalase deja, asteptandu-l. Se asezara fiecare in brazda sa siiepurele numaré: “Unu, doi, treil”, gonind apoi, a trasnetul, in josul brazdei. Ariciul facu doar trei pasi, se ghemui in brazda si ramase nemigcat. Cand iepurele ajunse la un pas de capatul celailalt al brazdei, nevasta ariciului 7 intampina strignd: “Eu am ajuns deja!”. Nu mica a fost uimirea iepurelui. Nu se indoi nici o clipa ca ariciul in persoana il intampinase la capatul brazdei, si asta pentru c, precum se stie, d-na Arici seamana cu sotul ei ca un ou cu celalalt. Totusi, iepurele era de parere ca la mijloc nu este lucru curat. “Alergém inca o daté!”. $i din nou tasni la drum ca din pusca Astfel iepurele alerga de saptezeci si trei de ori si de fiecare data cand ajungea la unul din capetele brazdei dl. sau d-na Arici il intampinau cu strigatul: “Eu am ajuns deja!”. Sleit de puteri, dupa atata alergare, iepurele se prabusi la pamant. Ariciul isi lua castigul si nevasta gi se intoarse vesel acasa lepurasii merg cu placere la gradinita. Merg acolo in fiecare zi, chiar si pe ger si gheala Bineinteles, daca e frig, ei se imbraca cu haine mai calduroase. Noaptea trecuta a nins si dimineata totul a fost acoperit cu o patura groasa de zpada. lepurasii se reped afara. De bucurie unii fac tumbe pe zpada. Oare ce vrea sa facé Puc? El aduna zpada, la repezeala face cativa bulgari, tinteste si ji arunca. Ceilalti iepurasi arunea inapoi si iat se incinge o frumoasa batdlie cu zdpada. Firile s-au infierbantat! “Prinde! - Pac! - Au! - Stai ca te nimeresc! - Aga! - Asal”, rasuna prin padure. Bum! Pe Pim il nimereste un bulgare drept in cap. “Huuu!”, incepe el sA boceasca. “Hai, nu te vaita asa, Pim!", ji spuse prieteneste un iepuras inghiontindu-| usor in coaste. “Drept revanga poti sd ma arunci si tu in zApada!” Lui Pim nu trebuie sa-i spui acelasi lucru de doua ori, $i iaté ca este ajutat si de ceilalti iepurasi! 19. lanuarie lonut la dentist Lui lonut nu-i prea place sa se spele pe dint. Cateodata spune cd nu-i place gustul pastei de dinti, alté data periuta este prea aspra Totdeauna gaseste un moti. “Daca nu te spel pe dinti, ti se vor gduri si dentistul va trebui s& {ii sfredeleasca. Vai ce 0 sA te mai doara!”, i il avertizeaza mama. Dar micul lonut este de alta parere: “Ha, mamico, dintii mei nu vor avea niciodata gauri!" si evita in continuare spalatul dintilor. Intr-una din seri lonut o implora pe mama sa sa-i dea o prajitura. “Dar numai dacd te speli pe dinfi dupa ce ai mancat-o.” lonut promite mamei c& se va spaila pe dinti si apoi mandinea cu pofta o turta dulce - hmm! Ce buna e! Numai ca iaragi uité de spalatul pe dinti. in toiul noptii ins, lonut se trezeste cu dureri de dinti. $i pentru ca durerile continua si peste zi, mama se duce cu el la dentist. Acesta controleaza dinti ui lonut cu ajutorul unei ogiinzi mici. El atinge usor dinfii si, cu ajutorul unei pensete asculite, scoate dintre dinti o bucatica de migdala. “Ei, ei, spune dentistul, e posibil sa nu-ti fi spalat dintii?” lonut nu scoate nici un cuvant, dar fi promite mamei cd de acum incolo se va spala intotdeauna pe dinti Poveste din satul urgilor (1) Petrica a venit in satul ursilor si in onoarea sa ursii au organizat o mare sarbatoare. Petricd impreuna cu cel mai bun prieten al su, ursul Pet, stau in casa lui confortabila si fac planuri pentru constructia unor linii de cale ferata, una ingusta si una cu cremaliera. Petrica deseneaza o harta exacta de pe tara ursilor. Fiecare deal, fiecare apa curgéitoare sunt trecute pe aceasta hart, Apoi se va desena cu rogu traseul liniei de cale ferata ingusta. Pentru desenarea pe harta a traseului caii ferate cu cremaliera, Petricd foloseste un creion albastru. Pet este prezent cu sfaturi bune. Localnicii din satul ursilor sunt entuziasmati de ideile lui Petricé. Cu puteri de ursi se apucd de treaba. Cei mai indemAnatici ursi construiesc doua locomotive cu aburi: una pentru calea ferata ingustd, iar cealalt pentru calea ferata cu cremaliera. Ei ciocanesc, sudeaza si strang suruburile cu surubelnita. Unii dintre ei lucreaza sub locomotiva, alti au de lucru pe acoperigul ei. Si pentru toti aceasta munca este o placere. “Sa speram ca vor functiona locomotivele”, glumesc ursii in timpul lucrului. Cand sunt gata, locomotivele sunt vopsite in multe culori 15 22. lanuarie Unii dintre ursi asaz deja, pe dealul Urechea Frumoasa, sinele pentru calea ferata cu cremaliera Deodata se iscd o furtuna mare. Ursii sunt inzapeziti! Dupa ce vijelia a trecut, Petrica si ceilalti ursi pleaca in cdutarea prietenilor inzapeziti. Ei adulmeca si ciulesc urechile, atenti la fiecare zgomot. Cu ghearele lor fac gauri adanoi in zdpada si striga in ele dar nu primesc nici un rspuns. Sus de tot, in varful dealului, sub greoiul urs de salvare Pat, se sparge zApada si ursul se scufunda. Un picior de-al lui std acum pe capul lui Pletosu. “Lam gasit! Iam gasit!”, striga Pat bucuros nevoie mare si face semn cu bratul celorlalti ursi de salvare. Eise aduna cu tofi, in graba mare, si, cu mult atentie incep operatiile de salvare 16 Poveste din satul ursilor (3) Ursii salvati sunt sleiti de puteri, Pe targi sunt transportati la vale de echipa de salvare. Acolo ii agteapté. magina salvarii. In timpul transportului doctorul Mormaila-Prietenosu le administreaza celor epuizati o injectie de fortificare. Se simt deja cu mult mai bine! Sora Laba de Matase i ingrijeste pe ursi la spital. Li se da de mancare si apoi sunt consultafi In sfarsit, totul este pregatit. Petrica da startul! Trenul porneste gafaind! Numele celor doud lo- comotive este Gafaila si Infoiala. Ele au pomit in calatoria de proba. Fiecare dintre ursi poate lua parte o saptamana la aceasta cAlatorie fra sa plateasca. Localnicii din satul ursilor au lucrat cu srg. Acum e timpul sa sarbéitoreascé. Michi si spiridugul televizorului (1) Cu rasuflarea grea_venea in fuga Michi pe strada. Era foarte grAbit fiindea pentru nimic in lume nu vroia sa intarzie de la ora copiilor, transmis de televiziune. Nerabdator, suna la usa de la intrare si cand, in sfargit, mama a deschis usa, se strecura grabit in camera de zi Dadu drumul televizorului si urmari cu mare interes filmul care tocmai era difuzat... Seara parintii sai urmau sa plece in vizita la nigte prieteni. Michi statea intins in pat si se facea ca doarme... igi trasese plapuma peste cap si astepta cu atentie ca parintii s plece. Cand in casa se instala o liniste totala, arunca plapuma de pe el si se duse in camera de zi. Cu picioarele goale, numai cu pijamaua pe el, se ageza in fotoliu si urmari programul de seara al televiziunii. Timp indelungat, foarte indelungat, a ramas Michi in fata televizorului. Se freca somnoros la ochi si aruncnd apoi o privire in sus, Zari deodata in mijlocul camerei un omule{ neobignuit. Inima lui Michi, batand de frica, parea sé-i sparga cosul pieptului. Repede se ascunse in spatele unui fotoliu. Omuletul era aproape cat Michi de mare si se furiga fara zgomot prin camera. Corpul omuletului era dreptunghiular ca un cubulet din cutia sa de joaca. $i ochii erau dreptunghiulari, cu infatigarea a doua mici televizoare. Curand Michi si-a invins frica sia trecut in fata fotoliului “Tu cine esti?", il intreba pe spiridus. lesi la iveal ci omuletul era de fapt Tevi, spiridusul televizorului, Venise de pe alta stea si avea de gnd sa faca din pamantul nostru 0 planeta-televizor. *O planeta-televizor vrei s& faci din pamantul nostru?, il intreba mirat Michi, ce vrea sa fie aceasta?” Ei, in tinutul natal al spiridusului de televizor se pot vedea programe de televiziune in orice loc. In bucatarie, in baie, in dormitor, in autobuz sau in tramvai. Aceasta este o planet: televizor pe care oriunde te-ai afla poli urmai programele. Lui Michi ji pierise graiul de mirat ce era. “Trebuie sd fie chiar raiull”, se gandea si foarte atent asculta povestile lui Tevi, spiridusul televizorului. “Planeta mea se mai numeste si planeta spiridusilor de televiziunel, continua s4 povesteasca Tevi. De altfel, este numai la 3 ore si 10 minute de aici - daca se calatoreste cu viteza mea. Primul meu drum a fost in aceasta casa. Unde ar fi mai bine s& incep? Poate in bucatarie! Unde este bucataria?”, “Bucataria?, repeta uimit Michi, ai de gand sa instalezi si in bucatarie un televizor?’. “Sigur!”, exclama Tevi. 7 25. lanuarie Michi si spiridugul televizorului (3) Mare a fost mirarea lui Michi auzind ca Tevi are de gand sa instaleze si in bucatarie un televizor. “Oare e cu putinta ca in acelasi timp sa si gatesti sis si urmaresti emisiunile TV?", intreba Michi nedumerit. “Sigur c& dal, raspunse triumfator omuletul. De cate ori sotia mea deschide la bucatarie o cutie cu pireu, are gi televizorul in priza, afirma spiridugul, si bineinteles, ca si urmareste programul ca nu cumva sa-i scape ceva.” “Mmmh!’, face Michi ingandurat. “Este cert c poti urmari programul in timp ce deschizi © cutie cu pireu, dar poate sotia ta sa urmareasca programul si in timpul cat face o prajiturd, frige came, fierbe legume sau pune marmelada in borcan?” Era acum randul lui Tevi 8 rada din toata inima si corpul sau in forma de cubulet se clatina in dreapta si in stanga “Toate acestea noi nu le cunoastem, replica el. La noi totul este preparat gata in cutii!”. “Si cine prepara mancarurile sile pune in cutii2”, intreb& Michi. “Computerul!”, raspunse scurt Tevi. Rase din nou $i-gi arata gura in care nu era nici un dinte. Atunci Michi jl intreba: “Tevi, de ce nu ai dinti2”. “La ce s&-mi foloseasc&?, raspunse spiridugul de televizor. Pentru mancat pireuri nu ai nevoie de dinti! $i nici pentru a urmari programele de televizor". “Deci tu nu esti in stare s& musti dintr-un mar si s& rontai covrigi crocanti?", intreba disperat Michi, fiindca la acestea nu vroia nicicum sa renunte “Bineinteles ca nut”, ji raspunseTevi. intre timp spiridugul a cercetat intreaga camera. S-a oprit mai mult in fata unei biblioteci de lang unul din peretii camerei, 18 hi si spiridugul televizorului (4) Tevi, spiridugul televizorului, nu vazuse pan& atunci nici o carte. “Ce ar putea sa fie astea?”, mormai, dus pe ganduri. “Carti, numai cari!” explica scurt Michi. *La ce se foloseste o carte?”, intreba curios Tevi “O carte poate fi citita", zise Michi si scoase din dulap cartea sa preferata. “In doar cateva minute, cele mai grozave povesti ma poarta in jurul pamantului si in adancurile junglei africane.” Tevi urmari spusele lui Michi in tacere si cu multé atentie. “Cum sa inteleg toate astea?, oft el nedumerit, Lanoi aga ceva nu exista. N-am vazut niciodata 0 carte!” ‘in camera de zi se instalase tacerea, Tevi statea cu capul aplecat, cu ochii in pamant. Era dus pe ganduri. $i Michi tacu fiindcd nu vroia s&-1 deranjeze pe spiridusul televizorului dus pe ganduri. in cele din urma Tevi zise incet: “Poate ar fi mai bine s& nu fac din acest pamant o planeta - televizor’. Se uitd pe ferestra si zise: “Trebuie s plec!”. Isi lua ramas bun ca de la un prieten si se indeparté zburand prin fereastra deschisa. in dimineata urmatoare, razele caldute ale soarelui il trezira pe Michi din somn. “Bund dimineata!, ii spuse mama. Aseara ai adormit in camera de zil". Imediat Michi si-a amintit de cele intémplate si hotari sd nu mai petreacd asa mult timp in fata televizorului. $i in nici un caz nu vroia sa devina un spiridug al televizorului! O tulburatoare zi de baie (1) intre timp se facu vara. “Of, suspina piticii si animalele, ce canicula!". Bodo are un plan: “ascultatil, zice el, astazi este pentru toti o zi buna pentru baie, chiar si pentru cei care nu stiu s& inoate!”. “Excelent!” Toti sunt entuziasmati, in special, bineinteles, cei care nu stiu s& inoate, deoarece ei nu au voie s& faca singuri baie in lac. In fuga se pregatesc cosuletele pentru picnic si costumele de baie. Curand, un convoi multicolor se indreapta spre lac. Da, aici langa apa, cdldura se suporta mai sor. Baiesul Bodo trebuie sa fie atent ca nu cumva sa fie cineva sub trambulina cand se sare in apa sau sa se aventureze vreunul cu barca in larg. Bodo priveste in toate partile. “ajutor! Ma inec!”, se aude de undeva. Asa o nesocotinta! Intr-adevar, sd vezi gi sa nu crezi, ariciul s-a culcat cu spatele pe salteaua pneumatica si, bineinteles, acum aerul tasneste afard. "Aluneca ugor in apa si tine-te de salteaua pneumatical’, ti strigé Bodo. © tulburdtoare zi de baie (2) Apare deja echipa de salvare. Ea este compusd din piticii gemeni Gateala, Vioiu si Veselie. La mal plange in hohote harciogul: “Frumoasa mea saltea pneumatica! Acum nu mai e bund de nimic! Huu!” “Ajutor!” Ariciul se zbate disperat. Deodata se desprinde de saltea, se scufunda, apare sufland si scuipand ap, dispare din nou. “Trebuie s-o iau inaintea voastrd, sa inot pana la arici gi sa- I tin deasupra apei pana veniti voi cu barca’, exclama Vioiu si plonjeaza in lac. A facut-o in ultimul moment! Ariciul inghitise deja o porfie bund de apa. Hei-rup! Il ridic& Gateala, Vioiu si Veselie in barca si-| aduc la mal. Vail Vai! Ariciul este fara cunostinta. Imediat incep piticii cu exercitii de reanimare. In sfarsit, ariciul deschide ochii. Of! Toti rasuflé usurati iar harciogul face roata de fericit ce e. Despre soricelul dansator Miti Soricica Miti visa s8 devina o mare dansatoare. “Te rog, taticule, se ruga, daruieste-mi de ziua mea o pereche de papucei de dans”. Si aga se facu ca primi o pereche de papucei dragalasi, de culoare roz, cu care chiar si pe varful labelor de goricel se putea dansa. Miti se roti prin pivnita, ceea ce de fapt era neobisnuit pentru un goricel si de care se mirau si ceilalti goricei. Dar soricelul dansator dansa si se roti, sari gratios pe treapta pivnifei si se uitd’- ce sperietura! - in ochii scanteietori ai motanului Muc. Dintr-o saritura Mili se salva pe etajera pivnitei, exact unde era agezata cursa de soareci. $i in aceasta cursa se incalcira panglicile papuceilor ei. Mii tragea de ele si se zvarcolea dar nu a reusit sd se elibereze. Ce in cazul acesta motanul Muc? Acesta se plictisit din pivnitaé pentru ca un soricel dansand balet i se parea din cale afara de prostut. "Mamico! Mamico!”, chitcai soricelul speriat foc iar soarecele-mamé fl elibera din situatia lui neplacuta. “Este prea periculos s& dansez”, recunoscu Miti si se descailta de papucei. “Mai bine voi deveni cantaret’, zise, si incepu sd cante cdntecul despre roata de cascaval. $i daca veti avea ocazia vreodata sa auziti cantand un soarece “Cantecul cascavalului”, aceea este, cu siguranta, Miti, care a devenit o vestité cantareata. 20 Spiritul apei din fantana primariei Ani de-a randul spiritul apei a trait in lacul Castelului Weichenstein. Acum zidurile vechi au devenit 0 ruina iar locatarii castelului s-au imprastiat in toate directiile. De aceea, spiritul apei hotaraste sd se mute intr-o locuinta mai mica. Fantana din fata primariei este adapostul potrivit. Fiind pensionar, spiritul apei are de gand sa realizeze de acum incolo numai minuni mai mici. O buna ocazie pentru o asemenea minune se iveste intr-o zi in care tandrului Daniel ii este sete. Elis fine gura sub jetul de apa care curge din coloana in bazinul fantanii. El bea si se mira: “Ti, dar este suc de lamaie!” Micuta Johanna il aude si gusta siea apa. Surprinsa, exclama: “Mmm, sirop de zmeura!” Povestea fantanii minune face ocolul lumii Localnicii scot din fantana cafea gi lapte, chiar i vin dulce. Trebuie doar sa si-| doreasca. Dar intr-o noapte, un cetatean din Tangelhausen se furigeaza la fantana cu géleti. El umple galetile iar acasa toarna lichidul in sticle, gi le vinde in localitatea vecina. Spiritului insa aceasta activitate nocturna nu-i este pe plac. Dimineata urmatoare, sticlele vandute sunt toate goale! Pe elichetele sticlelor sta scris “Aer din fantana primarie’”. De atunci la Tangelhausen, numai o data pe luna mai exista apa-minune si anume in a 34-a zia lunii 1. Februarie Re aD Jandarica e disperat. Cand a venit in teatru, unde urma sa fie jucata piesa “Ziua de nastere a bunicutei”, crocodilul disparuse. Radu, Alin, bunicuta, printesa si regele se mirau: “Unde o fi plecat?”. Aparu politistul si anunt&: “Crocodilul nu e de gasit, iar afara asteapta deja copii.” “Nu stati degeaba, ajutafi-ne s&-| cdutam!”, spuse Tandarica, Astfel, in orag a inceput goana dupa crocodil. In sfarsit La gasit Tandarica. Statea linistit in cofetaria “Gurita - Dulce" si se delecta cu 0 prdjituré de cépsuni. “Copiii asteapta iar tu stai linistit gi te indopi cu prajitura de capsunil", striga Tandarica. Crocodilul planse varsand cateva lacrimi de crocodil si zise: “In piesa pe care o jucam, prajitura de cépsuni este intotdeauna din ipsos. De aceea am vrut s& aduc bunicutei o préjitura adevarata, dar trebuia s-o gust intail”. “Dar ai mancat-o aproape toata! Acasa cu tine!”, zise Tandarica si ceru s&-i fie impachetate céteva préjituri. Una pentru bunicuta iar celelalte drept consolare pentru copii, pentru c& piesa “Ziua de nastere a bunicute’”, din pacate, nu a putut fi jucata din cauza durerilor de burt care au fintuit crocodilul fa pat. Hansel si Gretel (1) Un taietor de lemne traia cu sotia si cei doi copii la marginea unei paduri mari, intunecoase. Baiatul se numea Hansel iar fata Gretel. Familia era atat de saracd, incat intr-o buna zi n-a mai avut nimic de mancare. Seara, femeia ji trimise pe Hansel si Gretel mai devreme la culcare $i fi spuse sotului ei: “Maine, dis-de-dimineata, vom duce copiii adanc in padure. Obositi, vor adormi iar noi fi vom parasi acolo. Nu mai avem ce sa le dam de mancare. Poate vor fi gasiti de cineva milos, care-i va ajuta’. Cei doi copii, neputand adormi de foame, auzisera tot ce hotarasera parinti, Gretel planse amarnic. Hansel ins iesi pe asouns pe fereastra si stranse pietricele, umplandu-si cu ele buzunarele. Apoi se urcd din nou in pat. Cand se crapa de ziua, femeia fi trezi pe cei doi copii si le spuse: “Sculati-va, mergem in padure s& aducem lemne". Dadu fiecdruia o ultima bucata de paine si apoi pornira toti patru la drum. Hansel ramanea tot timpul in spate, aruncand cate o pietricica in urma sa, pe drum. Parinfii ti dusera pe copii adanc in padure si plecara s& strdnga lemne. Nu se mai intoarsera. Intre timp in padure se intunecase de-a binelea 24 Hansel si Gretel (2) Cand rasari luna, pietricelele pe care Hansel le aruncase pe drum luceau si copii gasira drumul spre casa. Cateva zile mai tarziu, au fost din nou dusi de parinti in padure si lsati singuri acolo. De aceasta data, Hansel nu avusese timp 8 stranga pietricele. De aceea arunca firimituri de paine pe drum, in speranta ca acestea le vor arata drumul inapoi. De oboseala, Hansel si Gretel adormira Cand se trezira, era noapte adanca si erau singuri, Luna strélucea din nou luminoasa printre varfurile copacilor, dar vai... pasarile padurii ciuguliserd toate firimiturile de paine, nu se mai putea recunoaste drumul spre casa Copili rétacira incoace $i incolo, dar se afundara tot mai adanc in padure. Erau deja foarte obositi si flamanzi si nu mai aveau vreo speranta. Atunci Hansel zari o pasdirica alba, stand pe un copac. Batea din aripi ca si cand ar fi vrut sa le spuna ceva. Apoi zbura inaintea lor, iar copiii 0 urmard. Dintr-o data zarira intr-un luminis o casuta si fugird bucurosi spre ea. Acoperigul era din turté-dulce iar geamurile din glazura de zahar. “Aici vom manca pe saturate!”, zise Hansel. “Eu mananc din acoperig, tu din geamuril”. Hansel isi rupse o bucata sanatoasa de turt-dulce. Gretel gusta din glazura de zahar, apoi lua o inimioara de turta-dulce si mugca cu pofta din ea 22 Se iy i if t Hansel mancase deja o bucaté mare din acoperis iar Gretel igi rupea si ea 0 bucata de turta-dulce, cand copiii auzira o voce subtirica strigand din casuta’ “Cront, cront, cront, ce hot rontaie a mea cascioara?” Copiii raspunsera: “Vantul, vantul, azi inconjura pamantull” si mancara linistiti mai departe. Dintr-o data se deschise usa si o femeie foarte batrand iesi. Migcnd din cap, ea le spuse cu voce subtire: “Ei, copilasilor, de unde veniti? Intrati la mine, o 8 va fie bine!” Ii lua de mana si fi conduse in cdsuta. Le servi mancare buna, clatite cu zahar, mere si nuci si cnd copili se saturara, batréna le pregati doua patuturi frumoase. Copiti credeau ca sunt in rai Batrdna era insd o vrdjitoare rea ce construise casuta de zahar pentru a atrage copii. Cand punea mana pe vreunul, il omora, il fierbea si apoi il manca. De aceea era foarte fericita ca Hansel si Gretel ji iesisera in cale Sarmanii copii nu banuiau nimic rau 4. Februarie Hansel si Gretel (4) A doua zi, dis-de-dimineala, vrajitoarea lua pe Hansel si il inchise intr-un grajd. Cand se trezi, era inconjurat de gratii, nemaiputand sa se miste. Gretel fu trezita de vrdjitoare, care striga la ea: “Scoala, leneso, adu apa si fierbe o mancare buna pentru fratele tau! Vreau s&-| ingras $i apoi sd-1 mandinc. De aceea l-am inchis in grajd’. Cat de mult s-a speriat sarmana Gretel! insa, lrebuia sa facd ceea ce ii cerea vrajitoarea Hansel primea mancarea cea mai buna \Vrajitoarea venea zilnic si spunea: “Hansel, scoate degetul ca sa vad daca te-ai ingrigat destull”. Dar Hansel scotea de fiecare data doar un oscior de pui. Dupa cum se stie, vrdjitoarele stau prost cu vederea si de aceea ea nu observa siretlicul. Ea se mira cum de nu se mai ingraga Hansel Dupa patru saptamani, vrdjitoarea isi pierdu rabdarea si fi zise intr-o sear lui Gretel: “O fi fratele tau destul de gras sau nu, maine vreau sal tai si s-I fierb. Tu adu apa. intre timp eu voi pregati aluatul ca sd-I coacem”. Plangand, Gretel aduse apa Hansel si Gretel (5) Dis-de-dimineata Gretel a trebuit s8 aprinda focul in soba gi sa atarne cazanul cu apa intre timp ea plangea cu lacrimi amare si se ruga: “Dumnezeule, ajuta-ne sa scdpam de neca: \Vrajitoarea ji porunci: “Gretel, intra in cuptor si vezi daca painea este deja coapté!”. Batrana avea de gand sa inchida usa cuptorului si s-o rumeneasca pe Gretel pe jaratic. Gretel igi déidu seama ce are de gand batrana si spuse: “Nu stiu cum sd fac. Arata-mi, te rog!” “Gasca proasta!”, o ocdiri baba si intra in cuptor pentru a-i arata. Atunci Gretel ji daidu un branci snatos, inchise repede usa de fier si trase zavorul Valeu, ce mai urla vrajitoarea in cuptor! Dar nu avu scapare, arse pana se prefacu in scrum. 23 7. Februarie Hansel si Gretel (6) Gretel dadu fuga la Hansel si striga: “Am scpat, vrajitoarea a pierit!”, si-l elibera. Copiii se imbratigaré de bucurie. Acum nu mai trebuia s le fie teama! Fugira la csuta vrdjitoarei si scotocira din pivnita si pana in pod Peste tot gasira lazi cu aur, perle si pietre nestemate. Luara cat putura duce si pornira bucurosi spre casa Dupa ce o rata fi trecu peste un lac mare, padurea li se paru cunoscuta gi... in curand vazura casa parinteasca Cand Hansel si Gretel il zarira pe tatal lor in fata casei, fugira spre el. Cat de bucuros era tatal s8-si vada din nou copii! De cAnd ji parasise in padure, nu mai avusese © Zi linistit8. Sofia murise intre timp. In odaie copii igi desertara comorile, perlele si nestematele sdrind incoace si incolo. Acum erau foarte bogati, saracia luase sfarsit. 24 Broscoiul Florian gi cioara Broscoiul Florian sedea pe o frunza de nufér, nemaifiind multumit cu oracditul sau. “Tot timpul cae, oac, ce plictisitor!”, oréicai el si... se sperie. Pentru cd pe mal vazu 0 cioara. “Ce verde-palid esti, croncani ea. Nu-fifie teama, nu-tifac nimic. Pe tine te enerveaza oracaitul? Eu m-ag distra sA oracai o zi intreaga. In schimb ti-as imprumuta minunata mea voce.” ‘ac, pai vocea ta sund ca o galeata ruginita’, rase Florian. Ins cioara zburase deja in padure si o aduse pe z4na. Aceasta spuse: “Cine a cAntat pana acum, sé ordcaie timp de 0 zi; cine a oracait, acela sa cante. Vraja implineste-te!” Si iat& c& acum broscoiul croncanea, iar cioara zbura oracaind. In dimineata urmatoare cei doi se intalnira din nou, cioara cu penele ciufulite, iar Florian cu o vanataie la cap. “Vrei sa mergi la parada modei cu palarioara ta vanata?", il lua in deradere ciara. “Nu, oracai broscoiul, credeam c& daca cAnt, pot sa si zbor.” “lar pe mine m-a confundat barza cu tine gi mi-a ciufulit frumusetea de pene,” spuse inciudata pasdrea. “lar eu care crezusem cé ai fost la curatatorie si au uitat sa te calce" o tachind Florian, facu un salt si disparu printre frunzele de nufar. Tina asteapta primavara Tina se sdturase de iarna friguroasa. In fiecare dimineata isi lipea nsucul de geam pentru a vedea daca zdpada disparuse. Dar aceasta nici nu se gandea sé-ifacd pe plac. “Cand o sa vind odat primavara?", o intreba ea pe mama ei , foarte nemultumita si morocénoasa. “Ag vrea s ma joc din nou afara in iarba gi sa culeg flor.” Mama se gandi o clipa si spuse: “Primi soli ai primaverii sunt ghioceii. Du-te in fiecare dimineata in gradina gi vezi dacd poti sa descoperi vreunul! Ce parere ai?” Tina a gasit propunerea foarte bund. Repede si-a imbracat paltonul si a fugit afara, s caute ghiocei. Din pacate, la inceput nu avu deloc succes. Dar, intr-o buna zi, gasi intr-adevar sub batrana tufa de liliac primii ghiocei. Cu atentie culese o floricica gi fugi la mama ei “Mama!, strigé ea radiind de bucurie, solii primverii au sosit, acum iarna se va sfarsi in curand!". Razand, mama o lua in brate, bucurdndu-se impreuna cu ea. Si, intr-o dimineaté, ce sA vezi? Zapada disparuse in timpul nopfii iar soarele strdlucea, Ce importanta mai avea ca paméntul era incd noroios $i umed datorité zdpezii topite? Multumita, Tina privi afara si spuse incet de tot: “Bund dimineata, primavara!” Felix, poneiul, traia multumit pe pajistea sa imprejmuitd, la marginea orasului. Felix apartinea unui baietel pe care-| chema Stefan. Acesta era foarte dragastos cu poneiul sau si de aceea si Felix tinea mult la Stefan. intr-o buna zi se intampla ceva neobisnuit. Stefan uitase sa inchida poarta. Curios, Felix scoase capul pe poarta si apoi iegi. Felix se simtea minunat, liber si fr griji galopa peste pajisti si ogoare cu grau. in cele din urma ajunse in oras si vazu acolo multi oameni, multe strazi si piete. Felix se Indrepta spre o intrare mare, deasupra care sttea scris, cu litere mari, “Gradina Zoologica 25 10. Februarie Felix poneiul (2) Felix pai la trap prin gradina zoologica si ajunse la locul unde se gaseau elefantii. Emotionat, privi marile animale. “Ce trompa minunata ail”, spuse el cu admiratie unui elefant gras. Marinimos, acesta ti dadu poneiului trompa sa. Acum Felix era posesorul unei trompe. Plin de mandrie se indrepta spre locul unde se gaseau porcii. “Ce codita vesela ail”, zise el unui pore. Acesta fi dadu poneiului codita sa. Si plin de bucurie Felix pleca, avand acum o trompa de elefant si o codita de purcel Dupa catva timp ajunse la rinoceri. “Ce fiinte ciudate exista!”, se gandi Felix si privi mai indeaproape animalul cu cornul mare pe nas. [i povesti rinocerului cd ar vrea si el sa aib& un corn atat de minunat. Rinocerul il privi pe Felix ctva timp gnditor si apoi fi darui comul sau 26 Felix poneiul (3) Fericit, Felix fugi mai departe. Descoperi apoi camilele cu cocoasele lor mari Dupa ce admirase suficient timp o camila, aceasta fi darui o cocoasa. Mandru se ridica cornul, vesel se incarliga codita, trompa scotea sunete de trambitd gi la fiecare pas cocoasa se legaina. Leul ii darui si el coama sa saibatica. Felix, fericit, porni spre casa Stefan se sperie zdravain cdnd il vazu pe Felix. “Ce monstru e asta?, strigd el ingrozit. Ce s-a intamplat cu bunul si dragul meu Felix?” Atunci poneiul intelese dintr-o data ca actionase prosteste. ‘Acum nu mai era deloc bucuros pentru cadourile primite! Felix facu cale intoarsa si o zbughi inapoi in oras. Intra din nou in grdina Zoologica si ajunse la elefant. “Tine, ti-am adus trompa inapoil”, zise Felix cu rasuflarea taiata, atat de repede fugise. “Cum vreil", mormai acesta si isi lua trompa inapoi. Felix vizita si porcul, pentru a-i inapoia codita. “Cum doresti!”, grohai acesta si isi relua coada Astfel Felix trecu pe la toate farcurile gi inapoie tuturor animalelor ce ii daruisera acestea Elefantului trompa, porcului codita, rinocerului cornul. Camila primi inapoi cocoasa si in final leul igi reprimi coama. Apoi Felix trecu din nou prin oras si se simti atat de fericit, cum nu mai fusese de multa vreme. Nechezand puternic si plin de bucurie, galopa spre grajdul sdu. Acolo Stefan sedea abatut langa usa, gandindu-se la poneiul lui. Cand ins& auzinechezatul, ridicé capul si il vazu pe fugarul su, intorcandu-se. Felix galopa bucuros spre el si in acel moment si Stefan incepu s& rada de bucurie. “Dezertorulel, striga el spre Felix. In sfarsit te intorci acasa!”. Felix igi freca capul de umérul lui Stefan si il Ids pe acesta sé-l mangaie tandru. “Lumea este minunata si tulburatoare!, gandi Felix, insé aici este totusi cel mai frumos. Si sunt fericit cd totul e din nou ca inainte! Aceasta este pajistea mea, acesta e grajdul meu, iar eu sunt Felix, un ponei - si nimic mai mult!”. 27 Till Buhoglinda gi hot Cea mai mare bucurie a lui Till era sé mearga la sdrbatorile hramurilor bisericesti. Cu cat era invélmageala mai mare, cu atat fi plécea mai mult. Pe cand se intorcea de lao astfel de sarbatoare, simti oboseala apasandu-. “Imi caut un locsor linistit pentru somn’, hotari el. Pe o pajiste, in spatele unei gospodarii tardnesti, descoperi niste stupi mari. Cautd unul gol, se strecura rapid in el si adormi imediat ca un prunc. In toiul noptii, se trezi. Cum se auzeau soapte in imediata apropiere, Till ciuli urechile. “Care stup il luam?", auzi el. "Pe cel mai greu, bineinteles. Acolo e cea mai multa miere!”. Hotii ridicara un stup dupa altul si, in sfarsit, ajunsera la cel in care se gasea Till “Ha, asta-i bun!”, se bucurard ei. Ridicara stupul si plecard cu el. Till tacu chitic tot drumul. El se gandea cum sd joace celor doi hoti un renghi, Nu trecu mult timp pana gsi ceva. 28 Till Buhoglinda si hotii de miere (2) Dupa ce hofii mersera o bucata de drum, Till i trase pe hotul din fata de par. “Au! Ce-ti veni?, striga acesta. De ce ma tragi de par?" “Eu? Nu esti normal! Cum si te trag de par cand car stupul cu amandoua mainile?”, se supara celalalt. Till gi rase in barb. Se parea c& merge! Dupa un timp il apuca pe hotul din spate de par si smuci puternic. “Prefacutulel, striga acesta. Sustii c& eu te trag de par! Cand colo ma tragi tul". Bombanind i injurnd, cei doi isi vazura de drum Curand dupa aceea, Till il trase de par pe cel din fata atat de puternic, incat acesta se lovi cu capul de stup. "Asteaptal", urla el de durere si furie. Dadu drumul stupului si se arunca asupra celuilalt. Acesta dadu si el drumul stupului. Se incinse o bataie zdravana. Tillo sterse. $i pentru c& nu gasea drumul spre casa, se hotarl s& plece in lume. “Lumea e plind de prosti, pe care- i pot pacai Intotdeauna cand in “Marele Magazin" se sting luminile, in toiul noptii, ursuletului de plus albastru i se face foame. El striga: “Haidelj, prieteni!” si o ia spre raionul de produse alimentare. Aici goleste un borcan mare cu miere, sau bea din vinul gustos, facut din miere. lepurasul roz roade, savurand morcovii proaspeli, veverita grasuté devoreaza nucile. “Rici-raci” se aude cénd maimuta maro descojeste bananele. Pinguinul, care umbla leganandu-se, are nevoie de ajutorul ursuletului albastru. Singur nu reugeste sé deschida borcanul cu heringi. Cand toti sunt satui, se indreapta incet, multumiti, la locul lor de pe etajerele raionului de jucairi. Curios este faptul ca vanzatorii nu remarca nimic. Doar céteodata, cand ursuletul bea prea mult vin, il ia somnul si trebuie sa se culce. Acest fapt provoaca totugsi mirarea vanzatorilor. 17. Februarie Concursul barcilor Pe cat isi pot aminti piticii, in fiecare an are loc un conours de barci, pentru Cupa Luncii. Sunt permise toate tipurile de barci, cu exceptia celor cu motor. “Cine doreste sa mai parieze?”, striga harciogul. “Atentie! Atentie!, rasuna vocea lui Bodo prin portavoce. “Toti concurentii sunt poftitila start! Cursa incepe in cteva minute! Le doresc concurentilor mult, noroc, iar spectatorilor o cursa palpitanta!” “Bravo!”, striga spectatorii. lar harciogul inchide biroul de pariuri. Barcile au pornit. “Mai, zice ariciul si il inghionteste agitat pe harciog, cred cd 0 s& cstige broastele”. Harciogul igi fred multumit labutele. “Excelent, in acest caz am facut 0 afacere extraordinara cu biroul meu de pariuri. Cei mai multi au mizat pe trigemeni”. Spectatorii ii incurajeaza pe acestia: “Asa! Hail”. Deodaté. Bum! Scandura de surfing s-a ciocnit de barca broastelor. Cheliuta, surferul neindemanatic, cade urland in apa. “Natafletule!", zbiara broastele. Peruca {i zboara de pe cap si aterizeaza... pe o broasca. “Ha-Ha”, face aceasta si inceteaza sa mai strige. Spectatorii incep sa rada gi ei in hohote. $i Cheliuta? El se scuza in fata broastelor: “Broscutelor, va rog, nu fiti suparate pentru victoria ratata! Vedeti cd mi-am pierdut si eu perucal”. Razand, broscoiul ji inapoiaza lui Cheliuta peruca. Apoi toti sarbatoresc impreuna victoria lui Gateala, Veselie si Vioiu. Craiasa Zapezilor (1) A fost odata un spiridug rau. Avea o singura dorinta si anume sa imprastie cat se poate de mult din rautatea sa in lume. De aceea el deschise 0 scoala pentru spiridusi. Acolo ii invata pe elevii sai cele mai neimaginabile rautati Spiridugul era foarte mandru de oglinda sa. Cine se privea in ea, devenea pe loc la fel de rau ca siel intr-una din zile, elevii lui au vrut sa le supere pe zAnele care traiau deasupra norilor. Pentru aceasta au dus oglinda sus, in cer. Pe drum iinsa aceasta le-a scapat, a cazut pe pamént si s-a spart in milioane de cioburi. Aceste cioburi s-au imprastiat in intreaga lume. Unele au lovit, ochii sau inimile unor oameni Din acea clip, acestia au devenit rai si nemilogi. in acest timp, intr-un mic oragel, trdiau doi copii Gerda si Karl, care erau vecini. Vara, locul lor preferat era terasa comuna. Acolo se jucau intre cele doua gradini, una cu ierburi pentru gatit, alta cu trandafiri. lana, bunica lui Gerda le citea basme si povestiri dintr- 0 carte groasa. 30 intr-o sear, pe cnd Karl privea de la fereastra jocul fulgilor de nea, s-a intémplat ceva curios: un fulg s-a transformat dintr-o data intr-o femeie foarte frumoasa. Ea purta o manta de catifea, garnisita cu bland. Il privi pe Karl cu ochii ei limpezi si nelinistiti. Karl se sperie si plecd repede de la fereastra. Primavara, cand Karl si Gerda se jucau din nou pe terasa lor, Karl simi dintr-o data o durere ascutita. Din acel moment el deveni rau gi artégos. Rupea ramuri de trandafiri i le cdlca in picioare. Pe scurt, era total schimbat. Gerda se mira de transformarea prietenului sau. N-avea de unde s stie ci il lovisera doua cioburi ale oglinzii sparte. Siiarna Karl era in continuare schimbat. Cand nu facea nazbatii rautacioase, privea ore in sir fulgii de zApada cu o lupa. Intr-una din zile, cand Karl se intorcea de la sAniug, se intalni cu o sanie minunata. Repede, Kari agata sania lui de ea si se lds tras. Deodaté, caii incepura sa fuga atat de repede, incat Karl nu reusi sa mai sara jos de pe sania lui. In sania trasa de cai, imbricata in alb, se afla Craiasa Zapezilor. 20. Februarie Craiasa Zapezilor (3) Ea il lua pe Karl in regatul ei. Cand sania opri, ea cobor! $i il sdruta pe Karl pe frunte. Inima sa ingheta si o uit pe Gerda. Aceasta il astepta pe Karl pana primavara. Atunci porni sa- caute In curand ajunse la o femeie batrana. Batrana 0 pieptana pe Gerda cu un pieptene fermecat si de indata ea il uité pe Karl, deoarece pieptenul alunga toate gandurile triste. Dar cand inflorira trandafiri, ea igi aduse aminte de Karl si porni din nou in cdutarea lui. Aga au trecut vara si toamna. Acum iarna se apropia, iar Gerda era aproape inghetata. O cioara fi arata drumul spre o printesa binevoitoare. Aceasta ti darui lui Gerda imbracaminte cdlduroasa si 0 caleasca. ins Gerda nu ajunse departe cu ea. Niste talhari o atacara si fi luard caleasca. O fata de talhar, care vazuse totul, o ajuté pe Gerda imprumutandu-i un ren. Acesta era nascut in regatul Craiesei Zépezilor si cunostea foarte bine drumul intr-acolo. O purta pe Gerda pe acest drum lung si o duse pana inaintea palatului Craiesei Zapezilor. Gerda intra si trecu printr-un sir de sali mari, sclipitoare. Craiasa Zapezilor (4) Si apoi il vazu pe Karl. Sedea in una din sali si incerca sa formeze din litere de gheata cuvantul “vegnicie’. “Daca reugesti, spusese Crdiasa ZApezilor inaintea plecari intr-o calatorie in jurul lumii, atunci poti pleca”. Bucuroasa, Gerda il ‘imbratisa pe prietenul ei. Ins el o privi cu o privire goala gi indiferenta. Atunci Gerda incepu s& planga amarnic. Lacrimile ei topir inima inghetata a lui Karl, ducdnd in acelasi timp cu ele si un ciob al oglinzii rele. 31 23. Februarie Dintr-o data Karl o privi prietenos. Gerda fu atat de bucuroaséi, incat incepu sa cante. Cantecul ei ji aduse aminte lui Karl de casa. Incepu s& plang. Lacrimile lui scoasera al doilea ciob al oglinzii din ochiul sau. O recunoscu pe Gerda si améndoi planserd si rdsera de bucurie. Chiar siliterele de gheata topaiau de fericire. Si cand se simfira obosite, se culcard si formara singure cuvantul “vesnicie”. Acum Karl era liber. Copii se luara de mana si iesira din castel. Acolo fi astepta rabdator renul. Acesta fi duse pe Karl si Gerda acasa la bunica. Aici trandafirii de pe terasa infloreau, intrand pe fereastra, Pasarile cantau. Si era vara, o vara calda si binefacatoare. 32 Adulmici cauta fericirea (1) Adulmici, catelul, se plictiseste. Mama si fratii lui dorm la soare si nimic nu migca in gospodaria taraneasca Adulmici casca si priveste posac inaintea lui. “De ce esti atat de trist?", ciripeste o pasdre $i priveste de sus, de pe copac, la el. “Trist?, intreaba Adulmici uluit. Cum adic trist?”. “Asa arati", raspunde pasarea Adulmici se ridicd. “Dar nu vreau sé fiu trist! Ce 8 fac ca sa fiu din nou vesel?”, intreaba el nedumerit. “Incearcé s& zbori!", propune pasarea. “Dar nu stiu sa zbor!” Dintr-o daté Adulmici devine intr-adevar trist. Pasarea tine capul inclinat si spune cu compatimire: “Atunci inteleg de ce esti nefer Adulmici priveste dezamagit dupa pasarea care igi ia zborul. "Trebuie s8 gasesc ceva care sma faca din nou fericit’, hotaraste el Sa fie trist nu-i place deloc. Porneste deci si alearga spre marginea padurii, unde se gaseste o familie de cAprioare. “Hei, cAprioarelor!, striga Adulmici. Cum pot deveni din nou fericit?”. CApriorul sta 0 clip pe ganduri. “Trebuie sa manénci iarba", spune el si cprioara care priveste de dupa copaci, aproba. “Cu burta pina de iarba e imposibil sa fii nefericit" Adulmici incearca pe loc gi, neindemanatic, caut sd prinda firele de iarba. “Pfui, are un gust ingrozitor!". Se scutura, ls cprioarele in pace i fugi mai departe. Adulmi aut fericirea (2) Tot mai adanc intra Adulmici in padure. Cu nasul pe pamant, el adulmeca o urma, pana ce, dintr- o dat, se afla in fata a doua vulpi. Acestea il privesc cu giretenie si Adulmici se sperie putin. insa prinde curaj si mormaie timid: “Buna ziua, vulpilor. Stiti cumva ce trebuie sa fac pentru a fi fericit?”. Vulpile igi fac una alteia cu ochiul. “Fericit?", intreaba una taraganat “Daca ne intrebi pe noi, suntem fericite cu ceva gras in burt.” “Catel tanar, de exemplu, nici nu-i aga rau’, adauga cealalté. Sdracul Adulmici se simte dintr-o data jalnic. “Trebuie s-o sterg!”, se gandeste el si porneste precum un fulger. Mult timp mai aude vulpile razdnd. Nu le era foame, au vrut doar sé-| necdjeasca. “Pe cine s& mai intreb?", se gandeste Adulmici, in timp ce fuge mai departe. Cu rasuflarea taiata intalneste doua veverite cu cozi stufoase. Aratau vesele, deloc nefericite. “De ce alergi asa?, strigara ele de departe Rami aici si joacd-te cu noi”. Adulmici isi trase intai sufletul. “Alerg, suspind el, pentru ca sunt nefericit. Voi ce faceti ca sa fifi vesele si fericite?”. “Noi? Foarte simplul, rd veveritele. Noi sérim prin copaci! Mai fericite de atat nici nu se poate!” Adulmici priveste trunchiurile copacilor. S& incerce, s4 nu incerce? Apoi incerca totusi. Bineinteles cd nu reusi sa se catére. Veveritele asteptara cteva clipe, dar vazand ca el nu vine, plecara. Sa incerce singur sa fie fericit! $i Adulmici al nostru se afla in aceeasi situatie ca si inainte. 33 26. Februarie Adulmici cauta fericirea (4) Merse mai departe pana ce ajunse la un lac linistit din padure. Curios, se apleca dar sari speriat inapoi. In lac se afla un animal care-| privea! Adulmici se gandeste. Cu animalele de apa n- are nici un fel de experienta. Dar poate ca tocmai acesta stie unde sa-si gaseasca fericirea? Se apleca din nou peste mal si intreba: “Hei, tu! Stii cum se devine fericit?”. Animalul necunoscut tace. Priveste din adancuri la fel de nedumerit precum Adulmici si se uita la el de jos. Adulmici prinde curaj. "Hei, spune ceva!" striga el. Animalul clipeste doar. Adulmici vrea s&-| atinga cu labuta si atinge apa. Dar fiinta cludata a disparut! “Ce urdcios!, zice Adulmici. Ar fi putut spune macar buna ziua!”. Incet, incet, catelul oboseste Merge mai departe pana ce intalneste un iepuras. Adulmici nu crede cA micutul saltaret are prea mult minte, dar intreaba totusi: “Sti, cumva, cum pot deveni fericit? Sunt atat de nefericit!”. lepurasul jl priveste cu mila. “Saracul de tine! Cu siguranta ca te pot ajuta! Cand sunt nefericit, sap un nou coridor spre vizuina mea. Vezi, ai de exemplu, Ajuta-ma! Cu siguranta o s&-tifaca bine” Adulmici sapa alaturi de iepurag cu atata zel incat bulgarii de pamant zboara in toate directille. $i, intr-adevar - pentru un timp nu se simte deloc nefericit! Apoi insa igi d& seama c& nici spatul nu-I ajuta prea mult. il lasé pe iepuras sd sape mai departe si fuge din nou prin padure. 34 cauta fericirea (5) Dintr-o data 0 voce striga: “De ce lagi sa-ti atarne urechile?” ‘Adulmici se intoarse si vazu doi bursuci stand in fata vizuinii lor. “A, voi erati! Ag vrea atat de mult sa fiu din nou fericit. Dar nu reusesc’. “Hm, mormai unul din bursuci Cum poti deveni fericit nu stiu nici eu Dar stiu cum poti face pe cineva fericit - pe mama ta Cu siguranta cd te cauta de catva timp sii este teama oA ti s-a intamplat ceva. Sau stie cumva ca esti in p&dure? Probabil cé Mama! Dintr-o data Adulmici stie ce are de facut. Porneste precum fulgerul $i poti s4 ma crezi, copile, cand o vede in curtea taraneased, este cel mai fericit cael din lume! Vrajitoarea Primavara A fost odata o tara, unde nu era decat ploaie si ceafa, nu era cer albastru, nu erau razele calde ale soarelui. Nu infloreau lcramioarele, nu ciripeau pasarile, copacii erau lipsiti de frunze siflori. Si - ce era mai rau - copiii nu puteau sa se joace afara, fara gaped, manta de ploaie si cizme de cauciuc. Din aceasta cauza oamenii erau tristi. Ei au ales un rege bun si sperau ca el s ajute fara. Acest rege a chemat la el pe cei mai buni si cunoscuti vrdjitori din lume. Pe fiecare |-a rugat s& faca ca ciresii si meri s& infloreasca, iar pajistile sa fie impodobite cu ghiocei si alte flori. Dar oricat se straduiau vrajitorii, nici unul nu La putut ajuta pe rege si poporul ui, Oamenii voiau s& abandoneze si s& emigreze in alta tara. Atunci regele a auzit de o vrajitoare Primavara Aceasta Primavara, asa se spunea, reusea s& transforme o tara intr-o adevarata mare de flori. Regele auzi din alte tari: “Pe noi ne-a vizitat deja, a imprastiat mireasma sa peste tot.” “Spuneti-i va rog sa vina si pe la noi’, se ruga regele. Sice sa vezi! Intr-una din zile, in mai, Primavara intr incet si in aceasta tara gi o transforma intr- © gradina infloritoare. Copiii iesiré afara cu strigate de veselie si de atunci Primavara este socotité cea mai mare vrdjitoare. Marioneta Neta si curatenia de primavara “Neta, fa te rog curat in odaia mare, eu trebuie sd merg la cumpératuri’, o ruga Gretel “Oricdnd, daca e vorba doar de atat’, raspunse Neta bine dispusa. inainte de a pleca, Gretel ii dadu galeata si stergatorul, “Ei, atunci, tri-ra- ra, la treaba”, cnta Neta si lud géileata plina cu apa. Hei, rup! - vars apa pe podea. “Hei, hei, ce distractie!”, striga ea, cdnd apa stropi peretii Goli inca o gdleata plind cu apa si inca una. “Hei, ce vesel e, striga ea, ma simt ca un marinar pe corabia sa! Dar poate ar fi mai bine s8-mi iau cizmele de cauciuc!” Neta statea in apa pana la glezne. “Oare cum face Gretel? Cand face ea curatenie, inca nu s-a intamplat sa aiba picioarele ude leoarca. Asta-i un mister, trebuie s-o intreb pe Gretel, sper sa nu uit”. Neta hotari s8-si noteze acest lucru, Razbaitu prin apa pana la masa de scris si, alunecdnd, era ct pe-aici A cada in apa. “Hopa, isi zise ea, asta-i o munca periculoasa, Gretel trebuie sé ma recompenseze in plus! Dar si asta trebuie notat!". Nu mai avu timp s-o faca. Pleosc! Dintr- © data cazu si acum sedea pe podea, ca intr-o cada. Cand veni Gretel, constata cd marioneta araté ca un caine plouat. “Am vrut sé te intreb ceva, bolborosi Neta, dar acum am uitat ce anume!” 35 Salatica (1) A fost odata un barbat i o femeie care-si doreau de multa vreme un copil, insa fara succes. intr-un tarziu insa evenimentul se produse si femeia astepta un copil Ei aveau in spatele casei o ferestruica. De acolo puteau vedea o gradina neasemuita in care cresteau multe flori frumoase, verdeturi si le- gume. Gradina era imprejmuita de un zid inalt si nimeni nu indraznea sa patrunda in ea, deoarece apartinea unei vrajitoare care era foarte puternica si temuta. Intr-una din zile, prin ferestruica din spatele casei, femeia zari un strat plantat cu salata “O, gandi ea, ce verzi si proaspete arata, mi-e pofta sa manénc din ele.” De atunci femeia privea zilnic la salate. $i, cu cat privea mai des, cu atat crestea dorinta ei Dar pentru ca femeia stia ca nu va primi salata, deveni cu timpul foarte slaba, palida si bolnava. Cand sotul ei observa aceasta, se sperie si o intreba: “Ce-ti lipseste, femeie draga?”. “Ah, spuse ea, dacd nu mananc salata din gradina din spatele casei noastre, voi muri.” Salatica (2) Barbatul isi iubea mult nevasta gi nu vroia ca ea s& moara. “Mai bine-i aduc salata din grdina interzisa. Fie ce-o fi", gandi el. Cand se inserd, el sari peste zidul cel inalt, smulse in grab un brat de salata si o duse sotiei sale. Ea isi pregati imediat salata si o mancé cu mare pofta. Salata ji placuse atat de mult, incat a doua zi pofta ei era de trei ori mai mare. Atunci barbatul igi dadu seama ca sofia lui nu va avea liniste pana cand nu va manca din nou salata. Daca nu vroia s& moard, trebuia sa intre pentru a doua oara in gradina interzisa. Deci, pe inserate, sari din nou zidul Fugi spre stratul de salata, se aplecd si vru sa smulga un brat de salaté Dintr-o data o voce manioasa se auzi in spatele lui “Ce+ti veni sa furi din salata mea?” Barbatul se intoarse speriat. Era vrajitoarea. 36 Salatica (3) Ochii vrdjitoarei aruncau fulgere de manie. “Tu tii foarte bine ca nimenin-are voie sd calce gradina mea, striga la el. Cum de indraznesti s& paitrunzi aici? O sé platesti pentru asta!” “Ah, raspunse barbatul, indura-te de mine. Trebuie s-mi dai crezare, doar nevoia m-asilit. Sotia mea asteapta un copil. Ea a zarit salata zemoasa si verde si a poftit-o Ea crede cd va muri daca nu-i aduc cateva fire de salata” Cénd vrdjitoarea auzi acestea, mania ei scAzu “Ei, daca lucrurile stau asa, zise ea barbatului, iti dau voie sa iei cate salate doresti. Insa cu o condi...” “Ce conditie?”, intreba barbatul speriat. “Trebuie s-mi dai copilul pe care-| va aduce pe lume sotia ta. O sa-i mearga bine la mine si 0 sd am grijé de el, ca o mama’, De frica, barbatul promise tot ce-i ceruse vrajitoarea. Si cand femeia nascu copilul, vrdjitoarea veni siil lua cu ea li dadu numele Sdlatica. Sdlatica crescu si deveni cel mai frumos copil de pe fata pamantului. Cand implini doisprezece ani, vrajitoarea o inchise intr-un turn. Acesta se gasea in padure si nu avea nici usa, nici trepte. Doar sus de tot se gasea 0 ferestruica. Daca vrajitoarea voia sd intre in turn striga de jos: “Slatica, odor frumos Dé-ti cositele in jos!” Salatica avea cosite lungi, frumoase ca ¢i firele de aur. Cand auzea glasul vrajitoarei, isi desfacea cozile si le trecea dupa un carlig priponit in ferestruicd. Ele erau lungi de douazeci de coti, astfel cd vrdjitoarea se catara pe ele. Trecura cativa ani. Intr-o zi veni clare un fecior de crai, prin padurea in care se afla turnul. Deodata, el auzi un cantec atat de dulce, incat se opri si asculta. Apoi o vazu pe frumoasa Sdlatica, stand sus la ferestruica si se indragosti de ea 37 ‘Salatica (5) Feciorul de crai ar fi vrut s urce la Salatica, dar nu gasi nici usa, nici scara la turn. Atunci, foarte mahnit, pleca spre casa. De acum incolo, feciorul de crai venea zilnic in padure si asculta cantecul Salaticai. Odata, stand ascuns dupa un copac, 0 zari pe vrajitoare venind si o auzi strigand: “Salatica, odor frumos, da-ti cosifele in jos!". Atunci Salatica isi lsd cositele in jos si vrajitoarea se catara pe ele. “Asta este deci scara”, gandi feciorul de crai, Tinu minte cuvintele. Sia doua zi, pe cand se intuneca, merse la turn gi striga: “Salatica, Salatica, odor frumos, da-ti cosifele in jos!” Imediat cazura cositele iar el se catara pe ele. 38 La inceput Sdlatica se sperie vazand ca un barbat urcase la ea. Dar in curand tanarul fiu de crai fi placu. $i ei hotrara ca el sa vind, de acum incolo, in fiecare zi, Aga traira mult timp fericiti. $i vrajitoarea nu- si dadu seama pana ce intr-o zi Salatica spuse: “Cum se face ca esti mai grea decat tanarul fecior de crai?”, “Ah, copil rau si nesocotit!, striga ea. Manioasa, tie frumoasele cosite si o duse pe Salatica intr- © pustie. In aceeasi seara, cand veni feciorul de crai, vrajitoarea las in jos cositele. Ce se mai sperie feciorul cand se gasi in fata vrajitoarei gi nu a iubitei sale! Ea il privi manioasa gi ji striga batjocoritoare: “Ah, vrei sa-ti iei iubita, dar ai pierdut-o pentru totdeauna.” Feciorul de crai fu atat de disperat incat se arunca din turn. Scapa cu viata, ins& maracinii in care cdzuse il orbird. R&técea orb prin padure, manca doar radacini si iarba si plangea tot timpul. 7. Martie Salatica (7) Trecura ctiva ani pana cand feciorul de crai nimeri in pustia in care igi ducea zilele Salatica cu copiii ei. Imediat dupa ce fusese alungata de vrajitoare, Salatica aduse pe lume doi gemeni, un baiat si o fetita. Dintr-o data, Salatica auzi un glas care ise paru cunoscut. Se apropie. Salatica il recunoscu, il imbratisa si incepu sa plnga. Doua lacrimi cazura pe ochii feciorului de crai. Ei se limpezira si putu sd vada ca si inainte. O duse pe Salatica si pe copii in regatul sau, unde traird inc multa vreme in fericire. Trezirea din hibernare a familiei Harciog Harciogul-taté Clemente s-a trezit si in acest an primul din hibernare. “A venit primavaral, strigd el. Deschideti usa i dafi-i drumul induntru!”. Micutul harciog Clemente cauta cu privirea in jur: “Unde-i cheia de la intrare?”. Nimeni nu stia. “Harciogul-tata Clemente a avut-o ultima data, cand a incuiat usa, atunci cdnd am intrat in hibernare!’, zise bunica-harciog Clementina “Asa este!, recunoscu acesta. Dar i-am dat-o cuival" Micul harciog Clemente zise: “Pana acum am avut tot timpul necazuri cu cheia. Anul trecut am gasit-o pe panoul pentru chei. Primavara anterioara era in broasca, dar pe dinafara... Nu m-ag mira daca acum cheile ar fi printre florile de ciubotica-cucului” Si, foarte sigur pe el, bég& mana in ghiveciul de flori si scoase cheia la lumina zilei “Dar, dar, balbai harciogul tata, cum de ai stiut atat de repede?” “A fost simplu, zise micutul Clemente, doar mie mi-ai dat cheia iar eu am pus-o, la loc sigur, in ghiveciul de flori” 39 10. Martie Panglica albastra Piticul Zorel spala in albie panglica albastra a primaveri, care in timpul iemii devenise cenusie. Primavara are nevoie de ea pentru a alunga norii si a albastri cerul. Zorel o agata la uscat, ins puternicul vant de Miaz&noapte o smulse de pe franghie. “Mii de draci, se planse Zorel Ar fi trebuit s iau un cérlig de rufe”. Vantul de Miaznoapte vru s-o prinda, dar panglica zbura mai departe. Cand ajunse deasupra castelului din cristale de gheata al Craiesei Zpezilor, panglica czu, rotindu-se, pe burta mare a omului de zépada. Aceasta dormea, desi ar fi trebuit s& stea de veghe in curtea castelului “Ei dracie!", se mir acesta si cand atinse panglica, mainile sale incepura sd se topeasca. Se ridica greoi si, legandndu-se, merse la Craiasa Zapezilor si-i agez panglica in poala, pe rochia ei cu stelute de gheata. “Te-au parasit vanturile inghetatel, zise ea. Asta-i panglica albastra a primaverii, care face ca zapada si gheata sa se topeasca! Sa fie infipta pe varful celui mai inalt turn!". Acolo o vazu vantul de Miazazi. O sufla cu grija de pe turn, pana la piticul Zorel. “La fix, se bucura Zorel, maine e inceputul primaverii”. $i isi mormai In barba: ‘Data viitoare o sa iau, cu siguranta, un carlig de rufe’. 40 Cutremurul a E noapte. Piticul Cheliuté doarme adanc. Dar dintr-o data sare in sus. Se migcase patul! Da, acum din nou! Vesela cade znganind la pamant. Cheliuta sare din pat, isi pune peruca, se imbraca si fuge din casa In acelasi moment, Bodo, conducatorul piticilor, da alarma strigand, cat poate de tare, printr-o portavoce: “Cutremur! lesiti cu totii din case si strangeti-va pe pajistea cu flori!”. Piticii sar din pat. Fiecare ia cu el ce-i este mai scump si fuge pe pajiste. Harciogul si ariciul sunt deja acolo. Paméntul se cutremura din nou. In sat se aud bubuituri si alte zgomote. Toti isi astupa urechile. De-abia ctre dimineata, piticii indraznesc sa se intoarca in sat Valeu! Un sant lung si adéine trece acum chiar prin sat gi peste tot sunt daramaturi. “Trebuie s4 parasim satul, ar putea avea loc un alt cutremur’, zice Bodo. Piticii aproba cu tristete Cartita si trandafirul salbatic La cofitura unui drum ingust crestea un trandafir salbatic, tanar si gingas. Era un locgor insorit dragut. $i nu era deloc plictisitor. Intr-o zi de vara, cArtita Teodora trecea pe pajiste. “Frumoasa zona, gandi ea, aici se poate trai bine”. Si imediat incepu sa-si miste bratele ca niste lopeti si scoase grémezi mari de pamant. Dupé cteva ore, Teodora spase un tunel lung si iesi la celdlalt capat la lumina. Atunci auzi o voce subtiric’ spunand ingrozita: “Acuma imi iei tot pamntul si nu mai am hrana pentru radacinile mele!”. Cartita Teodora ramase muta de surprindere. “Cine vorbeste?”, striga ea tare si-si inclina capul ca sé auda mai bine. “Eu, trandafirul salbatic’, se auzi din nou, foarte incet. Cartita Teodora pasi peste mormanul de pamant “Nu fi suparat, mormai ea in blana sa de catifea neagra, n-am facut-o intentionat. Imediat rezolv problema.” Si disparu imediat sub pamant, Nu trecu multa vreme si trandafirul salbatic simti din nou pamant in jurul rdacinilor. Drept multumire isi desfacu o floare deosebit de frumoasa si toti cei care o vazura, se bucurara. Bineinteles, si cartita Teodora. Multi ani la rand, piticul de tut din gradina s-a aflat in acelasi loc, sub mesteacdnul inalt Intotdeauna cand infloreau primii ghiocei, era adus din magazie $i instalat la locul sau. Piticului ii placea aici, pe locul sau obisnuit. Dar acum ceva era diferit. Piticul simtea asta, dar i trebuiré cAteva minute pana ce isi dadu seama ce anume nu era in regula. “Exact, bombani el, acum stiu! Locul meu obignuit se afla exact la doi pasi, spre dreapta! Nu ma aflu pe locul meu Valeu! Cu siguranta asta aduce ghinion!”, Si dintr-o data, dedesubtul piticului se auzira zgomote, parca cineva sapa, impingea si apasa. De abia mai putea sa se {ina pi piciorusele sale scurte. “Un cutremur mic!” gandi el Zgomotele devenira mai puternice, piticul primi © lovitura zdravana si se trezi la pamant. Din pamént ins se ivird varfurile verzui ale frunzelor unei anemone. “Pf, ce greu a fost, se auzi din bulbul aflat inca sub pamént, dar totusi am reusit!". inca in aceeasi zi, piticul fu ridicat din nou in joare gi asezat pe vechiul sdu loc, insa pe nas poarta de atunci o zgarietura a“ 13. Martie Talpa gastii cea curioasd O micufa floare de talpa-gastii se trezi intr-una din zile din hibernare gi vru sa salute repede soarele. Se sforta serios si curand frunzulitele sale gingase ieseau din pamant. Dar se sperie tare. Era ingrozitor de frig si cat cuprindeai cu ochii, nici urma de soare. Atunci micuta floare incepu s planga in hohote. “O, m-am ingelat, suntem ‘inca in toiul iernii! Dar nu pot nici sa ma intorc.” O fetita se apropie fugind si descoperi floricica “Vai, sdracuto, 0 sa ingheti aici", zise ea. Apoi © dezgropa cu palmele, si o puse acasa pe pervazul cald al ferestrei. Micuta noastré floricica era foarte fericitd si vru sa-i faca fetitei o bucurie. Igi dadu toata sili sd creasca mai repede. De atata efort, pe florile sale albe aparura niste dungi rosii. Cand fetita vazu asta zise fericita: “Esti de o mie de ori mai frumoasa decat celelalte flori!” Asa floricica primi si un nume: “De o mie de ori mai frumoasa’ Si daca primavara veti priviti cu atentie pajistile, 0 sa vedeti, ici si colo, talpa-gastii cu dungi rosii, fine. Acestea toate sunt copii ale florii care aproape c& a inghetat. Plecarea piticilor Dupa cutremur piticii au fost obligati s paraseasca satul. “Luati cu voi doar ceea ce este necesar!”, spune Bodo. Chiar atunci il vede pe Cheliuté care incarca o pendula in cdruta. “Imposibil! Ceasul este mult prea greu!”. “Dar este ceasul meu preferat!", spune Cheliut& indaratnic. “Fii rezonabil Cheliuta, spune Bodo, incercdnd sa-I lmureasca. Fiecare lasa ceva aici, la care tine mult. Eu de exemplu nu-mi pot lua balansoarul.” Cheliu{a da din cap. “Ceasul trebuie sd-l iau!”, bombane el cu incdpatanare. In sfarsit convoiul piticilor se pune in migcare. “Ajutor!”, striga cineva, la prima curba. Bodo se intoarce. “Bineinfeles, Cheliuta! Ti-am spus doar A nuiei pendula... Dar acum iti dai si tu seama Cine nu vrea sa asculte, plateste!”. Saracul Cheliuta! In cazatura el s-a lovit puternic la cap. $i acum locul s-a umflat si i-a aprut un cucui care creste tot mai mult. incetul cu incetul cucuiul fi ridic& peruca lui Cheliuta. E atat de nostim ca toti piticii $i animalele izbucnesc in hohote de ras. Cand simte dureri de burta de atata ras, Bodo spune: “Ei bine, haide s8 scoatem cdruta din sant si sa inearcam din nou pendula’, Cheliuta radiaza de fericire. $i nu-i pasa deloc cA, cteva zile, nu-si va mai putea pune peruca! 6. Martie Cei trei pitici Au fost odaté trei pitici care traiau in timpul iernii adanc sub pamént, la rédacina unui copac. In fiecare zi ei asteptau primavara. In sfarsit ea sosi si ei urcard la suprafata. “O, ce minunat si cat de cald este sub soarele de primavara!”, se bucura primul pitic. “Si ce frumos cant pasdrelele!”, striga celalalt. “Priviti aceste flori!", se bucura cel de-al treilea. Se prinserai de manute si dansara prin padure. Veseli salutau pe oricine intalneau. Nu trecu multa vreme ca se intalniré cu doamna Veverita, care-i invita imediat la ea Cei trei nu se ldsara rugati multa vreme si se cAtérara pe un copac urias, in a carui coroand doamna Veverita isi construise cuibul De abia se tardsera in cuib c& furd inconjurati de cinci veverite mici. Acestea doreau sa se joace cu ei. “Minunat, zise unul dintre pitici, familia veverita are copilasi" “Da, da, zise cel mai batran dintre pitici, fcand cu ochiul, primavara nu ne aduce doar flori si frunze noi, ea ne aduce si multi puil” Till Buhoglinda a cumparat gaini intr-una din zile Till merse la targ. li era foame, ins nu avea bani. Atunci zari o taranc& cu 0 privire de om prostanac. Ea oferea spre vanzare © pereche de gaini si un cocos splendid. “Cat costa dou gaini?”, intreba Till. Si le inchipuia deja prajite si incepu sa saliveze “Doi grosi’, raspunse taranca. Atunci Till apucd cosul in care se afla cocosul, puse si cele doud gaini in el si pleca cu pasi grabiti. “Stail, striga {aranca indignata. Plateste-mi gainile!”. Till se intoarse si 0 potoli: “Draga mea, eu sunt grefierul cunoscutei starete. Aduc mai tarziu bani’ “Nu se poate, striga taranca. Mie mi-e indiferent cine sunteti. Eu vreau banii pentru gainit". “Doamne!, zise Till. Daca toti ar fi aga de suspiciosi ca dumneata ar fi grav. Insd ca sa fiti sigura c& veti primi banii, las cocosul drept zalog”. Ageza cosul cu gaini pe uma si fi dadu tarancii colivia in care era cocogul Mult vreme astepta femeia proasta banii Intr-un tarziu pricepu ca fusese pacalita, 43 Prima iegire a lui Ilmmi “Dar ce s-a intémplat, murmura Immi, micuta albina. Unde sunt florile de ciubotica-cucului? Unde este trifoiul dulce? Toti dorm inc&?”. Immi Zumzai agitaté, zburand peste pajiste, se aseza pe un smoc uscat de iarba si dadu dezamagita din cap. “Nu, nu pot sa cred! Prima mea iesire mi-am inchipuit-o altfel. Nu exista hran! N-am gasit nimic dulce pana acum. Poate am fost totusi prea grabita si ar fi trebuit s mai astept putin’ Immi se aseza in iarba. Nu stia ce sa faca. intr- adevar, nici o alta albind nu se vede, nici una care sé-i tie tovarasie lui Immi. $i Immi ar dori atat de mult sd poarte o discutie despre iesirea sa prematurd. Nu se vede nici macar un bondar gras. Totusi albinuta nu abandoneaz . “Trebuie sa existe vreo planta, care sé fie la fel de curioasa ca mine si care s- a luat dupa primele raze ale soarelui”, zumzaie ea. Si intr-adevar! in timpul unui nou zbor, albinuta descoperi o ramurica cu matigori argintii “Ce noroc ca te-am gasit, se bucura Immi si se ageza pe un matigor mare. Iti multumesc, tuma hranesti pentru prima oara. Hmm, ce bun este nectarul tau!", Mog ay Og eo. Bunicul se plimba cu Nina si Petrica pe langa rau. Copiii se bucura de fiecare floricica de primavara pe care o vad si Nina descopera 0 tufa plina de matigori de salcie. “Luzim cativa pentru mama?", intreba ea, dar bunicul scutura din cap: “Nu, n-avem voie sa ji rupem; polenul este 0 hrand importanta pentru albine. Dintr-o data Petrica se opri si sopti: “Acolo este un iepure”. Pe cealalta parte a raului statea un iepuras gi rontaia firele gingase de iarba. “Doamne, asta imi aduce aminte de ceval, zise bunicul. Astazi trebuie sa repar cusca iepuragului’ Cand ajunsera acasa, se uitard imediat dupa iepuras. “Tup Tup a disparut!”, striga Petrica. Intr-adevar, cugca sa era goala iar in usa de sarma era o gaura mare. Bunicul isi puse mainile in cap: “Daca ag fi reparat-o ieri!”. Ei striga si cauta, dar Tup Tup a disparut. “Sper c& nu s-a inecat in parau’, isi face griji Nina. in acel moment veni doamna Rodica, vecina, la gardul gradinii si rase. “in rasadnita mea este un monstru_negru care-mi mananca tot patrunjelul”. “Tup Tup!” striga copiii bucurosi si isi aduc iepurasul acasa. “Imediat ma apuc sa repar usa custii, zise bunicul, si intre timp va rog s@ aveti grijé de Tup Tup". “Inc nu |-am lsat niciodata sa fuga, bunicule’, constata Petrica in jungla traiesc mai multe animale. Acolo traiesc gi trei maimute mici. Tiki este maro- inchis, Toki maro-deschis si Taki maro-galbui. Cele trei maimute sunt foarte iubite peste tot in jungla intinsa. Tiki, Taki gi Toki sunt puse pe glume, cat e ziua de lunga. Cateodata fac atatea farse, incat papagalii tipa de placere. Leii, panterele, tigrii si elefantii se simt bine in apropierea lor. Dar cele trei maimute nu sunt multumite cu ele si cu lumea. “Toti rad de noil”, spune Tiki. "Nimeni nu ne ia in serios!", spune Toki. “Si niménui nu-ieste fricd de noi!", mormaie Taki. Noaptea, cand luna se afla deasupra palmierului, cele trei maimute viseaz ca sunt puternice si tari. Si tuturor animalelor le este fica de ele. Ce minunat ar fil 20. Martie Cele trei maimute (2) A doua zi dimineata, cele trei maimute stau din nou in copaci si fac ghidusille lor, ins& cu mai putina tragere de inima. Ele se leagana cu lianele sau sar de la un copac la altul. Ele intreab& papagalii daca nu stiu cum pot sd le infricoseze pe celelalte animale. Dar papagalii {ipa doar strident si dau puternic din aripi. in final il intreaba pe leu x “Tuturor animalelor le este teama de tine, cum reusesti?”. Leul priveste mirat la micile maimute si spune: “Aga a fost dintotdeauna! Celelalte animale ma vad si deja le este frica!”, Maimutele se asezara pe palmierul lor si incercara sa urle ca un leu. ins& animalelor nu le era fricd de ele. Dimpotriva, doar rédeau. Atunci se apropie de copacul lor un pore cu negi. Cele trei maimute discutara si cu acest pore despre dorinta lor cea mai arzatoare, si iata, porcul le dadu un sfat. “Faceti baie in mare, urland cat puteti de tare! O s& devenifi puternice si tari ca niste uriasil". Cele trei maimute sunt entuziasmate. in sfargit au gsit o solutie! Tiki intreaba: "Unde este marea?”. “Acolo, in directia aceea, mormaie porcul. Acolo unde apune soarele”. Acum cele trei maimute nu mai pot fi retinute de nimeni si de nimic! inca in acea noapte ele pornesc la drum. Seara privesc cu atentie unde apune soarele, apoi fug tot inainte. Dupa cateva zile ele ajung la marginea junglei Acolo unde incepe desertul. Si in seara celei de a patra zi, epuizate, ajung in sfarsit la mare. Imediat cele trei mici maimute se arunca, urland puternic, in valuri. Speriafi, pestii o iau la sanatoasa. Cele trei maimute (4) Cand cele trei maimute ies din apa, sunt mari si puternice. Toate animalele cu care se intdlnesc in drumul lor spre jungl, se trag speriate la 0 parte, cand le zdresc. Pasdrile Zboara tipand si vulpile desertului se ascund in spatele tufisurilor. Cand ajung din nou in jungl celelalte animale le privesc cu spaima. Tiki, Taki si Toki sunt fericite. Se catara in palmierul lor, se balanseaza in ramuri si se bucura. Ceea ce igi dorisera atat de mult cele trei maimute, se realizase. Tuturor animalelor le era acum frica de ele! Papagalii zburasera departe. Elefantii si leii le ocoleau, cand se intélneau. lar batranul porc cu negi nu mai aparea deloc. “La toti le este fricé acum de noi”, zice Tiki, “Suntem mari si puternice”, spune Toki. “Si nimeni nu mai rade de noi”, adaugé Taki. Dar ciudat. Dintr-o data cele trei maimute nu mai sunt atat de fericite ca la inceput. isi inchipuisera totul altfel. $i de fapt, inainte fusese totul mult mai frumos! 23. Martie Cele trei maimute (5) intr-una din zile, pornira din nou la drum. Fugira prin jungla, prin marele desert, pana la mare. Urland putemic, se aruncara in apa. $i cand, ceva mai tarziu, stéteau pe farm, sufland zgomotos, ele erau din nou cele trei maimute mici, vesele si inofensive ca inainte. Nimanui nu-i este teama de ele. Cand ajung din nou in jungla, sunt salutate cu bucurie de celelalte animale. Papagalii rad din nou zgomotos de ghidusille lor. Chiar si batranul porc cu negi se buoura, cAnd le intalneste. “Niciodata nu voi mai face baie in mare!", zice Tiki. “Niciodatal”, intareste Toki. lar Taki completeaza: “Si in nici un caz nu voi urla puternic’. Acum stii, de ce, pana astazi, maimutelor nu le prea place apa. Soarele de primavara straluceste deasupra acoperisului. “Va salut! Va salut!”, canta graurul. “S-a terminat cu linistea! S-a terminat cu linistea!” adauga porumbeii. “Unde-i micul dejun? Unde-i micul dejun?” ciripesc vrabiile. Parul s-a impodobit cu straie albe ca neaua, iar lalelele si narcisele isi deschid petalele. Bunicul iese din casa, priveste cerul si spune: “E timpul sA semanam mazarea!”. El sapa pamantul, face straturi, trage mici brazde si pune in ele mazarea. Apoi intra in casa Porumbeii |-au observat cu atentie. Acum ei vin in zbor si ciugulesc repede boabele de mazare: CAnd bunicul se intoarce, brazdele sunt goale. “Ei, hotilor!”, injurd el. Apoi pune din nou mazare in brazde, acoperindu-le insa imediat cu pamant. Apoi aduce laturi mai lungi si mai scurte. Construieste un suport, pe care il intro- duce cu un capat in pamant. Aduce si o haina veche, un pantalon, carpe colorate si o palarie. Cu toate acestea imbraca suportul si acum un omulet sta pe stratul de mazare. Multumit, bunicul isi priveste opera. O vrabie, curioasa se asaza pe palarie. Insa vantul se strecoara in cracul pantalonilor si in manecile hainei si omuletul de carpe danseaza. Zbarr - vrabiuta speriata igi ia zborul, iar bunicul rade: “Acum mazarea mea creste, iar eu pot dormi linistit o bucaté de vreme” 47 26. Martie Pasti cu z4pada (1) Exact cu zece zile inainte de Pasti a sosit momentul pentru iepurii adulti Acum incep pregatirile pentru copiii iepurilor. lepurele Schiopaila se scoala dis-de-dimineaté. Misiunea sa este sa trezeasca, in fiecare an, exact cu zece zile inainte de Pasti, pe ceilalti iepurasi. Cand deschide usa casei, ramane mut de uimire, Nu infloresc, ca altédata, primele floricele de primavara! Din contra, un strat de Zapada groasa acopera cAmpurile si pajistile “Treziti-va voi, voi iepurilor!”, lanseaza Schiopaila strigatul sau de desteptare prin sat Dupa catva timp se deschide prima usa. “Ha, dar ce-i asta”, intreaba iepurele Mormaila mirat. Cativa iepurasi ies mirati in fata usilor. “Zapadal, se mira ei. Tocmai acum, inaintea Pastilor!”. Doamna $chiopaila isi trezeste copilasii “Desteptarea, astazi incepe scoala!. Copili nu ca. Inchipuiti-va, noaptea a mai nins o zice iepuroaica sireaté. Imediat copilasii sar din paturi “Ura, os ne dam cu sanial”, se bucura ei. 48 Pasti cu z4pada (2) Siin timp ce copili merg la scoala, iepurii adult pornesc cu sania spre gaini De departe, iepurii aud din ograda gainilor un cotcodacit zgomotos. “Aduceti vreme buna, ii intampina gainile. Cum vreti s& duceti oudile in satul iepurilor? Nici macar nu aveti cosuri’ “Cu sniuta”, explica iepurii. $i incep sa stranga ouale din cotete, le agaza cu grija in sdniuta si se inhama cu totii in timp ce pagesc prin zdpada, Klara Mormaila intreaba deodata: “Cum gi unde vom vopsi de fapt oudle? Afara in nici un caz! S-ar putea sa ne inghete funduletul pe pamant!” “Poate, spune lepurilé, ar putea copiii sa vopseasca dimineata, la ore, o parte din oud. $i dupa masa am lucra noi, adulti...” Ajuns in sat, lepurila fi povesteste invatatorului Paté de Cerneala despre ideea sa “Bineinteles”, isi dd acordul invatatorul. Imediat, toate oudle sunt duse in sala de sport a scolii Pasti cu zépada (3) “Ura, 0 sA dam o mana de ajutor la vopsitul oualor!”. Entuziasmati, copii sar in sus si bat din labute. Invatatorul Pata de Cemeala aduce oalele cu vopsea si pensulele $i da fiecdrui iepuras primul ou. Cu zel, tofi se pun pe treaba. Dimineata trece cat ai bate din palme. Invatatorul igi lauda elevii harnici. “Bineinteles 4 nu va dau astazi tema de casa! Zbenguiti- v cu saniuta’, spune el. lepurasii dau naval afara si in curdnd incepe o bataie sdnatoasa cu zapada. Poc! - bulgarele lui Paul loveste pe cel mai mic iepuras in cap. Speriat, iepuragul se asaza in zapada. “Te-a durut foarte tare?” intreaba Klara ingrijorata “Nu, mormaie iepurasul, dar o sd-mi iau revanga!”. Se ridicd, 0 zbugheste in spatele unui copac si igi face 0 provizie de bulgari de zapada. Cu acestia, il bombardeaza pe Paul, incat acesta nu mai vede nimic. In fine, iepurasii au obosit gi alearga infometati acasa Pasti cu zipada (4) sue vu YO jn zilele urmatoare, iepurii vopsesc cu harnicie oudile si se gandesc cum sd faca sa ajunga la copii in anul acesta. “Nu putem sa le punem pur si simplu in zdpada”, zice iepurele Schiopaila. “Deci avem nevoie de mai multe cuiburi decat spune sotia sa. “Atunci trebuie s& incepem imediat sé mesterim cateva, spune domnul Mormaila. Toti trebuie sé dea o mana de ajutor, chiar si gospodinele” “Dar cum o s& gatesc pentru tine si copii?", se plange sotia sa. lepurele Schiopailé spune tArganat: “Voi femeile trebuie s& va impartiti munca’. Propunerea este pusa in aplicare. Doamna Schiopaila gateste si pentru familille Morméaila gi lepurila. Intre timp doamna Mormaila si doamna lepurilé mesteresc cuiburi pentru ouale de Pasti. in zilele urmatoare gospodinele fac cu schimbul la gatit si mesterit cuiburi, Chiar la timp, cuiburile sunt terminate. lepurii umplu cuiburile cu oud de Pasti. in dimineata de Pasti, intregul sat e in picioare pentru a incdrca saniutele. < 49 29. Martie Pasti cu zipada (5) lepurele Schiopailé a imprumutat jiltul comod al invatatorului Pata de Cerneala si |-a instalat in sala de sport a coli. Aici sade acum $chiopailé si supravegheazé transportul cuiburilor pentru ouaile de Pasti. “SAniuta lui Mormaila trebuie incarcata prima, hotaraste el. Anul acesta Mormaila are cel mai lung drum de f&cut”. lepurasii ajuta sarguinciosi la transportul cuiburilor la sanie. N-au voie s& incarce sania Aceasta sarcind grea este rezervata iepurilor! “Atentie! Nu va grabitil” sugereazd Mormaila. El priveste cum iepurii cladesc cuiburile cu dibacie unul peste altul pe sania lui. in sfarsit, sania lui este incdrcata. Mormaila se inhama la ea si porneste prin zpada inalta. “Succes!”, fi striga iepurii. Si deja incep sd incarce urmatoarea sanie. In fine, Schiopaila anunta plin de bucurie: “Asa, am rezolvat. Uitati, Paul lepurilé a adus ultimul cuib”. Trei iepuri pomesc cu ultima sanie, pentru a ascunde cuiburile de oua, pentru copiii oamenilor. Dupa ce s-au intors obositi cu saniile goale in sat si sunt toti laolalta, iepurele Schiopaila zice: “Aceste pregatiri de Pasti au fost anul acesta intr-adevar deosebite. N-ag vrea ins ca in fiecare an sa se intample la fell”. 50 Curatenia de primavara la familia soriceilor “Afara din paturi, iarna a trecut!”. Doamna Soricioaica deschise obloanele. Sotul ei casca: “Chiar dacd nu hibernam, in pat e atat de placut.” - “Nimic!, spuse mama Soricioaica energic. Acum se face curatenie, si tofi trebuie s& ajute’. Nu era nimic de facut. Toata familia soarecilor de padure scoase masa, scaunele si paturile in fata cdsutei de rdacini si spala, freca si sterse praful. “Unde este Max?". Mama Soricioaica isi propti Minile in solduri: “Asteapta numai!”. Fiul cel lene, Max, sfordia in patutul sdu caldut, ascuns sub 0 radacina, cu un fular gros de lana in jurul gatului gi o caciulité pe cap. il scutura, insa el nu se trezi. “il ducem cu patutul in fata casei”, hotari tatal. "Am impresia ca zbor’, mormai Max, se intoarse pe cealalta parte si dormi mai departe. “Iti aratam noi’, chitcaira fratii sai, se ctarara in patul lui, rontaira fularul si c&ciulita, traserd de fire si le desfacuré. Max clipi: “Br, ce rece e” - “O sd-{ifie imediat cald”, rase mama Soricioaica, iti dm voie s speli geamurile si nd totul este gata o sé mancéim pe cinste”. “Mancare pe cinste?”, striga Max. Niciodata nu sarise atat de repede din pat! Cariul (vierme daunator al lemnului) intr-o sufragerie atérna odata o pendula foarte frumoasa gi veche. Avea probabil o suta de ani si de aceea se simlea prea nobila pentru a incepe o discutie cu un simplu dulap sau chiar cu un scaun. Intr-una din zile, cand pendula batea cu lovituri puternice, de se misca scaunul, ora patru, un vierme se tara pe peretele camerei exact spre pendula veche. Cariul cduta un loc potrivit, unde s4 Inceapa nestingherit sfredelirea, cand pendula il descoperi “N-ai s& indraznestil, striga ea ingrozité. Sunt mobila cea mai pretioasa din aceasta incdpere! E destul de rau ca trebuie s ma ocup de unul catine!". Cariul ramase insa insensibil si se tara pe cadran, deoarece ornamentele de aici i se parur& cele mai indicate pentru a incepe gaurirea, “Am atarnat chiar si in sufrageria unui rege si nimeni n-a indréznit sa ma atinga! Doar regele in persoana avea voie sa-mi miste acele!”, incerca pendula sa intimideze cariul Ins& acesta gasise in sfarsit locul potrivit si hotarat incepu s& gdureasca lemnul antic. Cu {falcile pline spuse: “Nu-mi pasa de regele tau batran!”. Si Incet, nepasator, intra tot mai adano in lemn, Claudia sté impreuna cu parintii ei in centrul oragului. Anul acesta i s-a permis s& petreacd vacanta de Pasti, pentru prima daté, la tard, la matusa Ana si unchiul llie. Acestia au 0 cdsuta si o gradina, iar intr-o dimineata unchiul fi spune: “Vino, Claudia, s& mergem impreuna la gradinar. Este timpul plantatului si semanatului" Ei sunt deja in strada cand matusa striga dupa ei: "Nu uitafi rasadurile de tomate!” La gradinar unchiul llie cumpara résaduri de salata si gulii si diferite seminte, iar pentru matusa Ana un buchetel de viorele. Claudia il intreaba pe unchi daca i permite sé semene si ea ceva, “Bineinteles, spune unchiul lie. Pentru tine cumparam o pungulité cu samanta de nasturel’. Sositi acasa, unchiul ia un castronas plat in care pune pamant afanat, iar Claudia imprastie samanta deasupra pamantului “Trebuie udat, paméntul trebuie s& fie mereu umed’, fi explica unchiul, apoi agaza castronasul pe pervazul ferestrei. Dupa putine zile, din seminte rasar mici mladite. Claudia urmareste cum se inalta fiecare, putin cate putin. Cand vacanta e pe sfarsite, vine tata dupa Claudia. Ea il intampina cu castronagul cu nasturel si exclama mandra: “Vezi, taticule, pe acestea eu singura le-am semanat! lar cAnd voi fi mare ma voi face si eu grdinarita!”. 51 lepuragul de Pasti si fluturagul (1) Mai sunt numai trei zile pana la Pasti. in poiana cea mare din fata satului iepurasilor, lucrul este in toi. “Prindeti bine ouale cu labele voastre din spate!, ii avertizeazd pe iepurasi seful iepurasilor de Pasti Anul acesta, ouale sunt foarte scumpe!”, lepurasii de Pasti isi dau deci cea mai mare silinta s4 nu sparga nici un ou. Cu ravna introduc pensulele in ulcelele cu vopsele. Numai unul dintre ei lucreaza fara chef. Este iepurasul Picior-Usor. “Groaznic, ce plictiseala! Daca a sti sd vopsesc oud mai vesele!”. Se gandeste, se tot gandeste... oul sau, vopsit pe jumatate, cade din labele sale din spate. Speriat, Picior- Usor intinde laba si vars ulceaua cu vopsea. Plicil, se aude si toata vopseaua se varsa. “Vai de mine!”, se vaicdreste Picior-Usor si incepe 8 planga. Dar apoi isi zice: “Plansul nu repara nimic! Trebuie sa-mi fac rost de un allt ou si sa- | vopsesc aga de frumos incat seful iepurasilor de Pasti sd ma ierte c& am varsat vopseaua si am spart oul” 52 Picior-Ugor vrea sa-si facd rost de un ou. Sare in sus. Speriat de aceasta migcare, un fluturas se inalta de pe o floare dand emotionat din aripi. “Ce frumos e!, sopteste Picior-Usor admirand fluturagul. Asa ar trebui s4 arate un ou de Pasti!". i in cdpsorul sau incoleste o idee grozava. Va prinde fluturasul si cu modelul de pe aripioarele acestuia va ornamenta oul Imediat porneste ca gonit in urma fluturasului Acesta jongleaza in sus sau in jos, si se agaza chiar, pentru sourt timp, pe una din urechile iepuragului. “Stai, fluture obraznict, il ameninta Picior-Usor. Imediat te voi prinde!”. lepurele fuge © bucaté de drum, apoi tipti! se furigeaz, sare in dreapta si sare in stanga, se apleaca si se repede in sus. Dar pe fluturag nu-| poate prinde. “Trebuie sa incerc sa-! prind prin viclesug, se gandeste Picior-Usor. Am s ma prefac ca nu- mi pasa de el, c& nici nu am de gand sa-I prind. Si cand se crede in siguranta si se apropie de mine, fac “Hat!” cu laba si-! prind” 5. Apri lepuragul de Pasti si fluturagul (3) Vesel, Picior-Usor igi continua drumul cu capul in sus, cu nasul in vant - si deodaté - mare sperietura! - pierde pamantul de sub picioare. Inca un pas in gol si nimereste in parau. Gafaind si stranutand incearca sa revina la mal. “Nu am stiut pana acum ca iepurasilor de Pasti le place baia de dimineata la fel ca si mie, exclamai razéind batjocoritor, broasca. Tot timpul am fost convinsa ca ei evita apal"”. Ud leoarca, cu urechile atarnand in jos, iepuragul se trage la mal. Isi usuca hainele gi pe cine vede el stand leer si lipsit de griji, pe o floare? Bineinteles, pe fluturagul séu model. Chiar i se pare ca fluturagul se uita ironic spre el. Dar poate este numai o inchipuire de a lui Picior- Usor. lepurele se ghemuieste si se furigeaza foarte atent inspre modelul su. Ajuns aproape de acesta, intinde laba dupa el - E prea tarziu! Fluturasul zboara pe Inga nasul sau, atat de aproape incat atinge mustata iepurasului “Hapciul!”, stranuta Picior-Usor. lepuragul de Pasti si fluturagul (4) Pana in padure il ademeneste fluturele pe iepuras. Apoi, dintr-o data dispare. Bufnita si alte animale il privesc mirate pe iepuras. “Ce cauti tu aici in padure?”. $i Picior-Usor le povesteste intreaga sa patanie. Despre cum a scapat oul, despre ulceaua cu vopsea gi despre ideea sa de a-l prinde pe fluturag si a-1 folosi ca model pentru un ou de Pasti vesel. “Buna idee!, il lauda bufnita. Dar aici, in p&durea intunecoasa, cu siguranta nu ai sa-| gasesti. Dupa cate stiu eu, fluturasilor le place soarele”. “Mulumesc pentru sfat’, spune cuminte Picior-Usor. Ajungand la marginea padurii se aseza sA se odihneasca putin. In momentul in care pleoapele vor sa se inchida, simte 0 usoara gadilatura pe laba dreapta din spate. Clipind, deschide un ochi si iatd, fluturagul sau model std pe laba sa, il priveste si cu 0 voce gingasai incepe sa vorbeasca: “Asculta-ma, zice, stiu ce doresti de la mine. Am sé-ti stau cu draga inima, model. Dar tu nu ai voie sé ma atingi. Daca ma atingi, praful de pe aripioarele mele piere, iar eu nu voi mai putea zbura’ Picior-Ugor |-a ascultat cu mare atentie. Surprins, recunoaste: “Asta n-am stiut-o!”. Si solemn adauga: “Iti promit ca nu te voi atinge!” 53, Linistit, fluturagul spune: “Bine, atunci vin cu tine si iti voi sta model pentru ouale tale de Pasti.” Picior-Usor se ridica de-ndata. Toata oboseala i-a pierit. Fuge cat il duc picioarele de repede inapoi in satul iepurasilor. Fluturasul se fine de promisiunea data si Tl insoteste. Ajuns la locul sau de munca, Picior-Usor fi spune fluturasului: “Intai trebuie sa fac rost de vopsele pentru amestecul culorilor’. In cdmaruta sa cu vopsele alege cate o ulcea de vopsea rosie, albastra gi alba gi incepe sa le amestece. “Inca un pic de alb, sopteste el, atunci culoarea ar trebui sd corespunda”. Pe o pietricica incearca culoarea. “Ireprogabilal, zice fluturagul admirand culoarea. Ai gasit exact nuanta aripioarelor mele!” “Pai, sigurl, se lauda Picior-Usor. Un adevarat iepuras de Pasti se pricepe la amestecul vopselelor!”. Spunand aceasta, asaza un ou in cosuletul-suport, se ageza [nga el si incepu vopsitul. in acelasi timp fi explica fluturagului: “{ntai vopsesc oul cu roz, apoi il completez cu bobite albe si il incadrez cu albastru sau rogu’ 54 lepuragul de Pasti i fluturasul (6) lepurasul sta neclintit. Abia indrézneste sé re- spire. Cand oul este incondeiat pe jumatate, {rec cAtiva iepurasi pe acolo. “O, ce ou frumos este acesta!, exclama cu admiratie unul dintre ei. Pare la fel de vesel ca fluturasul care tocmai se agaz pe el’ “Sa nu-i divulgati nimic gefului iepurasilor de Pasti, ii roaga Picior-Usor. Ag vrea sa fie 0 surpriza!”. Imediat oul este gata incondeiat. Picior-Usor este multumit de munca sa si arata oul sefului iepuragilor de Pasti, “Frumos! in sfarsit ceva nou, altceva decat ouale noastre obignuite de Pastil”, il Auda geful E randul lui Picior-Usor s& marturiseasca ghinionul sau cu oul spart si ulceaua cu vopsea rasturnata “Ei, zice geful iepurasilor de Pasti, vreau s& uit aceasta intamplare, cu o singura conditie: s incondeiezi mai multe oua in acest fel’ Acest lucru n-a trebuit sa i-| ceard de doua ori lui Picior-Ugor. Cu mult zel s-a pus acesta pe lucru. Anul acesta toti copii cuminti primesc de Pasti un ou de la Picior-Usor. Oare vei primi si tu un asemenea ou? re wxry 8. Aprilie Povestea lui Sapte-Punctulete La familia buburuza Sapte-Punctulete au venit pe lume zece gandacei minusculi. “Hraniti-va cu viermigorii negri din iasomie, le zise mama- gandac, acestia ne plac noua, buburuzelor” Gandaceii s-au imprastiat, dar cel mai mic dintre ei a ajuns numai pana la stratul cu trandafiri “Ce carnacior nostim se apropie?”, rade obraznic paduchele verde de plante, stand trufag pe un boboc de trandafir. “Ma numesc Sapte-Punctulete”, susura gandacelul. “Sapte- Punctulete? Hahaha! Eu numar numai sase puncte!” - “intr-adevar, tu ai numai sase punctulete”, confirma libelula care toomai zbura pe acolo. Auzind aceasta gandacelul tare s-a intristat si s-a pitit sub 0 panselufa. Acolo se afla Zana florilor. Langa ea erau ulcele cu vopsele si 0 petala alba. “O, un gandacel cu noroc!, se bucura zdna. Acum, in sfarsit, stiu ce sé-i pictez d-nei Albina de ziua ei de nastere. Tu trebuie s&-mi stai ca model’. “Dar eu am numai sase puncte”, se plange gandacelul “Nimic mai ugor’, rade zana si-i picteaza gandacelului pe spate un punctulet rotund si negru. Dar de pe pensulé s-a mai scurs un piculet de vopsea si iaté- pe gandacul nostru decorat cu opt punctulete negre. “De-acum, obraznicului paduche de plante fi va fi frica de mine!”, exclama fericit gandacelul Pasti in padure (1) In satul iepurasilor de Pasti pregatirile pentru sArbatori sunt in toi Unii iepurasi de Pasti amesteca vopsele. $i in sfarsit toi se apucd de vopsitul oualor. lepurii mari lucreaza de dimineata pana seara tarziu Numai la amiaza fac o scurta pauza pentru a gusta 0 mic masa de morcovi sau papadie. Doar copiii-iepurasi sunt liberi dupa masa pentru ase juca in voie. Povestind vioi, vin fopaind trei iepurasi-copii Ei sunt Sisi, lute ca Sageata si Camul. Cei trei vor s& mearga in padure sa-si viziteze prietenii veverita, vulpea, ariciul si pe soricelul Minchen. “Cu siguranta sunt tristi cd din cauza pregatirilor de Pasti nu am mai avut timp pentru ei”, spune Sisi, Intr-adevar, prietenii iepurasilor-copii sunt cam abatuti. “Ce se intampla?", intreaba Carnul Soricelul Minchen vorbeste primul: “Tocmai ne- am intrebat de ce primesc daruri de Pasti numai copii oamenilor, de ce nu si noi?” Chiar, de ce nu? Nici copiii de iepurasi nu cunosc réspunsul la aceasta intrebare. 11. Aprilie Pasti in padure (2) Sisi, lute ca Sageata si Camul stau pe ganduri. “Am gasit! Am gasit! Am o idee!, exclama deodata Sisi si sare in sus. Hai, lute ca Sageata, hai, Camnule, veniti cu mine’. “De ce va grabiti asa de tare?”, vrea sa stie vulpea. “Asta nu pot s divulg, spune Sisi pe un ton misterios. Este un secret mare al iepurelui de Pasti!”. Si cei trei copii de iepuri o iau la vale fopaind. “Ce ar fi, intreba Sisi dupa un timp, dac& am face prietenilor nostri de Pasti niste cuiburi frumoase?”. “Extraordinar! E 0 idee minunata!". Camul si lute ca Sageata sunt entuziasmati. In seara dinainte de Pasti ei fac cu multa daruire cuiburile. In fiecare cuib agaza cate un ou frumos incondeiat, iar pe langa acesta, lucruri care stiu c te plac prietenilor: nuci si ghinda pentru veverita, mere pentru arici, struguri pentru vulpe si gréunte pentru goricelul Minchen. Cuiburile astfel pregatite cei trei le asaza in cogurile lor de spate. In dimineata de Pasti, iepurii mari pleaca dis-de-dimineata pentru a duce oud de Pasti copiilor oamenilor. 56 Pasti in padure (3) $i cei trei copii - iepurasi pornesc la drum fopaind, la prietenii lor. “Cel mai bine ar fi sd mergem de prima data la soricelul Minchen”, propune Sisi. Ajunsi in lanul de grau se pun pe cutate, pentru ca soricelul Minchen are usa casei bine ascunsa. lepurasii colinda de-a lungul campului. in sfargit au gasit si usa! “Pst! Incet!", sopteste Carnul si asaza cuibul in apropierea usii de intrare. “Of! Asta am aranjat- ol”, suspind Camul usurat. “As zice sa mergem acum la arici", propune lute ca Ségeata. Dupa cum il cunosc, eu cred c la aceasta ora incd doarme dus." De la lanul de grau, copiii de iepure topdie acum inspre tufigul de la marginea padurii. Prietenul lor tepos nu are un domiciliu stabil. El doarme pe rand in diferite locuri, sub protectia tufigurilor. Cei trei iepurasi topaie cocosati de-a lungul tufigului in cdutarea prietenului lor, ariciul. “lata-l!L-am zarit!", spune Carnul deodata. “Arata de parca viseaza ceva frumos, sopteste lute ca Sageata. Uitati-va numai, surade in vis!". “Poate cA viseaza un cuib de Pasti’, glumeste Sisi. “In cazul acesta va face ochii mari cand, trezindu-se, va gai in fata sa un cuib de Pasti de-adevarateleal” “Haideti!, staruie Carnul, trebuie si mergem mai departel”. Cei trei iepurasi isi iau cogurile in spate si pornesc la drum. Nu peste mult timp zaresc bradul inalt in care locuieste veverita. “O iau inainte si strig dupa ea, propune Sisi. Cu veverita nu poti fi sigur niciodata. Ar putea sA stea ascunsa printre ramuri “Ola, veverifo! Eu sunt, Sisi! Esti cumva acasa?” Nu se aude nici un raspuns. Acum Sisi este sigur ca veverita e plecata de acasa. “Repede, grabiti-val”, le striga lui Carnu si lute ca Sageata. Cei doi vin topaind. “Cum sé facem s& asezaim cuibul acolo sus?”, intreaba Camul. lute ca Sageata se gandeste o clipa, apoi spune: “Am gasit! Fii atent! Camnule, tu te sui acum pe umerii mei. Sisi iti intinde cuibul cu ghinda si nuci si, la urma, oul vopsit”. Zis si facut! Camul agaz cuibul in bifurcarea dintre ramuri “Gatal,” se bucura si sare cu mult elan de pe umerii puternici ai lui lute ca Sageata Pasti in padure (5) lepurasii igi continua drumul cu cogurile lor in spate. Nu mai au decat un singur cuib, acela pentru vulpe. Povestind si razand isi vad de drum. Deodata Camul face “Pst!” si apoi zice: “De-acum trebuie s pastram linigtea. Acolo in fund se vede deja batranul stejar dedesubtul caruia s-a stabilit prietena noastra' lute ca Sageata se furigeazd pana in apropierea copacului \Vrea s cerceteze daca vulpea este acas4 sau nu. ‘in mod obisnuit, ea colinda noaptea prin padure in cutare de hrana. Deci in mod normal acum ar trebui s& doarma. lute ca Sageata igi vard capul in scorbura copacului. Fara a-si obosi prea tare urechile, aude clar sforaitul vulpii. Sisi si CArnul agaz& cu grija cuibul in fata vizuinei vulpii. In sfargit, cei trei iepurasi se intorc fopaind, cu cogurile goale, in satul iepurasilor de Pasti. Chiar acum se intore si primii iepuri de Pasti batrani. Povestesc si rad la fel de emotionati ca Sisi, lute ca Sageata si Canul 57 14. Apri Pasti in padure (6) Deodaté cei trei iepurasi aud voci binecunoscute. “Ola! Ce surpriza pentru toti!” Ce credefi, pe cine vad ei cand isi intore cApsoarele? Sigur c& da! Veverita, ariciul, vulpea si soricelul Minchen vin la ei, cu fetele strdlucind de bucurie. Fiecare dintre cei patru duce in mana cuibul de Pasti si radiaza de fericire. "Nu mi-am inchipuit s fie atat de frumoasa sarbatoarea de Pastil", rade vulpea. “Cuibul meu e plin cu lucruri delicioase!”, se bucurd ariciul. lar soricelul Minchen zice: “Va multumese din inima, dragi iepurasi de Pasti! Pentrua va dovedi ce mult ne bucuram de darul vostru, va invitém pe toti trei azi la mancarea de morcovi’ “Da, venim cu drag!”, exclama iepurasii Toti sunt de aceeasi parere si petrec o minunata sarbatoare de Pasti 58 Nalba gi Rdsura (1) A fost odatd 0 vaduva batrana care locuia intr- © coliba la marginea padurii. In grédiné avea doi trandafiri. Unul facea flori albe, celailalt flori rosii. Vaduva avea doua fete carora le-a dat tot nume de flori. Una era Nalba iar cealalta Rasura, Amandoua erau harnice si dragute. Nalba era o fire linistita, tacuta. Daca ea zicea: “Noi n-o sA ne despartim niciodata’, Rasura raspundea: “Niciodata, cat vom trail”. Daca Rasura sdrea si se juca prin curte, cduta dupa flori sau incerca sa prinda fluturasi, Nalba statea in casa Inga mama ei si o ajuta la gospodarie intr-o iad, intr-una din seri, cineva a batut la usa, Mama a spus: “Rasura, deschide, o fi vreun drumet,” Dar cand a deschis usa, afara era nu un drumet, ci un urs brun care si-a varat capul prin deschizatura usii. Fetele s-au speriat. Dar ursul vorbea cu voce omeneasca: “Nu va fie teama, eu nu va fac nici un rau. Sunt pe jumatate inghetat si as dori sé ma incdilzesc la voi’. “Sarmane urs, zise mama, agazé-te langa foc, dar ai grijé s8 nu-{i arzi cojocul” Nalba gi Rasura (2) De-acum ursul venea in fiecare seara. Fetele s-au obignuit cu el. Aveau incredere in el si se amuzau cu musafirul stangaci. Daca erau prea zvapaiate, ursul mormaia: “Nalba si Rasura, petitorii si-i alungal”. Cand se facu primavara, intr-o dimineata ursul le-a zis: “Voi ramane departe de voi, toata vara. Trebuie sA ma duc in padure sa-mi pazesc comorile de piticii cei rai. Cand soarele dezgheata pamantul, ei se ivesc pe neasteptate si furd totul”. Dupa un timp, mama le-a trimis pe fetite in padure ca sé adune vreascuri, Acolo ele au vazut un copac mare doborat iar pe trunchiul acestuia ceva salta in sus si in jos. Apropiindu-se, fetele si-au dat seama cd este un pitic a carui barba lunga, alba, era prinsai intr-o crapatura a copacului. Micutul se zvarcolea in dreapta gi in stanga dar nu reusea sa-si scoata barba. Cum a observat fetitele, a strigat la ele: “Ce stati asa? Nu puteti sd ma ajutati?”. Ele incercau sé traga barba din crapatura copacului, dar nu reugeau.Prea tare era prinsa barba. Atunci Nalba a scos 0 forfecuta si a tdiat capatul de jos al barbii. Indata ce piticul s-a vazut eliberat, a pus mana pe un sac si la umplut cu aurul ce se afla intre radacinile copacului, ocarand fetele: “Fiinte necioplite ce sunteti, mi-ati taiat 0 bucata din barba care este mandria mea! Nalba gi Rasura (3) isi arunca apoi sacul in spate si pleca fara sa le multumeasca. intr-o zi, Nalba si Rasura au iesit s& pescuiasca. Cand au ajuns la pardu au vazut ceva ce semana cu o ldcusté care mergea spre apa. Dupa ce s-au apropiat, Iau recunoscut pe piticul din padure. Pescuia si el. Din cauza vantului, barba i s-a impletit cu ata unditei. Prinzandu-se, imediat dupa aceea, un peste mare in undit, piticul nu a mai avut puteri s& scoatd pestele din apa. Acesta, zvarcolindu-se la capatul firului, il trégea pe pitic inspre el. Fetele au incercat s& desfacd barba de ata unditei, dar, nereusind, nu le-a ramas altceva de facut decat sd scoata forfecuta si sa-i taie piticutului din barba. Vazand ce au de gand s& fac, piticul a fipat la ele: "Nu stiti ceva mai bun, nerusinatelor? Nu stitialtceva decat sa-mi pociti fata? Nici nu ma mai pot arata in fata camarazilor mei!”. Apoi a scos un sac cu margele care zacea intre trestii si, fara a mai scoate un cuvant, pleca cu sacul in spate. 59 Nalba gsi Rasura (4) Nu peste mult timp, mama le-a trimis pe cele doué fete la orag sa cumpere ata, ace, panglici si sireturi. Drumul lor trecu printr-un ses presarat cu stanci. Un vultur plutea prin aer si observandu-le, se roti de cateva ori in jurul capetelor lor, coborand apoi aproape de fete. Se auzi un tipat infiordtor. Deodata fetele au vazut cd vulturul tinea in gheare un pitic. Era cunostinta lor mai veche. Vulturul voia s se inalte si s& plece cu piticul. Fetitelor le-a fost mild de pitic si imediat au fugit in gjutorul lui. S-au prins si au tras de pitic pana end, in sfarsit, vulturul a cedat prada Dupa ce si-a revenit din emotiile prin care trecuse, piticul a tipat la fetite cu vocea sa stridenta: “Nu v-afi putut purta mai grijuliu cu mine? Ati tot tras de hainuta mea pana mi-ati rupt-o de tot! Adunaturd neajutorata, toante ce sunteti”. Apoi lua un sac plin de pietre pretioase si se furig in pestera sa. Nalba si Rasura erau deja obignuite cu nerecunostinta lui aga c4-si vazura mai departe de drum. 60 Nalba gi Rasura (5) La intoarcerea acasd, trecdnd iar prin ses, |-au surprins pe pitic. Lui nici prin cap nu i-a trecut asa tarziu va mai trece cineva pe acolo si a golit un sac cu pietre pretioase deasupra unui petic de muschi. Soarele in asfintit isi concentra razele deasupra pietrelor pretioase care stréluceau aga de minunat, in toate culorile, incat si fetele s-au oprit ca sa le admire. “Ce stati aici cu gura cascata?" tipa la ele piticul si fata sa galbena s-a rosit toata de furie. Nu a mai incetat cu ocdratul. Deodata, in fata lor a aparut un urs mormaind tare. Piticul a incercat 8 fuga, dar a fost prea tarziu. Atunci s-a vaicairit: “Draga domnule Urs, cruta-mai Iti dau in schimb toate comorile mele! Mai bine prindele pe aceste doua fete neghioabe!” Ursul ins& nu asculta vorbele sale. |-a dat piticului o singura lovitura cu laba incat acesta a rémas nemigcat. in clipa aceea blana de urs a cazut de pe el iar in fata fetelor a apdrut un tnar frumos. “Sunt fiu de imparat, zise el, si am fost transformat in urs de piticul acela rautacios, pentru ca sa poat fura comorile mele. Numai moartea piticului m-a putut elibera’. Dupa surt timp, Nalba s-a cdsatorit cu fiul de ‘imparat iar Rasura |-a luat de barbat pe fratele acestuia. lar mama fetelor a trait inca multi ani fericiti impreund cu ei Un bac pentru omida cu pete si dungi galbene “E timp curat de aprilie, suspina omida cea sura. Nu de mult ne imbarbatau razele calde ale soarelui, si acum ploaia aceasta torentiala!”. Intr- adevar, ploaia torentiala a transformat micul pardiag intr-un prdu lat. Cum o sa treacd acum omida in partea cealalté, s8 ajunga la céminul éi, la scaietele tepos? Pe puntea ingusta din lemn nu vrea sa se tarasca. Ar putea sa stea 0 mierlé la panda si - svup! S-ar fi zis cu omida cu dungi si pete galbene. Ea se taraste pana la malul paraului pentru cd acolo a vazut o floare de scaiete galbena ca soarele, cu petale uriase. “Alo!, striga omida, eu sunt o omida de flutur, pe tine cum te cheama?” - “Ei, mie mi se spune Calceaua de mlastina, dar eu nu pun pret pe cunostinta ta, fiindca stiu precis c& vrei si ma rontail”. “Da de unde, ag vrea numai sd ma asez pe una din petalele tale...". Dar floarea o intrerupse: “Vezi bine ca ai de gand sa ciugulesti din mine!”. “Sigur nu am de gand sa fac asta, promite solemn omida. Ag vrea numai sa ajung pe malul celalait”, Omida s-a tarat pe frunza cea mai mare gi Calceaua a trecut-o pe malul celdilalt. -a multumit. “Am sé-ti mai fac o vizita, \ci Nu MA vei mai recunoaste” a rAspuns floarea. “S8 nu spui asta, replica omida, pentru ca data viitoare voi veni la tine ca fluturas” 21. Aprilie Rinocerul si pasarea Intr-o poiana verde traia un rinocer. Era putin sfios si trist, pentru ca era atat de sur. In fiecare zi pasea tdragnat prin poiana verde pana la un mic iaz din care isi astmpara setea, Rinocerul era o fire practica, pentru burta sa si- a spat in poiana o copaie confortabila. Acolo tocmai tsi faicea siesta cnd o pasare, venind in zbor, se invarti in jurul rinocerului si se asez in cele din urma pe nasul acestuia. Rinocerul clipi din ochi si mormai: “Vreau s dorm!" Pasérica ins se facu cA nu-! aude. “Lulali lilalau, lalala’, ciripea. Rupse un boboc de floare roz si-| puse rinocerului dupa urechea sura. “Ce frumos esti acum!, zise pasarica. Ar trebui sA te vezi, nici nu mai esti chiar atat de sur! Pur si simplu e extraordinar!”. “Chiar aga?", intreba rinocerul neincrezator. isi scoase burta din copaie, dadu o fuga pana la iaz si privi in apa. Intr-adevar, parea complet schimbat. Dar pasdrica smecherd inc& nu era multumita. Rupse inca cateva flori si impodobi cu ele rinocerul care deveni astfel tot mai pestrit. Cand rinocerul s-a inapoiat la copaia sa, nu mai era nici chiar sur de tot, nici aga trist si nici asa sfios nu maiera. ‘Lutila, lalilu, lalala”, cnta impreund cu pasarica, iar céntul lor se auzea pe tot intinsul poienii. 61 Cuibul incandescent Anul acesta vrabiile Pip si Pop si-au ales gradina d-lui Vasile pentru a-si construi cuibul. Ramura bifurcata a prunului li s-a parut locul cel mai confortabil. Pip a si zburat imediat si a inceput sa impleteasca, din bucati de muschi, crengute mici sifire de iarb, podeaua cuibului. “Ag vrea 8 construiesc in acest an un cuib deosebit de frumos” ciripi Pop si aducdind in ciocul sau lucruri ciudate: de la un vechi pom de craciun, fire de lana diferit colorate, o hartie pentru bomboane de un rosu stralucitor, o bucaticd de franghie albastra pentru rufe si par de oaie. Din coroana uscata de la usa d-lui Vasile a sterpelit chiar o floare galbend, grasa. Celelalte pasari, ariciul schiop, sobolanul de gradina si chiar si cAinele d-lui Vasile urmareau mirati cum devenea cuibul mai frumos cu fiecare zi. Noaptea, la lumina lunii, cuibul stralucea minunat. De acest luciu a fost atrasa pisica vecinului. Tiptil, s-a céitarat in prun pana la cuibul vrabiilor. Dar luciul cuibului ji lud vederea si ochii © dureau. Atunci cobori repede din prun gi o lua la sandtoasa. Aceasta intamplare, pe care Pip si Pop au urmarit-o de aproape, a facut inconjurul lumii pasarelelor. De atunci aproape toate vrabiile isi construiesc cuiburi incandescente pentru a alunga pisicile. 62 Bucurie rautacioasa de necazul alt =a 7 Petra si Gina sunt prietene, de cele mai multe ori. Cateodata insai se poarta ca doua pisici de prada, aruncdndu-se, pufaind, una asupra celeilalte. Astazi, cele doud fetite, impreuna cu mamele lor, au fost la baci. Fiecare a primit un minunat balon umplut cu gaz. Intre timp, cele doua mame stau in gradina la o ceasca de cafea iar Petra gi Gina se joaca printre straturile cu flori. Dar - vai ei - balonul lui Petra se agata de o tufé de trandafiri. Peng!! Se aude deodata side sfoara nu mai atéma decat bucatele de cauciuc. Petra e dezolata iar Gina nu manifesta prea multa parere de ru. De-acum, numai ea singura mai are un balon, acesta a devenit mult mai valoros. Pare multumita de sine si se poarta cu balonul ei parca ar fi un ou nefiert. Il leaga de ghidonul tricicletei ca s4 nu poata zbura. Petra o urmareste cu privirea. “Toate baloanele se sparg, zice ea cu speranta, si al tau se va sparge!”. “Al meu nul, triumfa Gina. Am eu grija sd nu se spargal” zice si pomeste cu elan, cu tricicleta printre straturi cu flor... Buff! Tricicleta se rastoarna si Gina cade. Sfoara balonului aluneca de pe ghidon si balonul se inal{, se inall& sus, tot mai sus! Gina, cazuta printre straturi, il urmareste uluit’. Petra ins rade rautacioasa. Cine ar putea sa i-0 ia in nume de rau? Acum nu mai exist nici un balon si pacea este restabilita. Eu insa sunt sigur c& Ginei ji este rugine de cum s-a purtat cu Petra. 24. Apri Ursul lenes De foarte mult timp, intr-o padure mare traia o familie fericitd de ursi, tata, mama si trei feciori. Cel mai mic, cu numele de Taps, era un ursulet vesel si vioi, dar lenes. Cand tofi trei erau trimisi jin padure la cules de fragi sau zmeura, ceilalti doi erau siliti sd faca si munca lui Taps. El dansa tot timpul si radea iar cand 1l cuprindea oboseala se culca sub un copac si dormea. intr-una din zile s-a intamplat la fel. Taps dormea jar fratii si munceau. Dar dintr-o data se apropie, plutind prin vazduh, o zana care-| vazu pe Taps cel lenes. “Ei bine, chicoti ea, tie am sai joc o festal”. Ridicd bagheta magica si spuse “Hochi, pochi, liana, Taps e fara bland!” si disparu imediat. Taps s-a trezit si fi era tare frig. “Unde este blanita mea?, se vaicarea. Of, de ce m-am culcat! Daca n-ag fi dormit ag mai avea blanita!”. Zana aparu din nou si fi zise’ “Daca de-acum incolo vei lucra cuminte si-i vei ajuta pe fratii t&i, am s&-ti restitui blanita’. Aga s-a gi Intamplat.. lar Taps al nostru era fericit si a devenit culegatorul fruntas din intreaga padure. Fratii si parintii sai s-au mirat de schimbarea petrecuta cu el. Dar Taps nu le-a povestit niciodata nimic despre intémplarea cu zana cea bund Excursia lui Toni la gospodaria taraneasca intr-o duminicd dimineata Toni gi ai lui parinti erau la micul dejun. “In aceasta zi de primavar: vom face o excursie’, spune tata. Suna telefonul. Tata ridicd receptorul. “Da. D-le Frunzaverde, vin imediat”. "Ufl", suspina mama. Tata lui Toni este medic veterinar, iar taranul Frunzaverde ji spusese ca vaca sa, Resi, a fost nelinistita noaptea intreaga. “Vom pleca cu toti’, propune tata. El isi fixeaza servieta pe bicicleta iar mama 1l ia pe Toni. O iau pe carari, peste camp, pana la gospodaria taranului. Tata dispare in grajd iar mama si Toni se asezara pe © banca in fata casei. Din sura vine gospodina cu sacul cu nutret si imprastie graunte. “Pui-pui-puil". Apar leganandu-se, gainile, gastele si rafele impreuna cu dragalasii lor boboci, Curtea résuna de cotcodacitul, piuitul si macaitul pasrilor. Apoi d-na Frunzaverde invité pe mama gi pe Toni in casa. Pe lavita, langa soba, se afl un cos cu trei pisicute. “Vino Toni, poti s8-ti alegi una”, zice mama Trece un timp si apare tata cu taranul, venind din grajd. “Resi are de-acum un vitelus, se bucura dl. Frunzaverde. Data viitoare poti sa-l vezi”. “Cum il cheama?", vrea sa stie Toni. “O sa-i spunem Rosi”. in drum spre casa, Toni isi mangaie cu drag pisicuta spunand: “Si pe pisicuta mea s-o cheme Rosi”. Ei bine! Speram 8 nu fie un motan! 63 [ 26: Aprilie 27. Ap ie Se iveste un nou sat (1) Intr-o zi piticii dau de o rarigte mare in padure. “Aici rémanem, hotarasc ei. Este un loc minunat pentru un sat nou" Vorba s-a imprastiat ca vantul prin intreaga padure. Asa ca in dimineata urmatoare apar o multime de animale curioase. “Vino, Cheliuta, sa descdrcém butoaiele cu apa si sucuri, zice Bodo. Pana ne facem o fantand trebuie sa traim din proviziile noastre’. Piticii incep sa sape o fantana gi canta. Cheliuta tace. Cu mare atentie da drumul céitre Bodo la cte un butoias. Acesta le agaza in rand un pic mai departe si fluierd. Dar deodata fluiera atat de fals incat Cheliuta ii striga: “Te rog, tacil” si isi astupa urechile. “Aoleul". Scapa butoiul care o lua razna cétre Bodo. “Ajutor!”, tipa acesta gi o lua la fuga. Gemenii Gateald, Vioiu si Veselie se uita disperati. “Butoiul...", murmura Gateala,... “Vine...”, zise Vioiu..."Direct spre noi”, tipa Veselie. Bum! Lovita in plin, trosnind tare, schela se prabuseste. 64 Se iveste un nou sat (2) Cuo saritura pe fereastra se salveaza Gateala si Vioiu. Veselie apuca numai pervazul ferestrei si tipa: “Ajutati-ma! Nu ma pot fine mult timp!” Bodo se apropie grdbit. Aoleu! Nu s-a prébusit numai schela, si butoiul s-a spart. “Tocmai butoiul cu suc de coacaze!, spune Bodo suparat. Daca cel putin ar fi fost un butoi cu apél”. Apoi ia scara cea inalta si-! ajuta pe Veselie s8 coboare de pe pervazul ferestrei “Unde este oare Cheliuta?”, intreaba Gateala, Toti piticii igi arunca privirile imprejur. in acest moment, un jet gros de apa tasneste din fundul fantanii, “Apa! Avem apa”, se bucura cu tofii. Dar ce danseaza deasupra jetului de apa? Arata de parca ar fi peruca lui Cheliuta! Intr-adevar! Ea este! “Hahaha! la uitati-va! Cum a ajuns oare acolo?”, Piticii se tin de burticica si rad intr-una. Si-acum, Cheliufa in persoana iese din fundul fantanii, E ud leoarca. “Ce ai cAutat in fundul fantanii?” intreb& Bodo mirat. “M-am ascuns de rusine cé am scpat butoiul cu suc, mérturiseste. Imi pare foarte rau, Bodo. Dar ai fluierat atat de fals c4 am fost nevoit s8- mi astup urechile”. Dupa aceasta marturisire, chiar ca ceilalti nu pot fi suparati pe el. Veverita si proba concertului de broaste Pe malul iazului din padure, veverita scormonea in pamant dupa alunele pe care le- a ascuns acolo toamna trecuta. Deodata auzi un ordcait puternic si vézu, aproape de tot, multe broscute mici stand in iarba si oracaind vioi. “Incetati cu acest oracait groaznic, tipa veverita, nervii mei nu mai suportal”. O broscuta grasa, cu o bagheta in mana, ji raspunse tot {ipand: “la, nu ne mai conturbati, spargatori de nuci ce sunteti! Avem proba concertului si daca- i veti mai deranja o data pe artistii mei, nu veti primi de la noi bilet de libera intrare’. “Ma faci 88 rad!", raspunse veverita. Broscoiul-dirijor ciocdni cu bagheta: “Domnilor, va rog deci inca 0 data, de la inceput, minunatul cAntec “Puricel de apa, ma saturi de-ndata”. Oac-oac-oac, oac-oac-oac... si broscutele cantau de zor. Deodata se auzi un “Ouic!”. “Cine a fost?” zise suparat dirijorul. O brosculé mica de tot murmura: “Uit mereu textul’. "Da-{i silinta, doar nu este chiar atat de greu”, suspina broscoiul gras si continua s& dirijeze. $i cand au ajuns pe la mijlocul cantecului se auzi din nou un “Ouic!”. “Acum n-am fost eu”, asigura broscuta cea mititicd. A fost veverita!. “Ouic-ouic-ouic!”, chicoti veverita, apoi iute ca sdgeata urcé pe trunchiul copacului si, rzdnd batjocoritor, striga de sus: “Nu uitati de biletul meu de intrare libera! Dar va rog, randul 1 sa fie, ouic-ouic!” Despre steluta aurie Un mic ingeras avea sarcina sa numere in fiecare sear stelutele de pe cer. Dar astazi era ziua sa de mocaiala. Numara céteva, fugea apoi la un nouras, numara din nou, printre ele mai scrpina si un vitelug de luna si cand, in sfarsit, a terminat numaratul, i-a ramas pe dinafara o steluta mititica. “Ah, ce sa fie", zise gi-o arunca pur si simplu in aer. Steluta strabatu patura de Nori, si c&zu tocmai in bucataria castelului. Aici, bucatarul era disperat fiindca printesa avea astazi ziua ei de nastere si el inca nu stia cu ce sA omeze tortul facut in onoarea ei. Pusese deja lumanérile si trandafirasi modelati din martipan. Dar in mijlocul tortului mai lipsea ceva. Deodata se auzi un “Cling!” si pe masa, in fata sa, cazu o steluta aurie. "Pe burta mea cea grasai, vii ca la comanda”, se bucuré bucatarul si ageza steluta in mijlocul tortului, Printesa, entuziasmata, rontaia trandafirasii din martipan. Cand insa a vrut sa muste o bucata din steluta, cat p-aci sa-si rupa ultima masea de lapte. “O, zise ea, chiar este 0 &” si o prinse de lantigorul ei stelutaé adevarata’ ry a din aur. 65 30. Aprilie Povestea lui Vali si Tina “Ast8zi nu mai termin lucrul, ofteazd mama. Puneti, va rog, jucéiile la loc!”. Dar Vali gi Tina nici nu se gandesc s-o faca. Cuburile i ursuletul Tedy zboara prin aer iar cartea cu poze, rupta, zace in colt lang papusicd, Acum copii zburda in gradind, se joaca, rad si glumesc stand sub un pom Dar ce vad deodata? O znd sta pe o ramura a pomului. Are un fir auriu in mana gi langa ea se afl un cosulet plin cu margele din aur... Cu tristete, zana li se adreseaza: “Voi imi faceti mult necaz, eu sunt spiritul cel bun al casei voastre. De cate ori faceti o fapta bund, imi este permis sa insir cate o margea pe acest fir’, Copiilor nu le mai venea sé rad pentru ca pe fir erau insirate numai foarte putine margele. “Si dacd colierul este gata?”, indrazni Vali s intrebe. “Atunci imi este ingaduit s4 ma intorc in tara zanelor, dar asta va mai dura mult timp”, rspunse ea descurajata. Copiii se uitaré. unul la celalalt, dadura fuga in casa si dintr-o data jucariile erau la locul lor. Cand mama veni la ei jin camera, ei strigara: “Te mai putem ajuta cu ceva?". “Ce s-a intamplat cu voi?", rase mama. Bineinteles, ea habar n-avea ca, afara in grdina, z4na tocmai insira o noua margea pe firul auriu 66 Motanul incailtat (1) Un morar avea trei fii, o moara, un magar si un motan. Feciorii macinau, magarul aducea granele si ducea faina, iar motanul prindea goareci Cand morarul muri, feciorii igi impartira mostenirea. Cel mai mare primi moara, mijlociul lua mégarul, iar mezinul, motanul. Mai mult n-a mai ramas pentru el. Atunci, suparat el igi zise: “Eu am nimerit-o cel mai prost. Ce sa fac cu motanul? Doar daca imi fac niste manusi din blana lui’ “Nu trebuie sé ma omori, zise motanul care infelesese totul. Fa-mi o pereche de cizme, ca sd ma arat si eu printre oamenil in curdnd 0 sa- {i fiu de ajutor’. Feciorul de morar se miré c& motanul poate vorbi si pentru cd de felul sau era bun la sufeet, il chema pe cizmar. Acesta fi lua motanului mésura pentru o pereche de cizme. Cand ele fura gata, motanul le incalta. Apoi lua un sac si-i puse un snur la gurd, astfe! incat il putea inchide. Puse in el cateva maini de graunte, il arunca pe spate si porni in doua picioare - ca oamenii Motanul incaitat (2) Pe vremea aceea, in taré domnea un rege cAruia ji placeau la nebunie potarnichile. Padurea era plina de potamichi. ins erau atat de sperioase, incat nici un vanator nu le putea vana. Acest lucru il stia motanul, caruia Ti incoltise in minte un siretlic. Cand ajunse in padure, deschise sacul, il aseza pe pamant si imprastie cdteva gréunte. Apoi trase snurul prin iarb, pana la un gard viu. Acolo se ascunse si astepta. Nu trecu mult timp si potarnichile venira, alergand. Ele gasira grauntele, incepura sa ciuguleascd cu sarg si intrara in sac. Cand furd destule in sac, motanul trase de snur, puse i merse glont la castelul regelui “La rege", raspunse motanul scu “Esti nebun, un motan la rege!” striga indignat paznicul “Lasa-I s& mearga, zise altul. Regele se plictiseste deseori. Poate ii face placere s4 vada motanul.” Asadar motanul fu ldsat sa intre. Cind ajunse la rege, se inclin adanc si zise: “Maria ta, stapanul meu, contele, te saluta i iti trimite aceste potmichi. De-abia le-a prins cu latul’ Regele se mira de potarnichile grase $i frumoase gi nu mai putea de bucurie. Dadu porunc ca motanului sd i se dea din vistierie atata banet cat putea duce cu sacul. “Du-i asta stapanului tau si multumeste-i pentru cadou’ Bietul fiu de morar sedea acasé la fereastra, isi sprijinise capul in maini si se gandea intristat: “Acum am cheltuit si ultimii mei bani pe cizmele motanului. Ce-ar putea el sa-mi aducd?”. Atunci intra motanul, arunca sacul din spinare, il deschise si arata feciorului de morar aurul “Poftim aici ceva pentru cizme, spuse el. Regele {i transmite salutari si-ti mullumeste pentru potarnichi”. Bineanteles, fiul de morar se bucurd de bogatile aduse In timp ce motanul se descalta, povesti pe indelete cum pusese mana pe aur. Apoi adauga: “Ai acum mult aur, dar maine incalt din nou cizmele, pentru cA trebuie sa devii si mai bogat’. “Ah, da, adauga el, regelui i-am spus cd esti De acum incolo, incaltat cu cizme, motanul mergea zilnic la vanatoare de potamichi pentru rege. Si de fiecare data fi aducea feciorului de morar aur. Cu timpul ajunse atat de indragit la curtea regelui, incat intra si iegea din castel dupa bunul lui plac. 67 Motanul Incailtat (4) Intimp ce motanul se incdilzea in bucatarie, intra vizitiul regelui injurand: “Chiar acum vroiam s& ma intind si eu un pic, cand iata c& trebuie s-I plimb pe rege si pe printesd de-a lungul lacului” Cand motanul auzi aceasta, fugi acasa si fi spuse stapanului sau: “Daca vrei s8 devii conte si sa fii bogat, vino repede cu mine la lac si fa baie in el” Feciorul de morar nu stia ce s& spuna. Asa ca facu precum zise motanul. Merse cu el la lac, se dezbracd gol-pusca si sari in apa. Motanul lua hainele feciorului de morar si le ascunse. De abia facuse acestea, ca sosi caleagca cu regele si printesa Motanul se posta in mijlocul drumului si incepu sa se planga: “Ah, prea milostive rege! Ascultati ce s-a intamplat! Stépanul meu a sarit in lac sd faca baie. Atunci a venit un talhar si i-a furat hainele, care erau pe mal. Acum domnul conte este in apa si nu poate iesi. Daca mai ramane multa vreme, cu siguranta va raci. Si cine stie, poate o sa si moara! Regele porunci imediat sa fie oprita caleasca si dadu ordin unuia din oamenii sai sa fuga la castel si sd aducd haine regesti. Cu acestea se imbrdca feciorul de morar. li stateau foarte bine. $i pentru ca era tanar si frumos fi plaicu regelui gi printesei. El s-a agezat in caleagca langa cei doi. Motanul incaltat (5) Intre timp, motanul fugi in fata lor. Ajunse pe o pajiste intins4 unde peste o suté de oameni strangeau fanul. “A cui este pajistea, oameni buni?”, intreba motanul. “A Marelui Vrdjitor” “Ascultati, imediat 0 s treaca regele. Dacd intreaba a cui este pajistea, s& raspundeti: a contelui. Daca nu veti spune astfel, o sa fie vai si amar de voi". Apoi motanul merse mai departe si ajunse la un lan de grdu, care tocmai era secerat. “Cui ji apartine acest lan, oameni buni2", intreb& motanul. “Vrajitorului”, raspunsera ei". Auziti, spuse din nou motanul, imediat o sa treacd regele pe aici, daca intreaba al cui este graul, raspundeti: al contelui. De nu, va fi vai si amar de voi". in cele din urma motanul ajunse la o padure mareata, unde lucratorii taiau lemne. Cand motanul ii intreba pe oameni, primi, pentru a treia oar, acelasi raspuns: “Padurea este a Vrajitorului”. Atunci porunci si acestora: “Daca regele intreaba a cui este padurea, spuneti: a contelui De nu, va fi vai si amar de pielea voastra 7. Mai Motanul incaltat (6) Apoi motanul merse mai departe. Oamenii privira in urma lui. Pentru c era atat de aratos si mergea ca un om, pe doua picioare, se temeau de el in curand ajunse la castelul vrajitorului Obraznic, intra, se inciina in fata vrajitorului gi spuse: "Am auzit c& poti sd te transformi in orice animal. Dar spune, oare poti sa te prefaci si intr-un elefant?” - “Nimic mai ugor", raspunse widjitorul si in aceeasi clip aparu un elefant. “Nu-i rau, Zise motanul. Dar pofi sd te transformi si intr-un leu?” - "Bineinteles!”, spuse vrdjitorul. Si in acelasi moment aparu in fata motanului ca leu. Acesta se prefaicu speriat de moarte “De necrezut!, spuse el. Cu siguranté cé esti cel mai mare vrdjitor din lume. Dar nu pot sé-mi imaginez c te poti preface si intr-un animal atat de mic, precum goarecele”. Vrajitorul se simti magulit de cuvintele motanului si spuse: “Ba da, drag pisicuta”. $i deja topaia ca soarece prin camera. Hat! Motanul apuca soarecele $i jl inghiti Motanul incaltat (7) Regele, printesa si contele ajunsera intre timp cu caleasca la pajiste. “Cui apartine fanul?", intreba regele. “Domnului conte!”, strigara oamenii, dup cum le poruncise motanul. lar la lanul de grau si la padure, oamenii raspunserd la fel. “Ei, ei, domnule conte, spuse regele, aveti domenii intinse. Trebuie ca sunteti un om bogat”. In sfarsit, ajunserd la castel. Aici, motanul fi intampina pe trepte. “Maria ta, bine ai venit in castelul stapanului meu, striga el. Domnul conte este fericit de onoarea care i-o faceti". Regele se mira de castelul maret, care era aproape mai mare si mai frumos decat al lui Contele 0 conduse pe printesa, pe scairi in sus, intr-o sal care stralucea si scdnteia de aur si pietre nestemate. Atunci, printesa fu promisa de sotie contelui. lar cand regele muri, feciorul de morar ajunse el rege. Motanul incaltat fu numit de el, drept recunostint’, prim-ministru: 69 [Swat “la uite, taticule, ce se intampla aicil", striga Sebastian cand, odata cu venirea primaverii, el se afla din nou pe pajistea cea mare. “Tat, cine a scormonit pamantul?”. “Ah, spune tatl, o s&-I strangem si o sa-l ‘imprastiem pe straturi!”. “Dar de unde provine? Priveste multimea de mormane! Par niste dealuri mai mici!” - “Da, acesti munti fi datoram cArtitelor’, explica tatal. Acum Sebastian vrea sa stie de ce fac cartitele aga ceva. intre timp, dedesubtul pajistii se intampla ceva. Sotul carti{ spa fara incetare un tunel lung. El adulmecai in ce directie trebuie s-o apuce, ca s& ajunga la sotia sa? “Bun, se bucura el, deci la inceput o portiune spre stanga!”. Lopateaza paméntul in sus si scoate nasul. “Da asta-i mirosul potrivit pentru nunta”, mormaie carta gi sapa din nou, de data asta spre dreapta. Sebastian n-a observat nimic, el isi ajuta tatal s& adune pamantul. Barbatul-cartita a ajuns in fine la sotia luil Sebastian si tatal lui au imprdstiat intre timp toate graimajoarele de pamant. Dar, ici-colo, ca din mana unor fantome, apar altele. Si, dedesubtul lor, este mare veselie, acolo cartitele isi sarbatoresc nunta. In curand 0 sa fie multi pui mici de cértita 70 Culcugul Miti era iubit de toti copii. Miti era o pisica. Nu se stia exact daca Miti era o doamna sau un domn. Intr-una din zile Miti disparu. Aparu doar dupa © saptmana. Si cum arata! Slabise serios de ol. Nu rémase ins mult timp, ci disparu din nou. Comelia si Tibi pornira in cautarea ei: Coborara in beci si cautara in cdmara. Agezara 0 farfurioara cu lapte in fata usii si laptele disparu, ins nici urma de Mii. Cornelia gi Tibi merser sa-gi facd temele. Dintr-o data Mifi reapru. Mieunand, fi privea cu ochi mari si verzi. Ins cand copiii se ridicara, Miti disparu din nou. Tibi zise cd trebuie sd fie vorba de un mister. Trecura din nou cateva zile si iat Miti aparu pe sci, Comelia se ascunse dupa colt. Mifi se furig in sus, Cornelia dupa ea. ‘Ajunsera sus in pod. Acolo era bezna si Cornelia pierdu urma pisicii. A doua zi, copiii urcara in pod si asteptara Dupa un timp, auziré un mieunat incet. Nu venea din cutia de palarii a matusii Maria? Nu se inselasera. Cnd ridicara precauti capacul, © vazura pe Mifti cu trei pisoi, mici si dragalasi, seznd in cutia de palarii Acum stiau cu exactitate: Miti era o doamna! 10. Mai Despre vrabiuta obraznica Fridolina Fridolina era cea mai obraznica vrabiuta de sub acoperis, eta prima la marginea cuibului si privea curioasa in lume. “Stai cuminte in cuib”, ii atragea atentia mama. Dar vrabiuta isi pierdu echilibrul gi zbura drept pe pajistea cu papadii “Ce frumos este!, se mir ea. Aici raman’ Bineinteles cd nu rmase pe pajistea cu papa Pe zi ce trecea, zbura tot mai bine si, curand, zbura pe cele mai inalte hornuri. Cel mai mult ii placea sa stea pe casa unde locuia micuta Leni. Pentru c&, daca ciripea un cantecel vesel, ea fi punea grdunte pe pervaz Vara trecu. intr-una din zile, pe acoperigul de alaturi, stéteau doua randunici si povesteau despre o cilatorie lung. "Am sa viu si eu!”, zise obraznic Fridolina. Randunicile rasera. in dimineata urmatoare avura insé o mare surprizé! Vrabiuta veni in zbor cu multe, multe frunze multicolore in pene. “M-am gatit pentru c&latorie, zise ea, si Leni imbraca rochia cu flori cand merge la matusa Rada’. O randunicd rase: “CAlatoria noastra este mult prea periculoasa pentru vrabiute!” - “Aga, se razgandi vrabiuta, atunci, totusi, rman aici, la Leni”. Ei da, chiar aga curajoas nu era obraznica noastra Fridolina. Cadouri de primavara Chiar cnd primavara era foarte frumoasa, Ana se imbolnavi si trebui s4 ramana in pat. Soarele stralucea cald gi prietenii ei se jucau afara. “Cu siguranta cd m-au uitat", se gandi Ana si-si infunda fata in pernd. Deodata, aude soneria. Radu, Toni, Lena, Titi si Petricd veniserd in vizita “Ce pacat cd nu poti veni afara, 0 compatimira ei. in schimb, ti-am adus ceva”. Radu culesese un buchet de flori pentru Ana, Toni ji darui un borcan in care era o buburuza, Titi fi atarna pe perete un tablou, pe care-! pictase el si Lena fi inmana o cutie _ si-i explica: “In ea am inchis raze de soare, pentru tine. Ele 0 sa te insanéitoseasca’. Doar Petricd nu avea un cadou si statea stingher in camera. Dupa catva timp ei igi luara rémas bun. Petricd ‘insa mai ramase. intre timp se gandise gi el la © surpriza. Lua de pe etajerd o carte, se aseza langa pat sii citi o poveste. Ana, ghemuitd in patut, asculta cu atentie. Dupa doua zile era sdndtoasa si culegea flori, prindea razele soarelui si observa buburuzele. 4 [12.Mai 13. Mai Till Buhoglinda gi barbierul Pe vremea lui Till, frizerii erau numiti barbieri pentru ca zilnic fi barbiereau pe nobili. intr-o zi, Till intdini pe strada un barbier si acesta il angaja pe loc drept calfa. “Vezi acolo, ferestrele acelea mati?, intreba el si arata spre o casa. Intra acolo, voi veni si eu imediat!”. Till nu statu pe ganduri, igi fcu vant si sari pe fereastra in atelier. “Nu poti intra ca toti oamenii pe uga?", il certa sotia barbierului. “Sotul dumneavoastra a spus sa intru acolo unde sunt ferestrele mari!”, raspunse. Barbierul, care toomai sosise, rase si il opri pe Till la el. Nu dupa multa vreme zise: “Taie parul domnului de acolo, care doarme. S& nu-i ramana vreun fir de par”. Till se puse pe treaba. Chiar cand termina, clientul se trezi. Privi in oglinda si csc ochii ingrozit. “Ce-ai facut?” {ipa barbierul. “Doar ce mi-ati spus, réspunse Till. S2 nu ramana un fir de par!” - “Sa dispari aga cum ai venit!”, urla furios barbierul. Atunci, intr-o clipita, Till sari prin fereastra pe care venise. 72 Aventurile Lizei la Serbarea Primaverii Astazi, Liza s-a dus cu tatal ei la Serbarea Primaveril, Cate nu sunt de vazut! “Acolo sunt dinozauri pe cluseil”, striga Liza i tatal o ridica pe cel verzui, cu trasdturile vesele. Apoi Liza se da in leagan si caldreste pe un ponei. Cand trec pe lang standul cu lozuri, Liza vede o minunaté papus@, cu o rochie de culoarea cerului, cu voldnase, $i o palarie mare pe buclele blonde. Langa ea se afla un bilet cu cifra 100. Acesta era premiul cel mare. “Taticule, se roaga Liza, imi cumpefi, te rog, niste lozuri?” - “Da, zise tatal, dar apoi gata’. Si Liza trage trei lozuri din galetica. Primele doud sunt necastigatoare. Il deschide pe al treilea...100! Ura! Liza igi face loc printre oamenii din fata standului. Este foarte emotionata si vrea s-i dea chiar ea omului din stand lozul ei. In acel moment, cineva 0 calcd pe picior. “Aul”, striga Liza si scapa de durere lozul. Valeu, pe jos este plin de lozuri necastigatoare si oricat cauta, ei nu gasesc lozul. Liza plange si tatal sau incearca s8 0 consoleze cu vata de zahar roz. Chiar atunci trece doamna Alina cu cosul ei mare. in el. papusa! “Papusa meal’, striga Liza si doamna Alina rade: “Lozul tau a cdzut in cogul meu; eram langa tine, la stand”. Plina de fericire, Liza strange papusa la piept si rade cu lacrimi: “Nu vrei sd gusti din vata mea de zahar, doamna Alina?” Aventurile lui Miti (1) Pisicuta Mifi ajunge cu o sdritura pe etajera de jos. Ea se migca cu grija printre borcane $i oale. Ce-o fi oare in oala asta? Miti adulmeca si nici nu observa ca nu este singura in camera. Inca n-a descoperit soarecele de pe masa. Dar dintr-o data Miti ciuleste urechile si priveste in jur. Nu s-a auzit un rontait? Ah, acolo dupa cos, se iveste o ureche de soricel! “Aici esti, soricel obraznic!”, striga Miti si dintr-o sdritura ajunge pe masa “S-o sterg de aici cu orice pret!”, gandeste goricelul. Si dintr-o data - vup - o zbugheste pe usa. Miti mai are timp sa vada c duce cu el o bucata de branza Uluitd, pisica priveste in urma goricelului. “Nu- mi scapi tu!”, bomb&ne ea $i iese in casa scarilor. Dintr-o privire a descoperit soricelul aflat pe balustrada. “Hihihil, chicoteste Miti, pun eu laba pe tine!” Sare cate doua trepte o data. Dar ce-i asta? Dintr-o data Miti ramane priponita locului. Covorul fi fuge de sub labe. isi pierde echilibrul si cade pe scar CAteva secunde Miti nu se ridicd. Apoi misca cu grija picioarele si capul. Totu-i in regula! $i o zbugheste din nou dupa soricel! Aventurile lui Miti (2) Ajunsa sus, Miti priveste in jur. Usa camerei copiilor este crépata si ea se strecoara induntru Valeu, cate nu sunt aici pe covor! Usor pentru soricel s se ascunda. Insa Miti nu renunta aga de usor. La inceput cauta in casa papusilor. Nimic! Apoi cauta mai departe sub pat. Nici urma de soricell la uite, din spatele catelusului se iveste codita soricelului! Miti se furigeaza, ridica laba... ins& soricelul fi scapa din nou. Fiuuu!, a iegit pe usa! O zbugheste pe scara care duce spre pod. “Lanaiba, ce rapid e!” el. Urmérirea se desfasoara acum in pod. Situatia devine incordata! Soricelul a iesit, cat ai clipi! - prin geam, pe acoperis. “O sa-ti innod codita!", ameninta Mit injurd Miti si alearga dupa 73 16. Mai Aventurile lui Miti (3) “Prinde-ma intail”, striga goricelul si o zbugheste pe acoperisul in panta, in jos, pana la jgheab. Si ce se intampla acum? Sigur 0 sa ghicesti! El dispare pur si simplu in burlanul jgheabului. Miti priveste derutata. Pana acum fusese siguré ca soricelul obraznic nu fi va scapa. Si acum trebuie s& constate, furioasa, ca soricelul nu este doar obraznic, ci si viclean. “Asteapta!", spune Miti suparata si coboara de pe acoperis. Jos, soricelul se odihneste. “Ahi, spune el usurat, am mai scdpat o data” Nu te bucura prea repede, soricelule, pentru cA pisica e deja pe urmele tale! “lil”, {ipa el speriat, se intoarce cu iuteala fulgerului si fuge in grdina. Miti ramane pe urmele lui. Dar dintr-o data soricelul a disparut ca inghitit de pamant! “Nu-i posibill”, spune Miti indignata. Apoi descoperd pantoful vechi pe marginea cararii “Sa mA uit in el?", se gandeste ea. Hui, soricelul o zbugheste din ascunzatoare! Mifi dupa el incotro? larasi spre casa. Aceasta joac& de-a prinselea le place la amandoi. Le place chiar foarte mult! 74 Aventurile lui Miti (4) Acum ajunge la terasa. Aici, gospodina a pus masa pentru servirea cafelei. Un moment goricelul se opreste si \dulmeca. Mmm, cozonac! $i e deja pe masa. Hii”, chicoteste el rautacios si priveste in jos spre Mii. “Asteaptat”, tipa Miti si intinde laba. Vai, fata de masa! Vesela de porfelan cade! Ce zgomot, ce zorndituri! Miti a impietrit de groaza “S-0 sterg!", este singurul ei gand, pentru cd se aud pasi apropiindu-se. Unde ar fi in siguranta? Dintr-un salt Mifi e in casa. Ce parere ai, cine pageste cu pasi marunti, prin fata ei, de-a lungul peretelui vestibulului? Bineinteles, soricelul! in colt, el se strecoara printr-o gauré sub dusumea. “Hal, spune bucuroasa Miti. In sfarsit stiu unde-i este casuta!”. NAN AEE) Se furigeaz pnd la gaura de goarece si bag& laba, insa in gol. SA fie locuinta goricelului atat de mare? Cu un ochi, Mifi reuseste sd priveasca inauntru. Cate nu sunt aici de vazut! “Are propria cdmaral”, se mira Mit Soricelul ingheata de fricd cand vede uriasul ochi al pisicii, atat de aproape de el. “Ah, se plange el, acum pisica stie unde locuieso!” Insa vizuina lui are mai multe iegiri si soricelul o zbugheste prin una. Miiti priveste si asteapta. Unde o fi soricelul? Dupa catva timp intelege ce s-a intamplat. “Soricelul obraznic mi-a scdpat din nou!”, constata ea. Crezi ci Miti e foarte suparata? Nu, cu siguranta ca nu, pentru cd maine jocul de-a prinselea va continua. Despre grasutul carabus Zumzaila Grasutul crabug Zumzaila privea un fluture care prindea un afig de o tulpina a florii - clopotel. “Mare bal, cu dans, pe pajistea urzicilor’, citi gi intreba el interesat: “Pot si eu s4 partici?” “Nu, nu, e doar pentru fluturi” spuse fluturele si zbura mai departe. “Fluture increzut, bombani Zumzaila, ca tine stiu de multé vreme s& dansez”. $i zburd la croitoreasa, doamna Greier cea cu ochelari: “Poti sé-mi cosi niste aripi de fluture?”, Doamna Greier il privi peste marginea ochelarilor: “Dar ai niste idei ciudate!”. Scoase apoi matase strdlucitoare de paianjen, cusu aripile si le prinse in spatele lui Zumzaila, clatinand din cap. “Acum poti aparea ca balerin’, rase ea, ins& crabusul era deja in drum spre pajistea urzicilor, Acolo zburau nenumérati fluturi multicolor in lumina soarelui si se leganau in ritmul unei melodii, pe care cosagul o interpreta la fluier. In mijlocul acestei adunari pica grasutul Zumzaila! Speriati, fluturii igi luara Zborul, cosagul facu un salt urias, iar Zumzaila se rotea, satisfacut, in cerc. Insa nu se gandi la aripile lui mari si ramase prins intr-o urzica, sub care era instalat bufetul. Se auzi “pleosc!” si cArabugul se trezi pe spate, in mijlocul unei farfurii-runza, plind cu miere! Se zbatu disperat si doi fluturi il trasera afara, chicotind: “Aga li se intampla grozavilor dansatori neinvitali” Serbarea Piticii si-au construit cdsute in padure, in luminisul mare. “Satul nostru-i gata. Vrem sa s&rbatorim evenimentul”, hotarasc ei. Toti ajuta la pregatiri: Trigemenii Gateala, Vioiu si Veselie construiesc un podium pentru muzicanti Cheliuté impodobeste, cu lampioane multicolore, copacii din jurul locului unde se va fine serbarea. Si, bineinteles, se pregateste si masa festiva. Unii se ocupa de fripturd, altti pregatesc supa de zarzavat. Supa este un succes deplin. Chiar si bucatarul zice: “Da, zu c& e extraordinara!” si igi pune inca o portie. insa deodata el adulmeca. “Nu sunt sigur, dar parca miroase a ars’. Atunci se auzi un strigat de ajutor... care inceta imediat. "Pitic prostanac, se auzi vocea lui Bodo, trebuie sa dansezi atat de aproape de foc?”. Incd multa vreme, piticii i animalele au sarbatorit. lar din supa cea gustoasa n-a mai ramas nimic. A fost odata o femeie care-si dorea patimag un copil. Dar ea nu stia de unde sa-l ia. De aceea se duse la o batrana vrajitoare si o intreba: “Nu poti sé-mi spui, cum sa fac ca sé am un copil?" “Ah, pai asta-i simplu, zise vrdjitoarea. Vite aici un bob. la-I si pune-| intr-un vas de flori si ai sa vezi ce iese, deoarece nu este un bob obisnuit”. Femeia multumi din toata inima. Merse acasa si fcu precum ji spusese vrdjitoarea. De indata crescu 0 lalea minunata. “Ce floare frumoasal”, zise femeia si fi séruta petalele. Dintr-o data floarea se desfacu, cu 0 pocnitura puternica. in mijlocul florii sedea 0 fetita mititica. Pentru cA nu era mai mare decat un deget, femeia 0 boteza “Degetica”. jin timpul zilei Degetica se juca pe masa. Sedea pe o petal de lalea si vaslea cu doua fire de par de cal intr-o farfurie cu apa. Noaptea dormea intr-o coaja de nuca captusita si se acoperea cu o petal de trandafir. ‘intr-o noapte, printr-un geam spart intra in casa © broasca urata si mare. “Ar fi 0 nevasta tocmai buna pentru baiatul meu’, zise ea si lud coaja de nuca cu fetifa care dormea. “lat&, {iam adus o nevasta frumoasa, ji zise ea baiatului, Pana cand pregatim locuinta pentru nunta, 0 asez4m pe o frunza de nufar in parau. Aga nu poate sa fuga”. “Cuac, cuac, cuac’, raspunse feciorul. Dimineata Degetica se trezi. Vazu unde este $i planse amarnic. Atunci veni broasca cu fiul ei Ea il prezent pe mirele urat si jilav, Degeticai. Cuac, cuac, cuac!, asta-i tot ce-a putut el sa spuna. Ah, ce-a mai plans Degetical Pestii din parau auzisera totul si le fu mila de Degetica De abia plecase broasca si fiul ei, ca pestii roaserd lujerul frunzei. Acum Degetica plutea cu frunza, pe apa in jos. Departe, tot mai departe, pana in strainatate. Degetica (3) Un carabus ce zbura pe aproape, vazand-o, 0 rpi si se urcd cu ea in copac. Imediat fu inconjurata de carabusi. “Haha, are numai doud picioare!”, rasera ei. “E subtirica la mijloc si nu are antene!” Carabugul se rusina. Repede 0 cobori pe Degetica din copac si o aseza in iarba. Degetica incepu s4 planga, pentru c& se credea urata. Astat toata vara singurica in padurea cea mare. Si-a impletit un pat din fire de iarba si -a agatat sub petalele florilor. Astfel nu se mai temea de ploaie. Manca dulceata florilor si bea roua adunata dimineata pe frunze. Asa a trecut vara si toamna. 7 [ 25. Mai. Degetica (4) Dar dupa aceea a venit iarna rece. Copacii s- au desfrunzit si florile s-au uscat. $i petala sub care era patutul Degeticai s-a zbarcit, iar séraca fetitA dardaia cumplit de frig. in fine, a inceput sa ninga. Fiecare fulg era ca © lopata de z&pada, fiindcd ea era doar cat un deget. Disperata, Degetica si-a pus in spate frunza uscata si a pornit in cdutarea unui adapost cdldut in mijlocul unei miristi acoperite de zapada, ajunse la locuinta soarecelui de camp. Degetica ciocdini sfioasa la usa. Batranul goarece o invita in casa Si pentru cd fetita fi placu, putu s4 rémana toata iarna la el. intr-o zi veni in vizité Cartita, vecinul bogat. Nu-i pldicu Degeticai deloc, desi avea o bland frumoasé, pentru cd nu suferea soarele si florile. Cartita ins se indragosti pe loc de vocea frumoasé a Degeticai. Cand oarecele si Degetica condusera Cartita acasa, gasira in tunelul intunecos 0 randunicé moarta. | Degetica (5) Degelicai ji paru rau de sarmana pasare. Cu siguranta murise de frig. Noaptea, Degetica s- a furigat in tunelul racoros si i-a adus pasarii una din paturile ei. Atunci baga de seama ca inima randunicii mai batea. Datorita caldurii, si- a revenit. Degetica s-a bucurat foarte mult si a ingrijt-o pana la venirea primaverii. Atunci randunica zbura. Cat de mult ar fi dorit si Degetica s& plece! Dar nu vroia sd se arate nerecunoscatoare fata de soarece, asa ca ramase. 26. Mai Degetica (6) Toamna, in timp ce zbura spre sud, randunica a trecut din nou pe la Degetica Soarecele de camp si Cértifa convenisera ca Degetica s se cdsatoreasca cu Cartita Fetiel insa ti era groaza de traiul sub pamant, jn intuneric. De aceea se ageza pe spinarea rndunicii si lunga calatorie incepu. jn tarile calde, unde zburara, soarele stralucea, pasdrelele ciripeau si florile infloreau pe pajist. Ajunsi acolo, randunica o agezé pe Degetica pe o floare minunata $i nu micé-i fu mirarea, cand, din potirul florii iegi un tanar chipes! Era spiridugul florilor. Degetica {i placu atat de mult, incat el ii zise: “Vrei sa fii regina mea?” Degetica spuse bucuroas “Dal” “Nu trebuie sa te mai cheme Degetica, zise el in continuare. O sa-ti spunem Maia’. Primi si o pereche de aripi si incepurd sa zboare Impreuna din floare in floare. De atunci, trdieste fericita ca regina a forilor. Sarmanul Balduin Balduin se afla in inchisoare. Nici nu mai stie de ct vreme. $i nici nu stie pentru ce. N-a facut nimic, n-a comis nici o crima. E la ‘inchisoare de cand un oarecare a venit si La inchis. Pur si simplu pentru c acela dorea asta. Balduin a protestat cat a putut de tare. S-a aparat. A implorat: “Va rog, dafi-mi drumul, nu ma inchideti!”. Nu i-a folosit. Cineva nu se lasa deloc induplecat. E bezna adanea in inchisoare gi nici frunza de castan nu-i place lui Balduin. Nu vrea s& mandnce nimic, vrea doar sé iasa. Singurul lucru pe care |-a aflat Balduin in inchisoare este numele lui. Cineva il numeste tot timpul Balduin. Insa Balduin nu isi doreste un nume, el isi doreste libertatea. Balduin se vaita: “De ce ma tii inchis? Da-mite rog drumul, am nevoie de aer si lumina. Aici nu-mi place deloc’. Dar nimeni nu-t intelege pe Balduin. Sau poate totusi? Dintr-o data, inchisoarea se deschise. Balduin simte soarele cald pe spinarea lui si miroase frunzele verzi, proaspete. Isi desface aripile si carabusul igi ia zborul lar numele sau la uitat foarte repede. 79 Flori de primavara cu burti mari Mihai locuieste cu parinti sai intr-un oras mare, cu blocuti inalte i fabrici. Doar in putine locuri sunt spatii verzi cu gazon si tufiguri. in spatele blocurilor nu sunt gradini, insa la marginea oragului exist cdteva, Domnul Petrescu are acolo o gradina mica. El este vecinul parintilor lui Mihai si, cdteodata, il ia pe baiat cu el. Intr-o zi de primavara, domnul Petrescu ji spune lui Mihai: “Daca ai chef, pot lucra singur o parte a gradiniit” “Ural, striga Mihai entuziasmat. Am sa cresc cele mai frumoase flori!". Domnul Petrescu rade si arata spre lazile cu plante tinere. "De acolo poti s8-ti iei tot ce ai nevoie”, Mihai sapa gradina, pune rasadurile in pamant si le stropeste mereu. Acum trebuie doar sa astepte pana infloresc. De fiecare data cand e cu domnul Petrescu in gradina, ingenuncheaza pentru a le verifica inaltimea. La inceput, florile sale cresc repede. Apoi insa inceteaza si, in schimb, le apar niste burti mari. “N-am sdit flori, se vaita Mihai, ci bulbi de gull!” “Acum imi dau si eu seama, rade domnul Petrescu. Esti un mare crescator de gull $i asa baiatul se pricopsi cu porecla “gulie!” Bine ca nu e un nume de ocar, altfel Mihai s-ar supara rau de tot. “Au’, spune micuta zAna a padurii, Roza, cand e smulsa din vise de un zgaltait nedelicat. lepurele Tup topaie agitat in fata patului ei si spune bosumflat: “Sa stii cd esti o znd lenesa! Toate animalele te asteapta deja la Copacul Primaverii! Doar stii ca fara tine nu putem incepe Serbarea Primaveri!” “Vai, striga Roza speriata. Era sa ratez inceputul primaverii!". Repede isi imbraca minunata rochia de zna si o zbughi cu viteza vantului prin padure. Fugea atat de repede incat Tup abia se putea tine dupa ea. Ajunsa la Copacul Primaverii, scoase bagheta ei aurie, 0 rasuci de noua ori si spuse: "Hola, bola, frunzulité iesi la vedere si cazi" Imediat avu loc minunea: copacului fi crescura multe mii de flori albe. Atunci Roza batu din palme si striga: “Primavara a sosit, serbarea poate incepel”. $i sarbatorird o zi si o noapte. Si exact atat inflori si Copacul Primaverii Apoi florile lui c&zura, vantul le imprastie prin padure si ele se transformara in multe mii de floricele albe, pe care oamenii le numesc anemone. Micul mesteacan ‘intr-un parc al oragului se afla un mesteacan mic cu frunze verzi, gingase. Ins& mesteacanul dorea frunze verzi, el isi dorea ceva deosebit. De aceea, intr-una din zile sopti vantului: "Nu-mi doresc nimic cu mai multa ardoare, decat frunze uri”. De abia isi spuse micul mesteacan dorinta, cd verdele frunzelor lui incepu sa se modifice. Cand soarele lumina ul mesteacan, ele straluciré auriu. Un {rector pipai mirat frunzele de aur. Apoi rupse cateva si le indesd in buzunare. “Ce obraznicie!”, spuse suparat micul mesteacan, ‘ins el nu putea sa se apere. In curand venira tot mai multi cameni din intreaga tara. Fiecare vroia s4 puna mana pe cel putin o frunzé de aur si, intr-o clipité, mesteacanul era golas precum toamna. “Cine m-a pus sa-mi doresc frunze de aur?", se vaita micul mesteacan, foarte nefericit. Insa vantul auzise supararea mesteacanului si il legdna incetisor incoace si incolo. intr-o zi, cand razele soarelui mangaiau micul mesteacan, pe crengile golase aparura primele frunzulite verzi. Se intdlneau de multi, mulfi ani, la busteanul acoperit de mugchi, in padurea deasa. Veneau din toate parle, in toiul noptii. Veneau manatarcile, buretii galbeni si multe alte ciuperci neotravitoare. Ele tinurd 0 adunare. Cea mai mare dintre manatarci conducea adunarea “Dragile mele tovarase de suferinta, zise ea cu voce groasa. Ne-am adunat aici pentru a ne apara si noi odata”. “Bine, asa-i", se auzi din randurile ciupercilor. “Colegelor, zise manatarca, nu ne mai lasam clcate in picioarel” - “Aga este”, o aproba alta “Priviti-ma, de abia am scapat intreaga, ins trei prietene sunt zdrobite la pamant’. - “Asta inca nu e nimic’, zise cu voce pitigaiata un burete galben. “Prietenelor mele le-au tdiat capetele cu un bat", striga alt ciuperca. “Prietenele mele si-au dat duhul sub rofile unei masini’, striga alta, iar alta ciuperca zise: “Un prieten de-al meu a ajuns sub o galeata". $i asa au continuat. Toate ciupercile comestibile voiau sa plece, s& emigreze in alt tinut. “Deci am hotarat, zise manatarca grasa plecdm”. $i plecaré Poate nu au plecat toate, sau poate ele s-au intors, pentru c, din cand in cand, se vad in padure ciuperci scotandu-si capetele din pAmant. Tu n-ai descoperit inca vreuna? 81 1. lunie Lupul si cei sapte iezi (1) A fost odata o capra batrana care avea 7 iezi pe care ji iubea din toata inima. intr-una din zile, i-a chemat pe toti Inga ea si le-a zis: “Dragii mei copii, trebuie s4 merg in cdutare de hrana side aceea trebuie s va las singuri. Sa va ferit de lupul cel rau! Deseori el se preface, dar il puteti recunoaste dupa vocea lui aspra si picioarele negre”. lezii au promis sa nu deschida nimanui usa casei si astfel capra a plecat linistité. Peste scurt timp cineva a ciocanit in us strigand: “Deschideti dragi copii, a sosit mama voastral". Dar iezii au raspuns: “Tu nu esti mama noastra, ea nu are voce atat de aspral”. Lupul a fugit la bacan cerandu-i cret. A inghitit creta gi iaté vocea sa a pierdut din asprime. Din nou s-a prezentat la usa iezilor: “Copilasii mei dragi, deschidefi-mi usa, pentru fiecare din voi am adus cate ceval”. Unul dintre iezi si-a adus aminte de vorbele mamei si a zis celui de afara: “Mai intai arata-ne piciorul tau!" Fara a se gandi mult, lupul si-a ridicat piciorul negru pana la fereastra cdsutei. Vazandu-l asa negru, iezii au strigat in cor: "Nu-{i deschidem usa, mama noastra nu are picioare negre. Tu esti lupull”. 82 Lupul si cei gapte iezi (2) Furios, lupul a fugit la brutar. “Mestere, intinde- mi din aluatul tau proaspatt pe picioare!”. Brutarul s-a mirat de cererea lupului, dar i-a aratat locul unde era aluatul proaspat iar lupul si-a introdus piciorul in aluat. De Ia brutar lupul a fugit la morar. Din usa i-a strigat: “Morarule, presara-mi faina alba peste picior!”. Morarul I-a vazut pe lup cu piciorul umplut de aluat si -a auzit vorbind cu glas inalt, neobisnuit, si in sinea sa se gandi: “Asta are intenti rele!”. De aceea i-a réspuns: “Nu, n-am sd fac ceea ce imi ceril". “Daca n-o faci, am s& te infulec!”, i-a raspuns lupul. Ce i-a rémas de facut morarului? Vrand, nevrand, a indeplinit porunca lupului. ei a a 4 ey amd \ fed A treia oara s-a prezentat lupul in fata casei iezilor, zicand: “Deschideti-mi copii, draga voastra maicuta s-a intors si v-a adus fiecdruia ceva frumos din padure”. Dar iezii au raspuns: “Arata-ne intai piciorul, ca sd fim siguri ca esti mamica noastra’. Lupul a ridicat piciorul acoperit cu aluat $i faina, pana in fereastra. Cand iezii au vazut piciorul alb au crezut ca este intr- adevar mama lor si au deschis usa casei. 3.lunie 4. lunie : i Dar cel care a intrat nu a fost altul decat lupul! Cand iezii Lau recunoscut, au tipat din rasputeri si au fugit ingroziti prin camera. Fiecare a cdutat sd se ascunda undeva, cat putea de bine. Unul s-a tarat sub covorasul cu dungi din fata patului, al doilea s-a furigat in pat, ascunzandu-se sub plapuma. Al treilea s-a urcat in sertarul mare al scrinului iar al patrulea incerca sa se tarascd sub lighean. Ce a facut al cincelea ied? Acesta s-a urcat pe dulap. Al saselea iezisor, speriat cum era, a cdutat, aruncandu-si privirile prin camera, un loc unde s& se poaté ascunde. A incercat sa se térasc sub pat, dar capul ji era prea mare. Si unde s-a ascuns al saptelea, cel mai mic dintre iezi? Fara sa fi fost vazut s-a urcat in dulapiorul ceasului cu pendula, tragand usa dupa el. Lupul i-a gasit pe toti gi ia mancat pe rand. Numai pe iedutul cel mic, ascuns in ceasul cu pendula, lupul nu l-a gasit. Acesta a ramas in viata. Simtindu-se plin si satul, lupul a plecat din casa caprei si s-a culcat pe iarba verde din poiand, sub un arbore. Lupul si cei sapte iezi (4) La scurt timp dupa cele intamplate, s-a intors acasa capra-mama. Ce-i vazura ochii! "Usa de la intrare este complet deschisa", a murmurat ea speriata, presimtind ca se intamplase ceva rau. Intr-adevair, dupa ce a pasit peste pragul usii, a ramas ca traznita. Nici urma de copii. Masa si scaunele erau rasturnate, sertarul scrinului scos afara, ghiveciul cu flori spart in bucatele. Mama-capra si-a chemat copiii pe nume, pe rand, dar nimeni nu i-a raspuns. De-acum era sigura cd numai lupul a putut trece pe aici si numai el i-a mancat copili, Mama-caprd, plngand dupa copiii ei, a incercat s-i mai strige o data pe nume. Si ce s& vezi! Cand a strigat numele celui mai mic ied, a auzit un glas jalnic: “Mama draga, sunt ascuns in dulapiorul penduleil”. Imediat capra l-a scos din ascunzatoare, sdrutandu-| si imbratigandu-| ledul i-a povestit mamei cum a reusit lupul sa-i prinda si s8-i infulece pe toti cei sase frati ai sai. Mama-capr a plans mult: “Bieti mei copii”, se vaita fara incetare. Suparata cum a fost, a fugit afara cu iedul dupa ea 83 Lupul si cei gapte iezi (5) Cand au ajuns in poiand, lupul era culcat sub un arbore. Sfordia atat de tare incat tremurau ramurile. Capra-mama s-a furisat cu grijé pana langa lup si se pregaitea sé-si infiga coamele in pantecele lui... dar deodata a vazut cd in burta lupului se migca ceva! “Poate mai traieste vreunul dintre copii’, s-a gandit ea. L-a zgaltait ugor pe lup, dar acesta sfordia dormind dus Atunci capra-mama I-a trimis pe iedutul cel mic ‘in casa sa-i aduca ac, ata si foarfece. Inarmata cu acestea, capra mama i-a taiat lupului burta cu foarfecele. Chiar dupa prima taieturd s-a ivit capsorul unui iedut $i pe cum taia mai departe, sdreau pe rand tofi cei gase iezi din burta lupului. Erau toti vii si nevatamati, fiindca lupul, in lacomia sa, ii infulecase pe de-a-ntregul Ce bucurie mare pentru capra-mamai Si-a Imbraisat i sArutat copiii plangand de bucurie. A umplut apoi cu bolovani burta lupului sia cusut-o la loc. 84 Lupul si cei sapte iezi (6) intre timp, capra-mama ii intreba: “Cum s-a putut intmpla una ca asta? Nu |-ati recunoscut pe lup dupa voce?". “La inceput I-am recunoscut, a povestit un ied, dar a doua oara cand a venit, glasul su a fost subtire de tot" “Chiar aga? Si cum a fost cu picioarele lupului?”, a intrebat mama-capra din nou. “Ei si la asta ne-am gandit, a povestit altul dintre iezi, Prima data lupul a trebuit sa ne arate piciorul si pentru c era negru nu i-am deschis usa”. $i iedutul cel mic a completat: “Dar dupa aceea a mai venit 0 data si ne-a ardtat un picior alb. De aceea iam dat drumul in casa!” “Ticdlosull”, spuse mama-capra. Cand lupul s- atrezit, s-a ridicat greoi. Si pentru ca ji era sete, a vrut sa fuga pana la fantana, sa bea apa. Dar de la primul sau pas, pietrele din pantecele sau se loveau intre ele si faceau un zgomot neobisnuit. Uimit, lupul s-a gandit: “Ce hodorogeste oare in burta mea? Am crezut ca sunt sase iezi dar acum s-aude de parca ar fi bolovani!”. Cu greu s-a tarat lupul pana la fantand. Dar cand s-a aplecat peste marginea fAntAnii ca sA bea apa, pietrele din pantecele su au tras cu capul inainte, in fantana, unde s-a inecat. Cei sapte iezi, ascunsi dupa un tufig, au urmarit intreaga intamplare. lar cand lupul a czut in fantana au iesit din ascunzatoarea lor si au pornit o hora in jurul fntanii, impreuna cu mama lor, cantand fericiti “Lupul a murit!. Greierasul intr-o seara frumoasa gi calda de vara. greieragul isi lua vioara si se ageza pe o piatra, pe malul unui parau, si incepu s cAnte o melodie inceata, minunata. in momentul in care se auzi aceasta melodie, in padure se facu 0 liniste totala. Din toate partile veneau animalele i, stand in jurul muzicantului, ascultau in mare liniste, pline de admirajie, sunetele fermecate. in fiecare seara greierasul dadea un concert si astfel in padure s-a instalat linistea si pacea Dar intr-o seara melodiile greierasului nu s-au mai auzit prin padure si nimeni nu-si putea explica unde a dispdrut deodata micutul greier. Singur ariciul observase cum a fost prins greierul si inchis intr-o cutie intunecoasa de catre un baietel. Cu ariciul in frunte, animalele au pornit spre casa in care locuia acel baietel. Pe pervazul ferestrei casei vazura cutia, deschisa. Greierul, aflat in cutie, era foarte trist si nu mai vroia sa cante la vioara. li lipseau padurea si prietenii sai, animalele. Vulpea s-a furisat tiptil in cas si |-a salvat pe greier din temnita sa. El s-a urcat pe spatele vulpii si ea La scos pe usa afara. Si astfel cei doi, impreuna cu celelalte animale, s-au reintors in padurea lor, iar greierasul a cantat la vioara toata noaptea. $i pentru c era fericit, si cntecele lui erau mai frumoase ca altadata. Toate vietatile padurii i ascultau in cea mai deplind liniste. a = . : 8. lunie Relu gi Nelu Relu si fratele séu mai mic, Nelu, se joaca in gradina. Dupa un timp, Relu fuge la mama sa, ud leoarca. “Vai de mine! In ce hal esti!”, striga mama uluita. Nelu tace pentru ca, cu toate ca este incd mic, stie cA nu este frumos sa parasti Banuind ceva, mama il ia pe Nelu de mana si se duce cu el la Relu, pe care il gaseste cu stropitoarea in mana, “Tu Lai...?", incepe mama, dar nu sfarseste intrebarea pentru ca este curioasa ce va zice Relu. Acesta spune serios: “Cred ca inca nu a folosit la nimic’. Mama nu intelege ce vrea sé spund Relu “Eu l-am udat bine de tot pe Nelu ca s creasca mai repede!”, explicd Relu foarte multumit de sine. Mama abia igi stapaneste rasul. Apoi arata spre un trandafir: “Rely, ifi mai aduci aminte ce mic era cand |-am sadit? Plantele se alimenteaza cu apa necesara prin rdacinile lor, iar daca nu ploua venim in ajutorul lor sie udaim. Noi oamenil ins nu avem radacini, nu e aga?” E randul lui Nelu sa izbucnesca in ras. Dar Relu este putin dezamagit. De fapt, a avut de gand sd se stropesca pe sine, sd creasca si el mai repede, ca sé-i cumpere parintiio bicicleta albastra, 85 Petrisor si trecerea de pietoni Petrisor este un visdtor. Din aceasta cauza parintii sai isi fceau cateodata griji. Pentru cd, stiti bine, este periculos s4 mergi pe strada visand! intr-una din zile, Petrigor a vrut sa-si viziteze prietenul. Petrigor il lua sub brat pe frumosul sau mascarici din stofa si plecd spre el. Dar pentru ca iar mergea visand, a pornit pe trecerea de pietoni fara a se asigura din dreapta si stanga. Deodata, aproape de tot, auzi un scartait strident de frana! Petrigor s-a speriat, mascériciul i-a céizut de sub brat, iar el a sarit inapoi pe trotuar. Pe strada era oprit un camion. Rogu de manie, un barbat gras isi scoase capul pe fereastra si tipa la el: “Nu poti fi atent, visdtorule?!”. De fapt tipa aga numai din cauza ca era foarte speriat. Cand s-a convins ca lui Petrigor nu i s-a intamplat nimic, isi vazu mai departe de drum. Petrigor ridica mascarriciul. Dar vai, cum ardta! Turtit si murdar! Plangand, Petrigor se intoarse la mamica lui si-i povesti cele intamplate. "Bine ca nu ti s-a intamplat tie nimic, spuse ea, speriata si alba ca varul, pe mascarici il reparam noi”. De atunci, Petrisor a promis: “Cand voi mai porni pe trecerea de pietoni, am sa ma asigur de fiecare data in stanga si in dreapta si iar in stanga!” Intr-o gradina veche, minunata, statea Eduard, piticul gradinii. Se credea frumos foc, cu scufita sa rosie cu mot, scurta albastra si pantalonii negri. De cand se stia a stat tot sub tufigurile de liliac. singura data n-a stat acolo, si asta s-a intémplat cam aga: cnd orologiul din turnul din apropiere batea miezul noptii, Eduard se trezea, Atunci ji era dat sA se plimbe 0 ord intreaga prin gradina Putea sa faca tumbe pe gazon, sd facd baie fantana sau sa asculte radioul La ora 1 fix insa, vraja se risipea si Eduard trebuia s& stea din nou pe locul sau obisnuit, sub tufigul de liliac Intr-o noapte, dandu-se in leagn, pantalonii sai frumosi s-au agatat de o agchie si s-au rupt. Atunci a batut orologiu! ora unu din noapte, vraja a incetat, iar el a ramas nemiscat it leagan. Dimineata urmatoare uimirea gradinarilor a fost mare “Cum oare a ajuns piticul gradinii pe leagan?” L-au luat si -au dus inapoi sub tufigurile de liliac. Ruptura de pe pantalonii sai n-a observat-o ins& nimenit 11. lunie Cum a evacuat Till Buhoglinda o casa Till Buhoglinda lucra la un comerciant si trebuia sa plece cu stapanul sau. “Incotro sa man, stapane?”, intreba Till. “Drept inainte si nu te uita inapoil”, fu raspunsul comerciantului Inainte de a urca urmatoarea colina, Till taie pe furis hamurile. Cobori apoi din caruta explicand: “Noi doi suntem prea grei pentru animal”. Cand incepura sa urce colina, hamurile se rupsera de tot, cdruta se opri in sant si comerciantul c&zu din caruta. Comerciantul tipa si striga din rsputeri, dar degeaba, Till nu-si intorcea capul ‘Ajuns acasa, a dus calul in grajd, iar stapanul sau n-a avut incotro decat sa faca drumul inapoi pe jos. "Maine imi evacuezi casa”, fi porunci lui Till. Dimineata urmatoare, abia plecase comerciantul din casa, ca Till incepu sa evacueze casa. Scoase in strada vesela, mobila si alte lucruri din casa. “Oare ce sa fie?", se mirara vecinii. “Ce faci, pentru Dumnezeu?’, striga comerciantul. “Ceea ce mi-ati poruncit, raspunse Till linistit. Evacuez casa” Autobuzul rosu al circului oferul autobuzului rogu facea zilnic drumul de la marginea orasului pana in centru. Autobuzului ji placea foarte mult aceasta ruta. El aducea copii la scoala, barbati si femei la locul de munca sau in piata oragului. Autobuzul era fericit cand avea ocazia sa transporte multa lume. Fireste cA era foarte batran. Stergatorul de parbriz era defect, chiar si vopseaua rosie se cojea de pe el. intr-o zi soferul a primit un autobuz nou. Cel rosu a ajuns la fier vechi, unde, in cele din urma, ajung toate masinile. Autobuzul nostru era foarte trist. Intr-o zi un barbat se tot invartea pe lng automobilele vechi depuse aici, ajungaind sila autobuzul rogu. “Ei, imi placi mult! De tine ma pot folosi, zise barbatul, eu sunt clovnul circului si am urgenta nevoie de un autobuz. Cu el pot sa transport copiii cdrora le pot arata cate ceva din farsele mele”. Bucuria era de partea autobuzului. “Da, zise clovnul, te iau! Maine vin sa te iau. O s& primesti perdele frumoase la ferestre si culoarea rosie {i-o voi improspata". Autobuzul era acum foarte fericit. De bucurie, din ochiul drept al farului din fata, i s-a prelins 0 lacrima. Clovnul insa n-a observat-o. $i chiar daca ar fi observat-o, nu si-ar fi crezut ochilor. 87 14. lunie Pe cerul albastru se plimba un nouras mic, alb. Else transforma cnd intr-un crocodil, cand intr- un iepuras. “Uitati-va, acolo sus zboara iepurasul de Pasti’, exclamau copiii, jos pe pamant, Atunci norul-mama, mare si gri, care astazi avea serviciul-ploaie in localitatea invecinat, se narui deasupra padurii si-| dojeni pe nouras: “Te rog, lasa-te de glume, invaté mai bine plouatul!”. Nouragul se rusina si se las in jos, in gradind. Acolo, stand pe un scaun, Nuti tocmai isi baga degetul intr-un borcan cu gem de pe masa gradinii. in acel moment venea si bunica din cas. Dar nourasul o acoperi pe Nuti cu umbra sa, iar bunica n-apuca sa vada nimic. Nouragul porni vesel mai departe in ciregul d-nei Simona, zari trei strengari. Revoltat, nourasul se umfla si deodata incepura s& cada stropi de ploaie din burticica lui, mai multi, tot mai multi, pana ce o adevarata aversé ii alunga pe strengari din cires. “Am reusit s& fac sA ploua! Am reusit!", se bucura nourasul gi se intoarse la marele nor-mama, care, desigur, il va lauda. 88 De ce poarta pi mot i scufite rogii cu Copiii de pitici Pim. si Pum locuiau in satul Piticilor, aflat la marginea padurii. Erau intotdeauna gata sa faca pozne vesele. Odata se jucau de-a ascunselea prin ierburile inalte, cu toate ca parinti le interzisesera aceasta. Tot jucdndu-se, s-au indepartat de casa, nemaiputand gsi drumul inapoi. Timpul trecea gi parintii erau ingrijorati. Intregul sat a pornit in cdutarea lor, dar fara rezultat. Daca nu i-ar fi gasit un iepuras care i-a dus acasé la el, intmplarea ar fi putut avea un sfarsit tragic. A doua zi mamele-pitici se sfatuiau: “Ce putem face ca sa nu se mai intample aga ceva?” “Sa legam copiilor mici clopotei la gat’, zise una, “S4 coasem tuturor copiilor scufite colorate cu mot’, isi dadu cu parerea alté mama. De aceasta propunere toate mamele au fost entuziasmate. Astfel au ajuns piticii s4 poarte scufite cu mot. Raliul (1) intr-o dimineata, Bodo, seful piticilor, fi adund pe toti in mijlocul satului. “Ce parere aveli, sA organizam un raliu? Poate in jurul colinei din padure”. Extraordinar! O idee minunaté! Piticii sunt entuziasmati “Luam gi noi parte”, strigaré gemenii Gateala, Vioiu si Veselie. “$i noi! La fel si noi!”, se inghesuira gi altii “Bineinteles cd automobilele de curse ni le construim noi”, spuse Cheliuta. Dar ce rau fi paru mai tarziu cd a facut aceasta propunere. Tot timpul trebuie sé-i urmareasca pe gemeni la lucru, pentru a-si putea construi propriul automobil ‘Saptaméani de-a randul au mesterit piticii. intre timp, Bodo cu cdteva ajutoare, a pus la punct pista. “Cineva trebuie sa stea pe partea cealalt& a colinei, la bifurcarea drumului, pentru a in- dica drumul", spuse el. Dar cine vrea sa facd asta? Toti vor sa urmareasca raliul. “Fie, suspina in cele din urma harciogul. © fac eu, dupa ce voi fi inchis agentia mea de pariuri”. Raliul (2) in sfarsit a sosit ziua cea mare a cursei. Bodo da semnalul de start si automobilele pornesc ca din pusca. De la bun inceput gemenii au un avans marcel. Cheliuta insé merge incet in urma celorlalti. “Hahahal, rade un arici. Oare ajunge cu rabla sa pana la tint&?”. Putin mai tarziu Cheliuta pierde capacul de la portbagaj La bifurcarea drumului asteapta harciogul Pentru siguranta, Bodo a pus si un indicator “Spre linia de sosire”. Vrruum! Vajaie gemenii prin fata lui. lute ca fulgerul harciogul intoarce indicatorul de drum. Vine si Cheliuta cu rabla sa. Care dintre ei continua oare pe drumul cel bun? “Ura! Bravo!, striga publicul la linia de sosire. Cheliuta e invingatorull”, “Eu?”, Cheliuta nu intelege. Gemenii au fost doar inaintea sa! Ei sosese ins mult mai tarziu. “ Cum de am luat directia falsa la bifurcatie?”, se mira Gateala. Bodo se uita banuitor la harciog pentru 08 i se pare ca acesta zambeste hoteste, bucurandu-se de ceva. Spectatorii striga in continuare “Bravo, Cheliuta!” 89 17. lunie Cand canta cucul “Vine unchiul Cazimir!" Catt fuge in intampinarea sa. “Mergem la iaz s& hranim pestii?’, il intreba ea. “Bineinteles, vino!”. Fug pe cararuia de pe cAmp pana sus in deal. Unchiul Cazimir rupe un fir de iarba. “Ce vrei sd faci?”, il intreba Cati Unchiul ia firul lat al ierbii intre cele dou degete mari, il duce la buze si... "Fiuuuul”. Apoi face ca 0 cucuvea, apoi ca un cerb. Cati e uimita Cate mai stie unchiul Cazimir! De aceea ji este cel mai drag unchi de pe lume. Cati nu cunoaste pe nimeni sa iba un asemenea unchi “Liniste, ascultal, zice deodata unchiul Cazimir. Asculta, cAnté cucul! Primul cuc in acest an!” Cati asculta cu atentie iar unchiul cauta prin buzunare. “Ce cauti?’, vrea sa stie Cati “Ei, unde am... unde am..." in sfarsit si-a gasit punga cu bani si o scuturaé din rasputeri “Stii, i spune unchiul, cand canta cucul trebuie s-ti scuturi pungulita, atunci va fi mereu plina& cu bani. Da, e bine sa fii bogat. Eu imi scutur puriga intotdeauna cand aud cucul cantand prima data in an”. “Si, esti bogat?”, intreba Cati. La aceasta intrebare unchiul Cazimir zambeste si spune: “Vino, ne asteapta pesti 90 Fluturasul colorat, admirat de toata lumea, zbura prin padure. Tare mult ar fi vrut feriga s&-t invite, sa-i fie oaspete, dar fluturagul isi facuse deja un alt plan. “Mai bine ii fac o vizita narcisei cea zvelta si celorialte floricele de primavara’, isi zise el Se zbenguia printre flori, isi deschidea larg aripioarele si se bucura de razele caldute ale soarelui. Se simtea foarte bine stand pe o floare frumos mirositoare, band nectar si lasandu-se leganat. i erau cu mult mai dragi razele calde ale soarelui decat padurea umbroasa Fluturasul nu a observat norul gros si intunecat ce aparuse pe cer, acoperind soarele. Un vant puternic, ce faicea sa tremure florile, il trezi brusc din reverie. Cazura primele picaturi de ploaie, iar fiorile isi inchiseré repede cupele. Pentru fluturasul nostru venise timpul s8-si caute un adapost. Zbura direct in padure, inapoi la feriga. “Vite, aripioarele mele sunt asa de grele din cauza ploii. imi dai voie sa stau sub frunzele tale late si SA ma usuc?”. “Vino, vino!, zise feriga. Imi place s& am musafiri, chiar daca uni ma viziteaza doar cand dau de greu! he Printre poiene, la umbra unor copaci, un paraiag vioi curgea susurand. Pe cele dou maluri gaseai tufiguri de soc. Sub unul dintre aceste tufisuri locuia soricelul Rontaila, un soricel foarte curios din fire. Intr-o dimineata, tocmai rontaia o coaja de cascaval, cnd vazu ceva rosu licarind printre rémurele, ceva care se apropia incet. “Trebuie sd vad ce este", se gandi soricelul cu- rios. Arunca coaja de cagcaval si fugi cat de repede putu inspre paraiag. Dar aici nu vazu mai nimic din cauza ierburilor inalte Vazandu-l, 0 broscuta de pe mal striga’ “Atentie!”, agitandu-si bratele verzi in semn de avertizare. Dar Rontailé n-o auzi fiindca vazuse acel ceva rosu. Pe apele paraului plutea un geamantan rou cu papusi. Soricelul, surprins, daédu drumul ramurii pe care statea si cézu, cu capul inainte, in gol Dar ce minune! Soricelul nu pica in apa, ci exact pe geamantanul cu papusi. “Ai mai avut o data noroc’, zise broscuta ce se apropia inotand, dorind dea primul ajutor. Ea il ajuta pe Rontaila sa iasd la mal, iar acesta ii muttumi rusinat. Da, da! Asa ti se poate intémpla daca esti prea curios! O minge in cdutarea unui prieten Intr-o zi mingea cea mica gi rosie nu mai avea chef sa se joace cu Calin si pur si simplu a pornit la drum, saltand din loc in loc. “Ce frumos este sé fii liberal", exclama. Salta prin poiene, sari peste pietre si ramuri, se arunca intr-un parau si se l4sa dusa de ape. in curand ins simti ca- i lipseste un prieten. Vazu in iarba o pruna gio intreba: “Vrei tu sd-mi fii prietena?”. "Nu, nul, raspunse pruna, mai bine stau la soare si ma incalzesc’. Mingea se rostogoli mai departe si ajunse la un mar rosu. “Esti rogu si rotund ca mine, vrei sa ne jucdm?”. “Nu, rase marul. Daca ma rostogolesc devin in unele parti moale si putrezesc mai repede”. Dupa scurt timp zari un con de brad pe 0 ramura. “Coboara si joacd-te cu mine’, ii striga mingea. "Nu, nu! Acolo jos 0 s ma calce in picioare”, se impotrivi conul Micutul Tino a auzit conversatia si s-a apropiat in fuga. “Alo! Minge, vreau sa fiu prietenul tau’, ji spuse el. Aceasta facu de bucurie un salt in aer. Seara i s-a permis s doarma langa patul lui Tino. “Totusi, copiii sunt cei mai buni prieteni’, gandi mingea si, multumita de noul ei prieten, adormi indata Vin bunicii Mama fine o scrisoare in mana. “Bunicuta si bunicul sosesc cu trenul de amiaza", zice ea, foarte emotionata. *Minunat!, se bucurd Clara si Misi. Dar nu avem prajitura si nici flori...". “Flori aducem din poiana! Sa culegem un buchet de flori multicolor, spune mama, dar numai de la marginea drumului,altfel clea iarba” Micutul Misi se uita dupa un fluturas: “Ce fluturas mare”. “Este Ochiul Paunului’, suréde mama. Dar unde este Clara? Nu poate fi vazuta nicdieri. “Clara, Clara”, striga ei. Dar nu raspunde nimeni, Mama igi face deja griji. Deodata zaresc fetita stand langa un tufis, cu 0 coronita de flori pe cap. “De ce nu ne-ai raspuns?’, vrea sa stie mama. Clara murmura: “Sunt si eu 0 floare, iar florile nu vorbesc” “Ei, acum acasa cu voi", rade mama Timpul in poiand a trecut atat de repede incat atunci cand ajung acasa este aproape amiaza. Jn fiecare clipa pot sosi bunicii. Clara ia scrisoarea de pe masa. Cum deja stie sa citeasca, ea silabiseste: “Ve-nim_ mi-er-curi mamico, astazi este doar marti!”. “Cum asa? Nemaipomenit! Atunci mai am timp si pentru o prajiturd!”. “Si noi te ajutam!’, striga copilasii. “Cred gi eu, pofticiosilor, dar intai trebuie sa udati florite” 92 Zebra cu puncte A fost odata o zebra. Aceasta nu avea dungi ca celelalte, ci avea puncte negre pe tot corpul Din aceasta cauza celelalte zebre radeau pe seama ei. “Hahaha, iat vine zebra cu pistrui’, strigau toate. De aceea zebra cu puncte era mereu trista, apleca capul si fugea din apropierea celorlalte. A incercat de toate ca sa ajunga si ea cu dungi. Se duse la doctorul rinocer, se informa la pantera neagr si, dupa sfatul girafei, se plimba doua saptamani in sir, la miezul nopti, sub clar de luna. Dar nimic n-a putut-o ajuta. intr-o zi_se intalni cu un elefant batran. “Oh!, spuse acesta. Ce frumoasa esti! Eu cunosc numai zebre cu dungi’. Admirand-o, se roti in jurul zebrei iar aceasta, incurcatd, rosi toata “Ca mine exist numai una singurd...” Toate o priveau acum cu gura cascata Dupa un timp, una dintre zebre ii spuse stingherita: “Noi nici nu am stiut cd poti dansa asa frumos’. lar celelalte ziceau: “Nici nu este important cum arati pe dinafara, lucrul principal este sd nu te indepartezi de noi, ci s te joci cu noi”. $i astfel zebra cu puncte a ajuns totusi sa se imprieteneasca cu cele cu dungi. 24. lunie Baba Dochia (1) O vaduva avea doua fete, una frumoasa gi hamica, cealalta urata si lenesa. Dar vaduva 0 iubea mai mult pe cea mai urata si lenesa, fiindca era fiica ei legitima Cealalta trebuia sa faca tot ce era mai greu prin casa, iar seara statea la fantana, langa drumul de {ara, torcdnd pana-i curgea sange din degete. Intr-o zi s-a intamplat ca fusul plin cu land toarsa s-a umplut de sange si, cAnd fata se apleca, ji cazu din mana in fantand. Sarmana fat se duse plangand la mama vitrega si i povesti cele intamplate. Dar mama vitrega o ocari si ji porunci: “Daca ai lasat s8 cada fusul in fantana, va trebui sé-I si scoti de acolo!” Fata se intoarse la fantana plangand in hohote si, in marea sa durere, sari in fantana isi pierdu cunostinta iar cand se trezi era culcata pe iarba intr-o frumoasa poiana. Baba Dochia (2) Multe mii de flori erau in poiana. Fata merse 0 bucata de drum incercdnd sa se orienteze. Ajunse la un cuptor plin cu paine, iar painea striga: “Scoate-ma, scoate-ma, ca sd nu ard complet. Sunt deja bine coapta!” Fata apuca lopata de paine si scoase toata painea din cuptor. Mergand mai departe, ajunse la un pom plin cu mere. Acesta-i zise: “Te rog, scutura-ma, scutura-ma! Merele mele sunt toate coapte” Fata scutura bine pomul, pana cazurd toate merele Merse mai departe si ajunse la 0 casuta din a cérei fereastra isi scotea capul o baba batrana. Fata se sperie de baba cu dintii ei lungi si dédu s@ fuga. Dar batrdna striga dupa ea: “Nu te speria, copila draga! Ramai cu mine si ajuta- ma in casa Daca esti harnicd 0 s8-ti mearga bine la mine. Trebuie ins& s& ai grij4 de patul meu, sa-l aranjezi si s&-I scuturi zilnic. Cand cad penele din pernele mele, jos pe pamént ninge, fiindca eu sunt Baba Dochia’. 93 Fiindea baba vorbea asa frumos, fata consimti s lucreze pentru ea. De felul ei era harnica i ordonata si scutura patul babei asa de bine incat penele zburau din el ca fulgii de zpada Purtandu-se pe placul batranei, ducea o viata bund a ea: nici un cuvant urat si in fiecare zi primea mancare buna Dar, cu timpul, o prinse dorul de casa si zise: “Chiar dacé am aici o viata atat de buna, totusi nu pot ramane pe mai departe. Mi-e dor de mama gi de sord-mea si ag vrea din nou sa fiu cu ele’ Baba Dochia raspunse: “Ai dreptate! $i pentru ca tot timpul m-ai servit cu devotament, vreau s te duc chiar eu’. lua pe fata de mana si merse cu ea pana la 0 poarta mare. Poarta se deschise siin momentul in care fata trecu prin ea, 0 ploaie de aur o acoperi in intregime. “Aceasta sa fie rasplata pentru hamicia ta’, zise Baba Dochia. Apoi poarta se inchise, iar fata se pomeni din nou pe pamant, aproape de casa mamei sale. Dadu fuga acasa. Cand ajunse in dreptul fantanii, cocogul strigé: “Cucurigu!, fiica noastra aurita s-a intors imbogatital” 94 Baba Dochia (4) Mama si sora o primira prietenoase pentru ca era toata acoperita cu aur. Cand mama auzi cum a ajuns fiicd-sa la aceasta bogattie, avu o singura dorintai: s-o ajute pe fiica sa urata si lenesa sa ajunga la fel de bogata. De aceea ea fu silita s sara in fantana. Se trezi si ea pe frumoasa poiana si facu acelasi drum ca sora ei Cand ajunse la cuptor si painea o ruga: Scoate-ma, ca s& nu ard de tot, sunt in intregime coapta!”, fata lenesa i-a raspuns: 'N-am chef s ma murdaresc!" si isi continua drumul pana ajunse la mar. Cand acesta o ruga: “Scuturé-ma, merele mele sunt toate coaptel”, ea fi raspunse: “Nici prin gand nu-mi trece, mi-ar putea cadea vreun mar in cap" Si merse mai departe Ajunsa la casa batranei, nu se sperie, pentru cA stia din povestirile surorii ei de dinti lungi ai babei. Se duse direct la batrana gi se invoi ca servitoare. Prima zi fata igi dete silinta gi o asculta pe Baba Dochia si batrana fu multumita de ea. Dar din a doua zi a inceput sd leneveasca, a treia zi mai mult iar ziua urmatoare nici nu a mai vrut sA se scoale din pat. 27. lunie Baba Dochia (5) Nici patul batranei nu- mai facu cum trebuia si nici pemele nu le mai scutura bine De aceea batrana se plictisi de ea si o elibera din serviciile sale Fata nu era deloc suparata, era sigura ca i se va intampla la fel ca surorii sale si va cadea si asupra ei aurul Baba Dochia o conduse la poarta. Cand insa fi trecu pragul, in loc de aur se revarsa deasupra ei un:cazan plin cu smoala “Aceasta este plata pentru servicile tale’, spuse Baba Dochia si inchise poarta. Fata lenesa veni acasa acoperita de sus pana jos cu smoala. Cand ajunse in dreptul fantanii, cocogul canta: “Cucurigu, fiica noastra cea smolita s-a intors nefericita!” Smoala a ramas bine lipita de ea. Desi s-a straduit s& scape de smoala, nu a reusit, trebuind s-o poarte tot restul vieti Vaporasul de noapte buna! ‘Noapte bunt’, striga Felix si se duse in ca- mera sa, scoase toate animalele din plus si se agaza cu ele in pat. “Mergem acum pe mare. Voi sunteti marinarii iar eu sunt capitanul”, explica el, Ursuletul Teddy, cel cu urechea rupta, poate sta lang Felix. Paula, gainusa galbena din plus, sta in fata si urmareste bataia valurilor. Felix se balanseaza usor. “Sunt valurile”, le explica el celorlalti. Dar Milly soricelul se vaicdreste: “Vreau inapoi pe raft!”. “Prea tarziu, am pornit deja’, spune Felix. Deodata Paula, gainusa din plus, tipa strident “Valurile se inal, iar pe bolta cerului sunt nori negri si grei! Felix se balanseaza mai tare si agita plapuma Un tablou cade de pe perete si Teddy zboara spre usa camerei: “Ajutor, am cazut in apa mormiie el. Se intredeschide putin usa si mama se uit uimita in camera. “Mamico, repede, Teddy a cdzut peste bordul vasului! Salveazi Mama ridica ursuletul si il inveleste impreuna cu Felix in plapuma. “Noapte buna, capitane Felix’, ii sopteste ea la ureche si il saruta [aa ane 30. lunie Aventura poneiului Penny Poneiul brun Penny statea in poiana si se gandea: “Tare ag vrea sa stiu ce este in spatele colinei aceleia”. $i iaté-, galopand deja in susul dealului. In spatele colinei era un sat cu o piata mare. Acolo, un barbat tocmai monta un carusel. El ageza céluseii din lemn, ornamentati cu fiori colorate, pe o platforma care se invartea Poneiul zise omului: "Ag vrea si eu sa ma invart cu cluseii’. Dar omul rase: "Nu am nevoie de tine! Ai pielea urata, bruna. Penny dadu fuga la un pictor. Acesta il vopsi in alb si deasupra ti vopsi flori multicolore. Cand omul cu caruselul il vazu astfel vopsit, zise: “Bine, poli s4 lucrezi pentru mine”. Asa se faicu ca poneiul Penny se invartea impreuna cu cAluseii din lemn pe acordurile muzicii. Au venit multi copii i toti vroiau s&-1 incalece pe Penny pentru ca era cald si moale. O saptamana merse totul bine. Dar veni vremea cAnd ploaia tua cu galeata si spala vopseaua de pe Penny. Rusinat, poneiul a disparut, lar c&nd copiii intrebau de el, omul cu caruselul le spunea: “Mergeti dincolo de colina. Acolo in poiana va asteapta poneiul, se va bucura vazandu-va". Si asa a si fost. Papagalul Lori se zvarcolea prin colivie pentru ca Mit vroia din nou s&-I supere.”Asteapta numai, tip Lori, daca o sa ies de aici, 0 sa-ti arat eu tie! Intr-o zi, usita coliviei si fereastra erau deschise. “Svarrr! - gi Lori se pomeneste in gradina, in parul cel batran. “Cum ag putea eu s-o enervez pe pisicuta?, isi bate capsorul. Aha, am gasit! Zbura pe o oala cu vopsea rosie si isi baga piciorusele in vopsea. Apoi zbura pe banca din gradina, unde era intins la uscat puloverul nou, alb, al Getei. Pe acest pulover topai fericit, apoi se piti in spatele tufigului de trandafiri, asteptand-o pe Geta. “Miau, miau", o imita Lori pe pisica. “Vai de mine!”, exclama Geta privindu-si puloverul patat, ce mi-ai facut, Mit? “Mit, acum poli sa te astepti la orice din partea Getei”, chicoti Lori. Dar deodata il insfaca cainele Belo si! scutura de-i zburara penele. Speriat de moarte, Lori se smulse din ghearele cdinelui si se intoarse inapoi in colivia sa, Zburlt, se ghemui pe bara, si isi propuse sA nu mai faca rau nimanui Printul fermecat (1) A fost odata un rege foarte intelept, care avea © singurd fiica intr-o zi, fata de rege se duse in padure si se aseza langa o fanténd racoroasa Jucdria ei preferata era o minge de aur. O arunca in sus si o prindea din nou, tot timpul. Acest joc ii placea foarte mult Odata, pe cand se juca asa, mingea zbura foarte sus. Fiica regelui intinsese mdinile s& o prinda dar mingea ji scp din maini si c&zu in apa. Speriatd, fiica regelui privi in fantana. Aceasta insa era atat de adancd, incat nu i se putea zri fundul Atunci incepu sa planga. “Ah, suspina ea, daca ag mai putea avea mingea, as da orice pentru ea: hainele mele, nestematele, perlele, tot ce am!” Printul fermecat (2) Pe cand printesa se jeluia astfel, un broscoi scoase capul din apa si zise: “Domnita, de ce bocesti asa?". “Ah, zise ea, broscoiule urat, poate tu pofi s ma ajuti! Mingea mea de aur a cazut in fantanal”. Atunci broscoiul zise: “Periele, nestematele si hainele tale nu le vreau. Dar daca ma accept ca prieten, daca ai ingdui s& stau la masa langa tine si s& mananc din talerul tau de aur, daca ai ingadui s& dorm in patutul tau si daca ai incepe sa ma iubesti, atunci am sa-ti aduc inapoi mingea”. Fata regelui isi zise in sinea ei: “Ce tot indruga nerodul asta de broscoi? El trebuie sa ramana in apa. Dar poate reuseste totusi sd-mi aduca mingea’”. De aceea incuviinta repede. “Iti fagaduiesc tot ce ai cerut, zise ea broscoiului, dar adu-mi intai mingea inapoi”. Broscoiul baga capul in apa si se scufunda in fantana Cat ai bate din palme, iesi iar la suprafata. El aduse mingea si o azvartli in iarba. Repede, printesa fugi si o ridica. 97 3. lulie Printul fermecat (3) Cat de bucuroasa era fiica regelui ca-si recapatase jucaria iubita! Si, de atata bucurie, nu se mai gandea deloc la fagaduiala facut Fugi fericita cu mingea acasé. Broscoiul striga in urma ei: ‘Printeso, asteapta-mai! la-ma si pe mine! Mi-ai promis!” Dar ea nu se sinchisea de strigtele lui. Atunci broscoiul sari pe treptele fantanii si o urma pe printesa “Stail Asteaptd-ma!”, striga el mereu Ea se intoarse o data, dar nu se opri, ci fugi mai departe. in ziua urmatoarea, cand fiica regelui era la masa, ea auzi ceva urcdnd scarile. Plici-pleosc! Plici-pleosc! Imediat cineva batu in usa si zise: “Domnito, deschide-mil”. Alerga intr-acolo si cdnd deschise usa se trezi cu broscoiul in fata ei Se sperie, tranti repede usa si se ageza din nou la masa Regele baga de seama ca inima ii batea tare, asa cd o intreba: “Ce te-a ingrozit asa?’ “Afara este un broscoi urat, zise ea, care mi-a 8008 ieri mingea de aur din fantnd. -am promis ‘in schimb ca va fi prietenul meu. Nu credeam ‘insd cd poate iesi din ap. Acum e in fata usii si doreste sa intre”. 98 Printul fermecat (4) Broscoiul batu a doua oara la usa si striga tare si deslusit: "Hai, deschide usa, Fata de-mparat! Ai uitat cuvantul Care mi -ai dat leri, cand la fantana Mi te-am ajutat?... Hai, deschide usa, Fata de-mparat!” Atunci regele zise sever. “Daca ai faigaduit, tine-ti fagaduiala. Du-te si deschide broscoiului usa". Fata se supuse si broscoiul intra inauntru, sarind, pana in dreptul scaunului ei Cand ea se afla din nou la masa, el striga Ridicd-ma si agazéi-ma lang tine”. Domnita se codi, ins regele ii porunci s8-i indeplineasca dorinta. CAnd broscoiul fu asezat la masa, el zise: “Acum trage-mi talerul tau de aur mai aproape, s& mancam améndoi din el". Si ea se vazu silitA 88 0 faca si pe asta Printul fermecat (5) Dupa ce broscoiul se satura, el zise printesei: “Acum sunt obosit si vreau sd dorm. Du-ma in odaita ta si fa patul, ca s4 ne culcam". Cand auzi aceasta, fiica regelui se sperie. Se temea de pielea rece a broscoiului si de abia avea curajul sa-! atinga. $i acum s& doarma in patul ei! Incepu sa planga amarnic si nu vru sa faca cum cerea el Regele se manie si ii porunci sa facd precum fagaduise Neavand incotro, ea trebui sa asculte de tatal ei chiar daca in sinea ei era foarte suparala. Apuca broscoiul cu dou degete, il duse sus, in cAmaruta ei, si il puse intr-un ungher. Apoi se intinse in patutul ei Curd insa broscoiul se apropie topaind si zise: “Sunt ostenit, vreau s4 dorm si eu la fel de bine a si tine. la-ma sus in pat, cd de nu, te spun tatalui tau!”. Printul fermecat (6) Domnita se faicu foc si para. Apuca broscoiul, dar in loc sa-l ageze langa ea in pat, cum ceruse el, il izbi cu toata puterea de perete si striga “O s&-mi dai pace acum, broscoi urd!” jinsa broscoiul nu cazu lat, cum crezuse ea. Din contra, deodata, in fata ei statea un fecior de crai, tanair gi chipes. EI Ti povesti cum fusese vrajit de o vrdjitoare rea $i iat, acum scdpase de blestem cu ajutorul ei! Ce mirata fu fica regelui, si ce fericita, pentru cA feciorul de crai ji pléicea foarte mult. Acum ei nu-i mai fu prea greu sa-si tind fagaduiala. $iasa, broscoiul cel urat, transformat in chipesul fecior de crai, deveni sotul ei iubit. 99 Printul fermecat (7) A doua zi dupa nunta sosi o caleasca frumoasa, tras de opt cai. Cu ea veni slujitorul feciorului de crai, credinciosul lonica Acesta fusese atata de intristat de transformarea stépanului sAu_in broscoi incat, de teama sa nu-i plesneasca inima de durere, si-o strnsese in trei cercuri de fier. ‘Acum venise ca sd-| duca pe stapanul sau in regatul parintesc. Fata regelui se urca in mreata caleasca, feciorul de crai se ageza langa ea si credinciosul lonica se sui in spate, plin de bucurie ca stapanul lui scdpase de blestem Dupa ce merseré 0 bucata de drum, feciorul de crai auzi o trosnitura inapoia lui Se sperie, se intoarse si striga: “lonicd, nu cumva s-a rupt trésura?”. lonica réspunse: “Fil stépane linistit, la un cere ici a plesnit, Ce-mi tinea inima strans, ‘SA nu mor de-atata plans; Cand un biet broscoi erai, Si sub vraja grea zaceai.. Inca de doud ori auzi feciorul de crai trosniturile si de fiecare data crezu ca se rupse caleasca Erau insa cerourile care se desprindeau din jurul inimii lui lonica, care nu mai putea de bucurie ca stapanul sau scdpase de urgia blestemului si cd era acum fericit impreuna cu sotia lui. 100 mai Pe o mare intins se afla o insula stancoasé. Acolo locuiau, de o mie de ani, multe sirene vesele, care se tineau numai de nazbati: ‘ntr-una din zile, una din ele prinse o raza de soare, aluneca in valuri si inotd spre palatul regelui mari. Tiptil, ea se apropie de printul marii, care dormea intre corali si anemone de mare, intr-o scoica, si-| gadila cu raza de soare la nasuc, pana ce acesta strénut - “hapciu!” Regele marilor se apropie manios: “Ti-ai pierdut mintile, sirené neghioaba? Doar stii ca aici in impardtia noastra intunecata, racim imediat daca ne atinge o raza de soare!”. Drept pedeapsa pentru obraznicia ei, regele 0 tansforma pe sirena si, prevazator, si pe sora ei, in dou soparle verzi. Aga s& ramana pana ce printul va scpa de guturai! De atunci zburda multe sopéirle verzi pe insula, pe stancile fierbinti sau prin iarba. Din intamplare stiu ca un guturai al unui print al marilor tine o mie de ani si acestia se implinesc peste o saptamana. Rila lepurila A fost odata un iepuras. Vara dormea sub tufa de ienupair iar iarna avea un culcus confortabil, din fan, in magazia de lemne din spatele cotetului de gaini De aceea, cele doudisprezece gaini si cocogul multicolor il stiau bine, Dar iepuragul nu era incantat de pasdri. Cotcodacitul si cantatul cocosului tare il deranjau. Cand nu incetau cu “gaga’ si ‘cucurigu’, fugea in zig-zag printre ele, ludnd curbe atat de bruste incat gainilor le zburau zmocuri de iarba pe deasupra capetelor. De aceea, gainile i] numeau -cateodata- “Eu nu sunt badaran! Eu sunt un iepuras'”, striga el atunci suparat. “Esti foarte needucat! De ce sari aga slbatic printre noi sine murdaresti din cap pana in picioare, de avem nevoie de cateva ore sa ne curatém?” “De-aia, zise iepurasul. Cateodata larma voastra e foarte greu de suportat. Atunci ma infuril”. “De acum incolo, promise cocogul, 0 s cnt doar dimineata si seara’. “Si noi, cand vom face un ou, vom cotcodaici foarte incet, il asigurara gainile” “Atunci nici eu nu voi mai fugi printre voi, iar voi nu-mi veti mai zice badéran!”, spuse iepurasul multumit, iar codita lui se migca vesela incoace si incolo. 10. lulie Gogosile umflate Un spiridug minuscul se numea Umfci, pentru c& reusea sa se umfle foarte tare. Odata Umfiici sedea pe zahamita, in bucataria doamnei Paulina, care facea gogosi. Ce pasionant era! $i ce miros! Doamna Paulina puse 0 bucata de aluat in tigaie si imediat se auzira sfaraituri. Intoarse apoi gogoasa si chiar atunci sund cineva la usa “Cine-i?’, strigd ea deranjaté. Era doamna Barta, care, ct era ziua de lunga, palavragea si stia totul despre toti “Stit ultima noutate, doamna Paulina... incepu ea $i fu deja in mijlocul bucatariei. O, gogosile astea bune, neaparat vreau sa gust din ele...” Mai departe nu reusi s4 spund nimic, pentru c& Umflici cobori de pe zahamnita, se strecura intr- © gogoasa si ... se umflé. Gogoasa umflata ura pe coafura cu carlionti artistici ai vecinei. ‘asss!", Umflici dadu drumul aerului, apoi se auzi “placi", si doamna Barta se trezi cu gogoasa lipité de cap. Urland, ea fugi, iar ‘oamenii de pe strada rasera de ea. $i doamna Paulina radea. Aproape ca uit s& mai faca gogosile. Nu reusea insa sa-si explice fenomenul. Doar Umflici sedea de mult pe zaharnita si-si balabénea picioarele. 101 Pe pajiste Dupa amiaza, dupa ce cursurile gradinitei s-au terminat si iepurasii mai mari, care merg deja la scoala, si-au facut temele de casa, se string cu totii pe marea pajiste cu flori La inceput iepurasii zburda pe pajiste dupa pofta inimii. Se joacd prinsa sau fug dupa fluturi Toti se distreaza! arc aveai o minge!”, zice Tup lui Top. Exact!" striga Top. Se formeaza repede doud grupe. incep iepurasii mai mari. “Prinde-o!” ", striga unul spre celaialt Acum pot arata celor mai mici ce iscusiti sunt. Apoi se joacd toti cu mingea. Dintr-o data mamica lui Tup striga: “Cu totii in casa, e tarziul” “Asa repede?”, se mira iepurasii. Timpul a trecut mult prea repede! “Sa aduci si maine mingeal”, mai striga Tup, la despartire, catre Top. 102 S-a intamplat intr-o fierbinte zi de vara Sebastian era de mai multe ore pe drum. Obosit si transpirat, se agezd sub un cires sd se odihneasca. Se descalta, isi scoase sosetele si se sprijini de trunchiul copacului. “Ah, ce bine-i!", gemu Sebastian. Apoi privirea iifuatrasa de ciresele coapte, rosii, care atarnau imbietor deasupra lui. Daca ciresele ar fi cat doviecii... se gandi el. Atunci n-ar trebui sa depunem atata efort, pentru a culege o mana de cirese, ci am putea museca hotarat dintr-o singura cireasa! Pe cand Sebastian se gandea, ciresele crescura, devenind uriase. Vru sa se ridice, sA culeaga una. Se auzi insa un zgomot in frunzis si o cireasa, mare cat un dovleac, cazu pe piciorul lui Sebastian. “Au, aga-mi trebuie!”, zise el in gaind, apoi incet, schiopatand, o lua din loc. Cand se intoarse si privi inapoi, ciresul avea din nou cirege mici, dulci si rosii 13. lulie Till invata un magar sa citesca Intr-e zi Till Buhoglinda sosi intr-un oras gi ise’ “Pot s invat orice, pe oricine!”. “O sé-i aratam noi acestui laudaros!”, spusera suparati invatati: Cumparara un magar, il dusera la Till si-l intrebara: “Poti oare sa-l inveti pe acest magar 8 citeasca?" — “Bineinteles!, raspunse Till. O sd dureze cam douaizeci de ani. $i printre altele, doresc sa fiu platit pentru munca mea grea’. Invatatii au fost de acord, ba ji dadura chiar un avans lui Till Acesta trase la un han, duse magarul in grajd si isi procura o carte cu file groase. O puse inaintea magarului pe o lada si presara graunte de ovaz intre toate paginile, in afara de ultimile doua. Magarul observa acest lucru. Pentru a ajunge la ovaz, intorcea foile cu botul. Cand nu mai gasi ovaz, striga puternic: "I-aa! |-aal”. Till a repetat aceasta de nenumarate ori cu magarul, apoi ji chema pe invatati. Magarul nu primise de mancare toata ziua. infometat, rasfoia foile i. Si cum nu dadu de ovaz, striga iarasi: aa! aa!" - “Auziti, -ul si A-ul le stie deja! spuse Till. Atunci invatafii isi d&dura seama ca Till igi batuse joc de ei Unde sunt ochelarii bunicului? Lena se bucura de venirea week-end-ului. il va petrece la bunicul ei. Acesta fi citeste intotdeauna povesti frumoase si captivante, cAteodata, toata dupa amiaza. Asta ji place mult Lenei. Ea il asculta cu placere pe bunic. De aceasta data ins, cand il roaga: “Bunicule, te rog citeste-mi ceva", bunicul spune: “Ti-ag citi cu mare placere, dar nu-mi gasesc ochelarii MA ajuti sd-i caut?”. “Bineinteles’, raspunde Lena gi incepe imediat s4 caute. In fotoliu, sub canapea, sub covor, in cogul cu lana. Nimic! Nu se vede nici urma de ochelari. “Cum s& ajunga in cogul cu lana?, intreba bunicul amuzat. Doar nu crosetez!". Ochelarii nu sunt nici in baie, nici pe noptier, nici langa ziar. “Poate ca sunt pe frigider’, zice Lena. “Nu cred, bombane bunicul, dar hai sa te ridic s te uit”. Si atunci Lena gaseste ochelarii Unde credeti? Pe nasul bunicului! 103

S-ar putea să vă placă și