Sunteți pe pagina 1din 81

.

Curs 1
OBLIGATIILE pot crea drepturi de creanta intr- un numar nelimitat => metoda de
abordare diferita fata de reale. Studiul e axat pe izvorul obligatiilor si in functie de acesta vom avea
anumite tipuri de obligatii si de drepturi de creanta.

NOTIUNEA DE OBLIGATIE (NCC: 1164 - 1648 + garantii)


= obligatia e legatura de drept in temeiul careia suntem tinuti sa prestam ceva pentru o alta persoana
in temeiul legilor cetatii noastre asa defineau romanii obligatiile (obligatio est vinculum iuris, quo
necessitate...).
= art 1164 NCC - aceeasi definitie
Obligatia = raportul juridic civil al carui subiect activ denumit creditor poate sa ceara
subiectului pasiv denumit debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva din ceea ce in absenta
angajamentului ar fi putut face.
Obligatia e diferita de sensul comun al termenului obligatie, care se refera la datorie. In
definitia noastra e un raport juridic.
Din definitie => structura raportului obligational:
1. Subiectele au denumiri specifice:
- subiect activ = creditor
- subiect pasiv = debitor
Uneori aceste denumiri sunt si mai specializate, de ex:
- la raspunderea delinctuala vorbim de victima prejudiciului si autorul prejudiciului
- in cazul unui raport nascut dintr-un contract de depozit, deponent si depozitar
- la comodat comodant si comodatar.
Sunt raporturi in care fiecare subiect e in acelasi timp si creditor si debitor, au o calitate complexa,
iar denumirile reflecta asta. De ex: la vanzare-cumparare avem vanzator-cumparator, fiecare cu
drepturi si obligatii, fiecare e si debitor si creditor.
2. Continutul = drepturile si datoriile partilor. Fiind vorba de elemente patrimoniale, adica
drepturi de creanta si datorii corespunzatoare, unele se vor insuma la activ, altele la pasivul
patrimonial. Ele vor influenta astfel raportul dintre ac tivul si pasivul patrimonial, pentru a
pune in lumina starea de solvabilitate sau insolvabilitate.

3. Obiect = prestatiile la care e obligat debitorul si indrituit creditorul. Ex: la vanzare


cumparare, vanzatorul trebuie sa predea bunul, cumparatorul trebuie sa plateasca pret ul.
Intr-un fel, obiectul se confunda cu obiectul drepturilor de creanta si al datoriilor
corespunzatoare. E posibil ca uneori sa existe un obiect derivat, cum se intampla cand
prestatia care formeaza obiectul raportului obligational se refera la un bun. Ex: vanzatorul
preda bunul vandut, dar obiectul e predarea bunul, nu bunul in sine. In mod indirect putem
spune ca bunul e un obiect, unul derivat.
Prestatiile care formeaza sunt de 3 feluri:
- Prestatia de a da
- Prestatia de a face = orice prestatie pozitiva cu exceptia prestatiei de a da.
- Prestatia de a nu face = abtinerea din actiunea debitorului de la ceea ce ar fi putut sa faca in
absenta angajamentului juridic. Aceasta formulare subliniaza diferenta dintre:
o prestatiile negative generale corespunzatoare drepturilor reale = e vorba de o
tarmuire a libertatii persoanei prin vointa legiuitorului
o prestatii negative speciale corespunzatoare drepturilor de creanta = e vorba de o
autolimitare a libertatii persoanei (prin propria vointa o persoana se obliga sa nu faca
ceva din ceea ce ar trebui sa faca, isi limiteaza libertatea)
4. Sanctiunea obligatiei realizarea drepturilor si datoriilor care intra in continutul
obligatiilor presupune la nevoie interventia fortei de constrangere.
- Din perspectiva creditorului, sanctiunea = totalitatea mijloacelor juridice pe care
legiuitorul le pune la indemana pentru realizarea creantei si executarea datoriei atunci cand
debitorul nu executa de buna- voie. Cea mai importanta manifestare e dreptului material la
actiune care intra si in continutul dreptului material de creanta. Specific acestei drept
material la actiune e geometria sa: fie ca drept de a cere executarea silita prin echivalent,
prin natura sau prin a cere renuntarea contractului, prin rezolutiune. Poate sa intre punerea in
intarziere, clauza penala sau intr-un sens foarte general existenta unor garantii.
- Din perspectiva debitorului = uneori el vrea sa execute si creditorul nu vrea sa primeasca
prestatia debitorul poate sa- l puna in intarziere pe creditor sau daca nu functioneaza, poate
sa ceara consemnarea prestatiei care formaza obiectul obligatiei la dispozitia creditorului.

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR
I. Izvorul obligatiei cea mai importanta clasificare
1. Nascute din acte juridice civile sau acte juridice in general:
- obligatii nascute din acte juridice civile cele mai importante
- obligatii nascute din alte acte juridice

NB: obligatiile nascute din acte administrative se spune ca n-ar fi obligatii propriu zis civile,
ci de drept administrativ. Cata vreme ele sunt pecuniare, chiar daca au trasaturi distincte fata
de obligatiile civile propriu zise, totusi cel putin anumite elemente de regim juridic general
se vor aplica si obligatiilor respective. Se impart in:
- obligatii nascute din acte juridice unilaterale
- obligatii nascute din acte juridice bi/multilaterale, adica din contract.
!!! Cele mai multe obligatii civile se nasc din contracte si prin urmare cel mai important izovr de
obligatii e contractul.
2. Nascute din fapte juridice in sens restrans = se divide la randul ei in:
- obligatii nascute din fapte juridice licite
- obligatii nascute din fapte juridice ilicite sau delicte civile (cele care dau nastere
raspunderii civile delinctuale), care la randul lor se subimpart in 3 specii:
o gestiunea de afaceri
o plata lucrului nedatorat
o imbogatirea fara justa cauza.
In functie de fiecare izvor, obligatiile au regimuri juridice proprii si asta e motivul pentru care,
abordand obligatiile, vom studia izvoarele lor si le vom vedea trasaturile.

II. Obiect

1. Obligatii de a da
2. Obligatii de a face
3. Obligatii de a nu face

1. Obligatii de rezultat = obligatii civile determinate. Sunt cele care al caror subiect pasiv,
debitorul, se obliga ca prin prestatia pe care o desfasoara sa atinga un anumit rezultat. E
important ca obiectul obligatiei nu se reduce doar la prestatie, ob iectul e si obiect si scop,
obligatia se considera executata numai cand a fost atins rezultatul, chiar daca prestatia a fost
savarsita. Daca rezultatul nu a fost atins, debitorul nu e eliberat.
2. Obligatii de mijloace = obligatii de prudenta si diligenta. Debitorul se obliga doar la o
anumita prestatie, pe care trebuie sa o desfasoare cu respectarea standardelor impuse in
legatura cu o anumita activitate, dar nu se obliga sa atinga rezultatul. Cat timp a respectat
standardele, adica atat cat a depus toata prudenta si diligenta in prestatia savarsita, obligatia
e realizata, chiar daca rezultatul nu a fost atins. Ex: obligatia avocatului, a medicului.
Relevanta nu e pe taramul dovedirii culpei, ci pe taramul dovedirii faptei ilicite, a neexecutarii
obligatiei. Raspunderea civila in general, fie delinctuala, fie contractuala presupune 4 elemente
pentru ca debitorul sa fie obligat la despagubiri:
fapta ilicita (cand e vorba de un contract neexecutarea contractului)
prejudiciul sau paguba
raportul de cauzalitate
prejudiciu
Daca e vb de o obligatie de rezultat: neatingerea rezultatul genereaza o prezumtie de neexecutare.
Trebuie sa faca debitorul dovada ca a facut tot ceea ce trebuia pt a atinge rezultat ul, dar rezultatul
nu a fost atins din imprejurari independente de vointa sa, sa faca dovada cauzei straine care l-a
impiedicat sa atinga rezultatul. Odata ce aceasta prezumtie functioneaza, din prezumtia de
neexecutare se naste prezumtia de culpa a debitorului. Asadar prin 2 prezumtii dovenim doua din
elementele importante ale prezumtiei civile. Simpla neatingerere a rezultatul nu naste o prestatie din
partea debitorului creditorul trebuie sa faca dovada ca debitorul nu a pus toata diligenta si din
aceasta sa faca dovada. Trebuie sa dovedeasca ca nu a atins standardul si apoi sa compare prestatia
debitorului cu aceste standarde si numai in aceasta masura sa faca aceasta dovada. De cele mai
multe ori presupune o expertiza din partea unor specialisti. Daca face dovada nepriceperii, se naste
prezumtia de culpa. Relevanta nu e pe taramul dovedirii culpei, caci in ambele cazuri funct ioneaza,
ci pe dovedirea faptei.
NB: si aceasta relevanta dispare in momentul in care in cazul unei obligatii de rezultat, desi a fost
atins rezultatul, creditorul afirma ca sunt lipsuri cantitative sau calitative ale rezultatului. Creditorul
va trebui sa faca dovada acestor lipsuri, astfel spus si aici trebuie dovedita, nu mai e nicio diferenta
intre mecanismul probatoriu intre cele doua tipuri de obligatii.

III. Obligatii in natura = presupun orice prestatie de a face cu exceptia predarii unei
sume de bani
Obligatii pecuniare = au ca obiect predarea unei sume de bani

Inte res: sub aspectul sanctiunii e diferit, de ex: dobanzi curg la cele pecuniare, executarea prin
echivalent la cele prin natura.
Uneori se mai vorbeste si de asa numitele obligatii de valoare = obligatii care desi au ca obiect o
suma de bani, acea suma e doar expresia economica a unei prestatii in natura. Nu e vorba de ceea
ce se numeste executare prin echivalent ca forma de raspundere civila, e chiar din momentul
asumarii obligatiei. Ex: obligatia de intretinere debitorul se obliga la intretinere printr-o suma de
bani. Aceasta suma in realitate e expresia intretinerii. Importanta: spre deosebire de obligatiile
pecuniare propriu zise, obligatiile de valoare trebuie executate nu in raport cu suma initiala, ci cu
valoarea adevarata a prestatiei.
NB: pp presupune aceeasi suma din contract. Obligatiile de valoare in cazul lor chestiunea
impreviziunii nu se pune de obicei chiar daca de exemplu se devalorizeaza moneda foarte mult. E
vorba de valoarea prestatiei initiale, indiferent de fluctuatiile mone tare. Debitorul trebuie sa
plateasca o suma de bani care sa acopere prestatia.
IV. In functie de sanctiune
1. Obligatiile civile perfecte sau propriu zise = obligatia se bucura de intreaga sanctiune, mai ales
din perspectiva creditorului, poate utiliza toate instrumentele juridice pe care legiuitorul i le pune la
dispozitie pentru realizarea creantei sale.
2. Obligatii naturale = nu pot fi executate decat benevol. Creditorul poate doar sa refuze restituirea
prestatiei. Ex: obligatia prescrisa, daca debitorul executa de buna voie nu are dreptul la restituire.

V. In functie de opozabilitatea obligatiilor


1. Obligatiile civile opozabile numai debitorului = regula, numai debitorul e obligat sa execute
prestatia fata de debitor, in cazul urmatoarelor e o opozabilitate largita a obligatiilor
2. Obligatiile scriptae in rem = doar daca posesorul actual satisface creantele creditorului, indiferent
de succesiunea in timp a succesorilor
3. Obligatiile propter rem = opozabila tuturor dobanditorilor succesivi

STUDIUL CONTRACTULUI IN CADRUL TEORIEI GENERALE A


CONTRACTULUI IZVOR AL OBLIGATIILOR
CONTRACTUL = (un act juridic civil, un tip special de act juridic) acordul de vointa intre doua
sau mai multe persoane cu intentia de a produce efecte juridice, de a naste modifica sau stinge
efecte juridice.
!!! Art 1166 avem in vedere partile pentru ca e posibil ca mai multe persoane sa alcatuiasca o
singura parte.
Art 1169 pp libertatii contractuale. Libertatea de a contracta e o forma mai restransa a pp libertatii
de vointa. Autonomia de vointa e de fapt temelia contractului. Din aceasta perspectiva contractul e
instrumentul juridic care da coeziune intregii societati.

CLASIFICAREA CONTRACTELOR
I. Art 1171 reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.
Interdependenta e legata de notiunea de cauza a actului juridic. De obicei, notiunea de cauza e
analizata pe taramul incheierii contractului, dar cand vorba de aceasta clasificare notiunea de cauza
se prelungeste pe taramul executarii contractului.
Cand e vb de contracte sinalagmatice, fiecare parte se obliga in considerarea faptului ca si cealalta
parte se obliga si fiecare parte, cand isi executa obligatia, are reprezentarea subiectiva ca si cealalta
parte isi va executa obligatia. Interdependenta are in vedere acest aspect al notiunii de cauza, pe
terenul incheierii contractului, e relevanta cand discutam despre validitatea contractului.
- In prima ei acceptie: cauza e prima conditie de validitate a contractului.
- In cea de a doua acceptie: cauza defineste interdependenta datoriilor nascute din contract.
Contractele sinalagmatice sunt contractele care nasc datorii si drepturi reciproce si interdependente.
Contractele unilaterale nasc drepturi pentru o parte si obligatii pentru cealalta. La contractele
unilaterale fiecare parte e si creditor si debitor are ambele calitati.

Contractele sinalagmatice imperfecte = cele care initial cand se nasc sunt unilaterale, iar ulterior,
pe parcursul executarii ar deveni bilaterale intrucat creditorul devine debitor prin nasterea unei
datorii in sarcina sa, iar debitorul devine creditor prin nasterea unui drept in sarcina sa. Fraza II din
1171 neaga in mod evident aceasta teorie. Contractul ramane unilateral chiar daca executarea lui
presupune obligatii in sarcina ambelor parti. Dupa ce se incheie contractul, pe temeiul unui izvor de
obligatii distict de contract, se naste o datorie in sarcina creditorului si un drept in favoarea
debitorului, dar izvorul nu e contract. Cel mai impo rtant exemplu e cel de depozit: deponentul
trebuie sa restituie, care nu se nste din contract, ci din gestiunea de afaceri, adica dintr- un izvor
extracontractual.
Importanta clasificarii: numai in cazul contractelor sinalagmatice se produc acele efecte specifice:
- Rezolutiunea si rezilierea
- Exceptia de neexecutare
- Riscului contractului in cazul imposibilitatii fortuite de executare a datoriei unei parti
NB: sa nu confundam contractele unilaterale, care sunt acte juridice cu actele juridice unilaterale.

II. Art 1172 in functie de scopul contractului


1. Cu titlu oneros = cand fiecare parte urmateste sa-si procure un avantaj in schimbul obligatiei
asumate, de ex: contractul de vanzare-cumparare. Se impart in (art 1563):
o contracte comutative = acela in care inca din momentul incheierii lui fiecare parte cunoaste
existenta certa a datoriilor nascute din contract si intinderea acestor datorii. De ex: contractul
de vanzare cumparare
o contracte aleatorii = in momentul incheierii contractului, fie existenta si intinderea, fie
numai intinderea se afla sub semnul incertitudinii, ele fiind influentata de un eveniment
viitor, aleatoriu. Ex: contractul de intretinere
!!! Nu trebuie sa confundam cu conditia ca modalitate a actului juridic. Conditia influenteaza chiar
existenta actului juridic. In cazul actului juridic, evenimentul viitor nu influenteaza nasterea, ci doar
existenta sau intinderea obligatiilor.
Interesul clasificarii: in cazul celor comutative, obligatiile partilor sunt clar reglementate fie de lege,
fie de parti, iar la cele aleatorii tocmai pentru ca exista o incertitudine exista o restrictie chiar pentru
incherea contractelor respective.
2. Cu titlu gratuit = cand una dintre parti procura celeilalte un avantaj, fara a urmari un avantaj.
o Liberalitati donatie
o Dezinteresate - comodat de regula, dar daca se uzeaza si ii scade valoarea poate deveni o
liberalitate
Importanta clasificarii: numai liberalitalor li se aplica regulile specifice privind raportul donatiie si
reductiunea liberatilor excesive, chestiuni care apar pe taram succesoral.
Nu echivalenta prestatiilor, ci scopul conteaza. CHIAR DACA PRESTATIILE NU SUNT EGALE
VALORIC, contractul ramane in principiu cu titlu oneros. Numai in subsidiar, pentru a distinge
uneori in situatii confuze adevarata natura a contractului, pe langa criteriul scopului se poate folosi
si criteriul echivalentei, cand se are in vedere echivalenta subiectiva mai ales, nu si cea obiectiva,
adica nu piata, ci ceea ce au crezut partile despre valoare prestatiilor. Acest criteriu poate fi folosit
pentru a observa daca, in cazul in care donatia are o sarcina, ramane cu titlu gratuit sau daca
egaleaza donatia si devine cu titlu oneros.

III. Modul de formare (art 1174)


1. Consensuale = se incheie pe baza singurului acord de vointa, fara nicio restrictie de forma. PP
consensualismului deriva tocmai din pp libertatii de vointa. Cele mai multe contracte sunt
consensuale. DOAR CONDITII DE FOND
2. Solemne = o cerinta de forma ad validitatem. Forma autentica e doar o cerinta de forma ad
validitatem. Legiuitorul ar putea sa stabileasca si altele. Ex: casatoria e un act solemn pt ca e
permisa participarea publica. Contracte formale = CONDITII DE VALIDITATE
3. Reale = presupune pe langa acordul de vointa si remiterea materiala a bunului, care e obiectul
derivat al contractului. Avem 2 elemente pentru validitatea contractului: acordul de vointa +
remiterea bunul. Ex: darul manual, imprumutul de folosinta. Contracte formale = CONDITII DE
VALIDITATE
IV. Existenta unei reglementari speciale a unor contracte (art 1167-1168)
1. Contracte numite = cele care au in NCC sau lege speciala o reglementare proprie. Limitate ca
numar.
2. Contracte nenumite = nu au o reglemnentare speciala, el esunt doar rezultatul imaginatiei
juridice a partilor. Nelimitate ca nr.
Importanta clasificarii: la 1 se aplica in primul rand normele care formea za regimul special al
acestui contract. La 2 se aplica mai intai regulile de dr comun si numai daca ele sunt insuficiente,
prin procedeul analogiei legii, se pot imprumuta anumite norme din regimul juridic al contractului
numit cel mai apropiat ca figura juridica art 1168

1. Contracte reglementate
2. Contracte nereglementate

V. Rolul vointei juridice a partilor in formarea contractului (art 1175-1176)

1. Contracte negociate = cele care in intregul lor sunt rezultatul cooperarii vointei
partilor. Partile negociaza => continutul contractului
2. Contract de adeziune = acelea care sunt propuse de o parte, iar cealalta parte poate
sa spuna da sau nu
Importante pt ca:
Criticate pt ca se abat de la pp libertatii de vointa si ar crea o ilegalitate intre
parti, dar nu reprezinta o reala abatere de la pp lib de vointa, ele sunt
contracte care s au conturat mai ales pt satisfacerea nevoilor, s au dezv in
perioada productiei de masa, produse tip care au devenit ulterior un obiect de
consum general.
Sunt de regula contracte intre profesionisti si consumatori
Sunt o afirmare a pp generalizarii

3. Contracte fortate = cele impuse de lege, asadar ambele parti sunt obligate sa incheie
contractul, cum e in cazul asigurarii obligatorii.

VI. Complexitatea continutului contractului

1. Simple = clauze elementare, stardard. Ex: cv


2. Complexe = clauze complexe, negocieri lungi si intelegerea raporturilor care regl acest
contract presupune parcurgerea intregului
3. Grupurile de contracte = ansambluri juridice in care tocmai datorita complexitatii dr si
obligatiilor pe care partile le urmaresc e nevoie de mai multe contracte, fara sa fie neaparat
o relatie de la principal la accesoriu.

VII: 1. Principale = conditiile de validitate se analizeaza autonom


2. Accesorii = se analizeaza sa fie valabile si din perspectiva propriilor cerinte de validitate,
dar daca nu e valabil cel principal se desfiinteaza si cel accesoriu, e dublu conditionat

VII. Dupa efecte

1. Declarative de drepturi vointa partilor va recunoaste drepturi deja existente


2. Translative de drepturi genereaza drepturi si datorii noi

- Contracte constitutive sau translative de dr reale


- Contracte contitutive sau translative de dr de creanta
CURS 2
INCHEIEREA CONTRACTELOR
Partile sunt libere sa stabileasca continutul contactului cat timp nu se incalca norme de ordine
publica sau morala (art 1169 NCC). Daca hotaram sa ne prevalam, avem art 1183. In vederea
incheierii contractului, partile sunt libere sa initieze si daca negocierea nu e conform dorintelor lor,
pot sa nu l incheie.
Se schimba definitia bunei-credinte tinde spre un stardard de comportament, diligenta unei
persoane si nu o credinta subiectiva. Se va reflecta in actele juridice si faptele materiale pe care le
va exercita persoana cu privire la care vom analiza.
In plus, fata de obligatia de a negocia cu buna-credinta, e si una de confidentialitate (art 1184)
nu e vb despre orice tip de informatie, ci despre acele informatii secrete, despre care imi dau seama
ca sunt secrete dupa gradul de accesibilitate al acestora. Obligatia de informare poarta asupra unui
element esential, sa fie de natura a ma determina pe mine sa inchei sau nu contractul. Avand in
vedere ca fiecare parte trebuie sa depuna diligente in vederea incheierii contractului, respectiva
informatie trebuie sa fie greu accesibila pt cocontractant.
In ipoteza in care partile au inteles sa incheie un CONTRACT DE NEGOCIERE = acord de pp, e
posibil sa existe si alte obligatii care le incumba. Negocierea sa se finalizeze, de recomandat, prin
inscris. Daca se incalca aceste obligatii in etapa precontractuala mereu, chiar daca e stabilita de
lege sau de contract, autorul faptei ilicite va raspunde civil. Daca e prevazuta de lege raspundere
civila delinctuala, iar daca s a incheiat un contract si s a incalcat o obligatie de acolo raspunderea
contractuala. La obligatia de informare se adauga nulitatea relativa pt viciul de consimtamant, dol
sau eroare dupa caz, mai ales dolul.
La negociere nu avem un acord cu privire la elementele esentiale, nu am un obiect bine stabilit al
obligatiilor, cel mult un obiect al contractului. Cu privire la obligatii care nu sunt determinate =>
daca instanta ar pronunta o hot s ar incalca vointa partii care nu si a dat acordul. Instanta nici nu ar
avea criterii pt a stabili, pt ca nu poate sa negocieze conditiile contractului.
Art 1182 (2): pe parcursul negocierii, daca partile nu au stabilit toate elementele, dar se ating toate
elem esentiale si exista un acord al ambelor parti cu privire la acestea, contractul se considera
incheiat. E f important sa existe un contract si cu privire la elem neesentiale. Instanta nu e
profesionist, nu urmareste interese comerciale, de multe ori nu are experineta necesara dpdv
economic, deci nu e de dorit sa se ajunga la ea pt incheiere.
La ce se refera elementele esentiale:
- Capacitatea = partile nu pot dispune
- Consimtamant = reprezintra chiar acordul, nu se pune prob de a ajunge la un acord cu
privire la un acord
- Obiect = reprezinta un elem esential obiectiv pt ca orice contract trebuie sa aiba un obiect al
sau, determinat de drepturi si obligatii. Plecam mereu de la obiectul obligatiei pt a det
obiectul contractului.
- Cauza = doua tipuri:
o Mediata = ce vrea vanzatorul sa faca cu pretul; nu poate face obiectul negocierii
o Imediata = intr un contract de vanzare cumparare vand bunul ca sa primeasca pretul;
nu am ce sa negociez
- Forma = depinde: una impusa de lege, unde nu am ce sa negociez, pt ca daca nu se incheie
in forma respectiva contractul e lovit de nulitate absoluta sau partile pot negocia (ex:
locatiune)
Elem esentiale obiective = cele care tin de obiectul obligatiei.
Daca ulterior pt parti e important si locul de livrare, acesta poate de asemenea sa fie un elem
esential, dar va fi subiectiv, vointa uneia dintre parti (poate ridica orice obligatie la rangul de elem
esentiale) - Art 1185 elem esential subiectiv.

II. OFERTA SI ACCEPTAREA


Poate fi: - directa si expresa
- perioada de negociere

Oferta e practic actul juridic unilateral prin care se demareaza incheierea contractului. Trebuie sa
contina, daca vreau ca prin ea sa se incheie contractul, suficiente elem pt formarea contractului,
intentia ofertantului de a se obliga si trebuie sa fie emisa si in forma ceruta de lege daca vrem sa
conduca la o incheiere legala a contractului.
Daca eu fac o oferta unei anumite pers, pot stabili daca o mentin un anumit termen sau nu. Atunci
cand am stabilit ca voi mentine oferta un anumit termen, practic aceasta obligatie imi incumba pe
toata perioada. Daca n-am stabilit un termen depinde de unde se afla acceptantul:
- daca se afla in fata mea, e persoana prezenta (inclusiv daca vb cu ea la telefon sau pe skype
= vb live), daca nu accepta pe loc, ea devine caduca
- daca trimitem prin posta sau adresam unei pers care nu e prezenta, se naste obligatia de a o
mentine pe un anumit termen rezonabil.

Forta obligatorie a ofertei


In ipoteza unei oferte irevocabile (art 1191) oricand am stabili un termen, oricand e irevocabila in
temeiul acordului partilor sau uzantelor dintre acestea, ofertantul nu poate revoca oferta. O
declaratie de revocare nu va produce niciun efect. Daca destinatarul accepta in intervalul de timp,
contractul se va incheia si eu voi fi obligata sa inchei si sa execut contractul.
Art 1278 pactul de optiune si oferta irevocabila difera prin: la oferta e un act juridic unilateral,
presupune doar manifestarea de vointa a ofertantului, nu am nevoie si de un acord al acceptantului,
voi face o oferta unilaterala, sunt intr o pozitie de forta. Pactul de optiune apare de cele mai multe
ori dupa ce am avut o anumita negociere, partile au stabilit impreuna elem esentiale, iar o anumita
parte are nevoie de timp pt a se angaja un contract sau nu. E necesar sa am acordul ambelor parti,
atat a ofertantului, cat si a destinatarului ofertei. Pactul de optiune e un contract unilateral si poate
exista un pret ofertantul poate cere un anumit pret. In acest caz, contractul nu devine bilateral.
Daca oferta e revocabila, in cazul ofertei fara termen adresata unei pers absente, revocarea e
posibila. Cat timp? Daca nu ajunge oferta pana la destinatar, vorbesc de retragerea ofertei. Oferta, in
definitiv, pana nu ajunge la destinatar, nu produce efecte juridice pt ca e act unilateral supus
comunicarii. Obligatia se naste cand ajunge la destinatar. Daca nu a ajuns la el, obligatia nici nu a
apucat sa se nasca. Daca oferta a ajuns la destinatar, eu aveam obligatia sa o tin, dar ma razgandesc
mom limita pana la care pot sa o revoc e pana la mom la care se considera incheiat contractul,
respectiv acceptarea ofertei comunicata ofertantului pt ca din ace l mom am un contract. El avea
obligatia de a mentine oferta un anumit termen rezonabil daca isi incalca obligatia, va trebui sa
raspunda pt daunele produse destinatarului raspundere delinctuala.
Caducitatea ofertei intervine cand destinatarul nu a acceptat in termenul prevazut o oferta sau in
termenul rezonabil daca era fara termen. In cazul decesului sau a incapacitatii ofertantului, legea
distinge:
oferta revocabila: decesul sau incapacitatea vor atrage si caducitatea ofertei
oferta irevocabila: se transmite mostenitorilor, cu exceptia celor intuitu persoanae, care duce
la caducitatea ofertei

Acceptarea ofertei in ce conditii se produce:


Fata de acceptarea expresa, legea da posibilitatea incheierii contractului din care rezulta in mod
neindoielnic acceptarea. Ex: cel mai adesea e vb de inceperea executarii obligatiei.
Tacerea sau inactiunea putem sa avem dispozitii legale care spun ca daca nu refuz se considera
acceptat sau uzante, practici sau daca am avut un acord de negociere prin care am stabilit ca tu esti
tinut sa refuzi, altfel tacerea e un acord.
Art 1198 in ipoteza in care acceptantul care a acceptat in termen, dar din motive neimputabile lui,
ajunge acceptarea mai tarziu la cunostinta ofertantului, contractul se incheie daca nu exista un refuz
din partea ofertantului.
Cum stim in ce caz ne aflam in functie de mijloacele de comunicare; ma uit la data postei de pe
plic, nu la data pe care o trece acceptantul. Mom e cel la care el a vrut sa l instiinteze.

Art 1186 unde se va incheia contractul.

Cazul contractelor nenegociate - art 1202:


(1) => daca sunt doua parti care trimit clauze standard se revine practic la regula de la negociere
(4) => va fi considerat incheiat cu privire la elem esentiale.
Clauzele standard sunt utilizate pt ca sunt necesare un nr foarte mare, care nu ar mai avea timp de
negociere. Cel mai adesea deriva din puterea economica pe care o au agentii. Un sg dezavantaj, mai
bine spus o consecinta fireasca: daca clauzele standard intra in conflict cu cele negociate, pot
prevala cele negociate.
Art 1203 e vb ce un formalism legislativ, legea de impune o anumita conditie de forma
exprimare scrisa si expresa. In concret, poti sa semnezi in dreptul clauzei, poti sa scoti din contract
si sa anexezi la final (dar sa nu fie prea multe). Aceste clauze nu se confunda cu clauzele abuzive pt
ca cele neuzuale nu sunt limitate doar la raporturile dintre profesionisti si consumatori, finalitatea
acestui text e aceea de a atrage atentia asupra existentei lor si a nu mai incheia intregul contract, iar
consecinta in cazul in care nu ai semnat si contractul s a incheiat e ca respectiva clauza nu va
produce efecte. La cele abuzive, clauza trebuie sa produca un dezechilibru intre drepturile si
obligatiile persoanei, nu functioneaza automat, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a acelei clauze.
Datorita jurisprudentei CJUE pt a avea un efect persuasiv impotriva celor care le int roduc, daca o
clauza a fost considerata abuziva, nu putem sa completam ulterior, se da clauza la o parte si nu
putem cere nimic, gen penalitati. Exista si clauze abuzive intre profesionisti prin tranpunerea unei
directive - legea 72 sau 73/2013.
Clauza compromisorie partile se obliga ca in caz de litigiu, sa se solutioneze doar prin arbitraj.

EFECTELE CONTRACTULUI
Ne raportam la raporturile obligationale care se nasc, se modifica sau se sting, altfel spus, la
drepturile si obligatiile ce se nasc, se modifica sau se sting.
Sunt guvernate de 2 mari PP: pp fortei obligatorii a contractelor, din care decurge pp re lativitatii
contractelor.
Pt a stabili intinderea dr si obligatiilor, trebuie sa stabilim continutul contractului.
Daca e precis ne raportam strict la art din contract care ne intereseaza. Ave m insa prob cand
clauzele sunt confuze, termenii nu sunt proprii si se pune prob interpretarii contractului. Nu se
confunda cu proba (dovada existentei contractului) sau calificarea contractului (incadrarea intr o
anumita categorie)

Putem avea sistem:


- obiectiv
- subiectiv bazat pe vointa partilor
- mixt: elem obiective + subiective
Art 1266 am aderat la sistemul mixt, in care se pune accentul pe vointa reala a partilor; alin 2 ne
da acele elem pe baza carora putem dentifica vointa reala a partilor.
Celelalte reguli de interpretare: art 1267 -> conduce la ideea de unitate a contractului, astfel incat
clauzele sa fie raportate la intregul continut, pt ca doar astfel aflam intregul sens + art 1268 -> voi
prefera intelesul care deriva din natura contractului si obiectul acestuia. Toate pleaca de la elem
obiective si ajung la elem subiective.
Toate aceste reguli sunt REGULI PRINCIPALE de interpretare a contractului, mai intai voi
recurge la ele daca am probleme de intelegere (NU APELAM la ele cand clauzele sunt clare).
REGULI SUBSIDIARE (art 1269): nu mai suntem intr o situatie de echilibru, ci intr una in care in
mod automat mergem impotriva uneia si o favorizam pe cealalta. A ales aceasta varianta pt ca sunt
pus ca respectivul sa si fi dat consimtamantul, dar e posibil ca el sa nu si fi dat consimtamantul pt
obligatia cu intindere mai mare, ci doar cu cea mai mica. Pt a nu incalca in nicun caz libertatea de
vointa a celui care se obliga, vom interpreta in favoarea lui.
!!! Pt contracte importante e util un preambul, cum au directivele, pt ca ajutam judecatorul sa
inteleaga care a fost vointa partilor la incheierea contractelor.
Art 1272 - tine de completarea contractului: vine in ajutorul celor care au mai putina experienta, ii
ajuta ca atata timp cat ajung la un consens cu privire la obiectiv, regimul juridic se subintelege
potrivit acestui art.

PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII (art 1270(1)) = legea partilor. Avem pe de o parte


caracterul obligatoriu, dar totdata, fiind legea partilor, ca o consecinta, decurge si faptul ca nu se pot
crea drepturi si obligatii prin contract in sarcina unor alte persoane si vb de PP RELATIVITATII
EFECTELOR. Daca din manifestarea noastra de vointa se naste contractul, conform pp simetriei, e
normal sa se stinga tot prin acordul de vointa a partilor. Exceptie -1270(2): cazuri autorizate de lege,
daca el considera ca valorile sunt de natura sau duca la modificarea sau incetarea contractului.
Aceste cauze sunt:
1. impreviziunea (art 1271) nu exista in vechea reglementare. Alin (1) se mentine la pp fortei
obligatorii. Cat timp am asumat o, chiar daca devine mai oneroasa, trebuie executata. La (2)
sa fie excesiv de oneroasa, nu vb insa de imposibilitatea de a executa o anumita obligatie, pt
ca aici se deschide cazul fortuit sau forta majora. Trebuie sa fie foarte greu de executat, dar
nu imposibil. Onerozitatea sa provina dintr-o schimbare exceptionala a imprejurarilor, care
presupune alin (3). Instanta poate sa dispuna 1271 (2):
- adaptarea contractului = munca de a restabili continutul dr si obligatiilor.
- incetarea contractului = contractul nu va mai produce efectul de la mom si in conditiile
spune de instanta.

2. denuntarea unilaterala (1276 1277): art 1277 e o astfel de clauza autorizata de lege prin
care inceteaza contractul pt ca prevede ca contractul poate fi denuntat de oricare parte cu
preaviz in termen rezonabil. In cazul contractelor succesive, dr de denuntare unilaterala al
oricareia dintre parti e prevazut de lege printr-o norma imperativa de la care acestea nu pot
deroga. Devin un fel de servitute persoanala.
Contracte cu executare uno ictu - cat timp partile nu au prevazut o perioada de dezicere, ele
nu pot sa renunte la contract, nu poate sa inceteze prin simpla manifestare de vointa a uneia
dintre parti. Atunci cand citim 1276 sa avem in vedere ca partile au prevazut o anumita
clauza. Alin (2) presupune o regula in plus, dar premisa e ca eu sa fi avut acest drept.
Conform (4) sunt norme supletive, de la care partile pot deroga. Problema cu (3) e ca ar
parea ca pot sa denunt contractul fara a fi obligat practic sa am vreo prestatie in acest sens si
fara sa fiu conditionat in vreun fel de mentinerea intr un anumit tip. Prob: daca azi inchei si
maine sa l denunt pt ca asa vreau eu care e intentia mea de a ma obliga, care e esentiala pt
incheierea contractului, tine de consimtamant. LT: ar trebui atunci sa am o alta forma de
constrangere, macar o anumita perioada de timp sa fiu tinut sa execut contratul, pt ca altfel
nu mai rezulta intentia partilor de a se obliga. Opinia contrara: lib de vointa a partilor.
Contractele intuitu persoane la decesul uneia dintre parti, la mandat sau comodat.

Cand poate sa devina imposibil de executat obligatia daca a intervenit forta majora, daca
obligatia e temporala se suspenda, dar daca e definitiva contractul va inceta. Daca avem prin
clauze exprese din contractul posibilitatea partilor de a modifica contractul sau de a-l face sa
inceteze, nu mai suntem pe exceptie la pp fortei obligatorii a contractului, pt ca aici partile
nu trebuie sa fi prevazut aceasta situatie. De ex: dac a am o clauza de denuntare pe care au
agreat-o partile si una se prevaleaza, practic isi exercita lib de vointa, a fost agreat acest
mod, nu e decat o executare a contractului.

PP RELATIVITATII se deduce din art 1270. Avem si exceptii, care pot fi numai cu privire la
drepturi, nu si la obligatii.
Dif intre relativitate si opozabilitate: la opozabilitate vb despre dif intre act juridic si realitate, actul
juridic produce efecte numai intre parti, dar e o realitate de care toti trebuie sa tina cont, se po t
prevala daca le profita, daca aduc atingere drepturilor nascute i se atrage raspunderea delinctuala.
Aceasta dif are efecte inclusiv pe taram probatoriu, partile vor fi tinute sa probeze existenta actului,
in timp ce pt tert e un fapt juridic care poate fi probat prin orice tip.
PARTILE IN CONTRACT sunt:
- persoanele care incheie actul juridic; daca avem mandatar, parte e persoana pe care acesta o
reprezinta.
- Acelasi regim pe care il are si partea il vor avea si succesorii, de principiu vor trebui sa respecte si
sa execute contractul incheiat de autor ca si cum ar fi fost incheiat de ei. E vb de succesorii
universali care sunt cei care preiau intreaga masa succesorala sau cei cu titlu universal, care preiau
o cota parte (art 1282(1)). Mai ales in cazul simulatiei daca actul facut de autor e facut in dauna
mostenitorului, evident ca voi putea sa- mi apar interesul meu, adica sa actionez ca un tert. In cazul
succesorilor cu titlu particular (art 1282(2)): pt ca obligatiile contractuale sa se transmita trebuie sa
fie prevazute de lege.
!!! Nu pot avea vreun caz in care sa se transmita o obligatie de la o pers la alta cu exceptia
succesorilor fara sa fie prevazut de lege. Succesorii cu titlu particular sunt pers care dobandesc
bunul prin cumparare sau alt mod si datorita leg stranse in care se afla dr respectiv cu bunul, nu si-ar
mai gasi nicio utilitate ca dr si obligatia corelativa sa ramana in patrimoniul celui care l a transmis.
Pt toate aceste situatii, a cazului prevazut de lege, legea cam determina toate situatiile in care sunt
de stransa leg. Mai avem de ex obligatiile propter rem si scriptae in rem exemplu clasic de
obligatii care se transmit dobanditorilor.
Conditie suplimentara: inscrisul prin care s a nascut obligatia sa aiba data certa + se respecta
formalitatea inscrierii in CF sau sa existe un inscris cu data certa pt a ma asigura ca nu se creeaza in
mod artificial obligatii in sarcina succesorilor.
- terti: toate celelalte pers care nu au participat la incheierea actului si nu au legat ura cu acesta + o
categ speciala de terti, creditorii chirografari care sunt speciali pt ca ei pot produce anumite
modificari si pot, fata de ei, sa se constate inopozabilitatea unui anumit act juridic actiune
apauliana (actul a fost incheiat in vederea fraudarii creditorilor) sau simulatia, nu neaparat in
vederea fraudarii, dar sunt vatamati.

CURS 3
Pp relativitatii efectelor contractului delimiteaza sfera in care actioneaza pp fortei obligatorii a
contractelor. Uneori insa, pp fortei obligatorii trece dincolo de aceasta sfera, adica forta contractului
se intinde si asupra unor terti fata de contract. Aceste extinderi ale pp fortei obligatorii, dincolo de
granita trasata de pp relativitatii sunt tocmai exceptiile de la acest pp, asadar putem spune ca
exceptiile de la pp relativitatii efectelor contractului se refera la situatiile in care, din contract se pot
naste drepturi si obligatii in favoarea sau in sarcina unor terti fata de contract. Observam chiar din
aceasta formulare ca vom avea doua categorii de exceptii de la pp relativitatii efectelor contractului:
exceptii sub aspect activ (tertii dobandesc drepturi)
exceptii sub aspect pasiv (tertii primesc datorii din contracte la care n au participat).
Regula ne spune ca numai exceptiile sub aspect activ sunt admise, nu si cele sub aspect pasiv, adica
e posibil sa avem exceptii sub aspect pasiv, dar de regula nu s unt admise. Totusi vom vedea ca in
domeniul acelor acorduri colective, pot functiona intr-o anumita masura exceptiile sub aspect pasiv,
de ex: contractul colectiv de munca trebuie sa fie respectat sub aspectul datoriilor pe care el le
creeaza pentru salariati, chiar si de catre angajatii care nu au semnat contractul; in materia
procedurii reorganizarii judiciare si a insolventei unei societati, planul de reorganizare votat de
majoritatea adunarii creditorilor este obligatoriu si pentru creditorii care au votat impotriva sau au
lipsit de la adunare; coproprietatea juridica, care in NCC se bucura deja de o anumita organizare
juridica => in NCC regula unanimitatii e inlocuita in privinta actelor de adm cu regula majoritatii,
ceea ce inseamna ca in sfera de aplicare a acestei reguli, coproprietarii care au votat majoritar o
masura o vor impune si celor minoritari care au votat impotriva sau au lipsit de la actul votarii.
Observam ca in cazul acestor acorduri colective nu e vorba de un contract veritabil, ci de un
mecanism de decizie intr-o structura formala sau informala, in care poate functiona principiul
majoritatii. E o extindere a mecanismului din dreptul public care are in vedere buna functionare a
democratiei, care in varianta ei reprezentativa e indisolubil legata de pp majoritatii. Din dreptul
public, acesta s a extins si la organizatiile private, inclusiv la ipotezele in care mai multe persoane,
chiar daca nu dau nastere unei persoane juridice, au totusi interese comune, care presupun decizii
luate cel putin in mod majoritar. La modul general, se poate sp une ca si aici e vb de un acord de
vointa, cei care voteaza isi exprima opinia, concorda asupra unei decizii.

Exceptiile sub aspect activ contractul in folosul unei terte persoane = stipulatie pentru altul si
actiunile directe.
Aparenta exceptie de la pp relativitatii efectelor contractului promisiunea faptei altuia sau
conventia de port fort.

PROMISIUNEA PENTRU FAPTA ALTUIA (art 1283)


Alin (1) => promisiunea faptei altuia e un contract prin care o persoana se obliga fata de cealalta
parte cu care contracteaza sa determine o terta persoana sa incheie sau sa ratifice un anumit act
juridic => avem doua parti contractante si un tert fata de contract care nu participa deci la
incheierea contractului.
La prima vedere am putea spune ca se naste o datorie in sarcina tertului de a incheia un contract cu
una dintre cele doua parti. In realitate, tertul nu primeste nicio datorie din contract. Numai debitorul
se obliga fata de creditor la o anumita prestatie, care consta in determinarea tertului de a incheia sau
de a ratifica un act juridic, de regula e vorba de prestatia prin care tertul e convins sa incheie un
contract cu creditorul, dar e posibil sa fie vorba si de un act juridic unilateral. Asa fiind, intelegem
de ce promisiunea faptei altuia e o aparenta exceptie.
Pt incheierea valabila a acesteia, trebuie sa fie indeplinite conditiile generale de validitate ale
contractului si in plus, cum se spune la art 1283(3) e nevoie ca in contract sa fie in mod clar
precizata intentia promitentului de a se angaja sa convinga tertul la incheierea sau ratificarea unui
act juridic. O asemenea intentie nu se prezuma. Textul spune ca ea trebuie sa rezulte neindoielnic
din contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat.
Efectele promisiunii faptei altuia sunt dr creditorului de a pretinde debitorul executarea prestatiei de
a convinge tertul de a incheia contractul si datoria corespunzatoare a debitorului/promitentului de a
savarsi aceasta prestatie.
Datoria promitentului se executa in masura in care tertul a incheiat sau ratificat actul juridic
convenit de parti. Altfel spus, raportul juridic nascut din promisiunea faptei altuia e calificat ca o
obligatie de rezultat. Daca promitentul nu atinge rezultatul e responsabil fata de creditor, adica va
fi obligat la daune interese.
In mom in care promitentul si-a executat datoria, el e liberat, altfel spus din acel mom, daca tertul
s-a obligat el insusi, angajamentul juridic al tertului v a trebui sa fie onorat de el insusi. E totusi
posibil ca promitentul sa si asume distinct, printr o fideiusiune, datoria de a garanta tertului ce
priveste obligatia de plata.

Exceptii veritabile de la pp relativitatii efectelor contractelor


1. STIPULATIA PENTRU ALTUL/PROMISIUNEA FAPTEI ALTUIA: art 1284-1288
= un contract prin care parte denumita promitent se obliga fata de cealalta parte contractanta
denumita stipulant sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva catre o alta persoana denumita tert beneficiar.
Doua parti, tertului beneficiar nu participa la incheierea contractului. Cu toate acestea, din contract,
tertul dobandeste un drept.
In VCC nu era regl in mod expres figura juridica a stipulatiei pt altul, totusi erau anumite texte in
materii speciale, de ex cel referitor la donatia cu sarcina, care permiteau in cazuri speciale
incheierea unei stipulatii pentru altul. In plus erau legi speciale, altele decat codul civil care
reglementau. NCC reglementeaza la nivel de pp figura juridica a stipulatiei pt altul.
Astfel inteleasa, presupune indeplinirea cerintelor de validitate a contractelor, de fond si daca e
cazul de forma. Spun daca e cazul pt ca in acest caz se suprapun 2 figuri juridice distincte, dar
complementare: figura juridica a stipulatiei pt altul pe un contract numit sau nenumit.
NB: nu numai contractele numite pot imbraca forma stipulatiei pentru altul, ci si cele nenumite.
Dar pe langa aceste conditii generale de validitate, in cazul contractului in folosul unei terte
persoane mai sunt necesare 2 conditii speciale:
1. intentia de a stipula trebuie sa rezulte foarte clar din contract => nu se prezuma intentia de a
stipula, trebuie sa existe animus stipulanti
2. 1285: persoana determinata sau cel putin determinabila + sa existe

Efectele juridice ale stipulatiei pentru altul - urmarite in 3 planuri:


a. Planul raporturilor dintre promitent si stipulant - ca urmare a stipulatiei se naste un raport
juridic obligational intre promitent si stipulant, dar e unul atipic pt ca presupune ca, de fapt,
si continutul si obiectul lipsesc, cel putin din perspectiva datoriei asumate de catre
promitent, pentru ca promitentul nu presteaza catre stipulant, nu exista o datorie fata de
stipulant de a executa prestatia.
Cat priveste sanctiunea daca promitentul nu executa prestatia catre tertul beneficiar,
stipulantul il poate trage la raspundere pe promitent sa il cheme in judecata cerand
executarea in natura sau, daca aceasta nu e posibila, daune interese pentru stipulant, in
masura in care dovedeste ca a suferit el insusi un prejudiciu care urmare a neexecutarii
prestatiei catre tertul beneficiar. In masura in care stipulantul insusi s-a obligat fata de
promitent, adica daca aportul acesta are caracter sinalagmatic, atunci stipulantul ar putea sa- i
ceara, daca promitentul nu executa prestatia fata de tertul beneficiar, chiar rezolutiunea sa u
rezilierea. E ca o parte din sanctiunea raportului, pt ca poate sa ceara executarea prestatiei pt
el insusi.

b. Planul raporturilor dintre promitent si beneficiar raport mai aproape de structura clasica
a obligatiei pt ca avem un drept promitentului la intalnirea prestatiei, avem datoria
promitentului la executarea prestatiei si avem si o parte de substanta. Tertul beneficiar, daca
promitentul nu executa, poate cere in justitie executarea in natura, daca aceasta nu e posibila
tertul poate cere daune interese + alte pagube, in schimb tertul beneficiar nu poate sa ceara
rezolutiunea sau rezilierea contractului pt ca raportul dintre tertul beneficiar si promitent nu
are caracter sinalagmatic.
Cand se naste dr in patrimoniul tertului beneficiar de regula in mom stipulatiei, dar poate
fi alt termen stabilit de parti sau de indeplinirea unor conditii. Important e ca intotdeauna se
naste in patrimoniul tertului, fara sa treaca prin patrimoniul stipulantului => tertul nu va
suporta concursul creditorilor si mostenitorilor stipulantului, dar dr nascut direct e afectat de
o anumita incertitudine juridica: tertul beneficiar trebuie sa accepte sau sa refuze dreptul
primit in patrimoniu.
NB: aceasta manifestare de vointa e exterioara contractului, e un act juridic unilateral,
reprezinta exercitarea unui drept potestativ de a accepta sau a refuza situatia, ceea ce are o
consecinta asupra situatiei juridice preexstente. Daca tertul accepta stipulatia se
consolideaza dreptul in patrimoniul sau. Daca tertul o refuza, se cons idera ca dreptul nu i a
intrat niciodata retroactiv in patrimoniul si stipulantul va profita el insusi de dr respectiv.

c. Planul raporturilor dintre beneficiar si stipulant: diverse, nu sunt prevazute in NCC, dar
pot fi identificate: stingerea unei datorii, stipulantul sa faca o liberalitate sau sa i acorde un
imprumut etc. In concret vedem cercetand situatia de fapt. Cheia e la stipulant, promitentul
doar se obliga.

Revocarea stipulatiei pentru altul


NB: nu e vb de revocarea contractului, ci de revocarea stipulatiei. Stipulatia e un contract, dar aici
avem in vederea revocarea efectului juridic produs in patrimoniul tertului, adica stipulantul se poate
razgandi. Nu inseamna ca acordul de vointa e inlaturat. Revocarea trebuie sa se produca pana la un
anumit moment, nu mai tarziu de momentul in care acceptarea revocarii ajunge fie la promitent, fie
la stipulant.
Art 1287: e descris mecanismul revocarii stipulatiei (1) dr a revoca stipulatia nu se transmite la
mostenitori si nu poate fi revocat pe cale oblica de creditori. Nu e nevoie de acordul promitentului
cu exceptia cazului in care incheie o obligatie si trebuie sa o execute. (2) ca urmare a revocarii nu
e desfiintat contractul, el ramane in vigoare, dar prestatia va ramane fata de alta persoana obligata in
subsidiar.
Natura juridica a stipulatiei pentru altul NCC: figura juridica distincta, autonoma, sui generis
si nu e nevoie sa fie asimilata cu alta figura juridica. Se grefeaza intotdeauna pe un contract numit
sau nenumit.

2. ACTIUNILE DIRECTE
= situatii in care desi anumtie persoane nu participa la incheierea unui contract, totusi in acel
contract se naste dreptul de a actiona in justitie cu una dintre partile contractante. Nu e chiar un tert
beneficiar pentru ca exista anumite legaturi specifice peexistente.
1. In materia contractului de antrepriza art 1856. Daca antreprenorul se foloseste de alte
persoanei, incheie un contract de subantrepriza, atunci acesti terti care n au incheiat se pot
indrepta impotriva beneficiarului ca sa le ceara pretul lucrarilor efectuate, daca antreprenorul
nu i plateste, insa numai pana la concurenta lucrarilor.
2. Contractul de mandat - 2023(6): daca mandatarul incheie un contract de submandat,
mandantul are actiune directa si impotriva submandatarului, chiar daca nu a incheiat
contractul in mod direct.

Opozabilitatea fata de terti a contractelor


Distinctie intre ideea opozabilitatii contractelor intre partile contractante numai in favoarea/sarcina
partilor si o alta acceptie: opozabilitatea fata de terti, care nu mai presupune ca se nasc drepturi si
obligatii din contract. Opozabilitatea spune ca tertii trebuie sa respecte contractul ca realitate
juridica, ca fapt juridic in sens restrans. Tertii nu au voie sa intervina in raporturile contractuale pt a
impiedica partile sa le desfasoare. In acest sens contractul e opozabil tuturor. In pp, nimeni nu poate
ignora existenta contractului ca realitate juridica, dar avem si exceptii care sunt situatiile in care
tertii au dreptul sa ignore existenta contractului sau acele situatii in care contractul nu e opozabil
tertilor, e vorba de situatiile in care intervine o situatie juridica inopozabilitatea fata de terti a
contractelor: actiunea pauliana si simulatia.

SIMULATIA (art 1289 1294)


= o forma de protectie juridica a minciunii, cata vreme nu e nimic ilicit in ea si nimic grav imoral; o
operatie juridica care cuprinde in structura ei mai multe acte.
Actul esential pentru operatia juridica a simulatiei e acordul simulatoriu, adica intelegerea dintre
toate partile din operatia simulatiei prin care ele stabilesc ce e si ce nu e adevarat din situatia
juridica dintre ele, adica ele stiu ce e adevar si ce e minciuna in situatia juridica. Pe langa acordul
simulatoriu, partile mai incheie un act juridic public, de regula un contract, alteori un act
unilateral care imbraca realitatea dintre parti intr un val mincinos. Actul e public, dar e simulat.
Uneori in structura simulatiei mai exista si un al treilea act, de asemenea secret, care e un accesoriu
al acordului simulativ. Uneori, in tratate, nici nu se face distincte intre acordul simulatoriu si actul
secret care il insoteste. Acordul simulatoriu nu poate lipsi, dar actul secret nu e obligatoriu, e doar
de natura simulatiei, nu de esenta ei.
Felurile simulatiei
1. Simulatie prin act fictiv:
- Un act juridic public
- Un acord simulatoriu care afirma pur si simplu ca actul public e fictiv, in realitate nu exista
nimic intre parti, de ex: doua persoane incheie public un contract de v-c, iar in secret
acordul simulatoriu precizeaza ca acel contract nu s a incheiat, ca nu s a vandut nimic iar
cumparatorul nu a primit banii
2. Simulatie prin deghizare, totala sau partiala
In public avem un act juridic incheiat de parti, care deghizeaza fie natura juridica, caz in
care deghizarea e totala, fie un elem din contractul secret, care e accesoriu la contractul
simulatoriu; avem deci si act public, si secret, de ex: public donatie, in secret e v-c. Aici e
deghizata totala, e chiar natura juridica. E posibila ca si in secret si in public sa fie un
contract de v-c, unde deghizarea poate stabilit un alt pret de ex, din motive de ordin fiscal si
deci e o deghizare partiala

3. Stipulatia prin interpunere de persoane


In secret se incheie un contract intre doua persoane, in public acelasi contract se incheie
intre o persoana din actul secret si o alta persoana care nu e din actul secret. Ne spune ca
produce efecte nu contractul public, ci cel secret.

Scopurile simulatiei
Scopurile simulatiei sunt licite - simulatia e permisa sau mai bine zis nu e sanctionata altfel decat
cu sanctiunea civila specifica.
Scopurile sunt ilicite sanctiunea e fie fiscala, fie penala, fie una civila mai grava nulitatea
actului secret.
Mai multe efecte in mai multe planuri:
- In planul raporturilor intre parti si terti: de regula, fata de terti va produce efecte actul
public, in masura in care tertii s au intemeiat cu buna credinta pe actul public (n-au cunoscut
existenta actului public). Totusi NCC adopta doar in mod nuantat aceasta solutie pt ca in
NCC pare sa se faca o distinctie intre terti si creditorii, adica pare sa rezulte ca in sfera
tertilor nu ar intra creditorii partilor, ori in mod normal creditorii partilor sunt terti si
important e daca au cunoscut sau nu existenta actului secret, iar daca nu au cunoscut o nu le
poate fi opusa art 1290(1). Cat timp tertii sunt de buna credinta sunt tinuti de actul public
=> daca e vb de creditorii intrainatorului, nu intra in categoria tertilor, ei se identifica practic
cu partile si mostenitorii lor, ceea ce nu e mereu exact. (2) pot sa l invoce chiar daca n au
stiut de existenta lor, au drept de alegere. Daca unii terti au interes sa l invoce pe cel secret,
ceilalti pe cel public solutia de pp pe VCP = castiga cei care se intemeiaza cu buna
credinta pe contractul public. Noua conceptie nu se mai gaseste in NCC, art 1291 ofera
putina protectie creditorilor in raport cu actul secret. Creditorii dobanditorilor numai daca
dreptul lor a fost inscris in CF sau daca au obtinut sechestru. Altfel li se va putea opune actul
secret si vor pierde in conflictul cu creditorii instrainatorului. (2) nu buna credinta e
importanta, ci cand s a nascut creanta creditorilor instrainatori.
- In planul raporturilor intre parti: acordul simulatoriu si actul secret atasat sunt cele care
produc efecte, important e insa ca aceste acorduri secrete sa fie valabile, adica sa
indeplineasca cerintele de fond necesae pt acele acorduri secrete. O prob delicata e daca
actul secret ar trebui sa indeplineasca si cerinta de forma, daca e vb de una ad validitatem.
Discutia e ampla, in NCC e indirect prevazuta in 1289(2) => numai cele de fond sunt
importante, n ar fi necesare si cele de forma. Dar trebuie cu grija privita si primita pt ca se
presupune ca speciala cerinta de forma ar putea sa se extinda de la contractul public la cel
secret si daca are forma ceruta de lege suplineste forma prin cea a actului public. Pare sa
transfere o forta juridica a actului secret la actul public, care in mod normal nu ar trebui sa
aiba efect.
- In planul raporturilor intre tertii fata de actele juridice simulate
In structura simulatiei poate fi si un act unilateral si un contract 1293.
NU si la acte nepatrimoniale 1294.

Actiunea in simulatie
= actiunea prin care orice persoana interesata, fie o parte, fie un tert, cere in justitie inlaturarea
valului mincinos al actului public si dezvaluirea actului secret, care insa nu inseamna constatarea
actului secret.
Actiunea in simulatie e una in constatare => imprescriptibila. Proba se poate face de catre parti
tinand seama de proba actului juridic, cu orice actului juridic, chiar si partile pot dovedi astfel daca
simulatia are un scop licit.
Sanctiunea e inopozabilitatea actului secret fata de tertii de buna credinta, dar ei, daca au
interes, pot sa l invoce.

EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE


In cazul contractelor sinalagmatice, notiunea de cauza se prelungeste de pe taramul incheierii pe
taramul executarii contractelor. Fiecare parte are in mom incheierii contractului reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte se obliga si cand isi executa datoriile fiecare parte are reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte isi va executa datoriile. Acest inteles al notiunii de cauza prelungit
determina ceea ce se cheama interdependenta obligatiilor nascute din contracte sinalagmatice.
3 efecte specifice:
1. Rezolutiunea si rezilierea
2. Exceptia de neexecutare
3. Riscul contractului
Atunci cand o parte nu si executa datoria, ramane fara cauza executarea datoriei celeilalte parti. Se
pune prob ce se intampla cu datoria ramasa fara cauza. Efectele specifice raspund.

1. REZOLUTIUNEA SI REZILIEREA
Neexecutare: trebuie sa distingem intre neexecutarea obligatiilor justificata si neexecutarea fara
justificare. In NCC avem cauze de justificare a obligatiilor, a neexecutarii obligatiilor. De la art
1555-1557 textele vorbesc despre cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractelor.
Art 1556 partile trebuie sa execute in acelasi timp. Daca una nu executa, invoca 1556.
Cea mai importanta justificare a neexecutarii e imposibilitatea fortuita de neexecutare: art 1557 +
1634 => imposibilitatea de executare e fortuita in masura in care e determinata fie de o cauza de
forta majora, fie de un caz fortuit, fie de fapta unui tert, in masura in care aceste fapte au fie
valoarea fortei majore, fie a cazului fortuit. Se mai numesc si cauze straine = imprejurare dincolo
de vointa debitorului.
Distinctia e importanta intre neexecutare justificata si nejustificata pt ca in functie de tipul de
neexecutare opereaza alte efecte. Daca debitorul nu-si executa fara justificare datoria, creditorul
poate sa recurga la rezilierea contractului.
Rezolutiunea sau rezilierea opereaza:
- la neexecutare fara justificare
- neexecutarea insemnata; daca e vb de neexecutare lipsita de insemnatate, rezolutiunea nu e
posibila, s ar putea pune cel mult problema reducerii prestatiilor (art 1551);
* la reziliere se aduna neexecutari neinsemnate si face una insemnata. Stipulatia contrara din
final, Stoica: se refera la alin 2, nu la tot.
!!!! Nu e obligatoriu ca neexecutarea sa fie totala, poate fi partiala.
Rezolutiunea = sanctiunea desfiintarii contractului ca urmare a neexecutarii. Opereaza la contracte
cu executare dintr o data.
Reziliere = incetare a contractului si opereaza la contracte cu executare succesiva.

Modurile prin care opereaza rezolutiunea sau rezilierea (art 1550)


(1) Judiciara, la cerere si unilaterala
(2) Rezolutiunea de plin drept - rezultatul unui amendament neinspirat facut de catre
parlamentari (nu exista cand a fost trimis de la Guvern la Parlament). Daca suntem in
prezenta unei neexecutari fara justificare, sanctiuni care pot fi alese de creditor art 1516
=> creditorul are drept de optiune, el alege ce face => desfiintarea contractului dupa caz e
alegerea lui, nu simpla consecinta. Daca am spune ca se desfiinteaza cand debitorul nu
executa, ramane fara substanta pp fortei obligatorii a contractului si atunci de fapt numai
creditorul alege. De aceea 1550(2) e defectuos.
A opera de plin drept nu inseamna ca nu mai are drept de optiune creditorul, ci daca el vrea
desfiintarea contractului, momentul desfiintarii e legat de manifestarea de vointa a
creditorului, adica se considera ca s-a produs fie cand instanta pronunta rezolutiunea sau
rezilierea sau daca e vb de rezolutiune unilaterala, la emiterea declaratiei unilaterala de
vointa.

2 moduri:
1. Judiciara = debitorul nu executa fara justificare, creditorul cere instantei sa pronunte
rezolutiunea. Apararea - intervenit o cauza straina.
2. In cazul rezolutiunii unilaterale, rolul judecatorului e luat chiar de catre creditorul, suntem
in fata a ceea ce se numeste act de justitie privata - regula e ca acestea nu sunt permise, insa
in anumite cazuri legiuitorul ingaduie anumite forme de justitie privata, acesta fiind cazul
rezolutiunii unilaterale.
DIFERA: la 1 rolul justitiei e ante sanctiune, antefactum si justitia pronunta, iar la 2 creditorul poate
el sa sesizeze justitia pt a sesiza daca declaratia de rezolutiunea a fost emisa corect => momentul in
care intervine justia.

Cum opereaza rezolutiunea unilaterala


1552(1) 3 ipoteze cand creditorul e indreptati sa emita declaratie unilaterala de rezolutiune sau
reziliere, fara a mai apela la instanta de judecata:
- Daca exista o clauza in contract prin care se permite declaratia unilaterala de rezolutiune.
- Cand debitorul e de drept in intarziere.
- Cand desi debitorul nu e de drept in intarziere, a fost pus in intarziere si a trecut termenul
pe care creditorul i la acordat prin notificarea de punere in intarziere
Declaratia unilaterala de rezolutiune sau rezilierea = act unilateral prin care se exercita dreptul
potestativ al creditorului de a desfiinta sau inceta contractul.
Pt a produce efecte, declaratia unilaterala trebuie sa fie comunicata debitorului:
- fie din momentul in care a ajuns la debitor
- fie la un termen ulterior din momentul in care expira termenul.
Rezolutiunea presupune 3 acte juridice (2 indispensabile, unul tine doar de natura):
- Declaratia de reziliere, act de drept substantial: daca obiectul contractului e un imobil,
atunci trebuie sa fie inscrisa declaratia in CF sau daca e vb de bunuri mobile ce presupun o
publicitate, trebuie inscris in registrul de publicitate specific. Declaratia trebuie sa fie facuta
in termenul de prescriptie prevazut de lege pt actiunea corespunzatoare dreptului de
creanta/real al creditorului. Declaratia e irevocabila, dar aceasta forta juridica e dobandita
din mom in care a fost comunicata debitorului sau cand extrag termenul prevazut.
- Notificarea catre debitor a acestui act juridic unilateral, act procedural
!!!! Acestea doua sunt indispensabile. Nu trebuie confundate cu inscrisurile, caci ambele pot fi intr
un singur inscris.
- Actul de punere in intarziere a debitorului. Cand e de drept nu mai e nevoie de notificare
caci e posibil prin contract ca partile sa fi prevazut ca nu e necesara punerea in intarziere.

Clauza de rezolutiune = pact comisoriu (art 1553) nuanteaza o forma particulara de clauza de
rezolutiune, in sensul ca se refera la o clauza care trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:
- sa prevada in mod expres care sunt obligatiile a caror neexecutare justifica declaratia de
rezolutiune sau reziliere
- daca nu e vb de o punere de drept in intarziere (si in acest caz trebuie facuta notificarea),
partile insa pot sa prevada prin pactul comisoriu ca e scutit creditorul de punerea in
intarziere, caz in care aceasta formalitate nu mai e necesara.

Efectele rezolutiunii si a rezilierii


Efectul rezolutiunii e retroactiv, adica se considera ca desfiintarea contractului se produce chiar in
raport cu momentul incheierii, se considera ca nu exista contract.
La reziliere vorbim despre incetare si efecte pt viitor, dar si aici trebuie sa vedem daca obligatiile
partilor trebuie sa fie executate pana in mom in care inceteaza contractul. Daca o parte si a executat
obligatia pana intr un mom, iar cealalta parte are restante, va fi obligata sa le aduca la zi.
Indiferent daca e vb de rezolutiune sau reziliere, desfiintarea sau incetarea nu produce efecte asupra
clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor, cum sunt de ex clauzele arbitrare sau asupra
clauzelor destinate sa produca efecte chiar in caz de rezolutiune.

CURS 4
Excepia de neexecutare
Reciprocitatea si interdependena obligatiilor nsc ute din contractele sinalagmatice presupune si
simultaneitatea executrii obligatiilor (art. 1555 alin. 1). Sunt ns situaii in care se poate deroga de
la principiul simultaneitatii executrii obligatiilor, dar, in msura in care nu ne aflam intr-o situaie
de excepie, acest principiu ntemeiaz exceptia de neexecutare a contractului. Altfel spus, cat timp
o parte nu isi executa datoria fara justificare, cealalta parte poate amna executarea, invocnd
excepia de neexecutare. Nu se poate invoca o asemenea excepie cand nu funcioneaz principiul
simultaneitatii executarii obligatiei.
- Potrivit 1555(2), daca una dintre datorii necesita o perioada mai mare de timp pentru
executare, datoria celeilalte parti poate fi amnata in executare pana cnd se finalizeaz
prestaia care are o durata mai lunga in timp.
- Daca prile au prevazut un termen pentru executarea une ia dintre datorii, cealalta parte nu
mai poate invoca excepia de neexecutare.
- Nu poate invoca excepia de neexecutare creditorul care determina el nsui neexecutarea
datoriei debitorului (art. 1517).
Daca nu ne aflam intr-o asemenea situaie de excepie, atunci excepia de neexecutare poate fi
invocata, dar numai daca neexecutarea celeialalte parti este nsemnat.
Art. 1556(2) precizeaz ca daca este vorba de o neexecutare de mic nsemntate, atunci refuzul de
executare ar fi contrar bunei credine. In msura in care neexecutarea este nsemnat, exceptia de
neexecutare poate fi invocata doar in msura corespunztoare. Aadar, partea ndreptit sa invoce
exceptia nu are la dispoziie un mijloc de aparare exorbitant, ci unul care este direct proporional cu
neexecutarea. Presupunnd ca o parte nu si-a executat parial datoria, atunci cealalta parte poate
invoca neexecutarea propriei datorii doar in raport cu ce nu a executat cealalta. Pre vederea poate fi
aplicat atat timp cat prin natura lor prestaiile pot fi executare parial, daca nu e posibila o
executare pariala, atunci partea ndreptit poate sa invoce exceptia de neexecutare pentru a nu-si
ndeplini in ntregime obligatia.
Ca mecanism, exceptia poate fi invocata direct intre parti, nefiind necesar o aciune in justiie.
Postfactum ns, debitorul mpotriva cruia s-a invocat exceptia de neexecutare poate sesiza justiia
cu o actiune care sa constate ca nu sunt ndeplinite condiiile pentru neexecutare si partea cealalta
trebuie sa isi execute propria datorie.

Riscul contractual
Dupa ncheierea contractului, pe parcursul executarii, este posibil sa ai termina o mprejurare
externa voinei prilor care sa mpiedice executarea prestaiilor. Mai este posibil ca o parte sa o
mpiedice pe cealalalta -> imposibilitatea fortuit de executare.
Art. 1557 are un titlu marginal incomplet, nu este vorba de imposibilitatea de executare, ci de
imposibilitatea fortuit de executare. Chiar din primul alineat, aceasta imposibilitate este
determinata de un eveniment fortuit (fora majora, cazul fortuit, fapta unui tert ori fapta victimei in
msura in care acestea au valoarea unui caz fortuit).
Daca ne aflam in situaia in care partea nu isi poate executa datoria pentru ca a intervenit un
eveniment fortuit, apare problema riscului contractual. Daca cealalta parte trebuie sa si-o execute,
ea suporta riscul. Daca e invers, e suportat de debitorul contractului. Soluia codului: problema
riscului contractual se rezolva prind adagiul res peri debitori, adica debitorul obligatiei
imposibil de executat suporta riscul contractual. Nu se mai admite o excepie la aceasta regula
in ipoteza contractelor translative de proprietate.
VCC - innd seama ca pe baza contractelor translative de proprietate, prin simpla lor ncheiere,
dreptul se transmitea la debitor, chiar daca nu era predat bunul rezulta ca daca bunul pierea inainte
de predare, totui riscul era suportat de dobnditor deoarece era la proprietar (res peri domino = res
peri creditori).
1274 NCC abandoneaz soluia vechiului cod, vehement criticata in doctrina. Chiar daca e vorba
de un contract translativ de proprietate, in msura in care bunul nu a fost predat si el piere inainte de
predare, riscul va fi suportat de debitorul obligatiei de predare. Numai daca a fost pus in
intrziere creditorul, atunci el preia riscuri pieirii fortuite a bunului. In asemenea situaie,
creditorul nu va fi liberat, chiar daca s-ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar
fi fost executata la timp.
Neexecutarea este absoluta si definitiva, de drept: contractul se considera desfiinat. In acest sens,
in art. 1557(1) se prevede ca desfiinarea este fara vreo notificare si se produce de drept chiar din
momentul in care survine evenimentul fortuit.
Neexecutarea nu este totala si definitiva: soluia este suspendarea temporara a executarii pana cand
nceteaz efectul evenimentului fortuit. Daca insa se prelungete aciunea evenimentului fortuit si
continua starea de incetitudine in ceea ce privete viitorul contractului, atunci creditorul obligatiei
neexecutate poate sa obin desfiinarea contractului (sa ceara instantei). Se aplica in mod
corespunztor mecanismul rezoluiunii, prin asemnare. Nu suntem in prezenta veritabilei
rezoluiunii.

Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii


In dreptul public, actul unilateral este regula. Autoritatea isi manifesta vointa prin acte juridice
unilaterale. Suntem in situaia unor acte de putere, de autoritate.
In dreptul privat, regula este ca nimeni nu isi poate impune vointa celeilalte parti, fara acordul
aceleia. Regula este contractul, nu actul unilateral. Chiar si in dreptul privat, mai ales cand este
vorba despre dreptul personale nepatrimoniale, actul unilateral are aplicaie mai extins (acte de
recunoatere a copilului). Daca este vorba de drepturi patrimoniale, actul unilateral are aplicaie
restrnsa, multa vreme a fost contestata vocaia actului unilateral de a nate obligatii.
NCC reglementeaz actul juridic unilateral. Cuprinde o prima parte, care este temeiul unui fel de
teorii generale a actului unilateral, cu aplicaie in tot dreptul civil. In partea a doua, are cateva texte
care se refer expres la act unilateral ca izvor de obligatii.
Actul unilateral este de doua feluri (1324): supus/nesupus comunicrii
1326(1) prevede cand este obligatorie comunicarea, ne arata care sunt actele unilaterale supuse
comunicrii. De cele mai multa ori, ele sunt manifestarea unui drept potestativ preexistent. In
masura in care legea nu prevede o forma, comunicarea poate fi fcut oricum in functie de
mprejurri. Este suficient ca comunicarea sa ajung la destinatar, nu trebuie sa ia la cunotina.
Teoria recepiunii, se abandoneaz teoria Informrii. Destinatarul nu poate invoca nici macar
mprejurri straine de vointa lui care sa il mpiedice sa ia cunotina de notificare. Chiar si daca sunt
asemenea mprejurri straine, efectul se produce din mom comunicrii.
In completare, se vor aplica normele din materia contractului cum se spune expres in 1325, pentru
ca normele din materia aceasta sunt putine.

In NCC au fost reglementate doua figuri juridice de act unilateral ca izvor de obligatii:
Promisiunea unilaterala 1327
Denumirea este neinspirata, ntruct creeaz o confuzie cu promisiunea de a contracta (1279), care
este un act juridic bilateral. Pentru a naste raporturi obligationale, act unilateral trebuie sa fie facut
cu intenia de a- l obliga pe autorul lui, altfel spus, nu e nevoie pentru a se produce efectul actului
unilateral de o acceptare din partea destinatarului. Totusi, vointa destinatarului nu este indiferenta.
El poate sa refuze dreptul care s-a nscut in favoarea lui, ceea ce nseamn ca in mod retroactiv,
chiar din momentul ncheierii, raportul obligational este invalidat. Daca accepta, destinatarul nu
devine parte intr-un contract, pentru ca acceptarea este si ea un act unilateral care consolideaz
dreptul nscut in patrimoniul sau. Un asemenea act numit promisiune unilaterala poate sa nasc
drepturi, dar nu datorii pentru un tert. Este posibil sa se prevad un termen, iar daca nu se prevede
un asemenea termen, 1327(3) precizeaz ca promisiunea este fcut pentru o anumit durata,
potrivit cu natura obligatiei si cu mprejurrile.

Promisiunea publica de recompensa


Este posibil ca o persoana care dorete sa beneficieze de o anumit prestaie din partea unui tert sa
ofere o recompensa celui care executa o asemenea prestaie. Altfel spus, autorul promisiunii publice
de recompensa se obliga ca in momentul svririi prestaiei de catre tert, sa ii ofere recompensa
promisa. Promisiunea de recompensa nu depinde de manifestarea de vointa a terului, ea produce
efecte prin ea nsi din momentul emiterii. Nu este necesar ca autorul ei sa cunoasc cine este
destinatarul. Este posibil ca acesta sa se individualizeze ulterior promisiunii.
In masura in care promisiunea este receptat de mai multi destinatari si ei toti executa prestaia
cerut de autorul promisiunii, recompensa se mparte in functie de contribuia fiecrui tert la
producerea rezultatului.
In masura in care nu poate fi individualizata contribuia, se mparte in mod egal. Daca se svrete
prestaia de mai multe ori, recompensa va fi data celui care anuna primul executarea.
Astfel neleas, promisiunea publica de recompensa este un izvor de obligatii. Creditorul nu este
cunoscut in momentul emiterii promisiunii. Avem o virtualizare de raport. Raportul se naste efectiv
in momentul in care prestaia este ndeplinit. Raportul obligational nu se naste doar pe temeiul
actului unilateral, are un temei complex: actul juridic unilateral si executarea prestaiei de catre tert.
Codul civil prevede si posibilitatea revocrii promisiunii in 1329. Principiul simetriei trebuie sa se
aplice: trebuie sa se faca in aceeasi forma in care s-a facut promisiunea si inainte de a se executa
prestaia de cel care a recepionat promisiunea. Executarea trebuie fcut inainte de a se publica
revocarea. Chiar daca aceste cerine sunt ndeplinite, daca revocarea nu are o justa cauza, atunci
promitentul poate fi obligat la o despgubire echitabila, care nu va fi mai mare decat recompensa
promisa. Cel care poate cere acest lucru este cel care a facut cheltuieli pentru executare. Promitentul
se poate exonera daca dovedete ca, dei terului a facut cheltuieli, totusi rezultatul nu putea fi atins.
Termenul este de un an pentru depagubire, de la data revocrii.

Faptul juridic licit


Faptul juridic in sens larg orice izvor de obligatii
Faptul juridic in sens restrns actiune sau eveniment de care legea leag naterea unui anumit
raport obligational. De doua feluri:
Licit eveniment sau actiune omeneasca fara caracter ilicit.
Ilicit
Faptul juridic licit cunoate trei specii:
Gestiunea de afaceri
Plata lucrului nedatorat
mbogit fara justa cauza

GESTIUNEA DE AFACERI (art. 1330-1340)


= faptul juridic licit prin care o persoana numita geranta svrete fapte materiale si ncheie acte
juridice in mod voluntar si oportun pentru a gestiona afacerile altei persoane denumite gerat, fara a
avea mandat din partea acesteia si fara ca aceasta sa cunoasc existena gestiunii sau, in masura in
care o cunoate, fara a fi in masura sa desemneze un mandatar ori sa preia el singur gestiune
afacerilor sale. Din gestiunea de afaceri se nasc raporturi obligationale intre gerant si gerat.
Condiii:
1. Referitoare la obiectul gestiunii in coninutul actiunii intra acte si fapte materiale; trebuie
sa fie de conservare sau administare; cele de dispozitie doar daca pot fi asimilate celor de
conservare si administrare
2. Referitoare la utilitatea gestiunii trebuie apreciata nu doar in functie de un bun al
geratului, ci trebuie privit in contextul patrimoniului geratului. Este posibil ca un fapt
material de gestiune sa produc o vtmare a unui bun al geratului sau sa conduc la
distrugerea unui bun al acestuia. In acest inteles, utilitatea presupune diminuarea pierderii
patrimoniale pe care ar putea sa o sufere in absenta interveniei. Uneori este mai mult decat
utila, este necesar (geratul mpiedica pieirea unui bun prin intervenia sa)
3. Referitoare la atitudinea prilor fata de gestiune garantul trebuie sa acioneze cu
intenia de a gestiona afacerile geratului (in mod voluntar trimit si la reprezentarea
subiectiva pe care o are gerantul, care stie ca lucreaz pentru interesul altuia). Daca crede ca
lucreaz pentru el, nu se mai poate ndrepta mpotriva geratului pe temeiul gestiunii de
afaceri, ci pe temeiul mbogirii fara justa cauza. Daca se gereaza cu intenia de a face o
liberalitate, nu cu intentia de a gestiona afacerile, nu suntem in prezenta gestiunii de afaceri
(1330(3)).

Atitudinea geratului acesta in principiu trebuie sa nu aiba cunotina de gestiune. Daca ar avea
cunotina, s-ar putea afla in prezenta unui mandat tacit, care exclude gestiunea. Daca stie, trebuie
sa nu poata desemna mandatar sau sa preia gestiunea. Nu e necesar ca geratul sa fie o persoana cu
capacitate de exerciiu.
Efectele gestiunii pot fi descrise prin obligaiile geratului si ale gerantului.
Gerantul:
1. Sa il ntiineze pe gerat despre gestiune
2. Sa continua gestiunea pana cand geratul sau motenitorii acestuia pot sa o preia
3. Atunci cand este posibil, sa o continue pana cand este dus la bun sfrit
4. Sa manifeste diligena unui bun proprietar (Bonus pater familias)
5. In masura in care gestiunea este utila, grija pe care gerantul trebuie sa o depun este mai
mare. Va rspunde pentru pagube chiar si pentru culpa cea mai uoar. Temei delictual.
Daca este necesar, urmrete sa nlture o paguba iminenta, rspunderea este mai putin
severa. Va rspunde numai pentru intenie sau culpa grav.
6. La sfrit, trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii predea acestuia toate bunurile obinute
cu ocazia gestiunii.
7. Gerantul va fi rspunztor fata de teri, potrivit contractelor ncheiate daca le-a incheiat in
nume propriu. Daca au fost ncheiate in numele geratului, adica daca exista cel putin o
prezumie de mandat (nceteaz condiia de gerant), nu va fi inut de contract, pentru ca nu a
contractat in nume propriu. Daca geratul nu poate fi inut contractual fata de teri, atunci
gerantul va rspunde in continuare.

Geratul:
1. Sa plteasc cheltuielile gestiunii (necesare si utile in limita sporului). Daca a suferit pagube
din cauza gestiunii, geratul va trebui sa il indemnizeze. Utilitatea si necesitatea se apreciaz
in raport cu momentul in care s-au facut actele de gestiune. Garanie pentru cheltuieli:
ipoteca nscrisa in cartea funciar. Pentru aceasta, gerantul trebuie sa ceara instanei
efectuarea unei expertize urgente (ordonana preedinial).
2. Geratul va avea obligatii fata de terii cu care a contractat gerantul. Nu este vorba de o
excepie de la principiul relativitii. Gestiunea de afaceri este izvorul obligatiei fata de teri,
nu contractele ncheiate de gerant. Obligaiile se nasc pe temeiul gestiunii de afaceri. Nu
vointa gerantului si a terului este izvorul obligatiei, ci gestiunea de afaceri. Daca geratul
ratifica gestiunea, se transforma in mandat si se aplica regulile de la mandat.

Natura juridic: gestiunea de afaceri este un fapt juridic licit cu o configuraie juridica proprie,
autonoma, distincta de celelalte fapte juridice licite. Sub VCC erau discuii.

Plata lucrului nedatorat (1341-1344)


- In limbaj comun: plata are in vedere darea unei sume de bani.
- La obligaiile civile, plata = orice prestatie prin care se executa o datorie. In contextul plii
nedatorate, termenul plata are in vedere doar o categorie de prestaii, adica cele care
presupun predarea unui lucru. Daca e vorba de prestaii care nu presupun darea unui lucru,
suntem in afara acestui izvor de obligatii.
= faptul juridic licit prin care o persoana numita solvens pltete unei alte persoane denumite
accipiens un anumit lucru, fara ca acesta sa fie datorat. Consecina este ca accipiens trebuie sa
restituie lui solvens ceea ce a primit in mod nedatorat.
Condiii.
Natura lucrului pltit: sa fie vb de o plata in sensul datorat (e posibil ca datoria sa existe, dar
totusi plata sa nu fie nedatorata: eroare, confundarea creditorului) + e posibil ca datoria sa
existe, iar cel care plateste sa vrea sa faca o liberalitate sau o gestiune de afaceri => nu se
pune prob restituirii
Atitudinea subiectiva a accipiensului: solvens sa fi fost in eroare cand a facut plata sau daca
nu a fost in eroare sa fi vrut sa faca o liberalitate sau o gestiune de afaceri

O discuie exista in legtura cu ipoteza in care, in urma desfiinrii unui contract, ca urmare a
nulitii sau a rezoluiunii se pune problema repunerii partilor in situaia anterioar. Este ntemeiat
pe plata lucrului nedatorat? ntruct, ceea ce s-a pltit, nu s-a pltit din eroare, restituirea prestaiilor
se ntemeiaz pe mbogirea fara justa cauza. Daca solvens stie ca nu datoreaz, este vorba fie de o
liberalitate, fie de o gestiune de afaceri (1341, alin 2).
1341(3) - prezumie ca pana la proba contrara, plata s-a facut cu intentia de a fi o datorie proprie.
Daca nu, s-a facut din eroare.
Efecte. Depind de natura lucrului pltit si de atitudinea subiectiva a accipiensului:
- daca e vorba de un bun individual determinat, el trebuie restituit in starea in care a fost
primit
- accipiens e de buna credinta daca nu stie ca lui i se datora => eroare atat pt accipiens, cat si
pt solvens (in NCC e doar pt accipiens de buna-credinta)
- accipiens de rea credinta => fapt ilicit
- a lasat sa curga termenul de prescriptie: nu se poate intoarce impotriva adevaratului debitor
- daca distruge titlul constatator pt ca a crezut ca i s-a platit si ulterior se dovedeste ca nu a
platit cine trebuie => nu se mai poate intoarce impotriva adevaratului debitor
- cel care a platit => subrogatie in drepturile creditorului

Imbogatirea fara justa cauza


= un eveniment sau o actiune omeneasca al carei efect este imbogatirea patrimoniului unei persoane
si saracirea patrimoniului unei alte persoane cu consecinta ca persoana imbogatita e datoare la
restituire.
Conditii materiale
a. Sa existe o imbogatirea a unei persoane
b. Sa existe o saracire
c. Ambele efecte sa aiba o cauza unica, respectiv evenimentul sau actiunea omeneasca. Nu
saracirea e efectul imbogatiri si nici invers. Cauza e actiunea omeneeasca, acelea sunt
ambele efecte.
Conditii juridice
a. Sa nu existe o cauza juridica a saracirii/imbogatirii
b. Sa nu existe o alta actiune juridica la indemana aceluia saracit. Aceasta actiune ar un
caracter subsidiar.
Efectele: dubla limita a restituirii. Nu se poate restitui mai mult decat valoarea imbogatirii si nici
mai mult decat valoare saracirii. Astfel debitorul va restitui cea mai mica suma.

CURS 5
RASPUNDEREA CIVILA DELINCTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
Asa cum reglementarea raspunderii civile delinctuale e dr comun pt raspunderea civila in general,
tot asa reglementarea raspunderii delinctuale pt fapta proprie e dr comun al raspunderii delinctuale.
E firesc deci sa discutam mai intai despre raspunderea delinctuala pt fapta prop rie, iar apoi despre
formele speciale de raspundere delinctuala. Daca regimul juridic nu e suficient, atunci se aplica
raspunderea civila delinctuala pt drept comun. Mai ales in ceea ce priveste prejudiciul si modul de
reparare al acestuia, reglementarea de drept comun a raspunderii delinctuale pt fapta proprie e
intotdeauna aplicabila intrucat reglementarea formelor speciale de raspundere nu contine norme
speciale referitoare la prejudiciu.
Pt a se putea angaja raspunderea civila delinctuala pt fapta proprie, 4 conditii sunt necesare:
I. Sa existe o fapta ilicita
II. Un prejudiciu
III. un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
IV. vinovatia faptuitorului/autorului faptei ilicite (elem subiectiv)
De la bun inceput trebuie facuta precizarea ca discutand despre vinovatie, avem in vedere si
problema discernamantului, chiar daca uneori e analizata separat de vinovatie. In mod normal insa,
discernamantul conditioneaza existenta vinovatiei, e un elem intrinsec. Chestiunea capacitatii
delinctuale, desi e uneori tratata ca un elem separat al raspunderii delinctuale, e o chestiune care tine
de vinovatie.
I. Existenta unei fapte ilicite
Exista o obligatie generala negativa de a nu pagubi pe nimeni = temeiul raspunderii delinctuale.
Incalcarea ei constituie fapta ilicita care i genereaza, impreuna cu celelalte elem raspunderea
delinctuala.
E insa de obs ca de foarte multe ori ob ligatia generala negativa e circumstantiata in diferite
reglementari legale, care instituie regimuri juridice pentru diferite tipuri de activitati. Ca urmare,
fundamentul raspunderii delinctuale se completeaza cu acesta. I ntradevar, fapta ilicita dobandeste
aceasta dimensiune, care e prezenta chiar in denumirea ei, adica dimensiunea ilicta, ca urmare a
incalcarii dreptului obiectiv si uneori ca urmare a incalcarii unor norme morale care insa prin
substanta lor se apropie de obligativitatea normei juridice. De asemenea, se mai spune ca trebuie sa
avem in vedere pt a intelege caracaterul ilicit al faptei si cutumele specifice unui anumit loc sau
uzantele specifice unei anumite activitati. Pentru a avea imaginea completa a normelor care prin
incalcarea lor determina caracterul ilicit al faptei mai trebuie sa tinem seama si de dreptul european,
intrucat e direct aplicabil, potrivit prevederilor din C.
Fapta ilicita = o actiune sau o inactiune omeneasca prin care se incalca dreptul obiectiv in intelesul
precizat mai devreme si se cauzeaza un prejudiciu unei alte persoane => nu doar actiunea
omeneasca are valenta faptei ilicite, ci si inactiunea.
NB: pt ca inactiunea sa dobandeasca valoara faptei ilicite, e necesara o reglementare imperativa
care sa impuna intr o anumita situatie o obligatie de a face, de a actiona. Persoana astfel obligata,
daca nu actioneaza, savarseste o fapta ilicita. Asadar, numai in aceasta limita inactiunea omeneasca
dobandeste valoarea faptei ilicite.
=> fapta ilicita e cel mai important elem obiectiv care antreneaza raspunderea delinctuala si e
distinct in orice caz de vinovatie. Uneori, intr- un limbaj mai putin riguros, se spune prejudiciul
savarsit din culpa faptuitorului. In realitate, cauza prejudiciului e fapta ilicita. Culpa e doar starea
subiectiva a faptuitorului.
Sunt insa imprejurari care au valenta de a inlatura caracterul ilicit al faptei:
1. legitima aparare, notiune cunoscuta din penal; persoana care e in legitima aparare nu trebuie sa
plateasca o despagubire agresorului, chiar daca i a cauzat acestuia o pierdere. In stransa corelatie cu
notiunea de legitima aparare, in 1360(2) se precizeaza ca daca s au depasit limitele legitimei aparari,
cel care s a aflat in aceasta stare va fi totusi obligat sa plateasca o despagubire in forma unei
indemnizatii adecvate si echitabile. Altfel spus, nu va mai fi vb de o acoperire integrala a
prejucidiciului, ci doar de una partiala, in raport cu circumstantele si cu echitatea.
2. starea de necesitate, cunoscuta din penal. Are relevanta in materia raspunderii delinctuale
intrucat cel care e in stare de necesitate, daca distruge sau deterioreaza bunurile altuia pentru a se
apara pe sine ori bunurile proprii, va fi obligat sa repare prejudiciul, dar nu pe temeiul raspunderii
delinctuale, ci pe temeiul imbogatirii fara justa cauza. In masura in care cel aflat in stare de
necesitate apara nu propriile interese, ci pe cele ale unui tert, atunci actiunea in imbogatire fara justa
cauza va fi indreptata impotriva tertului 1362 NCC.
Ca o aplicare a starii de necesitate, in art 1363 se mentioneaza ca divulgarea secretului comercial,
fapta care de regula antreneaza raspunderea, totusi nu va duce la o asemenea consecinta daca
divulgarea secretului comercial a fost impusa de imprejurari grave ce priveau sanatatea sau
siguranta publica.
3. permisiunea legii sau ordinul superiorului: avem doua elem in care legea permite o anumita
actiune sau chiar mai mult, impune la savarsirea unei anumite actiuni. Intr o asemenea situatie, daca
prin acea actiune permisa sau impusa de lege se cauzeaza un prejudiciu unei alte persoane, in mod
normal autorul nu raspunde pt ca fapta nu are caracter ilicit. Aceeasi e solutia si atunci cand intr o
institutie cu structura ierarhica, faptuitorul primeste ordin de la superior sa realizeze o anumita
actiune. In mod normal, ordinul superiorului il exonereaza de raspuns. Dar il ambele ipoteze, daca
faptuitorul putea sa si dea seama in functie de imprejurari ca totusi fapta sa are caracter ilicit, atunci
nu va fi exonerat de raspundere. Aceasta imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei are o
infatisare mai complexa in ipoteza in care chiar legea interna e in contradictie fie cu DUE, fie cu
Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Altfel spus, din perspectiva legii interne, o anumita
fapta pare sa fie licita pt ca nu contrazice legea interna, dar din perspectiva DUE sau a Conventiei,
fapta respectiva e ilicita. Raspunde autorul faptei rezerve fata de o solutie afirmativa transanta, pt
ca aici e raspunderea Parlam de a pune de acord legile interne, DUE si Conventia. Victima ar putea
mai degraba sa se intoarca impotriva statului pt ca daca savarseste o fapta in raport cu legea interna
nu ar avea el singur posibilitatea sa stabileasca armonizarea dintre reglementarile europene si sa
inlature aplicarea legii interne. Ar insemna sa lasam un spatiu mare hazardului, am intra in
domeniul arbitrariului.
4. exercitarea unui drept subiectiv: art 1353 NCC precizeaza ca persoana care exercita un dr
subiectiv nu raspunde pt prejudiciul cauzat, dar in partea finala a textului se adauga o conditie.
Atlfel spus, abuzul de dr e sanctionat si chiar se spune ca raspunderea pt abuzul de dr e o forma
particulara de raspundere civila delinctuala. Diferenta dintre abuzul de drept si forma clasica a
raspunderii delinctuale: cand e vb de raspundere delinctuala propriu-zisa, faptuitorul nu are dreptul
sa savarseasca o anumita actiune, el pur si simplu incalca legea, acea obligatie generala de a nu
pagubi pe nimeni. La abuz de dr faptuitorul are dr sa savarseasca o anumita activitate, dar depaseste
limitele interne ale exercitarii dr sau.
Orice dr subiectiv civil are:
-limite interne: configureaza spatiul in care exercitarea dreptului nu patrunde in sfera de exercitare a
dr altei pers. Altfel spus, restrang spatiul de exercitare a dreptului subiectiv pana acolo unde el se
intalneste cu spatiul de exercitare a dreptului altei persoane. Fara aceasta, conflictele ar fi
permanente si pagubele multiple. In cazul abuzului de drept, faptuitorul a depasit limitele interne si
raspunde pana la urma delinctual. E motivul pt care spuneam ca raspunderea pt abuzul de drept e o
forma particulara de raspundere delinctuala.
- limite externe: configureaza spatiul in care dr poate fi exercitat, potrivit atrib sale

5. consimtamantul victimei: Totusi aceasta idee trebuie sa fie bine nuantata pt ca e in stransa leg cu
prob clauzelor de neraspundere. Daca in materie contractuala clauzele privind agravarea
raspunderii, limitarea raspunderii sau exonerarea de raspundere sunt de regula acceptate, cu anumite
restrictii, in materie delinctuala e mult mai restransa sfera in care asemenea clauze sunt admisibile.
Clauzele in raspundere = nu e vb de clauze care privesc iertarea de plata a despagubirii. Asemenea
clauze se refera la situatii in care deja a fost produs prejudiciul si intradevar victima e libera sa ceara
sau nu despagubiri. Clauzele in raspundere se refera la perioada anterioara savaririi faptei ilicite si
potentiala victima isi da acordul la savarsirea faptei ilicite. Un asemenea acord insa nu e valabil
decat in situatii exceptionale. Mai intai, avem primul alin din 1355 NCC. Daca fapta e severa, chiar
daca victima isi da acordul, clauza e nula. La alin 3 numai legea ar putea inlatura o asemenea
raspundere.
La 4 are in vedere ipotezele in care victima participa cu alte persoane la desf unei activitati riscante
si intr-o asemenea ipoteza, chiar daca in prealabil spune ca renunta, o asemenea renuntare nu e
posibila.
O aplicatie a acestei idei se face in cazul jocurilor sportive care prezinta un anumit grad de pericol.
Se accepta totusi ca in acest caz, daca nu exista o forma grava de vinovatie a celor care cauzeaza
prejudicii in timpul jocurilor si daca prejudiciul e rezultatul jocului normal, atunci se presupune ca
de la bun inceput participantii la joc si au asumat acest risc si plata la despagubiri n ar mai avea
temei.
Art 1356(2) trimite si la 1371(1) => existenta anuntului, in cazul raspunderii delinctuale, fara sa
exonereze pe faptuitor de raspundere, totusi ar putea sa puna in lumina contributia cauzala a
victimei la savarsirea prejudiciului. Atfel spus, prejudiciul e cauzat nu numai de autorul faptei
ilicite, ci si de faptuitor insusi, care ignorand anuntul, s a expus riscului de a fi prejudiciat. Desigur
ca nu in mod automat se poate ajunge la o asemenea concluzie. In fiecare caz in parte, in functie de
imprejurari, se va analiza contributia cauzala a victimei.
Art 1354- in pp nu, dar daca dovenim atunci putem cere obligarea la despagubiri.

II. Prejudiciul (art 1349)


= rezultatul material negativ al faptei ilicite, ca urmare a incalcarii normelor dr obiectiv, prejudiciu
care se concretizeaza in vatamarea drepturilor sau intereselor altor persoane.
Asadar e vb de regula de un elem material, patrimonial, de vatamarea dr subiective ale altei
persoane, dar si de vatamarea unor interese. NCC a preluat o solutie din jurisprudenta si doctrina
dezv pe marginea VCC, care afirma ca in masura in care un interes, desi nu imbraca forma juridica
a unitatii, se apropie totusi prin continutul sau de un adevarat drept subiectiv civil si are o stabilitate,
o continuitate in timp, atunci si vatamarea interesului constituie un prejudiciu care poate fi reparat
material. Dintre multele exemple care a au dus la aceasta concluzie: o pers are in ingrijire un copil,
chiar daca nu are nicio relatie de rudenie cu acesta. Intretinatorul decedeaza in urma unui accident,
iar autorul prejudiciului va fi obligat sa plateasca o despagubire minorului, chiar daca nu e o relatie
intre minor si victima.
NCC precizeaza expres si in 1349 ca prejudiciul poate exista nu doar din vatamarea unor drepturi
subiective, ci si a unor interese legitime si care au prin stabilitate si prin continut o configuratie
apropiata.
Se pune prob daca vatamarea dr subiective personal nepatrimoniale poate genera obligatia de plata
in sarcina victimei la o despagubire, adica la plata unei sume de bani. Problema are o evolutie
indelungata in practica judiciara si in doctrina romaneasca. Cand a fost adoptat VCC tendinta a fost
ca sa se accepte numai repararea pagubelor materiale.
NB: e posibil ca uneori chiar prin incalcarea unui dr subiectiv nepatrimonial sa rezulte o paguba
materiala. Intr un asemenea caz, repararea a fost mereu realizata.
Se pune problema daca prejudiciul nematerial e susceptibil de o reparare materiala. Incalcarea dr
nepatrimoniale poate duce la reparatii tot de natura nepatrimoniala (ex: incalcarea dr la demnitate,
daca e vb de defaimare, poate duce la o publicare intr un ziar care sa repare moral prejudicul
cauzat).
Pana la instaurarea regimului comunist a fost acceptata ideea ca prejudiciul nepatrimonial poate fi
reparat patrimonial.
In timpul regimului comunist s a afirmat ca suferinta nu are pret si ca urmare e imorala repararea
patrimoniala a prejudiciului care consta intr o suferinta. Din anii 70 s-a inceput acceptarea ideii ca
in situatia vatamarilor sanatatii si integritatii corporale, poate fi acordata o despagubire care sa
compenseze restrangerile de participare la viata sociala a victimei. Mai departe s-a vb de asa
numitul prejudiciu care tot in ipoteza vatamarii sanatatii sau integritatii corporale impiedica victima
sa isi procure bucuriile firesti pe care orice persoana e indatorita sa le aiba. E vb de prejudiciu de
agrement. Acestea sunt elem care nu sunt patrimoniale, dar care pot fi compensate printr o reparatie
patrimoniala. Pana in 89 nu s a ajuns la recunoasterea de principiu a ideii ca vatamarea drepturilor
nepatrimoniale e susceptibila pe langa reparatia nepatrimoniala si de o reparatie patrimoniala.
Dupa 89 au fost adoptate reglementari care au recuno scut la nivel de principiu posibilitatea repararii
materiale a prejudiciului moral legea 11/91 privind combaterea concurentei neloiale si legea
contenciosului legislativ 554/2004, care in art 8 recunoaste posib ilitatea repararii materiale a
prejudiciilor morale.
NCC rezolva la nivel de principiu aceasta situatie, mai intai printr o reglementare din materia
persoanelor art 253(4) + art 1391. La 4, chiar daca dr de creanta are o suma de bani, nu se
transmite la mostenitori, e un dr intuitu personae pt ca e legat de cel care a suferit prejudicul moral
si ca urmare mostenitorii n ar putea decat sa continue actiunea, daca a fost incep uta de victima
prejudiciului.
Nu trebuie sa credem ca textele din 1391 epuizeaza sfera cazurilor in care se pot acorda despagubiri
morale. Ele sunt texte care rezolva cateva ipoteze complete, dar dincolo de acestea pot fi numeroase
alte cazuri in care se acorda despagubiri, tinand seama de dispozitia de principiu care permite
acordarea unei despagubiri patrimoniale cand se incalca dreptul nepatrimonial.
In masura in care se dovedeste existenta prejudiciului, se naste obligatia autorului fapte ilicite de a
repara prejudiciul.

Regulile care guverneaza repararea prejudiciului (art 1391 - 1393)


Conditiile pt repararea prejudiciului:
1. Prejudiciul sa fie cert: se refera in primul rand la prejudiciile deja produse, adica prejudicii
actuale, dar si la prejudicii viitoare, in legatura cu care exista siguranta ca se vor produce la
un moment dat. Exemplul cel mai uzual e tot in materia despagubirilor pentru prejudiciile
cauzate integritatii corporale de obicei se acorda printr o suma periodica pana cand victima
se va insanatosi si deci sunt despagubiri lunare pentru prejudicii viitoare, pt ca e sigur ca va
fi acelasi.
NCC are o solutie inovatoare pentru ca spre deosebire de VCC accepta ideea ca e posibila si
repararea prejudiciul eventual. Asadar, desi nu e cert, totusi prejudiciul poate fi reparat.
Avem art 1385(4) repararea prejudiciului care consta in pierderea unei sanse. Intr un
asemenea caz nu e sigur, ci e doar o probabilitatea ca se va produce. Judecatorul trebuie sa
analizeze probabilitatea. Important e insa ca textul lasa aceasta posibilitatea, iar reparatia va
fi partiala, in raport cu gradul de probabilitate al producerii prejudiciului.
2. Pt a fi obligat autorul faptei la despagubire, e important sa nu fi fost inca reparat. E vb in
primul rand de sistemul asigurarilor sociale. In masura in care victima a beneficiat de o
pensie sau de un ajutor din partea asigurarilor sociale, autorul faptei ilicite va putea fi obligat
doar la diferenta dintre valoarea reala a pagubei si suma primita de la asigurari sociale. Intr o
asemenea situatie, sistemul de asigurari sociale se poate intoarce cu o actiune in regres
impotriva faptuitorului faptei ilicite pt a recupera ce a platit firma de asigurare victimei.
Asadar, exista o subrogatie persoanala a asiguratorului in drepturile victimei, in masura
platii facute.
S- ar mai putea ca prejudiciul sa fie reparat total sau partial de sistemele de as igurari
facultative, private. Trebuie sa facem distinctie intre:
- situatia in care victima s a asigurat: distingem de asemenea intre:
cazurile in care victima a facut o asigurare de persoane - indemnizatia primita de
victima are caracter personal, nu are caracter reparator si fiind vb de o masura de
economisire, victima isi pastreaza integral dr de a cere repararea prejudiciului de la
autorul acestuia.
Daca victima si-a asigurat insa bunurile si prin prejudiciu acestea sunt distruse, iar
sist de asigurare plateste prima de asigurare, atunci victima va putea sa ceara de la
autorul prejudicului doar diferenta dintre ceea ce a primit de la autor si asigurari.
Inclus in acest caz, sist de asigurare are o actiune in regres impotriva autorului faptei
ilicite pt valoarea platita victimei.
- autorul faptei e asigurat: e vb de asigurare de raspundere. In anumite situatii, asigurarea de
raspundere e obligatorie, de ex asigurarea de raspundere civila la prop de masini. Si in acest
caz, daca asigurarea nu acopera integral prejudicul, victima poate sa i ceara de la autorul
faptei ilicite dif dintre val reala a faptei si suma primita de la asigurari. Dar tocmai pt ca e
asigurat nu se mai pune prob unei actiuni in regres ale firme i de asigurari, cu exceptiile
prevazute de lege.

Pp care guverneaza repararea prejudiciului


1. Principiul repararii integrale prejudiciul cuprinde si paguba efectiv suferita si castigul
nerealizat si chiar paguba imprevizibila. E diferenta dintre intinderea prejudiciului in
cazul raspunderii delinctuale fata de cea contractuala, unde se repara de regula doar cel
previzibil. Daca insa e vb de dolul debitorului, se repara si cel imprevizibil si in materie
contractuala.
2. Principiul repararii in natura a prejudiciului sunt situatii insa in care nu se poate
repara in natura sau victima nu mai are interes repararea in natura (ex: prejudiciile
cauzate prin vatamarea sanatatii nu pot fi reparate in natura). Ori de cate ori nu e
posibila, se repara prin echivalent, adica prin plata unei sume banesti. Acest echivalent
poate fi o suma globala sau una periodica. In masura in care in momentul judecatii sau
conventiei de reparare s a produs tot prejudicul, atunci suma globala e forma normala de
reparare. Daca insa in mom judecatii sau a conventiei de reparare exista predictibilitatea
ca in viitor se va repeta prejudiciul, atunci se acorda o suma periodica. Aceasta diferenta
de acordare e extrem de relevanta in ipoteza in care desbagubirea e stabilita prin hot jud
si pe pune prob autoritatii de lucru judecat a acelei hot. Cand despagubirea s a stabilit
printr o suma globala, hot are deplina autoritate de lucru judecat, in sensul ca
despagubirea nu mai poate fi diminuata printr o actiune ulterioara. In schimb, daca
victima face dovada ca ulterior hotararii s a produs un nou prejudiciu, atunci nu opereaza
autoritatea de lucru judecat.
Momentul in functie de care se evalueaza despagubirea momentul producerii prejudiciului.
Dobanzile insa se platesc din mom ramanerii definitive a hot pt ca atunci creanta devine certa, pana
atunci nu se stie cuantumul ei. In NCC avem numeroase ipoteze particulare de stabilire a
prejudiciului sectiunea VI.

III. Raportul de cauzalitate


Raportul de cauzalitate e un elem subiectiv si nu trebuie sa confundam cauzalitatea cu elementele
care tin de vinovatie, chiar daca spunem uneori ca prejudicul e cauzat din culpa, prin asta vrem sa
spunem ca e vb de fapta culpabila. Intre doua elem obiective, adica intre fapta si prejudiciu, legatura
nu poate sa fie decat tot obiectiva. E adevarat ca intrucat cunoasterea e de ordin subiectiv,
intelegerea raportului de cauzalitate e influentata de viziunea pe care o avem asupra cauzalitatii. Dar
limitele cunoasterii noastre nu trebuie sa puna la indoia la caracterul obiectiv al raportului de
cauzalitate. Din perspectiva raspunderii delinctuale, trebuie sa tinem seama de cateva precizari care
ne ajuta sa descifram raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Dintre multiplele cauze de ordin obiectiv care concura la producerea prejudiciului ne intereseaza
numai faptele omeneste, chiar daca intre acestea se interpun alte elem obiective. Intrucat fapta ilicita
poate sa fie nu doar o actiune, cat si o inactiune, si ea poate avea valoare cauzala, dar numai in
cazurile prevazute de lege. Uneori, in antecedenta prejudicului sunt multe actiuni si inactiuni. E
nevoie de o selectie a acelor fapte care au contribuit cauzal la val prejudiciului. Pt a nu ajunge sa
lungim in mod nepermis lantul cauzal trebuie sa avem in vedere numai acele fapte omenesti care
intradevar au contribuit la producere prejudiciului. Legiuitorul ne ofera anumite criterii - unele elem
subiective intervin in stabilirea cauzalitatii: si vointa legiuitorului e subiectiva, dar el ne spune ca nu
numai fapta care a cauzat direct prejudiciul are val cauzala, ci si faptele complicilor, coautorilor,
favorizatorilor, tainuitorilor, instigatorilor. NCC imprumuta din NCP ideea de coparticipanti si
largeste sfera actelor cauzale de la fapta autorului si la fapta celorlalte persoane care vor fi tinute
responsabile pt prejudiciu.
Nu doar cauza directa poate fi retinuta in antecendenta cauzala, ci si indirecta, nu doar
mediate ci si imediate, cu doar principale ci si secundare. Mai mult, nu doar cauzele, ci si
conditiile pot fi incluse in antecedenta.
Nu de putine ori exista asa numite complexe cauzale, adica asocieri de fapte omenest i multiple, care
concura impreuna la producerea prejudiciului si practic alcatuiesc o unitate cauzala. Intr o asemenea
situatie, actiunile omenesti, in masura in care sunt asociate in acelasi complex cauzal, vor fi retinute
ca generatoare de raspundere. Important e in asemenea imprejurari ca toti faptuitorii, indiferent de
modul in care au contribuit, vor raspunde solidar, spre deosebire de raspunderea contractuala, in
care de regula obligatia e divizibila intre mai multi debitotri.

Imprejurarile care inlatura raporturile de cauzalitate


1. Forta majora un eveniment absolut imprevizibil si invincibil care devine singura
cauza a prejudiciului. In aceasta situatie valenta cauzala a actiunii faptuitorului e
inlaturata.
2. Cazul fortuit poate sa se retina vina, dar impreuna cu alte elem cauzale. Nu mai e un
eveniment absolut imprevizibil, ci doar relativ imprevizil si invincibil.
3. E posibil ca fapta unui tert sau a victimei sa duca la inlaturarea raportului de cauzalitate
total sau partial in masura in care ar avea val juridica a fortei majore sau a cazului fortuit
= intamplari asimilate fortei majore sau cazului fortuit 1351-1352 NCC. Cand fapta
tertului sau a victimei nu inlatura total raportul de cauzalitate se va pune prob stabilirii
contributiei cauzale a autorului, tertului si a victimei. Daca o asemenea departajare
cauzala e posibila, victima va putea sa ceara de la autor numai partea de prejudiciu
savarsita de acesta, daca e vb si de un tert va putea sa ceara si partea de la acesta, iar
partea cauzata prin fapta a victimei nu va mai putea fi reparata.

IV. Vinovatia care constituie latura subiectiva


= atitudinea subiectiva negativa pe care o are faptuitorul inainte sau in timpul savarsirii faptei in leg
cu fapta respectiva si cu urmarile ei. Mai exact, faptuitorul are reprezentarea subiectiva ca fapta pe
care o savarseste e ilicita si va cauza un prejudiciu Desigur, aceasta reprezentare subiectiva are
infatisari diferite.
Vinovatia depinde de:
1. un element intelectiv
2. un element pozitiv
1. Mai intai vb de puterea de cunoastere a faptuitorului, atat prin raportarea faptei la legile existente,
cat si la consecintele pe care le poate produce. In absenta acestui elem intelectiv, nu poate exista
vinovatia, iar el depinde intre altele de existenta discernamantului. Discernamantul e cel care
determina ceea ce denumim capacitatea intelectuala. Spre deosebire de materia contractuala sau a
actului juridic in general, in care capacitatea de exercitiu se dobandeste partial la 14, total la 18 ani,
in materie delinctuala nu avem o limita minina, altfel spus in masura in care se dovedeste ca
faptuitorul are discernamant, indiferent de varsta lui, acesta va raspunde.
Totusi exista niste prezumtii in aceasta materie stabilita de legiuitor, toate sunt relative:
- minorul pana la 14 ani, precum si cu cel pus sub interdictie - prezumtia absentei
discernamantului. Dar intrucat e relativa, victima va putea sa faca dovada ca faptuitorul,
desi sub 14 ani, a avut in mod pasager discernamant in mom savarsirii faptei invers fata de
capacitatea de exercitiu.
- de la 14 ani functioneaza prezumtia de existenta a discernamantului, dar e tot relativa, adica
faptuitorul poate dovedi ca in mom savarsirii faptei, in mod pasager nu a avut discernamant.
In functie de puterea de cunoastere a faptuitorului, putem stabili in ce masura el a avut
reprezentarea corecta a faptei si a urmarilor faptei. Se pune si problema criteriului in functie de care
evaluam puterea de cunoastere a faptuitorului la omul diligent, unul concret si anume puterea
reala a unui individ, bunul gospodar nivelul mediu de cunoastere existent in societate. Dar e
variabil, caci in timp creste, tinand seama de evolutia stiintei si pe de alta parte de nivelul mediu de
instructie.
2. Elementul pozitiv pt a fi vinovat, trebuie sa ai nu doar reprezentarea faptei si a urmarilor, ci si
vointa libera pt a ti se imputa fapta savarsita. Daca exista constrangere fizica sau morala dispare
libertatea vointei si ca urmare nu mai exista vinovatie. Mai mult, in absenta elem intelectiv, de
asemenea nu mai exista lib de vointa.

=> Formele vinovatiei si gravitatea ei sunt diferite. In penal, intentia si culpa influenteaza
severitatea raspunderii penale. In civil, raspunderea delinctuala, indiferent de gradul de vinovatie,
chiar si pt cea mai usoara culpa, se raspunde. Importanta formelor si a gradului de vinovatie apare
numai in ipoteza in care la producerea prejudiciului au concurat mai multe persoane sau a concurat
si victima. Intr-o asemenea ipoteza, daca nu se poate stabili contributia cauzala a fieca rei persoane,
dar numai in aceasta situatie, formele si gradele de vinovatie pot fi criterii pt distribuirea
despagubirii, fie intre cei care au participat la producerea pagubei, fie intre victima si cei care au
participat la producerea faptei ilicite.
Vinovatia civila nu se confunda cu cea penala, iar cand e vb de culpa in penal, e vb de o culpa cel
putin medie, nu de cea mai usoara. In plus, in penal, infractiunile din culpa sunt sanctionate numai
daca legiuitorul prevede expres acest lucru.
In penal raspunde pt vinovatia cea mai usoara. Daca s a pronuntat o hot prin care a fost achitat pt ca
nu are vinovatie, nu va avea autoritate de lucru judecat in fata instantei civile. Sfera vinovatiei civile
e mai larga decat sfera vinovatiei penale. Daca insa prin hot penala s a stabilit vinovatia
faptuitorului, hot are autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat a hot penale are
autoritate de lucru judecat in ce priveste existenta faptei, pers faptuitorului si vinovatia acestuia.

PROBA RASPUNDERII CIVILE


Elem obiective orice mijloc de proba
Vinovatia insa, ca elem subiectiv, ridica dificultati nu pt ca n ar fi admis orice mijloc de proba, ci pt
ca desi se pot folosi toate probele, nu avem posibilitatea de a dovedi in mod direct mintea
faptuitorului.
Vinovatia o dovedim prin prezumtii. Se spune ca atitudinea subiectiva a autorului lasa anumite
urme in modul de savarsire a faptei si atunci citind aceste urme, amprente, pe care latura s ubiectiva
le lasa in elem obiective, mai ales in fapta savarsita, a actionat cu sau fara vinovatie, daca e vb de
absenta discernamantului se pot folosi expertize. Daca se inlatura vinovatia, dificultatea e dovedirea
vinovatiei.
RASPUNDEREA CIVILA PENTRU FAPTA PROPRIE A PERSOANEI JURIDICE
Mutatis mutandis, tot ce am spus la persoana fizica se refera si la persoana juridica, cu o anumita
precizare: pers juridica pare ca fie mai degraba o abstractie decat o realitate concreta si atunci
raspunderea persoanei juridice e antrenata de organele de conducere a pers juridice (art 219). Daca e
vb de un singur angajat, va putea sa raspunda, dar nu pt fapta proprie, ci a altei persoane.
Legatura dintre fapta savarsita de persoane cu functii de conducere si functia exercitata daca nu au
legatura nu va raspunde. Trebuie sa tinem seama de continutul si scopul functiei. Fapta ilicita
trebuie sa fie savarsita de organul de conducere, fie in exercitarea unei atributii care intra in
continutul functiei, fie pt a realiza scopul functiei.
Daca aceste elem sunt indeplinite, pers juridica va raspunde pt fapta propr ie. Victima va avea o
alegere: poate sa ceara despagubiri direct de la pers juridica sau direct de la cea fizica, autoarea
faptei sau va putea sa le cheme solidar. In toate cazurile, in masura in care pers juridica plateste
despagubirea, are o actiune in regres impotriva pers cu functii de conducere vinovate de producerea
faptei. Deci desi vb de raspunderea pers juridice, faptele sunt savarsite de pers fizice determinate si
in ultima instanta ele vor raspunde.

Rspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia


In materia raspunderii civile delictuale, regula o reprezint rspunderea pentru fapta proprie.
Excepii de la aceasta regula s-au dezvoltat in timp, pe doua filiere: rspunderea pentru fapta altei
pers a inceput sa dobndeasc un cmp de aplicare mai mare; de asemenea, rspunderea pentru
lucruri.
La inceput, rspunderea civila delictuala era privit ca un mijloc de sancionare a autorului faptei
ilicite pentru a prentmpina nu astfel de comportament. Datorit riscurilor care au aprut in
societate, s-a considerat ca riscul lucrului pe care l-a pus un proprietar in societate sa fie suportat si
de proprietar. S-a mutat interesul si pe ideea de reparaie a prejudiciului. De la ideea de vinovatie,
fundamentul raspunderii se muta pe ideea de garanie.
Rspunderea civila delictual pentru fapta altei persoane

1. Pentru fapta minorilor sau a celor pui sub Interdicie (art. 1372)
Domeniul de aplicare raspunde cel care are obligatia de supraveghere. Obligatia de supraveghere
poate izvor din lege, contract sau hotarre judectoreasc. Ex: prini, tutori legali, scoli, alte forme
de nvmnt prin care anumite persoane isi asuma obligaia de supraveghere a minorului pe
perioada in care acesta desfoar anumite activiti.
Daca minorul dobndete o capacitate anticipata de exercitiu, fundamentul acestei rspunderi nu isi
mai gsete aplicare, minorul va raspunde personal.
In ceea ce ii privete pe prini, in plus pe langa obligatia se supraveghere, acetia pot raspunde si
atunci cand se face dovada ca fapta este rezultatul a unei nendepliniri a unei obligatii ce rezulta din
exercitiul autoritii judectoreti. Ex: daca minorul fura la coala, este o carenta in educaie, nu
raspunde profesorul.
Conditiile raspunderii:
Conditiile generale sunt cele de la rspunderea pentru fapta proprie.
Fapta ilicit sa fi fost svrit de un minor
Prejudiciu
Legtura de cauzalitate intre fapta minorului si prejudiciu
Nu analizam vinovatia, pentru ca nu au discernmnt nici minorul, nici cel pus sub Interdicie.
Conditii speciale
Fptuitorul sa fie minor
Fapta sa fie svrit sub supraveghere
Cei chemai in judecata se pot exonera daca dovedesc ca nu au putut mpiedica producerea fapte i.
Prinii nu se pot exonera decat daca fac dovada ca fapta este rezultatul altei cauze decat exerciiul
autoritii printeti (cauza straina = un eveniment produs de forele naturii sau de fapta unui tert
care sa ndeplineasc conditiile forei majore).
Minorul si supraveghetorii pot fi chemai sa rspund in solidar. Daca s-a angajat rspunderea doar
a persoanei care supravegheaza, aceasta persoana va avea un drept de regres impotriva minorului.
Daca sunt ndeplinite conditiile de a raspunde o alta persoa na decat parintele, acele persoane vor
putea raspunde, nu vor putea raspunde prinii si nici nu vor putea fi chemai in solidar (1374(1)).
Daca aceste persoane reuesc sa faca dovada faptului ca nu au putut mpiedica fapta prejudiciabile,
se va angaja rspunderea parinilor. Apreciem ca aceasta e o forma de rspundere principala fata de
rspunderea altor persoane.

2. A comitentului pentru fapta prepusilor (art. 1373(1))

Comitent = 1373(2): criteriul general este cel al subordonrii - control, supraveghere


Prepusul = lucreaz in interesul comitetului si exercita atribuiile pe care acesta le stabilete
De regula, raportul de prepuenie se naste dintr-un contract de munca. Se poate intlni si in cazul
unui contract de mandat, cu condiia sa putem stabili un raport de subordonare.
Fundame ntarea acestei rspunde ri - A inceput de la rspunderea subiectiva bazat pe fapta
proprie si pe vinovatie. Rspunderea reprezinta o garanie obiectiva a intereselor victimei.
Exista doua fundamentri:
Pe ideea de risc
Pe ideea interesului victimei prepusul, de obicei, prezint mai putine garanii de
solvabilitate decat comitentul

Condiii generale analizate in persoana prepusului


Fapta ilicit
Prejudiciu
Cauzalitate
Vinovatie mai multe opinii. Unii considera ca si acesta condiie trebuie ndeplinit in pers
prepusului, pentru ca rspundere civila delictual este fundamentata pe vinovatie, in mod
clasic. Altii considera ca comitentul nu ar trebui sa rspund daca prepusul nu a svrit
fapta cu vinovatie (1373). In proiectul de lege, exista un articol care stipula ca vinovatia nu e
condiie, caci comitentul raspunde oricum (posibil ca asta sa fie intentia legiuitorului). In
practica, in 95% din cazuri, prepusul savarseste fapta macar din culpa.

Condiii speciale
Sa existe raportul de prepuenie
Presupusul sa fi savarsit fapta ilicit in funciile ncredinate de catre comitent

1373(3) comitentul nu raspunde daca dovedete ca victima cunotea sau putea sa cunoasc ca
prepusul a savarsit fapta in afara funciei
Judectorii de drept penal vor aplica in realitate conditiile raspunderii de drept civil.
Odata dovedite conditiile speciale, comitentul nu se poate elibera decat daca face dovada unei forte
straine, similare forei majore sau fapta unui tert care sa ndeplineasc conditiile forei majore.
Cazul fortuit poate sa reprezinte o cauza de exonerare daca acceptam opinia cu necesitatea
vinovatiei.
Mai multi prepui, comitenti diferii fiecare comitent va fi obligat sa rspund pentru ntreaga
paguba sau doar proporional cu culpa pe care o are prepusul in realizarea pagubei? Art. 1382. Dar
ce nseamn cei care raspund? Vechiul cod: solidaritatea era determinata de vinovatie. NCC:
inseamna ca vom aplica inclusiv pentru cei care raspund pentru fapta altuia, abandonnd ideea de
vinovatie, mbrind ideea de cauzalitate si garanie. Inseamna ca comitentul va raspunde pentru
ntreg prejudiciu si nu proporional cu culpa prepusului sau.
Dupa ce un comitent a pltit ntregul prejudiciu, fata de prepui care au savarsit fapta se va mai
menine solidaritatea sau nu? De principiu, s-a mers in jurisprudena pe ideea ca avem un drept de
regres prin care practic se substituie victimei comitentul care a pltit, dobndind inclusiv acest
beneficiu al solidaritii. Daca presupusul a savarsit fapta cu vinovatie, comitentul are un drept de
regres stabilit de 1384(1).
Dar daca fptuitorul este minor? Numai comitentul poate sa rspund pentru aceasta fapta: 1374(2).
Excepie: daca comitentul este chiar parintele, caz in care i se da dreptul victimei sa aleag. Altfel,
rspunderea comitentului nltura rspunderea parinilor.

Rspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri (1376(1), 1376, 1377, 1380)


Lucru = bun mobil sau imobil, sa aiba sau nu energie proprie, poate fi in repaos sau in micare. Nu
avem nicio restricie, fata de cum era in trecut.
Paza
Juridica art. 1377. Prezumie in sarcina proprietarului, de care se poate elibera doar daca
face dovada ca a transferat aceasta paza; posesorul va avea ntotdeauna paza juridica
o Paza structurii lucrului proprietarul
o Paza folosinei lucrului locatarul
Materiala pers care foloseste bunul sub direcia si supravegherea proprietarului

Este important ca fapta sa nu fie o continuare a faptei omului, ci ca lucrul sa aiba o autonomie
cauzala (daca omor pe cineva cu cuitul, nu sunt in acest caz).
Garanie obiectiva proprietarul, dobndit proprietatea bunului, introduce un risc in societate. De
aceea raspunde pentru prejudiciile cauzate de acesta.
Condiii
Fapta lucrului
Prejudiciu
Dovada calitii de paznic juridic
1377 victima trebuie doar sa il identifice pe proprietar. Proprietarul va putea sa se elibereze doar
daca face dovada ca sunt ndeplinite conditiile forei majore, nu si a cazului fortuit (1376(1), 1380).
!!! Odata ndeplinite aceste condiii, paznicul juridic va raspunde, iar daca poate sa faca dovada
vinovatiei paznicului material, va avea drept de regres impotriva acestuia.
Aceste reguli se vor aplica daca nu avem legislaie speciala. Este cadrul general. Alte reguli pentru
produsele defectuoase transpunerea unei directive.
Rspunderea pentru prejudicii cauzate de animale (1375, 1377, 1380)
Cand vorbim despre animale nu ne referim la definitia din biologie. Orice este nsufleit si nu este
om este un animal. Raspunde numai paznicul juridic, noiunea de paza fiind aceeasi cu cea analizat
la rspunderea pentru lucruri. In aceasta categorie vor intra inclusiv animalele slbatice (parcuri
zoo, fond stabilit de stat cu obligaie de supraveghere).
Fundamentarea: obiectiva, ca o garanie pentru riscul pe care il introduce cel cred deine
supravegherea si controrul asupra acestuia.
Daca se face dovada ca animalul a savarsit o fapta care a cauzat un prejudiciu, avem o prezumie
care se naste in sarcina proprietarului sa repare prejudiciul. Poate face dovada ca raspunde
altcineva. Cazul fortuit nu se aplica, fora majora da. Se poate indrepta impotriva paznicului
material.
Rspunderea pentru ruina edificiului (1378)
Ruina presupune degradarea imobilului care trebuie sa fie determinata de una din urmtoarele doua
cauze:
Un viciu de construcie
Lipsa de intretinere

Edificiu orice imobil care sa fie realizat din anumite materiale, dar care sa aiba o anumit
autonomie structurala.
Rspunderea este a proprietarului. Cel mult poate fi asimilat superficiarul, ca proprietar al
construciei.
Fundamentare obiectiva, de garanie pentru victima.
Conditii:
Prejudiciul
Cauzalitatea
Dovada ca s-a datorat prejudiciul unui viciu de construcie sau unei lipse de ntreinere

Proprietarul se poate exonera prin fora majora, nu prin caz fortuit. Se poate ndrepta impotriva
vnztorului, proiectantului etc.
Rspunderea civila delictual, avnd in vedere ca protejeaz interesele victimei, lasa libertatea de a
alege forma de rspundere care e mai uor de dovedit.
1379 cel care ocupa un imobil, nu e vorba de proprietar, paznic etc. Poate sa fie locatar,
proprietar, posesor. Daca se poate face dovada ca sunt ndeplinite conditiile pentru fapta lucrului,
victima are posibilitatea de a alege intre proprietar si cel care ocupa imobilul. Nu se poate exonera
decat in caz de fora majora, nu si caz fortuit.
Curs 6
Efectele obligatiilor
Odata ce s-a nascut, raportul juridic obligational presupune pe de o parte ca datoriile debitorului
trebuie sa fie executate si pe de alta parte ca drepturile de creanta ale creditorului trebuie sa fie
satisfacute, ca urmare efectul principal al oricarei obligatii este executarea benevola a acestora.
Aceasta executare benevola poarta numele de plata.
Daca obligatia nu e executata de bunavoie, creditorul are la indemana instrumente juridice de
constrangere a debitorului pentru a executa in natura/cu echivalent: executarea silita.
Are legatura cu executarea silita inca o distinctie nu trebuie sa confundam notiunea de executare
silita in intelesul ei substantial specific efectelor obligatiilor civile cu notiunea de executare silita in
intelesul ei procedural (exista un capitol ce se numeste chiar executare silita, doar ca la procedura
executarea se refera la executarea titlurilor executorii, este vorba de un ansamblu de reguli
proceurale ce guverneaza executarea titlurilor executorii. Pt a corela ce le 2 notiuni, trebuie sa ne
imaginam ca debitorul refuza sa si execute datoria, creditorul il cheama in judecata, adica recurge la
executarea silita a obligatiei in inteles substantial si dupa ce obtine hotararea judecatoreasca privita
ca titlu executoriu, daca debitorul refuza in continuare executarea datoriei, creditorul va incepe
procedura executarii silite a titlului executoriu. Uneori titlurile executorii pot avea si alta natura si
nu doar hot judecatoresti (uneori contractele, hotarari arbitrale etc)
Executarea silita:
in natura - directa
prin echivalent indirect; in masura in care e vb de o obligatie nascuta dintr- un contract,
exista o corelatie cu notiunea de raspundere civila contractuala.

PLATA (1472 1515)


Notiunea de plata in sens juridic are o alta acceptie decat aceea din limbajul obisnuit, nu e vb doar
de plata unei sume de bani, ci de executarea benevola a oricarei obligatii. Orice prestatii prin care se
executa obligatia civila este elementul material al platii. Aceasta formula vrea sa spuna ca notiunea
de plata are caracter complex, adica ea include pe langa prestatia propriu zisa ce are semnificatia
platii care e un act material si un acord de vointa intre creditor si debitor, in sensul ca debitorul
propune un anumit mod de executare a obligatiei, iar creditorul accepta acest mod de executare a
obligatiei.
S-a spus pe buna dreptate de multa vreme ca din aceasta a 2a perspectiva plata este un contract in
general, plata trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate cerute pentru contract. Totusi,
conditia capacitatii nu mai este asa de riguroasa, asa cum se intampla in general in ma teria
contractelor: daca debitorul este incapabil si executa prestatia, nu va putea cere restituirea acesteia,
in schimb cand e vb de creditor, daca e incapabil, plata il libereaza pe debitor doar in masura in care
aceasta profita creditorului pe terenul executarii obligatiilor notiunea de p lata are cea mai larga
acceptie.
PLATA

Reprezint executarea benevol a oricrei datorii care intr n coninutul juridic al raportului
obligaional.
Executarea obligaie de a da, executarea obligaiei de a face i executarea obligaiei de a nu face au
semnificaia unei pli. (aceasta este regula n materia executrii obligaiilor)
Conform art. 1469 alin (2) NCC: nu doar plata unei sume de bani are semnificaia de plat, ci i
executarea oricrei prestaii care formeaz obiectul unei obligaii. (astfel se atribuie noiunii de plat cel mai
larg sens)
n mod normal, plata duce la stingerea obligaiei (art. 1469 alin (1) NCC), fiind considerat modul
firesc de stingere a obligaiei. Plata nu este doar executarea unei prestaii, ea este o operaie complex care
include un fapt material (executarea prestaiei care formeaz obiectul obligaiei) i un acord de voin ntre
pri (ntre cel care face plata i cel care o primete).
Astfel, numai dac nelegem acest caracter complex al plii, prin asocierea unui fapt material cu acordul de
voin, putem nelege de ce analizm uneori plata ca un fapt material, iar alteori ca un act juridic.
Reglementarea plii n NCC este extrem de detaliat:

Cine pltete ?
Plata poate fi fcut de ctre orice persoan, indiferent dac are sau nu are un interes, conform art
1472.
Datorit faptului c plata este i un act juridic, rezult c aceasta va trebui s ndeplineasc toate
condiiile necesare ncheierii unui act juridic civil. Din art. 1473 rezult c i debitorul incapabil poate face
plata, n aceast situaie incapacitatea nu ar fi o cauz care s duc la nulitatea plii. Atenie, trebuie ns
ndeplinite toate celelalte condiii ale ncheierii unui act juridic.
Mai nti plata poate fi fcut chiar de ctre debitor, de un reprezentant al acestuia (legal sau
convenional) ori de ctre o persoan care rspunde altur i/ n numele debitorului (codebitorul solidar care
pltete pentru toi codebitorii, fideiusorul care pltete pentru debitor). Cel care face plata n aceste situaii,
are un interes s fac plata. Plata poate fi fcut ns i de o persoan care nu are interes, un ter, avnd de
exemplu semnificaia unei liberaliti pentru debitor.
Art. 1474 indic cteva nuane pentru ipoteza n care plata este fcut de ctre un ter, astfel:
conform alin (1): se confirm c plata poate fi fcut de ctre ter, dar se arat c n msura n care debitorul
nu este de acord, atunci creditorul nu va putea primi plata (instituindu-se i o excepie: situaia n care prin
refuz creditorul ar fi prejudiciat) - Creditorul este dator s refuze plata oferit de ter dac debitorul l-a
ncunotinat n prealabil c se opune la aceasta, cu excepia cazului n care un asemenea refuz l-ar
prejudicia pe creditor.
Alin (2): creditorul va mai putea s refuze plata n cazul obligaiilor intuituu-personae sau n
cazul n care s-a stipulat n contract c plata se va face numai de ctre debitor n celelalte cazuri,
creditorul nu poate refuza plata fcut de un ter dect dac natura obligaiei sau convenia prilor
impune ca obligaia s fie executat numai de debitor
Alin (3): prevede stingerea obligaiei ca i cum plata s-ar face de ctre debitor. Nu este vorba
de o subrogaie personal dect n situaia n care legea permite o asemenea subrogaie Plata fcut de un
ter stinge obligaia dac este fcut pe seama debitorului. n acest caz, terul nu se subrog n drepturile
creditorului pltit dect n cazurile i condiiile prevzute de lege
Alin (4): prevede aplicarea dispoziiilor prezentei seciuni ca i cum plata ar fi realizat de
ctre debitor Dispoziiile prezentului capitol privind condiiile plii se aplic n mod corespunztor
atunci cnd plata este fcut de un ter

Cui i se face plata ?


Creditorul este ndreptit s primeasc plata. Acesta poate avea un reprezentant sau poate s indice o
persoan care s primeasc plata (uneori instana indic o astfel de persoan)
Conform art. 1476 dac creditorul este incapabil,atunci plata este liberatorie numai n msura n care
creditorul nu a fost prejudiciat. (remarcm astfel un tratament difereniat ntre cel care face plata i cel care
primete plata n materia capacitii)
Art 1447 prevede plata fcut unui ter:
(1) Plata fcut unei alte persoane dect cele menionate la Art. 1475 este totui valabil dac:
a) este ratificat de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanei;
c) a fost fcut celui care a pretins plata n baza unei chitane liberatorii semnate de creditor.
(2) Plata fcut n alte condiii dect cele menionate la alin. (1) stinge obligaia numai n msura n care
profit creditorului.
n ceea ce privete primirea plii aceasta se face fie de ctre creditor ori reprezentantul su, fie
persoanele menionate n art 1475 ori de ctre un ter, n msura n care profit creditorului conform art 1477.
Conform art. 1478: plata fcut creditorului aparent rmne valabil. Creditorul aparent va restitui
conform restituirii prestaiilor.
Conform art. 1479: se justific obligarea debitorului la o a doua plat (nu i-a luat msurile
necesare), prima plat fiind supus restituirii. Plata fcut cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri
ori a unei opoziii formulate, n condiiile legii, pentru a opri efectuarea plii de ctre debitor nu i
mpiedic pe creditorii care au obinut luarea unei asemenea msuri s cear din nou plata. n acest caz,
debitorul pstreaz dreptul de regres mpotriva creditorului care a primit plata nevalabil fcut

Ce se pltete ?
Obiectul plii: exist un principiu, potrivit cruia, debitorul atunci cnd i execut prestaia trebuie
s dea dovada diligenei unui bun proprietar (medie), n msura n care contractul ar prevedea o diligen
sporit/crescut, atunci se va ine cont de ea. n materie profesional, diligena se apreciaz n raport de
rigorile profesiei.
n cazul obligaiilor de rezultat, dac nu se atinge rezultatul, atunci datoria nu este ndeplinit. n
cazul obligaiilor de mijloace, dac debitorul face dovada diligenei cerute, chiar dac rezultatul nu a fost
atins, obligaia este ndeplinit.
Art. 1481 alin (3) ofer criterii pentru distincia dintre obligaiile de rezultat i obligaiile de mijloace
:
Pentru a stabili dac o obligaie este de mijloace sau de rezultat se va ine seama ndeosebi de:
a) modul n care obligaia este stipulat n contract;
b) existena i natura contraprestaiei i celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care l presupune atingerea rezultatului;
d) influena pe care cealalt parte o are asupra executrii obligaiei.
Conform art. 1482 , n msura n care se prevede obligaia de a preda un bun individual determinat,
atunci obligaia s-a executat dac s-a predat exact bunul respectiv, n starea n care se afla la momentul
naterii obligaiei. n conformitate cu alin (2) al aceluiai articol, corelnd textul cu art 1230 (la care face
trimitere) rezult faptul c, atunci cnd este vorba de bunuri se poate plti i cu bunul altuia, n msura n
care debitorul le-a procurat n momentul executrii.
n ceea ce privete obligaiile accesorii/ prestaiile accesorii, conform art. 1483 obligaia de a
strmuta proprietatea implic i obligaiile de a preda lucrul i de a-l conserva pn la predare, iar n ceea
ce privete imobilele nscrise n cartea funciar, obligaia de a strmuta proprietatea o cuprinde i pe
aceea de a preda nscrisurile necesare pentru efectuarea nscrierii.
Dac bunul, obiect al obligaiei, a pierit, debitorul trebuie s cedeze toate accesoriile bunului (dreptul
de garanie sau aciunile n despgubire cu privire la bun). De asemenea, n cazul bunurilor individual
determinate, art 1485 prevede i obligaia conservrii acestora pn n momentul predrii.
ntruct bunurile de gen nu pier, debitorul va fi eliberat dac pred bunuri de calitate medie i n aceeai
cantitate. (art.1486)
Cnd este vorba despre obligaia de a constitui o garanie, fr a se identifica modalitatea i forma
garaniei, debitorul poate s aleag constituirea unei garanii reale, unei garanii personale sau o alt garanie
suficient. (art. 1487)
Conform art 1488: (1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea ctre creditor a
sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit n mod obinuit n locul unde aceasta trebuie efectuat.
(3) Cu toate acestea, creditorul care accept n condiiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plat
este prezumat c o face numai cu condiia ca acesta s fie onorat.

Ct se pltete ?
Art. 1490 consacr principiul indivizibilitii plii. De regul, debitorul nu e liberat dect dac face
plata integral, creditorul poate s refuze o plat parial, iar chiar dac o accept, creditorul este ndreptit s
primeasc cheltuielile pe care le suport datorit ealonrii plii.
Exist excepii de la acest principiu:
n cazul motenitorilor plata se divide ntre motenitori (cu excepia unor prevederi legale contrare);
Prin convenia prilor este acceptat divizarea plii:
n cazul compensaiei se ajunge la o divizare a plii (stingerea a dou datorii reciproce pn la
concurena celei mai mici);
ntre fideiusori, dac acetia invoc beneficiul de diviziune;
Judectorul poate diviza plata, acordnd un termen de graie pentru o parte din plat
Cnd se pltete ?
Conform art. 1495, regula n materie: n msura n care prile nu au prevzut un termen de executare, plata
trebuie fcut imediat dup naterea obligaiei de executare. Dac s-a stabilit un termen: - n interesul
ambelor pri: debitorul poate s plteasc mai devreme
- n interesul debitorului: acesta nu este obligat s plteasc mai devreme, dar are aceast
posibilitate
- n interesul creditorului: plata se poate realiza anticipat numai cu acordul creditorului
n cazul plii anticipate, debitorul va datora cheltuieli creditorului, n msura n care acesta din urm
a suferit o pagub datorit plii anticipate.
Conform art. 1497 dac plata se realizeaz prin virament bancar, atunci data la care se realizeaz nu
este cea a ordinului de plat, ci este data la care este alimentat contul creditorului.

Unde se pltete ?
Regula: plata este cherabil, iar nu portabil de unde rezult faptul c aceasta se efectueaz la
domiciliul / sediul debitorului. (creditorul cere plata de la debitor). Totui, cnd este vorba despre obligaii
bneti, ele se execut la sediul/ domiciliul creditorului. Atunci cnd este vorba de predarea unui bun
individual determinat, obligaia se execut la locul unde se afl bunul n momentul ncheierii contractului.
Conform acestor dispoziii, trebuie s avem n vedere sediul / domiciliul debitorului de la data ncheierii
contractului : partea care, dup ncheierea contractului, i schimb domiciliul sau, dup caz, sediul
determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al plii, suport cheltuielile suplimentare pe care aceast
schimbare le cauzeaz

Cine suport cheltuielile plii ?


Conform art 1498: Cheltuielile plii sunt n sarcina debitorului, n lips de stipulaie contrar
Cum se face dovada plii ?
n ceea ce privete dovada plii, tocmai pentru c plata este considerat un fapt material, conform
art 1499 dovada se poate face cu orice mijloc de prob. Dar, fiind considerat i un act juridic, n art. 1500-
1505 sunt reglementate mai multe prezumii privind dovada plii:
Art. 1500:
(1) Cel care pltete are dreptul la o chitan liberatorie, precum i, dac este cazul, la remiterea nscrisului
original al creanei.
(2) Cheltuielile ntocmirii chitanei sunt n sarcina debitorului, n lips de stipulaie contrar.
(3) n cazul n care creditorul refuz, n mod nejustificat, s elibereze chitana, debitorul are dreptul s
suspende plata.

Art. 1501: Prezumia executrii prestaiei accesorii


Chitana n care se consemneaz primirea prestaiei principale face s se prezume, pn la proba
contrar, executarea prestaiilor accesorii.

Art. 1502 : Prezumia executrii prestaiilor periodice


Chitana dat pentru primirea uneia dintre prestaiile periodice care fac obiectul obligaiei face s se
prezume, pn la proba contrar, executarea prestaiilor devenite scadente anterior.

Art. 1503: Remiterea nscrisului original al creanei


(1) Remiterea voluntar a nscrisului original constatator al creanei, fcut de creditor ctre debitor,
unul din codebitori sau fideiusor, nate prezumia stingerii obligaiei prin plat. Proba contrar revine
celui interesat s dovedeasc stingerea obligaiei pe alt cale.
(2) Dac nscrisul original remis voluntar este ntocmit n form autentic, creditorul are dreptul s
probeze c remiterea s-a fcut pentru un alt motiv dect stingerea obligaiei.
(3) Se prezum, pn la proba contrar, c intrarea persoanelor menionate la alin. (1) n posesia
nscrisului original al creanei s-a fcut printr-o remitere voluntar din partea creditorului.

Art. 1504: Plata prin virament bancar


(1) Dac plata se face prin virament bancar, ordinul de plat semnat de debitor i vizat de instituia de
credit pltitoare prezum efectuarea plii, pn la proba contrar.
(2) Debitorul are oricnd dreptul s solicite instituiei de credit a creditorului o confirmare, n scris, a
efecturii plii prin virament. Aceast confirmare face dovada plii.

Art. 1505: Liberarea garaniilor


Dac prile nu au convenit c garaniile vor asigura executarea unei alte obligaii, creditorul
care a primit plata trebuie s consimt la liberarea bunurilor afectate de garaniile reale constituite pentru
satisfacerea creanei sale, precum i s restituie bunurile deinute n garanie, dac este cazul.

n ipoteza n care acelai debitor are mai multe datorii ctre creditor (bunuri fungibile), se pune problema
imputaiei plii: Care plat se stinge mai nti n caz de plat parial ?
Acest fapt se va stabili:
Fie prin acordul prilor
Dac nu exist un acord, imputaia plii se va face de ctre debitor, el va preciza care este datoria
care se stinge (plata se imput mai nti asupra cheltuielilor, apoi asupra dobnzilor, apoi asupra
capitalului; de regul, nu se poate stinge o datorie care nu este exigibil, n msura n care la acel
moment exist o alt datorie exigibil exist i o excepie, dac prile au convenit astfel sau dac
creditorul consimte). Dac plata este fcut prin virament bancar, debitorul precizeaz ce datorie se
stinge.
Dac debitorul nu face imputaia plii, atunci aceasta se va face de ctre creditor, el preciznd n
chitana liberatorie predat debitorului.
Dac nu va face nici creditorul, nici debitorul imputaia plii, atunci plata va opera conform
criteriilor legale prevzute n art. 1509 :
Dac niciuna dintre pri nu face imputaia plii, vor fi aplicate, n ordine, urmtoarele reguli:
a) plata se imput cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scaden;
b) se vor considera stinse, n primul rnd, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are
cele mai puine garanii;
c) imputaia se va face mai nti asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) dac toate datoriile sunt deopotriv scadente, precum i, n egal msur, garantate i oneroase, se
vor stinge datoriile mai vechi;
e) n lipsa tuturor criteriilor menionate la lit. a)-d), imputaia se va face proporional cu valoarea
datoriilor.
(2) n toate cazurile, plata se va imputa mai nti asupra cheltuielilor de judecat i executare, apoi
asupra ratelor, dobnzilor i penalitilor, n ordinea cronologic a scadenei acestora, i, n final,
asupra capitalului, dac prile nu convin altfel.

Ce se intampla daca creditorul refuza plata?


VCC era criticat pt ca nu continea prevederi pentru punerea in intarziere a creditorului. Exista o
reglementare privind punerea in intarziere a debitorului daca acesta nu voia sa faca plata de
bunavoie, dar daca debitorul voia sa faca plata de bunavoie, iar creditorul refuza sa primeasca plata
nu exista o reglementare cu privire la punerea in intarziere a creditorului.
NCC: 1510-1511 reglementeaza punerea in intarziere a creditorului. In 1510 daca creditorul
refuza sa primeasca plata in mod nejustificat, el poate fi pus in intarziere.
Punerea in intarziere = act formal care presupune ca debitorul ii aduce la cunostinta creditorului ca
trebuie sa primeasca plata in masura in care aceasta este corespunzatoare. Mai poate fi pus in
intarziere creditorul atunci cand, desi formal nu refuza primirea platii, totusi refuza sa savarseasca
actele pregatitoare necesare pentru executarea obligatiei. In masura in care este pus in intarziere
creditorul, se produc anumite efecte:
- riscul imposibilitatii de executare a obligatiei este preluat de creditor in mod normal
riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibile de executat. Chiar daca ar deveni
imposibila de executat obligatia dupa punerea in intarziere a creditorului, atunci el va prelua
riscul
- debitorul nu mai trebuie sa restituie fructele culese ulterior acestui moment
- in masura in care dupa punerea in intarziere a creditorului, debitorul face anumite cheltuieli
pt conservarea bunului sau sufera anumite prejudicii, creditorul va trebui sa-l
despagubeasca pe debitor cu valoarea cheltuielilor sau prejudiciului
- in masura in care creditorul a fost pus in intarziere si a refuzat sa primeasca plata, debitorul
poate recurge la consemnarea bunului pe cheltuiala si riscurile creditorului, iar din
momentul consemnarii bunului se considera ca obligatia a fost executata debitorul e
eliberat de plata procedura ofertei de plata si a consemnatiei si e reglementata in CPC
- daca bunul care trebuie sa fie platit nu poate fi consemnat tinand seama de natura sa sau
daca e perisabil sau daca depozitarea a necesitat costuri de intretinere sau cheltuieli
considerabile, legea acorda debitorului dreptul de a porni vanzarea silita a bunului, dupa
care va aplica procedura ofertei de plata si a consemnatiunii in legatura cu pretul obtinut, dar
pentru a putea proceda in acest fel, debitorul trebuie sa-l notifice mai intai pe creditor, iar
apoi sa obtina incuviintarea instantei de judecata. Atunci cand e vorba de un bun cotat la
bursa sau pe alta piata reglementata, debitorul nu mai trebuie sa-l notifice pe creditor si va
cere doar incuviintarea instantei de judecata pentru vanzarea bunului
- dupa consemnarea bunului, debitorul are dreptul sa retraga bunul in masura in care el nu a
fost deja preluat de creditor, efectul este ca va renaste creanta cu toate garantiile si
accesoriile sale chiar din momentul retragerii bunului
EXECUTAREA SILITA A OBLIGATIILOR
Executarea silita directa In legatura cu aceasta forma de executare trebuie sa raspundem la o
executare prealabila este intotdeauna posibila executarea silita directa?
Revenire la clasificarea obligatiilor in functie de obiectul lor:
1. Obligatiile de a da - in principiu ele sunt intotdeauna posibil de executat in natura pt ca de cele
mai multe ori, aceste obligatii se executa instantaneu prin insusi actul juridic, adica de mai multe ori
nu mai e nevoie de o alta prestatie a debitorului. Daca se incheie un contract de vanzare cumparare
in legatura cu un imobil dr se transmite in momentul incheierii contractului, insa si atunci cand
partile au prevazut un termen pt transmiterea dr de prop, la termen debitorul nu trebuie sa faca alta
prestatie, ci dreptul se transmite prin efectul legii.
Mai delicata este situatia dr reale imobiliare in acele unitati admin terit in care au fost finalizate
lucrarile de cadastru si s-au deschis toate cartile funciare. In asemenea unitati admin terit, chiar daca
s-a incheiat contractul translativ de proprietate, efectul translativ se va produce doar din momentul
inscrierii in cartea funciara. Intr o asemenea situatie, obligatia de a da este susceptibila de executare
in natura actiune in prestatie tabulara.
2. Obligatiile de a face in masura in care debitorul obligatiei de a face refuza sa si execute
obligatia, in masura in care nu este vorba de o obligatie intuitu personae, creditorul poate sa execute
el insusi pe cheltuiala debitorului sau tot pe cheltuiala debitorului sa execute prin intermediul altei
persoane. Daca e vb de o obligatie intuitu personae aceasta procedura nu e la indemana pt ca insusi
prin natura ei obligatia presupune ca ea poate fi executata NUMAI de debitor (cazul pictorului).
Cand e vb de prestatii strict personale nu mai e incident art 1528 executarea obligatiei pe
cheltuiala debitorului fie de debitor fie de alta persoana.
Inainte de a recurge la posibilitatea prevazuta in 1528(1), creditorul trebuie mai intai, fie odata cu
punerea in intarziere, fie ulterior, sa- i comunice debitorului ca va recurge la aceasta posibilitate.
Chiar si obligatiile intuitu personae sunt susceptibile de executare silita in mod indirect prin
echivalent prin presiunea juridica pe care creditorul o poate executa asupra debitorului.
In VCC aceasta presiune purta denumirea de daune cominatorii = sume de bani la care debitorul
putea fi obligat de instanta de judecata, la cererea creditorului, pana cand executa obligatia. In
prezent, CPC rezolva aceasta chestiune, in sensul ca dupa ce se obtine un titlu executor, creditorul
poate cere obligarea debitorului la amenzi cominatorii sau amenzi de intarziere. Nu mai poate fi
admisa solutia platii daunelor cominatorii in alte cazuri decat acelea prevazute de CPC, altfel spus,
creditorul nu poate cere odata cu cererea de executare silita in natura ca instanta sa se pronunte si
asupra amenzilor cominatorii. Mai intai se va obtine titlu executor, daca si ulterior debitorul refuza
executarea, atunci creditorul poate solicita plata amenzilor cominatorii.
Tot in legatura cu obligatia de a face mai trebuie observat ca daca suntem in prezenta unei obligatii
de a preda o suma de bani, aceasta poate fi tot timpul executata in natura, intrucat daca debitorul
refuza plata, creditorul ii poate vinde bunurile prin procedura executarii silite si se indestuleaza din
sumele de bani rezultate din vanzare. Solutia este asemanatore si cand e vb de bunurile de gen,
altele decat banii, intrucat acestea nu pier debitorul va trebui sa predea bunuri de aceeasi calitate,
cantitate etc; creditorului poate cumpara chiar el bunurile de gen si apoi sa se indrepte impotriva
debitorului pentru a-I restitui sumele de bani.
Este posibil ca atunci cand e vb de o obligatie de predare a unui bun individual determinat, debitorul
sa predea chiar un bun ce nu e inca al lui, ceea ce inseamna ca ulterior va avea obligatia sa cumpere
de la adevaratul proprietar al bunului respectiv sau sa-l despagubeasca pe proprietarul bunului. In
orice caz, debitorul nu va putea cere restituirea bunului de la creditor art 1491 aln 1 NCC.
3. Cand e vorba de o obligatie de a nu face, in masura in care debitorul face ceea ce nu avea voie sa
faca, adica incalca obligatia art 1529 prevede remedii in asemenea situatii, creditorul poate cere
instantei incuviintarea de a i se permite sa inlature ori sa ridice tot ceea ce a facut debitorul prin
incalcarea obligatiei de a nu face evident ca toata cheltuiala suportata de creditor cu aceasta ocazie
va trebui sa fie restituita de debitor, fiind vorba de sume de bani ele pot fi tot timpul executate
silit.
Observam o mare deosebire intre executarea unei obligatii de a face prin mijloacele creditorului sau
ale altei persoane, dar pe cheltuiala debitorului si executarea obligatiei de a nu face, tot pe cheltuiala
debitorului in primul caz nu e necesara o incuviintare prealabila a instantei de judecata NCC vs
VCC. Cand e vb de o obligatie de a nu face care a fost incalcata, art 1529 prevede ca e necesar
intotdeauna incuviintarea instantei de judecata, iar in partea vinala a textului se precizeaza ca
creditorul va putea sa inlature ceea ce a facut debitorul numai in limita stabilita prin hotararea
judecatoreasca.

Echivalent intre rasp civila si executarea prin echivalent rasp civila poate fi delictuala si
contractuala. Raspunderea delictuala e dreptul comun in materia dreptului civil, problema
cumulului raspunderii delictuale cu raspunderea contractuala se rezolva in sensul ca ori de cate ori
este operanta raspunderea contractuala, este inlaturata raspunderea delictuala, dar asta inseamna ca
daca aplicam raspunderea contractuala, anumite probleme raman nerezolvate prin aplicarea acestei
reguli; putem face apel in completare la dispozitiile ce reglementeaza raspunderea delictuala nu e
o combinare a celor 2 reguli, ci e vb de aplicare in principal a prevederilor de la raspunderea
contractuala si numai in masura in care e necesar ca o completare aplicam dispozitiile de la
raspunderea delictuala.

De ce e o corelatie intre raspunderea contractuala si executarea silita prin echivalent?


- De regula, problema executarii silite prin echivalent se pune doar in cazul obligatiilor izvorate din
contracte, daca ar fi vorba de o obligatie nascuta dintr-un delict civil, intrucat nu suntem in ipoteza
raspunderii contractuale, singura chestuine care se pune este aceea a repararii prejudiciului fie in
natura, fie prin echivalent, insa in acest caz sunt reguli specifice.
- Daca ar fi vorba de o obligatie nascuta dintr- un fapt juridic licit, chestiunea unei eventuale
executari silite indirecte se rezolva de la bun inceput tot prin aplicarea regulii pre vazute la
raspunderea delictuala, ca urmare, reguli proprii pentru rezolvarea executarii indirecte a obligatiei
exista doar in material raspunderii contractuale prevederile ce se refera la executarea silita prin
echivalent de la art 1530-1557, se refera in principal la raspunderea contractuala, chiar daca aceasta
ide nu e prevazuta explicit. In legatura cu aceste prevederi legale, o parte au fost analizate, adica
am analizat disp de la 1549-1557 atunci cand s-a vorbit despre efectele specifice ale contractelor
sinalagmatice. In plus, in legatura cu aceste prevederi din NCC s-a mai spus ca ele nu s-ar referi la
executarea silita indirecta, ci ca ar fi vb de remedii distincte, diferite de executarea silita indirect si
de raspunderea contractuala.
Chestiunea este discutabila: e adevarat ca in mod propriu zis nici rezolutiunea, nici rezilierea, mai
putin exceptia de neexecutare nu sunt forme de raspundere contractuale propriu zise, de aceea
aceste instrumente juridice au fost calificate ca remedii contractuale, categoria din care face parte in
mod distinct si raspunderea contractuala, respectiv executarea silita indirecta de principiu, cand
vorbim de executarea indirecta, ne gandim ca avem o obligatie contractual, avem un contract din
care sa rezulte acea obligatie contractuala. In masura in care aceasta nu poate fi executata direct sau
in masura in care executarea directa nu mai prezinta interes pentru creditor, acesta poate sa aleaga
calea executarii indirecte, adica in locul prestatiei initiale, debitorul va fi obligat sa plateasca o suma
de bani, echivalentul prestatiei initiale, precum si prejudicial suferit de creditor prin neexecutare.
S-a vorbit de o convertire a obiectului initial al obligatiei intr-o suma de bani, in acest caz. Nu
trebuie sa ne gandim la transformarea intr-o obligatie noua, obligatia ramane aceeasi, insotita de
toate garantiile si accesoriile ei, executarea silita prin echivalent nu e similara novatiei. Este vorba
doar de o convertire a prestatiei initiale in suma de bani care constituie echivalentul prejudiciului
suferit de creditor prin neexecutare aceasta ide trebuie retinuta pt ca in realitate este vorba de
trepte ale executarii obligatiei initiale si nu de schimbarea obligatiei initiale.
Pentru ca aceasta schimbare convertire inseamna o suma de bani, ea este de obicei denumita cu
formula daune-interese.
Acestea sunt de 2 feluri:
1. compensatorii = echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii in natura a
obligatiei. O asemenea formula trimite mai intai chiar la echivalentul obiectului initial al obligatiei:
daca debitorul are de predat o casa si nu o preda, echivalentul este in primul rand valoarea casei la
care va fi obligat debitorul, insa e vorba de intreg prejudiciul suferit de creditor si nu doar de
valoarea bunului initial pt ca acesta a suferit si alte pagube, nu doar neexecutarea obligatiei
daunele vor contine intreg prejudiciul.
In sens restrans: daunele compensatorii contin valoarea prejdiciului cu exceptia daunelor
moratorii.
In sens larg: daunele compensatorii vor include si daunele moratorii.
In practica, de cele mai multe ori, cand se acorda daune compensatorii este vorba de o suma
globala, care include toate elementele prejudiciului adica in sens larg. Numai in masura in care s-a
vazut in contract in mod distinct valoarea bunurilor moratorii, atunci judecatorii tind sa acorde
daune compensatorii distinct fata de daunele moratorii.

2. moratorii = sunt echivalentul prejdiciului suferit de creditor ca urmare a intarzierii executarii


obligatiei de catre debitor. Intr-adevar, prin simpla trecere a timpului dupa scadenta, creditorul sa
sufere un prejudiciu: se incheie un contract de antepriza si anteprenorul se oblige sa predea casa
unui tert si intarzie executia, creditorul trebuia sa se indrepte in alta parte pentru nevoia sa
prejudiciu si debitorul va fi obligat sa plateasca daune moratorii. Uneori acestea imbraca forma
dobanzii.

Ceea ce e important e ca daunele moratorii se pot cumula cu executarea in natura. Ele se pot
cumula cu daunele compensatorii. Daunele moratorii se datoreaza fie pana in momentul in care
debitorul isi executa obligatia in natura, fie pana in momentul in care obligatia a devenit imposibil
de executat, fie pana in momentul in care creditorul, luand act ca nu mai prezinta interes pentru el
executarea in natura, a formulat deja cerere de executare indirecta.
In momentul in care creditorul opteaza pentru executarea silita indirecta si constata ca nu mai
prezinta interes pentru el executarea directa, nu mai poate sa ceara daune moratorii, cu exceptia
cazului in care obligatia are ca obiect sume de bani. Intr-o asemenea situatie, in realitate nu mai e
vorba de o executare prin echivalent, ci de o cumulare a daunelor moratorii cu executare directa. Se
cumuleaza dobanzile cu plata efectiva neexecutata. Mai mult decat atat, atunci cand e vb de o
obligatie ce a avut ca obiect plata unei sume de bani, dar se converteste obiectul obligatiei initiale in
plata unei despagubiri a unei sume de bani, debitorul poate fi obligat la despagubiri si la dobanda
datorata de la pronuntarea hotararii judecatoresti prin care se stabilesc despagubirile si pana in
momentul in care se va plati suma de bani.

In toate cazurile insa, pt a acorda daune indiferent de forma lor sunt necesare mai multe conditii.
Acestea sunt chiar conditiile raspunderii civile contractuale:
1. fapta ilicita neexecutarea totala sau partiala a obligatiei contractuale
2. un prejudiciu suferit de creditor evaluat in forma daunelor compesantorii si moratorii
3. legatura de cauzalitate intre fapta si prejdiciu
4. vinovatia debitorului
5. in masura in care nu e de drept in intarziere debitorul sau partile n-au prevazut ca nu e
necesara punerea in intarziere, daunele interese se pot acorda doar dupa punerea in
intarziere a debitorului
6. daunele interese se acorda doar daca nu exista o clauza de neraspundere valida

1. Fapta ilicita = neexecutarea, executarea partiala sau executarea necorespunzatoare a unei


obligatii contractuale. Cat priveste neexecutarea partiala, trebuie sa tinem seama de ceea ce deja
cunoastem din material rezolutiunii neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta. Cand e vb
de contracte cu executare succesiva, chiar daca neexecutarea este neinsemnata, dar are caracter
repetat atunci ea justifica acordarea daunelor interese, mai mult decat atat, chiar daca neexecutarea
este neinsemnata, in masura in care nu este posibila reducerea prestatiilor 1551(3) se pot acorda
daune interese.
In legatura cu neexecutarea obligatiei contractuale in una din formele: totala, partiala,
necorespunzatoare, mai trebuie sa vedem care este relatia acestei neexecutari cu notiunea de rezultat
al obligatiei.

Distinctie la clasificarea obligatiilor in functie de obiectul lor intre obligatii de mijloace si rezultat
art 1481:
in cazul obligatiilor de rezultat, simpla neatingere a rezultatului, genereaza o prezumtie de
neexecutare creditorul nu are sarcina probei, deci debitorul e cel care va trebui sa
dovedeasca eventual imprejurarile obiective ce l-au determinat sa nu execute obligatia.
daca este vorba de o obligatie de mijloace, neatingerea rezultatului nu genereaza o
prezumtie de neexecutare, consecinta este ca sarcina probei neexecutarii apartine in totalitate
creditorului.

Fiind vorba de o fapta ilicita, trebuie sa tinem seama de alte imprejurari ce al putea sa inlature
caracterul ilicit al faptei: fapta creditorului (1517) consacrare a adagiului nemo auditor propriam
turitudinem allegans la rezolutiunea si reziliere am analizat 1555-1557 care vorbesc despre
cauzele care justifica neexecutarea.
De regula, aceste cauze care justifica neexecutarea inlatura si vinovatia debitorului (art 1547)
conditioneaza raspunderea de existenta vinovatiei fie in culpa, fie in intentie, iar 1548 instituie
prezumtia de culpa in sarcina debitorului unei obligatii contractuale, asadar creditorul nu trebuie sa
faca dovada vinovatiei prezumtia de culpa a debitorului opereaza in favoarea sa. Dimpotriva,
debitorul are o sarcina probatorie daca vrea sa rastoarne prezumtia de culpa. Neintelegerea
mecanismului probatoriu a vinovatiei in materie contractuala i-a determinat pe unii autori sa afirme
ca si in materie contractuala ne apropriem de o raspundere obiectiva fara culpa, ceea ce e inexact,
raspunderea contractuala se bazeaza pe culpa cu unele exceptii unde s-a inlatura conditia culpei de
legiuitor, numai ca aceasta cerinta a culpei este prezumata fara a mai fi nevoie de o dovada din
partea creditorului, insa debitorul trebuie sa faca dovada clauzei straine adica sa fa ca dovada
evenimentului fortului, fortei majore, cazului fortuit, faptei victimei, a unui tert, in masura in care
acestea au valoarea evenimentului fortui. Chiar atunci cand e vb de o obligatie de mijloace, in
pofida a ceea ce spun multi autori, prezumtia de culpa functioneaza in sarcina debitorului, in
realitate insa ceea ce dovedeste creditorul nu e culpa debitorului, ci este fapta ilicita, adica acele
imprejurari, elemente care demonstreaza ca debitorul nu a depus toata diligenta pt atingerea
scopului.
2. In legatura cu pre judiciul este important sa vorbim despre dovada si modalitatile de evaluare a
prejdiciului. Cat priveste dovada, acesta poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, iar uneori,
creditorul beneficiaza de anumite prezumtii. Dar pentru a vedea cum se evalueaza prejudiciul,
trebuie sa vedem ca sunt mai multe modalitati de evaluare:
judiciara facuta de judecator
legala facuta de legiuitor
conventionala facuta de catre parti, dar cu anticipatie chiar inainte de producerea
prejudiciului.
Cand partile nu au convenit in legatura cu intinderea prejudiciului si se adreseaza instantei, atunci
acesta va fi evaluat judiciar. In aceasta operatie judecatorul nu trebuie sa procedeze arb itrar, el
trebuie sa se lege de criterii rationale:
- prejudiciul trebuie sa cuprinda damnum emergens si lucrum cesans paguba previzibila si
beneficiul nerealizat
- prejudiciul imprevizibil in materie contractuala, de regula acesta nu se repara, cu exceptia
cazului in care creditorul face dovada ca debitorul a actionat cu intentie in acest caz, pe
langa prejudiciul previzibil, debitorul va trebui sa raspunda si pt prejudiciul imprevizibil
- prejudiciul trebuie sa fie direct notiunea de prejudiciu direct nu are in vedere cauzalitatea
directa. Ca si in materie delictuala, in materie contractuala, raportul de cauzalitate poate fi
direct, indirect, mijlocit, nemijlocit; notiunea de prejudiciu direct exprima ideea ca trebuie sa
existe un raport de cauzalitate indiferent cum ar fi el intre fapta si prejudiciu, altfel spus si in
materie contractuala opereaza principiul repararii integrale a prejudiciului.

Exista si asa numita modalitate legala de evaluare a prejudiciului: acele situatii in care legiuitorul
intervine situatiile obligatiilor banesti in cazul carora legiuitorul prevede dobanda legala.
Dobanda: - un fruct civil
- o forma de evaluare a daunelor interese.
!!! Nu trebuie confundata dobanda ca fruct civil cu dobanda datorata ca daune interese.
Pana la un moment dat pot fi datorate dobanzi cu titlu de fructe civile, iar dupa acel moment dat cu
titlu de daune interese. Cand e vorba de daune interese, fie partile au prevazut de la bun inceput care
e valoarea dobanzii, fie daca nu au prevazut opereaza dobanda legala.

EVALUAREA CONVENTIONALA (clauza penala)


Clauza penala se refera la evaluarea cu anticipatie a prejudiciului din momentul incheierii
contractului sau ulterior incheierii acestuia, dar inainte de producerea prejudiciului, partile se inteleg
printr-o clauza denumita clauza penala care este suma de bani pe care trebuie sa o plateasca
debitorul daca nu va executa obligatia la termen. Consecinta este ca in momentul in care debitorul
nu executa, creditorul este scutit de sarcina dovezii existentei prejudiciului si va opera clauza
penala. Aceasta clauza penala trebuie sa fie valabila. Ca orice fel de contract, si clauza penala
trebuie sa indeplineasca cerintele de valabilitate, dar aceasta este dubla, intrucat clauza penala are
caracter accesoriu in raport cu contractul principal, fie ca e inclusa de la inceput in contractul
principal, fie ca e incheiata ulterior. Prin urmare, este posibil sa fie indeplinite cerintele de
valabilitate ale clauzei penale, dar daca e nul contractul principal, si clauza penala va fi nula.
Clauza penala are principalul merit de a- l scuti pe creditor de sarcina dovezii prejudiciului. In
principiu, debitorul nu poate fi obligat la mai mult decat s-a prevazut in clauza penala, totusi daca
creditorul face dovada ca intinderea prejudiciului este mai mare decat intinderea clauzei penale,
atunci, in masura aprobarii si in masura in care e vorba de o relatie de cauzalitate s-ar putea acorda
daune interese.
Posibilitatea reducerii clauzei penale sub imperiul VCC, de principiu, nu se admitea reducerea
cuantumului clauzei penale, cu exceptia in care era vorba de o neexecutare partiala, atunci era
posibila reducerea cuantumului clauzei penale in raport cu partea neexecutata a obligatiei 1541(1)
lit a, dar ca urmare a opiniilor exprimate in doctrina si tendinte din practica jdiciara, in NCC s-a mai
prevazut o exceptie la litera b - situatia in care in momentul incherii clauzei penale, partile puteau sa
prevada ca penalitatea este excesiva fata de prejudiciul ce putea sa intervina 2 elemente:

- cuantumul clauzei penale trebuie sa fie excesiv adica nu e suficient sa fie o diferenta
minima intre clauza penala si valoarea prejudiciul, e nevoie ca discrepanta dintre prejudiciul
real suferit si valoarea clauzei penale sa fie mare. Nu e vorba de un atribut discretionar de a
aprecia al instantei, ci trebuie sa se aiba in vedere situatia in care s-a incheiat contractul,
situatia in care se executa contractul
- in momentul incherii clauzei penale, partile sa fi prevazut aceasta disproportie de multe ori
intr- un contract o parte e mai puternica si incearca sa impuna o clauza penala cu caracter
excesiv profitand de pozitia sa dominanta judecatorul trebuie sa aiba posibilitatea sa
reduca clauza penala, insa trebuie sa fie indeplinite aceasta conditie sa prevada la
incheierea contractului aceasta discrepanta, daca nu prevad imprevizibilitatea. Intr- un caz
se prevede disproportia si caracterul excesiv si in celalalt nu e vorba de o prevedere, dar si
acolo echitatea justifica in conditiile bine stabilite aplicarea functiilor de remediu.
Daca se aplica solutia reducerii penalitatii, nu se reduce clauza penala la valoarea prejudiciului,
oricum se admite o diferenta pentru a pastra functia clauzei penale. Sub amenintarea clauzei penale,
debitorul va fi psihologic presat sa execute pt ca altfel va trebui sa plateasca mai mult decat
valoarea prejudiciului.
1542-1543 solutii nuantate atunci cand e vb de obligatii indivizibile si divizibile
Punerea in intarziere si inexistenta unei clauze de neraspundere 1355
Cat priveste punerea in intarziere a debitorului - o formalitate pe care creditorul trebuie sa o
indeplineasca ori de cate ori debitorul nu e de drept in intarziere sau partile n-au prevazut in
contract ca nu e necesara punerea in intarziere. Formalitatea prin care se realizeaza punerea in
intarziere este o notificare scrisa prin care creditorul il someaza pe debitor sa execute. In mod
alternativ, creditorul il poate pune in intarziere prin chemarea in judecata. Efectul principal al
punerii in intarziere este ca din acel moment curg daunele moratorii, iar riscurile neexecutarii sunt
preluate integral de debitor.
Cand e vorba de formalitatea notificarii, aceasta trebuie sa comunicata prin executor judecatoresc in
masura in care nu s-a derogate de la aceasta regula prin contract sau printr-o alta prevedere legala.
In notificare, daca se recurge la aceasta modalitate de punere in intarziere, creditorul trebuie sa
prevada termenul in care debitorul trebuie sa execute nu e vorba de scadenta; pe langa faptul ca
debitorul a beneficiat de un termen de la incheierea contractului, el beneficiaza de un al 2lea termen
ce trebuie prevazut in notificare. Daca nu s-a prevazut un termen in notificare, oricum debitorul
beneficiaza de un termen rezonabil stabilit in functie de imprejurari in interiorul caruia va trebuie sa
execute obligatia. Ca o particularitate a exceptiei de neexecutare a obliga tiei creditorul va putea
suspenda executarea propriei obligatii pana cand cealalta parte isi va executa propria obligatie. In
plus, creditorul poate sa ceara si daune interese moratorii.
Aceste drepturi pe care le are creditorul depind de exprimarea pozitiei ferme a debitorului ca nu va
executa la termenul stabilit sau daca le expirarea termenului prevazut in notificare debitorul nu a
executat datoria.
Debitorul beneficiaza de un termen rezonabil pt a executa datoria si se calculeaza de la momentul
cererii de chemare in judecata catre debitor. In masura in care debitorul executa in acest termen
rezonabil, cheltuielile de judecata vor fi suportate de creditorul reclamant legiuitorul vrea sa
inlature abuzul de drept procesual al creditorului care inainte sa il notifice pe debitor porneste direct
un proces prin cererea de chemare in judecata.

CURS 7
Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului

Functiile patrimoniului:
1. asigura garantia generala a creditorului;
2. constituie, permite subrogatia reala generala;
3. asigura transmisiunea universala sau cu titlu universal.

Garantia generala a creditorului - art. 1324.


Aceasta functie este si temeiul drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului.
In realitate toate aceste drepturi sunt o manifestare a acestei functii a patrimoniului de a fi
garantia generala a debitorului.
Plecand de la acest temei, avem in Cciv cap. 3 din titlul 5 care se cheama ,,Mijloacele de
protectie a drepturilor creditorului. In prima sectiune sunt evocate masurile conservatorii pe care le
poate lua creditorul pentru a-si proteja drepturile pe care le are impotriva debitorului intre care se
numara: asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati de publicitate pe contul debitorului,
exercitarea actiunii oblice ori luarea unor masuri asiguratorii.
Observam ca, asa cum rezulta din art. 1558, actiunea oblica este considerata o masura
conservatorie. Intre masurile asiguratorii sunt incluse sechestrul si poprirea asiguratorilor.

ACTIUNEA OBLICA/actiunea indirecta (1560 - 1561)

Intr-adevar, in mod indirect sau pe cale oblica creditorul poate exercita drepturile patrimoniale
si actiunile cu privire la acestea pe care le are debitorul sau in masura in care debitorul, ramanand in
pasivitate, prejudiciaza interesele creditorului.
Astfel inteleasa, actiunea oblica sau indirecta are un domeniu de aplicare specific. Rezulta din
definitie ca in aceasta sfera de aplicare intra drepturile patrimoniale ale debitorului si actiunile cu
privire la aceste drepturi patrimoniale.
Pe cale de consecinta nu intra in sfera de aplicare a acestei actiuni drepturile personale
nepatrimoniale ale debitorului, dar, chiar si in legatura cu actiunile si drepturile patrimoniale sunt 2
exceptii care restrang aceasta sfera de aplicare (1560 alin2):
actiunile si drepturile care presupun o apreciere subiectiva din partea debitorului. De
exemplu, o actiune pentru revocarea donatiei ca urmare a ingratitudinii donatarului nu poate
fi exercitata pe calea actiunii oblice intrucat aprecierea ingratitudinii e o chestiune subiectiva
pe care o poate face numai donatorul debitor.
drepturile debitorului care au ca obiect bunuri neurmaribile. Rostul actiunii oblice este de a
readuce in patrimoniul debitorului drepturi care risca sa se piarda prin pasivitate, dar daca
acele drepturi au ca obiect bunuri neurmaribile, creditorul nu are interes sa formuleze
actiunea oblica.

Conditiile necesare pentru exercitarea actiunii oblice:


1. pasivitatea debitorului;
2 creditorul trebuie sa aiba un interes legitim si serios - in masura in care debitorul, chiar
ramanand in pasivitate, are suficienta valoare in patrimoniu care ar asigura indestularea creantei
creditorul, nu exista interesul acestuia din urma. Daca, in schimb, prin intarzierea exercitarii de
catre debitor se creeaza riscul insolvabilitatii debitorului, iar creditorul nu mai poate sa satisfaca
creanta, exista interesul serios si legitim.
3. creanta pe care o are creditorul impotriva debitorului sau trebuie sa fie certa si exigibila.
Nu se prevede cerinta lichiditatii creantei.

Efectele actiunii oblice


Cum rezulta din definirea actiunii, daca se admite aceasta actiune, drepturile debitorului sunt
salvate in patrimoniul acestuia, bunurile sunt readuse in patrimoniul debitorului si nu al creditorului.
Efectul derivat este acela ca nu va fi inlaturat concursul celorlalti creditori. Chiar daca ceilalti
creditori nu au facut efortul pentru a executa actiunea oblica, pot beneficia de admiterea acestei
actiuni. Vor putea participa la executarea bunurilor aduse in patrimoniul debitorului.

ACTIUNEA PAULIANA/revocatorie (art. 1562 1565)

= actiunea prin care creditorul cere instantei sa declare inopozabile actele frauduloase savarsite de
debitor.
Actiunea pauliana are un domeniu de aplicare aproape identic cu acela al actiunii oblice. Este
totusi putin mai larg pentru ca uneori, chiar si cand e vorba de bunuri neurmaribile, actiunea
pauliana poate fi exercitata in masura in care debitorul a creat in mod fals impresia ca este vorba de
bunuri neurmaribile. Exemplul clasic este cel al pensiei de intretinere care se cuvine debitorului:
daca face un act prin care se stabileste pensia de intretinere, debitorul nu ar putea fi suspectat de
frauda.
In realitate, s-ar oputea sa existe un cuantum foarte mare, care nu e proportional cu nevoile
reale ale debitorului. Pe aceasta cale se mareste artificial pasivul debitorului creandu-se riscul
starii de incompatibilitate.

Conditiile actiunii pauliene


1. Un prejudiciu suferit de creditor - crearea sau marirea starii de insolvabilitate a debitorului
cu consecinta ca nu va mai putea fi satisfacuta creanta creditorului
2. Frauda din partea debitorului - atitudinea subiectiva pe care o are debitorul cu ocazia
incheierii actului juridic cu tertii. Debitorul trebuie sa fi avut intentia de a- l frauda pe
creditor.
3. Trebuie sa existe complicitate la frauda a tertului care a contractat cu debitorul. Aceasta
cerinta functioneaza numai daca actul dintre debitor si tert e unul cu titlu oneros. Daca e un
act cu titlu gratuit nu mai e necesar ca creditorul sa faca dovada complicitatii la frauda a
tertului. In aceasta situatie tertul are doar un avantaj, n-a platit nimic, n-a avut
contraprestatie. Creditorul se lupta sa recupereze o pierdere, iar tertul se lupta sa pastreze un
castig.
4. Creanta creditorului trebuie sa fie certa in momentul introducerii actiunii pauliene. Nu se
cer alte conditii: exigibilitate, lichiditate. Ea trebuie sa fie, in principiu, anterioara actului
fraudulos. Un act nu este fraudulos cata vreme nu exista un creditor care sa fie pagubit in
momentul in care s-a incheiat actul.

In anumite situatii, debitorul poate actiona cu intentia de a pagubi creditorii viitori. Spre
exemplu, savarsirea unei infractiuni - debitorul infractor, avand temerea ca ar putea fi descoperit,
instraineaza bunurile pe care le are pentru ca atunci cand se va porni actiunea civila pentru paguba
produsa, victima prejudiciului sa nu mai aiba bunuri de executat. In aceasta ipoteza, creanta
creditorului nu se naste cand e descoperita infractiunea sau e pedepsit infractorul, ci in momentul
savarsirii faptei ilicite. Nu e vorba de creditor viitor, ci de faptul ca autorul faptei nu e cunoscut
creditorului in momentul savarsirii faptei.

Consecinte
S-a spus si se mai spune ca, in urma actiunii pauliene, actul este desfiintat sau revocat. In
realitate nu e asa. Nu e o actiune in nulitate care duce la desfiintarea actului. Art. 1562 alin (1) -
creditorul cere ca actele frauduloase sa fie inopozabile.
Asadar efectul actiunii pauliene, daca e admisa, consta in inopozabilitatea efectelor actului
fraudulos fata de creditor. S-a spus, din aceasta cauza, ca actiunea pauliana e o actiune in declararea
inopozabilitatii efectelor juridice ale actului fraudulos. Este o exceptie de la principiul opozabilitatii
actului juridic fata de terti. Acest efect este relativ si poate sa fie si partial.
Relativ - inopozabilitatea functioneaza numai in raport cu creditorul care a introdus si a avut
succes in actiunea pauliana. Fata de ceilalti actul juridic ramane opozabil.
Partial - actul va fi opozabil numai in limita satisfacerii creantei creditorului.

TRANSMITEREA SI TRANSFORMAREA OBLIGATIILOR

Atunci cnd vorbim despre transmiterea i transformarea obligaiilor avem n vedere dinamica
raporturilor juridice obligaionale. Obligaiile se nasc ntr- un anume fel dar pn la executarea lor
pot s circule sau pot s se transforme. Aceast dinamic a obligaiilor este reglementat printr-un
set de norme juridice. Cnd analizm instituiile juridice prin care se transmit i se transform
obligaiile nicio judecat etic nu ncape, ci ncape una de eficien.

Transmiterea obligatiilor = operatiunea prin care elementele active sau pasive sau atat cele active,
cat si cele pasive care intra in continutul unui raport obligational se transmit la alte persoane decat
subiectele intiale ale obligatiei. Transmiterea se face de la subiectele initiale catre alte subiecte,
titulare de drepturi si obligatii in raportul obligational.
Aadar, avem 3 posibiliti:
Transmiterea creanei (Cesiunea de crean, Subrogaia personal i poprirea executorie -
analizat la procedur civil)
Transmiterea datoriei (Preluarea datoriei)
Transmiterea mpreun i a propriilor datorii i a propriilor drepturi (Cesiunea
contractului)

Notiunea de transmitere a obligatiilor nu are in vedere raportul obligational in ansamblul lui, este
vorba de continutul raportului obligational - obiect.

VCC nu reglementa decat cesiunea de creanta si subrogatia din drepturile creditorului la plata
creantei. Erau reglementate numai modurile de transmitere a obligatiilor sub aspect activ, se puteau
transmite doar creante, nu datorii.
In NCC s-au adaugat preluarea de datorie si cesiunea contractului. E vorba doar de obligatii nascute
din contract, nu si de altfel de obligatii. Cand e vorba de transmiterea in ansamblu, operatiunea e
posibila numai in cazul obligatiilor nascute din contract.
Transformarea obligatiilor = operatie juridica prin care obligatia initiala e inlocuita cu alta
obligatie. Situaiile n care dup naterea unui raport juridic obligaional, acestuia i se modific unul
dintre cele trei elemente constitutive. Se schimb fie un subiect al raportului obligaional, fie
coninutul i obiectul obligaiei. Se pot modifica anumite elemente care nu sunt eseniale pentru
obligaie, dar care pot face parte din structura ei (de exemplu o condiie sau un termen). Consecinta
este ca, desi se transmite obligatia, aceasta pastreaza toate accesoriile ei initiale, de regula. Cand e
vorba de transformarea obligatiei se sting si accesoriile obligatiei initiale.

CESIUNEA DE CREANTA (1566 - 1592)

= contract prin care creditorul, denumit cedent, transmite creanta pe care o are impotriva unui
debitor denumit tert cedat catre o alta persoana denumita cesionar.
Cesiunea de creanta este deci un contract bipartit, un contract incheiat intre cedent si cesionar.
Debitorul sau tertul cedat nu e parte in contract. Cerinta de validitate referitoare la consimtamant se
va analiza numai in legatura cu cedentul si cesionarul, nu si in legatura cu debitorul sau tertul cedat.
Pentru a fi opozabil fata de debitorul cedat, acest contract trebuie sa fie ori comunicat debitorului,
ori acceptat de catre debitor. In art. 1578 se precizeaza ca cesiunea poate fi acceptata printr-un
inscris cu data certa - consimtamantul debitorului, dar nu ca parte in contractul de cesiune, ci doar
pentru ca aceasta cesiune sa ii fie opozabila.

De cele mai multe ori, cesiune de crean se realizeaz prin intermediul unui contract numit
(vnzare, schimb, ntreinere). Se suprapun n cesiunea de crean dou figuri juridice:
- figura juridic a cesiunii de crean, neleas ca mod de transmitere a creanei
- figura juridic a unui contract special, numit sau nenumit, prin care se transfer creana respectiv.
Suprapunere de figuri juridice important pentru c, atunci cnd vorbim de condiiile de validitate
ale cesiunii de crean trebuie s avem n vedere mai nti condiiile de validitate ale actului juridic,
apoi condiiile speciale de validitate ale cesiunii de crean, iar n final condiiile de validitate
specifice contractului special prin intermediul cruia se realizeaz cesiunea de crean.

NCC precizeaza foarte clar, spre deosebire de VCC, ca prin cesiune se poate transmite un drept cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit:
- cand e cu titlu oneros: cesiunea poate sa fie un contract de vanzare-cumparare, un contract
de schimb sau orice alt contract prin care se poate transmite o creanta cu titlu oneros.
- cand cesiunea e cu titlu gratuit: ne aflam in prezenta unei donatii.

Domeniul de aplicare
Conform art. 1566 alin (2) avem reglementri speciale pentru transferul creanelor n cadrul unei
transmisiuni universale i cu titlu universal, pentru transferului titlurilor de valoare i altor
instrumente financiare. Aadar n aceste ipoteze trebuie s inem seama de reglementrile speciale.
Mai trebuie s inem seama i de art. 1569 - nu pot fi transmise creanele declarate incesibile de lege
i nici cele care nu au obiect ca o sum de bani, n msura n care cesiunea ar face ca obligaia s
fie, n mod substanial, mai oneroas. Aadar, pot fi cedate i creanele care nu au ca obiect o sum
de bani, de regul. Numai dac prin cesiune situaia debitorului ar deveni mult mai grea dect era
nainte, o asemenea cesiune este interzis

- Daca e vorba de cesiune partiala, trebuie sa se mentioneze in comunicare care e partea din
creanta care a fost cedata. Cnd e vorba de o sum de bani, cesiune poate s fie parial, de regul.
Dac e vorba de o prestaie care nu are ca obiect o sum de bani, cesiunea parial e posibil dac
prestaia este divizibil (i aici avem restricia anterioar: cesiunea nu trebuie s fac debitorului o
situaie mai grea dect o avea nainte ). Este posibil i cedarea unor creane viitoare, iar transferul
n aceast situaie se consider a fi fcut din momentul ncheierii contractului de cesiune.
- Daca se transmite o universalitate de creante, opozabilitatea cesiunii presupune o
formalitate speciala care se cheama inscrierea in Arhiva Nationala de Garantii Mobiliare.

Garantiile reale pot sa fie imobiliare sau mobiliare. Creantele sunt bunuri mobile, pot fi date in
garantie sau pot fi cedate. In ambele cazuri opozabilitatea fata de tertii interesati presupune aceasta
formalitate speciala. Din momentul inscrierii in aceasta arhiva se presupune ca toata lumea a luat
cunostinta de cesiunile sau garantiile mobiliare. In masura in care s-au facut mai multe cesiuni de
creanta va avea castig cesionarul care a realizat primul formele de publicitate.

Forma cesiunii: forma contractului din care s-a nscut creana cedat (dac este vorba de o crean
nscut dintr-un contract)

Dovada cesiunii se face prin remiterea titlului constatator al creanei iniiale de ctre cedent ctre
cesionar. n ipoteza n care cesiunea este doar parial, creditorul-cedent nu va remite titlul
constatator cesionarului, l va pstra, dar i va emite cesionarului o copie legalizat de pe nscris i
va meniona cesiunea sub semntura ambelor pri pe nscrisul original.

Efectele cesiunii
Principalul efect al cesiunii de crean este reprezentat de transmiterea creanei de la cedent la
cesionar, cu toate accesoriile i garaniile creanei (art 1568 alin 1 b). Dac este vorba de o garanie
de gaj cu deposedare, cedentul nu poate ns s predea cesionarului bunul luat n gaj, fr acordul
constituitorului, n absena acordului, bunul rmne la cedent. Creana se transmite la valoarea
nominal, indiferent de preul cesiunii, dac a fost vorba de o cesiune oneroas.
n raporturile dintre prile cesiunii i terul care este debitorul cedat, efectele depind de
ndeplinirea formalitilor de publicitate. Pentru a fi opozabil cesiunea de crean:
- omunicare fcut ctre debitorul cedat n scris, pe suport de hrtie sau n format electronic
- acceptarea cesiunii de ctre debitorul cedat
Pn la ndeplinirea acestor formaliti de publicitate, debitorul poate s execute n mod valabil
ctre cedent, altfel spus, nu i este opozabil cesiunea. Dup momentul ndeplinirii formalitilor de
publicitate, debitorul trebuie s execute ctre cesionar.
Pe lng debitorul cedat, mai sunt teri n materia cesiunii: cesionarii ulteriori i succesivi ai
aceleiai creane i creditorii chirografari ai cedentului. ndeplinirea formalitilor de publicitate are
relevan i n legtur cu aceti teri. Ca urmare, dac sunt mai muli cesionari ai aceleiai creane,
va avea ctig de cauz cesionarul care a ndeplinit mai nti aceste formaliti. Debitorul se va
libera pltindu- i acestui cesionar.
Dar, pe lng cele dou modaliti de publicitate evocate mai devreme, mai trebuie s inem
seama c n cadrul creanelor cesiunea poate s fie i nscris n arhiva electronic de garanii
mobiliare, despre care se face vorbire n art 2413 NCC. Aceast nscriere care de obicei este cerut
pentru ipotezele n care se garanteaz o crean cu alte creane, este important i n situaia n care
apare un conflict ntre cesionarii ulteriori i succesori ai aceleiai creane. ntr-adevr, dac unul
dintre cesionari i-a nscris cesiunea n arhiv, atunci el va avea prioritate n raport cu toi ceilali
cesionari ulteriori sau anteriori lui, indiferent de data la care cesiunile respective au fost comunicate
ctre debitor sau au fost acceptate de acesta. Aadar, sigurana absolut a cesiunii creanei depinde
de nscrierea n arhiva electronic.
i n raport cu creditorii cedentului ndeplinirea formalitilor de publicitate are acelai efect.
Pn la momentul ndeplinirii formalitilor creditorii pot s urmreasc creana n patrimoniul
cedentului, chiar dac cesiunea a fost ncheiat deja, ea nu este opozabil creditorilor pn la
publicitate.

In masura in care e vorba de cesiune partiala, debitorul se va elibera prin plata acelei parti
cedate.

Obligatia de garantie - efect al cesiunii - functioneaza in raport cu natura cesiunii.


Daca e vorba de cesiune cu titlu oneros, cedentul va avea obligatia de garantie specifica din
contractul de vanzare-cumparare. In acest sens in art. 1585 si 1586 din Cciv sunt evocate obligatia
de garantie impotriva viciilor si obligatia de garantie pentru evictiune. Cedentul nu raspunde pentru
solvabilitatea debitorului decat daca si-a asumat expres o asemenea obligatie. In cazul in care
cedentul a cunoscut la momentul cesiunii ca debitorul era insolvabil, atunci va raspunde pentru
insolvabilitate ca si cum si-ar fi asumat acest fapt. Aceasta situatie este o ipoteza in care bunul
transmis are vicii. Este vorba de vicii ale creantei si in mod normal cedentul va raspunde pentru ele.
n ipoteza cesiunii cu titlu gratuit nu exist obligaia de garanie a cedentului, cu excepia
situaiei n care prin convenie cedentul i-a asumat o asemenea obligaie. Observm c avem mai
nti o reglementare legal a garaniei cedentului, iar apoi prin nelegerea prilor, aceast garanie
poate fi agravat sau poate fi limitat/diminuat. Cnd chiar cedentul provoac eviciunea, fie
singur, fie mpreun cu o alt persoan, va rspunde pentru eviciune n condiiile rspunderii
vnztorului de rea credin pentru ascunderea viciilor lucrului vndut.

SUBROGATIA DIN DREPTURILE CREDITORULUI IN PLATA CREANTEI


Se transmite doar latura activa a raportului obligational - numai creante.
In momentul platii opereaza subrogatia in drepturile creditorului platit, adica platitorul care nu
e debitor il inlocuieste pe debitor in raportul obligational, ceea ce inseamna ca tertul platitor devine
titular al creantei initiale. O asemena posibilitate nu opereaza oricand si oricum. Mai intai, e nevoie
ca aceasta inlocuire sa se produca chiar in momentul platii facute de tert catre debitor. In al doilea
rand trebuie sa vedem mecanismul prin care e facuta actiunea. E vorba de o subrogatie persoanala si
nu de una reala.
Aceasta este diferena esenial fa de cesiunea de crean. Cesiunea de crean nu presupune
o plat n momentul ncheierii cesiunii. n cazul nostru (subrogaia personal), transmiterea
opereaz n momentul n care se face plata ctre creditor de ctre o alt persoan dect debitorul. O
asemenea transmitere este posibil numai dac legea prevede c avem un caz de subrogaie
personal. Altfel, cel care a pltit va putea s aib o aciune n restituire mpotriva accipiensului sau
dup caz o aciune n mbogire fr just cauz mpotriva debitorului. Important este c, n
absena unei precizri a legii nu poate opera subrogaia personal.

Aceasta inlocuire a creditorului intial cu persoana platitoare se produce prin doua


mecanisme:
1. legal - cazuri in care legiuitorul prevede expres ca daca un tert plateste in locul debitorului,
din momentul platii, tertul se subroga in dr creditorului platit - art. 1596:
a. n folosul creditorului, chiar chirografar, care pltete unui creditor care are un drept
de preferin, potrivit legii;
b. n folosul dobnditorului unui bun care l pltete pe titularul creanei nsoite de o
garanie asupra bunului respectiv;
c. n folosul celui care, fiind obligat mpreun cu alii sau pentru alii, are interes s
sting datoria;
d. n folosul motenitorului care pltete din bunurile sale datoriile succesiunii;
Pe lng aceste 4 cazuri, se mai precizeaz c pot exista i alte cazuri de subrogaie personal
prevzute de lege, de exemplu n materia asigurrilor, cnd asigurtorul pltete indemnizaia de
asigurare, el se poate subroga n drepturile asiguratului, mpotriva celui care a cauzat paguba.
2. conventionala - in momentul platii se incheie un contract. Exista 2 situatii:
A. subrogatia consimtita de creditor (art 1594): n momentul plii fcute de un ter, creditorul i
elibereaz un nscris prin care i transmite toate drepturile pe care le are mpotriva debitorului,
atunci terul se subrog n poziia creditorului mpotriva debitorului. Nu este nevoie de
consimmntul debitorului.

B. subrogatia consimtita de debitor: nu mai e vorba de un contract in forma simpla, ci de mai multe
elemente care insotesc vointa debitorului - debitorul consimte, dar nu e suficient. Trebuie sa fie
vorba de un imprumut pe care il face debitorul pentru a plati datoria catre creditor. Cu aceasta
ocazie debitorul transmite celui care acorda imprumutul drepturile pe care creditorul le avea fata de
debitorul imprumutat. E primul element important care exprima consimtamanul debitorului. n
momentul n care se face plata, creditorul elibereaz o chitan n care menioneaz c plata s-a
fcut cu banii din mprumut. ntr-o asemenea situaie, cel care a fcut plata ( cel care a dat
mprumutul ) se subrog n drepturile creditorului.

Mai sunt elemente de forma necesare - in contractul de imprumut trebuie sa se mentioneze ca


imprumutul se face pentru plata datoriei catre un anumit creditor. In al doilea rand, atunci cand
creditorul e liberat de chitanta de plata trebuie sa demonstreze ca plata s-a facut cu bani
imprumutati.
Daca sunt indeplinite aceste conditii, opereaza subrogatia imprumutatorului in drepturile
creditorului platit. Nu e nevoie de consimtamantul creditorului in acest caz, dar se poate deroga
printr-o clauza contrara.
Indiferent de faptul ca e legala sau conventionala, subrogatia produce aceleasi efecte si anume
cel care plateste primeste creanta creditorului impotriva debitorului, precum si accesoriile si
drepturile de garantie care insoteau creanta (1597). Debitorul va avea mpotriva noului creditor
mijloacele de aprare pe care le avea mpotriva creditorului iniial.
Transmiterea creantelor si accesoriilor se produce in momentul platii. Cand e vorba de
subrogatie partiala cel care plateste va primi doar o parte din creanta, iar daca s-a obligat creditorul
initial fata de noul creditor sa garanteze suma pentru care a operat subrogatia, noul creditor va fi
preferat cand se va porni executarea debitorului.

PRELUAREA DATORIEI (1599 - 1604)


= transmiterea elementului pasiv al obligatiei; operaiunea prin care datoria debitorului se transmite
ctre un nou debitor.
Aceast convenie se poate realiza:
fie prin contract ncheiat ntre debitorul iniial i noul debitor, dar cu acordul creditorului
fie prin contract ncheiat ntre creditor i noul debitor, caz n care nu mai este nevoie de
acordul vechiului debitor.

Aceast diferen privind structura manifestrilor de voin este explicabil prin aceea c n
cazul n care chiar creditorul particip la ncheierea conveniei el are reprezentarea c noul debitor
prezint garaniile de seriozitate pentru executarea datoriilor. Cnd ns transferul datoriei se
realizeaz prin convenie ncheiat ntre vechiul debitor i noul debitor, creditorul, dac nu i-ar da
acordul s-ar vedea n situaia de a avea un nou debitor care nu i inspir ncredere. Acordul su este
necesar.
Aadar, avem o structur bipartit cnd convenia se ncheie ntre creditor i noul debitor i
o structur tripartit cnd convenia se ncheie ntre debitorul iniial i noul debitor, fiind nevoie i
de acordul creditorului. n acest sens, n art 1605 NCC se spune c preluarea datoriei convenit cu
debitorul i va produce efectele numai dac creditorul i d acordul.
Dac citim acest articol mpreun cu art 1608 atunci vom observa o aparent contradicie. E
numai aparent contradicia, ntr-adevr pn cnd creditorul i d acordul, convenia ncheiat
ntre vechiul debitor i noul debitor produce efecte, dar nu fa de creditor, ci numai fa de vechiul
debitor i noul debitor. Noul debitor va fi obligat s execute datoria ctre creditor. Aceast obligaie
funcioneaz ns n raportul cu vechiul debitor. Nu se nate nc dreptul creditorului de a cere
executarea de la noul debitor. Nu avem un raport juridic ntre creditor i noul debitor, n schimb
avem un raport juridic ntre vechiul debitor i noul debitor. Dac noul debitor nu execut, vechiul
debitor i poate cere daune (n msura n care se justific asemenea daune). Aadar, ntr-o asemenea
situaie, vechiul debitor nu este liberat fa de creditor. Creditorul, pn i d acordul se va putea
ndrepta mpotriva vechiului debitor, numai dup ce creditorul i d acordul, vechiul debitor este
liberat i se nate raportul juridic ntre noul debitor i creditor.

Este posibil ns ca acordul creditorului s fie nsoit de prevederea c nu-l libereaz pe


vechiul debitor. n aceast ipotez, creditorul se va putea ndrepta mai nti mpotriva noului
debitor, iar dac acesta este insolvabil se va ndrepta mai apoi mpotriva vechiului debitor. Este,
aadar vorba despre o urmrire n scar. Pentru a beneficia de aceast urmrire n scar, creditorul
trebuie ns s- i comunice vechiului debitor mprejurarea c noul debitor este insolvabil n termen
de 15 zile de la constatarea strii de insolvabilitate.

Ct privete comunicarea prelurii de datorie de ctre creditor, ea poate fi fcut de oricare


din cei doi debitori (vechiul/noul). n comunicare trebuie s fie precizat un termen rezonabil pentru
ca creditorul s accepte preluarea de datorie, s-i dea acordul. Pn n momentul n care creditorul
i d acordul, vechiul debitor i noul debitor pot modifica contractul lor sau chiar l pot denuna. n
msura n care creditorul nu rspunde n termenul fixat n comunicare, se consider c a refuzat s-
i dea acordul la preluarea de datorie.

Indiferent de modalitate n care se realizeaz preluarea de datorie, produce efecte comune: n


msura n care au fost ndeplinite toate formalitile necesare, noul debitor l nlocuiete pe vechiul
debitor n raportul juridic obligaional.
n msura n care noul debitor este insolvabil, debitorul iniial nu va fi liberat dect dac se
face dovada c creditorul a cunoscut starea de insolvabilitate a noului debitor n momentul
ncheierii prelurii. (Debitorul iniial nu este liberat prin preluarea datoriei, dac se dovedete c
noul debitor era insolvabil la data cnd a preluat datoria, iar creditorul a consimit la preluare,
fr a cunoate aceast mprejurare)
Creditorul va putea invoca mpotriva noului debitor toate drepturile privitoare la datoria
preluat. De asemenea, se vor pstra i garaniile oferite de vechiul debitor n msura n care acestea
pot fi desprite de persoana debitorului. Dac sunt inseparabile, ele nu se pot pstra. Cnd e vorba
ns de o cauiune, fie c e real, fie c e personal ea se va pstra numai dac persoana care a dat
cauiunea i d acordul la preluarea de datorie. (Noiunea de cauiune are n vedere garania dat de
ctre o alt persoan dect debitorul. Garania poate fi dat de debitor, i n aceast situaie este
vorba de o garanie real-bunurile sale, dar garania poate fi dat i de o persoan ter - i o
garanie real i o garanie personal. Ipoteza avut n vedere de art. 1602 alin (3) se refer la
cauiunea real adic la garania dat de ctre un ter). In plus, daca a existat o fideiusiune, o
garantie personala pentru realizarea creantei, aceasta se stinge in ipoteza in care fideiusorul nu-si da
acordul la plata datoriei. E nevoie de acordul celei de-a 4-a persoane.
Odat cu preluarea datoriei, noul debitor preia mijloacele de aprare ale debitorului iniial,
cu excepia aprrilor strict personale i a compensaiei. Dac vechiul debitor avea o crean
mpotriva creditorului, noul debitor nu va putea invoca aceast compensaie.
n msura n care preluarea de datorie se justific pentru c ntre vechiul debitor i noul
debitor preexista un raport juridic, creditorul nu va putea s preia mijloacele de aprare care in de
acel raport juridic preexistent numai ntre vechiul debitor i noul debitor, el fiind strin de acel
raport.
n msura n care fie prin nulitate, fie prin rezoluiune, fie pentru imposibilitate fortuit de
executare se desfiineaz contractul de preluare de datorie, renate raportul juridic iniial. Dac au
fost ns teri de bun-credin care au dobndit anumite drepturi, acestea vor fi prezervate. Dac
creditorul a suferit, ca urmare a desfiinrii prelurii datoriei, el poate cere daune- interese de la noul
debitor, cu excepia situaiei n care acesta poate dovedi c nu este responsabil de desfiinarea
contractului.

CESIUNEA CONTRACTULUI (1315 - 1320)


In realitate, nu e vorba de o cesiune integrala a contractului, ci de cesiunea drepturilor si
obligatiilor unei parti din contract.
= operatiunea juridica prin care unul din contractanti, denumit cedent, transmite catre o alta
persoana, denumita cesionar, drepturi si obligatii pe care le are cu celalalt contractant denumit
contractant cedat - ipoteza clasica.
Putem avea si o dubla cesiune de contract - fiecare parte din contract sa transmita catre o a
treia si a patra persoana drepturi si obligatii. In aceasta situatie, intotdeauna e vorba de o operatie
juridica tripartita. Cedentul, cesionarul si contractantul cedat trebuie sa exprime consimtamantul in
aceasta operatiune. Cerintele de validitate sub aspectul consimtamantului se analizeaza in raport cu
toate cele trei parti.
Daca contractul initial trebuia sa indeplineasca cerinte de validitate si cesiunea va trebui sa
indeplineasca aceleasi cerinte.
Exprimarea consimtamantului contractantului cedat 2 variante in NCC:
1. consimtamantul este exprimat in acelasi timp de toate cele 3 parti;
2. este exprimat cu anticipatie: cand se incheie contractul initial, una din partile contractului
consimte ca partea cealalta din contract sa cedeze drepturile si obligatiile sale catre alta persoana
(consimte in principiu fara a fi cunoscuta persoana cesionarului). Cesionarul va fi identificat ulterior
de catre cedent, moment in care va trebui sa fie notificat contractantul cedat pentru a lua cunostinta
de persoana cesionata. Aceasta diferenta de realizare a mecanismului cesiunii de contract este
importanta sub aspectul producerii efectelor cesiunii contractului:
- consimtamantul este simultan sau ulterior incheirii cesiunii intre cedent si cesionar : efectul se
produce din momentul in care toate cele 3 consimtaminte au fost exprimate.
- s-a exprimat consimtamantul anticipat: efectele cesiunii se produc din momentul in care e
notificat cel care si-a exprimat consimtamantul in anticipatie in legatura cu persoana cesionarului,
nu in momentul in care a acceptat persoana cesionarului. In acest ultim caz, acceptarea nu mai are
valoarea acceptarii consimtamantului. El a fost deja exprimat. Ultima acceptare marcheaza
momentul in care se produc efectele cesiunii contractului.
In legatura cu producerea efectelor cesiunii, trebuie observat ca, daca sunt aplicabile
exigentele cartii funciare, efectele vor fi conditionate si de efectuarea formalitatilor de publicitate.
Momentul producerii efectelor este important pentru ca, din acel moment, cedentul este
eliberat de obligatiile sale fata de cocontractantul cedat. Este posibil ca de la bun inceput sa se
precizeze ca nu este total eliberat cedentul prin cesiunea de contract, ceea ce inseamna ca cedentul
va ramane obligat subsidiar.
Daca cesionarul nu-si executa obligatia fata de cocontractantul cedat, atunci acesta se poate
indrepta impotriva cedentului, dar numai daca il notifica in termen de 15 zile de la data neexecutarii
contractului de catre cesionar sau de la data la care a luat cunostinta de neexecutare. Dreptul de
regres al contractantului cedat impotriva cedentului este conditionat de indeplinirea acestei
formalitati. Intr-o asemenea ipoteza, cedentul ramane in situatia unui garant, dar un garant cu o
pozitie speciala, asemanatoare cu a fideiusorului, fara a se confunda cu aceasta.
Este posibil ca, prin cesiunea de contract, cedentul sa se oblige ca va garanta executarea
contractului de cesionar, caz in care el va fi in pozitia unui fideiusor fata de cocontractantul cedat.
Astfel reglementata, cesiunea de contract este foarte utila, mai ales in contractele de executare
indelungata, cand pot interveni transformari in situatia unei parti. Cesiunea contractului este o
facilitate pentru asigurarea ducerii la bun sfarsit a relatiilor contractuale.

NOVATIA (1609 - 1614)


= un contract sau o operatiune juridica prin care se transforma obligatia, fie in sensul ca se schimba
un subiect al obligatiei, fie in sensul ca se modifica un element din continutul obligatiei. Avem
astfel:
1. novatia subiectiva - distingem intre novatia prin schimbare de creditor si novatia prin
schimbare de debitor. Contractul este tripartit: cele 2 subiecte initiale si subiectul nou care intra in
obligatie.

2. novatia obiectiva - se poate modifica obiectul intial cu alt obiect sau se poate schimba
modalitatea obligatiei: se adauga sau se inlatura un termen sau o conditie. Partile in contract sunt
cele 2 subiecte ale obligatiei.
NCC nu mai reglementeaza delegatia intrucat nu era altceva decat o forma particulara de
novatie prin schimbare de debitor.

Novatia presupune indeplinirea mai multor ce rinte speciale, dincolo de conditiile generale de
validitate ale contractului:
1. obligatie veche valabila - daca e nula, nu se mai pune problema transformarii ei; dac
obligaia veche este doar relativ nul, atunci se poate aprecia c novaia confirm/acoper nulitatea.
2. intentia de a nova - trebuie sa reiasa din intelegerea partilor ca doresc sa schimbe un
subiect sau sa modifice un element din continutul obligatiei;
3. obligatie noua trebuie sa aiba un element de noutate in raport cu cea veche
4. obligatia noua trebuie sa fie valabila - dac ea e lovit de nulitate absolut, nseamn c
rmne valabil vechea obligaie. Dac e doar o nulitate relativ a noii obligaii, n termen de 3 ani
ea poate fi confirmat. Dac a trecut termenul de prescripie nseamn ce este valabil obligaia
veche.
5. capacitatea celor care incheie contractul.

Efectele novatiei
Se stinge obligatia veche si ia nastere o obligatie noua. Consecinta este ca odata cu vechea
obligatie se sting si accesoriile acesteia, inclusiv garantiile care o insoteau. Sunt si situatii in care
aceastea pot supravietui.
Tocmai pentru ca se stinge obligatia veche, tocmai pentru ca e vorba de schimbarea
debitorului, noul debitor nu va putea opune mijloacele de aparare pe care le avea vechiul debitor.
Noul debitor va putea sa invoce nulitatea obligatiei.

CURS 8
MODURILE DE STINGERE ALE OBLIGATIILOR
Modul obisnuit de stingere este plata (regula).
A. Dupa rolul vointei partilor:
moduri voluntare de stingere: compensatia, darea in plata si remiterea de datorie
moduri care tin de vointa legiuitorului: compensatia legala si compensatia judiciara,
confuziunea si imposibilitatea fortuita de executare
B. Dupa satisfacerea creantei creditorului:
moduri care duc la satisfacerea creditorului: compensatia, confuziunea si darea in plata
moduri care " il lasa cu buza umflata": remiterea de datorie si imposibilitatea fortuita de
executare

I. COMPENSATIA (art. 1616 - 1623)


= mod de stingere al obligatiior care opereaza in prezenta datoriilor reciproce pana la concurenta
celei mai mici dintre ele. Asadar presupune existenta a doua raporturi obligationale legate intre
aceleasi subiecte, dar in care aceste subiecte au calitati inverse. Pe langa reciprocitate datoriile mai
trebuie sa fie si simultane pentru ca ele coexista. Astfel inteleasa compensatia are un domeniu de
aplicare foarte larg, cu cateva exceptii ea putand opera in privina oricarui raport obligational cu
cateva exceptii (art 1618):
- Litera a): Daca e dol sau leziune, acestea afecteaza consimtamantul si sunt cauze de nulitate.
Atunci intram pe taramul raspunderii delictuale. Cand e o actiune in nulitate e intotdeauna vorba
despre raspundere delictuala si nu contractuala pentru ca nu se pune problema de neexecutare a unei
obligatii contractuale. Textul are in vedere in primul rand raspunderea delictuala insa si cea
contractuala, conditia fiind intentia.
- Litera b): Este vorba de dorinta legiuitorului de a proteja incheierea contrctelor de comodat si
depozit pentru ca altfel nu ar mai prezenta interes incheierea unor asemenea contracte. Mai mut de
vorba de dreptul de proprietate asupra unui bun. Bunul dat in depozit de obicei presupune un drept
de proprietate a deponentului asupra unui bun. Compensatia intervine de obicei cand e vorba de un
drept de creanta nu si cand e vorba de dreptul de proprietate pentru ca ar fi incalcat acest drept daca
ar opera compensatia.
- Litera c): Daca bunul nu poate fi urmarit nu poate face obiectul compensatiei.
+ Exceptie este si art 1622 (1 si 2): poprirea poate fi o masura asiguratorie si poate deveni
executorie. Din momentul in care s-a infiintat nu mai poate opera o eventuala compensatie.
Astfel compensatia este de 3 feluri: legala, conventionala si judiciara.
I. Compenatia legala = opereaza de drept, nefiind nevoie nici de acordul partilor, nici de interventia
organelor de judecata. Tocmai de aceea este necesara indeplinirea unor conditii speciale:
1. 2 datorii reciproce ceea ce inseamna ca obiectul datoriilor formeaza bunuri fungibile
2. Creantele reciproce trebuie sa fie certe (sa avem titlu executoriu sau sa nu fie contestata de
debitor sau si daca e contestata exista probe foarte puternice care demonstreaza existenta
creantei), exigibile (cand ajunge la scadenta) si lichide (cand cuantumul ei este determinat
sau determinabil)
3. s aib ca obiect bunuri fungibile (obligaiile reciproce). Este vorba astfel, fie de obligaii
bneti, fie obligaii care au ca obiect alte bunuri fungibile - se pot schimba ntre ele avnd
aceeai calitate.
Compensaia nu are loc atunci cnd (1618):
a) creana rezult dintr-un act fcut cu intenia de a pgubi - ar trebui s ne gndim la
rspunderea civil delictual de exemplu; dac debitorul obligaiei de plat a despgubirii este la
rndului lui creditor fa de victim el nu poate cere compensaia creanei sale cu creana
pgubitului. Este o formulare a textului puin neltoare: de fapt nu creana rezult dintr-un act
fcut cu intenia de a pgubi, ci datoria rezult dintr-un act fcut cu intenia de a pgubi. Este de
fapt creana celeilalte pri mpotriva debitorului care a svrit fapta ilicit. b) datoria are ca
obiect restituirea bunului dat n depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun
insesizabil.
Compensaia poate s opereze fie n raportul dintre creditor i debitor, fie n raporturile dintre
fideiusor i creditor. Fideiusorul poate s opun compensaia care a operat ntre creditor i debitor,
astfel nct acesta s nu mai fie obligat la plat. ns, debitorul nu va putea s opun compensaia
dintre fideiusor i creditor pentru a mpiedica urmrirea sa de ctre creditor (art 1621 NCC).
Totusi compensatia trebuie sa fie invocata de oricare dintre cele doua parti interesate. Precizarea
este importanta pentru ca daca nu se invoca se poate presupune ca s-a renuntat la ea chiar si tacit
(art. 1617(3)). In art. 1622 exist anumite restricii care intervin atunci cnd o asemenea renunare
ar prejudicia drepturile dobndite de teri:
(2) poprirea presupune trei subiecte de drept: un creditor, debitorul creditorului i debitorul
debitorului creditorului - care va fi ter poprit. ntruct s-ar putea ca debitorul s aib dificulti de
plat, creditorul va fi interesat s ncaseze creana pe care o are mpotriva debitorului de la debitorul
debitorului care este solvabil. i atunci, se face mai nti o poprire asigurtorie prin care terul
poprit este oprit s plteasc debitorului, iar cnd se valideaz poprirea terul va plti direct
creditorului, nu va mai plti propriului su creditor, ci creditorului acestuia. Dac a operat poprirea,
atunci o eventual compensaie a debitorului, cum spune textul, care este dobndit mpotriva
creditorului popritor nu mai poate forma obiectul compensaiei pentru c aceasta intervine dup ce
s-a validat poprirea.
(3) ipoteza de renuntare tacita: daca a platit a renuntat la beneficiul contractului, dar in raporturile
cu tertii compensatia produce efecte, adica se considera ca in raporturile cu tertii a operat
compensatia. Creanta nestinsa, chiar daca se bucura de anumite privilegii si ipoteci, poate fi
executata numai in raporturile cu debitorul ei, dar ipotecile si privilegiile nu pot fi invocata fata de
terti.
Art. 1623 diferena ntre cele dou variante:
dac debitorul cedat a acceptat cesiunea, atunci el nu mai poate invoca nici compensaia care
putea s opereze anterior acceptrii cesiunii.
compensaia nu mai poate fi invocat pentru datorii care sunt ulterioare momentului n care
cesiunea a devenit opozabil - nu e voina debitorului implicat aici n realizarea
opozabilitii cesiunii, ci este vorba de o form obiectiv de realizare a acestei opozabiliti
(aducere la cunotin, nscriere n arhiva electronic)
Compensatia legala opereaza chiar daca una dintre datorii are un termen de gratie, dar la
compensatie fiecare dintre partile compensatiei nu isi mai executa prestatiile. Din aceasta
perspectiva, compensatia evita o dubla plata, pe de alta parte are o functie de garantie. Chestiune
asta presupune o relatie specifica intre cesiunea de creanta si compensatie.
II. Compensaia judiciar - e refer la ipoteza n care creana nu este lichid, astfel c cei interesai
se adreseaz instanei pentru a stabili valoarea creanei.
III. Compensaia convenional - e necesar atunci cnd nu sunt ndeplinite cerinele compensaiei
legale, oricare dintre ele, dar prile se pot nelege ca i ntr-o asemenea ipotez s opereze
compensaia.

Efectele compensatiei
1. Stingerea reciproca a datoriilor pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Aceasta
stingere este posibila ticmai pentru ca obiectul celor doua obliigatii ste format din bunuri
fungibile. Daca o creanta are un cuantum mai mare ea va subzista, dar numai partial, adica
numai in raport cu valoarea pentru care nu a operat compensatia
2. Se sting si accesoriile sau garantiile creantei. Cand e vo rba de o creanta mai mare, stingerea
lor va fi tot partiala.

II. CONFUZIUNEA (art 1624 - 1628)


= in cadrul unui raport obligational, aceeasi persoana dobandeste in legatura cu aceeasi obligatie
dubla calitate de debitor si creditor.
De exemplu, decedeaza debitorul si creditorul este mostenitorul lui. Prin mostenire creditorul se
substuie intotdeauna debitorului, ceea ce ar insemna ca aceeasi persoana isi este sie insusi debitor.
Niciodat succesorul nu poate rspunde peste limita activului succesoral, asta nsemnnd c n cazul
motenirii nu opereaz confuziunea imediat n momentul n care se accept succesiunea, pentru c
n acel moment succesorul are dou mase patrimoniale: masa bunurilor proprii pe care le-a avut
nainte de motenire i masa patrimonial a defunctului. Patrimoniile rmn separate pn la
lichidarea datoriilor din patrimoniul defunctului, dup aceea, dac va mai fi cazul, va opera o
confuziune.
n realitate, confuziunea va opera mai ales n ipoteze de reorganizare a persoanei juridice. Aic i este
vorba tot despre o succesiune, dar nu e vorba despre o motenire, este vorba de un sens al
succesiunii care are n vedere transmiterea unor patrimonii/ fraciuni de patrimonii ntre persoane
juridice.
Consecinta este ca obligatia se stinge in masura in care ambele datorii se refera la aceeasi masa de
bunuri din patrimoniul celui care cumuleaza dubla calitate de debitor si creditor. Sunt situatii in care
patrimoniu este divizat, existand un patrimoniu de afectatiune. Intr-o asemenea ipoteza este posibil
ca aceeasi persoana sa aiba intre masele patrimoniale o relatie de la creditor la debitor. In aceasta
situatie nu opereaza confuziunea pentru ca este ca si cum ar fi vorba de doua persoane diferite. E
vorba de o singura pers, dar ea se manifesta intr- un fel in raport cu o masa de bunuri si in alt fel
fata de cealalta masa de bunuri. Ex: e posibil ca din masa bunurilor proprii sa se acorde un
imprumut catre masa de bunuri destinate profesiei. Dar in ipoteza noastra ceea ce e important este
ca avem 2 obligatii, fiecare nascuta in legatura cu bunuri din alta masa din patrimoniul pers -
1624(2).
Efectele confuziunii
a. Stingerea obligatiei
b. Stingerea garantiilor si accesoriilor
Un caz special de confuziune se refera la raportul dintre creditorul ipotecar si proprietarul bunului
ipotecat. Daca aceste 2 calitati se intrunesc in aceeasi persoana ipoteca se stinge. Aici observam ca
este vorba de o largire a sferei de aplicare a confuziunii in sensul ca in mod normal confuziunea este
un mod de stingere a obligatiilor, iar ipoteca este un drept real accesoriu. Tocmai pt ca e legat de un
drept real, ipoteca poate functiona si in aceasta ipoteza. Consecinta speciala: daca este evins
creditorul din orice cauza care este independenta de el, ipoteca renaste.
Cand e vorba de drepturi reale principale, o problema asemanatoare se pune in legatura cu
dezmebramintele. Nu am numit-o insa confuziune, ci consolidare = in vedere situatia cand dr de
prop e dezemembrat si atunci cand se intalneste calitatea de nud proprietar cu cea a unui
dezmembramant.
Avem o relglementare speciala referitoare la fiseiusiune (art 1626). Raporturile dintre creditor sau
debitor si fideiusor nu influenteaza obligatia principala. Chiar daca se sting raporturile dintre ei,
obligatia principala subzista.
Conform articolului 1627, nici in acest caz confuziunea nu poate vatama drepturile pe care anterior
le-au dobandit tertii in legatura cu creanta respectiva.
Desfiintarea confuziunii (art. 1628) opereaza in situatia declararii judecatoresti a mortii a PF, cand
aceasta este ulterior desfiintata sau in cazul absorbtiei PJ

III. DAREA IN PLATA (1492)


= convenie ncheiat ntre creditor i debitor, prin care, n momentul plii, obligaia se stinge nu
prin executarea prestaiei iniiale, ci prin oferirea unei alte prestaii de ctre debitor. Nu are
importan dac cele dou prestaii sunt egale valoric.
Ct timp prile s-au neles n acest fel, obligaia se stinge indiferent dac prestaia oferit este mai
mare sau mai mic dect prestaia iniial care trebuia s fie executat. La o prim vedere am fi n
prezena unei novaii prin schimbare de obiect, n realitate exist o diferen, ntruct convenia de
novaie este anterioar plii, ori n cazul drii n plat schimbarea prestaiei iniiale cu prestaia
ulterioar se face chiar n momentul plii. Dar, ca i plata, acest mod de stingere al obligaiilor are
un caracter complex, el reunete i convenia prilor, dar i faptul material al executrii prestaiilor.
Iat de ce dintr-o perspectiv darea n plat este o convenie, iar dintr-o alt perspectiv este un fapt
material.
Darea n plat, pentru a fi valabil trebuie s ndeplineasc cerinele de valabilitate ale conveniilor
(de fond i de form). Cnd darea n plat const n transferul proprietii sau n transferul altui
drept, debitorul va fi inut att de obligaia de garanie mpotriva eviciunii ct i de obligaia de
garanie pentru viciile lucrului transferat, n cond iiile n care aceste obligaii de garanie sunt
reglementate n materia vnzrii. Dac dup darea n plat devin efective aceste obligaii de
garanie, creditorul are dou variante la dispoziie:
S cear angajarea rspunderii debitorulu i pt eviciune sau pentru vicii - rspundere
contractual
S cear de la debitor prestaia ini ial i repararea prejudiciului n aceast variant este
vorba despre o desfiinare a drii n plat, renate situaia iniial (rezoluiune). Aceast
rezoluiune opereaz nu prin a cere de la instan, ci prin a cere de la debitor direct.
Debitorul face practic o declaraie de rezoluiune unilateral. Avantaj fa de prima variant,
care ar necesita adresarea ctre instan. ns n aceast situaie garaniile oferite de teri nu
renasc, garaniile rmn stinse.

IV. Remiterea de datorie (1629 - 1633)

Remiterea de datorie, n NCC este diferit, dintr- un punct de vedere, de figura juridic a remiterii de
datorie reglementat n VCC. n VCC remiterea de datorie era ntotdeauna o liberalitate, fie c se
manifesta n forma unei convenii, fie c se manifesta sub forma unui legat. Era utilizat i noiunea
de iertare de datorie.
n NCC se pstreaz distincia ntre remiterea de datorie fcut prin convenie i cea fcut prin
legat, dar cnd e vorba de remitere de datorie fcut prin convenie, aceasta poate s fie cu titlu
gratuit-regula sau cu titlu oneros - excepia. Cnd e vorba despre o remitere de datorie pe cale
convenional, trebuie s avem deci un acord ntre creditor i debitor. Prin acest contract, creditorul
fie l iart pe debitor de datorie pur i simplu, fie i cere un pre pentru stingerea datoriei. ntr- un fel
aceast figur juridic se aseamn cu executarea prin echivalent, ns acolo e vorba de o executare
silit/forat, iar aici e vorba despre un acord ntre creditor i debitor. E posibil ca remiterea s se
fac prin legat, adic creditorul las un testament i n testament precizeaz c l iart de datorie pe
debitorul su o remitere de datorie cu titlu gratuit.
Astfel, pentru a fi valabil, remiterea de datorie trebuie s ndeplineasc fie condiiile
conveniei, fie condiiile legatului.
Dac este o convenie cu titlu gratuit ne aflm n faa unei donaii indirecte. Fiind vorba de o
donaie indirect, sub aspectul formei nu este necesar forma autentic de la donaie, n
schimb sub aspectul fondului se aplic regulile de la donaie n ceea ce privete raportul
donaiilor, reduciunea liberalitilor i revocarea donaiei.
Dac este o convenie cu titlu oneros, se vor aplica regulile de la contractul care poate fi
asimilat cu aceast remitere de datorie.

Remiterea de datorie poate fi total sau parial. Exist o prezumie c este total, n msura
n care nu exist o clauz derogatorie. Remiterea de datorie poate s fie expres sau tacit. n
principiu, dovada remiterii de datorie se poate face cu orice mijloc de prob, cum se ntmpl n
cazul plii conform art. 1499.

Conform art 1633:


(1)Dac se stinge raportul principal, ceea ce este accesoriu se stinge de asemenea.
(2) Dac se stinge accesoriul nu nseamn c se stinge principalul.
(3) A vem ipoteza n care aceeai obligaie este garantat de mai muli fideiusori i remiterea nu
privete toi fideiusorii, ci doar pe unul din ei. Astfel ceilali fideiusori rmn obligai pentru
ntreaga garanie, numai dac au consimit la eliberarea fideiusorului n favoarea cruia a operat
remiterea de datorie.
(4) Dac creditorul primete o prestaie de la un fideiusor, a ceast prestaie se scade din datoria
total. Aceast prestaie profit att debitorului, ct i celorlali fideiusori (ei vor fi inui numai
pentru restul din datorie).

V. IMPOSIBILITATEA FORTUITA DE EXECUTARE (art 1634)

In materia raspunderii delictuale, am vazut ca imposibilitea fortuita de executare inlatura vinovatia


ca element al raspunderii. Cand am analizat efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, am
vazut ca imposibilitatea are relevanta in legatura cu riscul contractului. Daca neexecutarea obligatiei
consensuale este cauzata de un eveniment fortuit, nu se pune problema raspunderii si de risc.
Daca asimilam desfiintarea contractului cu stingerea obligatiilor, putem spune ca imposibilitatea
fortuita este un mod de stingerea obligatiilor.
Ne intereseaza imposibilitatea fortuita de executare a obligatiilor nascute din contracte unilaterale.
Evenimentul fortuit include in sfera sa forta majora, cazul fortuit, fapta victimei si fapta unu tert, in
masura in care ultimele doua imprejurari au fie valoarea fortei majore, fie valoarea evenimentului
fortuit.
Daca determina o imposibilitate totala, generala si definitiva de executare, atunci obligatia
se stinge.
Daca numai in mod partial este imposibil de executat obligatia, dar definitiv, ea se stinge
partial.
Daca imposibilitatea este doar temporara, obligatia nu se stinge, ci se suspenda executarea
ei. In momentul in care inceteaza cauza de suspendare, obligatia se poate executa. Acest
mod de stingere a obligatiilor opereaza chiar si in ipoteza in care debitorul se afla in
intarziere, dar numai in masura in care creditorul nu ar fi putut sa beneficieze de executarea
obligatiei, ca urmare a cazului fortuit. Totusi in masura in care debitorul si-a asumat riscul
producerii evenimentului fortuit, atunci in masura in care era in intarziere, el va fi obligat
la despagubiri.
Dovada evenimentului fortuit trebuie sa fie facut de catre debitor. Mai mult, pentru ca debitorul sa
fie liberat cu totul de obligatie, el trebuie sa il notifice pe creditor imediat ce a luat cunostinta de
intervenirea evenimentului fortuit (alin 5). Daca este vorba de bunuri de gen, nu are niciun efect
evenimentul fortuit, caci debitorul va putea oricand sa presteze bunuri de acelasi gen cu cele
primite.

CURS 9
OBLIGATIILE COMPLEXE
In doctrina, sub VCP: incluse atat obligatiile afectate de modalitati, cat si acele obligatii plurale.
NCC pare sa infirme acesta intelegere a notiunii de obligatii complexe. Noua reglementare reduce
sfera obligatiilor complexe la ceea ce inainte erau obligatiile plurale. Obligatiile afectate de
modalitati nu necesita o tratare speciala. Ele se nasc din acte juridice afectate de modalitati. Uneori,
in mod atipic, o obligatie poate fi afectata de modalitatea conditiei, prin vointa legiuitorului si nu a
partii. In asemenea cazuri de exceptie, obligatia afectata de modalitati nu se mai naste dintr-un act
juridic, ci dintr-un fapt juridic in sens restrans de care legea leaga anumite efecte juridice inclusiv
modalitatea conditiei (accesiunea imobiliara artificiala, ipoteza unei proprietati rezolubile atipice
care se naste dintr-o conditie rezolutorie atipica prevazuta de legiuitor).
Conform NCC, obligatii complexe = doar acele situatii in care raportul obligational are fie mai
multi creditori, fie mai multi debitori, fie si mai multi creditori si mai multi debitori in acealasi timp,
fie mai multe obiecte.
Obligaii cu pluralitate de subiecte:
obligaii divizibile
obligaii indivizibile
obligaii solidare
Obligaii cu pluralitate de obiecte:
obligaii alternative
obligaii facultative

Obligatiile cu pluralitate de subiecte


Adevarate obligatii complexe cu pluralitate de subiecte sunt obligatiile indivizibile si obligatiile
solidare. Precizarea presupune ca obligatiile divizibile nu sunt obligatii complexe cu pluralitate de
subiecte.
Este posibil sa avem 2 creditori sau 2 debitori, regula in aceasta situatie este divizibilitate obligatiei,
fie pasiv, fie activ, ceea ce inseamna ca:
daca avem 2 creditori, fiecare dintre ei va avea doar o parte din creanta, cu consecinta ca
fiecare dintre ei va putea sa ceara debitorului numai partea lui.
daca avem 2 debitori, iar obligatia e divizibila, creditorul va putea sa ceara de la fiecare
numai partea lui de datorie.
Putem avea si mai multi creditori/debitori. In toate situatiile obligatia este divizibila in raport cu
numarul creditorilor sau debitorilor (art 1422).
Redactarea acestor texte tradeaza o anumita in consecventa ce consta in "aceeasi prestatie". In
realitate, exista o multitudine de raporturi obligationale in raport cu numarul creditorilor si
debitorilor. Fiecare insa este un raport obligational autonom. Numai in aparenta este vorba de o
singura obligatie, de ex daca 2 pers se obliga sa plateasca o suma de bani pentru a 3 a persoana,
aparenta unicitatii obligatiei reprezinta modul de formulare, dar in realitate suma este divizbila si
fiecare debitor va plati doar o parte din datorie. Regula este ca fiecare debitori sau creditor are o
parte egala din creanta (art. 1423) si este o prezumtie relativa ce poate fi rasturnata.

De regula obligatiile sunt divizibile (art. 1424 ). Este relativa si poate fi rasturnata in 2
situatii:
1. Se face dovada ca partile au stabilit ca prestatia este indivizibila
2. Prin natura sa, prestatia este indivizibila

INDIVIZIBILITATEA: un caz real de obligatie complexa cu pluralitate de subiecte.


Obligatiile de a da sunt prin natura lor divizibile, insa partile pot sa prevada prin vointa lor
indivizibilitatea. Pe de alta parte, obligatiile de a face si de a nu face sunt prin natura lor
indivizibile.
Consecinta este ca si intr-un caz si in altul, fie ca este vorba de indivizibilitate conventional, fie ca
este vorba de indivizibilitatea legala, ce rezulta din natura obligatiei, se produc anumite efecte
speciale, iar obligatia va avea o configuratie speciala care determina asta. Configuratia obligatiei
depinde de caracterul activ sau pasiv al indivizibilitatii:
indivizibilitate activa: sunt mai multi creditori si fiecare dintre ei este indreptatit, tinand
seama de indivizibilitate, sa ceara executarea integrala a prestatiei de catre debitor si in mod
simetric debitorul va putea sa execute prestatia catre oricare dintre creditori.
indivizibiltate pasiva atunci cand avem mai multi debitori, iar creditorul poate sa ceara
executarea prestatiei de la oricare dintrei ei. In mod simetric, oricare debitor poate executa
prestatia catre oricare dintre creditori.
Acest caracter se pastreaza in cazul succesiunii. !!! Aceasta este principala diferenta fata de
solidaritate. Consecinta este ca fiecare mostenitor, daca este succesorul debitorului va putea fi
constrans sa execute intreaga prestatie sau daca este succesorul creditorului va avea dreptul sa ceara
executarea intregii prestatii (art 1425).
Ori de cate ori suntem in prezenta unei obligatii solidare nu se prezuma ca exita si indivizibilitate.
In mod asemenator, ori de cate ori exista o obligatie indivizibila nu se prezuma ca exista si
solidaritate. Prin vointa legiuitorului sau a partilor, anumite obligatii pot fi simu ltan si indivizibile si
solidare. Interesul exista mai ales in cazul obligatiilor solidare de a se preciza ca sunt indivizibile.

-> Cand o obligatie indivizibila prin natura ei nu are decat un singur debitor si un singur creditor, ea
isi va pastra caracterul indivizibil atunci cand se transmite la mostenitori. Desi initial obligatia nu
este cu pluralitate de subiecte, in masura in care una dintre parti are mai multi mostenitori, se
transforma intr-o obligatie cu mai multe subiecte, dar isi va pastra natura de obligatie indivizibila.
-> Cand o obligatie este divizibila prin natura ei, chiar daca exista un singur debitori si un singur
creditor, ea se aseamana cu o obligatie indivizibila - principiul indivizibilitatii platii. Stim deja ca
debitorul trebuie sa restituie integral plata chiar daca ea, prin natura ei, este divizibila. In art 1427
debitorul trebuie sa execute datoria ca si cum ar fi indivizibila. Acest mod de executare integrala
este dat de pp indivizibilitatii platii, nu de caracterul indivizibil.
In ipoteza in care obligatia indivizibila nu este executata in natura si se pune problema executarii ei
prin echivalent, echivalentul va fi divizibil pentru ca echivalentul inseamna o suma de bani si e
vorba de obligatia de a da un bun de gen.

-> Daca obligatia indivizibila a devenit imposibil de executat din culpa unuia dintre cei obligati,
daunele interese nu mai sunt divizibile, ele vor fi cerute integral de la debitorul in culpa.
-> Daca este vorba de indivizibiltatea activa si obligatia a devenit imposibil de executat din culpa
debitorului, fiecare creditor va putea sa ceara numai o parte din echivalent. Opereaza divizibilitatea.

Efectele obligatiilor indivizibile


=> obligatie indivizibila activa: principalul efect decurge chiar din configuratia obligatiei, adica
fiecare creditor va putea sa ceara plata integrala a prestatiei de la debitor, iar acesta va putea sa
execute integral plata la fiecare creditor. Spre deosebire de solidaritate, in cazul indivizibiltatii
active, nu exista o relatie de reprezentare reciproca intre creditori, ca urmare nu se prezuma ca
actele facute de un debitor indivizibil profita sau pot fi opozabile si celorlati creditori. Exiata o
singura exceptie de la regula - art 1433(1).
=> indivizibilitatea pasiva: oricare debitor se poate elibera executand integral prestatia fata de
creditor. Nu functioneaza reprezentarea reciproca. Cat priveste novatia, remiterea de datoria,
compensatia, efectele sunt aceleasi. Daca creditorul il cheama in judecata pe unul dintre debitori,
acesta va putea sa ceara introducerea in cauza a celorlati debitori indivizibili, cu exceptia cazului in
care cel chemat in judecata este singurul care poate executa obligatia integral.
Cat priveste dreptul de regres, este vorba intotdeauna despre regresul prin echivalent. Cu alte
cuvinte, cel care a executat integral va putea sa ceara la de ceilalti debitori indivizibili echivalentul
in bani a partilor lor de datorie. Tocmai pentru ca nu functioneaza reprezentarea reciproca a
debitorilor, punerea in intarziere a unui debitor nu produce efecte si fata de ceilalti. Art 1448(2)
instituie o exceptie personala pe care debitorul o poate invoca.

OBLIGATIILE SOLIDARE (1434 - 1460)


Fiecare creditor poate sa ceara executarea integrala de la debitor sau avand mai multi debitori
creditorul va putea sa ceara executarea integrala de la oricare dintre ei.
Izvorul solidaritatii este fie vointa partilor, fie vointa legiuitorului, niciodata nu se prezuma.

Solidaritatea activa
= mai multi creditori si un singur debitor, fiecare putand sa ceara intreaga datorie debitorului, acesta
liberandu-se platind oricaruia.
Functioneaza principiul reciprocitatii active = fiecare creditor solidar este prezumat ca este
imputernicit de ceilalti creditori solidari, dar numai pentru actele care profita creditorilor solidari,
adica doar actele de gestionare si de satisfacere a intereselor comune. Niciun creditor nu poate
savarsi acte in dauna lor. O hotarare judecatoreasca obtinuta de un creditori solidar impotriva
debitorului comun profita tuturor creditorilor solidari. Daca se pierde procesul, hotararea
judecatoreasca nu va fi opozabila. Pentru a evita o asemenea situatie, poate el sa ceara introducerea
in cauza a celorlalti creditori in proces.
Debitorul are un drept de alegere daca initiativa platii ii apartine: poate alege creditorul caruia ii
face plata cu efectul de a se libera fata de toti ceilalti creditori. Dreptul de optiune a debitorilor
exista numai pana in momentul in care unul dintre creditori ar porni o actiune in justitie impotriva
lui. Din acel moment, debitorul chemat in judecata se poate libera numai facand plata creditorului
urmaritor.
Ca si in cazul indivizibilitatii, avem si in aceasta situatie anumite particularitati referitoare la
compensatie, confuziune si remitere de datorie (art 1439). Prin ipoteza, e vorba de o obligatie
divizibila si atunci daca a operat compensatie in raport cu un creditor, va ramane legat ce ceilalti,
dar doar intr o anumita proportie.
Solidaritatea activa nu se transmite la mostenitori si devine divizibila.
Solidaritatea pasiva
Fie exista un drept real de garantie, fie se produce o multiplicare a garantiei comune a creditorilor.
Mai exact, in aceasta ultima ipoteza, creditorul are la dispozitie mai multe patrimonii pe care le
poate executa. Configuratia juridica a solidaritatii pasive consta in existenta mai multor debitori
(art. 1443).
Solidaritatea pasiva nu se prezuma, ea trebuie sa fie stipulata expres de parti sau de catre legiuitor.
Exista o exceptie, cand functioneaza prezumtia de solidaritate (art. 1446), cu exceptia cazului in
care ar exista o prevedere legala in contract, cand ne-am intoarce la varianta anterioara.
Este i o form de garanie, are o funcie de garanie. Fiecare debitor solidar rspunde nu numai
pentru partea sa de datorie, ci i pentru prile de datorie ale celorlali. Dintr-un punct de vedre,
aceast form de garanie este mai puternic dect fideiusiunea. Cum vom vedea, un fideiusor poate
invoca beneficiul de discuiune, n sensul c, dac este urmrit de creditor, poate s cear acestuia
s-l urmreasc mai nti pe debitor. Debitorul solidar urmrit de creditor nu poate invoca un
asemenea beneficiu. Creditorul alege pe cine urmrete. Creditorul urmrit poate doar s- i cheme n
garanie n proces pe ceilali codebitori solidari, pentru c dac el va fi obligat s plteasc
creditorului, ceilali codebitori s fie obligai fa de el pentru partea lor din datorie. O alt diferen
fa de fideiusiune: fideiusorul poate invoca beneficiul de diviziune/divizibilitate (dac sunt mai
muli fideiusori i creditorul pornete urmrirea fa de unul dintre ei pentru toat datoria,
fideiusorul urmrit va spune; se divizeaz datoria i eu rspund numai pentru partea mea, pentru
celelalte rspund ceilali fideiusori ; datoria se divizeaz), pe cnd n cazul nostru, debitorul solidar
nu va putea s invoce divizibilitatea obligaiei, tocmai pentru c el este solidar va trebui s
plteasc totul.
Efectele solidaritatii pasive
Efectele intre creditor si debitori solidari:
a. EFECTE PRINCIPALE:
-> exista un drept de optiune al creditorului, putand sa lege debitorul impotriva caruia porneste
urmarirea. Aceasta alegere nu il impedica pe debitor insa sa porneasca urmarirea impotriva oricarui
alt debitor solidar. De asemenea, creditorul ar putea sa porneasca urmarirea simultan impotriva
tuturor debitorilor.
-> Daca creditorul cheama in judecata un singur debitor solidar, debitorul solidar chemat in judecata
poate invoca mai multe exceptii impotriva creditorului: exceptiile care ii sunt specifice si care
decurg din propriul raport dintre el si creditor, adica daca un debitor solidar beneficiaza de un
termen, el va putea invoca acest termen. El va putea invoca si exceptii comune, dar nu va putea
invoca exceptii care sunt personale celorlalti debitori.
-> Pentru ca solidaritatea pasiva nu se transmite la mostenitori, intreruperea prescriptiei fata de un
mostenitor a debitorilor solidari nu va produce efecte fata de mostenitori decat pentru partea
respectiva (art 1449). In principiu, remiterea de datorie nu produce efecte fata de ceilalti debitori
solidari, dar avem si exceptia in art 1451(1).
-> Exista doua forma de renuntare, expresa sau tacita. Se poate face in favoarea unui codebitor
solidar, dar fata de ceilalti ramane. Este posibil ca renuntarea sa ii priveasa pe toti debitorii, moment
in care obligatia va deveni divizibila. Regula este ca trebuie sa fie expresa. Do ua exceptii - art
1453(3).
b. EFECTE SECUNDARE:
-> daca executarea in natura a unei obligatii devine imposibila din culpa unuia sau mai multi
debitori solidari, ceilalti vor ramane in continuare obligati. Chiar daca nu sunt in culpa, dar au fost
pusi in intarziere, debitorii pusi in intarziere vor raspunde pentru daune interese.
-> in mod asemenantor fata de solidaritatea activa, hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva
unui debitor solidar nu va fi opozabila si celorlalti debitori solidari. In mod s imetric, daca este
favorabila e pt toti, cu exceptia cazului in care hotararea judecatoreasca a fost obtinuta pe temeiul
unei exceptii care era strica personala debitorului chemat in judecata. In raporturile dintre debitorii
solidari cel mai important este dreptul de regres al debitorului. In actiunea in regres benefiul
solidaritatii se pierde. Debitorul platitor va putea recupera de la fiecare dintre ceilalti doar partea lui
de datorie. Se prezuma ca datoriile partilor sunt egale, in absenta unei prevederi contrare.
De la regula pierderii beneficiului solidaritatii exista o exceptie: cand datoria a fost contractata in
interesul exclusiv al unui debitori solidar sau rezulta din folosinta exclusiva a unui debitor solidar,
acesta va fi in final tinut la plata intregii datorii. Intr-o asemenea ipoteza, codebitorii care nu au
statutul special de intersati in crearea de datorii se prezinta ca niste fideiusori. In raport cu aceeasi
functie de garantie pe care o are, daca unul din debitori e insolvabil, creditorul va putea recupera
intreaga datorie de la ceilalti, dar riscul insolvabilitati se va suporta proportional de catre ceilalti
debitori.
Obligatiile facultative nu sunt veritabile obligatii, ci intr un fel se aseamana cu darea in plata, dar
este anticipata, in sensul ca de la bun inceput exista consimtamantul creditorului.
In cazul darii in plata, exista o conventie care se realizeaza intre creditor si debitor chiar in
momentul platii, conventie prin care creditorul accepta o alta prestatie decat prestatia initiala.
Novatia este si ulterioara nasterii oblligatiei initiale. Novatia se aseamana mai mult cu darea in
plata. Diferenta este dat de momentul in care intervine. La novatie intervine inainte de plata. La
darea in plata intervine chiar in momentul platii conventia.
Obligatiile alternative au de la inceput 2 prestatii, dar debitorul va fi socotit liberat cand va executa
una dintre ele. Exista o alternanta intre cele 2 prestatiii. De regula debitorul alege prestatia care se
executa. Este posibil ca partile sa prevada ca sa fie facuta de catre creditor. Important e ca debitorul
trebuie sa execute ori una ori alta dinte cele 2 prestatii. El nu poate fi obligat sa dea o parte dintr-o
prestatie si o parte din cealalta.
- Cand alegerea e facuta de catre debitor, iar una dintre prestatii a devenit imposibil de executat,
chiar din culpa sa, el se poate elibera executand cealalta prestatie.
- Daca ambele prestatii au devenit imposibil de executat, dar numai una din culpa debitorului,
debitorul va fi silit sa plateasca echivalentul.
- Desigur, daca ambele obligatii au devenit imposibil de executat din culpa debitorului, obligatia se
schimba. In ipoteza in care alegrea este facuta de catre creditori , variantele sunt prevzute in art
1465.
Efectele intre creditori

Efectele care se produc intre debitorii solidari intre ei


-> Debitorul care a pltit nu se mai bucur de solidaritate n aciunea n regres mpotriva celorlali
debitori solidari (de regul), datoria se va diviza ntre ceilali codebitori. Ca urmare, cel care a pltit
va putea s cear de la ceilali numai partea fiecruia de datorie.
-> n msura n care un codebitor solidar este insolvabil, riscul insolvabilitii este suportat
proporional de ctre ceilali codebitori solidari. Acesta este beneficiul solidaritii n raport cu
creditorul, n acest fel solidaritatea pasiv apare ca o form de garanie n beneficiul creditorului.
Creditorul va fi mereu satisfcut chiar dac un debitor e insolvabil, dar acest risc va fi suportat de
ctre ceilali codebitori solidari.
-> Cnd e vorba de aciunea n regres a debitorului fa de ceilali debitori solidari, debitorii pri
pot invoca toate mijloacele de aprare comun pe care debitorul pltitor a omis s le invoce
mpotriva creditorului. (de expl dac obligaia era nul, i codebitorii debitorului pltitor
demonstreaz aceasta, atunci plata va rmne a fi suportat de ctre debitorul pltitor. Debitorul
care a fcut aceast plat va putea eventual s aib o aciune n restituire mpotriva creditorului
iniial ntruct obligaia era nul, pe temeiul mbogirii fr just cauz spune Stoica, pentru c
plata lucrului nedatorat presupune eroarea pltitorului iar existnd obligaia nu se poate vorbi despre
eroare, dei sunt autori care susin aceast idee )
-> Dac obligaia solidar a fost contractat n interesul exclusiv al unui codebitor solidar. n acest
caz, dac cel care pltete este altul dect codebitorul interesat, atunci pltitorul va avea drept de
regres integral mpotriva codebitorului interesat. n realitate n aceast situaie, cel care pltete este
exact n situaia unui fideiusor, el nu pltete pentru el n nicio msur, ci pltete pentru altul, deci
este normal s aib recurs integral.
-> Solidaritatea pasiv se stinge fie prin moartea unui deb itor sau a debitorilor (dup cum am vzut
nu se transmite la motenitori solidaritatea), dar se poate stinge i prin renunarea la solidaritate,
care poate s fie expres sau tacit. Regula este c re nunarea trebuie s fie expres, ins art 1453 (3)
exist dou ipoteze n care renunarea poate s fie i tacit.

CURS 10
RESTITUIREA PRESTATIILOR (art 1635 1649)
Obligatia de restituire poate sa aiba izvoare diferite. Asa se intampla la plata lucrului nedatorat si
plata fara justa cauza. Dar la fel e cand se desfiinteaza un contract, fie ca e vb de nulitate,
rezolutiune, imposibilitate fortuita de executare. In toate aceste cazuri, daca partile au executat deja
anumite prestatii, intrucat ele au ramas fara cauza, se pune prob restituirii lor. Exista deci multiple
cauze ale restituirii.
Art 1635(1): evocate intr o enumerare nelimitativa - plata lucrului nedatorat si imbogatirea fara
justa cauza; rezolutiune sau reziliere (nu se poate vorbi despre restituire, nu produce efecte
retroactive); nulitatea (produce mereu efecte retroactive). La desfiintarea contractului de intretinere
opereaza atat rezilierea, cat si rezolutiunea.
Alin 2: cand partile voiau sa incheie un contract, una din parti executa obligatiile dar contractul nu
se mai incheie.
Art. 1636: succesorul, reprezentant al creditorului restituirii
Art. 1637(2): Restituirea prestatiilor nu se intemeiaza pe ideea de raspundere, nici contractuala, nici
delictuala.
Indiferent de cauza restituirii, obligatia de restituire are un regim juridic comun si acesta e
configurat tocmai in textele din acest titlu din materia obligatiilor. Intrucat e vb de obligatii care s
au executat si care dau nastere dupa aceea la datoria de restituire, legea prevede ca garantiile
obligatiei initiale renasc, desi ele, prin plata facuta, s au stins. Dar e normal ca ele sa renasca
intrucat plata fie a fost facuta fata cauza de la inceput si a fost facuta fara cauza ca urmare a
desfiintarii contractului cu efect retroactiv.
Partile:
- Cel care a primit prestatia fara sa fi fost indreptatit sa o primeasca
- Cel care a facut plata sau o alta persoana indicata de lege sau de autorul prestatiei
Sub imperiul VCP, atunci cand o prestatie executata avea o cauza ilicita sau imorala, nu mai era
posibila restituirea acelei prestatii, chiar daca nu era datoare. Era o forma de sanctionare a
debitorului care a facut o asemeneasa plata, animat de o cauza imorala sau ilicita. NCP precizeaza
in art 1638 ca si o asemenea prestatie e supusa restituirii. Solutia e echitabila pt ca sanctiunile civile
sau penale pt cauza ilicita sau imorala sunt suficiente, fie ca e vb de nulitatea unui contract, fie ca e
mai mult decat atat, de o infractiune savarsita cu ocazia incheierii unui contract. Nu e nevoie deci de
o sanctiune suplimentara care ar duce la imbogatirea fara justa cauza a celui care a facut prestatia.
De regula restituirea se face in natura, dar desi e vb de o regula, aplicarea ei in practica e adesea
dificila sau chiar imposibila si exceptiile sunt asa numeroase incat cel putin ca sfera de aplicare ele
tind sa ia locul legii, adica restituirea prin echivalent are o aplicare mult mai larga decat restituirea
in natura.
- Cand e vb de a nu face o restituire in natura e imposibila, se pune prob unei reparatii prin
echivalent pt paguba suferita de creditorul obligatiei.
- Cand e vb de prestatii de a da restituirea e mereu posibila pt ca priveste chiar dr real, de
regula cel de prop, care trebuie restituit de la accipiens
- Cand e vb de prestatii de a face trebuie sa distingem intre cele care au ca obiect preda rea
unui lucru si cele care au ca obiect executarea unor lucrari sau anumite servicii; daca e vb de
prestatii care constau in predarea unui lucru, in pp restituirea e posibila. Daca e vb de lucruri
de gen, restituirea e mereu posibila (acestea nu pier); daca e vb de lucruri individual
determinate e posibila restituirea lor in natura daca nu au pierit sau nu au fost deteriorate.
Daca au fost deteriorate, partial va fi in natura, partial prin echivalent.

Restituirea prin echivalent


Poate sa aiba in vedere ipoteza in care desi este posibila executarea in natura, ea nu mai prezinta
interes pentru beneficiarul restituirii.
Expresia baneasca nu se confunda cu valoarea. Daca e si o schimbare de valoare, trebuie sa
apreciem valoarea din momentul prestatiei initiale.
Art. 1641: exceptie partiala de la regula anterioara. E vorba de o alegere. Va fi ales momentul la
care valoarea era cea mai mica.
Art. 1642: Subrogatia reala cu titlu particular.
Art. 1643: alin 2 - distinctie intre 2 culpe: raportat la cauza restituirii, adica ceea ce genereaza
restituirea (solvensul plateste lui accipiens ceva nedatorat, iar accipiens cunoaste ca era nedatorat
=> cauza restituirii era cauzata de culpa lui accipiens), iar a doua culpa se refera la ceea ce
determina starea bunului, deci daca bunul s-a deteriorat din culpa debitorului restituirii, in asemenea
situatie el va trebui sa plateasca despagubiri pt acea scadere de valoare.
Art 1647(1) - limita restrictiva a restituirii. (2) In materia delinctuala si p t minorul pana la 14 ani si
pt interzis exista o prezumtie de inexistenta a discernamantului.
Art. 1648: creditorul restituirii are dreptul de creanta asupra debitorului, iar cel care cere restituirea
impotriva tertului are un dr real.
Se face diferenta intre actiunea personala si actiunea reala pe care o are proprietarul bunului. Este
efectul erga omnes al dreptului real.

1. accipiens a fost de buna credinta (e de buna credinta cand crede ca plata era datorata si nu
putea in mod rezonabil sa afle ca era nedatorata):
- bun individual det care a pierit sau a fost instrainat: va trebui sa plateasca solventului
valoarea bunului fie in raport cu mom primirii bunului, fie in raport cu mom pierderii sau
instrainarii bunului; se va obliga accipiens la val cea mai mica dintre aceste val
- bunul primit de accipiens a pierit fortuit: accipiens e eliberat de restituire, dar in masura in
care in urma pieririi bunului in mod fortuit a primit o indemnizatie de desbagubire, daca
bunul era asigurat, va trebui sa cedeze solvensului aceasta indemnizatie
- bunul a pierit partial: accipiens va restitui bunul in starea in care el se afle + va trebui sa
plateasca solvensului o despagubire coresp cu pierderea de val a bunului, cu exceptia
situatiei in care paguba s-a produs fara culpa debitorului
Cheltuielile referitoare la restituire: vor fi suportate proportional de catre accipiens si solvens,
raportat la val prestatiilor restituite. Daca accipiens a facut cheltuieli cu bunul inainte de restituire,
mai ales lucrari asupra imobilului se vor aplica solutiile de la accesiune pt posesorul de buna
credinta.
FRUCTELE bunului care ar trebui sa fie restituite - se aplica regula generala: posesorul de buna
credinta are dreptul la fructele bunului. De asemenea, nu trebuie sa plateasca so lvensului
contravaloarea folosintei bunului.

2. accipiens a fost de rea credinta (stia ca e nedatorata si totusi a primit o)


bunul a pierit total/pierdut: trebuie sa restituie val cea mai mare a bunului, considerata fie in
raport cu mom primirii bunului, fie in raport cu mom pierderii sau instrainarii bunului.
bunul a pierit in mod fortuit: accipiens nu mai e eliberat de restituire si va trebuie sa
plateasca val bunului, cu exceptia cazului in care va dovedi ca bunul ar fi pierit daca s ar fi
aflat si la solvens.
Cheltuielile restituirii: le suporta integral. Daca face cheltuieli cu bunul pana la restituire sau pana
trb sa plateasca echivalentul, mai ales daca e asupra unui bun imobil accesiunea pt posesorul de
rea credinta.
FRUCTELE trebuie sa le restituie si sa plateasca si contravaloarea folosintei bunului.
In masura in care solvens e un incapabil, obligatia de resitutire e limitata la folosul pe care l a
obtinut cel incapabil solutia de la imbogatirea fara justa cauza, iar dovada acestei masuri trebuie
sa o faca solvens ul. Numai daca se poate dovedi ca cel incapabil in mod pasager a avut
discernamant si se poate retine intentia sau culpa grava, restituirea va fi integrala si pt cel incapabil.
In toate cazurile, val prestatiilor se apreciaza in raport cu mom in care accipiens a primit cceea ce
trebuie sa restituie.

GARANTII (art 2279 2499 NCC)


Functia patrimoniului de a fi garantia comuna a creditorilor 2324
Art 2324 + 2326 => patrimoniul e garantia comuna a creditorilor, iar cand e insolvabil, nu-si
executa datoriile, acestia pot porni executarea impotriva lui.
Dar tocmai pt ca e o garantie comuna, raporturile dintre acestia sunt guvernate de pp egalitatii. Ca
urmare, daca debitorul e insolvabil si creditorii nu vor putea fi satisfacuti integral, creantele lor vor
fi realizate proportional pe baza unei reguli de 3 simpla, plecand de la activul patrimonial si
valoarea creantei fiecaruia. Riscul insolvabilitatii debitorului poate sa duca in anumite situatii nu
doar la realizarea partiala a creantei creditorului, ci la nerealizarea integrala a acestora s a pus
prob realizarii unui mod de relizare a acestora asa au aparut garantiile.
2 tehnici de garantare a obligatiilor, prin care creditorul se poate pune la adapost de riscul
insolvabilitatii:
1. Multiplicarea garantiei comune a creditorilor = in loc sa existe un sg patrimoniu asupra
caruia sa se exercite executarea silita, un creditor poate beneficia de dr de a incepe
executarea silita asupra altei pers decat debitorul = fideiusorul debitorului sau cel care a
constituit o alta garantie persoana in fav creditorului. In acest caz, pe langa patrimoniul
debitorului, exista un alt patrimoniu, al garantului, motiv pt care se multiplica garantia.
Garantii persoanale: fideiusiunea, scrisoarea de garantie si scrisoarea de confort.
2. Inlaturarea pp egalitatii de creditori unii creditori ar putea sa fie preferati in raport cu alti
creditori in mom executarii. Ca urmare, creditorii nu mai sunt egali. Exista mai multe
modalitati de inlaturare a egalitatii creditorului:
privilegiile legale = cauze de preferinta pt anumiti creditori. Cand creditorii incep urmarirea
patrimoniului, desi au o garantie comuna, unii vor fi preferati, in sensul ca intai isi realizeaza
ei creantele si daca mai ramane, ceilalti se vor indestula proportional.
de ordin conventional se pot intelege creditorii intre ei, cu debitorul, sa stabileasca o
anumita ordine de executare = clauza de subordonare in contract.
Cea mai eficace tehnica sunt insa garantile reale. Garantiile reale nu numai ca inlatura pp egalitatii
creditorilor, dar ofera creditorului un obiect special de executare si de regula creditorul isi alege un
bun a carui val e de natura sa i asigure realizarea creantei daca creditorul nu o executa de buna voia.
Asadar, garantiile reale mai confera creditorilo r un dr de preferinta si de urmarire in raport cu un
bun determinat. Interesant e dr de urmarire pt ca pe baza acestuia creditorul poate urmari bunul in
mainile oricarei pers. Se muta acentul de la patrimoniu catre un bun determinat. Si desi teoretic un
patrimoniu poate sa aiba o val mult mai mare decat un bun determinat, cand debitorul e insolvabil e
irelevant.
Garantii reale: ipoteca imobiliara sau mobiliara, gaj - care e alternativa la ipoteca mobiliala sau dr
de retentie care functioneaza doar ca o garantie reala imobiliara.
FIDEIUSIUNEA (art 2280 2390)
Trebuie sa avem in vedere dubla acceptie a acestui termen:
drept de garantie, o garantie personala
contract => se nasc anumite raporturi juridice obligationale
NCC pune acceptul in primul rand pe ideea de contract, dar descriind raporturile care se nasc din
raportul de fideiusiune, contureaza indirect si dr de garantie care e fideiusiunea.
Mai e denumita si cautiune personala. Pt a se distinge de cautiunea reala, garantie reala care se
constituie, insa nu asupra unui bun din patrimoniul debitorului, ci al altei pers decat debitorul.
Asadar ideea de cautiune afirma ca garant e alta pers decat debitorul. Cand o calificam si spunem ca
e personala inseamna ca e o fideiusiune, adica o multiplicare a garant iei comune a creditorilor.
Cand spunem cautiune reala = garantie reala oferita de alta pers decat debitorul. De ex, ipoteca
asupra unui imobil se poate constitui nu doar asupra unui imobil din patrimoniul debitorului, ci si al
unui tert, care e garantul debitorului, il cautioneaza pe debitorul, dar nu cu patrimoniul sau, ci cu un
anumit bun.
Inteleasa ca acord de vointa, deci in calitate de contract, fideiusiunea se incheie intre creditor si o
alta pers decat debitorul, adica fideiusorul, care se obliga sa execute fata de creditor datoria
debitorului, daca acesta nu o executa, iar aceasta obligatie a fideiusorului e asumata fie cu titlu
gratuit, fie cu titlu oneros. Asadar, dintr un asemenea contract se naste un raport juridic intre
fideiusor si creditor, dar in functie de evolutie raportului dintre fideiusor si creditor se vor naste
raporturi juridice si intre fideiusor si debitor.
Contractul de fideiusiune e de 3 feluri:
1. Fideiusiunea conventionala: fideiusorul si creditorul sunt liberi sa incheie sau nu
fideiusiunea.
2. Legala: e impusa de lege i se impune debitorului ca inainte sau dupa contractarea unei
datorii sa aduca un garant un fideiusor care sa incheie contractul de fideiusiune cu
creditorul.
3. Judiciara: judecatorul obliga fideiusorul sa aduca un garant, caz in care fideiusiunea va fi
judiciara.
Aceasta terminologie e inselatoare, ar putea duce la concluzia ca doar la 1 e contract. De fapt, la
toate e vb de contract de fideiusiune, diferenta dintre ele e ca in primul caz libertatea de vointa a
partilor e deplina.
NB: in toate cazurile, indiferent de tipul de fideiusiune, contractul se incheie intre creditor si
fideiusor, debitorul nu e parte in contractul de fideiusiune decat daca pe langa fideiusiune se recurge
si la o clauza de solidaritate intre fideiusor si debitor. In acest caz e nevoie de un triplu acord de
vointa. Astfel inteleasa, fideiusiunea e un contract accesoriu in raport cu obligatia principala, adica
in raport cu obligatia ale carei subiecte sunt creditorul si debitorul.

Consecinte care decurg din caracterul accesoriu al fideiusiunii:


-> Valabilitatea ei depinde de valabilitatea obligatiei principale. Daca se desfiinteaza obligatia pp se
desfiinteaza si fideiusiunea. Invers e posibil ca fideiusiunea sa nu fie valabila, dar ramane valabila
obligatia principala.
-> Limitele fideiusiunii sunt determinate de limitele obligatiei principale. Fideiusiunea nu poate sa
fie mai extinsa decat obligatia principala. Ea poate sa fie insa ma i restransa, daca partile au prevazut
acest lucru.
-> Stransa legatura cu aceasta a doua trasatura a fideiusiunii e si ca se intinde nu numai asupra
obligatiei pp, ci si asupra tuturor accesoriilor acestora, inclusiv la cheltuielile privind notificarea
fideiusorului sau cele determinate de cererea de chemare in judecata. Fideiusorul va garanta si pt
cheltuielile de executare pe care le suporta creditorul daca porneste executarea impotriva debitorului
principal. In acest caz insa, obligatia de garantie a fideiusorului e conditionata de instiintarea
prealabila pe care trebuie sa o faca debitorului fideiusorul poate plati direct pt a preveni
cheltuielile de judecata.
Fideiusiunea e fie un contract cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros. E posibil ca intrade var fieiusorul sa
si asume obligatia in masura in care acesta - creditor isi asuma la randul lui o anumita datorie, ceea
ce inseamna ca poate fi un contract unilateral sau sinalagmatic.
In toate cazurile e un contract solemn in cond NCC - 2282. Solemnitatea in acest caz se poate
realiza nu doar prin inscris autentic, ci si sub semnatura privata. Lipsa ei atrage nulitatea absoluta
(art 2282).
Valabilitatea contractului de fideiusiune: trebuie sa indeplineasca mai intai conditiile generale de
valabilitate a conventiilor, in plus sa fie in forma autentica sau semnatura privata, cerinta de forma
ad solemnitatem, cerintele de fond fiind analizate doar in pers creditorului si a fideiusorului caci
doar ei sunt parti in contractul de fideiusiune.
Art 2283: daca debitorul e de acord, se vor naste efecte speciale.
Pt a fi fideiusor, legea prevede cerinte speciale 2285.
Sanctiunea neindeplinirii acestor cerinte: cerinte de validitate. E excesiv sa cerem desfiintarea
contractului si sa aducem un alt fideiusor pana acum nu s a pus in practica, vom vedea atunci.
Atunci vedem daca e nulitate sau nu.
Exista o situatie in care desi nu se incheie expres un contract de fideiusiune, totusi fideiusorul
prezuma fideiusiunea similata 2292.
Atunci cand e vb de fideiusiunea legala sau judiciara debitorul care e obligat sa aduca un fideiusor
fie prin lege, fie prin dispozitile judecatorului, pt a se elibera poate sa ofere o alta garantie, in
masura in care aceasta e considerata suficienta, indestulatoare pt a satisface garantia creditorului.
Daca de ex debitorul ofera o ipoteca, iar bunul care e obiectul ipotecii e mai mare dect creanta,
atunci nu mai e reglementat de fideiusor, numai ca formula caracter suficient poate da nastere unei
dispute intre parti, caz in care vor fi rezolvate de instanta pe calea ordonantei prezidentiale.
EFECTELE FIDEIUSIUNII
Se produc in 3 planuri:
1. planul dintre creditor si fideiusor: cele mai important efect e dr creditorului de a porni
urmarirea direct impotriva fideiusorului, adica nu i se impune creditorului sa l urmareasca
mai intai pe debitor, numai ca acest drept e cenzurabil chiar de fideiusor => daca fideiusorul
se lasa executat, ea e valabila; dar fideiusorul poate sa impiedice executarea total sau partial
intrucat se bucura de 2 beneficii:
- beneficiul de discutiune (2294)= poate sa ceara urmarirea debitorului, numai ca acest
beneficiu presupune ca fideiusorul sa indice creditorului care sunt bunurile din patrimoniul
debitorului care sunt urmarite si sa avanseze creditorului cheltuielile necesare pt urmarirea
acestuia. Poate fi invocat pana la dezbaterea in fond a procesului inceput de debitor
impotriva fideiusorului. Daca dupa invocarea beneficiului de discutiune, dupa identificarea
bunurilor si avansarea cheltuielilor, creditorul intarzie urmarirea fata de debitor, e
responsabil fata de fideiusor pana la concurenta bunurilor indicate. Daca va continua
creditorul, se va micsora creanta debitorului cu valoarea acestor bunuri. Fideiusorul va
beneficia de aceasta aparare numai daca nu a renuntat expres la acest drept. I n plus, acest
beneficiu functioneaza numai pentru fideiusorul conventional si legal, nu si pt cel judiciar.

- Beneficiul de diviziune: e posibil ca aceeasi creanta sa fie garantata de mai multi fideiusori.
Intr o asemenea ipoteza, daca creditorul incepe urmarirea impotriva unui singur fideiusor,
acesta, invocand beneficiul de diviziune, va cere creditorului sa-si imparta urmarirea
impotriva celor existenti, proportional. Daca unul dintre fideiusori e insolvabil, cel care a
cerut diviziunea va ramane obligat fata de creditor proportional cu valoarea partii sale din
diviziune => riscul insolvabilitatii unuia se imparte intre fideiusorii so lvabili. Fideiusorul
urmarit poate sa invoce toate exceptiile din contractul de fideiusiune + toate exceptiile pe
care debitorul le putea opune creditorului cu exceptia acelor aparari strict personale pt
debitor. Intrucat debitorul poate sa aiba mijloace de aparare necunoscute de fideiusor, e
important ca daca fideiusorul e urmarit sa- l informeze de debitor despre urmarire, de
asemenea creditorul trebuie sa ofere fideiusorului la cererea acestuia, info referitoare la
obligatia principala. Pt a evita orice abuz din partea creditorului, legea interzice renuntarea
anticipata la dr de a fi informat. Pe langa ipoteza in care exista mai multi fideiusori pt
aceeasi datorie, legea mai prevede si situatia in care e incheie un contract intre fideiusorul
existent si o alta pers care ii garanteaza propria fideiusiune. In acest caz, fideiusorul
fideiusorului nu va putea fi urmarit de catre creditor decat in cazul in care si debitorul si
fideiusorii principali sunt insolvabili.
2. fideiusor si debitor: se nasc asemenea raporturi in functie de evolutia raportului de
fideiusiune, altfel spus din contractul de fideiusiune nu se nasc direct dr si obligatii pt
debitor, el e tert fata de contractul de fideiusiune. Nu ne aflam in prezenta vreunei exceptii
de la pp relativitatii, totusi se nasc raporturi juridice, dar nu direct din contractul de
fideiusiune, ci ca urmare a subrogarii creditorului in dr creditorului platit. Aceasta idee e
reluata in mod expres in art 2305.
Regresul pastreaza toate garantiile si accesoriile creantei initiale.

3. fideiusori, cand sunt mai multi: daca nu s a invocat beneficiul de diviziune, iar un fideiusor
plateste tot, la randul lui va avea un regres impotriva celorlati fideiusori pt partile lor. Daca
unul e insolvabil, riscul insolvabilitatii va fi suportat proportional de ceilalti.

Incetarea fideiusiunii
1. plata de buna voie a debitorului
2. cauzele prin care inceteaza fideiusiunea
3. caz special (art 2320); fideiusiunea nu se transmite la mostenitori
Atunci cand se inlatura pp egalitatii creditorilor, iar un creditor beneficiaza nu numai de o
preferinta, dar si de un dr de urmarire special asupra unui bun din part debitorului sau al unui tert
care garanteaza, ne aflam in prezenta unei garantii reale. O asemenea garantie e gajul.
Distinctie prealabila: in VCP exista o reglementare unitara a gajului, care avea ca obiect bunuri
mobile corporale si presupunea de regula deposedarea de catre acel bun imobil fie a debitorului, fie
a tertului care oferea bunul in gaj. Prin natura lui era un gaj de depozitare. Ulterior a fost adoptata o
reglementare speciala cu privire la garantiile reale imobiliare prin care a fost introdusa o forma
speciala de garantie reala mobiliara asemenatoare gajului, dar diferita de acesta prin extinderea
sferei bunurilor care puteau fi gajate si prin formele speciale de publicitate. Sub primul aspect,
garantia reala mobiliara era extinsa si la imobile incorporale, nu mai presupunea, de regula,
deposedarea debitorului. Aspect 2: s a infiintat garantia electronica de garantii imobiliare, pt a se
asigura o publicitate efectiva si rapida a tuturor garantiilor reale mobiliare constituie. NCC a preluat
pe de o parte din VCP gajul, dar si regl speciala, numai ca in ce priveste garantiile reale mobiliare,
ele au fost scoase din sfera gajului si au intrat in sfera ipotecii. NCC a extins sfera ipotecii clasice
din VCP care se limita la bunuri imobile, incluzand acum si mobilele. Ipoteca din NCC e de doua
tipuri: imobiliara si mobiliara.

GAJ (forma clasica a garantiei imobiliare) art 2480 2494


Semnificatia notiunii:
1. dr real de garantie
2. contractul de gaj aici cade accentul, dar din prevederile referitoare la contract rezulta
indirect si configuratia dr real de gaj.
= contract intre creditorul denumit si creditor gajist si debitor sau o alta pers care ofera creditorului
drept garantie un bun mobil corporal sau un titlu negociabil emis in forma materializata. Asadar obs
ca prin obiectul sau, contractul de gaj e limitat prin aceste categorii de bunuri mobile. Incorporalele
nu poot forma obiectul gajului, ci a ipotecii mobiliare -> contractul de gaj e un contract real. Pt
formarea valabila, pt langa acordul de vointa dintre parti, e necesara si remiterea materiala a bunului
care formeaza obiectul contractului.
Se pastreaza configuratia clasica din VCP, gajul fiind, de regula, unul cu deposedarea. E si motivul
pt care atunci cand e vb de titluri negociabile, e precizeaza ca ele trebuie sa fie emise in forma
materializata, adica incorporate intr un inscris, pt ca numai prin transmiterea inscrisului vb de
deposedare. Formula deposedare e improprie pt ca in realitate, remiterea materiala a bunului imobil
corporal nu il face pe creditor un posesor, ci e mai degraba in situatia unui detentor precar.
Partile:
- creditorul
- fie debitorul, fie o alta persoana care ofera bunul mobil corporal negociabil ca obiect al
gajului

!!! Contractul de gaj e unul unilateral, de regula cu titlu gratuit.


Cat priveste publicitatea gajului:
- prin remiterea materiala a bunului gajat
- prin inscrierea in arhiva electronica de garantii mobiliare
- cand obiectul e format din sume de bani, publicitatea se poate realiza numai prin detinerea
sumelor, nu mai e nevoie de inscrierea in arhiva.
In ipoteza titlurilor negociabile:
- titlurile la purtator: publicitatea se face prin remiterea catre creditor
- titlurile nominative: prin semnatura care marcheaza transmiterea bunului
Creditorul nu devine posesor, motiv pt care el nu are dr la fructele bunului art 2488: cele civile se
cuvin debitorului, dar creditorul le poate imputa fie asupra cheltuielilor, fie asupra dobanzilor
datoriei principale, fie daca au fost acoperite aceste elemente pecuniare, chiar asupra capitalului
(opereaza practic o compensatie).
Dr real => creditorul care se bucura de dr de gaj va avea anumite prerogative - aceste prerogative se
exercita in doua perioade diferite:
I. pana in mom in care debitorul nu si executa datoria: creditorul are obligatia sa
conserve bunul gajat si sa il administreze ca un bun proprietar; el e in situatia celui care
administreaza bunurile altuia, motiv pt care i se aplica dispozitiile din art 795-799; prima
perioada se poate incheia in mom in care se executa de buna- voie obligatia, caz in care
creditorul trebuie sa restituie debitorului/persoanei care l-a primit. Daca nu executa,
poate sa porneasca executarea silita, caz in care se aplica prevederile din materia
ipotecilor mobiliare. Exista o procedura speciala care ii ingaduie creditorului sa se
indestuleze din val bunului gajat => confera preferinta si un dr de urmarire special =>
daca creditorul ar pierde stapanirea bunului gajat, are dr sa-l urmareasca in mainile
oricarei pers s ar gasi, sub rezerva invocarii posesiei de buna-credinta, ca mod de
dobandire a mobilelor sau a uzucapiunii mobiliare.
II. incepe din mom in care debitorul nu si executa datoria

DREPTUL DE RETENTIE (art 2495 2499)


Garantie reala imperfecta.
Se naste in 2 ipoteze:
1. cand in cadrul unui raport obligational o parte e retinuta la restituire, fie ca urmare a
desfiintarii izvorului raportului obligational, adica a desfiintarii contractului, fie ca urmare a
faptului ca ne aflam in situatia unei plati nedatorate: asociata de regula cu ideea exceptiei de
neexecutare, efect specific al contractelor sinalagmatice. Dar mai e asociata cu desfiintarea
contractelor sinalagmatice, caz in care se pune prob restituirii prestatiilor reciproce. E vb fie
de raporturi contractuale, fie de raporturi care au fost initial contractuale, dar in urma
desfiintari contractului impun restituirea prestatiilor reciproce. In ambele cazuri, pers care
detine un bun ce trebuie restituit celeilalte parti poate refuza restituirea pana cealalta parte isi
executa obligatia. In ambele situatii e vb de aplicatii particulare ale ideii exceptiei de
neexecutare.
Art 2495: cealalta situatie in care exista initial doar datoria de restituire a bunului de catre
cel care- l detine catre cel care l a primit, dar ulterior se mai naste un alt raport de drept, de
obicei intemeiat pe gesitunea de afaceri, in masura in care detinatorul face anumite cheltuieli
necesare sau utile sau sufera anumite pagube datorie strans legata de bun. Si in acest caz,
cel care detine lucrul poate refuza restituirea lui pana i se pregatesc despagubiri pt pagube. E
numit dr de retentie intrucat are ca obiect un bun mobil sau imobil si pt ca in mod indirect
garanteaza creata detinatorului prin presiunea pe care refuzul de a restitui bunul o exercita
asupra celeilalte parti de a si executa propria datorie.
2. pers care detine un bun al altuia efectueaza cheltuieli pt pastrarea bunului sau chiar pt a
impiedica degradarea sau pieirea sa ori sufera prejudicii din cauza bunului respectiv.
In ambele ipoteze, cel care detine bunul poate sa refuze restituirea lui pana cand cealalta parte isi
executa propria obligatie sau pana cand proprietarul bunului plateste cheltuielile cauzate de bun.
Garantia e imperfecta pt ca titularul nu se poate indestula din bunul retinut => cand creditorii
pornesc urmarirea, retentorul nu va putea impiedica urmarirea, dar va putea sa se alature celorlati
creditori pt a se indestula impreuna cu acestia si pe baza pp egalitatii. Solutia e valabila daca toti
creditorii sunt chirografari. Daca insa creditorul urmaritor are un dr de ipoteca asupra bunului care
formeaza obiectul dr de retentie, doar ceea ce ramane dupa ce chirografarul isi satisface creanta.
Imperfect pt ca nu confera un dr perfect de urmarire, ca ipoteca. De ex, daca remite voluntar bunul
catre proprietar sau alta pers, nu va mai putea sa ceara restituirea bunului. Daca e deposedat
involuntar, atunci va putea sa ceara restituirea bunului de la pers care l-a deposedat impotriva
vointei sale, dar si in acest caz restituirea e dependenta de invocarea posesiei de buna-credinta sau a
uzucapiunii de catre persoana care a preluat bunul.
Dr de retentie nu e totusi aplicabil in cateva situatii particulare prevazute in art 2496.

CURS 11

Notiunea de garantie presupune fie multiplicarea garantiei comune a creditorilor, fie inlaturarea
principiului egalitatii creditorilor.

Distingem intre privilegii care sunt cauze de preferinta, in sensul ca, inlaturand principiul egalitatii
creditorilor, ele stabilesc o ordine de executare (ordine de satisfacere a creantelor in cazul in care se
incepe executarea silita a bunurilor debitorului) => se afirma implicit diferenta de ipoteci. Ipotecile
mai intai individualizeaza un anumit bun sau anumite bunuri din patrimoniul unei persoane care
devin obiectul acestei garantii, iar inlaturarea principiului egalitatii creditorilor produce efecte in
legatura cu bunurile care formeaza obiectul ipotecii. In plus, ipoteca, spre deosaebire de privilegii,
confera nu doar un drept de preferinta, ci si un drept de urmarire a bunului in mainile oricui s-ar
gasi.

Privilegiile sunt reglementate de la art. 2333 pana la art. 2342 NCC.


Categorii: privilegii generale si speciale.

Privilegiile generale opereaza asupra intregului patrimoniu al debitorului. Se stabilesc si se exercita


potrivitt reglementarilor din Codul de Procedura Civila. In principal intereseaza art. 864 alin. (3)
CPC. Exista o ordine de preferinta intre creditorii de ordin fiscal, potrivit art. 170 din Codul Fiscal.
Reglementari privind dreptul de preferinta exista si in materia insolventei.

Privilegiile speciale poarta asupra anumitor bunuri mobile. Acestea se aseamana oarecum cu
ipoteca mobiliara, fara a avea insa toate prerogativele acesteia.
CARACTERE

Reglementarea generala a privilegiilor din NCC afirma ca acestea sunt indivizibile, adica ele apasa
asupra intregului activ patrimonial al debitorului, fara a putea fi divizate in raport cu anumite bunuri
din patrimoniu sau in raport cu creanta creditorului.

Intrucat privilegiile sunt legale, sunt intotdeauna prevazute de lege, este firesc ca ele sa fie
opozabile tuturor, fara a fi necesara inscrierea in cartea funciara, cu exceptia cazurilor in care legea
impune o asemenea cerinta.

Regula este ca privilegiile ofera creditorului in favoarea caruia au fost instituite un avantaj chiar in
raport cu creditorii ipotecari, chiar daca drepturile acestora au fost inscrise mai inainte. Daca exista
un concurs intre privilegii, trebuie sa se tina seama de rangul stabilit prin lege. Notiunea de rang
exprima forta juridica a unui privilegiu sau a unei ipoteci, atunci cand exista mai multi creditori
privilegiati sau ipotecari. Daca au rang egal, privilegiile sau ipotecile permit creditorilor care
beneficiaza de ele sa execute in acelasi timp. Daca nu au rang egal, privilegiul sau ipoteca de rang
superior va permite creditorului beneficiar sa se indestuleze din bunurile debitorului inaintea
celorlalti creditori.

Stingerea privilegiilor, de regula, se produce odata cu stingerea creantei garantate.


Privilegiile generale sunt reglementate de regula in Codul de Procedura Civila, Codul de Procedura
Fiscala si reglementarea insolventei. Privilegiile speciale - art. 2339 NCC mentioneaza doua
asemenea privilegii.

art. 2339 lit. a) exceptie: bunul e dobandit pentru exploatarea unei intreprinderi
lit. b) - creditorul se bucura de doua privilegii - dreptul de retentie si privilegiul special

alin. (2) Ex.: vand codul civil, cel care l-a cumparat nu plateste pretul si anterior i-am dat codul in
depozit si a facut cheltuieli in legatura cu el. Are intaietate vanzatorul

Privilegiile speciale se sting si atunci cand se instraineaza, se tranforma sau piere bunul (art. 2340),
pe langa stingerea odata cu stingerea creantei.

Privilegiile vanzatorului apasa in continuare asupra bunului vandut si daca, la randul lui,
cumparatorul nu a primit de la cel care a cumparat pretul si are el insusi un privilegiu, primul
privilegiu are prioritate (art. 2341).

Este posibil sa existe un concurs intre privilegii, pe de o parte, si intre acestea si ipoteci, pe de alta
parte. Solutia e prevazuta la art. 2342. Preferinta depinde de indeplinirea formalitatii de publicitate.

IPOTECA
= fie dreptul real de ipoteca, fie contractul de ipoteca, care este unul dintre izvoarele ipotecii.
Ca drept real, ipoteca are ca obiect fie un bun imobil, fie un bun mobil. Pe aceasta baza distingem
intre ipotecile imobiliare si cele mobiliare. In toate cazurile, dreptul real de ipoteca ofer
creditorului a crui creanta este garantata un drept de urmarire si un drept de preferina. Creditorul
poate mai intai sa urmreasc bunul, iar mai apoi poate sa execute bunul, indestulandu-se cu
preferina in raport cu ceilali creditori.
IPOTECA IMOBILIAR
Privit ca drept real de garantie, are caracter accesoriu in raport cu creanta garantata.
Este indivizibil. Ca si in cazul privilegiilor, ideea de indivizibilitii exprima virtutea
ipotecii de a se ntinde asupra ntregului bun dat in garantie si de a asigura satisfacerea
creanei in ntregul ei.
Ofer creditorului dreptul de urmarire si de preferina
Fiind un drept real, ipoteca este opozabila erga omnes, dar este necesar ndeplinirea
formalitilor de publicitate. Mai mult decat atat, daca vorbim de ipoteca imobiliara, ea nu se
poate naste decat prin nscrierea in cartea funciar.
Are ca obiect un imobil. Exista, totusi, ipoteci asimilate, operaiuni asimilate ipotecii. Art.
2346: clauza de rezerva a proprietaii, pactul de rscumprare, succesiunea de creane. A u
acelasi regim ca ipotecile. Tot in aceasta categorie, intra si contractele care, avand ca efect
constituirea unui drept asupra unui bun in scopul garantrii executarii obligatiei, nu vor fi
opozabile terilor decat daca vor fi nscrise in registrele de publicitate.

Ipoteca se poate naste:


Prin contract - convenional
Din lege legala

Obiectul ipotecii imobiliare


Regula: un imobil. In consecin, ipoteca imobiliar nu poate avea ca obiect universaliti de
bunuri. De asemenea, nu poate avea ca efect un bun afectat de o clauza de inalienabilitate sau de
insesizabilitate.
Excepie: 2351(2) si bunurile inalienabile sau insesizabile pot fi ipotecate, dar numai daca ipoteca
este consimit ca una care poarta asupra unui bun viitor, si numai daca inalienabilitatea sau
insesizabilitatea este convenional.

Daca obiectul ipotecii este un drept de nuda proprietate, in momentul in care se ntregete nuda
proprietate cu celelalte atribute dezmembrate, ipoteca se extinde si asupra acestor atribute.
Observam ca este un beneficiu pentru creditorul ipotecar, garania sa se extinde. A vem o soluie
interesant in situatia in care ipoteca s-a convenit iniial asupra unei cote parti dintr-un drept de
proprietate comuna pe cote-parti. Daca acel coproprietar care si-a ipotecat partea primete bunul fie
in ntregime, fie o parte materiala din bun, ipoteca iniial asupra cotei parti se strmut asupra
bunului sau cotei parti, dar numai in limita valorii cotei parti (subrogatie reala cu titlu particular).
In raport cu regula care spune ca accesoriul urmeaz principalul, ipoteca se extinde nu numai
bunului imobil propriu- zis, ci si asupra bunurilor care il urmeaz. Mai mult decat atat, daca sunt
bunuri mobile care devin accesorii ale bunului imobil, ele vor fi ipotecate impreuna cu imobilul, dar
numai daca a operat accesiunea, in functie de vointa proprietarului.
Inovaia pe care o aduce codul civil in privina ipotecii in general este autonomizarea ipotecii in
raport cu creanta garantata. Autonoma numai prim natura, nu si prin esena. Ca urmare, este
posibila cedarea dreptului de ipoteca sau a rangului ipotecii, separat de creanta garantata. Cedarea
poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. O asemena cesiune se poate face numai cand suma pentru
care creanta este garantata este expres determinata prin actul constitutiv. Este normal sa fie asa,
pentru ca in raport cu aceasta valoare ipoteca va produce efecte la transmitor. In acest fel ipoteca
devine un interes negociabil ca si creanta. Creanta se poate transmite ca si ipoteca, dar este posibil
ca un creditor sa transmit separat creanta si separat ipoteca, sau sa transmit direct ipoteca sau
rangul ei. Asta inseamna ca ipoteca se autolimiteaza, isi pierde caracterul autonom. Influena
codului anglo-saxon. Mai pregnant cand e vorba de ipoteca mobiliar, dar nu este exclus pentru
imobiliar. Cesiunea: act ncheiat in forma scris, parti vor fi creditorul ipotecar, creditorul
cesionar. Fiind vorba de o cesiune, debitorul trebuie sa fie doar notificat.
Drept de urmarire si de preferina: ipoteca produce efecte si in raport cu terii.

Efecte:
Prin prerogativa urmaririi, decurge dreptul creditorului de a urmri bunul in minile oricrei
persoane, iar acest drept nu ar putea sa fie ngrdit decat daca terele persoane au ele nsele drepturi
reale asupra imobilului anterior nscrierii ipotecii creditorului. Daca terii au drepturi reale
ulterioare, creditorul va putea ignora aceste drepturi reale. Cel care dobndete bunul ipotecar,
totusi, pentru a putea scap de urmarire, are posibilitatea sa plteasc pe creditor cu suma pentru
care a fost constituita ipoteca. Cel care a pltit valoarea creanei va avea actiune in regres impotriva
debitorului. Daca persoana care deine bunul nu pltete, iar cel care il urmrete il vinde,
proprietarul are o aciune in regres impotriva vnztorului.

Contractul de ipoteca: intre creditor si persoana care este proprietarul bunului imobil. Creditorul
poate ncheia chiar cu debitorul, dar si cu un tert, dar care nelege in felul acesta sa garanteze
(Cauiune reala). Rezulta ca, pe langa credinele generale, pe fond, pentru orice contract, contractul
de ipoteca trebuie sa mai ndeplineasc doua cerine: cel care constituie ipoteca sa fie proprietar si
sa aiba capacitatea de a dispune de bun.

Drepturile celui care constituie ipoteca:


Nu este in situatia unei indisponibilizri a bunului. Nu e vorba de o deposedare. Are dreptul
sa nstrineze bunul, pentru ca e proprietar.
Constituitorul nu are dreptul sa dispun sau sa deterioreze intenionat, iar uzura care poate sa
intervin in urmarirea folosirii trebuie sa fie normala in raport cu folosirea bunului. Daca se
diminueaz valoarea bunului, creditorul poate sa ceara daune interese, chiar inainte ca sa fie
scadent creanta, dar, la scadent, din valoarea creanei se va scdea valoarea deja cerut de
catre creditor.
Tocmai pentru a se asigura liber circulaie a bunurilor, chiar daca sunt ipotecate, legiuitorul
a stipulat ca este interzis clauza de inalienabilitate in actul de ipoteca. Trebuie sa distingem
intre clauza de inalienabilitate anterioar constituirii ipotecii si clauza pe care creditorul
ipotecar ar include-o chiar in contractul de ipoteca pentru a-l mpiedica pe debitor sa vnd.
Nu numai ca o asemenea clauza este interzis, este considerat nescrisa.

Ipoteca nscuta din lege art. 2386


Prevederi speciale care privesc ipoteca imobiliara, prevederi care se refera in primul rand la
constituirea ipotecii imobiliare si la drepturile si obligaiile partilor. Aceste prevederi au in
vedere ipoteca nscuta din contract.
Imobil conventia va trebui ncheiata in forma solemna, cerina ad solemnitatem.
Cand cel care ncheie ipoteca este persoana juridica, consimmntul la constituirea ipotecii trebuie
sa fie exprimat de cel care reprezinta persoana juridica potrivit actelor statutare sau de cel care a
fost mputernicit de catre cei care au puterile statutare de reprezentare.
Tot pentru ca e vorba de un imobil, contractul de ipoteca trebuie sa fie nscris in carte funciar, iar
efectul constitutiv condiioneaz chiar naterea dreptului de ipoteca. Desigur, pana cand acest efect
constitutiv va opera in fiecare localitate, adm. Teritoriala, nscrierea in cartea funciar va avea efect
de opozabilitate.
Este posibil ca atunci cand se constituie o ipoteca asupra unei universaliti, este posibil sa existe
bunuri imobile. In acest caz, ipoteca nu va produce efecte asupra bunurilor imobile decat atunci
cand va fi nscris fiecare imobil ipotecat in cartea funciar (fiecare imobil are o carte funciara
distincta).
Obiectul ipotecii imobiliare - imobile si toate accesoriile lor.
Art. 2379 adaug ca se pot ipoteca uzufructul asupra imobilului si accesoriilor, cotele parti si
dreptul de superficie. Regimul ipotecii imobiliare se va aplica si ipotecilor care poarta asupra
chiriilor si arenzilor unui bun imobil. Se pot ipoteca si construcii viitoare, da r ipoteca nu va putea fi
nscrisa in cartea funciara decat provizoriu, pana cand va fi terminat construcia, cand va putea fi
fcut nscrierea definitiva.
In functie de obiect, in cartea funciara se va putea nscrie fie ipoteca asupra ntregului imobil, fie
ipoteca asupra cotei parti.
In caz de accesiune, ipoteca asupra imobilului se extinde si asupra lucrrilor autonome. Art 2383
extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului.
Se reia, in privinta ipotecii imobiliare, interdicia clauzelor de inalienabilitate si insesizabilitate in
contractul de ipoteca (nu e vorba de clauza anterioar. O asemenea clauza anterioar are ca efect
imposibilitatea constituirii ipotecii). Mai mult decat atat, creditorul nu poate sa ii impun celui care
constituie ipoteca plata anticipata si imediata la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte
obligatii in masura in care constituitorul ar consimi la o alta garantie asupra aceleiai garantii. Este
ipoteza in care constituitorul ar ncheia un alt contract de ipoteca asupra unui bun deja ipotecat. Se
interzice interzicerea acestui lucru.
Se interzice si antihrez art. 2385 nu mai e vorba de interdicia nstrinrii. Creditorul ncearc
sa ii impun debitorului sa posede tot timpul bunul sau sa isi nsueasc fructele.
Concurs ul intre creditorii ipotecari, atunci cand asupra aceluiai bun au fost constituite mai
multe ipoteci
Rangul ipotecilor rezolva concursul intre creditorii ipotecari. In functie de nscrierea ipotecii in
cartea funciara, ea dobndete un rang in functie de celelalte. Rang superior prima nscrisa. Cel
care are rang superior prioritate fata de cei cu rang inferior. Ipotec ile inscrise in aceeasi zi si
moment vor avea rang egal (se ndestuleaz proporional). Art. 2428
Concurs intre ipoteci mobiliare si ipoteci imobiliare va ave prioritate ipoteca mai intai nscrisa
in registrul de publicitate. Daca nscrierea se face in aceeasi zi, ca avea prioritate ipoteca imobiliara
nscrisa in cartea funciara.
Stingerea ipotecilor imobiliare - art 2428 se sting prin radierea din cartea funciara. Radierea este
cuprins in legea 6/96 si in NCPC
Executarea ipotecilor in general
Regula: in ipoteza in care debitorul nu pltete datoria, creditorul ipotecar poate sa treac la
urmarirea bunului ipotecat. Dreptul de preferina ii permite sa se ndestuleaz din valoarea bunului
ipotecar naintea celorlali creditori care nu au o asemenea garantie.
In toate cazurile, pentru a se porni urmarirea, este nevoie de un titlu executoriu. Dar, in aceasta
privina, contractul de ipoteca este el nsui titlu executoriu, daca este valabil ncheiat. Beneficiu
foarte mare: creditorul nu mai trebuie sa porneasc un proces pentru a obine o hotarre
judectoreasc. Trebuie precizat ca creditorul ipotecat re dreptul de a porni urmarirea pe baza
ipotecii, dar nu obligatia. El are libertatea sa nceap urmarirea bunurilor debitorului in ansamblul
lor, sau sa recurg la orice cale de executare potrivit NCPC. Mai mult decat atat, daca debitorul are
el alte bunuri imobile in patrimoniu, creditorul ar putea sa urmreasc acele bunuri. Condiia este ca
in aceasta situatie, bunurile ipotecate sa nu fie suficiente pentru plata creanei.
Art. 2483 interzice pactul comisoriu
Ceea ce este specific pentru executarea ipotecii imobiliare se afla in NCPC.

Elemente de diferentiere - dpdv teoretic si practic vom avea un regim juridic specific pt RC si pt RD.
i) Dpdv al fundamentului raspunderii:
1. RC- neexecutarea unei obligatii contractuale/incalcarea unei obligatii contractuale
2. RD- ceea ce se incalca este obligatia generala negativa de a nu vatama pe nimeni. Neminem laedere
aceasta obligatie generala negativa se aseamana dar nu se confunda cu obligatia negativa corelativa
drepturilor absolute, printre care si dr reale. Diferenta este ca in acest caz obligatia negativa nu
corespunde unui drept determinat, ci este vorba de fundamentul care explica nasterea obligatiei de
reparare a prejudicului. Vom vedea cand vom discuta despre fapta ilicita, aceasta obligatie generala
negativa de a nu vatama pe nimeni este circumstantiata prin normele dreptului obiectiv, prin anumite
cutume si uzante, fie ca este vorba despre dreptul intern, fie ca este vorba de norme de drept
european, fie ca este vorba despre norme internationale incluse in tratate la care Romania este parte.
Acest specific al obligatie incalcate determina cateva consecinte importante:
a) Daca tertii produc un prejudiciu partilor unui contract, acestia nu vor raspunde contractual, ci
delictual. Partile contractului raspund una fata de alta pe temei contractual in masura in care este
vorba despre incalcarea unei obligatii contractuale. Daca pe parcursul derularii obligatiei
contractuale, o parte a contractului, dincolo de sfera contractului savarseste o fapta ilicita si
prejudiciaza cealalta parte, raspunderea nu va mai fi contractual, ci delictuala.
Are legatura cu ideea de continut al contractului. In functie de stabilirea continutului contractului,
vedem care este intinderea continutului contractului. Dar, stabilind care este intinderea efectelor
contractului, stabilim totodata granita dintre raspunderea contractuala si raspunderea delictuala intre
partile aceluiasi contract.
In art. 1272 se precizeaza ca in legatura cu continutul contractului, el obliga nu doar la ce e expres
mentionat, ci si la toate urmarile pe care practicile3 statornicite intre parti, uzantele, legea sau
echitatea le dau contractului, dupa natura lui.

b) Actiunea in nulitatea unui contract are natura delictuala. Insasi incheierea contractului a incalcat
anumite norme juridice. Din acest caz, modul ilicit in care s-a incheiat contractul intre parti poate sa
imbrace natura delictului civil, fie in legatura cu ambele parti, fie in legatura cu una dintre ele.
Important este ca actiunea in nulitate nu e o actiune contractuala, nu se intemeiaza pe contract, ci pe
incalcarea legii prin incheirea contractului.
Toate clauzele de nulitate- anterioare sau contemporane incheierii contractului, nu ulterioare
incheierii acestuia.

ii) Dpdv al capacitatii cerute pentru a raspunde

Ambele forme presupun vinovatia, dar premiza vinovatiei este capacitatea, care presupune discernamantul.
Sub aspectul capacitatii, in materie contractuala, minorul raspunde de la varsta de
In materie delictuala, nu avem o limita minima a raspunderii. Avem insa 2 prezumtii care sunt instituite in
art. 1366.
1. Prezumtia de neraspundere a minorului pana la 14 ani. Ea poate fi rasturnata.
2. Prezumtia de raspundere a minorului de peste 14 ani. Ea poate fi rasturnata, e relativa.
Minorul poate dovedi ca nu a avut discernamant la data savarsirii faptei.
In legatura cu interzisul judecatoresc, a rezultat ca functioneaza indiferent de varsta, prezumtia de lipsa a
capacitatii. Si in acest caz este relativa in sensul ca si cel pus sub interdictie poate raspunde delictual daca i
se dovedeste discernamantului, vorbim de prezenta pasagera a discernamantului, nu de absenta pasagera a
acestuia.
iii) Dpdv al punerii in intarziere a debitorului
RC e necesara punerea in intarziere a debitorului (uneori e pus de drept, uneori se convine ca nu e necesara
prin acordul partilor)
RD- nu e necesara punerea in intarziere.

iv) Dpdv al clauzelor de neraspundere juridica


RD- nu sunt perminse
RC- de regula permise

v) Vinovatia
Desi se raspunde in ambele cazuri pentru orice forma de vinovatie, intentie sau culpa, totusi modul de
dovedire a vinovatiei este diferita.
RD- nu ne aflam in prezenta asa numitor cauze de raspundere obiectiva. Mereu trebuie sa se faca dovada
formei de vinovatie a debitorului, indiferent daca poarta intentia sau culpa
RC- numai daca este vorba de intentie, creditorul trebuie sa faca dovada vinovatiei debitorului. Altfel, codul
civil instituie o prezumtie de culpa in cazul debitorului. Art 1548
In materie delictuala se raspunde si pt prejudiciul previzibil si pentru cel imprevizibil,
RC- pentru prejudiciu previzibil, iar daca a actionat cu intentie, raspunde si pentru prejudiciul imprevizibil.
Deci, este vorba despre o forma calificata de vinovatie.

CUMULUL RASPUNDERII DELICTUALE CU RASPUNDEREA CIVILA


Prin cumulul RC cu RD am putea intelege optiunea intre RC si RD atunci cand o pers e victima unei
prejudiciu sau ca victima poate sa cumuleze reparea prejudiciului pe temei contractual delictual sau poate sa
combine elementele pentru a raspunde o reparatie a prejudicului.
In realitate, trebuie sa intelegem dreptului de optiune al creditorului, al victimei intre cele 2 temeiuri ale
raspunderii civile. Rezolvarea acestei probleme este data de regula potrivit careia: cat timp sunt intrunite
elementele RC este inlaturata RD. In realitate, victima nu are un drept de optiune intre RC si RD. Problema
optiunii se rezolva in sensul in care nu exista un drept de optiune.
Ca exceptie, se adminite ca, daca delictul civil este si infractiune, iar actiunea in RD se judeca in cazul
procesului penal, atunci victima trebuie sa foloseasca numai temeiul delictual. In acest caz, este inlaturat
temeiul contractual. Nu este vorba despre o inechitate pentru ca victima nu este obligata de regula sa
asocieze actiune RD in actiune penala.
Sunt situatii in care actiunea civila este pornita din oficiu in procesul penal prin derogare de la principiul
dispoznibilitatii. Asa se intampla atunci cand victima este un minor; se porneste din oficiu. Intrucat victima
nu mai poate sa aleaga intre asocierea actiunii civile la actiunea penala si disocierea actiunii civile la actiunea
penala, din motive de echitate, trebuie sa i se dea optiunea de a alege intre temeiul contractual si cel
delictual. O dispozitie procedurala penala care a fost instituita de legiuitor in favoarea minorului nu se poate
transforma intr-o dispozitie care sa-l defavorizeze pe minor in raport cu majorul.