Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA "OVIDIUS" FACULTATEA DE FARMACIE CONSTANTA

EfECTELE BENEFICE ALE


ZIDOVUDINEI
ADMINISTRATA In
tratamentul HIV-ului

NUME STUDENT: TSARNA AIKATERINI

GRUPA 3, ANUL IV, FARMACIE

2015 - 2016
CUPRINS:

INTRODUCERE

ZIDOVUDINA

EXPUNEREA PROBLEMEI

PREZENTAREA GENERALA A PROIECTULUI

PRINCIPALELE ASPECTE ANALIZATE IN TIMPUL CERCETARII

CERCETARE

1) Tratamentul cu zidovudina a virusului imunodificientei umane tip 1


2) Experiment
3) Materiale si Metode
4) Rezultate
5) Discutii

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE

Hiv-ul este prescurtarea din limba engleza a Human Immunodeficiency Virus (Virusul
Imunodificientei Umane). Acest termen denumeste doua virusuri inrudite, din categoria
retrovirusurilor, HIV-1 si HIV-2, care cauzeaza la om sindromul imunodificientei dobindite
(SIDA). Deoarece apartine retrovirusurilor, nu poate fi indepartat complet din organism, pentru ca
acest tip de virusuri au capacitatea de a-si inscrie codul in codul genetic al celulei gazda.
Tratamentul impotriva acestui virus utilizeaza inhibitorii de revers transcriptaza. Acestia
impiedica actiunea enzimei (revers transcriptaza) ce copiaza ARN-ul virusului in AND viral,
infectind AND-ul celulei gazda. Primele medicamente care au fost utilizate in lupta impotriva
replicarii virusului in organism sunt: zidovudina (AZT) si didanozina (DDI).

ZIDOVUDINA

Zidovudina, este un medicament cu efect antiretroviral, cunoscut si sub denumirea de


azidotimidina (AZT), are functia de a stopa replicarea virusurilor HIV-1 si HIV-2, prin inhibarea
revers-transcriptazei virale; de asemenea, medicamentul are capacitatea de a inhiba formarea
lanturilor de AND viral. Acest chimioterapic poate fi administrat pe cale parenterala, dar mai ales
pe cale orala; dupa metabolizare, este excretat in cea mai mare parte prin urina.
Este utilizata in cazul tratarii SIDA, tratamentul poate fi continuat in absenta reactiilor
negative. Reactii negative: anemie, micsorarea numarului de globule albe, greturi, varsaturi,
insomnii, tulburari digestive, dureri abdominale. Tratamentul cu zidovudina nu inlatura riscul
aparitia de infectii oportuniste sau de tumori.
Are structura:

1-[(2R,4S,5S)-4-azido-5-(hidroximetil)oxolan-2-il]-5-metilpirimidin-2,4-diona
3
Studiile clinice efectuate, au demonstrat ca administrarea zidovudinei a condus la cresterea
duratei de supravietuire a pacientilor infectati cu virusul HIV, in acelasi timp, scazind frecventa si
amploarea infectiilor oportuniste, care se pot grefa la un pacient cu un sistem imunitar deprimat.
Cu toate acestea, inca nu a fost stabilit, daca beneficiile maxime ale tratamentului cu acest
medicament apar la administrarea zidovudinei in perioada asimptomatica sau simptomatica de
boala.
De asemenea, dupa administrarea de zidovudina, a scazut simtitor riscul de infectie
perinatala, atunci cind gravidele infectate cu virusul HIV primeau terapie cu acest medicament, in
saptaminile 14 34 de sarcina; la fel o schema terapeutica asemanatoare a fost aplicata si la tratarea
nou-nascutilor proveniti din mame bolnave, dind rezultate satisfacatoare.
Zidovudina nu se utilizeaza ca si monoterapie, deoarece dupa o administrare indelungata
(ce depaseste 2 ani), poate aparea rezistanta tulpinilor virusului HIV la acest chimioterapic.
Utilizarea unor combinatii medicamentoase, elimina riscul aparitiei rezistentei.
Dozele de medicament administrate in prezent in clinicile de specialitate, sunt mult mai
mici, comparative cu dozele utilizate acum citeva decenii, astfel efectele toxice sunt cu mult
diminuate. Dintre efectele secundare ale zidovudinei sunt: afectarea sistemului hematopoietic,
anemie si granulocitopenie (mai ales in cazul pacientilor cu infectie HIV, aflata intr-un stadiu
avansat), stare de rau accentuate, greturi, cefalee, cardita, steatoza hepatica sau acidoza lactica.

EXPUNEREA PROBLEMEI

Cit de eficienta este administrarea zidovudinei in tratamentul infectiei cu virusul HIV?

PREZENTAREA GENERALA A PROIECTULUI


Acest studiu are la baza cercetarea influentei administrarii de zidovudina asupra starii de
sanatate a pacientilor infectati cu virusul HIV, si beneficiile aduse de acest chimioterapic.
La acest studiu au parcicipat 28 de persoane infectate cu virusul HIV. Acesti pacienti au
fost impartiti in doua grupe. Primei grupe i se administra zidovudina, iar celeilalte grupe i se dadea
placebo. Au fost luate analize inaintea inceperii cercetarii, iar apoi in saptamina 24, respectiv 28.
Analizind rezultatele primite, se poate spune cu certitudine ca administrarea de zidovudina
are fecte benefice asupra starii de sanatate a pacientilor infectati cu virusul imunodificientei
umane.
S-au imbunatatit urmatoarele analize: numarul de celule T CD4 a crescut la pacientii ce
primeau zidovudina; a scazut nivelul plasmatic de ARN si nivelul celulelor asociate ADN; la fel
au scazut titrele pe culturile celulare PBMC.

4
In schimb, la pacientii carora li se administra placebo nu s-a inregistrat nici o ameliorare a
starii de sanatate. Rezultatele lor raminind constante, la fel ca cele care s-au facut inainte de
inceperea studiului dat.
De asemenea, nu s-au inregistrat efecte adverse grave dupa administrarea zidovudinei, ea
fiind bine tolerata de catre subiecti.

CERCETARE
1) Tratamentul cu zidovudina a virusului imunodificientei umane tip 1
Zidovudina este un puternic chimioterapic nucleozid de revers transcriptaza, care este
folosit ca medicament de elective pentru tratamentul HIV-ului.
Terapia antiretrovirala este asociata cu intirzierea progresiei bolii si prelungirea
supravietuirii pacientilor infectati cu virisul imunodificientei umane, dar durata beneficiului clinic,
cit si supresia virala, sunt limitate. Desi, au utilitate clinica o serie de inhibitori de revers
transcriptaza, boala progreseaza in cele din urma la sindromul imunodificientei dobindite (SIDA),
in ciuda utilizarii acestor agenti.
Cu toate acestea, terapia retrovirala, adica utilizarea zidovudinei, chiar daca nu trateaza
HIV-ul, dar imbunatateste calitatea vietii pacientilor infectati si ii ajuta sa-si prelungeasca viata.
Cirusul HIV ataca si distruge celulele care lupta impotriva infectiilor, celulele CD4 ale
sistemului imunitar al organismului. Pierderea acestor celule ingreuneaza lupta organismului
impotriva infectiilor. Zidovudina, unul dintre medicamentele anti-HIV, poate preveni
multiplicarea virusului. Reducind cantitatea virusului in organism, se ofera sistemului imunitar o
sansa de a recupera si a produce mai multe cellule CD4 impotriva infectiei. Odata, cu inceperea
tratamentului cu zidovudina, se constata o crestere a celulelor CD4, aceasta fiind un semn ca
sistemul imunitar se reface.

2) Experiment
Studiul dat reflecta o cercetare multicentrica, dublu-oarba, controlata cu placebo, avind un
randament de 28 de pacienti infectati cu virusul imunodificientei umane tip 1. Acesti pacienti au
primit zidovudina, 1000 mg pe zi, sau placebo, timp de 24 de saptamini. In saptamina 48,
comparative cu pacientii tratati cu placebo, pacientii tratati cu zidovudina au avut numarul de
celule CD4 semnificativ mai mare, si numarul de celule sanguine mononucleare periferice inferior
in titrurile de cultura, dar nici o diferenta in plasma ARN. Efectele adverse grave si efectele minore
clinice au fost rare si comparabile in ambele grupuri. Au fost 2 decese: un pacient a murit de
septicemie si boala renala (grupa care primea zidovudina), si un pacient a murit in urma unei
septicemii si a pneumothorax (grupul care primea placebo).

3) Materiale si metode
Pacientii participant la studiul dat au primit zidovudina sau placebo timp de 24 de
saptamini. Ei au fost evaluati din punct de vedere al sanatatii fizice si a istoricului bolii, s-au facut
analize hematologice si biochimice de rutina, antigenul p24, serologia AIE cu confirmare Western

5
Blot pina la analize HIV-seropozitive, cultura cantitativa virala a celulelor mononucleare periferice
(PBMC) si plasma, reactia in lant a polimerazei (PCR) pentru ARN HIV-1 si AND-ul celular, si
numarul de celule limfocitare CD4.

4) Rezultate
Participantii la acest studiu au solicitat asistenta medicala in legatura cu aparitia febrei
(82%), diaree (33%), eruptii cutanate (30%), faringita (22%), oboseala (22%) si ulcere ale cavitatii
bucale (19%). Desi motivul cel mai frecvent al solicitarii asistentei medicale a fost febra (82%),
21% dintre pacienti au avut febra inca de la inceputul experimentului. La fel, si limfodenopatia a
fost depistata la examenul fizic initial la aproximativ 83% dintre pacienti, dar numai 7% au raportat
acest lucru ca motiv pentru care au nevoie de asistenta medicala.

Fig.1. Semnele si simptomele la 28 de pacienti care prezinta infectia cu HIV-1. Barele umbrite,
reprezinta % dintre pacientii care au raportat un semn sau simptom ca motiv pentru care au
nevoie de asistenta medicala; barele deschise, % din pacientii diagnosticati cu semen sau
simptome de la vizita initiala.

6
La intrarea in studiu, de asemenea, pacientii au fost testati prin tehnica Western Blot: 12
(48%) au avut rezultatul pozitiv, 3 (12%) rezultat negative, 10 (40%) au avut un rezultat
intermediar. Ordinea cronologica si timpul mediu de dezvoltare a rezultatelor positive la testul
Western Blot sunt prezentate in figura 2. Timpul pina la dezvoltarea benzilor Western Blot nu
difera la cele grupe. Toti pacientii au avut rezultate positive pentru benzile Western Blot env, pol
si gag, cu exceptia p18 pina in saptamina 24.

Fig.2. Dezvoltarea benzilor Western Blot la 25 de pacienti cu infectia HIV-1, in saptaminile de


studiu.

La fel au fost numarate si celulele T CD4. Numarul mediu de celule T CD4 a fost atins in
saptamina a doua, in grupul pacientilor care primeau zidovudina (fig.3a). In comparatie cu
pacientii care primeau placebo, numarul mediu de celule T CD4 la pacientii care primeau
zidovudina, a fost semnificativ mai inalt in saptamina 48. Numarul de CD4 a avut mici modificari
pina in saptamina 24, cu toate acestea, pina in saptamina 48, media CD4 din grupul pacientilor
tratati cu placebo a scazut semificativ, in timp ce in grupul tratat cu zidovudina, a ramas relativ
neschimbat.

7
Titrul mediu al infectie HIV-1 in PBMC (log IUPM), la momentul initial, a fost usor mai
mare in grupul tratat cu zidovudina (fig.3b). In saptamina 24, aceste titruri au scazut substantial in
ambele grupe; in saptamina 48, titrul a continuat sa scada in grupul de pacienti care primeau
zidovudina, dar a crescut in grupul care primea placebo, si a aratat astfel, o diferenta de 1,1 log10
IUPM, in favoarea utilizarii zidovudinei in tratamentul pacientilor.

8
Fig.3. Compararea longitudinala a numarului de celule T CD4 si a parametrilor virologici in
grupele de studiu, in saptaminile de studiu 0 48. A numarul de celule T CD4. B titrul
infectiei HIV-1, in cultura de singe periferic cu celule mononucleare (PBMC).

9
La inceputul studiului, nivelele plasmatice de ARN au fost similare in ambele grupuri, si
au inceput sa scada comparativ in saptamina 24 si saptamina 48 (fig 3c). La fel si nivelurile
celulelor asociate ADN, au fost similare in ambele grupe si au inceput sa scada comparabil in
saptamina 24, respectiv, saptamina 48.

10
Fig.3. C plasma ARN HIV-1. D ADN-ul celular al HIV-1.

5) Discutii
Defectarea sistemului imun prin suprimarea corespunzatoare a viremiei in stadiile
incipiente ale infectiei HIV-1, este un factor determinant critic a progresiei rapide catre SIDA.
Scopul acestei cercetari a fost de a evalua impactul initierii terapiei antiretrovirale asupra PHI
inainte de stabilirea infectiei cronice HIV-1. Monoterapia cu zidovudina a fost considerata
standard pentru tratarea infectie cronice HIV-1. Rezultatele studiului actual demonstreaza ca
adinistrarea zidovudinei in doze mari timp de 24 de saptamini a marit numarul de celule T CD4,
si titrurile mai mici ale virusului pe culturile celulare PBMC la 48 de saptamini. Rezultatele datate
in studiul dat, ne mai arata ca, tratamentul precoce al pacientilor timp de 24 de saptamini cu doze
mari de zidovudina, da atit beneficii imunologice, reprezentate prin marirea numarului de celule
T CD4, cit si beneficii virologice, reprezentate de rezultatele referitoare la titrurile mai mici pe
PBMC la 48 de saptamini. Dozele de zidovudina administrate au fost bine tolerate de catre subiecti,
fara evenimente adverse semnificative.

11
CONCLUZIE
Virusul HIV este unul dintre virusurile care cauzeaza in fiecare an decese semnificative.
De aceea, sunt efectuate mai multe studii, care au la baza gasirea unor medicamente, si cercetarea
efectelor benefice ale unor medicamente pentru tratarea virusului dat. Fiind un retrovirus, nu poate
fi indepartat complet din organism, deoarece are capacitatea de a-si inscrie codul in codul genetic
al celulei gazda. Zidovudina este unul dintre primele chimioterapice utilizate in tratamentul HIV-
ului, avind ca rezultat cresterea duratei de supravietuire a pacientilor infectati, si scaderea
frecventei si amplorii infectiilor oportuniste. Aceste lucruri au fost demonstrate, in experimentul
redat mai sus. In urma administrarii zidovudinei a crescut numarul mediu de celule T CD4, au
scazut titrurile virusului pe culturile celulare PBMC, au scazut nivelele plasmatice ale ARN, la fel
si nivelurile celulelor asociate ADN. Aceste rezultate sunt in favoarea administrarii zidovudinei la
pacientii infectati cu HIV, aratindu-ne beneficiile aduse de administrarea acestui chimioterapic
asupra starii de sanatate a pacientilor infectati.

12
BIBLIOGRAFIE
1. The new England journal of medicine, "Treatment of human immunodeficiency virus
infection with saquinavir, zidovudine, and zalcitabine".
2. Manette T. Niu, James Bethel, Mark Holodniy, "Zidovudine treatment in patients with
primary (acute) human immunodeficiency virus type 1 infection: a randomized, double-
blind, placebo-controlled trial"
3. Aidsinfo, "HIV and its treatment"
4. Angela M. Caliendo, Anu Savara, Donna An, "Effects of zidovudine selected human
immunodeficiency virus type 1 reverse transcriptase amino acid substitutions on processive
DNA synthesis and viral replication"
5. www.romedic.ro
6. www.mediculmeu.com
7. http://www.csid.ro/dictionar-medical/zidovudina-azidotimidina-11353879/

13