Dezvoltarea craniana

Importanta:

Contine si protejeaza creierul

Contine majoritatea organelor de simt
Contine primele segmente ale aparatelor de import:
o Tub digestiv
o Respirator

Aparitia extremitatii cefalice se supune legilor evolutiei:

1. Legea polarizarii determina aparitia extr cefalice

2. Legea simetriei bilaterale
3. Legea metameriei

Aparitia acestei extr. apare ca o necesitate a orientarii in mediu.

Forma craniului se modifica filogenetic la mamifere primate si om, aceasta modificare fiind determinata
de 3 cauze majore:

1. Modificare tipului de hrana

a. Craniul de la forma alungita la rozatoare si ierbivore, devine rotunjit la carnivor.
2. Actiunea muschilor cranio-motori la trecerea la statiunea bipeda spre primate.
3. Dezvoltarea encefalului. Primate --> telencefalizare. La om frontalizarea, dezvolatarea maxima a
lobilor frontali--> 1500g

Craniul la mamifere<3

1
Fig1

Craniul mamiferelor este format din 3 parti: post, mijl si ant, despartite initial prin 2 fisuri: F post si F ant.

La niv F post se dezvolta placota otica, care imparte fisura post in 2 fisuri: prootica si opistotica. Aceste
fisuri traversate de vase si nervi se vor transforma in fisuri ( canale ) sau orificii dupa cum urmeaza :

Fig 2

Dezvolatarea la om
3 etape:

1. Primordial membranos = desmocraniu

2. Primordial cartilaginos = condrocraniu
3. Craniul osos definitiv

Desmocraniu:

Se dezvolta incepand cu sapt 5-6 din mezenchimul axial cefalic care insoteste cranial superior
notocordul. Acesta inconjoara veziculele cefalice in jurul carora formeaza 2 paturi
o Interna --> meningele cerebrale
o Externa --> craniul osos

Condrocraniu

Apare din sapt 7 prin aparitia de centri de condrificare doar la baza craniului. Restul
desmocraniului(coresp calotei craniene) se va osifica direct. Deci, baza craniului se formeaza din
desmo si condrocraniu iar calota craniana se formeaza din desmocraniu direct.

2
Dezvoltarea bazei craniului (condrocraniu)
Format din 2 parti:

Parte post = parte cordala (paleocraniu)

Parte ant = precordala (neocraniu)

Paleocraniu

Se dezv din mezenchimul axial cefalic in care apar 2 bare cartilaginoase numite cartilaje
paracordale. Acestea se unesc anterior si formeaza:
o Bazioccipital --> proces bazilar occipital
Partile laterale formeaza exooccipatelele --> mase laterale occipitale
Posterior se unesc din nou --> supraocciptalele ---> scoama occipitala dar nu toata, inf de linia
nucala superioara

Fig 4

Neocraniu (precordala)

o Se formeaza din 2 bare cartilaginoase numite hipofizare sau trabeculare Ratkei. Acestea se
unesc pastrand central un reces = viitoare fosa hipofizara
o Cartilajele trabeculare trimit 2 prelungiri
o Una laterala = alisfenoidul --> aripa mare sfenoidala
o Una anterioara = orbitosfenoidul --> aripa mica sfenoidala

3
Dezv Calotei craniene:
Se formeaza prin osificare de membrana prin aparitia a 4 centre de osificare directa simetrice : frontal,
parietal, temporal(scuama temporalului), centrul occipital(form scuama osului occipital sup de linia
nucala sup)

Acesti centri de osificare cresc in suprafata cu tendinta de unire intre ei. La locul lor de unire se vor
forma suturi si fontanele

Fig 5

La nastere cap neurocraniului reprez 20% capacitate maxima

La 4 ani capacitatea eate 80%

La 18 ani capacitatea este maxima

Capacitatea craniana creste prin 3 modalitati:

1. Bazala a bazei craniului asigura crestere antero-posterioara prin depunere de tesut osos
inter presf Bazi sf- Baz Occ
2. Capsulara specifica calotei craniene asigura crestere in sens antero post si transversal prin
depunere de tesut osos la nivelul suturilor
3. Prin rezorbtie osoasa de pe fata int a neurocraniului si depunere pe fata ext.

4
Curs 2 - Dezvoltarea fetei
3 faze : piscina, amfibiana si mamifera

Faza piscina
Se petrece in sapt 5. In aceasta saptamana gura primitiva (stomodeum) este delimitata astfel:

Sup Mugure frontonazal

Inf primul arc branhial (mandibular)
Lat mugurii maxilari

Fig 1

Paramedian pe mugurele frontonazal apar 2 diferentieri placote olfactive. Acestea se afunda

posterior devenind fose si santuri olfactive. Ulterior in jurul acestor placote olfactive se diferentiaza
mugurii nazala medial si laterali.

Mugurele nazal lateral este despartit de mugurele maxilar printr-un sant: santul nazo- lacrimal.

Mugurii nazali mediali sunt despartiti prin aria triunghiulara ( marcheaza sfarsitul acestei faze)

Fig 2

La sfarsitul acestei etape mugurii fetei sunt despartiti prin santuri.

Faza Amfibiana sapt 6-7

In sapt a 8-a fata o sa aiba aspect general uman

1. Mugurii maxilari cresc trecand pe sub mugurii nazali laterali si impingandu-i pe cei mediali spre
linia mediana
2. Mugurii nazali mediali se unesc si dispare aria triunghiulara
3. Mugurii maxilari se unesc de asemenea cu mugurii nazali laterali, disparand astfel santurile
nazo-lacrimale
4. Mugurele nazal medial trimite o prelungire inferioara numita proces globos ce se va uni cu
mugurele nazal lateral. In acest mod fosa si santul olfactiv devin sac olfactiv. Acesta va prezenta
o comunicare ant = narina primitiva, posterior fiind inchis sacul olfactiv de un dop epitelial =
membrana nazofaringiana. Aceasta se resoarbe --> Choana primitiva

Fig 3

Faza de mamifer
Disparitia santurilor dintre mugurii faciali
Ochii se frontalizeaza
Buzele se separa de gingii

5
 Fosele nazale sunt despartite initial de cavitatea bucala prin mugurii nazali mediali(procese
globoase) Separarea completa va fi facuta in sapt 12 (sex masculin) resp sapt 14 (fem) prin
aparitia palatului dur.
In sapt 8 mugurii maxilari trimit prelungiri mediale = procese palatine. Acestea cresc in suprafata
cu tendinta la unire, inclusiv derivate din procesele globoase (osul incisiv)

Fig 4

In jurul foselor nazale apar cavitati pneumatice numite sinusuri paranazale. Primul care apare in
luna 3 este sinusul maxilar. In luna 5 celulele etmoidale. In luna 5 dupa nastere apare sinusul sfenodal si
la 5 ani sinusul frontal

Derivatele mugurilor fetei

1. O parte a osului frontal

2. Oasele nazale cu parti moi adiacente

Derivate muguri nazali mediali:

Sept nazal

Os incisiv

Filtrul, tuberculul si frenul buzei sup

Derivate muguri nazali laterali

Proces frontal os, os lacrimal, masa laterala etmoidala, cartilaj alar (aripii nazale)

Derivate muguri maxilari

Os maxilar, cornet nazal inferior, os palatin, palat dur mai putin os incisiv cu parti moi adiacente

Malformatii:
Aprosopia (lipsa fetei)
Coloboma = sant nazo-lacrimal nu se inchide si lacrimile se scurg pe obraz
Cheiloskizis = buza de iepure asimetrica ( depicatura paramediana a buzei sup) prin
o Lipsa fuziunii dintre mugure maxilar si mugure nazal medial
Skizocefalia
o Adevarata buza de iepure despicatura mediana a buzei sup prin lipsa de fuziune a
mugurilor mediani
o Sindrom Mohr malformatii cerebrale asociate
Palatoskizis = gura de lup
o Despicatura a palatului dur
Rhinoskizis
o Muguri nazali mediali nu se unesc

6
 Proboscis lateral
o Piramida nazal sub forme de trompa pe o parte
Ciclopia defect complex cu suprapunerea placotelor optice
Micro/macro stoma
Micrognatism mandibula

Factori de risc in timpul sarcinii hipervitaminoza A, cortizol

Curs 3 regiunea branhiala

Reprezinta faringele primitiv, este temporara si participa la formarea urechii externe si medii,
limbii, timusului, unele glande cu secretie interna si faringelui definitiv.

Delimitare:

Stomodeum sup

Proeminenta cardiaca inf.

Pana la aparitia acestei regiuni embrionul omun nu are gat

Fig 1

7
 In sapt 4 pe fata anterolat a capului embrionar apar 4 santuri = pungi branhiale externe
(ectodermale). Ele sunt mai evidente anterior, mai sterse posterio, sunt paralele intre ele si sunt
determinate de aparitia pe fata interna a 4 pana la 6 santuri= pungi branhiala interne= endodermale.

Intre pungile branhiale si delimitate de ele se gasesc arcurile branhiale.

Fiecare arc branhial prezinta 1 cartilaj prorpiu, 1 ax mezenchimal, 1 vas si un nerv propriu.

Aceasta regiune evolueaza sub influenta materialelor cu origine in crestele neurale care
migreaza in aceasta regiune --> ectomezenchim

Fig 2

Derivatele pungilor branhiale externe

Din cele 4 pungi vizibile, pungile 2,3,4 se detasesaza de extodermul de invelis formand
intermediar sinus cervical--> vezicula cervicala, care in mod normal se resoarbe.

Punga branhiala externa 1 duce la formarea epiteliului( epidermei) meatului acustic extern si a
timpanului

Fig 3

Derivate pungi branhiale interne

Punga 1 se alungeste formand canal tubo-timpanic din care deriva epiteliile(mucoase) care
acopera tuba auditiva Eustachio, urechea medie si antrumul mastoidian.

Punga 2 devine fosa tonsilara. La acest nivel se formeaza prin aflux de tesut limfoid
tonsila(amigdala) palatina.

Punga 3 se alungeste caudal trecand lateral de pungile 4-5. Se va numi canal timo-faringian.
Acest canal are 2 prelungiri, anterioara si posterioara. Prelungirea ant formeaza primodiul timusului.
Acesta se detaseaza de origine, se ancoreaza de pericard si coboara spre torace superior.

In sapt 7-8 cei 2 muguri timici se unesc. In luna a treia timusul este populat de limfocite tip T.
Timusul are o perioada de crestere pana la 7 ani ( ajunge la o greutate max 30g) dupa care stagneaza
pana 14 ani si apoi involueaza.

Prelungirea posterioara formeaza primordiul glandei paratiroide inferioare. Acest primordiu se

detaseaza de origine si trece pe marginea inferioara a mugurelui tiroidian.

Pungile 4,5 au deschidere comuna = canal faringo-branhial

Punga 4 --> primordiul paratiroidian superior --> trece la marg sup a lobului tiroidian

Punga 5 --> corp ultimo branhial care se fragmenteaza, invadeaza tiroida formand celulele
parafoliculare de tip C(secreta CT)

8
Derivate arcuri branhiale
Arcul 1 (mandibular). Din el deriva:

Mandibula
Ciocan, nicovala
Muschii masticatori
Nervul trigemen, partea lui mandibulara

Arcul 2 (hioidian)

Coarne mici si parte sup corp hioid

Scarita(fara talpa)
Muschii mimicii
Nervul facial 7

Arcul 3

Coarne mari si parte inf corp hioid

M stilofaringian
Nervul 9 (glosofaringian)

Arcul 4:

Cartilajul tiroid
Muschi constrictor sup al faringelui
Cricotiroidian
Nervul laringeu superior din vag

Arcul 5:

Cartilaj cricoid
Cartilaje corniculate, cuneiforme si aritenoide
M constrictor mijlociu si inf ai faringelui + restul m laringelui
Nerv laringeu inferior din laringeu recurent din vag

Fig 4

Camp mezobranhial si derivatele lui

Partea sup a faringelui primitiv la limita dintre acesta si stomodeum se numeste camp
mezobranhial. Derivatele acestui camp mezobranhial sunt:

Limba
Epiglota

9
 Glanda tiroida

Fig 5

Dezvoltarea limbii
Limba are 2 parti: parte orala (corpul limbii) si parte faringiana (radacina limbii). Dezvoltarea
limbii incepe in sapt 6. Corpul limbii se formeaza din tubercul impar ce se uneste cu 2 proeminente
linguale, derivate alea arcului 1. Pana la unirea celor 2 proeminente limba ramane bifida. Pt o perioada
scurta radacina limbii este formata de copola. Din sapt a opta aceasta va fi acoperita treptat de
eminenta hipobranhiala care in final va forma singura radacina.

Fig 7

Muschii limbii cu origine din ultimele 3-4 somite occipitale. In sapt a 9-a apar mugurii

Anomalii:

Aglosia
Micro/macroglosia
Anchiloglosia (fren lingual lung)
Limba bifida

Dezvoltarea glandei tiroide

Incepe in ziua 24 de la nivelul foramen cecum. Epiteliul endodermal de la acest nivel prolifereaza
caudal formand canal tireoglos. Acesta isi pierde lumenul, se desprinde de locul de origine devenind
diverticul tiroidian.

Diverticul tiroidian gliseaza anterior de laringe si trahee spre finele lunei a 2-a ocupand pozitia
definitiva. Acesta sta la originea foliculilor tiroidieni care incep secretia de tiroxina in luna a treia.

Capsula si septurile conjuctive au origine mezenchimala.

Fig 6

Cap si gat barem

Platysma cu lama superficiala a fasciei cervicale
Vene jugulare ext.
A subclavie
Vena subclavie
A vertebrala
Trunchi tireocervical
A tiroidiana inf
A transversa a gatului
A suprascapulara

10
 A carotida comuna
V jugulara interna
N Vag
N frenic
A carotida externa si int
o Tiroidiana sup
o Linguala
o Faciala
o Temporala sup
o Maxilara
SCM, supra/infrahioidieni, scaleni
Trunchiuri plex brahial

11
Curs 4
Conf

2 proeminente:

Torus tubar ( determinat de partea cartilaginoasa a tubei)

Torus levatorului (determinat de muschiul ridicator al valului palatin)

Din dreptul acestui ostiu pleaca 2 plici mucoase

- Ant plica salpingo-palatina

- Post plica salpingo-faringiana

In submucoasa faringiana se gaseste tesut limfoid aranjat in foliculi. Acestia formeaza

tonsilele(amigdalele).

12
In jurul ostiului tubei se gaseste tonsila tubara.

Pe peretele superior al nazofaringelui se gaseste tonsila faringiana.

Dpdv practic nazofaringele este implicat in

- faringite care se complica datorita comunicarii cu urechea medie, cu otita media sau
otomastoidita.(la copii tuba auditiva este mai larga, mai scurta si mai orizontalizata
- vegetatii limfoide?, hipertrofii ale tonsilelor de la acest nivel care obstrueaza coanele(calea
respiratorie)
- tumori

Bucofaringe
Comunicare ant prin gatlej (istmum faucium) cu cavitatea bucala

Intre nazo si bucofaringe se gaseste valul palatin ce prezinta o prelungire inf mediana = lueta. De
la baza acesteia coboara 2 plici mucoase:

- Ant = arc palatoglos

- Post = arc palatofaringian

Intre cele 2 arcuri se delimiteaza un spatiu = fosa tonsilara. Aceasta este ocupata partial de tonsila
palatina.

Importanta practica. Prin examen direct clinic prin cavitatea bucala

Laringofaringe
Comunica ant prin orificiull laringian cu laringele. Acesta este delimitat anterolateral de epiglota
si pliciile ariei epilglotice.

Intre epiglota si dradacina limbii se gasesc 3 plici mucoase glosoepiglotice, una mediana si 2
laterale.Intre acestea se delimiteaza 2 spatii numite balecule.

Pe peretele lateral se gaseste un sant reces piriform. Acesta este traversat de o plica mucoasa
ridicata de n laringeu superior. Singura plica mucoasa ridicata de un nerv

Examinarea se face prin laringoscopie

Structura faringelui

Are 3 tunici: mucoasa, submucoasa si musculara.

Tunica mucoasa este de tip respirator la nvelul nazofaringelui si de tip digestiv in rest. Mucoasa este
bine vascularizata, de culoare rosie

13
Submucoasa se prezinta sub forma unei membrane firbroase = aponevorza intrafaringiana, mai groasa
in partea sup unde se numeste membrana faringobazilara . Aceste structuri asigura insertiile musculare
ale faringelui.

Tunica musculara- este formata din muschi constrictori, sup,mijl,inf, care prin contractie ingusteaza
cavitatea faringelui, micsoreaza comunicarile cu exceptia comunicarii cu esofagul spre care este impins
bolul alimentar

Muschi dilatatori: stilofaringian si palatofaringian care pirn contractie dilata si reconfigureaza

cavitatea faringelui.

Muschi val palatin:

- Tensor al valului palatin

Raporturi faringe
Raporturi posterioare:

-coloana vertebrala cervicala acoperita de lig long ant si muschi prevertebrali si lama fasciala
prevert,

Spatiul delimitat = retrofaringian si este ocupat de tesut conjunctiv adipos, plexuri venoase si gg
limfatici. In acest spatiu se pot forma abcese care pot migra inf pana in mediastin.

Rap laterale:

- Nazo si bucofaringele delimiteaza impreuna cu ramura mandibulei acoperita pe fata int de m

pterigoidieni un spatiu = laterofaringian (maxilofaringian)

Spatiul laterofaringian:

Acest spatiu este impartit de diafragma stiliana intr-un spatiu retro si prestilian. Diafragma
stiliana este formata din 4 muschi si 2 ligamente:

- Pantece post digastric

- Stilohoidian
- Stiloglos
- Stilofaringian
- Lig stilohioidian si lig stilomandibular

Spatiul retrostilian contine:

- Art carotida interna

- V jugulara int
- N 9,10,11,12
- Lant simpatic cervical gg simpatic cerv sup

14
 - N vag se gaseste imrpreuna cu vasele in interiul tecii carotice in timp ce restul elementelor
nervoase se gasesc in afara.

Spatiul prestilian contine:

- A faringiana palatina ascendenta

- GG otic
- Nerv coarda timpanului

Semnificatii practive spatiu retrostilian

Acest spatiu poate fi invadat in afectiuni tumorale ale nazo si bucofaringelui sau afectiuni
inflamatorii/tumorale ale glandei parotide

Spatiul prestilian prezenta arterelor face posibila lezarea lor in amidalectomii brutale.

Laringofarince raporturi laterale:

- Lateral mvn al gastului si varfuru lobi tiroidiiaeni.

Curs 5 Laringele
Este organ cavitar, musculofibrocartilaginos apartinand cailor respiratoare inferioare ( in partea lor
superiora).

2 functii esentiale:

Respiratorie si de protectie a cailor respiratorii inferioare. Prezinta un aparat sfincterian propriu

care impiedica patrunderea corpilor straini in caile aeriene.
Fonatorie

Interivne in acte fiziologice precum deglutitie , tuse, expectorat, dar si acte care tin de cavitatea
abdominala: defecatie, nastere

15
Configuratia interna a laringelui.
Se intinde intre additus laringis si primul inel traheal (intre C3-c4 pana la C5-C7)

Pe peretele lateral laringian exista 2 plici mucoase, 2 superioare = plici vestibulare(ventriculare).

Intre aceste 2 perechi de plici se delimiteaza un orificiu = orif vestibular (rima vestibuli). Inferior de
acestea mai sunt 2 perechi de plici:

- Plici glotice sau vocale ce delimiteaza un orificiu = glota (rima glotidis) Aceste plici impart
laringele in 3 etaje:
o Superior = vestibulul laringian
o Mijlociu ventricul
o Inferior= infraglotic fig 1

Structura laringelui
Format din mucoasa, submucoasa un schelet cartilaginos si musculara.

Mucoasa formata din epiteliu de tip respirator(pseudostratificat cilindric ciliat, miscarile lor sunt
sincrone catre caile aeriene superioare)

Submucoasa are o structura preponderent fibroasa sub forma a 2 membrane tronconice, una
superioara membrana patrata cvandragulara si una inf conul elastic

Marginele inf ale membranei patrate formeaza ligamentele vestibulare din grosimea plicilor
omonime vestibulare. Marg superioare ale conului elastic formeaza ligamentele vocale care impreuna cu
muschii vocali determina, ridica plicile vocale.

La nivelul submucoasei ventriculului laringian tesutul limfoid formeaza tonsila laringiana.

Scheletul cartilaginos al laringelui. Este format din 3 cartilaje nepereche ( tiroid, cricoid si
epiglota) si 3 cartilaje perechi ( aritenoide, corniculate si cuneiforme)

Cartilajulo tiroid are forma unei carti deschise posterior si este format din 2 lame
cartilaginoase, dreapta si stanga unite anterior. Determina mai ales la barbati o proeminenta mediana =
proeminenta laringiana (marul lui Adam) Fig 2

Cartilajul cricoid forma de inel cu pecete. Prezinta un arc anterior si o lama posterior. Pe
marginea superioara a lamei cricoidiene se gasesc 2 fete articulare: cricoaritenoide. Aceste au forma
ovalara iar in sectiune se prezinta sub forma unui semicilindru.

Epiglota forma unei frunze prezentand 2 elemente: lama epiglotei si petiolul (pediculul)
epiglotic

Cartilajele perechi:

Aritenoide sunt cele mai mari cartilaje perechi. Se gasesc pe marginea sup a lamei cricoidiene. Au
forma de piramda triunghiulara neregulata prezentand: baza inf prezinta fata articulara concav

16
cilindrica corespunzatoare fetei articulare de pe lama cricoidiana. Varful orientat sup se articuleaza cu
cartilajul corniculat. Cartilajul prezinta 2 prelungiri:

- Una anteromediala = proces vocal care da insertie ligamentului si muschiului vocal

- Una postero lat = proces muscular da insertie celorlalti muschi ai laringelui

Aceste cartilaje sunt unite prin articulatii, membrane si ligamente fibroase. Articulatiile sunt:
cricotiroidiana intre lama cartilajlui cricoid si coarne inf tiroidiene.

Muschii laringelui
Se impart in 2 grupuri: extrinseci si intrinseci.
- Extriinseci muschiul cricotrioidian- are 2 parti pars recta si pars oblica. Prin contractie
lama cricoidiana impreuna cu cartilajele aritenoide basculeaza posterior astfel incat
plicile vocale sunt puse in tensiune si orificiul glotic se ingusteaza. Este inervat de
ramura externa a n laringeu superior. Restul muschilor sunt inervat de n laringeu
recurent.

Intrinseci inervati de n laringeu recurent(laringeu inf)

1. Muschi abductori sau dilatatori ai glotei

a. M cricoaritenoidian posterior. Prin insertia pe procesul muscular acesta este tras spre
medial astfel incat procesul vocal se roteste spre lateral iar orificiul glotic se dilata
2. Adductori = constrictori. M cricoaritenoidian lateral, aritenoidieni transversal si oblic + m
tireoepiglotic, ariepiglotic si m tiroarietenodian extern si intern (cel extern = vocal)

In functie de contractiile muschilor laringelui coloana de aer determina anumite caractere ale sunetelor

- Intensitatea data de amplitudinea miscarilor pliciloar vocale

- Tonalitate data de frecvanta ---||------
- Timmbrul dat de camerele de rezonanta din jur = cavitatea laringelui fose si sinusuri
paranazale.

Curs 6 Aparatul masticator

Functiile:

Maticatie
Formarea bolului alimentar
Deglutitie
Fizionomie
Respiratie (orala)
Fonatie. Limbajul articulat

17
Alcatuire

- O parte pasiva reprezentata de oasele fetei = viscerocraniu, articulatia

temporomandibulara si dinti
- O parte activa muschii masticatori, mimicii si limba

Articulatia temporomandibulara
Cea mai evoluata si cea mai des folosita articulatie din organismul uman.

Implicata in masticatie ~ 2h masticatie / zi si ~ 10h somn

1) Prezinta un aparat neuromotor prorpriu cu inervatie fina atat senzitiva ( nr mare de fusuri
neuromusculare) cat si motorie (unitati motorii mici)
2) Este singura articulatie din organism unde intalnesc 2 fete articulare convexe: tuberculul
articular si condilul mandibulei
3) La om in aceasta articulatie se executa 3 cupluri de miscari caracteristice mamiferelor pe scara
filogenetica:
a. Miscarea anteductie/retroductie (rozatoarelor)
b. Miscar de lateralitate (ierbivore rumegat)
c. Ridicare/coborare mandibula carnivore

Anatomie
Dupa Strasser aceasta articulatie este sinoviala, bicapsulara, bicondiliana si monokinetica (orice
miscare dintr-o articulatie se transmite si celeilalte).

Fetele articulare:

- Din baza craniului

o Partea ant fosa mandibulara(preglasseriana)
o Tubercul articular (versantul posterior)
Aceste fete sunt concav-convexe
- Condilul mandibulei convex

Aceste fete articulare au diametrul transvers mai mare decat cel sagital. Axele acestor fete
articulare sunt oblice si se intersecteaza anterior de GOM.

Fetele sunt incongruente. Ea este completata de un disc articular cu o fata superiora convex-
concava si o fata inferioara exclusiv concava. Discul este mai gros periferic si subtire
central(pana la disparitie). La circumferinta discului adera capsula fibroasa

Mijloacele de unire.

o Capsula fibroasa- Are forma tronconica cu baza mare sup; adera la disc. Este mai
groasa posterior impiedicand astfel luxatia mandibulei
o Ligamentele:
Medial si lateral ingrosari ale capsulei pe cele 2 fete

18
 Ligamente la distanta

Biomecanica
Miscarea verticala de ridicare/coborare a mandibulei.

Coborarea mandibulei

- Se executa in 2 timpi
Primul timp se caracterizeaza printr-o miscare de alunecare spre ant=anteductie
a discului si condilului mandibular. Aceasta miscare este realizata prin contractia
bilaterala a m pterigoidieni laterali
Timpul doi se caracterizeaza prin rotirea spre posterior a mandibulei si implicit a
condilului mandibulei pe fata inf a discului.
- Agenti motori:
Suprahioidieni : digastric, mili si genihioidian

Ridicarea mandibulei asigurata prin contractia bilaterala a m maseteri, pterigoidieni medial si

temporali. Prin contractia acestor muschi se asigura o forta de masticatie fiziologic necesara.

Miscarea de lateralitate. Maruntirea bolului alimentar. Articulatia de partea careia se asigura la un

moment dat masticatia nu executa miscari iar condilul se numeste condil de masticatie. Articulatia de
parte opusa prezinta condilul de balans care executa miscari alternative de lateralizare dreapta stanga.

Condilul de balans este mobilizat prin contractia pterigoidian lateral de aceeasi parte. In
articulatia cu condil de masticatie se executa contractia ale celorlalti muschi masticatori ce dezvolta
forta de masticatie fizilogic necesara.

Miscarea anteductie/retroductie

Anteductia pterigoidieni lat.

Retroductia fibrele posterioare, aproape orizontale ale m temporali

Muschi masticatori
Caracteristici generale:

- Derivati ai arcului 1
- Inervati de nervul mandibular al trigemenului
- Au origine pe baza craniului, pe craniu si insertia pe mandibula
- Au structura speciala: muschi multipenati = maseter si pterigoidian medial si bipenati
temporal si m cu fibre paralele pterigoidian lateral

Muschii penati prezinta lame aponevrotice intermediare ce impart muchiul in mai multe corpuri
musculare marind astfel sectiunea fiziologica a muschiului.

19
Contractia muschilor masticatori determina o forta de masticatie care poate fi:

- Forta de masticatie teoretic posibila sectiunea fiziologica * 10 kg forta. Dupa

Schumacher 400 sau dupa ... 200
- Forta de masticatie practic posibila functie de structurile aparatului masticator si
prezenta receptorilor de durere
- F de masticatie fiziologic necesara adaptata tipului de hrana

Muschiul maseter

Este muschi multipenat 5 lame aponevrotice. Are o sectiune fiziologica de 2,75 cm patrati
drept pt care forta de contractie teoretica este ~ 27-29 kg. Din aceasta forta cea mai mare parte este
folosita pt ridicare mandibulei, o parte miscarea de anteductie si cea mai mica parte miscarea de
lateralitate

M pterigoidian medial

6 lame aponevrotice. SF 1,5 cm patrati drept pt care foarte de masticatie teoretic posibila este
15-16 kg. Din aceasta forta cea mai mare parte este folosita pt ridicarea mandibulei, o parte pt
lateralizare si cea mai mica parte pt anteductie.

M temporal

M bipenat cu o sg lama aponevrotica. Fibrele lui formeaza 3 grupuri cu directii diferite. Fibrele
ant fac 10 grade cu verticala, cele mijlocii sunt verticale iar cele post 90% = aproape orizontale.

SF = 3,5 cm patrati. F de masticatie teoretic posibila = 35-37. Forta se descompune in ordine pt:
ridicare mandibulei, retroductie, anteductie

M pterigoidian lateral este singurul muschi masticator cu fibre paralele. SF = SA = 1,5cm Forta de
masticatie teoretica = 15 kg. Cea mai mare parte din aceasta forta este folosita in anteductie

Curs 7 Dintii

Dintii apartin partii pasive din aparatul masticator.

Intervin in:

o Maticatie

20
 o Limbaj articulat

Originea embriologica:

- Smaltul origine ectodermala

- Restul : dentina, cement, pulpa dentara
Clasic origine mezodermala
Moderna ectomezenchim

Dintii se caracterizeaza prin 3 tipuri de caracteristici:

Generale

De grup

Individuale

Se ocupa cu studiul acestor caractere : antropologia, stoma si medicina legala.

Caracterele generale:

Dintele este format din 3 parti:

Radacina

Coroana

Col

Radacina

-este partea dintelui din alveola dentara cu care aceasta se articuleaza prin gonfoza

Prezinta canalul radacinii dintelui care incepe la nivelul apexului radacinii. Prin acest canal patrunde
manunchiul vasculonervos al dintelui

Radacina poate fi:

- Radacina anatomica (partea dintelui acoperita de cement)

- Radacina clinica ( partea dintelui sub nivelul gingiei)

Coroana:

Este partea vizibila a dintelui cu forme diferite. Este si ea de 2 tipuri:

Anatomica= partea dintelui acoperita de smalt

Clinica- partea vizibila a dintelui

21
Preazinta mai multe fete.

- Fata ocluzala are forme diferite:

Incisivi = muchie
Canini = varf
Premolari si molari = forma poligonala. La acestia fata ocluzala prezinta o serie
de cuspizi cu santuri

Colul dintelui este partea dintelui corespunzatoare gingiei sau locul unde smaltul acopera cementul.

Structura dintelui.

Este organizata in jurul cavitatii dintelui = cavitate pulpara si canalului radacinii dintelui. Cavitatea
pulpara este ocupata de un tesut conjunctiv, vase si nervi. Aceasta cavitate este inextensibila, drept pt
care inflamatia continutului (pulpita) este dureroasa (durere pulsatila)

Dentina reprezinta principala structura a dintelui. Este un tesut osos format din fibre conjunctive, celule
(odontoblaste) si substanta fundamentala. Prezinta sensibiliatate datorita terminatiilor nervoase care
ajung in vecintatea odontoblastelor.

Primul semn in debutul unei carii dentare este cresterea sensibilitatii pana la durere la lichidele calde/
reci sau la presiune. Acest lucru presupune alterarea smaltului de deasupra

Smaltul

Este tesutul osos cel mai dur din oraganismul viu. Acopera coroana anatomica. Grosime 0,5-
2mm , grosime mai mare la nivelul molarilor. Este o structura acelulara in care predomina substantele
minerale = 96% structura.

Superificial reprezinta o densificare = cuticula dentis. Rezista la presiuni mari dar este casant

Cementul

Este un tesut osos mai moale format din fibre, cementoblaste si subst fundamentala. La nivelul
colului dintelui cementul este acoperit in mod normal de smalt

Periodont

Repreezinta totalitatea struct dintre radacina dintelui si peretii alveolei dentare. Aceste structuri
sunt vase de sange, nervi, receptro de presiune si ligamentele alveolo dentare.

Ligamentele alveolo dentare sunt asezata la 3 niveluri cu directii diferite:

- La nivelul colului cu fibre circulare

- Apex radacina fibre radiare
- Radacinii oblice

22
Presiunea pe os = osteolitica

Tractiunea pe os = osteogenetica drept pt care fibrele oblice alveolodentare transforma presiunea pe

dinte in tractiune pe peretii alveolei. In acest mod periodontiu are rol in

- nutritia dintelui epulpat

- Asigura un grad minim de mobilitate
- Fixarea dintelui in alveole

Afectarea periodontului = parodontoza. Dintele sanatos cade din alveola

Ocluzia dentara

Ocluzia fizilogica este prin juxtapunerea arcadelor dentare in sensul in care arcada sup
depaseste usor in exterior arcada inf = psalidodontie. In aceasta fiecare dinte vuine in contact cu 2 dinti
de pe arcada opusa:

- 1 antagonist principal = dintele cu acelas nurmar

- 1 antagonist secundar = dintele vecin

Exceptie : incisivul central inferior si molarul 3 sup

Dintele cu antagonistii lui formeaza un tertzet articular. In timpul masticatiei presiunea dezvoltata de
fortele de masticatie este exercitata pe dintele corespunzator ca numar de pe arcada opusa si dintii
vecini lui. Din acest motiv dupa edentatie spatiul ramas intre dinti ( trema) tinde sa se micoreze, facand
imposibila reimplantarea unui dinte fiziologic.

Trema cea mai des intalnita este strungareata. Apare datorita imlantarii mai joase al fraului
lingual superior.

Alte tipuri de ocluzii dentare.

- Progenia = ocluzie inversa

- Stegodontia = arcada sup depaseste mult ant arcada inf.
- Labiodontia = arcadele se suprapun
- Hiatodontie = caninii se suprapun

Formule dentare:

Difiodonta = 2 generatii

- O dentitie temporara= dintii de lapte = deciduala.

- Permanenta = adult

Dentitia deciduala

Exista un mic decalaj. Dintii de pe arcada inferiora au un mic avans. Ordinea:

23
 - Incisivii 6-12 luni
- Molar 16-20
- Canini 16-20 luni
- Molar 2 20-30 luni

Caderea dintilor de lapte (6-12 ani ) In ordinea in care au aparut (incisivii 6-8 ani, premolar 10 ani, molar
10-12 ani)

Dentitia permanenta.

Primul care apare este molarul 1, apare pe spatiu gol 6-7 ani. Aftere that incisivii 7-8 ani. After
that premolarii 1 8-9 ani, caninii 9-10 ani, pm 2 11-12 ani, molar 2 14 ani si molarul 3 (if ?) 18-25 ani.

Anomalii:

De structura

De forma: coroana cat si radacina dintelui

De volum: micro/macro dontie

De pozitie sau de directie a eruptiei dintilor:

Anomalii de moment al eruptiei.

24
Curs 8 Topografie

Reg temporala
Delimitare

o Sup linie temporale

o Inf arc zigomatic

Comunicari

- Inf cu reg infratemporala prin spatiul delimitat de arcul zigomatic.

Continut stratigrafie:

- Regiunea este traversata de MVN temporal superficial(prin tesut subcutanat)

- Vase si nervi temporali profunzi intre m temporal si plan osos

Implicatii practice:

- Descoperire si ligatura art temporara superficiala prin incizie verticala, ant. de tragus

Reg infratemporala
Delimitare:

- Sup. Fata infratemporala aripa mare sfenoidala

- Tuberozitate maxilara
- Lat- plan sagital ce corespunde arcului zigomatic si incizurii mandibulei
- Medial lama lat proces pterigoid

Comunicari: -multiple:

- Post si inf, comunicari largi cu reg parotideo maseterina si spatiul maxilofaringian

- Sup: reg temporala si cu fosa craniana mijlocie prin g. Ovala si spinoasa
- Ant. FOI cu orbita si canal infraorbital cu reg infraorbitala

Continut:

- M pterigoidieni
- Temporal la insertie
- A. Maxilara cu maj ramurilor
- Nv mandibular, coarda timpanului

Implicatii practice:

25
 - Este ocupata de tesut adipos, este lipsita de pereti despartitori (septuri) ceea ce face
posibila invaziile locale dinspre aceasta regiune sau inspre ea( sp. Laterofaringian, reg
paritedeomaseterina sau orbita)
- Inflamatii

Reg PM:
Este o proiectie de suprafata intrun spatiu patrulater a unei regiuni complexe cu urmatoare delimitare:

- Sup linie orizontala ce corespunde incizurii mandibulei

- Inf linia ce corespunde marg inf a corpulei mandibulei
- Ant marg ant muschi maseter
- Post marg ant SCM

Planul frontal trecut prin marginea posterioara a ramurei mandibulei imparte regiunea in 2:

- Parte post, profunda, glandulara

- Parte ant, superficiala

Partea post

Delimitare:

- Ant ramura mandibulei acoperita de muschii maseter si pterigoidian medial

- Post muschi SCM
- Lat- elemente superficiale : tegument, tesut adipos subcutanat cu vase si nervi, fascia
parotidiana care da forma regiunii
- Medial diafragma stiliana
- Sup, inf limitele regiunii mari

Continut:

- Gl. Parotida partea ei post profunda, traversata de elemente vasculare si nervoase

asezate in 3 planuri:
Superficial nervos format de nv facial (plexul parotidian) si nerv
auriculotemporal
Intermediar venos VJE si trunchiul retromandibular si plan profund arterial
(ACE, bifurcatia terminala)

Partea superficiala:

- Partea superficiala a glandei (inconstanta) continuata cu duct parotidian Stenon

- Ramuri zigomatice si bucale ale nervului facial
- Vasele transverse ale fetei:x

26
Formatiunile care traverseaza PM formeaza in jurul acesteia 5 pediculi:

Glanda parotida este afectata mai ales inflamator sau tumoral

Inflamatia = oreion

Tumorile gl parotide pot invada regiunile din jur; invazia spatiului laterofaringian determina sindromul
Villaret caracterizat prin hemipareza: velopalatina, faringiana, laringiana si a limbii prin afectare directa a
nervilor 9-10-12 + torticulus (contractia dureroasa a SCM n XI )

Afectarea si lezarea intra/posoperatorie a nervului 7 determina hemipareza faciala (partiala sau totala).
Grija chirurgului este pastrarea ramurilor temporale: orbiculare.

Descoperirea ductului Stenon in caz de litiaza

Trigonul submandibular
Arie de proiectie a unei regiuni mai complexe delimitata astfel:

- Posterior digastric post

- Ant disgastic ant
- Sup mandibula

Proiectia corespunde unei reg de forma unei prisme triunghiulare cu urmatorii pereti:

- Superolat corpul mandibulei inf de linie milohioidiana

- Supero medial planseul bucal = digastric, milohioidian, hioglos
- Infero lat parti moi superficiale tegument, muschi platysma , lama superficiala

Continut:

- Glanda SM avand superficial vena faciala, profund artera faciala.

- Interstitiul dintre muschii milohioidian si hioglos este traversat de duct submandibualr,
nerv hipoglos, vene linguale. Deasupra muschiului hioglos se afla art si nervul lingual

Afectiunui

- Gl SM poate fi afectata inflamator, tumoral cu invazia planseului bucal sau spre reg PM,
spatiul laterofaringian sau trigon carotic.

Trigonul Carotic
Regiune topografica anatomochirurgucala importanta, nr formatiuni vasc si nervoase.

Zona reflexogena prin prezenta sinusului carotic.

Delimitare:

27
 - Post SCM
- Sup digastric post
- Inf- omohioidan sup

Continut: - tegument, tesut subcutanat cu ramuri nervoase (coli din facial si transversi ai gatului)

-platysma, lama superficiala fascie cervicala

-MVN gat, ACE, ACI, hipoglos, ansa cervicalam, lant simpattic cervical, gg limfatici cervicali
profunzi, mm prevertebrali

Comunicari largi cu reg din jur

Implicatii practice zona reflexogena

- Adenopatii ale gg cervicali profunzi pot invada reg din jur

- Descoperirea si ligatura dupa caz ramurilor ACE sau ligatura progresiva CE

28
 Dezvoltarea aparatului respirator

Curs 9 Dezvoltarea tubului cardiac

In ziua 26 pe fata ant a esofagului primitiv la limita dintre acesta si faringe primitiv apare un sant. =
sant laringotraheal. Acesta se adanceste astfel incat intre esofag primitiv si acest sant apar 2 plici
dispuse frontal = plici traheoesofagiene. Plicele se unesc --> membrana traheoesofagiana. In acest mod
anterior se detaseaza diverticulul laringo-traheal care incepe sa prolifereze caudal.

Originele structurilor arbore traheobronsic si plamani.

- Origine endodermala
Epiteliile mucoaselor traheobronsice
Glandele din aceste mucoase
Epiteliul alveolar
- Origine mezodermala (lateral spahno pleural)
Restul structurilor: cartilaje, tesut conjuctiv, tesut muscular neted, vase+ pleura
viscerala pulmonara

Dezvoltarea laringelui

Laringele se formeaza din partea sup a diverticulului laringotraheal. Comunicarea dintre intestin
primitit si diverticul laringotraheal se gaseste la limita inferioara a campului mezobranhial, mai exact
inferior de eminenta hipobranhiala fiind delimitata :

- Superior furcula
- Infero-lat : 2 proeminente aritenoide. Aceasta formatiune are forma T = aditus laringis

Mucoase si glandele mucoase origine endodermala

Cartilajele si musculatura laringelui orig mezodermala din arcurile materiale ale arcurilor 4,5

Arc 4 : cartilaj tiroid + m cricotiroidian + n laringeu sup

Arc 5: cartilajele perechi + cartilaj cricoid + restul muschilor laringelui + nv laringeu inf din
recurent

Diverticulul LT se dezvolta caudal sub forma a 2 muguri pulmoanri drept si stang usor inegali.
Dimensiunea, configuratia si directia acestor muguri este diferita datorita pozitionarii treptate a cordului
(in urma procesului de descensus cordis).

Mugurul pulmonar drept este mai mare si ca directie mai aproape de verticala. Cel stang este
mai mic si mai aproape de orizontala.

Mugurii pumonari

29
 Se ramifica treptat in bronhii de diferite generatii (genratia 1 = bronhie principala , 2 bronhie
lombara, 3 = segmentara pana la generatia 20-24). Intre sapt 7-10 la nivelul diverticului laringo traheal
mugurilor pulmonari si primelor 2-3 generatii de bronhii apar procese intense de proliferare epiteliala --
> epiteliile devin pluristratificate, ceea ce determina temporar ingustarea si chiar obliterarea lumenelor.

La sfarsitul sapt 10 aceste lumene sunt retunelizate --> epiteliile devin unistratificate

Boyden descrie dezvoltarea plamanilor in 4 faze:

1) Etapa pseudoglandulara sapt 5-16

2) Etapa canaliculara 16-25 (luni 4-6)
3) Etapa sacilor alveolari terminali 25-nastere
4) Etapa alveolara nastera 7-8 ani

Etapa pseudoglandulara

Bronhiola principala se ramifica monotonic in bronhilo secundare , lobare iar acestea se

ramificia dihotonic in bronhile tertiare segmentare (10 pl drept 8 pl stang). Bronhiolele secundare se
ramifica pana la generatia XIV, ultima generatie se numeste bronhiole terminala.

Epiteliile bronhiolelor sunt unistratificate, inalte, spre cubice, ciliate. In aceasta etapa apar si
glandele traheale, si bronsice + celulele caliciforme. Glandele traheobronsice secreta un mucus neutru
bogat in: anticorpi, lizozim, interferon (antiviral).

Celulelel caliciforme secreta un mucus acid cu rol in captarea impuritatilor. In aceasta etapa
respiratia nu este posibila iar produsul de conceptie avortat este neviabil.

Etapa canaliculara

Lunile 4-6. Bronhiolele se mai ramifica pana la generatia 17-18, ultima generatie se va numi
bronhiole respiratorii. Distal, acestea se deschid in saci alveolari primitivi.

In luna 6 centri cardio respiratori se matureaza facand posibile miscarile respiratorii. In conditiile
in care apare secretia de surfactant, produsul de conceptie poate fi viabil.

Etapa sacilor alveolari terminali luna 6 nastere.

Bronhiile se mai ramifica pana la ~ gen 20. Creste densitatea sacilor alveolari. Acestia sunt
tapetati cu alveole pulmonare la nivelul corare se gasec 2 tipuri de celule = pneumocite I si II

Pneumocit I = celula epiteliala pavimentoasa, turtita care formeaza mare parte din peretele
alveolar (caramida alveolei)

Pneumocit II = secreta surfactant

Surfactant = subst tensioactiva care impiedica colabarea alveolelor pulmoanre si favorizeaza

transportul de gaze. Subst activa : dipalmitoleil- lecitina.

30
 O conc scazuta de surfactant, sau de proasta calitate la nastere da mari tulburari de respiratie.

La nastere datorita surfactantului, in urma trecerii prin canalul pelvin, lichidele din traheobronsic
(lichid amniotic + surfactant + alte secretii mucoase) sunt in mare parte eliminate iar prezenta
surfactantului permite deschiderea sacilor alveolari

Etapa alveolara

Bronhiolele respiratorii se mai pot ramifica pana la gen 24. Creste mult nr alveolelor(10-70mil --
> 300-400 milioane) si suprafata de schimb (10 --> 100 m^2). Epiteliul alveolar este completat cu inca 2
tipuri de penumocite:

Pneumocit III celule cu margine in perie, se pare rol absorbant, chemoreceptor

Pneumocit IV celule macrofage

Malformatii:
1)Ale cailor aeriene

-hipoplazia a unei bronhii lobare sau secundare

-atrezia bronhiilor principale sau secundare

-diverticul traheal si bronsic dilatatii chistice ale peretilor bronsice

-fistule : traheo si bronhio esofagiene

2) Ale plamanilor:

-agenezie si aplazie a unor lobi sau segmente

-boala chistica pulmoanara, congenitala -dilatatii ale sacilor alveolari printr-un defect de
tesut conjunctiv interalveolar, aspect radiologic de fagure de miere

- boala membranelor hialine secretie de surfactant de proasta calitate

-mucoviscidoza, mucus aderent, vascos

31
Dezvoltare cardiovasculara

Sistemul cardiovascular este primul care se pune in functiune in corpul embrionar. Nutritia produsului
de conceptie este in prima faza histiotrofa si apoi hemotrofa. Dezvolatarea acestui sistem incepe din
saptama a treia (z 18-19). Originea sistemului este reprezentata de mezoderm nesegmentat cefalic. (
Situat anterior de placa procordala).

Din acesta deriva:

- Mezoder cardiogen
- Septul transvers

Dezvolatarea acestui sistem are determinism genetic in sens ca proenteronul are efect inductor
asupra mezodermului cardiogen.

Concomitent cu dezvolatarea acestui sistem discul embrionar sufera urmatoarele procese:

- Curburea longitudinala care face ca mezodermul nesegmentat cefalic din pozitie

craniala sa ajunga in pozitie ventrala (anterior de proenteron),. La nivelul acestui
mezoderm cardiogen apar spatii de clivaj, vacuole care conflueaza --> schita cavitatii
pericardice primitive. Din mezodermul cardiogen prin procese de proliferare apar 2
structuri simetrice paramediane = cordoane cardiogene (fara lumen). Acestea se gasesc
in relatie cu splahnopleura. Cordoanele cardiogene caparata rapid lumen --> tubi
cardiaci primitivi (endocardici sau endoteliali)
- Curbarea transversala a discului duce la apropierea celor 2 tubi cardiaci primitivi cu
formarea unui tub cardiac unic. De retinut ca acest tub cardiac uni este la originea doar
a endocardului. Miocardul si epicardul au origine in splahnopleura ( placa
epimiocardica). Intre tubul cardiac si placa epimiocardica apare gelatina cardiaca din
care se dezvolta scheletul fibros al cordului.
- Tubul cardiac uni sufera un proces de rotatie astfel incat extremitatea lui craniana va
deveni caudala

Toate aceste procese se numeste descensus cordis.

Tubul cardiac
Incepe sa prezinte contractii ineficiente inca din ziua 22. Aceste devin eficiente, unidirectionale
spre sfarsitul saptamanii 4. Tubul cardiac prezinta mai multe regiuni
Initial doar bulbul si ventriculul primitiv se gasesc in cavitatea pericardica primitiva, atriul si
sinusul venos gasindu-se in grosimea septului transvers.
Partile bulbare si ventriculara, tubul cardiac luand forma literei U cu convexitatea spre dreapta.
Din acest moment tubul cardiac intra in intregime in cavitatea pericardica primara.
Atriul ascensioneaza, SV ramanand atasat de el, cordul luand literei S = cord sigmoideu. In ultima
faza atriile ajung in spatele bulbului cordului. In aceasta faza (sfarsitul saptamanii 4) cordul este neseptat

32
Septarea Cordului
Septarea AP si a CAV
La nivelul CAV ant si post apar 2 proeminente endocardice. Acestea prolifereaza, se unesc -->
sept intermediar. CAV este impartit astfel in 2 ostii: drept si stang. Concomitent din tavanul AP coboara
o prelungire endocardica = septul prim. Intre acesta si septul intermediar ramane delimitat un orificiu
temporar = foramen primum. Prin unirea septului prim cu septul intermediar dispare foramen primum.
Imediat in partea sup a septului prim prin rezorbtie apare foramen secundum. La dreapta septului
primum din tavanul atriului coboara o alta prelungire endocardica = septum secundum ( forma de
secera, concav inferior) . Septul secundum transforma formane secundum in foramen ovale

In perioada embriofetala sensul de circulatie al sangelui este din AD spre AS deoarece:

- SV va ramne in comunicare cu Adr prin ostiul sinoatrial, sangele adus de VV, VO, VC
ajunge in AD --> Foramen ovale--> AS--> VS--> Aorta
- In perioada embriofetala circulatia pulmonara nu exista, ea fiind scurtcircuitata. Dupa
nastere o data cu prima respiratie creste presiunea sangelui in mica circulatie si implicit
in AS. Din acest motiv septul prim se apropie si se lipeste treptat de septul secundum
astfel incat in mod normal foramen ovale dispare.

Evolutia SV
Are 2 coarne:

- Cornul stang al SV se atrofiaza, din el ramanand sinusul coronar si o vena oblica a

atriului stang (Marchall)
- Cornul drept si mare parte din SV sunt inclavate in peretele AD = partea
neteda(sinuzala) a acestuia.

VCC este inclusa si ea in peretele AD astfel incat cei 2 influenti VCS si VCI se vor deschide
separat.

Ostiul sino atrial este initial prevazut cu un aparat valvular prorpiu, respectiv 2 valve dreapta si
stange care se unesc superior --> septul fals (spurium).

Evolutia acestuia:

- Valva stange participa la definitivarea septuluii interatrial

- Valva stanga se fragmenteaza devenind valva cavei inferioare (eustachio) si valva
sinusului venos coronar (thedesius).
- Septul fals devine creasta terminala ( limita dintre partea neteda si musculara a AD)

Evolutia AS si relatia cu Venele pulmonare

Initial in AS se deschide o singura vena pulmonara comuna care primeste un afluent drept si
unul stang, iar acestia cate 2 vene pulmonare. Treptat peretii venei pulmonare comune si a afluentilor ei

33
sunt inglobati in peretele posterior al AS. Astfel incat in ultima instanta in AS se vor deschide 4 vene
pulmonare.

Septarea ventricului primitiv si bulbului cordului

Are loc in paralel cu septarea AP. Din podeaua VP apare o prelungire endocardica care
prolifereaza cranial. Aceasta are tendinta de unire cu septul intermediar cu care delimiteaza pana la
unire orificiul interventricular. Aceasta proliferare interventriculara va lua parte la fromarea partii
musculare a septului interventricular. Orificiul interventricular dispare pe locul lui formandu-se partea
membranoasa a septului interventricular ( din sept intermediar si spiral)

Evolutia bulbului: In interiorul acestuia apare o proliferare cardiaca ce va forma septul spiral.
Acesta imparte bulbul cordului in 2 artere: trunchiul pulmonar si bulbul aortei. Concomitent aparatul
valvular al bulbului cordului este fragmentat si el in valvulele aortice si pulmonare.

Originea tesutului nodal Teoria clasica orig mezodermala

Teoria moderna origine ectomezenchimala din crestele neurale. Aceste materiale migreaza
spre mezodermul cardiogen si tub cardiac formand 2 mase distincte in apropierea valvelor dreapta si
stanga ale ostiului sinoatrial.

Nodulul din apropiera valvei drepte devine nodul sinoatrial, vizibil dupa sapt a 8-a. Nodulul din
apropierea valvei stangi devine nodul atrioventricular vizibul dupa luna a doua de viata. Fasciculul Hiss
este o prelungire a nodulului atrioventricular, ramurile si hemiramurile orig discutabila iar reteaua
Purkynje origine mezodermala.

34
Dezvoltarea arcurilor arteriale
Malformatii cardiace:

Dextrocardia inima la dreapta in situs invers toracic sau total

o Asimptomatic
Ectopia cardiaca
o Cervicala
o Toracala inalta prin defect de descunsus corids
Defect de sept interatrial cu persistenta orificiului Botallo (foramen secundum) prin defect de
unire.lipire a sepurilor primum si secundum. Dimensiunile pot fi variabile iar anomalia
simptomatica sau nu.--> Sunt stanga-dreapta cu pierderea de sange oxigenata
Anomalii in formarea ostiilor atrio-ventriculare si cuspidelor
Defect de sept interventricular
o Persistenta orificiului interventricular
o Absenta septului interventricular membranos
o Absenta septului interventricular muscular --> Cord trilocular
--> Cianoza
Trilogia sau tetralogia Fallot
o Stenoza pulmonara
o Hipertrofie ventricul drept
o Defect de sept interventricular
o Aorta calare pe sept

Dezvolatere arcuri arteriale

Fiecare arc branhial este traversat de catre o artera prorpie = arc arterial(aortic)

Exista 6 perechi de arcuri branhiale cu cate 6 perechi de arcuri arteriale. Evoluatia acestora este diferita
pe scala filogenetica.:

La pesti evolueaza 4 arcuri arteriale

La amfibieni 2
La pasari evalueaza arcul arterial 4 drept
La mamifere arcul arterial 4 stang

Aparitia si evolutia lor are loc in sens cranio caudal intre saptamanile 4-6

Ele coexistand doar in saptamana 5. La sfarsitul saptamanii 6 arcul 1 dispar iar arcurile 6 abia schitate

Desen 1

35
 La om din cele 6 perechi de arcuri arteriale evolueaza arcul arteria 4 stang. Bulbul cordului
inainte de septare si aparitia septului spiral se continua cu 2 aorte ventrale. Din acestea pornesc cele 6
perechi de arcuri arteriale care dupa ce traverseaza arcurile branhiale se deschid in aortele dorsale. Din
aortele dorsale se desprind metameric artere intersegmentare in numar de 12 perechi (= intercostale
posterioare)

Inferior de intersegmentarele 7 aortele dorsale se unesc formand o singura aorta dorsala

comuna

Desen 2

Arcuurile arteriale 1,2,5 dispar. Raman 3,4,6. Aortele dorsale intre arcurile 3 si 4 dispar de
asemenea

Desen 3

Aortele ventrale intre arcurile 3 si 4 devin artere carotide comune. Arcurile arteriale 3 impreuna
cu aortele dorsale de deasupra devin artere carotide interne. Din partile lor proximale prin inmugurire
apar arterele carotide externe.

Aorta dorsala dreapta inferior de intersegmentara 7 dreapta dispare

Desen 4 si 5

Evolutia in stanga

Aorta ventrala stanga dintre arcurile ateriale 4 si 6 + arc arterial 4 stang + aoirta dorsala stanga
(pana la intersegm 7) formeaza crosa aortei din care se desprind trunchiul brahio cefalic (aorta ventrala
drepata dintre arcurile 4-6).

Se desprinde si artera carotida comuna stanga aorta ventrala stanga dintre arcurile 4-6

Artera subclavie stanga ramura intersegmentara 7 din stanga.

Desen 6

Evolutia arcurilor arteriale 6.

Prezinta cata 2 segmente:

36
 Un segment proximal din care se dezvolta arterele pulmoanre
Un segment distal

Evolutia acestor segmetne este diferita la dreapta si la stanga.

In dreapta din segmentul proximal se formeaza artera pulmonara dreapta, segementul disltal dispare.
Din acest motiv nervul laringeu recurent drept coborat pe arcul 6 drept scapa de sub acesta si va ajung
e sub arcul 4 ( viitaore artera subclavie dreapta)

Desen 7

In stanga segmentul proximal urmeaza artera pulmonara stanga. Segmentul distal formeaza in perioada
fetala canalul arterial botallo care in mod normal se inchide dupa nastare = ligament. Din acest motiv
nervul laringeu recurent stang ramane pe sub arcul 6, ajungand sa ocoleasca inferior crosa aortei.

In paralel cu evolutia arcurilor 6 are loc si septarea bulbului cordului prin aparitia septului spiral.
Din divziunea anterolaterala stanga rezulta trunchiul pulmonar care ramane in legatura cu partile
proximale ale arcurilor 6. Iar din diviziunea posterolaterala deriva aorta ascendenta.

Malformatii arteriale

Dextropozitia arcului aortic

Persistenta a 2 arcuri aortice
Stenoze sau insuficiente (ostiu arterial mai mare decat normal) congenitale Aortice/pulmonare
Defecte de septare ale bulbului arterial si de formare ale aparatelor valvulare de la acest nivel.
Coarctatie aortica stenaza aortica in jurul deschiderii canalului arterial:
o Preductala inaitne de acesta
o Retroductala
Persistenta canalului arterial Botallo

37