2.

Respectul de sine

- Autoreflexivitatea
Respectul sau stima de sine este o componenta afectiva a Eului, constnd n autoevaluarile
pozitive si negative ale unei persoane. El se mai poate defini prin concordan sau dezacord ntre
felul n care omul se vede i felul n care ar vrea s se poat vedea.pe sine nsui. Unii indivizi au
un mai mare respect de sine dect altii, iar acest atribut poate avea un impact profund asupra
modului n care gndesc si simt fata de propria persoana. Sentimentul valorii personale nu este o
trasatura permanenta si invarianta, ci mai degraba o stare de spirit care variaza n urma unor
succese si esecuri, a unor ntorsaturi ale norocului, a unor interactiuni sociale si a altor experiente
traite. Daca va revedeti rutina zilnica veti fi surprinsi ct de putin timp acordati reflectiei asupra
propriei persoane.
Robert Wicklund propune self -awareness theory teoria autoreflexivitatii, n care sustine
ca reflectia asupra propriei persoane este dezagreabila, deoarece scoate n evidenta nemplinirile
si carentele noastre. Din acest motiv, preferam sa evitam intensificarea meditatiei asupra Eului
propriu. Cteodata nsa nu putem face acest lucru.
Efecte paradoxale ale autoreflexivitatii
Autosupravegherea poate avea efecte perverse sau paradoxale, sporind sansele noastre de
a rata comportamentul dorit. Daniel Wegner descrie asa-numitele ironic processes: cu ct ne
straduim mai mult sa inhibam un anumit gnd, sentiment sau comportament, cu att sansele de
reusita scad.
Autosupravegherea creeaza teama de esec, de unde efectul ironic sau paradoxal. Acesta se
produce mai ales atunci cnd suntem cognitiv ocupati, distrati, grabiti sau stresati.
- Mecanisme de supradimensionare a sinelui

Autoreflexivitatea poate fi inconfortabila si poate diminua respectul de sine, focaliznd

atentia asupra discrepantelor dintre aspiratii si performantele reale ale cuiva. Oamenii evita adesea
reflectia asupra sinelui si ntorc spatele adevarurilor neplacute, dar nu o pot face ntotdeauna. Cum
ne mpacam, atunci, cu propriile noastre greseli, slabiciuni si cu un viitor nesigur? Majoritatea
oamenilor au, de regula, o foarte buna parere despre ei nsisi. Oamenii si evalueaza trasaturile care
i descriu drept preferabile celor care nu i caracterizeaza. Nu ne flatam astfel n mod constient, ci
o facem n mod automat. Ce anume sustine aceasta iluzie att de comuna?
- Perceptii de sine convenabile
Mai multe studii au aratat ca, de regula, studentii pusi sa-si aminteasca rezultatele lor
scolare din liceu si supraestimeaza notele mai ales cei cu note mici chiar daca li se spune ca
relatarile lor vor fi verificate.
- Autohandicaparea
Psihosociologii denumesc astfel adoptarea de catre indivizi a unor comportamente menite
sa saboteze reusita propriilor actiuni cu scopul de a oferi o scuza eventuala a esecului anticipat.
Oamenii recurg la diferite strategii de autohandicapare: consum de droguri si de
medicamente, bautura, lipsa de antrenament, avantaje oferite adversarului ntr-o competitie (cu
precadere la barbati) boala, indispozitie, stress (cu precadere la femei). Scopurile acestor strategii
sunt diferite: la cei cu respect de sine scazut, autohandicaparea este o scuza a esecului anticipat
la cei cu respect de sine ridicat, un motiv de amplificare a succesului scontat.
- Gloria vicarianta
n 1976, Robert Cialdini creeaza un verb sui generis n limba engleza: BIRG, din
initialele expresiei: bask in reflected glory, cresterea respectului de sine prin asociere cu alti
oameni care se bucura de succes.
Pe acelasi calapod, s-a mai nascocit un verb: CORF, de la cut off reflected failure
distantarea de persoanele sau grupurile care pierd.
- Comparatia sociala cu indivizi inferiori
Ne amintim teoria lui Leon Festinger, potrivit careia de obicei ne autoevaluam
comparndu-ne cu cei care ne sunt asemanatori. Dar ce se ntmpla cu respectful de sine daca
ceilalti din preajma au realizari mai mari dect ale noastre? Nu ntotdeauna se cauta o informatie
obiectiva; uneori comparatia este o reactie de aparare a Eului. Atunci cautam sa ne comparam cu
alti indivizi care ne sunt inferiori.

3. Exteriorizarea sinelui
- Tipuri de exteriorizare
Exista doua tipuri fundamentale de exteriorizare a Eului, fiecare din ele avnd o
anumita motivatie:
 - Exteriorizarea strategica - consta n eforturile noastre de a crea celor din jur o anumita
impresie favorabila, spre a dobndi influenta, putere, simpatie sau aprobare. Promisiunile din
campaniile politice sau pledoariile acuzatilor n fata completului de judecata sunt exemple
elocvente. Exteriorizarea strategica poate urmari sa creeze diferite aparente, printre care aceea de
persoana placuta, competenta, morala, periculoasa ori, dimpotriva, neajutorata. Indiferent de
scopul urmarit,
oamenii ncearca sa si alcatuiasca o anumita imagine nu numai prin ceea ce spun, dar si prin
intermediul limbajului nonverbal.
Identitatea specifica pe care oamenii ncearca sa o proiecteze n exterior difera n functie
de persoana si de situatie. Exista nsa doua scopuri foarte des ntlnite ale exteriorizarii strategice.
Primul este ingratierea termen folosit pentru a ne referi la actele motivate de dorinta de
acomodare cu anturajul si de a fi placut de catre ceilalti. Cel de-al doilea scop este autopromovarea
actele care urmaresc sa cstige respectul celorlalti.
- Verificarea sinelui - dorinta de a-I face pe ceilalti sa ne vada asa cum ne percepem noi
nsine. William Swann considera ca oamenii sunt puternic motivati sa si verifice propriul concept
al Eului prin ochii celorlalti. Cercetarile sale sustin ideea ca oamenii solicita, si reamintesc si
accepta selectiv acele forme de feedback interpersonal care le confirma imaginea despre sine.
Cteodata chiar ncearca sa corecteze opiniile favorabile despre ei ale celorlalti, daca acestea sunt
n viziunea lor inadecvate.
n ceea ce priveste aspectele importante ale conceptului de Eu, cercetarile arata ca oamenii
prefera, cel mai adesea, sa reflecteze mai mult asupra trasaturilor lor pozitive dect asupra celor
negative. Totusi, se pare ca dorinta de autoverificare este destul de puternica si, cteodata, poate fi
mai presanta dect nevoia de supradimensionare a Eului. Cu totii vrem sa facem o buna
impresie, dar totodata dorim ca persoanele implicate n vietile noastre sa-si faca despre noi o
impresie corecta, n acord cu propriul nostru concept de sine.