Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORIC
In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica
(bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus
bazele sistemului de gimnastica suedeza a fost P.H. Ling.
Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa
introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va
ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile
nationale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ;
scrie si publica (in 1869) prima Carte de gimnastica; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare
despre gimnastica feminina.
Ramurile gimnasticii:
Gimnastica respiratorie poate fi incadrata in toate aceste ramuri ale gimnasticii, insa este
folosita cel mai des in gimnastica medicala.
GIMNASTICA RESPIRATORIE
KINETOTERAPIA RESPIRATORIE
Programele de gimnastica respiratorie ocupa un loc important in recuperarea pacientilor
cu afectiuni cronice respiratorii. Desi diferite, aceste programe au un obiectiv comun:
ameliorarea ventilatiei pulmonare.
bronsice
CONTRAINDICATII
tuberculoza pulmonara
micozele pulmonare
-postura de executie
Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori superioare (nas, cavitate bucala, faringe, laringe)
Prin dilatarea toracelui (operatie pe care o fac muschii inspiratori si contractia diafragmului
care coboara), plamanii se umfla ca niste foaie si aerul atmosferic patrunde in alveolele destinse
(inspiratia), iar prin ingustarea toracelui si ridicarea boitei diafragmului, aerul este dat afara din
plamani (expiratia).
Oxigenul inspirat si ajuns in plamani este transportat, prin intermediul sangelui, catre celule si
tesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, prin intermediul sangelui, la plamani si
eliminat prin procesul de expiratie.
Aportul de oxigen - este cel mai important determinant al metabolismului oxidativ. In repaus,
nevoia organismului de ATP este redusa si deci si necesarul de oxigen e redus. Pe masura ce
intensitatea efortului creste, nevoia de ATP se mareste si deci si necesarul de oxigen. Pentru a face
fata cerintelor, organismul se va adapta marind frecventa si amplitudinea respiratiilor, ameliorand
schimburile de gaze la nivel pulmonar, crescand frecventa cardiaca (pentru a duce mai mult sange
oxigenat la muschi). Organismul uman are o capacitate redusa de a inmagazina oxigen, de aceea
cantitatea de oxigen ce trece prin plamani este direct proportionala cu cea utilizata de tesuturi pentru
metabolismul oxidativ.
Medicina traditionala chineza spune ca omul se naste cu un numar fix de respiratii menit
sa-i ajunga toata viata. Astfel, cu cit respiratia este mai lunga si mai profunda, cu atit ne asteapta
o viata mai lunga. Cu siguranta, nu trebuie neaparat sa credem in aceasta teorie orientala pentru a
constientiza importanta unei respiratii bune si corecte, atit de necesara pentru oxigenarea
organismului. Dar citeva sfaturi de urmat in acest sens sunt totdeauna binevenite.
Modul in care respiri are un rol deosebit in mentinerea sanatatii. Aparent banala,
aceasta functie naturala cu care ne nastem difuzeaza energie vitala la nivelul intregului
organism. Sa neglijezi aceste gest vital, inseamna sa-ti pui in pericolsanatatea mentala si
fizica.
Chiar si modul in care respiri se poate reinvata. In momentul in care venim pe lume, respiratia
este primul gest reflex si ultimul in momentul in
care o parasim. De mici invatam sa mancam, sa
scriem, sa citim,sa vorbim, insa nimeni nu ne invata
cum trebuie sa respiram corect. Desi in momentul in
care ne nastem respiram corect, cu trecerea
timpului incepem sa neglijam acest aspect.
In sistemul nervos central si anume in bulb se afla centrul nervos care comanda si regleaza
miscarile respiratiei prin nervii ce se distribuie in musculatura toracelui, motorul acestor miscari. La
acest centru vin impulsuri care il excita sau il deprima si de la el pleaca spre muschii respiratori
comenzi pentru accelerarea sau incetinirea ni iscarilor respiratorii. Prin vointa miscarile respiratorii pot
ii accelerate sau incetinite, dar in realitate centrul respirator este excitat de unii factori, printre care
cei chimici (O si.CO2) sunt cei mai importanti. dioxidul de carbon din sange, intr-o anumita
concentratie, este excitantul fiziologic al respiratiei, un adevarat hormon respirator.
Din pacate, traim intr-o societate dominata de stres si poluare, in care uitam sa
respiram asa cum ar trebui. Din aceasta cauza, creierul s-a obisnuit sa nu mai respire profund.
Insa, este timpul ne reeducam sau sa imitam bebelusii care respira perfect!
In primul rand observa modul in care respiri. Plaseaza-ti o mana in zona inimii si alta in zona
abdomenului. In timpul inspiratiei, mana de pe abdomen trebuie sa simta cum acesta se umfla.
Cealalta mana nu trebuie sa se miste. Expira lung eliberand aerul pe gura pentru a evacua dioxidul de
carbon.
2. Spune "eeeee" pe nas! Incearca sa susotesti sunetul "e" pe gura mai intai, fara efort interior.
Dupa aceea, inchide gura, inspira si in timpul expiratiei, incearca prin scoaterea aerului sa scoti
sunetul "e" pe nas. Aceasta tehnica se numeste respiratia constienta.
Gimnastica respiratorie se bazeaza pe mai multe tipuri de respiratie (respiratie constienta, suflu prin
meditatie etc). Descoperind numeroasele aspecte ale respiratiei, controlandu-ti mai bine suflul si
observand ceea ce se intampla cu corpul tau dupa ce respiri profund, inveti astfel sa-ti cresti
capacitatea respiratorie.
Terapia respiratorie
Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de experienta
profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din
Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As
- Respiratia corecta se poate face foarte usor, dar, din pacate, multi dintre noi si-au
pierdut acest exercitiu. Pentru a putea respira la capacitate maxima trebuie sa avem musculatura
toracica relaxata, iar prin inspiratie sa ne umplem foarte bine plamanii cu aer, pentru a putea
introduce in sange o cantitate cat mai mare de oxigen. Oxigenarea sangelui este esentiala in toate
procesele chimice ale organismului. Toate procesele de ardere din corpul omenesc consuma
oxigen. Fara acest element vital, metabolismul va avea de suferit; nu va putea sa sintetizeze
elementele benefice si, mai ales, nu va putea elimina toxinele din organism. Fara sa ne dam
seama, dintr-o respiratie deficitara se nasc boli cronice, care ne pot afecta, pe rand, toate
organele. Din pacate, nimeni nu-si da seama de importanta respiratiei. Eu, de exemplu, nici dupa
ce am absolvit Institutul de Educatie Fizica nu stiam sa respir corect. Nimeni n-a pus accent pe
gimnastica respiratorie. Cand m-am angajat la Institutul de Pneumoftiziologie, am studiat
gimnastica respiratorie din literatura de specialitate care se gasea in acea vreme si mi-am dat
seama de importanta respiratiei. Am invatat sa-mi relaxez toracele, sa-mi folosesc diafragmul la
capacitate maxima, pentru o respiratie cat mai eficienta. Si, slava Domnului, asta m-a ajutat toata
viata.
- Care sunt beneficiile aduse de o respiratie sanatoasa?
Reintinereste pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neteda si se reduc
substantial ridurile.
Un om sanatos va observa efectele benefice inca din prima saptamana: mai multa relaxare,
mai putina oboseala, cresterea randamentului intelectual, o stare deosebita de confort si de bine.
Bolnavii - si ma refer aici in primul rand la cei care au probleme bronho-pulmonare - isi pot
imbunatati capacitatea respiratorie, diminuata la foarte multi dintre ei. De exemplu, eu am facut
cercetare pe cazurile de pleurezie (apa la plamani) si, dupa ce au facut gimnastica respiratorie,
foarte multi bolnavi au scapat de operatie. Un caz spectaculos a fost cel al unui bolnav de
bronho-pneumopatie cronica obstructiva, in varsta de 65 de ani, care mai avea capacitate
respiratorie de 27-28%. Bietul de el abia sufla, era mereu obosit, ii era greu sa faca si drumul de
la pat pana la baie. Toate tratamentele instituite in spital au dat gres. Neputincios, medicul i-a
recomandat ca ultima solutie gimnastica respiratorie. Din cauza oboselii, venea la sala o data la
10 zile, iar in rest facea exercitii acasa. Acest om avea o vointa nemaipomenita, nu sarea peste
nici un exercitiu. Dupa un an de zile de la externare, a venit la mine cu un buchet de flori si mi-a
spus ca merge 5 km zilnic fara sa oboseasca si se simte mult mai bine.
REEDUCAREA DIAFRAGMULUI
Actiune:
-Principala actiune a muschiului diafragm este cea de inspir, realizata prin cresterea
volumului si scaderea presiunii in cavitatea toracica si scaderea volumului si presiunii in
cavitatea abdominala. Agonistul diafragmului este muschiul transvers abdominal. Actiunea
diafragmului creste diamentrul toracic cranio-caudal in inspir. Pozitia corpului este foarte
importanta in actiunea diafragmului: in decubit dorsal diafragmul are cea mai mare amplitudine,
iar in pozitia sezand sau ghemuit cea mai mica
-In expir diafragmul revine pasiv la pozitia sa initiala prin actiunea elastica a plamanului
si prin presiunea abdominala.
-Ca principal muschi insiprator asigura 65% din ventilatia de repaus, aici intra si muschi
asccensori: scaleni, SCM, intercostali.
Tehnica de lucru:
-Alta varianta de lucru este patul Maccagno. Se poate lucra fie in pozitie normala, fie cu
capul in sus, fie in pozitia Trendelenburg (=cu capul in jos) cu facilitarea expirului.
-Toate exercitiile se pot executa fie inspir-expir, fie inspir apnee expir.
A. Cu genunchii stransi
.Expir: concomitent cu ducerea unui genunchi pe abdomen si (cat este posibil) a unui calcai
pe fese. Apoi, exercitiul se continua cu ghemuirea ambelor picioare. Se preseaza genunchii
pe abdomen cu mainile.
B. Cu baston
E
x
e
r
c
i
t
ii pentru amplificarea respiratiei costale
D. Cu baston
E.
Cu
pici
orul
ghe
muit
.Poz
itie: culcat pe o parte, cu bratul de sprijin pus sub cap, piciorul de deasupra indoit si genunchiul
din partea de jos sprijinit pe sol.
F. Cu miscare de brate
.Pozitie: stand cu picioarele
departate la latimea umerilor.
.Inspir: concomitent cu ridicarea
bratelor lateral, in prelungirea
corpului.
.Expir: concomitent cu revenirea la
pozitia initiala.
G.
Cu
baston
2.Mers pe varfuri 4 pasi, timp in care are loc inspiratia; apoi, bratele sus, mers pe toata talpa
4 pasi - expiratie
3.Mers pe varfuri 4 pasi - inspiratie; oprire cu aplecarea trunchiului in fata, bratele atarnand -
expiratie profunda si sacadata
5 .Din pozitia culcat pe spate cu o minge medicinala pe stern, se inspira profund pe nas, apoi
se expira suierator odata cu presarea mingii pe torace
6.Stand culcat pe spate inspira profund cu umflarea si dezumflarea abdomenului, apoi revino
expirand pe gura
8.Inspira stand culcat pe spate cu bratele pe langa corp; departeaza picioarele si adu bratele
lateral, timp in care vei expira
9.Stand in genunchi cu picioarele usor departate, cu palmele pe coapse, lasa usor trunchiul pe
spate cu ducerea bratelor lateral - inspiratie; expiratia are loc cand revii
12.Stand cu picioarele mult departate, se executa fandare laterala spre stanga si ducerea
bratului stang sus langa ureche, timp in care are loc inspiratia; revenire - expiratie. Se repeta spre
dreapta
15.Stand cu bastonul jos, tinut de capete, ridica bratele si inspira odata cu extensia unui picior
la spate. Revino cu expiratie
16.Din aceeasi pozitie, executa extensii ale bratelor in sus cu inspiratie, apoi apleaca
trunchiul in fata pana la podea, expirand
Atat inspiratia cat si expiratia trebuie sa fie profunde, lungi si uniforme. Toracele se va
deschide intr-o respiratie ampla, benefica organismului, prin care se angreneaza intregul sistem
imunitar. Revigorarea apare dupa primele zile: atat oamenii sanatosi cat si bolnavii devin mai
vioi, zambitori, au fata mai luminata si un cu totul alt tonus. Important este sa nu se forteze
limitele fiecaruia, iar inainte de inceperea exercitiilor camera sa fie foarte bine aerisita. La
inceput, exercitiile pot da o usoara ameteala, din cauza faptului ca sangele va fi puternic
oxigenat. De aceea, exercitiile se vor adapta pentru fiecare persoana in parte.
. Program postoperator:
-in primele 24 de ore,bolnavul este imobilizat la pat, daca este inconstient,se face masaj si
mobilizari pasive;
-ducerea simultana a bratelor sus cu inspir si re venire cu expir (3x4,cu 10 sec. pauze);
-inspir profund apoi expir cu flexia capului si gatului (4x1);
-rotarea bratelor(3x8);
Miscarea influenteaza foarte mult respiratia. Se invata subiectul sa pastreze o pozitie corecta :
coloana vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul in prelungirea toracelui. Il invatam:
Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat,
respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai
usoare. Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:
Ajuta fatul care va fi mai bine oxigenat pe parcursul procesului de nastere, mai ales in
timpul contractiilor uterine.
Aduce mai mult oxigen musculaturii uterine: un muschi bine oxigenat isi indeplineste
mai eficient functiile fara un cost metabolic care ar conduce la aparitia stimulilor
durerosi.
Respiratia ritmica induce o stare de relaxare fizica, prin reducerea tensiunii musculare, si
psihica, prin reducerea stresului si a anxietatii.
Distrage atentia gravidei de la durerea din travaliu, aceasta trebuind sa fie concentrata
asupra implementarii tehnicilor de respiratie astfel ca acorda mai putina atentie stimulilor
durerosi.
Modul ritmic de respir conduce la inscrierea travaliului intr-un sablon bine organizat, el
desfasurandu-se mai eficient, mai precis si intr-o forma mult mai ritmica, intr-un timp
mult mai scurt decat un travaliu lasat sa se desfasoare necoordonat.
Lipsa aerului si o respiratie neadecvata pot provoca diverse efecte secundare: tulburari de
somn, neliniste, tensiuni. Acesta este unul dintre motivele pentru care exista diverse terapii care
trateaza unii bolnavi prin metoda respiratiei. Respiratia profunda revigoreaza musculatura
abdomenului, zona rinichilor si spatele. Ea ajuta si la solutionarea blocajelor energetice. Pentru
ca respiratia corecta sa aiba si efectele benefice asteptate, foarte importanta este calitatea aerului
respirat. Aerul poate fi in multe cazuri un adevarat agent terapeutic. Anaximenes spunea ca 'aerul
reprezinta originea tuturor lucrurilor'.
Oxigenul din aer este alimentul numarul unu al fiintei vii si, implicit, oxidarea reprezinta
modalitatea cea mai importanta de obtinere a energiei in organism. Metabolismul celular necesita
un aport continuu din aceasta hrana fundamentala, care este oxigenul, pentru buna desfasurare a
proceselor oxidative, care stau la baza vietii. Aparatul respirator aprovizioneaza organismul cu
acest aliment gazos. Studii de specialitate au ajuns la concluzia ca aerul conditionat ii scade
omului capacitatea de munca si ii sporeste imbolnavirile de tipul racelilor, reumatismelor si
maladiilor cardiovasculare, deoarece acestui aer ii lipseste ozonul si ionii.
Exercitiile de respiratie profunda pot fi practicate in orice moment al zilei, dar e preferabil
sa fie executate dimineata si seara, in afara zilelor cand este ceata.
Dimineata aerul este mai pur, iar omul, ca urmare a repausului din timpul noptii, este intr-o
dispozitie mult mai buna pentru a culege din plin beneficiile unei largi si profunde respiratii.
Seara, inainte de culcare, aerul este usor purificat prin incetinirea circulatiei stradale. Se va
respira profund, in cursul plimbarilor si in timpul exercitiilor fizice.
Exercitiile respiratorii sunt foarte eficace, daca le executam in apropierea arborilor sau a
plantelor verzi, care prin actiunea lor clorofiliana insanatosesc atmosfera si o imbogatesc cu
oxigen. In schimb, trebuie sa indepartam plantele si florile din locul unde dormim, caci in timpul
noptii, prin respiratia lor viciaza aerul ambiant (elimina dioxid de carbon). Unele flori sunt chiar
periculoase, prin parfumurile lor violente si efluviile toxice pe care le degaja. Exemplu:
rododendronul, oleandrul, crinul, violetele etc.
Exercitiile de respiratie profunda sunt simple si accesibile tuturor. Ele sunt contraindicate
in epilepsie si tuberculoza pulmonara, caci risca agravarea hemoptiziei.
Daca respiratia se executa pe loc, intr-o sala sau o camera, este necesar sa se faca inainte
cateva miscari de gimnastica, altfel surplusul de oxigen adus in plamani prin inspiratie profunda
este aruncat, aproape in totalitate, prin actul expiratiei. Exercitiul fizic mareste oxigenarea si
provoaca un apel de oxigen. Exercitiile respiratorii profunde sunt indicate mai ales la sfarsitul
exercitiilor cotidiene de gimnastica in camera.
Pozitia de plecare este aceea de drepti, cu fereastra larg deschisa. Inspiratia incepe cu
umplerea cu aer a partii inferioare a plamanilor, imaginandu-ne ca aerul patrunde in abdomen,
care este proiectat inainte. Apoi, fara timp de oprire, se umplu plamanii cu aer, proiectand
toracele inainte, pana la nivelul claviculelor. Odata ce plamanii sunt plini cu aer, se lasa sa se
coboare usor coastele inferioare, apoi superioare. Pantecele se resoarbe.
Dupa aceasta expiratie fortata urmeaza o inspiratie. Inspiratia se face numai prin nas, iar
expiratia se face pe nas sau pe gura. Durata totala a exercitiului va fi de 3-8 minute. In nici un
caz nu se va prelungi, astfel ca inima sa nu mai bata normal sau sa avem senzatia de greata, de
ameteala. Daca apar asemenea simptome, inseamna ca exercitiul a durat prea mult, ca
antrenamentul este insuficient sau ca ritmul respirator nu convine corpului.
Exercitiile de respiratie yoga practicate insistent prezinta riscuri, caci inspiratia profunda,
prelungita, cu retinerea aerului in plamani un interval de timp de la cateva secunde la cateva
minute, poate deveni chiar periculoasa, deoarece dilatarea peste masura a alveolelor pulmonare
poate determina tulburari circulatorii, susceptibile a provoca ele insele emfizem pulmonar,
ameteala si chiar sincopa. De asemenea, pot favoriza ecluziuni de tuberculoza pulmonara. In
schimb, exercitiile pe care le recomandam, fiind fiziologice, nu prezinta inconveniente. Ele
asigura o buna oxigenare a tesuturilor, dezvolta capacitatea toracica, regleaza activitatea cardiaca
si stimuleaza organele digestive. Factorii care regularizeaza respiratia regularizeaza si ritmul
cardiac. Pe de alta parte, nervii care antreneaza plamanii antreneaza si stomacul, intestinul si
chiar ficatul. Este deci posibil ca redand plamanilor o activitate normala, sa se amelioreze pe cale
reflexa si functiile tubului digestiv.
Educarea respiratiei
Respiratia este ritmica, insa ritmul respirator nu este uniform. Cu cat varsta este mai mica, cu
atat labilitatea ritmului respirator este mai accentuata. Astfel, in respiratia neverbala inspiratia si
respiratia au o durata aproximativ egala. In vorbire acest raport se schimba. Expiratia devine mai
prelungita deoarece emisiile verbale se fac numai in aceasta faza. Inspiratia devine mai adanca si mai
rapida, efectuandu-se in pauzele dintre sintagme si propozitii.
- Suflarea asupra unei lumanari aprinse pentru a o stinge (variatii ale distantei, de la mic la mare).
- Prin suflare se mentine flacara lumanarii intr-o pozitie inclinata, fara ca sa se stinga, pe o durata cat
mai mare.
- Se sufla alternativ pe gura si pe nas asupra unui geam sau oglinzi pentru a le aburi.
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura, intrerupt de o pauza. In timpul pauzei nu se
inspira aer. Exercitiul se desfasoara in urmatoarea succesiune: inspir, expir, pauza expiratorie, expir.
- Inspir scurt si expir lung intrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza expir, pauza, expir. Idem pe
nas.
- Din pozitia de drepti, se inspira cand se duc ambele maini inainte si indarat, descriind un cerc in
jurul capului si se expira odata cu revenirea capului la pozitia initiala.
- Din pozitia de drepti, cu mainile lipite de corp, se inspira odata cu indoirea coatelor si apropierea lor
la spate si se expira odata cu revenirea la pozitia initiala.
- O mana se lipeste de spate sub omoplat, iar cealalta se duce dupa cap si se inspira. Se executa
odata cu revenirea la pozitia initiala.
- Cu mainile intinse se prind capetele unui bat si se ridica deasupra capului, inspirand. In expir se
revine la pozitia initiala.
- Batul se prinde la spate cu coatele. La expir, batul se strange cu coatele si preseaza spatele,
stimuland participarea abdomenului.
Efortul impus trebuie sa se faca progresiv pentru a realiza treptat adaptarea organismului
la efort.
Durata efortului in mod normal sedinta trebuie sa dureze 20-30 de minute. Se prefera
dutare scurte cu pauze de aceeasi marime cu perioada efortului.
- pozitiile de start ale exercitiilor sa fie cat mai stabile datorita tulburarilor de echilibru
ale batranilor ;
- sunt contraindicate exercitiile cu trunchiul aplecat, pozitii extreme ale capului (mai
ales in extensie)miscari bruste ale capului pentru evitarea tulburarii circulatorii
cerebrale ;
- durerile articulare limiteaza exercitiul fizic ;
- se vor evita exercitiile care se efectueaza in lipsa de aer datorita mentinerii respiratiei ;
- se vor evita ridicarile de greutati mari si schimbarile bruste de pozitie ;
- aparitia oboselii impune oprirea efortului ;
- exercitiile sa fie accesibile posibilitatilor de executie ale bolnavului ;
- buna colaborare se face printr-un limbaj adecvat tipului psihologic al pacientului ;
Pentru o sanatate buna de-a lungul vietii noastre, trebuie sa se impuna ideea ca
vom face tot posibilul sa prevenim orice boala, inainte de a aparea prin eliminarea pe
cat posibil a stresului, printr-un mod de viata adaptat necesitatilor noastre, prin odihna
sau exercitii fizice repetate zi de zi. Din statisticile existente, se apreciaza ca 80 din
bolile omului contemporan pot fi prevenite, folosind secretele bunului simt in controlul
propriei sanatati.
Bibliografie:
3. Articol:,,Respirati profund, traiti mai mult" Irina Bucsinescu, ziarul Evenimentul, 07-04-
2005;