Sunteți pe pagina 1din 18

1

II. DATORIILE CATRE NOI INSINE

Din porunca cea mare a iubirii (Mt 22, 37-38) rezult trei categorii de datorii pe care le are
cretinul i anume: datorii fata de Dumnezeu, fa de sine nsui i fa de aproapele sau. Din felul n
care porunca iubirii ne oblig s iubim pe aproapele nostru reiese n mod evident existenaiubirii de
sine n fiecare om: "...iar pe aproapele tu ca pe tinensui".
Implinirea datoriilor fat de noi nine, nseamn ndeplinirea condiiilor necesare pentru a
putea face fata ct mai bine mplinirii datoriilor noastre catre Dumnezeu i ctre aproapele nostru;
fiindc omul este inclinat din fire spre egoism, e necesar a vorbi despre datoriile fa de sine nsui,
spre a preciza cum trebuie neleas iubirea fat de sine si pana unde poate merge aceasta.
Datoriile fa de noi nine se mpart: 1. datorii privitoare la ntreag noastr persoan; 2. datorii
ctre trup; i 3. datorii ctre suflet.

1. Datoriile generale fata de noi insine

Se cuprind n: cunoaterea de sine, iubirea de sine i cinstirea de sine.

a) Cunoaterea de sine. Dictonul Cunoate-te pe tine nsui, asupra cruia Socrate a


insistat att de mult, arat ct importan ddeau nelepii pgni, cunoaterii de sine. Aceast
cunoatere de sine are o deosebit importan i n cretinism, de aceea Mntuitorul Hristos, n
numeroase ocazii, a artat fariseilor, crturarilor i n general conductorilor poporului iudeu, relele la
care duc necunoaterea de sine i preuirea de sine peste msur. Iat de ce este necesar ca fiecare
cretin s se cunoasc pe sine, tie ce este n stare s fac, s tie ce lipsuri are i pe care trebuie s
le ndrepte mai inti, s nu cread despre sine mai mult dect este el n realitate. Din adevrata
cunoatere de sine rezult stima fa de sine, ferirea de pcatul mndriei, precum i smerenia
adevrat.

b) Iubirea de sine. Iubirea de sine e virtutea prin care cretinul, ajutat de harul divin, se
strduiete s-i dezvolte nsuirile cu care Dumnezeu l-a nzestrat, pentru ca, ajungnd la desvrire
moral, s poat sta n cea mai strns legtur cu Dumnezeu. Iubirea de sine in inteles cretin i are
deci temeiul n iubirea fa de Dumnezeu. Iubirea de sine se manifest prin preuirea de sine, grija fa
de sine i rvna pentru dobndirea mntuirii sufletului propriu (Mt 16, 26). Mijlocul prin care noi
susinem legtura noastr cu Dumnezeu, deci este iubire de Dumnezeu. Noi ne iubim pe noi pentru a
putea iubi pe Dumnezeu i pe aproapele nostru. Pcatele mpotriva iubirii de sine sunt: ura i mndria.
Ura fa de sine e pcatul prin care noi desconsiderm ntreaga noastr persoan sau numai o parte din
ea (de exemplu, trupul) i nu ne ndeplinim datoriile fa de noi nine. Mndria e pcatul prin care noi
ne preuim mai mult dect trebuie i desconsiderm pe aproapele nostru sau chiar pe Dumnezeu. Ea
poate fi vanitate, atunci cnd cel mndru are nevoie de lauda oamenilor, sau orgoliu, atunci cnd cef
mgmfat singur se laud naintea oamenilor.

c) Cinstirea de sine. Cinstirea de sine este virtutea prin care cretinul se preuiete pe sine
dup dreptate. Cinstea i respectul fa de sine cretinul le arat prin ferirea de fapte rele, prin
svrirea faptelor bune, prin pstrarea demnitii, onoarei.
Cinstea sau onoarea este recunoaterea vredniciei morale a unei persoane din partea semenilor si. Aceast
onoare e onoarea obiectiv, adic cinstea sau onoarea de care te bucuri n faa semenilor ti, fiindc
acetia te cunosc ca pe un om binstiti deci vrednic de onoare. Dar pentru ca aceast onoare s
corespunda realitatii, e necesar ca ea s coincid cu onoarea noastr subiectiv.

1
2

2. Datoriile ctre suflet. Smerenia cretin

Partea cea mai nsemnat a fiinei noastre este sufletul, de care se leag chipul si asemnarea
noastr cu Dumnezeu. Din acest motiv, datoriile fa de propriul su suflet sunt cele mai nsemnate
datorii ale cretinului, dup datoriile fa de Dumnezeu. Aceste datorii se cuprind n grija pentru
cultivarea celor trei nmciuni ale sufletului: intelectul, simirea sau afectivitatea i voina.

Cultivarea intelectului. Intelectul este funcia de cunoastere a sufletului omenesc,


datorit creia noi dobndim toate cunotinele. Fiindc sufletul este unit cu trupul din momentul
zmislirii acestuia, funcia intelectului se leag n general de creterea i dezvoltarea organismului.
De aceea datoriile cretinului n legtur cu intelectul sunt,, pe de o parte,cultivarea diferitelor funcii
intelectuale,ca atenia, memoria, gndirea, imaginaia etc. iar, pe de alt parte, dobndirea
cunotinelor necesare pentru ajnelege lumea i viaa, dar i cunoaterea nvturilor mntuitoare de
suflet, adic a nvturii cretine.
Cretinul mai este ns dator s se strduiasc din toate puterile s-i dobndeasc virtutea
nelepciunii, spre a putea nelege, cunoate si mplini voia cea sfnt a lui Dumnezeu. Din virtutea
nelepciunii se nasc numeroase alte virtui, ca: docilitatea, prevederea, circumscripia, paza bun, iar
pcatele mpotriva ei sunt: imprudena, nesocotina, graba i altele.
Intelectul omului este fclia sufletului. Dar aceast, fclie trebuie s-i ndeplineasc cu adevrat rolul
de lumintor al sufletului, fiind pentru acesta lumina cea adevrat.
Impotriva datoriilor fa de intelect se pctuiete prin lipsa de interes i prin nepsarea, ca si
prin lenea si dispreul fat de orice adevruri i cunotine.

Cultivarea simirii (emotivitii, afectivitii, sentimentelor). Vorbind despre


cultivarea simirii, nu ne gndim la sensibilitatea ca funcie de cunoatere datorit organelor de simuri,
deoarece aceasta ine de intelect, ci la sensibilitatea interioar care e propriu-zis trirea intern, a
aciunilor noastre, care se manifest n: strile emotive de plcere, neplcere, frumos, urt, fericire,
nefericire, ori n sentimente superioare, anume sentimentele d,e ordin moral,patriotic i religios etc.
Simirea este resortul interior al tuturor aciunilor umane, deoarece de aici pleac diferite
imbolduri sau impulsuri spre aciune. Intelectul ne pune in legatura cu actiunea, simtirea pregateste
reactiunea. facandu-ne sa simtim placere sau neplacere, fata de ce avem de facut, iar vointa hotaraste
spre a savarsi sau nu ceea ce ne-am propus.
Cretinul are datoria s-i cultive sensibiliaiea sau simirea interioar, ctigndu-i tria
necesar penru stpnirea i dominarea strilor emotive i a pornirilor interne, ca: furie, ur, rzbunare
etc.
Cultivarea sensibilitii cere mai nti mult stpnire de sine trebuind sne nfrnm de la
svrirea anumitor fapte.In acest scop, se cade s lum ca exemplu oameni virtuoi, cu stpnire de
sine, nsufleii de porniri nalte;s citim cri;sa vizionam spectacole (sau filme) care s contribuie la
mbuntirea noastr.
Virtutea care trebuie s disciplineze sensibilitatea este cumptarea. Ea trebuie s reglementeze
instinctele, emoiile, poftele, plcerile i patimile n lumina legilor morale.

Cultivarea voinei. Voina este funciunea sufleteasc prin care credinciosul se hotrte
asupra unei aciuni i prin care totodata ndeplinete hotrrea luat. Omul a fost nzestrat de
Dumnezeu cu voin liber, putnd alege n mod liber ntre ceea ce este bine i ceea ce este ru. In
urma pcatului strmoesc, voina omului a slbit, ndreptndu-se mai mult spre ru dect spre bine.
Prin jertfa Mntuitorului, voina omului poate iari s se ndrepte n mod statornic spre bine.
Datoria noastr fa de voina const n a o lumina, artndu-i scopurile bune spre care trebuie
s se ndrepte.
Voina noastr trebuie cultivat n vederea formrii i desvririi caracterului moral cretin.
Aceast cultivare se face, prin cunoaterea exact a motivelor i scopurilor aciunilor spre care ea se
ndreapt si prin ctigarea deprinderilor corespunztoare pentru dobndirea diferitelor virtuti.Dintre
toate virtuile morale, cea care st ntr-o legtur mai strns cu voina este curajul sau brbia, care
2
3

poate menine voina noastr fr ovire pe calea binelui, dndu-i puterea s nving piedicile ce i se
opun.
Prin curaj se ctig i rbdarea, care face ca voina s poat persevera pe calea binelui
Virtutea cumptrii disciplineaz i voina, lund diferite nurniri, dup activitile i domeniile n care
se manifest: sobrietate n mncare si butur, castitate i pudoare n viaa sexual, economie n
utilizarea bunurilor materiale, modestie n inut, mbrcminte i vorbire, tcere si discretie cu privire
la secretele altora etc.

Smerenia cretin,rezulta din adevrata cunoatere de sine. Ea este virtutea prin care noi
recunoatem c toate darurile i nsuirile bune pe care le avem nu sunt rezultatul vredniciei noastre, ci
le-am primitde la Dumnezeu; de aceea, noi nu trebuie s ne mndrim cu ele. Cel mai minunat ndemn
la smerenie ni l-a dat nsui Mntuitorulprin ntruparea i viata Sa. Cci El ..S-a smerit... fcndu-se
asculttor vn la moarte... (Flp 2. 8).
Pentru a fi cu adevarat valoroasa ea trebuie sa fie o smereie adevarata, nu fatarnica; de
asemenea trebuie sa fie statornica si impreuna cu dorinta de desavarsire.
Mijloacele pentru ctigarea i pstrarea smereniei sunt:
a) adevrata cunoatere de sine
b) rugciunea struitoare ctre Dumnezeu
c) meditaie asupra vieii Mantuitorului si a Sfintilor
Pcatul principal mpotriva smereniei este mndria.Dup cum din smerenie rsar numeroase
roade bune, tot astfel din mndrie rsar numeroase alte pcate, ca: nedreptatea, cruzimea, neascultarea
etc.
DEONTOLOGIE

TODEON datorie , obligativitate

Tema centrala moralei reprezinta intrebarea: Ce sa fac ca sa ma mantuiesc? Raspunsul il


gasim in predica de pe munte, in pildele Mantuitorului - in Protestantism se numeste Q (quelle).

Elementele constitutive ale moralitatii sunt: binele, poruncile divine, legea morala, constiinta
morala, libertatea morala, responsabilitatea morala. Moraliatatea se articuleaza in to deom :

- Fata de Dumnezeu (rugaciunea inimii, rugaciunea launtrica, rugaciunea la Biserica)


- Fata de aproape (relatia cu parintii: cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca bine sa-ti fie tie si
multi ani sa traiesti pe pamant; sa fi un bun cetatean, un bun sot, un bun parinte.)
- Fata de noi insine ( datorii fata de trup si datorii fata de suflet)

Datorii fata de aproape

Ideea fundamentala a legalitatii este a trai pasnic unii cu altii. Momentul in care unii cetateni
incearca sa obstuctioneze pe altii intervine legea. Mantuirea este o chestie de prioritati. Trebuie sa
pastram un echilibru intre to deon (intre datorii). Traim intr-o societate in care relatia noastra cu
semenii a devenit foarte putin consistenta. Astfel viata noastra este un adevarat razboi. Dragostea
fata de aproape deriva din dragostea fata de D-zeu, deci datoriile fata de aproapele deriva din
datoriile fata de D-zeu. Primul element al existentei noastre este relatia, omul fiind o fiinta
personala. Omul de la inceput este in relatie. Prima relatie fiind cea din pantece cu mama prin
cordonul ombilical. (relatie cu character personal). Primele contacte le avem cu mama si cu tatal
nostru. Chipul mamei este cea mai familiala fotografie.

Persoana=prosopon.(pros=orientare catre, opon=a privi;=cel care priveste catre aproapele sau.)


Suntem in relatie cu noi insine, suntem capabili sa tinem un dialog cu noi insine. Inainte de a privi

3
4

in oglinda, omul priveste in constiinta. Omul de la inceput are intellect si vointa de sine. Intelectul,
afectivitatea si vointa ar trebui sa fie in armonie. Cele mai mari tragedii au aparut din cauza
dezacordului afectiune-ratiune. Chiar si Sf, ap Pavel in epiestola catre romani spune: nu binele pe
care il voiesc ci raul pe care nu-l voiesc..

Omul de la bun inceput este un prosopon. Nu exista om ca sa fie separate de semenii sai,
separate fata de aproapele sau. Omul este o persoana capabila sa dialogheze cu sine prin constiinta
de sine cu care relationeaza.

In antichitate marii filozofi au vorbit despre omul ca animal social, ca animal politic. Zoon =
vietuitoare, rezulta ca omul este un vietuitor social, un vietuitor civic, un vietuitor care traieste cu
semenii sai in permanenta. Omul prin excelenta este o fiinta personala, un vietuitor personal. Daca
scoatem comunitatea, scoatem umanitatea.Omul simte nevoia de a fi iubit.

Filozofia eudemonista(evdemonia=fericire) considera ca prin implinirea poruncilor morale


ajungem la fericire. Daca nu implinim poruncile morale nu avem o constiinta impacata.Implinirea
binelui iti provoaca o fericire, o atitudine fericita, o senzatie de multumire.Moralitatea cunoaste
anumite trepte de evolutie.

Daca omul ar trai doar in functie de placere, omul s-ar multumi doar cu placerile trupesti
(filozofia hedonista). Omul este o persoana care tinde catre aproapele sau. Aproapele este raiul,
este sansa de ane mantui. Vrem nu vrem ne mantuim prin aproape. Dumnezeu nu are nevoie de
simturi personale. Dumnezeu este relatie.

Mai exista ratiune impersonala, ratiune care nu are personalitate (calculatorul, robotul). Mai
exista fiinte care vorbesc dar nu sunt personae umane. Animalele nu sunt personae, nu au
personalitate, animalele au instincte.

Cel mai mare chin al omului este singuratatea. Iadul este incapacitatea de a comunica.
Aproapele este proba de foc a mantuirii.

Sfanta Treime este paradigma divina a intregii relatii. Iubirea este forma suprema de relatie, de
daruire nestramutata. Iubirea este o datorie (to deon), nu este un instinct, este o porunca a lui D-
zeu: Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unul pe altul (Ioan 13, 34). Dumnezeu este iubire
(Ioan 4, 16), astfel Mantuitorul ne cheama la o relatie de prietenie.

Protestantii renuntand la harul preotesc si ramannd la harul de la botez(preotia universala) ei


ajung sa ramana la comunitatea care citeste din Sfanta Scriptura si canta o partitura. Cea ce il
leaga pe credinciosi, este energia necreata, harul divin necreat.

Datoriile fata de noi insine.

C. Datorii fata de trup

In structura fiintei omului trupul intra in chip necesar ca una dintre cele 2 parti constitutive ale
naturii umane. Dupa invatatura Bisericii valoarea trupului vine mai intai de faptul ca este creat de D-
zeu. Prin felul cum la creat arata de asemenea ca ia acordat o atentie deosebita, caci pe cand celelate
fiinte le-a creat numai prin cuvant, El Insusi a modelat trupul omului din tarana. Trupul este
colaboratorul indispensabil al trupului in viata pamanteasca, instrumentul de actiune al trupului asupra
lumii actuale si materiale.
4
5

Mantuirea crestinului este conditionata de felul cum sa comportant de viata trupeasca a


semenilor, de care este facut raspunzator la judecata de apoi (Mt. 15, 35-46). In conceptia crestina
trupul este destinat invierii si slavei. Desi supus stricaciunii si mortii fizice din cauza pacatului prin
harul Mantuitorului Hristos, trupul se va bucura de inviere, devenind nemuritor, bineinteles intr-un
chip spiritualizat. Pentru crestini viata pamanteasca este un mare dar si de la Dumnezeu, ea fiind
echivalenta cu insasi existenta lui ca om.

Din parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar rezulta ca viata pamanteasca este
singurul loc unde ne putem mantui. In viata viitoare nu ne mai putem schimba situatia prin activitate
proprie. Felul cum am lucrat pe pamant decide situatia noastra. Viata vremelnica de pe pamant este
pentru crestini un loc de pregatire pentru viata viitoare, si este obligatorie pentru toti.

Ingrijirea trupului
Valoarea trupului ca organ slujitor al sufletului si ca parte constitutiva a fiintei umane impune
datoria morala de a ingriji de El. E o datorie fireasca fiindca nimeni niciodata nu si-a urat trupul sau ci
fiecare il hraneste si-l incalzeste (Efeseni 15,29). Datoria fata de trup se implineste prin: grija de
hrana, imbracaminte, adapost, odihna si recreatie, restabilirea sanatatii zdruncinate. Hrana este o
trebuinta naturala. Pofta de mancare trebuie stapanita si reglementata dupa scopuri rational morale,
caci rostul mancarii nu este satisfacerea poftei ca atare, ci sustinerea vietii si a sanatii trupului. Acest
principiu sa determine calitatea si cantitatea hranei. Cumpatarea este virtutea pe care morala crestina o
recomanda indeosebi in privinta mancarii si a bauturii. Ea face sanatoasa viata trupeasca si intareste
puterile sufletesti.

Imbracamintea serveste la ocrotirea trupului impotriva intemperiilor naturii (scopul fizic),


serveste la bunacuviinta si pudoare (scop moral) la infatisarea demna si infrumusetarea trupului (scop
estetic), la deosebirea sexelor, si nu in ultimul rand serveste pentru anumite profesiuni ca semn
distinctiv (scopil social al imbracamintei). Imbracaminte trebuie sa fie in general sanatoasa si decenta
evitand neglijenta si exagerarile.

Datoriile fata de trup cuprind si grija de locuinta care serveste de scut si adapost vietii si
sanatatii trupesti. Are si un rol moral pentru crestinul individual cat si pentru viata de familie.
Principiul moralei crestine in privinta aceasta este locuinta potrivita si igienica pentru fiecare individ si
familie.

Odihna si recreatia servesc pe de o parte la restabilirea puterilor cheltuite prin munca iar pe de
alta parte la activarea acelor puteri care raman neintrebuintate prin exercitarea profesiunii.

Grija si restabilirea sanatatii ingrijirea trupului dupa principiile moralei crestine cuprinde
practicarea unor virtuti: curatenia, bunacuviinta si cumpatarea.

Distractiile.Cuvantul distractie cuprinde ca element essential notiunea de placer, desfatare,


bucurie. Distractiile sunt in primul rand o nevoie fireasca a organismului care inclina spre destindere si
recreatie. Ele implica o intrerupere a unei activitati incordate si obositoare si recuperarea energiei
consummate prin crearea unei stari de buna dispozitie. Distractiile previn extenuarea si surmenajul,
restabilesc linistea, aduc usurare si destindere.Distractiile inobileaza caracterul si cultiva relatile
sociale. Mantuitorul a socotit bunele petrecri ca ceva firesc si demn de om. El a participat la nunta din
Canna Galilei, unde a prefacut apa in vin ca lumea sa se veseleasca. Amintim si de ospatul bucuriei din
parabola fiului risipitor.

5
6

Prin instituirea agapelor Biserica a recunoscut valoarea unui ospat comun, prilej de veselie
comuna. Distractiile pot fi grupate in : sufletesti, fizice, si mixte. Ele variaza dupa sex, varsta,
temperament etc.

Cultura fizica . Trupul face parte din insasi fiinta umana alaturi de suflet si isi trage valoare
din faptul ca este creat de D-zeu. Cultura fizica e o notiune complexa cuprinzand o educare si o
desavarsire fizica multilateral, care priveste intraga fiinta a omului cu scopul de a-I da forta, rezistenta
si indemanare. Platon si Aristotel cereau ca si cultura fizica sa fie insotit de cultura spiritual si morala.
Sa fie subordonata acestora si sa se orienteze spre acestea. Adevarata valoare a culturii fizice se afla in
faptul ca dezvolta virtutiile trupului, si prin aceasta pregateste si intareste pe cele ale sufletului. Cel ce
practica sportul trebuie sa stie sa se stapaneasca. Eutaxia disciplineaza miscarea si gesturile trupului
spre a evita excesele bruscarea si ranirea adversarului. Eutrapelia avea menirea de a tine in frna
petrecerile si jocurile preintampinand transformarea placerilor in patimi.

Apararea vietii. Viata omeneasca este darul atotbunatatii lui D-zeu si e pretuita in lumina
vesniciei. Crestinul area datoria de a o conserva si apara atat pentru el cat si pentru societate, evitand
indiferenta fata de ea cat si grija exagerata.

Jertfirea de sine -jertfirea vietii daca este justificata moral can des ceruta de implinirea
datoriilor de credinta si implinire fata de D-zeu.

Sinuciderea inseamna constienta si voluntara,directa si arbitrara a propriei vieti trupesti, fie


prin intrebuintarea unor mijloace ucigatoare, fie prin neimplinirea unor actiuni ca sunt imperios
necesare pentru sustinerea vietii. Dupa credinta niipona sinuciderea (harachirii) curate orice pata
morala si asigura inmormantare si amintire onorabila. Budismul admite in unele imprejurari
sinuciderea.Islamismul condamna sinuciderea ca fiind potrivnica legilor lui Alah.Pitagora, Socrate si
altii caracterizeaza sinuciderea ca impietate fata de zei. Morala crestina condamna categoric
sinuciderea caci este o crima impotriva firii omului, impotriva societatii, impotriva lui D-zeu.
Sinuciderea este un pacat greu deoarece desfinteaza oentru totdeauna posibilitatea caintei si pocaintei.
Canoanele bisericesti sunt necrutatoare in aceasta privinta. Sinuciderea este un pacat strigator la ce
deoarece si-a pierdut nadejdea crestina.

Eutanasia semnifica la origine starea sufleteasca si morala muribundului de a se apropria de


moarte si de a o primi cu deplina liniste si seninatate. Poate fi incadrata in 3 grupe: eutanasia pura,
adica transpunerea in starea de insensibilitate la un individ uman, administrundu-se narcotice,
substante soporifice si altele; eutanasia in sens restrains prin care se intelege administrarea unei
substante provocatoare de moarte, celor grav bolnavi la cerere proprie; euthanasia in sens larg
adica inlaturarea in forma ne dureroasa a acelor pentru care viata proprie nu mai are nici un sens
nici o valoare. Grija permanenta a Mantuitorului de cei obisnuiti si bolnavi ,vindecarea bolnavilor
si invierea lui Lazar din morti sunt indicia impotriva eutanasiei. Dupa morala propovaduita de
Mantuitorul nici cele mai grele suferinte nu indreptatesc distrugerea vietii.

Maltusianismul si neomaltusianismul.Numele acestei teorii vine de la Tomas Malthus, preot


Anglican si professor de economie nationala. Acesta sustinea ca in conditii umane oamenii se
inmultesc mai repede decat mijloacele intretinerea. Astfel cand populatie creste I progresie
geometrica (1,2,4,6,8,16 etc) resursele alimentare sporesc numai in progrese aritmetica (1,2.3.4.5
etc). Aceasta teorie poate fi rezumata in 3 idei: nr populatiei este limitat in mod necesar de
mijloacele trai; cand mijloacele de trai sporesc creste si populatia daca nu intampina greutati mari;
6
7

trebuie impiedicata suprapopulatia. Neomaltusianismul recomanda pentru prevenirea crizei metode


mai rafinate, ca mijloace preventive: frauda sexual, manopere anticonceptionale, avortul si
celibatul; iar ca mijloace repressive castrarea pe cale operatorie, strerilizarea chimica si izolarea
femeilor de barbate pana la o anumita varsta. Pesimismul propagat de aceste teorii se opune
crestinismului care invata ca datoria conlucrarii omului credincios cu Creatorul, lumea este
susceptibila de progress continuu iar D-zeu nu a parasit lumea dupa ce a creat-o ci o ocroteste si ii
poarta mereu de grija. Sf. Scriptura si Sf. Traditie se opun categoric acestor teorii, care echivaleaza
cu uciderea intentionata osandita de porunca 6 din Decalog si de Mantuitorul care spune care
scoate sabia de sabie va muri. (Mt 26, 52). In randuiala Sfintei Cununi se cuprind rugaciuni pentru
rodnicia casatoriei, iar in epictimiile de la spovedanie se combat toate abaterile de la porunca data
primilor oameni: crsteti si va inmultiti. (Facere 1, 28)

D. MUNCA

Munca este o activitate personala ,este un concept care are un caracter ambivalent: munca in sens
pozitiv (baiat muncitor) si munca in sens negativ (muncile iadului). Munca in sensul de ocupatie folositoare
conduce la virtute .

Masarianismul refuza munca ,refuza ierarhia si refuza Sfintele Taine , dar sinoadele locale din Asia
mica au stabilit : rugaciunea este si pentru calugari si mireni munca este si pentru calugari si mireni .Sfantul
Ioan Casian spunea : ora it labora (roaga-te si munceste ) . Sfantul Evagrie Ponticul spunea ca viata are doua
aspecte : un mod de viata al faptuirii (curatirea de pacate ) si un mod de viata contemplativ . Asceza are si ia un
aspect legat de munca .Nu te poti mantui fara sa muncesti . Sfantul Apostol Pavel spune : cine nu munceste nici
sa nu manance . Asceza inseamna de a te indrepta catre osteneli ,care obosesc trupul si odihnesc trupul . Toate
tipurile de monahism sunt preocupate de 1 Tesalonicieni 5,17rugati-va neincetat .Rugaciunea are si o partea
care are de a face cu materialitatea (tamaie ,icoane ) si spiritualitate . Rugaciunea inseamna si citirea Sfintei
Scripturi si meditarea . Rugaciunea la Egipteni insemna faptul de a ajunge la o dispozitie duhovniceasca care
cuprindea si munca . Parintii Bisericesti au incercat neincetat o forma care sa cuprinda si rugaciunea (inpletirea
cosurilor ) -Rucodelia lucrul mainilor . Munca sprijina rugaciunea.

In lumea comunista se considera ca la creat pe om . Marx spunea ca din punct de vedere social munca il
disciplineaza pe om, ca doar munca reprezinta factorul de progress in dezvoltarea lumii ,astfel muncitorii sunt in
prim plan . Munca fizica abrutizeaza omul ,il limiteaza , il transforma intr-o persoana fara idei . In perioada
comunista persoana era considerata un individ , o forta de munca ; ea nu se mai afla in centru ca in perioada
traditionala. Comunismul tindea sa reduca toate relatiile la relatii economice , sa instraineze omul de realitate .In
centrul ideologiei crestine se afla Proletarul ,muncitorul. Dar nu munca a fost elemental decisive care la creat pe
om . Relatiile dintre personae nu sunt numai relatii economice , ci dragostea este relatia de baza dintre persoane

Astazi accentul in viata economica nu mai tinde catre munca indistrualizata , catre munca bruta ci pe
servicii (hoteluri , telecomunicatii ,turism ,etc ) . In economia de piata serviciile reprezinta cea mai mare parte a
economiei . In economia de piata munca este un fel de specula , este o rapidizare a productiei . Producatorul
trece pe locul doi . Munca devine mai mult un serviciu (lat .serviciu=slujba ) .

Pe langa conceptual de munca mai apare si conceptul de profesie . Conceptul de profesie vine cu o
nuanta care nu seamana cu cel de munca .profesiaca si concept apare la inceput in Protestantism .Beruf (ger) -
(be)rufen = a striga , a chema chemare. Beruf se traduce in latina cu vocatio sau professio (chemare ). Deci ,
munca devine o chemare. Cand faci o munca pentru care simti chemare te simti inplinit cand faci acel lucru .

Protestantii fac pentru prima data distinctia dintre munca (pentru remuneratie) si munca (a face o munca
din placere ) . Diferenta economica in Germania dintre zonele catolice si protestante din Germania erau imense.

7
8

Daca in catolicism se pastra traditia , protestantismul implementan-d conceptul de Beruf au ajuns la o crestere
economica foarte mare . Aceasta mentalitate a Berufului s-a raspandit in toata lumea .

Conceptul de meserie este un cuvant romanesc vechi care se refera la Sasi din Transilvania care lucrau
lucruri de finite (metal ). Mester provine din ger (mester maestru ) .

Profesiunea este stabilitatea in diferite feluri de munca ce exista in societate. Profesiunea are un aspect
social (obiectiv) si un aspect individual (subeictiv). Din punct de vedere social profesiunea este o functie sociala
durabila, ce grupeaza pe indivizi in unitati de activiti variate, necesare pentru progresul societatii ca intreg.
Exista profesiuni intelectuale (judecatori, artisti, profesori etc) si profesiuni economice (agricultori, meseriasi,
muncitori etc).Societatea moderna se caracterizeaza printr-o varietate extraodinara de profesiuni. Din punct de
vedere subiectiv (individual) profesiunea este in primul rand o vocatie, adica un complex de calitati native care
dau individului capacitatea si inclinarea de a exercita o anumita munca. Fiecare profesiune spre a fi exercitata cu
succes presupune capacitate specifica, fiecare om are o dotatie a sa, o dotatie specifica. Cel care nu are vocatie
pentru profesiunea aleasa, va lucra fara placere si fara rezultat sub presiunea nevoilor vietii. Crestinul in
alegerea si practicarea profesiei este calauzit si de convingerea ca in profesiunea sa el este slujitor al lui D-zeu.

Profesiunea femeii este o cinsecinta a civilizatiei moderne care a creat pentru femeie cu totul alte
conditii de existent si de viata decat cele din trecut. Astazi se acorda femeii drepturi egale cu ale barbatului atat
in privinta pregatirii pentru diferite profesiuni cat si in ceea ce priveste exercitarea acestora, excetie facand unele
profesiuni care pretind o munca foarte grea. In conceptia crestina femeia e ridicata la rangul tovara de viata,
egala in drepturi cu barbatul. In alegerea profesiunii femei trebuie sa tina cont in primul rand de menirea si
rostul ei in familie iar in al doilea rand de firea, caracterul si dispozitile ei psihofizice. Este recomandat ca
femeia sa exercite acele profesiuni care nu sunt incompatibile cu chemarea ei de sotie si mama.

E.Rasplata muncii (retributia),,vrednic este lucratorul de plata sa,, (luca 10, 7)- astfel orice munca
presupune prin insasi natura ei o vrednicie fara care nu s-ar produce si confera dupa efectuarea ei un spor de
vrednicie. Pe temeiul Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditiei, a legislatiei si a vietii crestine:

- Munca in conceptia crestina e o datorie principal pentru toti cei apti sa o exercite. E o lege fundamentala
a vietii si o porunca divina.
- Din scopul ei rezulta si demnitatea ei deosebita. Munca manuala si munca intelectuala sunt deopotriva
onorabile.
- Lenea duce la situatia de a fi nu numai inutil dar chiar daunator societatii pentru ca in loc de a produce
consuma si ceea ce produc altii.
- In concluzie plata muncii este un element elemntar, sfant si inalienabil al persoanei muncitorului. Plata
trebuie sa fie justa si reala, adica sa corespunda calitatii si cantitatii muncii depuse sis a implineasca pe
cat e cu putinta toate nevoile material si spiritual ale muncitorului si familiei sale.

Datorii fata de aproapele

1.Omul, fiin social


Omul este creat din natur s triasc n colectivitatea semenilor sau, nu ca un individ izolat.
Filozoful Aristotel l-a numit pe om fiin social. Caracterul social al omului reiese mai nti din
imboldul dup asociere cu semenii. O continua izolare ar fi devenit insuportabil pentru om i devenea
negativa pentru dezvoltarea sa. Cu privire la trup, omul n primii si ani de via este mai puin
nzestrat dect animalele pentru a face fa trebuinelor de existen. Animalele dup natere sunt
nzestrate cu tot ceea ce trebuie, toat viaa ne avnd nimic de nvat i dezvoltat. n schimb omul
apare n lume complect lipsit de cele ajuttoare, astfel nct lui trebuie s i se dea de ctre semenii sau
ajutorul necesar. n schimbul dezavantajelor fizice pe care nu le are n comparative cu animalele, omul
este nzestrat cu funcii spiritual, cu raiune, voin i sentiment. Dac omul ar fi izolat, dezvoltarea
8
9

sanu are avea loc, ns de ndat ce se asociaz cu semenii sau, posibilitile sale cresc mereu. Omul
fiind o fiin social, creat pentru o via n societate, genereaz o serie de datorii fa de semenii si,
aceste datorii pot fi mprite n dou categorii: generale, pe care fiecare trebuie s le observe fa de
semenii su i special: formate de anumite forme ale vieii sociale.
2.Definiia aproapelui
n antichitate, noiunea de aproapele avea un cuprins limitat, aproapele nsemnnd concetenii
i prietenii. Pentru grecul antichitii aproapele nu era omul ca atare ci un anumit om: prietenul sau
conceteanul, iar orice strin era barbarul, omul care nu merit cruare. Omul lumii vechi era stpnit
de un concept ngust i rigid care-l fcea s nu atribuie i membrilor altor popoare calitatea de om
deplin, socotind aproape doar pe concetenii si. Acest coninut al conceptului de semn, limitat n
general numai la conceteni i la cei de aceeai religie l regsim i n concepia poporului evreu n v.t
Datorii generale fata de aproapele
A. Iubirea
1. Iubirea fa de aproapele.
Iubirea cretin fa de aproapele este compus din stim credinciosului fa de persoana
uman, adic demnitatea pe care o are fiecare om de la Dumnezeu i naintea lui Dumnezeu..fiecare
om poart n sufletul su chipul lui dumnezeu. Stim fa de aproapele se ntemeiaz pe aceleai
motive ca i stim fa de persoan proprie.mpotriva stimei fa de aproapele se pctuiete prin
dispreuirea lui, prin nerecunoaterea drepturilor sale personale, de pild njosirea nedreapt a
muncitorului.
Stim fa de aproapele constituie premisa i baza iubirii fa de aproapele. Iar aceasta este
vrtutea prin cte voim i ne strduim s facem bine aproapelui.
Iubirea fa de aproapele a primit n n. t desvrirea cea mai nalt. Cretinismul cere s. L iubim pe
aproapele i pentru faptul c toi suntem chemai prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Iubirea cretin fa
de aproapele i are nceputul la Mntuitorul. S nu facem altora ceea ce nu voim s ne fac alii se
poate numi regul de aur, regul care la nceput semnifica rsplata viitoare a faptei noastre. Apariia ei
trebuie pus n asociere cu oamenii din triburi, cnd s-a fcut primul pas spre o via cultural, ea
presupunnd existena unei dezvoltri culturale.
1. Atitudinea fa de aproapele n antichitate
Regula de aur poate fi socotit c sesizeaz i sintetizeaz primele elemente de comportare
social n viaa omului.
n epoca homeric, ura fa de duman, de cel ce nu aparine aceleai familii, nefiind oaspete,
nu era oprit, ci dimpotriv era socotit fireasc i chiar poruncita. Idea rspltirii bine cu bine i ru
cu ru i obligaia legal a rzbunrii o ntlnim mereu n operele marilor dramaturgi ai grecilor.
Perceptual regulei de aur este cunoscut i budismului. Budismul afirma iubirea fa de oameni dar ic
ea fa de cele mai mici animale
Sclavia: apare ca ceva firesc i necesar pentru viaa social de atunci. Sclavul este fiin care
face parte din prioritatea stpnului, c orice lucru, stpnul are drepturi absolute asupra sa, inclusive
asupra vieii sale, el ne avnd niciun drept dup aristotel, sclavul este o unealt nsufleit, iar unealta
este un sclav ne nsufleit. Uni oameni sunt de la natura liberi iar ali nu. Biserica a recunoscut legitim
cstoria sclavilor, a intervenit pentru recunoaterea drepturilor lor la via. Le-a dat libertatea spiritual
i moral
Situaia femeii: n antichitate femeia nu era socotit un om deplin, ci o sclav a brbatului, n
societate nu dispunea de nici un drept. Dup nvtura cretin, femeia are aceeai natura uman,
acelai suflet nemuritor, acelai scop ultim ca i brbatul.n faa lui Dumnezeu toi oamenii sunt egali.

9
10

Cretinismul a ridicat cstoria la rangul i valoarea unei sf taine i a obligat soii la stim i iubire
reciproc.
Situaia copiilor: aceleai principia cretine care au reabilitat femeia au dus i la schimbarea
tratamentului aplicat copiilor. n concepia cretin ei numai sunt simple obiecte de proprietate ci darul
lui Dumnezeu, finite adevrate.
D. Iubirea aproapelui dup V.T
O alt comportare fa de semeni are loc n v. t fa de antichitate. Morala v. t nu e produsul
nelepciunii omeneti, ea se ntemeiaz pe credin n Dumnezeu cel viu i unic.n moral v. t intalnim
numeroase dispoziii de comportare binevoitoare fa de semeni, nentlnite n antichitate, ntlnim i
porunca iubirii fa de aproapele.
Principiul central al doctrinei morale l constituie cunoaterea adevratului dumnezeu, iubirea
fa de El i ascultarea de poruncile Sale. n v, t iubirea fa de aproapele are caracterul unei porunci,
ea i are izvorul n Dumnezeu, nu se ntemeiaz numai pe identitatea de natur i fraternitatea dintre
oameni. V.t nu se rezum la simpl compasiune fat de aproapele ci pretinde i acte milostenie i
binefacere, cuprinznd numeroase dispoziii de ordin social i umanitar cu privina la sraci, vduve
orfani sclavi. Dup legea v, t rmiele de fructe din mslin i vie nu trebuiau adunate, spicele czute
i snopii uitai pe cmp rmneau acolo pentru sraci vduve i orfani, aceast lege ridicndu-se
deasupra oricrei alte legi a antichitii. Rodul anului al aptelea revine nevoiaului, cruia I se iart
orice datorie, plata lucrtorului trebuie achitata n fiecare sear, vduvele i orfanii s fie chemai la
ospee. Obligaia iubirii fa de aproapele nu este limitat n v. t numai la membrii poporului ales,
strinul nu-I identic cu dumanul.
n v.t iubirea fa de aproapele, dei este superioar celei din antichitate, nu are puterea moral
i spiritual de jertfelnicie din n. t, lipsete puterea harului divin i pilda via a Mntuitorului. V.t pentru
a-i mplini misiunea de pedagog ctre hristos trebuia s aibe grij de pstrarea credinei curate n
Dumnezeu cel adevrat. Iubirea fa de el i preamrirea Lui trebuiau nrdcinate n inima poporului
ales, aceasta fiind porunca fundamental.

4.Iubirea aproapelui dup nvtura Noului Testament


Dup concepia cretin raporturile dintre indivizi ca i dintre colectivitile umane trebuie s
fie luminate i diriguite de iubirea cretin. Religia cretin ofer iubirea, cea mereu animat de spiritul
jertefelniciei pentru altul i care-i izvor inepuizabil de sntate sufleteasc i moral.
Limba greac are pentru exprimarea cuprinsului redat n general de cuvntul romnesc a iubi,
iubire, termenii: 1) 2), 3)
Primul si al doilea termen, dnd expresie mai mult unei iubiri ptimae, senzuale sunt complet
necunoscui Noului Testament.
poate semnifica uneori amabilitatea n general, iar dorin oarecare, totdeauna ns
cu accentul pe mulumirea proprie, individual. Chiar i cnd e vorba de valori ideale.
exprim mai mult sentimentul de afeciune natural (amo- amare); iubirea care urmeaz
ndemnul inimii; iubirea fireasc dintre prini i copii; simpatie, prietenie ntre persoane, dar i iubirea
de bani, de mrire.
este un termen necunoscut dicionarului profan i s-a format n dicionarul religiei
revelate, probabil n cercul Septuagintei. Este foarte frecvent n Noul Testament semnificnd iubirea ca
manifestare a voii libere (diligere) i formeaz obiectul unei porunci. Ea este acompaniat i de
micarea sentimentului, dar nu-i determinat numai de ea.
Cnd e vorba de porunca iubirii, de iubirea fa de aproapele, e ntrebuinat exclusiv termenul .
n temeiul libertii contrarietii, omul se poate doar decide s fac ceva ce este opus: de pild,
s iubeasc sau s urasc. Caracterul imperativ al iubirii cretine arat c cretinul trebuie mereu s se

10
11

strduiasc pentru a o nfptui n msur tot mai mare. Iubirea fa de aproapele e cunoscut mai ales
din enunarea ei de ctre Mntuitorul nostru n legtur cu porunca iubirii fa de Dumnezeu.
Mntuitorul sintetizeaz datoriile religioase i morale n porunca iubirii i ridic sanciunea moral
pn la intenie, izvorul psihologic al binelui i rului.
Iubirea fa de Dumnezeu, Creatorul i Susintorul universului i al firii ntregi, firete,
trebuie s nsemne suprema datorie a cretinului, antrenndu-i toate puterile sufleteti, angajndu-i
ntreaga personalitate. Aceasta trebuie verificat n soliditatea, intensitatea i sinceritatea ei.Iar
criteriul cel mai sigur l ofer tocmai iubirea faa de aproapele, care, propriu-zis, nu-i altceva dect
expresia iubirii fa de Dumnezeu, manifestarea ei necesar, fructul cel mai de pre i proba evident
pentru adevrul i sinceritatea ei.Ambele porunci formeaz, o unitate indisolubil. ntre ele exist
legtura luntric i necesar: iubirea fa de aproapele ancoreaz n iubirea fa de Dumnezeu, iar
aceasta i primete, prin cealalt, verificarea necesar.
Numind porunca a doua la fel cu prima, Mntuitorul arat c iubirea fa de aproapele are
aceeai nsemntate n viaa credincioilor ca i iubirea fa de Dumnezeu. Matei VII, 12: Toate cte
voii s v fac vou oamenii, asemenea i voi facei lor, c aceasta este legea i proorocii. Textul
este recunoscut ndeobte sub numele regula de aur i prezint n alt formulare porunca iubirii fa de
aproapele, regula de aur a moralei cretine. n enunarea regulei de aur din partea Mntuitorului,
trebuie remarcat formularea ei pozitiv; cea negativ n-o ntlnim niciodat la El. Evitarea rului i
svrirea binelui n realitate nu sunt aciuni identice. Mntuitorul n-a ales nicidecum la ntmplare
formularea pozitiv a regulei de aur.
Porunca iubirii fat de aproapele este cuprins n Vechiul Testament; Mntuitorul nsui a
enunat-o n conexiune cu iubirea fa de Dumnezeu i totui acum o numete porunc nou.
Trebuie reinut c Mntuitorul nu i-a nsuit-o simplu din Vechiul Testament ci a desvrit-o n
cldura i intensitatea ei, i-a nsumat i intenia, iar noiunii despre aproapele i-a dat o semnificaie
universal.

5. IUBIREA FAA DE DUMAN

nsuirea cea mai caracteristic a iubirii cretine fa de aproapele o constituie faptul c ea nu


se oprete nici n faa dumanului. Iubirea fa de duman este mai nti o datorie fireasc, fiindc i
dumanul este om, are aceeai natur ca fiecare om, deci este semenul nostru. Bucuria provocat de
nenorocirea dumanului se pedepsete. Nu te bucura cnd cade vrjmaul tu i cnd se poticnete s
nu se veseleasc inima ta... nu te aprinde mpotriva rufctorilor... cci cel ce face ru nu
propete (Prov. XXIV, 1720).
n Vechiul Testament se poruncete i iubirea pozitiv fat de duman, manifestat prin fapte
de ajutor efectiv fa de el.De asemenea n Vechiul Testament, ntlnim i pilde mree de iubire fa
de dumanul personal. Iosif, ajuns n Egipt la mrire i putere, primete cu iubire pe fraii si, care din
ur l vnduser n sclavie i-i roag chiar s nu se mai ntristeze i s nu le par ru c l-au vndut
(Fac. XXV, 5). Moise se roag pentru poporul, care mereu murmura mpotriva sa i se arat
recalcitrant, dorind mai curnd s fie el (Moise) ters din cartea vieii, numai poporul s fie iertat (Exod
XXXII, 32).
Fa de popoarele nchintoare la idoli i deci cu atitudine dumnoas fa de Dumnezeul cel
adevrat i de poporul Su, legea Vechiului Testament cuprinde i alte dispoziii. Fa de acestea se
impunea poporului iudeu izolarea, care totui nu trebuie interpretat ca ur naional fa de ele,
ci i are explicarea i justificarea n lumina mprejurrilor de via, n care poporul ales avea s-i
mplineasc misiunea care-i fusese ncredinat de Dumnezeu, adic pstrarea curat a revelaiei
supranaturale n vederea mntuirii ce avea s vin la plinirea vremii.
Elemente pentru formularea unor obiecii mpotriva moralei Vechiului Testament sub raportul
atitudinii fa de duman se mai scot i din psalmii i rugciunile de blestem, care prin cuprinsul lor
ar sta n direct contrast cu iubirea i fa de duman.
Din analiza obiectiv a psalmilor de blestem se desprinde, de asemenea, c dumanii asupra
crora se arunc blestemul nu sunt personali, ai unui om oarecare, ci dumanii misiunii poporului ales
i astfel, n ultima analiz a lui D-zeu nsui.
11
12

n Noul Testament i Mntuitorul arunc asupra pctoilor mpietrii n rutate acel: vai
vou! i anun pedeapsa ce o va da nelegiuiilor la judecat universal (Mat. VIII, 12; XIII, 41 .u.),
iar Sfntul Pavel spune: Cel ce nu iubete pe Domnul s fie anatema!(1 Corinteni 16, 22).
n legtur cu problema iubirii fa de duman, n Vechiul Testament se mai ridic o obiecie,
formulat n temeiul cuvintelor rostite de nsui Mntuitorul n predica Sa de pe munte: Ai auzit c s-
a zis: S iubeti pe aproapele tu i s urti pe vrjmaul tu (Mat. V, 43). i ntr-adevr, n temeiul
prii a doua a textului acestuia, pare ndreptit afirmarea c legea Vechiului Testament ar porunci
direct ura fa de duman; altfel Mntuitorul n-ar fi rostit cuvintele de mai sus. Dar aici trebuie reinut
c textul S urti pe vrjmaul tu nu face parte din textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testament,
ceea ce nu nseamn ns c Mntuitorul caracterizeaz prin el o atitudine a evreilor din timpul Su,
care n-ar corespunde realitii.
Astfel, ura fa de neiudei fiind motivat religios, face parte din cuprinsul evlaviei i sporise
mereu n urma persecuiilor ndurate de poporul ales, ajungnd la culme cnd Roma antic i-a rpit
independena politic.
Deci, Vechiul Testament cunoate iubirea i fa de duman.
Practicarea iubirii cretine fa de duman este mijloc potrivit pentru a distruge din suflet
patim, setea de rzbunare, apoi pentru abinerea de la multe nedrepti, pentru pstrarea bunei
nelegeri, a pcii. Iubirea cretin fa de duman cere nti recunoaterea demnitii lui de om i a
bunelor lui nsuiri i nu a defectelor lui. Nota aceasta i i imprim caracterul de virtute specific
cretin.
6. nsuirile iubirii cretine fa de aproapele
A) iubirea cetin fa de aproapele trebuie s aib, un caraCTER RELIGIOS. Aceasta nseamn c
motivul i scopul ei trebuie s fie la Dumnezeu.
B) s fie universal dup cum a artat mntuitorul n parabol samariteanului milostiv.
C) s fie activ, s se manifeste prin fapte, iar mprejurri date - dup pild mntuitorului-chiar prin
jertf de sine.
Iubirea afectiv, care se manifest n bucurie sau comptimire cu aproapele va deveni afectiv,
adic se va arta n fapte i n adevr, faptele milei sufleteti i trupeti,.
Posibilitile de manifestare a iubirii cretine fa de aproapele sunt i ele multiple: cel ce nu
iubete pe fratele sau pe care l-a vzut, pe dumnezeu pe care nu l-a vzut nu poate s l iubeasc
(1Ioan4,20). De aceea mntuitorul ndeamn pe ai si c el s l vad n semeni i s-i ajute. ntruct
ai fcut unuia dintre aceti frai ai mei, prea mici, mie mi-ai fcut (matei 25,40)
Iubirea cretin nu se rezum la simpl evitare a rului i la practicarea de binefaceri exterioare, ci ea
pretinde acea atitudine interioar conform. Chiar i numai mnia pe frate este considerat p [aca de
Mntuitorul. Cine da celui nsetat numai un pahar cu ap rece, n nume de ucenic, nu-i va pierde plat
s (matei 10,42) pe cad de alt parte, cnd lipsete iubirea nu valoreaz nimic nici oferirea ntregii
averi.
Pocii-v! Sunt cuvintele cu care mntuitorul ncepe propovduirea sa, ncepe deci cu
interiorul sufletesc. Pretenia de a trece intenia n fapt mntuitorul a exprimat-o de mai multe ori>
oricine va face voia tatlui meu celui din ceruri, acela mi este frate i sor i mam..cci nu oricine mi
zice doamne, doamne va intra n mpria cerului, ci cel ce face voia tatlui meu celui din cer.
D) trebuie s l iubim pe aproapele nostru c pe noi nine, iubirea cretin trebuie s fie sfnt.
E) iubirea cretin trebuie s fie sincera cum suntem sinceri fa de noi, adic s stea n ajutorul
aproapelui numai spre bine i nu spre pcat.
F) iubirea cretin fa de aproapele s fie dezinteresat. Dac cineva iubete pe aproapele pentru un
interes al su propriu atunci de fapt nu l iubete pe aproapele ci se iubete pe sine nsui.
nsuirile iubirii cretine fa de aproapele sunt artate att de minunat de sf apostol pavel cnd
spune dragostea rabd ndelung, dragostea este plin de buntate; dragostea nu tie de pizm, nu se

12
13

laud, nu se trufete. Dragostea nu se poart cu necuviina, nu caut ale sale, nu se aprinde de mnie,
nu pune la socoteal rul, nu se bucur de nedreptate ci se bucur de adevr.
7. Motivarea iubiri cretine fa de aproapele.
Valoarea moral a faptelor svrite de cineva este n funcie de motivele care au determinat svrirea
lor. Mntuitorul respinge ambiia religioas ca motiv luai aminte c faptele dreptii voastre s nu le
facei naintea oamenilor ca s fii lor privelite (matei 6,1). Principiul care conduce n actele de
milostenie, rugaciunea si postire. Mntuitorul pretinde pentru aceste acte discreie, sinceritate,
dezinteres, cci altfel, plata venind din partea oamenilor nu mai poate veni i din partea lui Dumnezeu.
De la ai si mntuitorul [pretinde s se ridice peste morala recompensei, practicat de vamei,
pctoi i pgni, care manifest iubire fa de semeni numai pe temei de reciprocitate. Iubirea cu
acest coninut nu nseamn druire jertfelnica pentru binele aproapelui, i numai satisfacerea
intereselor personale. La ospee s se cheme srcin, neputincioi i orbi fiindc ei nu pot rsplti.
Fa de recompens din partea oamenilor, bunuri pmnteti i onoruri i bucurii trectoare,
mntuitorul pune n vedere recompensa divin, venic, pe care dumnezeu o d celui care ndeplinete
poruncile sale, dobndindu-i mntuirea sufletului.
Originea noiunii n viaa economic i ea semnific despgubirea acordat pentru prestarea
voluntar a unei lucrri. Recompensa are i o latur juridic. Recompensa are i un aspect moral, cnd
preluarea unei lucrri poate deveni obligatorie, fiind necesar pentru existen proprie, a familiei sau
pentru promovarea binelui colectiv.
Dumnezeu nu trebuie s recompenseze, dar el va recompensa. De altfel, recompensa Sa nici nu
poate fi socotit motivul fundamental al faptelor svrite de noi, ea este un dar liber al atotobuntii
divine. Cuvintele cu ce msur msurai, cu ea se va msura i vou (Luca 6,38) au sensul c
dumnezeu va rsplti lipsa iubirii cu osnd iar iubirea i milostenia cu har i bunvoin. Recompensa
pe care mntuitorul o pune n vedere credinciosului pentru faptele sale bune implicit practicarea iubirii
fa de aproapele, nu este o obligaie juridic din partea lui dumnezeu ci darul atotbuntii sale. Voia
lui dumnezeu trebuie ndeplinit necondiionat cnd vei face toate cele poruncite vou, zicei slugi
netrebnice suntem. Ce eram dator s facem, am fcut. Atotobunatatea lui dumnezeu face ca mplinirea
poruncilor sale s ne aduc bogat plat cereasc. Dumnezeu poruncete iubirea, fiindc fiin i
activitatea sa sunt iubire. Dumnezeu iubete lumea, adic pe toi oameni, prin urmare i acetia au
obligaia s fac la fel.
Iubirea cretin fa de aproapele i are originea n tatl ceresc, pild n mntuitorul i motivul
n iubirea lui dumnezeu i fa de el. Sfntul apostol pavel spune: adevrata iubire nu caut ale sale ci
ale aproapelui. Adevrata iubire fa de aproapele: druirea necondiionat pentru binele altuia. Cci
cine nu-l iubete pe dumnezeu se va iubi numai pe sine.
8. Importana iubiri fa de aproapele
Prin iubirea cretin fa de aproapele se poate nelege nsemntatea ei morala i social.Ea alin
suferine, mplinete lipsuri, sporete fericirea, promoveaz progresul, aduce pace i bucurie. Cci
iubirea este viaa pe cnd contrastul ei, ura aduce moarte, moral n primul rnd.

B. DREPTATEA
Dreptateaeste virtutea care cere sa se dea fiecruia ceea ce este al su. n concepia larg a noiunii,
dreptatea nsumeaz toate virtuile i sub aspect religios, moral cretin primete nelesul de sfinenie.
Cci cine d n orice privin fiecruia ce i se cuvine, evident practic toate virtuile, mplinete
ntreaga ordine moral, iar el nsui este moralmente desvrit. n sfintele scripturi, cuvntul dreptate
are adesea neles de sfinenie. Mntuitorul spune de nu va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a
crturarilor i a fariseilor, nu vei intra n mpria cerurilor.
13
14

Ca i iubirea fa de aproapele, dreptatea ca virtute special se prezint n primul rnd ca o


cerin a legii morale naturale, ntemeiat pe fraternitatea natural, dar este i o cerin a legii morale
pozitive, primindu-i n NT desvrirea religioas cea mai nalt. Actele sale pt a deveni cu adevrat
morale trebuie s izvorasc dintr-un interior sufleesc. Dreptatea se prezint deci ca tutela drepturilor
cuvenite fiecruia, egalitatea n drepturi i datorii.
Cci drepturi i datoria sunt noiuni corelate. Fiindc omul are datorii de mplinit, dumnezeu i-a dat i
datorii pt a putea mplini datoriile sale.
Dreptatea este o lege moral indispensabil pt bun funcionare a societilor omeneti iar
egalitatea este justificat numai n limitele n care ea nu lezeaz legile drepti.
2. Felurile dreptii.
Dup raporturile de drept ntemeiate ntre oameni prin ordinea social, raporturile care sunt de
coordonare, subordonare i supraordonare, dreptatea este i ea de 3 feluri:
a) Dreptatea comutativ (individual, egalizatoare). Ca fiin raional creat pt un scop
determinat, fiecare om este subiect de anumite drepturi-in primul rnd de drepturi fireti-
cuvenite fiecruia n msur egal. Respectarea reciproc a drepturilor individuale formeaz
coninutul dreptii numite comutativ (individual). Aceasta normeaz relaiile dintre
persoanele fizice dup msura egalitii simple. Este numit comutativ fiindc datoriile de
justiie de acest fel se evideniaz pregnant n acordurile mutuale, dintre care cel mai vechi este
schimbul. Principul egalitii se cuprinde n egalitatea material a prestaiei i contraprestaiei
ntre ceea ce se d i ceea ce se primete. De aici i numirea ei de egalizatoare, iar aritmetic,
fiindc unitatea de msura ntre ceea ce se d i ceea ce se primete este egalitatea simpl.
Obiectul drepti comutative l constituie dreptul privat. Funcia social a dreptii comutative
se cuprinde n pstrarea dreapt a raportului de justiie ntre membri colectivitii.
b) Dreptatea distributiv normeaz raportul societii fa de membrii ei. Ea cere autoritilor
legale s mpart bunurile i sarcinile publice ntre membri colectivitii, dup msura egalitii
de proporionalitate (egalitate geometric), adic n raport cu meritele i puterile fiecruia. de
va fi nenelegere ntre oameni, s fie adui la judecat i s fie judecai; celui drept s i se dea
dreptate, iar cel vinovat s se osndeasc
c) Dreptatea legal- normeaz relaiile membrilor cu societatea. Ea cere membrilor s-i
ndeplineasc cu contiinciozitate toate sarcinile reclamate de binele comun. E numit legal; a,
fiindc legea hotrte contribuia fiecruia pentru binele colectivitii. Obiectul ei l constituie
dreptul public sub unghiul binelui comun. Dai deci tuturor cele ce suntei datori
d) O form special a dreptii o constituie cea numit vindicativ pedepsitoare care cere
pedepsirea celor vinovai spre binele comun. Temeiul constituie dreptatea legal fiindc
pedeapsa e cerut de interesul binelui comun. Dreptatea legal este numit i dreptate social.
Biserica, cu mijloacele de care dispune, a struit de la nceput pt cultivarea acestei virtui n
relaiile sociale i n structura vieii sociale.Cci cadrul viei pmnteti, dup nvtura cretin
trebuie ridicat pe temelia celor dou virtui sociale fundamentale.
3. Iubire i dreptate.
Dreptatea este virtutea social fundamental, ea constituie chiar premisa necesar pentru
funcionarea normal a oricrui organism social. Cretinismul a intervenit de la nceput pt
integrarea ei n substan moral a cretinilor i pentru cultivarea ei n mijlocul social. n VT
dumnezeu este preamrit ca dumnezeul dreptii.
Mntuitorul duce lupta continu mpotriva abuzurilor svrite de farisei i crturari.

14
15

Morala cretin nu nesocotete dreptatea, ns cere rezolvarea nenelegerilor prin dreptate cu


iubire, care terge orice urm de rzbunare; cere biruirea rului prin biruina binelui. Cci urt
tratat cu ur se mrete, pe cnd tratat cu iubire se terge definitiv.
ntre dreptate i iubire exist deosebiri i asemnri:
Deosebiri
- dreptatea privete dreptul aproapelui; iubirea, persoana lui
- n temeiul dreptii dorim aproapelui ceea ce este al su. Prin iubire i dm de bun voie din al
nostru
- Dreptatea ine s aduc o egalizare n aciuni i lucruri exterioare; iubirea voiete s uneasc
inimile i voinele ntre oameni
Asemnri
Voina de bine pentru aproapele.Pe aceste temeiuri se realizeaz conlucrarea, completarea i
desvrirea lor reciproc. Iubirea cretin nu voiete s anuleze dreptatea i s o nlocuiasc, ea
continu lucrarea ei i o desvrete. Precum dup morala cretin dreptatea are nevoie de cldur
iubirii la fel i iubirea are nevoie de dreptate. Iubirea zidete pe dreptate care o ajut s-i
ndeplineasc funciile sale proprii.
Iubirea cretin este cu dreptate cci dumnezeul cretinului este i al iubiri dar i al dreptii. Dup
morala cretin aceste 2 virtui sunt strns legat laolalt.
Dup concepia cretin dreptatea este manifestarea iubirii, iar aceasta este sufletul dreptii. dac
dragoste nu am, nimic nu sunt (1corinteni 13,2)

C. Virtuile nrudite cu iubirea i dreptatea

Acestea sunt:
1.Sociabilitatea trebuie s ntruneasc anumite nsuiri. n primul rnd ea trebuie s evite lucruri
neplcute, dezgusttoare, s se caracterizeze prin decen i noblee.
Sociabilitatea bun este ns legea ntre extremele amintite, adic inim deschis, sinceritate,
fr insinuare, cu precauie. Sunt unele persoane prea ncrezute n sine care nu voiesc s admit dect
prerea proprie. De a parte unele persoane aprob prerea exprimat de altul.
Virtutea sociabiliti cere amabilitate, adic ntmpinarea semenului cu manifestri de stim i
bunvoin. Cretinul trebuie s fie totdeauna animat de dorin i voina de a se mpca cu semenul,
dac dimensiuni sau ofense au dus la rcirea sau ruperea relaiilor reciproce.
2.Recunotina este simnirea trezit n inima omului de bunvoin i binefcea primite din partea
semenului. Ea se manifest n fapte i n vorbe dar aceste fapte nu se fac pentru plat sau
achiziionarea obligaie morale fa de binefctor. Recunotina se nrudete cu dreptatea ntruct i ea
d semenului ceea ce i se cuvine. Astfel lui dumnezeu i datorm religiozitatea, adic cinste suprem,
adoraie, fiindc el este autorul tuturor bunurilor noastre, prinilor li se cuvine pietate, fiindc le
datorm existena i via.
3.Prietenia. Virtutea sociabiliti i afl expresia cea mai curat n prietenie, care nu-i ceva strin firi
umane, ci ine de caracterul social al acesteia. Prietenia este astfel manifestarea cea mai frumoas a
sociabilitii proprie omului. Ea este o form deosebit a iubirii fa de aproapele. n manifestare,
prietenia, presupune existena unei anumite asemnri ntre subieci ei.Avnd ca element comun
nclinarea spre bine, prietenia nlesnete subiecilor ei completarea reciproc prin schimb de
cunotin, experien proprie. n prietenie, triesc prin participare la viaa intim a prietenului dou
viei: a mea i a prietenul; ui. n prietenia adevrat recunosc prietenului calitile sale, le apreciez
dup merit, nu trec cu vederea nici deficienele, slbiciunile lui, dar le tratez cu bunvoin i
15
16

ngduina, avnd ncredere n el. Ceea ce d prieteniei trinicie i soliditate este iubirea, virtute cu
care sunt mpodobii numai cei buni. Motivele prieteniei pot fi diferite: virtutea, desftarea sau utilul.
Fiecare din acestea pot duce la nchegarea unei prietenii. Exist doar prietenie i ntre oameni cu
diferite apucturii rele. Prietenia adevrat, trainic, poate exist numai ntre oameni buni, virtuoi,
care se iubesc i stimeaz reciproc pentru virtuile lor.
Sf scriptur a VT preuiete foarte mult prietenul credincios i prietenia adevrat prietenul adevrat
este plin de iubire n orice vreme, iar n nenorocire este ca un frate. n VT deci prietenia este ntrit cu
legtura ei prin credina n dumnezeu. n NT prietenia primete o nou fundamentare prin porunca
iubiri fa de aproapele.
Dup nvtura cretin dumnezeu este iubire, adic prietenie, armonie i unitate ntre persoanele
sfintei treimi. Armonia i unitatea din lumea ngerilor are la baz tot raportul de prietenie n iubire.
Mntuitorul Hristos reface prietenia dintre noi i Dumnezeu stricat prin pcat. Prin Iisus Hristos
cretini devin prieteni ai lui dumnezeu i prieteni ntre ei.
nsi mntuirea este un act sublim al prieteniei divine, artat fa de noi de fiul lui dumnezeu care-i
preuiete iubirea dndu-i viaa pentru prieteni.
Prietenul este cel primit de mine n sufletul meu, cu care alctuim un suflet n dou trupuri. Cuvntul
amic deriv din verbul amo-a iubi i nseamn cel iubit sau iubitor. Prietenia cretin cere o singur
inim i un singur suflet aa cum se manifest n comunitatea cretin din Ierusalim.
Sf Ioan gur de aur vorbete de conexiunea a trei tipuri de prietenie: prietenia omului natural, n care
domnesc utilitatea i reciprocitatea.; prietenia VT, n care prietenia dobndind un caracter religios se
ridic la un nivel superior. Prietenia NT cu temelia n iubire.
A spori numrul prietenilor este o datorie dumnezeu ne poruncete s ne iubim, s fim prieteni spune
acelai sfnt printe.
n ce privete mijloacele potrivite pentru cultivarea prieteniei la loc de frunte se aeaz dragostea care
lrgete inima prietenului dup cum cldura dilat corpurile.
Iat deci valoarea i roadele adevratei prietenii: bun nelegere, pacea, statornicia, sfatul bun, ajutor
n nenorocire, jertfirea viei.
O form a prieteniei este ospitalitatea prin care cineva i deschide casa sa nu numai rudelor i
prietenilor precum i strinilor fii ntre voi primitori de oaspei, fr de crtire (1 petru 4.9)
Primirea de oaspei s n-o uitai (evrei 13.2)
4.Ajutorarea freasc
Iubirea cretin adevrat nu rmne o simpl dispoziie interioar ci se manifest n chip
necesar prin fapte.
Milostenia, virtutea care strbate ntreaga via i sensibilitate cretin.
Mila i afl exprimarea n milostenie.
Desigur, forme de asisten social gsim nainte de cretinism, dar nu treceau de obicei peste
cercul rudelor, prietenilor, concetenilor.
n VT milostenia era practicat n msur larg dar limitat la conceteni i impus oficial prin
lege fiindc nu vor lipsi niciodat srmanii din ara ta, pentru aceasta i dau porunc: deschide inima
ta cu drnicie fratelui tu, sracului, i srmanului din pmntul tu (deut 15.11)
n cretinism milostenia rsare din vibraia inimii nclzite de iubirea fa de aproapele, care
este fiecare om, i este datorie pentru credincios.
Sfini Apostoli ndeamn la fapte de iubire fa de cei n suferin. Cretinii din Ierusalim depun
la picioarele Sfinilor Apostoli din bunurile lor spre a se mpri celor sraci.
Mrturisirea ortodox numr 7 fapte ale milei trupeti:
1. A da celui flmnd hran (Am fost flmnd i mi-ai dat s mnnc matei 25,35)
16
17

2. A adpa pe cel nsetat (cel ce va da de but unuia din acetia mai mici numai un pahar
cu ap rece, n nume de ucenic, adevrat griesc nu i va pierde plata matei 10,42)
3. A mbrca pe cel gol (haina pe care o pstrezi tu n lzi este a celui gol, nclmintea
care se stric este a celui descul)
4. A cerceta pe cei din nchisoare
5. A cerceta pe cei bolnavi pentru a-i mngia i ndemna s ndure cu rbdare suferinele
lor
6. A primi pe cei strini n cas pentru a se adposti i odihni
7. A ngropa pe cei mori
Sfntul Vasile cel Mare este acela care a nfiinat pe cheltuial proprie Vasiliadele fiind
aezminte filantropice.
Sub unghiul moralei cretine trebuie reinut ns ca nu orice fapt de milostenie are valoare
moral. Milostenia practicat din motive personale, egoiste, interesate, cu perspective de ctig sau
chiar numai pentru ndeplinirea exterioar a datoriei, n-are valoare moral.Milostenia cretin nu se
msoar dup cantitatea faptelor, ci dup dispoziia interioar din care pornesc, dup inima cu care
sunt svrite.
Milostenia folosete nu numai celui ce-o primete, dar i celui ce-o da. Primul este ajutat, iar
pentru al doilea este izvor nesecat de bunti cereti.
Milostenia aduce binecuvntarea i n urma rugciunilor fcute de cei muli pentru binefctori
lor.
Milostenia face vrednic de lestarea pcatelor.

D. Diferite forme de organizare a muncii


Pentru stpnirea naturii i procurarea mijloacelor necesare existenei omul a trebuit s-i
organizeze munca. El a fcut aceasta pe trei ci: pe calea inveniei, a diviziuni muncii i a asocierii
Cooperaia este o form de asociere, iar asociaia este rezultatul unui sentiment natural:
sentimentul social; este nevoia sufletului de a tri mpreun, de a lucra mpreun, de a se ruga
mpreun, de a suferi mpreun
Omul muncete i prin diviziunea necesar a muncii, produsele altora sunt indispensabile
pentru satisfacerea nevoilor lui proprii.
La oameni solidaritatea este o lege a solidariti interne, indispensabil vieii, un mijloc de
eliberare. Rezult din toate cele spuse ca asocierea oamenilor pentru nlturarea greutilor pe care le
ntmpin i pentru a progresa e un fapt de ordin natural, dar este i o porunc care nu poate fi clcat.
Morala cretin apreciaz pozitiv opera cooperativelor, ntruct aceasta reprezint un pas
important pe drumul comuniunii freti ntre oameni, fiind prilejuri dintre cele mai potrivite pentru
apropierea, ntrajutorarea i nfrirea oamenilor.

E. BUNURILE MATERIALE

Bunurile materiale constituie o problem de permanent preocupare n viaa omenirii,


n sistemele etice de-a lungul vremurilor, aprecierea bunurilor materiale variaz dispreuire,
subpreuire i suprapreuire.
Bunurile materiale reprezint tot ceea ce servete pentru susinerea, dezvoltarea i desvrirea
existenei umane, a vieii fizice mai nti.
Viaa fizic este darul atotbuntii lui dumnezeu. Cretinul are datoria s se ngrijeasc de ea,
de sntatea i integritatea trupului. E o datorie fireasc cci dup cuvntul scripturii nimeni
17
18

niciodat nu i-a urt trupul su, ci fiecare l hrnete i l incalezeste, datorie dictat de dragostea de
via i de instinctul de conversare proprii omului.
Mntuitorul n rugciunea domneasc s ne rugm tatlui ceresc pentru pinea cea de toate
zilele ceea ce arat ca bunurile materiale au scopul lor bine precizat i nu trebuie dispreuite.
Viaa nu este privit numai sub aspectul existenei fizice, ea are i aspecte superioare cci ce
va da omul n schimb pentru sufletul su
Grija pentru cele trebuitoare vieii fizice este preuit, dar n subordine dat de grij pentru
mntuirea sufletului. Cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i toate acestea se vor aduga vou.
(Luca 12,31). Deci pentru cretini bunurile materiale nu constituie un scop n sine ci un mijloc pentru
realizarea scopului su suprem-fericirea venic, viaa venic.
n de la luca: vindei averile voastre, contextul arat ca cuvintele acestea sunt adresate ucenicilor si
crora le revenea misiunea s se dedice integral propovduiri nvturii mntuitorului.
Mntuitorul i spune tnrului care dorea s moteneasc viaa de veci: un lucru i mai
lipsete, dute vinde tot ce ai, da sracilor i vei avea comoar n cer, apoi vino, i-ai crucea i urmeaz
mie. Dar nici aici nu i ndeamn la dispreuire sau cel puin la subpretuirea bunurilor materiale.
Mntuitorul tie ca tnrul este att de legat de bunurile materiale, nct mntuirea i-o putea dobndi
numai prin toat dezlipire de ele. Bogia exterioar poate nsemna srcie interioar i de aici
primejdia ce o prezint pentru mntuirea acumularea de anumite bunuri materiale.
Bogatul din sf Scriptur, dup moarte, ajunge la chinuri nu pentru ca fusese bogat, ci fiindc el
cruia i dduse dumnezeu o funcie social prin bunurile sale, se artase lacom i nepstor fa de
trebuinele de viaa ale semenilor. Bunurile materiale, scopul fixat lor de creator este satisfacerea
trebuinelor vieii fizice: hran, mbrcminte, etc.
Abaterea bunurilor materiale de la acest scop nseamn lucrarea mpotriva voii divine.
O alt caracteristic proprie bunurilor materiale, se cuprinde n faptul ca ele sunt trectoare, pot
disprea uor din posesiunea cuiva, iar prin moarte posesorul le pierde definitiv. Cretinul are un drept
relativ de administrator al bunurilor materiale i anume n conformitate cu inteniile creatorului. Omul
creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, este o fiin psihofizic, elementul ei constitutiv fiind
sufletul imaterial, nemuritor, fiind nzestrat cu raiune i voina liber, deci dispune i de o demnitate
moral.
Sf apostol pavel spune; nu mai este iudeu, nici elen, nu mai este rob nici slobod, nu mai este
parte brbteasc i parte femeiasc, pentru ca voi toi una suntei n Iisus Hristos (Gal 3,28). Dreptul
la via demn este un drept al omului, cel mai elementar drept cuvenit fiecruia chiar din momentul
zmisliri. La crearea primilor oameni Dumnezeu rostete cuvntul cretei i v nmulii i umplei
pmntul i-l stpnii (facerea 1,28).
Dispreul fa de om i lcomia adun unora imense bunuri materiale n timp ce altora le
lipsete chiar strictul necesar pentru via dnd natere la nedreptate social. n timpul lucrrii sale
pmnteti, mntuitorul, ntlnete probleme sociale i se ocup de ele: cnd li se cere s intervin ntr-
o chestiune de motenire, el lmurete problema mai important a ptimi dup bunurile materiale.
Bunurile materiale au destinaie comun i ca nimeni nu poate pretinde un drept de folosire exclusiv
asupra lor. Bogatul nu posed numai pentru dnsul, bunurile nu i sunt date ca s se foloseasc singur
de ele. Sf ambrozie spune: pcatul ta este mare dac fratele tu sufer de foame iar tu o tii i nu-l
ajui.
Bunurile materiale trebuie s serveasc binele comun.

18