II. Secolul al XX-lea ntre democratie si totalitarism.

Ideologii si practici politice n Europa

1. VICTORIA DEMOCRATIEI

"Democratia a trecut ultima si cea mai grea dintre probe si triumfa acum n ntreaga lume", declara, la sfrsitul Primului Razboi Mondial, omul
politic italian Giovanni Giolitti, unul dintre principalii reprezentanti ai liberalismului n Italia. Giolitti se nsela, deoarece pe ruinele Imperiului arist
aparuse deja, n octombrie 1917, primul regim totalitar al secolului al XX-lea (cel sovietic), iar n deceniile urmatoare regimuri totalitare, fasciste sau
comuniste, se vor instaura n numeroase tari din Europa, Asia si America Latina. Partidele si regimurile totalitare au fost principalii adversari ai
drepturilor omului si democratiei ntre 1917 si 1989, iar nfruntarea dintre democratie si totalitarism este una dintre principalele caracteristici ale
secolului al XX-lea.
Sfrsitul Primului Razboi Mondial nu a reprezentat numai victoria militara a Statelor Unite ale Americii, Frantei si Angliei mpotriva Germaniei si
Austro-Ungariei, ci si o victorie a democratiei: marile imperii multinationale s-au destramat, monarhiile seculare rusa, germana si austro-ungara au
fost nlaturate. Anul 1918 reprezinta apogeul ideii nationale n Europa Centrala, locul imperiilor multinationale fiind luat de state nationale - Germania,
Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Regatul Srbo-Croato-Sloven (lugoslavia din 1928), Finlanda si statele baltice. Noile state au adoptat fie
regimuri politice republicane, fie monarhia parlamentara, n cazul Iugoslaviei. Adoptarea votului universal si reformele agrare consolideaza regimurile
democratice, mai noi sau mai vechi, din Europa. n Anglia (1918) si n Statele Unite ale Americii (1920) sufragiul universal devine o realitate, dreptul la
vot fiind extins si asupra femeilor.

a) Caracteristici generale ale evolutiei regimurilor democratice din Europa . La ncheierea Primului Razboi Mondial, regimurile
democratice s-au instaurat n unele dintre statele nou constituite n centrul si estul Europei, asa cum a fost cazul Cehoslovaciei. Totusi, perioada
interbelica a fost dominata de instituirea, inclusiv n noile state europene, a regimurilor autoritare sau dictatoriale (Polonia,Iugoslavia, Austria etc.).
Regimurile democratice, bazate pe principiul separarii puterilor n stat, vot universal, alegeri libere, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti,
pluripartidism, s-au consolidat n tarile nordice, precum Danemarca, Suedia sau Norvegia, si n cele mai multe state din vestul Europei. n timp, s-au
manifestat diferente n abordarea problemelor economico-sociale, potrivit modelelor democratice consacrate.
n secolul al XX-lea are loc o confruntare ntre regimurile democratice si cele totalitare. n timpul primului razboi mondial principiile democratiei
liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa ncheierea acestuia statul cauta sa
mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter economic sau social. Totusi, democratiile parlamentare din statele nvingatoare se
consolideaza. n cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, S.U.A. - pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confrunta
dupa razboi, electoratul a adus la putere partidele de dreapta: Partidul Conservator n Anglia, Blocul National n Franta, Partidul Republican n S.U.A.
Acestea au promovat o politica economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la nmultirea actiunilor revendicative. Mai mult, n
S.U.A. republicanii promoveaza o politica izolationista n plan extern, protectionista (pe plan economic) si puritana cu accente xenofobe (pe plan
intern). Regimul politic ramne cel prezidential, puterea presedintelui fiind controlata de un parlament bicameral. Dupa ce cstigasera alegerile din
1912 si 1916, democratii se recunosc nvinsi de republicani n 1920. Aceste partide vor domina scena politica pna la marea criza economica din
1929-1933. Alaturi de liberali si de conservatori, pe scena politica britanica apare Partidul Laburist. Alegerile din 1920 sunt cstigate de Lloyd George,
care conduce un guvern de coalitie alcatuit din conservatori si liberali. Alegerile ulterioare au asigurat nsa alternanta la putere.
Viata politica a celei de-a III-a Republici franceze este mai tumultuoasa: existenta unui mare numar de partide induce un anumit grad de
instabilitate. Deceniul al treilea a fost dominat de coalitii cu un contur politic nedefinit (Blocul National si Uniunea Nationala). Acestea au inclus forte
politice eterogene, de la dreapta moderata la stnga moderata, scopul politic principal fiind blocarea accesului la putere al extremelor politice care
ncepusera sa-si faca simtita prezenta imediat dupa ncheierea razboiului.
n Europa centrala si rasariteana prabusirea marilor imperii (german, austro-ungar si rus) a fost urmata de aparitia unor state cu regimuri
politice liberal - democratice. Consolidarea sistemului democratic depindea n aceste state de rezolvarea a doua probleme cheie: cea agrara si cea
constitutionala. Noile state introduc, ntre 1919 - 1921, legi care, cu mici diferente, prevad desfiintarea marii proprietati n schimbul despagubirilor si
redistribuirea pamntului catre tarani. n acelasi timp guvernele elaboreaza constitutii democratice. Gravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat,
rivalitatea dintre partide, ambitiile conducatorilor si lipsa de experienta a electoratului, au dus la deteriorarea mecanismelor constitutionale si la
concentrarea puterii n minile executivului. n aceste conditii viitorul democratiei este tot mai mult legat de personalitatea sefului statului: daca acesta
respecta regulile constitutionale, regimul respectiv evolueaza n sens democratic, cum a fost n Cehoslovacia. n schimb n alte state, ca de exemplu
Polonia, evolutia a fost spre autoritarism.
La scara globala, asigurarea pacii parea un fapt realizabil. Punnd n opera principiile securitatii colective, pentru prima data n istoria
umanitatii majoritatea statelor lumii erau reunite ntr-o singura organizatie internationala, Liga Natiunilor (1919). Principalul tel al noii organizatii era
asigurarea pacii si a securitatii internationale prin respectarea principiilor dreptului international si al tratatelor internationale. n pofida ezitarilor si a
dificultatilor ntmpinate dupa cinci ani de razboi, democratia parea consolidata. Oare asa sa fi fost?
Marea criza din 1929 -1933 pune n dificultate democratiile liberale, care se confrunta cu grave probleme economice si sociale. n timp ce n
state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia, Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau n Cehoslovacia, unde regimurile democratice
supravietuiesc, n altele- Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia - se instaleaza regimuri autoritare.

b) Liberalismul traditional si criza de dupa 1918 . Sfrsitul crizelor politice si militare reprezentate de Primul Razboi Mondial nu a
nsemnat nsa sfrsitul tuturor crizelor. Regimurile politice democratice au ntmpinat reale dificultati de adaptare la provocarile lumii postbelice.
Miscarile sociale, frustrarile create de rezultatele tratatelor de pace, fenomenele economice negative aparute n anii imediat urmatori ncheierii
razboiului puneau sub semnul ntrebarii viabilitatea vechilor principii liberale. Crizele politice majore generate de victoria sovietelor n Rusia - revolutia
spartakista de la Berlin (1918-1919) si proclamarea Republicii Sovietice Ungare (1919) - au fost cu greu solutionate. Europa si lumea ntreaga erau
amenintate de extremismul politic.
Paradoxal, prima sursa a viitoarelor crize politice au fost tratatele de pace ce ncheie Primul Razboi Mondial. n toate cele cinci cazuri, tratatele
continuau distrugerea fostilor adversari, de data aceasta prin mijloacele diplomatiei. Cazul cel mai flagrant era cel al Germaniei, declarata unic vinovat
pentru declansarea razboiului si obligata nu numai sa plateasca uriase despagubiri de razboi si sa abandoneze orice pretentii coloniale, dar si sa
renunte complet la propria armata. Germania pierdea 13% din teritoriu, 12% din populatie, 48% din minereurile de fier, 15% din productia agricola si
10% din industrie. Frustrarea poporului german este alimentata si de criza economica, de inflatia galopanta si de ocuparea de catre francezi a zonei
demilitarizate a Ruhrului (1923). n aceste conditii, tnara republica de la Weimar (1919-1933 , a reprezentat baza juridica a regimului democratic
instalat in Germania in primul deceniu al perioadei interbelice) facea cu greu fata att ofensivei extremei stngi, ct si celei drepte n curs de
constituire.
Desi se numara printre statele invingatoare, Italia era departe de a fi o sursa de stabilitate. n timp ce comunistii marcheaza precaritatea
situatiei economice prin greve de proportii (1920), fortele ultranationaliste fasciste nu ezitau sa-si afiseze violent nemultumirea att fata de tratatele de
pace care nu ofereau Italiei toate teritoriile anterior promise, ct si fata de ascensiunea stngii.
Serioase probleme economice si sociale au existat nsa si n statele nvingatoare. Inflatia, cresterea lenta a salariilor, reconversia industriei
militare conduc la marile greve ale anilor 1919-1920. Admiratorii revolutiei ruse (1917) devin tot mai activi n Europa de Vest, determinnd, pe de o
parte, scindarea partidelor social democrate si aparitia celor comuniste, iar pe de alta parte lovituri de forta de genul "revolutiei spartakiste".
Liberalismul traditional parea sa nu gaseasca solutii pentru aceasta noua si complexa realitate economica, sociala si politica. Semnele
declinului sau ncep sa prinda tot mai evident contur n ntreaga Europa.
Demisia lui Lloyd George (1922), "topirea" liberalilor n diversele grupari de forte care aveau sa conduca Germania, Italia sau Franta,
ponderea tot mai mare pe care o au n viata politica partidele populare, cele socialiste, comuniste sau nationaliste sunt numai cteva dintre
argumentele care pot fi aduse n acest sens. Desi situatia liberalilor romni era mai buna, acestia reusind sa-si impuna programul politic, concurenta
partidelor aparute dupa razboi era tot mai acerba.
Boom-ul economic american al anilor '20 si cei ctiva ani de crestere economica, de atenuare a problemelor sociale si de crestere a
consumului ce au urmat (aproximativ 1923-1928) pareau sa readuca ncrederea n solutiile oferite de liberalismul traditional. Declansata chiar n
patria "laissez-faire-ului", marea criza economica a anilor 1929-1933 avea sa dea acestuia lovitura de gratie.

2. IDEOLOGII SI PRACTICI TOTALITARE

Totalitarismul.Un regim politic totalitar se caracterizeaza prin:

intreaga putere apartine unei singure persoane sau a unui numar restrans de persoane,care o exercita prin intermediul unicei formatiuni
politice admise(Partidul Fascist in Italia,Partidul National-Socialist in Germania,Partidele Comuniste);
puterea e exercitata prin teroare prin intermediul politiei politice( Gestapo in Germania nazista , NKVD in Uniunea Sovietica, Securitatea in
Romanie etc.)Totalitarismul a generat un urias spatiu concentrationar format din inchisori,lagare de munca si de exterminare,in care erau
aruncati opozantii regimului;
controlul statului asupra mijloacelor de informare ,prin care masele populare erau indoctrinate politic;
cenzura presei;
este admisa o singura ideologie nationalismul agresiv sau rasismul in cazul fascismului sau nazismului,marxism-leninismul in cazul
comunismului;
in consecinta,drepturile si libertatile cetatenesti sunt incalcate; urmarea acestor incalcari au fost crimele impotriva umanitatii: Gulagul
sovietic,Holocaustul caruia i-au cazut victime evreii.

Practica politica.Cu exceptia nazismului,in Germania,celelalte regimuri totalitare au fost instaurate prin violenta.Odata ajunse la
putere,regimurile totalitare au condus prin teroare;adversarii lor politici erau urmariti fara crutare,asasinati ori internati in lagare de concentrare,unde
erau supusi unui regim de exterminare.Practicile antidemocratice au constituit o trasatura comuna a tuturor regimurilor totalitare.Rolul propagandei
era cela de a demonstra calitatile exceptionale ale conducatorului,iar invatamantul si educatia erau subordonate obiectivului de formare a unui om
nou,profund atasat idealurilor regimului politic totalitar.

In perioada interbelica,in Europa au fost instaurate,in mai multe state,regimuri totalitare.Secolul al XX-lea a cunoscut doua tipuri principale
de astfel de regimuri:
cele fasciste in Italia,Germania (unde a fost cunoscut sub numele de nazism sau national-socialism ),Ungaria,Spania,Portugalia etc;

cele comuniste prima tara comunista a fost Rusia (Uniunea Sovietica), urmata,dupa al Doilea Razboi Mondial de statele din Europa de
rasarit (Polonia,Ungaria,Cehoslovacia,Bulgaria,Romania,Iugoslavia,Albania,Germania rasariteana), unele state din Asia (China,Coreea de
N,Vietnam), America Latina (Cuba).

a) Idei si regimuri totalitare. Scaderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reactiile fata de modul cum s-au
pus bazele pacii au condus la aparitia unor miscari extremiste si la instaurarea, n multe state europene a unor regimuri dictatoriale. n acest context
si fac aparitia ideologiile extremiste: fascista, nazista si comunista. Ungaria(1920) si Italia(1921) sunt cele care dau tonul,constituindu-se intr-o
alternativa atat in raport cu regimurile democratice,cat si cu dictatura bolsevica de esenta marxist-leninista.
Cele doua razboaie mondiale au stat la originea aparitiei si proliferarii miscarilor si regimurilor totalitare. Dupa 1918, au aparut miscari politice
fasciste mai nti n tarile nvinse n Primul Razboi Mondial: Germania (1919), Ungaria sau Bulgaria (1923), ori nemultumite, ca Italia (1919), de
beneficiile teritoriale si politice obtinute n urma conflictului. Partide cu caracter fascist au aparut si n Romnia (1927), Spania, Portugalia, Belgia,
Marea Britanie, Franta. Toate aceste miscari afisau un nationalism agresiv, erau profund antiliberale, iar multe dintre ele - Partidul National-Socialist n
Germania, Partidul Apararii Rasei n Ungaria, Legiunea Arhanghelului Mihail n Romnia - erau antisemite. Partidele fasciste ntrebuintau n mod
obisnuit violenta n spatiul public, iar unele aveau si o componenta paramilitara. Violentele de strada si asasinatul politic au fost practicate de toate
miscarile fasciste. n unele tari, partidele fasciste au ajuns la putere ntre cele doua razboaie mondiale (Italia 1922, Germania 1933), iar n altele,
precum Slovacia, Romnia sau Ungaria, acestea au fost aduse la putere n ajunul sau n timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu sprijinul direct
al Germaniei lui Hitler.
Dupa cucerirea puterii n Rusia de catre bolsevici n 1917(promotorii bolsevismului fiind Lenin si Trotki), au aparut numeroase partide
comuniste pe toate continentele, nsa pna n 1945 doar n doua tari - Uniunea Sovietica si Mongolia - au existat regimuri comuniste. Spre deosebire
partidele fasciste, partidele comuniste din perioada interbelica formau o organizatie politica bine integrata - Internationala Comunista - coordonata din
capitala sovietica. Asa se explica faptul ca partidele comuniste au jucat n tarile lor rolul de instrumente de subversiune politica si de spionaj ale
Uniunii Sovietice.
Daca principalele regimuri fasciste - cel italian si cel german - au fost nvinse n al Doilea Razboi Mondial si s-au prabusit, victoria obtinuta cu
acest prilej de Uniunea Sovietica si ocuparea de catre armatele acesteia a celei mai mari parti a Europei centrale si de rasarit au dus la instalarea,
ntre 1944 si 1948, prin lovituri de forta si prin fraudarea alegerilor, a unor regimuri comuniste n Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romnia, Ungaria si
n estul Germaniei. Dupa 1944, comunistii au luat puterea, cu sprijinul direct sau indirect al Uniunii Sovietice, si n alte tari:
lugoslavia, Albania, China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba.

b) Fascismul (ideologie de dreapta) a aparut n Italia, dupa ncheierea Primului Razboi Mondial, n conditiile crizei profunde pe care o
traversa aceastatara. Miscarea fascista era sustinuta att de populatia debusolata de razboi si de saracie, ct si de multi industriasi si bancheri, care
sperau ca noua formatiune politica sa reprezinte o contrapondere eficienta la ideile comuniste. Fascismul a mbracat forma corporatista. Acesta
preconiza o societate organizata n grupuri profesionale, numite corporatii. Pe plan politic corporatismul urmarea nlocuirea Parlamentului cu o
Adunare a delegatiilor corporatiilor, noua organizare urmnd, n conceptia initiatorilor ei, sa asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fascistii
au pus mare accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a "onoarei nationale". Ei considerau ca statul natiune avea viata sa proprie,
diferita de vietile fiintelor umane care-l compuneau. Regimul fascist a fost instaurat n Italia de Benito Mussolini. Deceptionata n privinta ambitiilor
sale teritoriale, zguduita de ample miscari sociale, provocate si sustinute de stnga socialista, care ameninta cu instaurarea dictaturii proletariatului,
democratia liberala italiana a devenit incapabila sa rezolve problemele tarii. n fata acestor primejdii fascismul a aparut ca singurul capabil sa apare
ordinea n stat.
Fascistii organizeaza Marsul asupra Romei (1922) determinndu-l pe regele Victor Emanuel al III-lea , care se temea de tulburari sociale, sa
demita guvernul si sa accepte numirea lui Mussolini ca prim-ministru la 29 octombrie 1922. O luna mai trziu Parlamentul i acorda puteri depline, iar
n urma alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine majoritar fascista. Mussolini a organizat statul dupa principiile corporatismului. Acesta
a interzis orice forma de opozitie,ca si toate organizatiile care nu erau fasciste(sindicate,partide,etc), libertatea presei a fost suprimata,Partidul
National Fascist devenind formatiune politica unica. Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea militiilor fasciste OVRA (politia
politica care sustinea regimul fascist) si rigorile Tribunalului special nfiintat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare mpotriva adversarilor politici.
Regimul fascist era sustinut de si de organizatiile paramilitare Camasile negre si Ballila. Propaganda fascista sustinea ca a luat nastere "statul
corporatist" care asigura prosperitatea tuturor categoriilor sociale, dar n care nu primau interesele individului, ci ale "corporatiei" din care acesta
facea parte. Pentru atragerea maselor "il Duce" a impus adoptarea unor masuri si programe care s-au bucurat de sustinere populara: a ncercat sa
controleze marele capital, sa stavileasca abuzurile si coruptia, a luat masuri mpotriva Mafiei. Printr-o propaganda abila fascistii au urmarit sa
redestepte n sufletul italienilor mndria de a fi demni urmasi ai Romei(fascistii urmareau sa reinstaureze vechea Roma. ndoctrinarea cetatenilor se
facea prin propaganda si prin diferite organizatii fasciste (populatia matura, prin Dopolavoro, copiii si tinerii, prin Avanguardisti si Ballila). Antrenarea
Italiei n agresiuni externe si n al doilea razboi mondial a determinat scaderea popularitatii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost
nlaturat de la putere n iulie 1943.

c) Nazismul (national-socialismul german) (ideologie de dreapta) ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler n lucrarea "Mein Kampf"
(Lupta mea). La baza acestei ideologii au stat nationalismul exacerbat(ultranationalismul), rasismul si antisemitismul.Hitler considera ca germanii fac
parte dintr-o rasa superioara(cea ariana),purtatoarea progresului in istoria omenirii. Nazismul a aparut ntr-o perioada dificila pentru natiunea
germana. Sistemul democratic,in conceptia lui Hitler,este responsabil de scaderea prestigiului Germaniei in urma incheierii pacii de la
Versailles,considerata a fi rusinoasa de catre nationalistii germani,care considerau ca li s-a impus un dictat. La fel,evreii,sunt vinovati pentru
scaderea nivelului de trai al populatiei Germaniei dupa terminarea Primului Razboi Mondial si in urma crizei economice din anii 1929-1933.
Astfel,singura solutie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care sa supuna natiunea n numele
binelui general. El urmarea crearea unui imperiu (Reich) care sa-i cuprinda pe toti germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spatiu
vital" pentru rasa ariana, considerata superioara si sustinea necesitatea cuceririi acestuia prin razboi. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a facut din
rasism si n special din antisemitism, o componenta esentiala a programului sau. Evreii erau gasiti vinovati de toate relele societatii germane si de
aceea nazistii sustineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de catre nazisti are loc n ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor alegerilor din 1932, presedintele Hindenburg l-a numit
cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conducatorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania (NSDAP). Avnd majoritatea n
Parlament (Reichstag), Hitler a obtinut puteri dictatoriale, n martie 1933, devenind ulterior Fhrer (conducator). Acest fapt semnifica sfrsitul republicii
de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste n Germania. Primele masuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase
n afara legii cu exceptia Partidului National Socialist, miscarea sindicala a fost distrusa, au fost eliminati adversarii din propriul partid. n anul 1934,
dupa moartea presedintelui Hindenburg, a preluat si atributiile acestuia proclamndu-se "Fhrer".
Toti germanii au fost nregimentati n organizatii controlate de Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani, precum Frontul Muncii, care a
nlocuit sindicatele, sau Hitlerjugend (Tineretul hitlerist). Presa a fost cenzurata, iar propaganda regimului prin publicatii, radio, cinematografe s-a
intensificat. Temuta politie politica a regimului, Gestapo, supraveghea orice activitate. Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era
educat n spiritul unui devotament fanatic fata de regim si nregimentat n organizatii precum "Tineretul Hitlerist". Controlul regimului a fost instituit si
asupra bisericii. Aceasta a fost supusa persecutiilor din cauza valorilor promovate de crestinism - iubire si respect fata de aproapele tau - care
constituiau contrariul valorilor promovate de national socialisti.
Regimul national-socialist a transformat antisemitismul in politica de stat. De la nceput evreii au fost tinta predilecta a persecutiilor naziste.
Pna la sfrsitul anului 1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si practica meseriile.
Prin Legile de la Nrenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile n cadrul statului german. Crimele naziste asupra evreilor
nevinovati s-au nmultit, asa cum s-a ntmplat n 9/10 noiembrie 1938, cnd multi au fost ucisi, n Noaptea de cristal . n timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, din 1942, regimul hitlerist a hotart sa aplice solutia finala mpotriva evreilor. Astfel a nceput drama Holocaustului ("Shoah"), pna n
anul 1945, fiind ucisi aproximativ 6 milioane de evrei, proveniti att din Germania, ct si din tarile ocupate de armatele hitleriste, n lagare de
exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.

d) Comunismul (ideologie de stanga) si are originea n operele lui Marx,in sepcial Manifestul partidului comunist in care este fundamentat
principiul "luptei de clasa ". El sustinea ca societatea comunista se va edifica mai nti n tarile dezvoltate n care proletariatul va prelua pe cale
revolutionara puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxista, sustinnd ca revolutia proletara poate sa iasa victorioasa si ntr-un stat mai
putin dezvoltat cum era Rusia,cu conditia existentei unei conjuncturi social-economice propice,care sa fie exploatata de un partid format din
revolutionari de profesie.Acesta urma sa fie partidul bolsevic (comunist) , aripa radicala desprinsa din Partidul Social-Democrat Rus.
n conceptia lui Lenin comunistii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului
de viata prin realizarea unei societati iara clase, n care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca n prima etapa, cea a
construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al "dictaturii" proletariatului, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a
dusmanilor clasei muncitoare.
Comunistii declarau ca obiectivul regimului lor politic e edificarea societatii socialiste,ca prima etapa a comunismului,in care oamenii,eliberati
de exploataresa-si dezvolte in mod multilateral personalitatea.Temeiul acestor transformari o constituiau desfiintarea proprietatii private,pentru
eliminarea inegalitatilor economice intre oameni,si instaurarea dictaturii proletariatului,ca modalitate de infrangere,prin violenta,a rezistentei impotriva
noii societati.In realitate,dictatura proletariatului a insemnat dictatura sangeroasa a unei singure persoane,care a adus incomensurabile suferinte
pentru milioane de oameni.Desi comunismul a proclamat egalitatea deplina a oamenilor in societate,detinatorii de functii importante in partid
(nomenclatura) au format o categorie privilegiata,al caror nivel de viata era superior celorlalti cetateni.
n luna februarie a anului 1917, Rusia era afectata de saracia generalizata si de nfrngerile de pe front. n aceste conditii, a izbucnit,
la Petrograd, revolutia condusa de Partidul Constitutional Democrat (infiintat de burghezia liberala chiar in timpul revolutiei) si de mensevici (membrii
Partidului Social-Democrat). A fost instaurat un guvern provizoriu la 16 februarie / 1 martie 1917, iar a doua zi, tarul a abdicat. Ulterior, condusi de
Vladimir Ilici Lenin, bolsevicii au declansat actiunile n forta pentru preluarea puterii, realizata prin lovitura de stat de la 25 octombrie / 7 noiembrie
1917, de la Petrograd. Denumita Revolutia din Octombrie, aceasta este considerata actul de nastere al statului sovietic.
n Rusia, apoi n Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), stat creat de Rusia Sovietica, Ucraina, Bielorusia si Transcaucazia n
anul 1922, toate domeniile de activitate au fost organizate conform conceptiei lui Lenin, expuse n Tezele din Aprilie 1917.Inca de la preluarea
puterii,teroarea a fost instituita in stat.Orice forma de opozitie a fost desfiintata, fiind interzisa functionarea tuturor partidelor, n afara celui comunist
(bolsevic) rus, denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S).
Reformele adoptate de bolsevici au fost: nationalizarea fabricilor si bancilor, nationalizarea pamntului, proclamarea dreptului la
autodeterminare a natiunilor. Statul si-a impus controlul n economie, proprietatea privata fiind nlocuita cu cea de stat sau colectiva. ntre anii 1918-
1921 s-a desfasurat un razboi civil ntre partizanii vechiului regim (albii) si sustinatorii bolsevicilor (rosii). Mai multe state europene au intervenit militar
mpotriva Rusiei Sovietice. Bolsevicii au dezlantuit teroarea: au nfiintat politia secreta (cunoscuta cu abrevierile CEKA, NKVD apoi KGB) cu misiunea
de a-i lichida pe toti cei care se opuneau noului regim, a fost suprimata libertatea presei, taranilor le-a fost rechizitionata recolta, a fost decretata
munca obligatorie, a fost nfiintata Armata Rosie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a fost respinsa interventia straina.
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat n timpul conducerii lui Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953). Acesta a impus o economie centralizata
si planificata rigid. Din 1929 s-a trecut la colectivizarea fortata a agriculturii (careia i-au cazut victime milioane de tarani ce nu vroiau sa-si cedeze
pamnturile n gospodariile colective sau de stat), n paralel cu industrializarea fortata si planificarea productiei prin planurile cincinale. Economia
URSS a nregistrat unele progrese mai ales n domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a lichidat analfabetismul, au fost adoptate
unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a fost nsa treptat subordonata slavirii lui Stalin, ntr-un cult al personalitatii de proportii
nemaintlnite. Opozantii politici fie au fost executati, fie li s-au nscenat procese n urma carora au fost trimisi la nchisoare sau n lagarele de munca
fortata din tara, care formau GULAG-ul, si unde au murit milioane de oameni. Marii Terori, desfasurate la ordinul lui Stalin ntre anii 1936 si 1939, i-au
cazut victime oameni din rndul tuturor categoriilor sociale si profesionale, inclusiv din rndurile armatei. n acelasi timp, cultul personalitatii lui Stalin
a capatat proportii fara precedent, presa era cenzurata sever, ntreaga creatie culturala fiind pusa n slujba intereselor Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice si ale dictatorului
Dupa moartea lui Stalin, noul secretar general al partidului, Nikita Hrusciov, a dezvaluit, n 1956, unele crime comise din ordinul lui Stalin si a
condamnat cultul personalitatii acestuia, fara ca esenta regimului sa fie modificata. Desi au aplicat modelul sovietic, regimurile comuniste europene
au avut si trasaturi specifice. Astfel, au existat o mai mare libertate economica n Iugoslavia, pastrarea proprietatilor asupra pamntului n Polonia,
nationalismul si interzicerea vietii religioase n Albania etc. Totusi, dupa al Doilea Razboi Mondial, comunismul s-a aflat n ascensiune devenind
mondial. dar n ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a prabusit iar statele respective au optat pentru democratie. Abia dupa anul 1985, Mihail
Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a initiat politica perestroika si glasnosti (reconstructie si deschidere), prin care a ncercat reformarea
partidului si statului sovietic.
Anul 1989 a inregistrat inlaturarea regimurilor dictatoriale din majoritatea statelor europene foste comuniste.Criza in care se zbatea Uniunea
Sovietica nu a putut fi depasita,comunismul s-a prabusit,iar statul s-a destramat in 1991.

e) Asemanari si deosebiri ntre ideologiile totalitare. Cu toate ca practicile politice ale fascistilor si comunistilor erau asemanatoare,
anticomunismul a fost una dintre caracteristicile esentiale ale partidelor fasciste. Pe de alta parte, n sngeroasa confruntare a Razboiului Civil din
Spania (1936-1939) si mai ales dupa esecul aliantei dintre URSS si Germania hitlerista din 1939-1941, partidele comuniste au reusit sa confiste tema
luptei antifasciste.
De fapt, nsa, ideologiile totalitare resping principiile fundamentale ale Declaratiei de Independenta (1776) sau ale Declaratiei
Drepturilor Omului si ale Cetateanului (1789) , propunndu-si distrugerea democratiei si nu perfectionarea acesteia. Att declinul statului si al
economiei, ct si crizele sociale erau puse pe seama valorilor liberale si ale democratiei, iar pluralismul politic era privit ca sursa a divizarii natiunii.
Ele au fost adversare declarate ale democratiei si pluralismului, ale drepturilor si libertatilor politice individuale. Toate regimurile totalitare au suprimat
aceste drepturi si libertati, au lichidat orice forma de opozitie, instituind dominatia partidului unic, au practicat cultul liderului suprem (Mussolini, Hitler,
Stalin, Mao Ze-Dong, Nicolae Ceausescu), au terorizat, nchis si exterminat adversarii politici, reali sau potentiali. Desi apartinea hitlerismului german,
sloganul "Un popor, un Stat, un Conducator" este valabil, sub o forma sau alta, pentru toate regimurile extremiste. Att regimurile comuniste, ct si
cele fasciste au creat sau perfectionat instrumente de represiune, de manipulare si control al societatii - politie politica (Ceka/ NKVD/ KGB n Uniunea
Sovietica, Gestapo n Germania nazista, Securitatea n Romnia comunista), propaganda de stat, organizatii oficiale de masa pentru nregimentarea
si ndoctrinarea politica a copiilor, tinerilor, femeilor, muncitorilor si intelectualilor. Adversitatea organica fata de valorile democratiei a fost mpinsa
pna la arderea n piata publica a cartilor evreilor si ale oricaror adversari politici. De aici si pna la arderea oamenilor nsisi nu a fost dect un pas.
Daca regimurile extremiste au avut trasaturi comune, indiferent daca vorbim de stnga bolsevica sau de dreapta national-socialista, acestea
au cunoscut si elemente specifice. Astfel, stalinismul, ideologia primului regim comunist din istorie, se baza pe principiile fundamentale ale marxism-
leninismului, tinta sa finala fiind construirea societatii comuniste, etapa n care att statul, ct si clasele sociale urmau sa dispara. Acesta trebuia sa fie
rezultatul luptei de clasa, care pe plan extern mbraca forma internationalismului proletar. Muncitorii de pretutindeni erau ncurajati sa lupte mpotriva
statului capitalist si a tuturor inamicilor poporului. n cazul german, n schimb, conceptul n jurul caruia gravita ntreaga sa ratiune de a fi era rasa
superioara. Pentru nazisti, poporul german se identifica cu o astfel de rasa superioara, cea ariana. Pentru Hitler, statul totalitar nu era altceva dect
un instrument capabil sa apere aceasta comunitate rasiala de elementele impure si decadente, precum evreii, tiganii sau slavii, si sa asigure arienilor
spatiul vital necesar propriei dezvoltari. si cum acest spatiu era mult extins n raport cu granitele statului german, razboiul a devenit principalul
instrument menit sa impuna ideologia nazista.
n fata acestor evolutii, statele cu regim democratic au avut o atitudine care a fluctuat n timp. Dupa preluarea puterii de catre bolsevici n
Rusia, o serie de state occidentale (Franta, Anglia, Statele Unite ale Americii, Japonia) au intervenit direct, prin trimiterea de trupe, sau indirect, prin
sustinerea opozitiei armate, mpotriva noului regim de la Moscova. Implicarea n razboiul civil din Rusia era justificata de diferentele ideologice, de
ncercarea de "export al revolutiei" (promovat de Trotki) - fapt demonstrat de atacul asupra Poloniei si aparitia unor "republici ale sfaturilor" (bolsevice)
n Ungaria si Germania -, dar si de resentimentele fata de iesirea din razboi din 1917. Aceasta explica de ce anticomunismul manifestat de regimurile
totalitare a contribuit la ncercarea Angliei si Frantei de a ajunge la o ntelegere cu Germania si Italia (politica de conciliatorism). Un al doilea factor
este legat de nemultumirea Statelor Unite ale Americii fata de unele prevederi ale Tratatului de la Versailles. Absenta acestora din jocul diplomatic
european a contribuit la dezvoltarea regimurilor totalitare.
Aceasta nu nseamna ca nu au existat eforturi constante de limitare a influentei regimurilor totalitare. O serie de tratate si aliante
internationale, cum ar fi Mica ntelegere si Antanta Balcanica sau Pactul Briand-Kellogg, au avut ca scop izolarea militara si diplomatica a unor state
revizioniste (n primul rnd Germania, dar si Ungaria si Bulgaria). Un alt instrument al statelor democratice a fost Liga Natiunilor, care se dorea a fi un
for de dezbateri pentru eliminarea razboiul ca instrument al relatiilor internationale. Cu toate acestea, Liga Natiunilor nu avea mijloace de a-si impune
punctul de vedere sau de a face respectate "recomandarile" adunarii - este cazul esecului embargourilor impuse Italiei sau recomandarea de
neinterventie n Razboiul Civil din Spania dintre republicani si trupele generalului Franco.

2. STATELE DEMOCRATICE SI POLITICA DE STAVILIRE A COMUNISMULUI N EPOCA POSTBELICA.

Democratia.Regimul politic democratic se caracterizeaza prin:

existenta regimurilor constituionale acestea au la baz contractul social dintre popor i putere, nscris n constituii. Constituiile au fost
fondate pe regimuri reprezentative i pe separaia puterilor;
existenta principiului conform caruia natiunea este sursa suveranitatii(astfel,constitutiile au prevazut alegerea de catre cetateni prin vot
universal)
existenta separarii puterilor in stat;
pluralismul politic(pluripartidism);
puterea este legitimata prin intermediul alegerilor libere,care permit schimbarea conducerii statului periodic;
respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

a) Divizarea Europei. Nici sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial nu a reusit sa transeze competitia dintre democratie si totalitarism. Prin
nfrngerea Germaniei, Italiei si Japoniei au fost eliminati factorii care au determinat cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea. Acest obiectiv a fost
atins nsa printr-un mare compromis istoric, cel pe care conducatorii statelor democratice ale lumii l-au facut cu URSS. Odata ndepartat pericolul
comun, aceasta alianta de conjunctura s-a dizolvat si a facut ca razboiul "cald" sa fie nlocuit cu cel "rece". Statele lumii s-au regrupat, de aceasta
data pe criterii politice, lumea evolund pentru alte zeci de ani n logica noului tip de conflict.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial,desi fusesera aliate cu Uniunea Sovietica mpotriva regimurilor fasciste, democratiile occidentale au sfrsit prin
a ntelege pericolul pe care l reprezenta totalitarismul comunist pentru libertatea si reconstructia democratica a Europei. Cu toate ca nu au putut sa
mpiedice instaurarea de catre sovietici a regimurilor comuniste n Europa de Est, Statele Unite ale Americii au initiat, n 1947, politica
decontainment (stavilire) a expansiunii comunismului n Europa de Vest si n restul lumii. Aceasta politica, conceputa de diplomatul american George
F. Kennan si initiata de presedintele Harry Truman, a reprezentat prima reactie a "lumii libere" n fata totalitarismului comunist. Unul dintre primele
rezultate ale acestei politici a fost lansarea de catre SUA a Planului Marshall (iunie 1947) de ajutorare economica a tarilor europene ruinate de
razboi. Numai tarile din vestul Europei au putut beneficia de Planul Marshall, deoarece URSS a interzis tarilor pe care le ocupa militar sa accepte
ajutorul economic american. Un alt rezultat al politicii de containment I-a reprezentat crearea, la 4 aprilie 1949, a unei aliante militare defensive -
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) - menit sa riposteze oricarui atac al URSS asupra Europei de Vest. Tot pe plan militar, razboaiele
purtate de Statele Unite ale Americii si aliatii lor n Coreea (1950-1953) si n Vietnam (1961-1975) au reprezentat actiuni semnificative de stavilire a
expansiunii comuniste, chiar daca numai razboiul din Coreea a fost ncununat de succes.
Prin constituirea Tratatului de la Varsovia (mai 1955), alianta militara a statelor comuniste ndreptata mpotriva NATO, se nastea o lume
bipolara, construita n jurul principalelor centre de putere economica si militara ale vremii, dar si n raport cu doua viziuni politice divergente. De
aceasta data, actorii scenei internationale nu mai erau statele nationale, ci blocurile politico-militare constituite n jurul Statelor Unite ale Americii
(NATO) si al URSS (Tratatul de la Varsovia).

b) Evolutia postbelica a democratiilor occidentale. Prima grupare, cea a democratiilor occidentale, a continuat sa-si fundamenteze
demersul politic, constructia economica si sociala pe principiile democratiei pluraliste. Locul liberalismului n declin a fost repede ocupat de ideologiile
populare si democrat-crestine. Dar democratia occidentala a permis si dezvoltarea partidelor social-democrate si socialiste (Germania, Franta) sau
chiar a celor comuniste (Italia, Grecia). Au aparut si s-au dezvoltat miscari si partide ecologiste sau puternice organizatii ale societatii civile. Fara sa fi
putut evita excese de genul "doctrinei McCarthy" n cercetarea activitatilor antiamericane, lumea occidentala a reusit sa asigure pluralismul politic si
dreptul suveran al fiecarui cetatean de a-si exprima propria optiune politica.
Germania . In primul deceniu interbelic,Germania a fost organizata prin Constitutia de la Weimar ca o tara cu un regim politic democratic.In
1933 insa,puterea a fost preluata de regimul dictatorial national-socialist.
In a doua jumatate a sec. XX,Germanii au fost nevoiti sa traiasca in doua state separate(ridicarea zidului Berlinului - 1961).In zona de
ocupatie militara occidentala s-a constituit un stat democratic,avand ca forma de guvernamant republica federala,care a devenit apoi membru NATO
si al Comunitatii Economice Europene(Republica Federala Germana).In actiunile de reconstructie si de consolidare a democratiei in statul vest-
german s-a remarcat cancelarul Konrad Adenauer(1949),de orientare crestin-democrata.Un rol insemnat in istoria germana l-a avut cancelarul
crestin-democrat Helmuth Kohl,in timpul caruia s-a realizat unificarea Germaniei(1990).
Franta .Franta a avut intre anii 1918-1940 un regim democratic republican,caracterizat insa prin instabilitate guvernamentala.Dupa al Doilea
Razboi Mondial,a fost adoptata o noua Constitutie,care instituia un regim parlamentar clasic.Charles de Gaulle,presedinte al tarii intre 1959-1969,a
sustinut ideea consolidarii puterii sefului statului.
Reforma consitutionala din 1962 a stabilit ca presedintele Frantei sa fie ales de cetateni prin vot universal,nu de un colegiu electoral,ca pana
tunci.Franta a inregistrat progrese economice importante,dar problemele sociale s-au mentinut.Datorita flexibilitatii articolelor Constitutiei,in Franta a
fost posibila si coabitarea la putere a unui presedinte si a unui prim-ministru de orientari diferite.Astfel s-a intamplat,de exemplu,in anul 1986,cand
presedintele F. Mitterand era de orientare politica de stanga,iar prim-ministrul Jacques Chirac,de dreapta.
Marea Britanie .In Marea Britanie,prim-ministrul,sef al majoritatii parlamentare,are un rol insemnat,isi alege ministrii si are puteri executive
extinse.Cele mai puternice formatiuni politice au fost,dupa 1918,Partidul Conservator si Partidul Laburist.In prima jumatate a sec. XX,s-a remarcat
personalitatea lui Winston churchill,prim-ministru din partea Partidului Conservator,in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (1940-1945),apoi,dupa
razboi,intre 1951-1955.In perioada postvelica,alt prim-ministru conservator,Margaret Thatcher,s-a afirmat prin actiunile de consolidare a
economiei,prin privatizarea unor intreprinderi si servicii de stat,cat si prin cele care au vizat cresterea prestigiului extern al tarii.

c) Evolutia postbelica a regimurilor comuniste. De cealalta parte se afla blocul comunist al "democratiilor populare", reunind URSS,
jumatatea estica a Europei, China si alte cteva state din Asia si din Africa. Instaurarea comunismului n jumatatea rasariteana a Europei a dus la o
divizare fara precedent a continentului nostru - politica, economica si culturala. Frontierele apusene ale Ungariei, Cehoslovaciei si Republicii
Democrate Germane, care alcatuiau limita de vest a sistemului comunist, au fost puternic militarizate, devenind o bariera continua de mii de kilometri
de srma ghimpata, presarata cu posturi de observatie si menita sa mpiedice fuga n Germania de Vest sau n Austria a cetatenilor statelor
comuniste. Un element aparte al acestei frontiere - care a devenit si un simbol al divizarii Europei - l-a reprezentat Zidul Berlinului. Acesta a fost
ridicat n august 1961 de catre autoritatile comuniste din Germania de Est, la presiunea Uniunii Sovietice, pentru a mpiedica fuga n Berlinul
Occidental - care nu facea parte din Republica Democrata Germana - a cetatenilor est-germani. n ajunul ridicarii acestui "zid al rusinii", pana la
12.500 de cetateni est-germani se refugiau saptamnal n Berlinul Occidental - enclava capitalista si democratica pe teritoriul RDG.
Constituite pe baza modelului stalinist, statele blocului comunist au continuat sa fie dominate de sisteme politice monopartide care admiteau o
singura ideologie, cea marxist-leninista. Modelul politico-economico-social propus era unul hipercentralizat, puterea politica si economica fiind atent
controlate de partidul-stat si de nomenclatura aferenta. Fenomenele economice dominante au fost cooperativizarea agriculturii si industrializarea
fortata, ambele realizate pe fondul desfiintarii cvasitotale a proprietatii private si a eliminarii fizice a acelui segment social legat de aceasta. Erodarea
sistemului comunist s-a petrecut treptat, ncepnd din 1953. Puternice miscari antisovietice, nabusite n cele din urma, au avut loc n mai multe tari
comuniste: Republica Democrata Germana (1953), Polonia (1956) si Ungaria (1956). n aceasta din urma tara, revolutia anticomunista a fost
nabusita n snge de trupele sovietice. n Romnia, principala forma de rezistenta anticomunista a fost rezistenta din munti, la care au participat
tarani, fosti ofiteri, studenti si chiar elevi; aceste miscari de rezistenta armata au fost lichidate oficial abia n 1961. n 1968, miscarea de reformare a
sistemului comunist, initiata n Cehoslovacia de catre conducatorul comunist Alexander Dubcek, a fost nabusita de armata sovietica si de trupe din
Polonia, Germania de Est, Ungaria si Bulgaria. Romnia, desi stat comunist, nu a participat la aceasta interventie militara.

n pofida principiului coexistentei pasnice, tensiunea politica dintre cele doua modele de dezvoltare(comunistii si democratii) s-a concretizat
ntr-o periculoasa cursa a narmarilor, dar si n conflicte locale deschise, precum razboaiele din Coreea si din Vietnam sau "criza rachetelor" din Cuba.
Diferenta dintre cele doua blocuri era imensa: daca n primul caz era vorba despre o alianta naturala a statelor democratice sustinute economic de
SUA(Planul Marshall), blocul comunist s-a constituit n primul rnd ca urmare a amenintarii "Armatei Rosii".
Asa se explica faptul ca blocul sovietic a cunoscut primele fisuri la putin timp dupa constituire: revolutia maghiara din 1956 sau criza
cehoslovaca din 1968.Imensa presiune economica exercitata asupra URSS de cursa inarmarilor,precum si extinderea contestarii interne(fenomenul
Solidaritatea din Polonia) au impins regimurile comuniste est-europene pe calea reformelor politice.Recunoasterea si promovarea reformelor in
URSS in timpul lui Mihail Gorbaciov nu au condus numai la dezmembrarea blocului comunist din Europa,dar chiar la disparitia URSS.

d) Falimentul sistemului comunist. Anii 1970-1989 au scos n evidenta falimentul economic al sistemului comunist, incapabil sa satisfaca
nevoile de baza ale populatiei, precum si sa renunte la reprimarea oricarei forme de contestare politica. Prin contrast, succesele economice ale lumii
occidentale si forta de atractie a libertatilor cetatenesti si a democratiei din Europa de Vest si Statele Unite ale Americii au compromis regimurile
comuniste n ochii propriilor cetateni. Acest lucru a favorizat aparitia unor miscari de disidenta n tari ca Polonia si Cehoslovacia - unde opozantii
regimurilor comuniste si militantii pentru drepturile omului, ca Adam Michnik, Bronislaw Geremek (Polonia) si Vaclav Havel (Cehoslovacia), au fost
supusi persecutiilor politice de catre autoritati, devenind simboluri internationale ale rezistentei anticomuniste.
Aventura militara a URSS n Afghanistan (1979-1988), unde trupele Moscovei n-au putut nvinge rezistenta mujahedinilor, sprijiniti de SUA,
precum si revolta muncitorilor polonezi si crearea sindicatului liber Solidaritatea (1980), condus de Lech Walesa, au marcat nceputul sfrsitului
sistemului comunist. Tentativele de reformare a comunismului ntreprinse n URSS de catre Mihail Gorbaciov nu au facut dect sa accelereze
descompunerea regimurilor comuniste din Europa, iar unii reprezentanti ai elitelor comuniste au devenit constienti de caracterul inevitabil al acestei
descompuneri. Teama pe care represiunea comunista si URSS o insuflasera timp de zeci de ani cetatenilor din statele Europei de Est a nceput sa se
risipeasca. n unele tari, ca Polonia si Ungaria, a nceput n 1989 un proces de negociere ntre fortele de opozitie recent recunoscute si partidele
comuniste aflate la putere pentru introducerea pluralismului politic si tranzitia spre democratie. n altele, precum Cehoslovacia si Germania de Est,
nlaturarea liderilor comunisti opusi oricarei reforme s-a petrecut n urma unor mari manifestatii de strada, care au avut loc n toamna anului 1989.
Singura tara n care sfrsitul regimului comunist, n decembrie 1989, a dus la varsare de snge a fost Romnia. Caderea regimurilor comuniste din
Europa de Est n cursul anului 1989 a prefigurat chiar sfrsitul URSS. Incapabila sa se mai opuna revendicarilor democratice si nationale ale
popoarelor pe care le indusese cu forta ntre granitele sale, Uniunea Sovietica, devenita o fictiune politica, s-a dizolvat oficial n decembrie 1991, iar
Mihail Gorbaciov a demisionat din toate functiile pe care le detinea.

Stat de drept stat totalitar si practica drepturilor omului.

Statul de drept este inseparabil de democraie i de respectarea drepturilor omului. Problematica drepturilor omului i are nceputurile nc din
Antichitate odat cu apariia primelor coduri de legi. Mai trziu, Epoca Luminilor a impus teoria drepturilor omului sub forma unor documente precum
Declaraia de Independen a Statelor Unite (1776) i Declaraia Drepturilor Omului i ale Ceteanului (1789). Aceste documente promovau
egalitatea ntre oameni, dreptul la via, la liber exprimare, dreptul de a lua parte la guvernare etc. Teoria drepturilor omului s-a dezvoltat pn la
apariia Declaraiei universale a drepturilor omului (10 decembrie 1948, adoptat de ctre Organizaia Naiunilor Unite). Aceast teorie a evoluat i
sub forma altor documente - Convenia european a drepturilor omului, adoptat de Consiliul Europei n 1950 etc.
Practica drepturilor omului cunoate mai multe tipuri de astfel de drepturi i liberti:
drepturile civile, care se refer la libertatea individual - de exemplu, libertatea cuvntului, libertatea credinei etc (16) - sunt legate de
Epoca Luminilor (secolul al XVIII-lea);
drepturile politice, definite prin dreptul la vot, au aprut n secolul al XIX-lea (17);
drepturile sociale (cum ar fi dreptul la educaie, la ocrotirea sntii, ocrotire social) sunt specifice secolului al XX-lea (19).
Statul totalitar a nclcat sistematic drepturile omului sub motiv c acestea trebuie subordonate intereselor superioare ale statului. S-a ajuns la
terorism de stat mpotriva propriilor ceteni (11), (12). Prin nclcarea drepturilor omului, s-au produs crime mpotriva umanitii. Expresie a acestor
crime sunt izbucnirea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Gulagul sovietic (12), lagrele de exterminare germane (21) sau Holocaustul, ndreptat de
naziti mpotriva evreilor (10), genocidul practicat mpotriva altor popoare (rui, srbi, polonezi etc).

GULAG = prescurtare pentru Administratia de stat a Lagarelor de Munca.A fost folosit pentru desemnarea sistemului de lagare si inchisori in care au
fost inchisi ,torturati sau omorati cei care se opuneau regimului comunist.
In cele mai importante state democratice Marea-britanie, Franta , SUA---pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confrunta dupa razboi
electoratul a adus la putere partidele de dreapta:
*Partidul Conservator in - ----> ANGLIA
* BLOCUL NATIONAL =====> Franta acestea au promovat o politica ecnomica de redresare
*Partidul Reuplican =====> SUA dar cu efecte antisociale ========>>>>inmultirea
grevelor(actiuni revendicative)

In SUA , republicanii promoveaza o politica:

Izolationista======> pe plan extern

Protectionista======> pe plan economic.
Puritana ( cu accente xenofobe)====> pe plan intern.

OBSERVATII.

Sfarsitul Primului Razboi Mondial parea sa fi adus victoria democratiei liberale traditionale.Aceasta nu a facut insa fata provocarilor economice,sociale
si politice ce au urmat,facand loc autoritarismului si totalitarismului.

Fie ca a fost de stanga sau de dreapta,totalitarismul a avut aceleasi consecinte dezastruoase in plan social,crima institutionalizata devenind politica
de stat.

Desi apartinea hitlerismului german,sloganul Un popor,un Stat, un Conducator este valabil,sub o forma sau alta,pentru toate regimurile extremiste.

Dupa ultimul razboi mondial,se cristalizeaza o lume bipolara (avand SUA si URSS drept principali pioni).

PERSONALITATI.

Karl Marx (1818-1883) Alaturi de Friedrich Engels,este creatorul materialismului dialectic si istoric,al socialismului stiintific si al economiei politice
socialiste.In 1848 publica Manifestul partidului comunist,primul program al miscarii comuniste.
Friedrich Nietzsche (1844-1900) Adversar sustinut al ideii existentei unei structuri obiective a lumii.Tema preferata a operei sale e
supraomul,avand capacitatea de a infrunta mizeria vietii cu rigoare si disciplina.Libertatea de actiune a supraomului e totala,caci,potrivit lui,
Dumnezeu a murit.
John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) Desi asasinat la nici 3 ani de la alegerea sa in calitate de presedinte al SUA(1960),J.F.Kennedy a ramas
una dintre cele mai cunoscute personalitati politice ale sec. XX.A sustinut activ democratia si limitarea testelor nucleare.Numele sau este insa legat si
de inceputurile interventiei americane in Vietnam.
Nikita Hrusciov (1894 1917) Prim-secretar al CC al PCUS (1953-1964) si prim-ministru al URSS (1958-1964), remarcat prin initiativele sale de
destalinizare.Nu a ezitat insa sa reprime in mod violent revolutia ungara din 1956,sa construiasca zidul Berlinului sau sa provoace criza rachetelor
(1961).
Alexandr Soljenin (n. 1918) - scriitor i istoric sovietic, laureat al Premiului Nobel pentru literatur, n urma publicrii faimoasei cri Arhipelagul
Gulag, n care demasca crimele comunismului;
Lev Troki - lider comunist sovietic care a promovat ncercarea de export al revoluiei";
George F. Kenan - diplomatul american care a conceput politica de containment (stvilire) a expansiunii comunismului n Europa de Vest i n lume;
Harry Truman - preedintele american care a iniiat politica de containment (stvilire) cpansiunii comunismului n Europa de Vest i n lume;