Omul si sacrul

Roger Caillois

Religia inglobeaza opozitia dintre sacru si profan,atunci cand nu coincide cu ea.

Pentru omul religios,exista doua medii complementare:unul in care el poate actiona fara teama
sau cutremurare,dar in care actiunea nu-i angajeaza decat persoana superficiala si altul in care
un sentiment de dependent intima ii retine,ii conteneste,ii dirijeaza fiecare elan si in care el se
vede compromis fara rezerva.
Aceste doua lumi ,aceea a sacrului si aceea a profanului,se definesc riguros numai una prin
alta.Se exclud si se presupun
Sacrul se incadreaza in categoria sensibilatatii,aceasta fiind categoria pe care se bazeaza
atitudinea religioasa.
H.Hubert:Este ideea-mama a religiei. Religia este administrarea sacrului.
Nu exista nimic care sa nu poata devein sacru.(lucruri,finite,spatii,perioade de timp),cum nu
exista nimic care sa nu poata fi deposedat de sacru.
Sacrul este o insusire pe care lucrurile nu o poseda prin ele insele,ci un har misterios le-o
adauga.
Fiinta sau obiectul consacrat poate sa nu fie deloc modificat in aparenta,insa asta nu inseamna
ca nu este tranformat in totalitate.Din clipa in care este tranformat,comportarea fata de el sufera
o modificare paralela.Nu exista posibilitatea de a ne purta liber cu el.El suscita sentimente de
spaima si veneratie,se prezinta ca interzis .Contacul cu obiectul sacru devine
periculos.Sacrul este intotdeauna mai mult sau mai putin acel ceva de care nu ne apropiem
fara sa murim
Durkheim:Cele doua genuri nu se pot apropia pastrandu-si in acelasi timp natura proprie.
Amandoua sunt necesare dezvoltarii vietii:unul ca mediu in care ea se desfasoara,celalalt ca
izvor inepuizabil ce-o creeaza,o mentine,o reinnoieste.
Credinciosul este cel care asteapta de la sacru orice ajutor,orice reusita.
Sacrul se caracterizeaza printr-o ispita suprema,o primejdie foarte mare.
Functia riturilor este aceea de a regla raporturile dintre sacru si profane.
Exista anumite prohibitii,desemnate prin cuvantul tabu.Durkheim:un ansamblu de
interdictii rituale ce au ca rezultat prevenirea efectelor primejdioase ale unei contaminari
magice,impiedicand orice contact dintre un lucru sau o categorie de lucruri in care se considera
ca salasluieste un principiu supranatural si altele care nu au aceasta caracteristica sau n-o au in
acelasi grad.Tabuul este un imperative categoric negativ.
Prin aceste tabuuri,stramosii au realizat buna functionare a universului,au determinat relatiile
dintre finite si lucruri,dintre oameni si zei,au stabilit ce tine de sacru si ce de profane,au definit
limitele a ceea ce este ingaduit si a ceea ce este interzis.
Domeniul profanului:uz comun,al gesturilor ce nu necesita precautie,prin care omul isi exercita
neconstrans activitatea.
Lumea sacrului:lumea primejdiosului,a interzisului;omul nu se poate apropia de ea fara sa
zdruncine anumite forte pe care nu le stapaneste;cu toate acestea,in ele sta izvorul reusitei,al
oricarei putinte.
Trebuie impiedicat amestecul dintre cele doua,deoarece exista riscul de a pune la un loc insusiri
care trebuie tinute separate pentru a nu-si pierde caracteristicile speciale.
In domeniul sacrului,se vorbeste despre sacrificiu.Prin acesta,credinciosul li s-a facut creditor
si asteapta ca puterile pe care le venereaza sa se achite de datoria contractata fata de
el,indeplinindu-i dorintele.,pentru a se putea restabili echilibrul si ordinea lumii.
Orice inceput are nevoie de un sacrificiu.
Natura si societatea trebuie sa fie reintinerite mereu,de a fi recreate pentru a nu disparea.
Pur=acel ceva a carui esenta nu e amestecata cu nimic care s-o altereze si s-o degradeze(vinul
neamestecat cu apa,metalul fin ce nu contine metal grosolan,barbatul care nu s-a unit cu
femeia,organismul viu si sanatos pe care contactul cu cadavrul sau cu sangele nu l-a contaminat
cu un germene de moarte si distrugere.
Lumea sacra-puritate si impuritate
Lumea profana-bine si rau
Lumea sacrului=lume de energii,forte
Lumea profanului=lume de substante,lucruri
Pur si impur=apar ca eminamente mobile,interschimbabile,echivoce
Orice forta,in stare latent,provoaca dorinta si totodata teama ,ii suscita credinciosului spaima
ca-I cauzeaza esecul,speranta ca ii vine in ajutor.De fiecare data cand se manifesta,o face intr-
un singur sens,ca izvor de binecuvantare sau ca focar de blesteme.In stare virtuala,este
ambigua;trecand in act,devine univocal si de atunci incolo,nicio ezitare nu-I mai este permisa.
Hages=gr,pur
Enhages=gr,blestemat
Expiare=lat.,a face sa iasa(din sine) elemental sacru pe care necuratia contractata il
introdusese
Sacrul=respinge si fascineaza in acelasi timp
Ex:in religiile semitice,exista caracterul sacru al locului sfant(hima);in el sunt interzise
consumarea actului sexual,haituirea vanatului,doborarea copacilor,cositul ierbii;criminalul
care se refugiaza in el devine consacrat cum este de sfintenia locului,orice animal domestic
care se aventureaza in el e pierdut pentru proprietarul sau.
Sacrul ii suscita credinciosului aceleasi sentimente precum focul copilului:aceeasi teama de a
se arde,aceeasi dorinta de a-l aprinde;aceeasi emotie in fata lucrului prohibit,aceeasi credinta
despre cucerirea lui,ca adduce forta si prestigiu-ori rana si moarte in caz de esec
Puritatea se dobandeste prin supunerea la un ansamblu de reguli ritual-desprinderea de lumea
profana,pentru a putea patrunde fara primejdie in lumea sacra.Omenescul trebuie abandonat
inainte de a se accede la divin
Pentru a avea acces la lumea divina,este necesara renuntarea la activitati profane precum
vorbirea,somnul,societatea,munca,hrana,raporturile sexuale.
Individului i se cere tranformarea.(sa se imbaieze,sa-si lase hainele obisnuite,sa isi rada
parul,barba si sprancenele,sa isi taie unghiile);in cazurile extreme,el trebuie sa moara symbolic
in viata omeneasca si sa renasca zeu.
Focare de impuritate:cadavrul,rudele mortului in doliu,femeia in momentele critice ale vietii
ei.
Ex de interdicte=suveranul zeu de tip Mikado,ca si femeia indispusa,nu trebuie sa atinga solul
si nici sa se expuna razelor de soare.
Tot ce atunge o persoana sfantaeste consacrat prin aceasta si nu-i mai poate sluji decat ei.
Divinul si blestematul,consacrarea si necuratia au exact aceleasi efecte asupra lucrurilor
profane:le fac de neatins,le retrag din circulatie,comunicandu-le redutabila lor virtute.
Cei doi poli ai sacrului:
Puritate: atrage,este nobila,provoaca respect,dragoste,recunostinta;este definita in
limbajul scolastic al parintelui Lagrange ca vitandum per accidens(ceva pe care omul
trebuie sa-l evite din cauza propriei sale ticalosii,atunci cand nu se afla in conditiile
necesare ca sa se apropie de acel ceva);concentreaza si uneste toate puterile
pozitive,care determina armonie si ritmul lumii,inspira veneratie si incredere
Impuritate:respinge,este ignobila,provoaca dezgust,oroare si spaima;este definita in
limbajul scholastic al parintelui Lagrange ca vitandum per se (corespunde cu obiectul
pe care chiar esenta lui il condamna la izolare,iar simpla luare in considerare a
interesului personal recomanda in orice imprejurare sa fie evitat;aduna fortele mortii
si distrugerii,izvoarele bolilor,dezordinilor,epidemiilor si crimelor,tot cee ace
slabeste,micsoreaza,corupe,descompune
Ex:1.orientul si miazaziua apar ca salasuri ale virtutilor ce aduc sporul,care fac soarele sa
urce pe cer si caldura sa creasca;apusul si miazanoaptea sunt salasuri ale puterilor de
pierzanie si ruina,care fac astrul vietii sa coboare si sa se stinga.
2.opozitia dintre dreapta(abilitatea manuala,dreptatea unui rationament,norma
juridical,franchetea caracterului,puritatea intentiilor,indreptatirea unei actiuni,puritate si
favoare divina) si stanga(semn de rea credinta,prevestire de insucces,neindemanarea,cauza si
efectul ei,orice forta sinuoasa,curba,oblica,orice socoteala sau manevra gresita,cee ace nu e
sigur si nu-si atinge scopul,necuratie si pacat)
Impuritatea insasi il face pe criminal sacru.Devine peimejdios sa se atenteze direct la viata
lui,Este lasat in voia zeilor.
Exista tentatia de a preschimba necuratiile in binecuvantari,de a face din impur un instrument
de purificare.(ex.sangele menstrual la unele popoare poate fi vindecator de boli;la
altele,femeia aflata in perioada menstruatiei sau in momentul nasterii este considerate
impure,in Laponia ,cel care a ucis un urs este un om glorios,el este mai intai considerat impur
si ii este atribuita o locuinta speciala,el se dezbraca de hainele purtate cand a ucis animalul,iar
aceasta perioada ia sfarsit doar dupa o hora purificatoare in jurul focului;romanii ii declara
sacri pe incestuosi si pe paricizi;este de temut descompunerea cadavrului,mortul insusi este
un ratacitor,un suflet pierdut,atata vreme cat inhumarea si funeraliile nu l-au introdus in
societatea celor defuncti).
Localizarea puritatii si a impuritatii:binele in centru,raul la periferie.
3 elemente ale universului religios:puritatea,profanul,impuritatea(se coalizeaza doua cate
doua impotriva celui de-al treilea)
Tribul nu apare ca o unitate omogena,ci ca o totalitate care nu exista si nu functioneaza
decat prin confruntarea constanta si fertila a doua multimi simetrice de lucruri si de fiinte,a
caror insumare imbratiseaza natura si societatea fara a exclude ceva din ele