Nichita Stanescu - Aeroport De Toamna

Tras napoi de planeta auzeam ngeri,

auzeam pietrele,

galbenul, verdele

cum urcau noaptea spre centrul

pamntului.

Aeroportul lansa diavoli cu coada aprinsa

si arznd treptat treptat de la copite

pna la crestet, si numai coarnele

le ramneau ntregi si se desfaceau

prabusindu-se

fiecare-n alta parte.

Timpul se sparsese;

fiecare apucam din el ce puteam,

si nici macar nu mai curgea peste tot

la fel:

n glezne trecea o luna,

n genunchi o zi, n coasta o ora

pe limba un minut si-n tmpla

o secunda

, , De aceea ncercam sa ne tinem

capetele ct mai departe de miezul pamntului, , -

spuse cineva.

Dar

nu-l lua nimeni n seama.

Fiecare avea alt timp si-ncerca

sa treaga-nspre el planeta,

care nsa se multumea numai

sa se rostogoleasca.

Auzeam ngeri. Stam la pnda

gat asa-i sar primului n spinare,

pregatindu-ma pentru o calatorie.