Universitatea Dunrea de Jos din Galati

CONVERSIE PROFESIONALA
EDUCATIE FIZICA ANUL I
DISCIPLINA: TEORIA I METODICA EDUCAIEI FIZICE I SPORTULUI

REFERAT

Forta musculara

Indrumator: Cursant:

Lect.dr. George Mocanu Silaghi Mos Luminita

2016

1
 Forta musculara
Aceasta tema am ales-o ca fiind ceea mai apropiata ca terminologie de notiuni cunoscute si
utilizate in carul orelor de biologie.

Forta organismului uman reprezinta capacitatea acestuia de-a invinge o rezistenta interna
sau externa prin intermediul contractiei musculare, de a rezista unei forte externe sau de a
mentine o anumita pozitie.

Organismul uman isi manifesta forta prin eforturi tot mai mari, in care lucrul mecanic este
prezent sau nu. Din acest punct de vedere, efortul poate fi de invingere, de mentinere sau de
cedare.

De exemplu, pentru Fox si Mathews (1981), forta musculara reprezinta, tensiunea pe care
un muschi sau un grup de muschi o poate opune unei rezistente, intr-un singur efort maximal.
Dup acesti autori, contractile muscular sunt de patru tipuri: izometrice, izotonice, excentrice si
izochinetice

Forta se refera la invingerea rezistentei, fara a fi condiionata in timp, iar puterea se refera
la lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp. La orele de fizica se invata ca fora este produsul
dintre masa unui corp i acceleratia acestuia:

F=MxA

Rezulta deci c dezvoltarea fortei maximale se face fie prin cresteri ale masei/incarcaturii
sau prin imbunatatirea vitezei de executie. Intre nivelul de forta aplicat unei incarcaturi pentru a
o invinge i viteza de executie a miscarii respective exist o relaie de proportionalitate inversa:
cu cat masa , incarcatura este mai ridicat, cu atat viteza de executie a miscarii va fi mai mica si
invers

Pentru Harre (1976) i Frey (1977), forta-viteza reprezinta capacitatea sistemului

neuromuscular de a invinge o anumita rezistenta, cu cea mai mare viteza de contractie posibila.

In practica, forta-viteza se poate exprima prin dou componente:

- fora de demaraj - capacitatea sistemului neuromuscular de- a genera o tensiune maximala,

chiar de la debutul contractiei musculare;

- fora exploziv - capacitatea sistemului neuromuscular de-a realiza un maximum de forta intr-
un timp cat mai redus

2
 Dezvoltare fortei reprezinta un obiectiv esential deoarece o valoare redusa a fortei va
influenta negative aptitudinile motric sau diminueaza randamentul activitatii sau poate
imbunatati rezultatele si calitatea tehnicii de executie a miscarilor.

Factorii care influenteaza Forta musculara.

Tipologia fibrei musculare.

In dezvoltarea fortei muschilor, tipul de fibre musculare este deosebit de important pentru
ca dicteaza potentialul de dezvoltare.

Fibrele musculare pot fi clasificate in functie de forta maxima dezvoltata, rapiditatea contractiei
si rezistenta la oboseala. Ele se impart in 2 tipuri principale :

Fibre musculare de tip I, sau fibre cu contractie lenta

Fibrele musculare de tip II (fibrele rapide sau roii)care sunt subdivizate n trei grupe distincte:

- fibrele IIa (fibre rapide rezistente)

- fibrele IIb (fibre rapide fatigabile)

- fibre II C (recent descoperite).

Principala diferenta dintre acestea, viteza de contractie este determinata de forma de ATP-aza
miozinica, acesta fiind o enzima care "rupe" molecula de ADENOZINTRIFOSFAT (Este
acumulatorul de energie necesar celulei prin nmagazinarea i conversia energiei celulare dup
necesitile metabolice.) generand energie.

Fig.1 Structura biochimica a ATP-ului

Astfel fibrele tip I ating tensiunea maxima prin contractie in 110 ms (milisecunde), in timp ce
fibrele tip II in numai 50 ms.

3
 Tipul I - fibre cu contractie lenta / tonice (slow-twitch fibers)

- se contracta mai lent si au o rezistenta mai mare la efort (obosesc mai greu), de aceea sunt
implicate in actiuni mai lente, mai coordonate, cum ar fi mentinerea posturii, mersul, alergarea
usoara.

Sistemul energetic care le alimenteaza este cel aerob si de aici tragem concluzia ca
proprietatile lor vor fi indreptate catre eforturile ce presupun rezistenta.

Pentru astfel de eforturi este nevoie de o refacere continua a ATP-ului si deci o cantitate
crescuta de mitocondrii. De asemenea, presupun un aparat enzimatic bine reprezentat pentru a
cataliza reactiile de metabolizare a carbohidratilor si lipidelor in scopul producerii de energie.
Aceste reactii se desfasoara doar in prezenta oxigenului si de aceea fibrele vor avea o compozitie
importanta de mioglobina (ceea ce le da culoarea rosie), si o vascularizatie capilara bogata.
Folosesc in principal acizii grasi ca surse de energie. Viteza lor de contractie este lenta.

Au mai putine proteine contractile decat fibrele cu contractie rapida si dimensiuni mai reduse
pentru ca: reticulul sarcoplasmatic este mai putin dezvoltat, avand deci o slaba capacitate de
transmitere a influxului nervos.

Sub aspectul valorii lor de forta, acestea sunt fibre slabe, mai ales din cauza numrului
scazut de miofibrile; in schimb, sunt foarte rezistente, datorita numarului mare de capilare si
mitocondrii, dar si datorita cantitatii de mioglobina, situaie ce asigur o utilizare preferentiala a
metabolismului aerob pentru producerea energiei necesare realizrii efortului muscular.

Fig. 2 si 3 reprezinta tipurile de fibre contractile

4
 Tipul II - fibre cu contractie rapida / fazice / glicolitice (fast-twitch fibres)

Au o viteza mare de contractie, dezvolta o forta de 3-5 ori mai mare decat fibrele lente, insa
obosesc mai repede. Au culoarea alba, datorita continutului redus de mioglobina. Acest tip de
fibre sunt recrutate in timpul efortului anaerob, cum este cel din cadrul exercitiilor cu greutati.
Sistemele anaerobe sunt destinate sustinerii contractiilor musculare puternice (explozive) in
absenta oxigenului. In ceea ce priveste exercitiile cu greutati, cu cat greutatea este mai mare, cu
atat miscarea este mai exploziva.

Aceasta fibra pentru a avea capacitatea sa genereze eficient forta maximala, in lipsa
oxigenului trebuie sa aiba in primul rand o cantitate prea mare de mioglobina (substanta care
stocheaza oxigenul in muschi) si nici nu va aloca prea mult spatiu pentru capilare si mitocondrii,
deoarece asa cum am spus este o fibra destinata dezvoltarii unei cantintati mari de energie pentru
activitati ce presupun forta si nu rezistenta, ceea ce conduce la constatarea, deja amintita ca acest
tip de fibra va obosi foarte repede.

Fibrele fazice se contracta rapid si au o capacitate crescuta de depozitare a glicogenului.

Fibrele cu contractie rapida au o cantitate crescuta de proteine contractile, ceea ce le confera

un volum mai mare. Deoarece cantitatea de mitocondrii este redusa, refacerea ATP-ului este
limitata, ceea ce va conduce la o viteza mai redusa de refacere dupa efort.

Fibrele tip II sunt subdivizate in alte trei tipuri: IIa, IIb si IIc.

Fibrele IIa sunt folosite in timpul eforturilor scurte, de intensitate crescuta, dar care
presupun si o componenta rezistenta, cum ar fi o cursa de 1500 m alergare sau 400 m inot.
Aceste fibre, denumite si intermediare, au culoare roz si detin caracteristici de la ambele tipuri
principale de fibre; ele se contracta rapid, dar au si o cantitate suficienta de mioglobina pentru a
le face destul de rezistente la efort. Capacitatea lor aeroba este considerata moderata.

Fibrele tip IIb au o rezistenta mai redusa la efort, nu sunt activate usor de catre sistemul
nervos si intervin in eforturile intense, explozive, cum ar fi curse de 100 m alergare sau 50 m
inot. Au o capacitate aeroba redusa.

Acest tip de fibre prezint un diametru mare, n comparaie cu celelalte categorii de fibre, un
reticul sarcoplasmatic deosebit de dezvoltat, precum i un mare numr de miofibrile. n acelai
timp, ns, aceste fibre sunt uor fatigabile, situaie care nu le permite s acioneze dect un timp
limitat (utilizarea metabolismului anaerob pentru producerea energiei necesare susinerii
activitii).

5
 Fibrele cu contractie rapida au o capacitate mai mare de hipertrofiere decat cele cu
contractie lenta, de aceea indivizii cu un procent mai mare din acest tip de fibre beneficiaza de o
mai buna dezvoltare a masei musculare si a fortei.

Fibrele tip IIc nu se cunosc foarte multe lucruri, existenta lor fiind recent dovedita.

Se constata la sportivii de performanta o dezvoltare a fibrelor musculare in stransa legatura

cu caracterul sportului practicat: in sporturile de rezistenta se dezvolta in special fibre tip I, in
timp ce in sporturile de forta se dezvolta fibre tip II. Sedentarii au in jur de 50% fibre tip I, 25%
fibre tip IIa, 22-24 fibre tip IIb si numai 1-3% fibre tip IIc. Unele persoane au constitutional un
numar mai mare de fibre tip II, acestia avand potential mai mare pentru a face performanta intr-
unul din sporturile de forta. La sprinterul "innascut", predomina fibrele cu contractie rapida, la
fel si la cei dotati pentru a face performanta in culturism, in timp ce la maratonistii "innascuti"
predomina fibrele cu contractie lenta.

Genele pe care le mostenim de la parinti, determina care tip de neuroni motori vor inerva
fibre musculare individuale, formand unitati motorii. O unitate motorie este alcatuita dintr-un
singur neuron motor si fibrele musculare pe care le inerveaza. O unitate motorie de tip I
presupune un neuron care inerveaza 10-180 fibre musculare, iar o unitate tip II - un neuron care
inerveaza 300-800 fibre musculare. Dupa ce inervatia este stabilita, fibrele musculare se
diferentiaza in functie de neuronul care le stimuleaza.

S-a constatat ca antrenamentul poate transforma din punct de vedere metabolic tipul de fibra,
modificandu-le compozitia si caracteristicile, astfel incat sa fie mai adaptate la un efort specific
(de exemplu ridicarea greutatilor). Astfel se modifica procentual compozitia in fibre tip I si II,
prin inducerea unor transformari enzimatice (izoformele miozinei). Si inactivitatea poate avea
acelasi efect. De asemenea, la batranete se modifica distributia fibrelor, fiindca muschii incep sa
piarda unitatile motorii tip II si astfel creste procentul de fibre tip I.

Daca un muschi este alcatuit predominant din fibre cu contractie lenta, el va face parte din
categoria muschilor tonici sau de rezistenta, iar daca va avea in compozitie in special fibre
rapide, poate fi considerat muschi fazic sau de forta.

In functie dre rolul indeplinit in organism putem clasifica cativa muschi

Daca un muschi este destinat pentru a contribui la mentinerea posturii (adica pozitia
corpului) va fi predominant alcatuit din fibre cu contractie lenta, pentru ca in acest caz este
nevoie de rezistenta.

Muschiul solear (situat la nivelul gambei) este exemplu cel mai potrivit, la fel si
musculatura gatului. Asadar muschii posturali sunt in cea mai mare parte tonici. Spre deosebire
de acestia, alti muschi, cum ar fi muschii posteriori ai coapselor, care trebuie sa dezvolte in

6
mod optim forta de diverse intensitati vor fi fazici, deci vor avea in compozitie fibre cu
contractie rapida. Exista insa si muschi cu procente aproximativ egale de fibre cu contractie lenta
si rapida, cum ar fi cvadricepsul, datorita implicarii sale in mentinerea posturii, cat si in miscarii
intense, precum alergarea sau sarituri.

Cunoscand compozitia muschilor se poate presupune ca sportivii cu procent mare de fibre

tip I pot avea un avantaj in sporturile ce presupun rezistenta la efort, in timp ce aceia cu
predominenta fibrelor tip II sunt mai potriviti pentru activitati explozive de scurta durata. Cu
toate acestea, studiile au aratat ca, compozitia in fibre nu constituie un predictor pentru succesul
atletic.O apreciere in mare a compozitiei musculare: deoarece fibrele tip II au o buna capacitate
de hipertrofiere, daca un individ are un fizic mai bine dezvoltat, atunci sunt sanse mai mari de a
avea mai multe fibre de acest tip.

Grosimea musculaturii/Seciunea transversala a muschiului

Forta dezvoltata de un muschi este direct proportionala cu sectiunea sa transversal.

Grosimea fibrelor musculare este diferentiata in functie de activitatea fizica, varsta i sex:
barbatii la maturitate au fibrele musculare mai groase dect cele ale femeilor, copiilor si
varstnicilor, iar intreruperea efortului fizic si perioadele lungi de inactivitate musculara vor
conduce la reducerea diametrului fibrelor musculare

Cresterea valorii fortei musculare maximale la nivelul unui muschi sau al unui grup de
muschi este, in final, expresia cantitatii si a calitatii antrenamentului aplicate muschiului sau
grupului de muschi.

Numrul de fibre musculare implicate/recrutate in timpul contraciei musculare si

inervatia musculara

O alt varianta de imbunatatire a fortei musculare este capacitatea de punere simultana in

efort a unui numar cat mai mare de unitati motorii, aspect esenial pentru eforturile intr-un timp
cat mai scurt. Importanta este si coordonarea intramusculara, adic posibilitatea de a creste forta
prin contractia musculara sincronizata a fibrelor participante la efort.

Calitatea proceselor de coordonare intra si intermuscular

In mod normal, fibrele musculare actioneaza sincron, desincronizatoarea fiind rezultatul

actiunii circuitului Renshaw, prin inhibarea motoneuronilor.

7
 Antrenamentul sistematic pentru dezvoltarea fortei permite, prin inhibarea centrala a
acestui circuit, reluarea sincronizarii initiale. Cu cat centrii nervosi motori sunt capabili de
trimiterea unor impulsuri puternice catre agonisti, simultan cu capacitatea de inhibare a
contractiei si tonusului antagonistilor, pentru a determina relaxarea acestora, cu atat nivelul fortei
este mai ridicat si miscarea este mai eficienta.

Resursele energetice i irigarea cu sange a musculaturii

Sangele este responsabil de transportul nutritiv dar si de transportul gazos, inseamna ca o

buna irigare a fibrei musculare in timpul efortului aduce un aport de O2 si de energie.Cantitatea
de ATP, capacitatea pulmonara i glicogenul existent la nivelul fibrelor musculare permite
prestarea eforturilor de for de scurt durat, n condiii anaerobe. Cresterea duratei eforturilor
conduce la intensificarea circulaiei pentru a permite aportul suplimentar de O2 i nutriensi,
simultan cu eliminarea reziduurilor ca acid lactic, acid uric, uree, creatinina, CO2.

Elasticitatea sistemului muschi-tendon.

Graie studiilor lui Hill (1985), completate de Shorten (1987), stim astazi ca elasticitatea in
serie este eficace in derularea gesturilor sportive.
Elasticitatea in serie prezinta o componenta pasiva, la nivelul tendoanelor, si o componenta
activa, la nivelul muchiului (aceasta isi datoreaza proprietatile unei proteine contractile numite
titina care are capacitatea de a stoca si a restitui energia stocata.
In practica antrenamentului sportiv, evaluarea elasticitatii sistemului tendon-muschi se realizeaza
cu ajutorul unei baterii de teste iniiate de Bosco.

Motivaia
Motivatia extrinseca i cea intrinseca pot deplasa pragul de mobilizare a rezervelor
autonome protejate, care pot fi disponibilizate n conditii extreme potentialului individual maxim
al capacitatii de performanta.
Virsta subiectului

Forta musculara urmeaza o dezvoltare paralela la ambele sexe, pina la varsta de 11-12 ani,
iar nivelul sau este identic la copiii mai mici. Dup aceasta virsta, la baieti cresterea fortei este
mult mai pronuntata, incheindu-se la 18-20 de ani, deci cu 2-3 ani mai tarziu decat la fete, la care
se constat o stabilizare sau chiar o usoara regresie. Acest tip de cretere diferentiata se datoreaza
unei producii diferite de hormoni androgeni.
Varsta poate influenta nivelul posibilitatilor de forta: forta maxima descreste incepand de la 20-
30 de ani.

8
 Sexul subiectului

Sexul feminin prezint un indice diferit de forta, fata de sexul masculin (i anume, 70% din
forta musculara a barbatilor). Diferenta se explica prin masa musculara mai puin dezvoltata si
prin diametrul fibrelor mai mic la fete, comparativ cu baieii.

Ritmul circadian
Forta musculara poate atinge valori foarte bune si bune intre orele: in cursul diminetii (ntre
8:30 i 9:30) i dup-amiaza (ntre 16:00 i 18:30). Valoarea minima se inregistreaza noaptea, in
jurul orei 3:00.

TIPURI DE CONTRACTIE MUSCULARA

Secusa.

Contractia musculara obtinuta sub actiunea unui singur stimul se numeste secusa, iar
inregistrarea grafica a acesteia se numeste miograma. In organism, contractii unice de tipul
secusei sunt rare, insotind frisonul si unele reflexe proprioceptive (miotatic).
Secusa dureaza cateva fractiuni de secunda si prezinta 3 perioade:
- de latenta (0,01sec);
- de contractie propriu-zisa (0,04sec);
- de relaxare (0,05 sec).
In functie de durata secusei, se descriu:
- muschi rapizi - contin predominent fibre rapide (albe) si cu metabolism predominent
glicolitic
- muschi lenti - contin predominent fibre lente (rosii) si au un metabolism predominent
oxidativ.
Intre aceste 2 extreme, se situeaza muschii ce contin un amestec de fibre musculare rapide si
lente, in proportii variabile.

Influenele asupra sistemului muscular i asupra forei difer de la un tip de contracie la

alta, fiind determinate de particularitile acestora i de durata de acionare. Contraciile dinamice
sunt de 3 tipuri:
Contractia izotonica - este cea mai obisnuita contractie musculara. Se produce cu
modificarea lungimii muschiului care determina miscarea articulara, de aceea este considerata o
contractie dinamica. Pe tot parcursul miscarii, tensiunea de contractie ramane teoretic aceeasi.
Contractia izotonica simpla, fara incarcare (deci fara greutate suplimentara) nu determina
cresterea fortei musculare si nici a masei musculare. Exista 2 tipuri de contractie izotonica:
concentrica si excentrica.
Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este
posibila doar daca incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului. (Exemplu:
flexia antebratului pe brat). Cu alte cuvinte nu veti putea face niciodata o contractie izotonica
completa cu o greutate mai mare decat cea cu care puteti face o repetare maximala.

9
 Contractia izotonica excentrica (sau negativa) este inversul unei contractii concentrice si
readuce muschiul la pozitia de start (exemplu: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe
brat). Desi muschii se alungesc, ei tot genereaza forta. Contractia excentrica este cea mai
eficienta din punct de vedere al castigului de forta musculara, pentru ca poate fi utilizata
incarcatura mai mare decat potentialul maxim al sportivului (raportat la o contractie concentrica),
insa este folosita doar ca tehnica de intensitate in cadrul antrenamentului, studiile aratand ca
poate provoca degradari serioase la nivel muscular cand se depaseste tensiunea de contractie.
Contractiile dinamice contra unei rezistente (exercitiile cu greutati) asigura nu numai o
crestere a fortei, ci si o crestere a rezistentei musculare la efort.
Conform cercetarilor, solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei, ci
doar in momentul cand muschiul este alungit. Pe masura ce muschiul se scurteaza, tensiunea
scade si astfel isi pierde valoarea de "excitant". De aceea, antrenamentul trebuie sa fie alcatuit
din contractii dinamice rezistive repetate pentru a creste forta, rezistenta si pentru a declansa
hipertrofia musculara.
Pentru a creste forta trebuie sa fie implicat un numar cat mai mare de unitati motorii simultan,
iar acest lucru nu se intampla decat atunci cand solicitarea este importanta, respectiv o greutate
de lucru semnificativa. Repetarea miscarilor contra unei rezistente va induce oboseala musculara,
ceea ce va conduce la recrutarea a tot mai multe unitati motorii pentru a face fata solicitarii.
Datorita oboselii acumulate, rezistenta moderata de la inceput va ajunge sa fie aproape
maximala, de aici si importanta ultimelor repetari dintr-o serie. Stresul metabolic generat de
oboseala va declansa procese anabolice ce determina cresterea fortei si hipertrofie musculara.

Contractia izometrica - in timpul acestui tip de contractii musculare, tensiunea in muschi

creste, dar fibrele musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai numesc si statice.
Unghiul articulatiilor nu se modifica.
Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de
greu, muschii sunt implicati in contractie izometrica. Tensiunea care se dezvolta in muschi in
aceste contractii este mai mare decat in cele izotonice. In timpul contractiilor izometrice,
muschiul intra in "datorie de oxigen" datorita faptului ca circulatia musculara este partial
intrerupta si se acumuleaza metaboliti. Aceste fenomene declanseaza un fenomen de rebound in
momentul cand muschiul se relaxeaza, ceea ce inseamna ca circulatia musculara este reluata si
crescuta cu 40% fata de cea din repaus, metabolismul este stimulat, iar sinteza proteica este
accelerata, ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar opiniilor mai vechi, conform carora
contractiile izometrice nu produc hipertrofie). Antrenamentul izometric prezinta ca principal
dezavantaj suprasolicitarea cardiaca (cu cresterea travaliului ventriculului stang, a frecventiei
cardiace si a tensiunii arteriale.)

Contractia izokinetica - este un tip de contractie dinamica in care muschii se contracta la

capacitate maxima pe intreaga amplitudine de miscare. Banuiesc ca ati observat ca atunci cand
va antrenati bicepsul cu haltera, greutatea pare diferita in diversele puncte ale traiectoriei sale.

10
Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti din sala de forta) viteza de
executie va ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe care o genereaza aparatul
va fi egala atat in faza concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Beneficiul principal este
dat de faptul ca acest tip de antrenament permite muschiului sa lucreze maximal pe tot parcursul
miscarii. Se elimina acel punct slab existent in toate miscarile.
Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede
forta musculara decat cel cu contractii izotonice.

Tetanosul.
Impulsurile nervoase rapide, repetate, succesive si de durata, care cad in perioada excitabila
a muschiului, determina contractia tetanica. Tetanosul este o contractie musculara prelungita
care, in functie de frecventa de stimulare, poate fi:
incomplet - cu platou striat daca frecventa de stimulare permite relaxarea
partiala a muschiului;
complet - cu platou neted daca frecventa de stimulare nu permite relaxarea
musculara;

Fig. 4. Tetanosul incomplet. Tetanosul complet.

Metodele de dezvoltare a fortei

In literature de specialitate intalnim mai multe metode de dezvoltare a fortei
In cadrul antrenamentului putem intalni:

Exerciii de dezvoltare general a forei

Au ca obiectiv principal ameliorarea aptitudinii motrice forta, fara ca aceste exercitii sa fie
specifice sau indispensabile ca baz pentru ameliorarea fortei specifice unei discipline sportive.

11
Sunt exercitii utilizate n faza de iniiere i, in anumite conditii, in etapa de reducere a intensitatii
efortului in cadrul unui sezon competiional. De asemenea, dezvoltarea general a forei poate
constitui obiectivul unei activitati de ntretinere fizica practicata de populatie, dar al crui
continut difera radical de varianta practicata de sportivii consacrai.

Exercitii de dezvoltare specifica a fortei

Au ca obiectiv ameliorarea unor aspecte particulare ale fortei, n strtansa dependenta cu
cerinele de for ale disciplinei sau ale postului cruia i se adreseaz.
Relaia cantitativ ce se stabileste ntre cele dou tipuri de exercitii prezinta doua aspecte: un
prim aspect este reprezentat de structura ciclului anual de pregatire, iar al doilea aspect este
insasi cariera sportiva a subiectului, in sensul ca volumul pregtirii generale de forta scade pe
masura ce specializarea i valoarea sportiva a subiectului creste, lasand un loc tot mai
insemnat pregatirii specifice de forta.
Dezvoltarea fortei nu constituie un scop n sine, aceasta aciune avnd un rol n sprijinirea
procesului de dezvoltare corporala armonioasa, de tonifiere a musculaturii de postur, de
prevenire a instalarii atitudinilor i deficientelor fizice la nivelul coloanei vertebrale sau altor
segmente, de dezvoltare a grupelor musculare implicate prioritar n executarea tehnicii sportive
pe diferite ramuri de sport.
In lectia de educatie fizica dezvoltarea fortei este asezata n ultima veriga tematica,
datorit solicitrilor puternice asupra sistemelor organismului.

12
Bibliografie:
Amelia Voinea Modele ale oboselii fizice: de la trecut la prezent Universitatea de Medicina i
Farmacie Carol Davila din Bucureti
Muscular Considerations for Movement Hamill_ch03_063-104.qxd 11/2/07 5:20 PM Page 64
Dr. Cezar Login FIZIOLOGIA MUCHIULUI SCHELETIC CURS 5 (23.03.2015)

Virgil Tudor, Doru Ioarn Crisan Forta -Aptitudine Motrica Editura BREN, 2007 ISBN 978
http://www.k-test-total.ro/ro/TIPOLOGIA---CONTRAC538;IILOR---MUSCULARE--a926.html
CULTURISM:intretinere si competitie / Marin Chirazi, Petru Ciorba-Iasi, Polirom 2006
http://www.kineto-help.ro/articol~contractia-musculara~15.html
http://www.florinchindea.ro/2014/02/tipuri-de-fibre-musculare-scheletice.html Sursa: Curs
anatomie (Lapadat) 2006
http://www.culturismfitness.ro/tipul-fibrelor-musculare/

13