Sunteți pe pagina 1din 257

OLIVER LUSTIG

LIMBAJUL MORŢII

L­am auzit rostit„ î nt â ia oar ă , a doua zi dup ă sosirea în lagă t. Eram

î ncolona ţ i” î n r â nd uri de câte cinci, î n ţ aţ a a şase butoaie cu o m â ncare pe care n­o puteam defini. De dou ă zile nu puseser ă m nimic î n gură . Eram lihni ţ i de foame. C â nd râ ndul nostru a ajuns în faţă , Isac, fiind cap de r â nd, a luat de

jos o cratiţă , a şa cum a v ă zut că au procedat cei dinaintea noastr ă . BlockdJteste 1 a introdus cu st â nga polonicul î n butoi. * o dat ă , de dou ă ori şi,

fă ră să umple crati ţa, a strigat i sechs 2. Isac, nevenindu­i s ă creadă că

mâ ncarea aceea indefinibil ă din cratiţ a r ă masă pe jum ă tate goal ă este pentru

şase persoane, nu s­a mi şcat din loc. — Ah 1 a strigat Block ă lteste şi cu dreapta a şi ridicat î n aer câ rja de care nu se despă r ţ ea niciodat ă . Isac, neînţ eleg â nd nimic. Î l privea paralizat pe Block ăâteste. Izbit peste

coaste, s­a pră bu şit ră sturnâ nd cratiţ a. L­am tras repede dup ă noi, prevenind o

a doua lovitură .

Retra şi într­un col ţ al platoului, ling â nd per â nd fundul crati ţ ei, am convenit că ah f î nseamn ă şterge­o 1” sau „ia­o din loc!”

Peste câ teva zile, un Hă itling3 nici n­a observat c â nd a pă r ă sit platou] şj

a î nceput să păşească , pierdut, pe aleea care desp ă r ţ ea cele dou ă şiruri de

bară ci ale lagă rului. Din spate se apropia de el un Kupo *. I­a strigat: ab 1 Hă ttling­ul, cl ă tinâ ndu­se ca un somnambul, s­a dat instinctiv cu c âţ iva pa şi la

o parte. Prea pu ţ in. Kapo s­a aplecat, a ridicat o c ă r ă midă şi a aruncat­o dup ă

el. H ä ftling­ul, cu capul spart, a p ăr ă sit aleea pierz â ndu­se î n î nvă lmăşeala de

pe platou.

1 Şef de barac ă

2 Şase

3 Deţ inut î ntr­un lagă r de concentrare nazist, neav â nd nici un drept

Nefiind aap ărat de nici o lege sau conven ţ ie internaţ ional ă .

4 Şef de deta şament

Prietenul meu Isac, care mereu ne spunea c ă trebuie să î nvăţă m limba lag ă rului claca vrem s ă supravieţ uim, a comentat:

— Să şti ţ i, fraţ ilor, că ab î nseamnă „dispari sau piei din fa ţ a mea!” î n ziua urm ătoare. Isac st ă tea în faţ a bar ă cii noastre, baraca nr. 21. Fascinat de fumul

crematoriilor, î n existen ţ a cărora nu vroia î ncă să creadă , n­a observat c â nd pe alee a apă rut' un SS­ist pe biciclet ă . Ajuns î n dreptul lui, SSistul strig ă ab şi, î n aceea şi fr â ntur ă de secundă , î l pocni cu automatul î n moalele capului. Pr ă bu şit î ntr­o bă ltoacă de sâ nge, Isac a murit cu ochii deschi şi, cu trupul î ncol ă cit ca un mare semn de î ntrebare. El n­a mai apucat s ă intuiasc ă , dar ne­a ajutat pe noi î nţ elegem că ab! La Birkenau­Auschwitz, î nseamn ă , tat>­adf> v ă r, şi „şterge­o!”, şi „dispari!”, şi „piei!”, dar nu „din fa ţ a mea”, ci „ şterge­o din via ţă '!”, „dispari din lumea aceasta î ”, „piei de pe fa ţ a pă mâ ntuliu!”, c ă ab nu este o prepozi ţ ie care cere dativul, a şa cum scrie î n dicţ ionare, ci un cuv â nt care la Birkenau cere moarte. ALLE HERAUS 1 Prima comand ă auzită de toţ i deporta ţ ii Europei ajun şi pe peronul morţ ii, la Birkenau, î n timp ce u şile desferecate ale vagoanelor erau date î n l ături, a fost:

— Alle heraus! To ţ i afar ă ! Puţ ini înţ elegeau sensul cuvintelor, dar to ţ i intuiau despre ce­i vorba. După at âtea zile şi nopţ i, chinui ţ i de foame şi sete, de geruri cumplite ori de că lduri insuportabile, chinui ţ i mai ales de î ntrebarea, devenit ă din prima noapte obsesie – „ce se va înt â mpla cu noi?” – deporta ţ ii au receptat comanda Alle heraus ca pe un semnal salvator şi s­au îngr ăm ă dit to ţ i spre spa ţ iul lă sat liber de u şile date la o parte. Trex, patru, cinci sau şase zile şi nopţ i la râ nd, cei, din vagoane nu văzuser ă nici câmpiile, nici pă durile prin care trecuser ă , nici oameni, nici pă să ri, nici m ă car un petic de cer. Î n pereţ ii vagoanelor nu era nici o bre şă . Oamenii n ă vă leau spre spa ţ iul l ă sat liber de u şile desferecate date la o parte ca spr (c) „eliherarea lor. Ajunseser ă . A capă tul puterilor, G â ndeau,

î ncercau s ă se amă gească , unii 8 chiar sperau c ă , î n sfâ r şit, calvarul a luat sf â r şit. Comanda Alle heraus; Toţ i afară ! Le î nt ă rea acest sentiment., î nainte de a s ă ri, î nsă , cei de pe buza vagonului erau cuprin şi de un fior de ghea ţă . Priveli ştea stranie din fa ţa lor î i paraliza: garduri, nesf â r şite garduri din s â rm ă ghimpata, gherete, sute de gherete cu SS­i şti avâ nd toţ i m â na pe tră gaci, bară ci, cât vedeai cu ochii numai bară ci, perfect aliniate, iar în fa ţa lor oameni în haine vă rgate, mii, sute de mii, deasupra fum, un fum greu, negru­v â năt, î necă cios, cer nic ă ieri, nici un p? Tic de cer. Şi totu şi, cei afla ţ i pe buza vagonului, î mpinşi de Cei din spate, exaspera ţ i de ţipetele bolnavilor şi muribunzilor, nemaiput â nd suporta mirosul cadavrelor intrate î n putretac ţ ie amestecat cu cel al gă leţ ilor î n care oamenii îşi fă ciser ă nevoile trei, patru, cinci sau şase zile şi nopţ i la r â nd, îmboldi ţ i de comanda, care se repeta la nesf â r şit, Alle heraus 1 To ţ i afară I să reau din vagoane cu credin ţ a că „aici nu se poate s ă nu fie mai bine”.

Nicicâ nd, nică ieri, oamenii n­au p ăşit î n moarte cu at â ta î ncredere î n mai bine ca milioanele de deporta ţ i din vagoanele oprite pe peronul de la Birkenau,

î ndemna ţ i de comanda repetat ă la nesfâ r şit:

— Alle heraus l To ţ i afar ă !

ALLES DORT LASSEN! Câ nd jandarmii horthy şti ne­au arestat şi ne­au smuls clin casa şi satul

î n care ne­am n ă scut, din tot ce­au avut p ă rinţ ii de la pă rinţ ii lor şi din ce­au

agonisit ei am fost lă sa ţ i să lu ă m cu noi atâ t câ t a î ncă put î ntr­un car tras de dou ă bivoliţ e, Câ nd am cobor â t din car î n ghetou – î nt î ) pâ r. Ri ţ n, apoi noi, şase copii, al şaptelea era la munc ă for ţată – ne­am speriat c â t de puţ in am luat.

Câ nd am pă ră sit ghetoul şi a î nceput calvarul deport ă rii, ni s­a î ngă duit să luă m cu noi at ât cât am putut duce fiecare pe spate, î n rucsacuri şi baloturi, pâ nă la gar ă . Câ nd trenul, dup ă trei zile şi trei nopţ i, s­a oprit î n sfâ r şit – sosisem la

Birkenau­Auschwitz – alimentele consum â ndu­se, rursamrile erau aproape goale. Totu şi, câ nd s­a comandat Alle herrtus I To ţ i atar ă ! Le­am str â ns la piept cu î nfrigurare. Î n ele aveam fot re ne mai lega de trecut, de cas ă . Î n aceea şi clipă a tunat cea de a doua comand ă :

— Alles dort lassen! Lă sa ţ i totul pe loc î Totul lă m â ne î n vagoane I

Totul! Şi haine că lduroase pentru iarn ă , şi lenjerie de pat, şi scutece

pentru copii, şi truse medicale, şi poze de familie, şi că rţ i, şi sticle cu apă , şi acte de identitate, şi scrisori de dragoste, şi pă pu şi, şi jucă rii. Totul. Şi amintiri, şi idei, şi vise. Orice speran ţă 1 Şi milioane de deporta ţ i, obosi ţ i, slei ţ i de puteri, speria ţ i, î ngrozi ţ i, au executat orbe şte ordinul şi au lă sat totul î n vagoane. Au cobor â t In moarte f ăr ă nimic cu ce să se apere, să lupte, s ă î ncerce să supravieţ uiască . Au fost exterminaţ i pâ nă la unul. Numai c âţ iva, puţ ini, dureros de pu ţ ini, au avut, î n acea str ă fulgerare de clip ă , curajul nemaipomenit de a nu executa orbe şte ordinul Alles dort lassen 1 Lă sa ţ i totul pe loc! Totul r ăm â ne î n vagoane! Şi au luat cu ei spera/i/a; Acei câţ iva, pu ţ ini, dureros de pu ţ ini, au supravie ţ uit. AM WALDSEE La câteva să pt ă mâ ni după ce ultimul tren cu evreii deporta ţ i din nordul Transilvaniei s­a oprit pe rampa mor ţ ii de la Birkenau, pe Appellplatzi a ap ă rut brusc Lagerschreiher 2­ul. Pentru prima oar ă s­a stat de vorb ă cu noi f ă ră să ” fim î ncolona ţ i î n râ nduri de c âte cinci.

— Conducerea lagă rului, începu pe un ton blajin Lagerschreiber­ul, a

aprobat s ă ţ ineţ i coresponden ţă cu cei din ţă rile voastre. Scrie ţ i prietenilor,

cunoscu ţ ilor, notabilit ăţ ilor din ora şele şi satele natale, oricui vre ţ i. De altfel, textul este gata tip ă rit. Trebuie numai s ă semna ţ i şi să ­mi dictaţ i adresa. Ră sturn ă geanta cu c ă r ţ ile poştale pe o mas ă improvizată , luă una din ele şi citi s Jch bin gesund und es geht mii gut, sunt bine şi să nătos.

— Asta­i tot. Data viitoare ve ţ i putea scrie mai mult.

— Hai, î ncepeţ i! Interveni Broc/taJ/esfe, f ăr ă să ­ şi î nt ărească îndemnul

cu câ teva lovituri cU b â ta Iui î ncovoiat ă , cum î i era obiceiul ' Platou pentru

apel.

' Furierul lagă rului; Nu mS puteam hot ă r î. Minciuna era evident ă . Popula ţ ia din nordui Transilvaniei î ntreba de soarta deporta ţ ilor, iar autorit ăţ ile horthyste au apelat la Gestapo. Retras într­un col ţ al AppeiJplatz­ului, revedeam mereu acelea şi scene.

Î ntr­unul din cele 50 de vagoane z ă vorite ale trenului, care a pornit din Cluj spre necunoscut la 6 iunie 1944, se af; î î nghesuit ă şi familia mea. P ă rinţ ii şi şase fraţ i. Al şaptelea, Tiberiu. Lipse şte. Este concentrat î ntr­un deta şament de muncă for ţ at ă . Câ nd ne apropiem de Oradea, trenul î ncetineşte, linia ferat ă nu este î ncă restabilită după bombardamentul din 2 iunie. Cineva prive şte afar ă prin unicul geam z ă breht al vagonului pentru vite: tineri cu banderol ă galbenă , tineri dintr­un deta şament de munc ă for ţat ă înl ătură dă râ m ătunle.

— Poate­i şi Tiberiu printre ei 1 izbucne şte tata şi se repede la geam.

Ne î nghesuim to ţ i ling ă el. Ceilal ţ i ne fac loc. Fraţ ii mai mici se urc ă pe geamantane. Tata strig ă î ntruna:

Lustig Tiberiu din Cluj nu­i printre voi? Nu­1 cunoa şteţ i pe Lustig

Tiberiu?

E în deta şamentul nostru t r ă spunde cineva.

Trenul mai merge c â teva zeci de metri, apoi se opre şte. Paralel cu noi sta ţ ioneaz ă un m ă rfar. Dincolo de el, un şanţ î n care lucreaz ă tineri cu banderol ă galbenă .

— Anuhţ aţ i­1 pe Lustig Tiberiu c ă familia lui e î n tren!; Spune ţ 3­i să vină aici! Strigă din nou tata.

— Vine îndat ă , e tocmai î n cel ă lalt cap ăt al şanţului.

Emoţ ia ne copleş eşte. C ăută m să ne a şez ă m astfel î ncâ t să putem privi toţ i pe geam. E imposibil. Geamul e prea mic, iar noi suntem opt. î ncap cinci capete. Cei trei fra ţ i mai mici pl â ng. Le promitem c ă ­i vom ridica şi pe ei la geam clnd va sosi Tiberiu. Sunt stă pâ ni ţ i de emoţ ie. Şi cei din deta şament. Ca fu'. Gerui s­a ră spâ ndit vestea că familia lui Lustig Tiberiu e m trenul cu deporta ţ i. Nil m<*i lucreaz ă nimeni. Pâ nă şi bătr â nul plutonier horthyst se las ă cuprins de emo ţ ia general ă şi se face că nu observă ce se tnt â mpl ă î n jur. Tiberiu alearg ă disperat de­a lungul şanţ ului. Camarazii î l dirijează . Mai

î nainte, î ncă trei vagoane, gata, opre şte­te l> Fă r ă să se oprească , sare şanţul şi se uit ă . Printre dou ă vagoane, spre

noi.

— Tiberiu. Suntem aici! Izbucnrm noi cu lacrimi In ochi.

Priveşte î n sus. Ne z ăreşte. Nu poate scoate nici un cult v â nt. Se pr ă bu şeşte peste tampoanele celor dou ă vagoane. Plâ nge î n hohote. Nu­1 auzim, dar vedem cum i se scutura tot trupul. Îşi adun ă puterile şi se ridică :

— Sunteţ i toţ i la un loc? Unde­s gemenii? Unde­i Valentin?

— R Da, suntem toţ i! Ră spunde tata, şi­i ridică pe r â rtd la geam.

Mama nu poate vorbi. Pl â nge. Pl â ng toate mamele din” vagon. Apoi trenul porneşte, Acum pl â nge tot vagonul.

Plâ ng şi tinerii cu banderol ă galben ă î nşira ţ i de­a lungul iniei ferate. Trenul ia vitez ă . Tiberiu alearg ă după noi, df­r r ăm â ne tot mai î n urm ă . Continu ă totu şi să alerge şi să strige r

— Să ­mi scrieţ i! Să ­mi scrieţ i, neap ă rat! Nu­mi uita ţ i adresa:

Deta şamentul 110/66 Oradea! 110/66 Oradea! 110. Tocmai câ nd să plece Log­ î rschreiber­ul, m­am decis.

M­am î ndreptat spre el şi i­am cei ut o carte po ştal ă goală . I­ara sdus c ă vreau s­o scriu cu. M â na mea. A fost de acord. Mi­m dat un creion şi mi­a cerut să scriu la expeditor numele meu, data na şterii, iar ca localitate: Am Waldsee. Î n seara câ nd s­a anun ţ at că Lustig Tiberiu are o carte po ştal ă de la fratele să u, tot deta şamentul s­a n ă pustit î n baracă .

— De unde scrie? Care­i adresa?

Cartea po ştal ă trecea din mâ nă î n m â nă . Nimeni nu citea ce scrie î n ea. Toţ i şe uitau doar la adresa expeditorului şi murmurau î n neştire Am Waldsee. Am Waldsee. Nimeni nu ştia unde­i. Nimeni nu auzise de aceast ă localitate. Î n seara urmă toare au f ă cut rost de un atlas. I­au rupt foile şi au î nceput să citească , pe grupuri, localit ăţ ile din toate ţările. Î ntr­un tâ rziu, unul a stf. Gat:

— Gata, am gă sit!

Şi citi cu glas solemn:

— Waldsee.

— Bravo! Unde­i? In ce tar ă?

Î n Elveţ ia! Veni r ă spunsul şi oeste barac ă se lă să 0 t ă cere grea, de morm â nt. A. NGST Dintre toate „inven ţ iile” regimului nazist, niciuna n­a 'ost at ât de

î ndr ă git ă de Hitler ca lagă rele de exterminare. Principiile lui diabolice despre un stat de st ă pâ ni şi sclavi şi­au g ă sit cea mai clar ă expresie î n K. Z. 1­uri. Principiul de bază al marelui imperiu hitlerist, compus din Ubermensch 2­i şi Untermensch 3­i, trebuia s ă fie die Angst, frica, teama, spaima. Oamenii imperiului – st ă pâ ni şi sclavi deopotriv ă – trebuiau s ă tremure de fric ă , să fie pătrun şi de spaim ă pâ nă î n m ă duva oaselor. P â nă şi moartea, meseria de baz ă a nazi ştilor, nu era considerat ă decâ t drept una din metodele eficiente pentru a

î nfricoşa lumea, pentru a o î nspă im â nta. Scopul urm ărit r ă mâ nea die Angst, teama, nelini ştea, groaza. Î ntr­un ordin, dat la 12 decembrie 1941, Keitel sublinia î n mod expres:

„Fü hrer 4­u] consider ă că aplicarea pedepsei cu munc ă silnică pe viaţă ar fi apreciată ca un semn de sl ă biciune. O înfricoşare eficace poate fi ob ţ inută numai prin pedepse cu moartea.”

Hitler nu s­a mul ţumit să î nst ă pâ nească peste tot die Angst, frica. A avut pretenţ ii să şi teoretizeze necesitatea ei. „Cruzimea impune – urla el – oamenii simt nevoia s ă încerce o team ă salutar ă . Ei vor să aibă ceva de care să se team ă . Ei vor să fie î nfricoşa ţ i, vor să se supun ă cuiva de frică . Ce­i cu aceste pove şti despre cruzime, cu aceste reclama ţ ii despre torturi? Masa vrea asta. Ea are nevoie s ă tremure” Hitler ţ inea mult la lag ărele de concentrare, pentru ra în ele, î ntr­adevă r, die Angst, frica, a fost înstă pâ nit ă total, atotcuprinz ă tor. Intra î n carnea şi oasele deţ inu ţ ilor o dată cu aerul clin lag ă r pe care­1 respirau. Hă f'ling­ilor le era fric ă de Blackä lteste, de Lager ä lteste5, de Kapo. do ciinii­lup şi de SS­i şti. Le era fric ă de crava şa, de bil ă , r'e Bock 6. De Baum 7 şi de Bunker 8. Ha â tIing­le era tric ă de sârma ghimpat ă prin care trecea curent de î naltă tensiune, de camerele de gazare şi de crematorii. Le era fric ă de bă tă i, de schingiuiri, de torturi, de î mpu şcă ri î n ceat ă de spâ rizură jtoare.

1 Se pronun ţă Katet şi'. Susc­imnă Konzentta ţ ionsjager, lagă r de concentrare.

1 Supraom.

' Subom

4 Conducător

5 Şeful laqă rului.

Capra­pe oire eren inimsi ll ă ltlinq­u c â nd erau biciui ţ i.

' Sţ tlpuJ: de care etan spln/urati cu m â inile la spate Hă ltling­il.

„ uiuc de toi tur ă . Haftl í ng­n se temeau de Appell*, de Biocksperre? De selec ţ ionă ri, de boli, de Experimente an lebendigen Menschen 3. Se temeau de zi şi de noapte, de ce ştiau c ă se va î nt â mpla şi de ce nu ştiau c ă va urma. Hn/iIing­ilOT le era fric ă mai ales de moarte. Ei ar fi vrut s ă tră iască , dar lag ă rele de concentrare f ă ceau parte din imperiul mor ţ ii. Şi totu şi, î n ciuda prevederilor lui Hitler şi Himmler, a î ntregii haite de SS­i şti, die Angst, frica, cu trecerea anilor, î n loc să crească a sl ă bit. Hä ftling­ii s­au obi şnuit cu toate, Inc usiv cu moartea. Nu mai tremura carnea pe ei nici c â nd erau chema ţ i î n Bunker, pentru interogatorii, nici c â nd se ordona selec ţ iona­' rea, nici c â nd priveau că ruţ a î n care se strâ ngeau cadavrele de pe platourile dintre bar ă ci. De un singur lucru au continuat s ă se team ă pâ nă în clipa eliber ă rii. De un lucru la care Hitler şi Himmler, întreaga hait ă de SS­i şti nici m ă cai nu s­au g â ndit şi nici nu l­ar fi putut î nţ elege. Pâ nă în clipa eliber ă rii, Hä ftling­ii s­au temut teubii s ă nu uite – î n. Acel iad al tuturor bestialit ăţ ilor pos>b! Ie şj imposibile, care se chema lag ă r de concentrare – c ă fac parte din specia uman ă . S­au temui s ă nu decadă , să nu sedegradeze ca oameni. APPELL

— Antreten zum Appel î ! Î ncolonarea pentru apel!

Comanda î i î nfiora şi pe muribunzi. La Birkenau, în lag ă rul E, H ăttling­ii nu lucrau. A şteptau s ă fie selecţ iona ţ i: pentru camerele de gazare sau pentru un alt lag ă r din Germania.

Nu fă ceau nimic. Priveau hi mu! Crematoriilor şi gardurile de s â rmă ghimpat ă .

A şteptau. Apelul reprezenta unicul şi marele eveniment al fiec ă rei zile. Conţ inutul

ei principal. Î n afara apelului putea s ă nu se întâ mple nimic.

Şi de mâ ncare se dă dea zilnic. Dar acest moment era uneori s ă rit. Nici selecţ ionă ri nu se f ă ceau î n fiecare zi. Aoeiul î nsă nu putea lipsi. De la

î nfiinţ area lag ă rului şi pâ nă la pra­

1

Apel

3

î nchiderea bar ă ciloi ' Experienţ e pe oameni vu.

Bu şirea lui, H ăttling­ii puteau spune c ă au mai supravie ţ uit o zi numai

după î ncheierea apelului. Blockă lteste, urmat de doi Vertretet l­i, iese tacticos din camera sa. Se

opieşte la marginea platoului şi r ă cneşte i

— Antteten zum Appell! Î ncolonarea pentru apel! H ă itling­u, treziţ i brusc din a şteptarea lor infinit ă , strig ă şi ei cuprin şi de groaz ă :

— Appell 1 Appell 1 Appell l

Uit â nd cine sunt, unde se afl ă , la ce s­au g â ndit, ce imagine le­a st ă ruit

î n str ătundul ochilor, acum sunt st â piuiţ i oe o singur ă dorinţă : să se vadă î ntr­

un rlnd de cinci, într­un tront constituit. Dar aceast ă dorin ţă se va realiza abia peste patru­cmci ore. P â nă atunci, timp de patru­cinci ore, Block ă lteste şi Verfreter­ii vor izbi î ntruna cu b â tele lor î ncovoiate î n cine şi unde se va nimeri pentru că Hä ftling­u, peste 1000. Nefiind grupa ţ i pe subdiviziuni, nu pot

alcă tui î n mod organizat un front. To ţ i alearg ă spre râ ndurile constituite, ca sa scape de loviturile zbirilor, şi le destram ă . V ăz â nd învă lmăşeala, Block ă lteste şi Verireter­ii se, n ă pustesc asupra lor cu furie cresc â ndă . După patru­cinci ore de ţ ipete şi urlete, în care bilele încovoiate ale zbirilor nu se opiesc o clip ă , frontul celor peste o mie de H ă ltling­i se constituie. Slei ţ i de puteri, lihni ţ i de foame, chinui ţ i de sete, cu ră nile sâ nger â nde de pe urma loviturilor, H ă ltling­n stau In front. A şteapt ă Appell­ul. Picioarele î ncep să le tremure. Î i cuprind ame ţ elile. Şi nu­i nici o sc ă pare.

A te pr ă bu şi acum, c â nd r â ndurile sunt aliniate, î nseamn ă să provoci furia

celor trei zbiri. Pe platoul dintre dou ă bară ci stau alinia ţ i, î n rlnduri d” c â te cinci, peste o mie de Hä ftling­i. To ţ i îmbră ca ţ i In haine v ărgate, de ocna şi. In picioare, sabo ţ i. Pe cap, o bonet ă neagr ă . Cadavre vii. Numai oasele au r ă mas din ei. Ochii ti s­ au adâ ncit î n orbite. Pe obrap,. Sudoarea, amestecal ă cu prat şi noroi, se scurge î n dungi negre. Unii au şi î nceput să se clatine. Nu vor mai rezista mult Se aud gemete Uesteme înfundate.

Sunt cincisprezece asemenea platouri, î nşirate unui dng î altUi, pe o parte

a unei alei largi de c âţ iva metri. Şi cin î sh. Rezece platouri pe cealalt ă parte a ei.

Pe fiecare p. di, >u cite 800­1100 de H ă ltling­X.

, 1 Ajutorul setului de bloc.

Lag ă rul E a şteapt ă Appcll­ul. La fel a şteaptă Appell­ucelealte lagă re t Vi, B, C, D, E a şezate unul lâ ng ă altul, despă r ţ ite doar de c â te un gard d” s ârm ă ghimpaf, ă . $i î n fiecare laqä r sini câte 30 de bară ci, fiecare cu c â te un platou pe care, î n aceea şi pozi ţ ie, stau alinia ţ i Hä ftling­v. Zeci de mii de Hä ftling­i. Acesta este Birkenau­x ü î n fiecare seară î naintea Appellului. Appe/?

— Ul propriu­zis începe în clipa câ nd SS­istul inlr^ pe poarta lag ă rului. Se î ndreapt ă spre primii! Platou. Block ä lteste url ă :

— Stillstand I M ützen ab 1 Dreoti 1 Descoperi ţ i! Hä ftling­u încremenesc

î n pozi ţ ie de drepţ i. E o lini şte de morm â nt. Se dă raportul:

— Baraca dou ă zeci şi unu, cu un efectiv de o mie cincizeci şi doi Hă ttling­

i, o mie treizeci şi cinci vii, şaptesprezece mor ţ i. Se aud pa şii apă sa ţ i ai SS­istului. La o distan ţă de câţ iva metri î l

urmează Blockä lteste.

— Pentru Hä ftling­i, lucrul cel mai greu acum este s ă se menţ ină în

pozi ţ ie de drepţ i. Să nu se mi şte. Să nu clipească . Frica de Appell, o fric ă animalică , SS­i ştii au dezvoltat­o cu meticulozitate, sistematic, planificat. Î n primii ani de existen ţă ai lag ărului, fiecare Appell însemna zeci de victime.

Un H ä ftling a privit î n alt ă parte c â nd Unterscharf ü hrer l­ul a trecut prin dreptul lui. A fost împu şcat De loc. Un râ nd de cinci n­a fost perfect aliniat. Scos în fa ţa frontului, î ntrequl

râ nd a fost executat.

Cineva a ţipat. De durere. Ori de spaim ă . Î ntreg r â ndul cu alte cinci din stâ nga şi cinci din dreapta îu fost trimise la crematoriu. Acum nu mi şcă nimeni. Nimeni nu clipe şte. Pe cele 30 de platouri ale laq ărului E, pe toate platourile din lag ă rele î nvecinate – A, B, C, D, E.

— Zeci de mii de H ä ftling­i lihni ţ i de foame, chinui ţ i de sete, cu ră nile

sâ nger â nde de pe urma loviturilor, stau î ncremeni ţ i în poziţ ie de drepţ i.

Nu mi şcă nimeni. Nimeni nu clipe şte. Cei din râ ndurila prin dreptul că rora trece SS­istul nici de respirat nu respir ă .

Fiecare e torturat de un singur q â nd: să nu­1 pă ră sea*^ putPrile tocmai acum. S ă nu se pră bu şească

J Subofi ţ er în SS.

Numai cadavrele din flancul drept al fiec ă rui front, de pe fiecare platou stau lini ştite. Nu se mai zbucium ă . Ele s­au pr ă bu şit cu câ teva ore înainte. Definitiv.

Lor nu le mai este fric ă de Appell. ARBEI Ţ MACHT EREI!

Cinismul, dus p â nă la perversitate, a cunoscut î n' lag ă rele de exterminare o asemenea varietate de ipostaze î ncâ t e imposibil s ă se facă o oarecare ierarhizare. Cine ar putea spune ce este mai cinic, mai pervers: s ă denumeşti „Endlosung”, „solu ţ ie finală ” asasinarea unui î ntreg popor ori s ă scrii „Bad”, „baie” pe u şa camerei de gazare, iar î n anticamer ă să instalezi cuiere pentru haine? S ă agăţ i de, gâ tul unui evadat prins, în timp ce­1 readuci

î n lagă r pentru a fi sp â nzurat, o tablă cu inscripţ ia „toate p ă sările se î ntorc la

cuibul lor”, ori s ă ­1 feliciţ i pentru rezisten ţă pe cel asupra c ă ruia ai efectuat o experienţă medical ă , ca apoi, peste c â teva minute, s ă ­1 ucizi? Se poate spune, totu şi, că SS­i ştii au atins ultima limit ă a cinismului lor, dus pâ nă la perversitate, c â nd deasupra por ţ ii celui mai mare lagă r de concentrare – Birkenau­Auschwifz – au scris cu litere uria şe, din fier forjat:

„Arhr l macht hei”, „munca te face liber”. Câ t cinism amestecat cu perversitate, c ât sadism, c â t ă ferocitate a fost nevoie să se adune la un loc pentru a na şte diabolica idee de a scrie „Arbeit macht hei”, „munca te face liber”, pe poarta lag ă rului î n care 80 la sută din cei care au intrat mergeau direct spre crematoriu, pe poarta lag ărului î n care nu se fabrica altceva dec â t cadavre, pe poarta lag ă rului î n care singura munc ă consta

î n asigurarea bunei func ţ ionă ri a camerelor de gazare şi a crematoriilor?! Da, pe poarta lag ă rului Birkenau­Auschwitz – prin care peste patru milioane de oameni au p ăşit direct spre camerele de gazare, iar alte dou ă au fost duse, ulterior, în alte lagă re î n care au fost lichida ţ i printr­o munc ă epuizant ă , insuportabil ă , ucig ătoare – SS­i ştii, ating â nd ultima limit ă a cinismului lor pervers, au scris cu litere uria şe, din fier forjat: „Arbeit macht trei”, „munca te face liber”. Şi ast ăzi, pe poarta lag ă rului, devenit muzeu, se poate citi „Arbeit macht trei”, „munca te face liber”, iar la c â teva G­da 110 ooala 2 ze­i de metri mai î ncolo, î ntr­una din s ă li se poate vedea, pe un postament de marmur ă neagr ă , un glob de sticl ă cu cenu şă şi fr â nturi de oase. E tot ce a mai r ă mas din peste patru milioane de oameni care au intrat î n lagă r repet â nd în g â nd inscripţ ia, în fier forjat, de deasupra por ţ ii:

„Arbeit macht hei”, „munca te face liber”. ASCHE Pe rampa de la Birkenau­Auschwitz au sosit ani la r â nd, zi şi noapte, trenuri cu milioane de deporta ţ i din toate col ţ urile Europei. Din vagoanele desferecate coborau oameni frumo şi, să nătoşi, dornici de via ţă . Oameni care ştiau s ă zidească , să scrie poezii, să aline, să iubească . Din clipa în care intrau pe poarta lag ă rului, to ţ i deveneau cadavre vii, sau Todeskandi ă aten, candida ţ i la moarte, cum erau denumi ţ i oficial. Apoi erau dnsi – imediat sau peste c âteva să pt ăm â ni, ori luni – în camerele de gazare şi transforma ţ i î n cadavre­cadavre. Dup ă aceea, î mpinşi pe că rucioare î n cuptoarele crematoriilor, deveneau Asche, cenu şă . Dfe A­sche, cenu şa, era folosit ă ca îngrăşă m â nt. Cea mai mare parte î nsă se arunca pur şi simplu î n cel mai apropiat r âu, Pâ nă acolo era c ă rat ă î n căru ţ e

trase de oameni, de cadavre vii c ă rora î ncă nu le venise r â ndul să devină cadavre­cadavre şi apoi să fie transforma ţ i şi ei î n Asche. Î n cenu şă . Deşi că ratul cenu şii a fost organizat de c ă tre SS­i şti cu a~eea şi meticulozitate ca şi gazarea şi arderea, totu şi se î nregistrau mereu ră m â neri î n urm ă la că rat, gră mezile de cenu şă din jurul crematoriilor crese â nd. Deseori, peste nivelul stabilit. Î n ultimele zile ale lag ă rului, SS­i ştii au avut î ncă timp să arunce î n aer toate camerele de gazare, toate cele patru crematorii. N­au apucat s ă care î nsă pâ nă la râ u toate gră mezile de cenu şă Le­a că rat şi î mpr ăştiat v â ntul care a continuat, s ă izbească bar ă cile golite, ruinele crematoriilor, gardurile de s â rmă ghimpat ă . Dar şi astă zi, după peste 45 de ani, dac ă te plimbi prin fostul lag ă r Birkenau, mai înfâ lneşti, ici­colo, pete, urme de cenu şă provenit ă din trupurile arse ale milioanelor de oameni care, inlr â nd pe poarta lag ă rumi. Au devenit cadavre vii, apoi cadavre­cadavre, iar dup ă aceea Asche, cenu şă . AUFSEHERIN Reprezentantele tipice ale criminalilor nazi şti de sex feminin au fost, incontestabil, die Aufseherinen, gardienele din lag ă rele de concentrare. Câ nd fostele prostituate, vagaboande, slujnice alungate din case pentru furt, cu copii abandona ţ i î n parcuri, buc ă tă rese dovedite a fi hoa ţ e de meserie. Se vedeau îmbr ă cate pentru prima oar ă î n uniforma gri­verzuie, impecabil că lcat ă , sim ţ eau brusc cum în venele lor zv â cneşte s â ngele pur arian de Ubermensch, ca î n trupul oric ă rui SS­ist din Totenkopfeinheilen, unit ăţ i SS cap­de­mort. Isterice şi sadice, arogante şi neî ndur ă toare în cruzimea lor, die Auiseherinen, gardienele din lag ă rele de concentrare batiocoieau, torturau – ucideau î n bătaie pe deţ inute. Traversau în lung şi în lat lagă rul, lovmdu­ şi ritmic carâ rnbii cizmelor noi cu crava şa, iar î n ochii lor tulburi se î nvă lm ăşeau ura, cinismul, dispre ţ ul, setea turbat ă de t ăzbunare. Pentru trecutul lor murdar, pentru tot ce­au ratat, pentru toate umilin ţ ele pe care le­au î ndurat

trebuiau s ă pl ătească deţ inutele din lag ă r. Că utau cu ochi r ă i femeile sl ă bite,

î nspă im â ntate şi se nă pusteau asupra lor. Unele, dimpotriv ă , aţâţ ate de o

invidie să lbatică , preferau să le calce î n picioare pe cele care erau î n putere, iar lag ă rul nu reu şise Să le anuleze întreaga frumuse ţ e. Sadismul şi ferocitatea nici unui SS­ist nu puteau egala cruzimea unei Aufsehetin, unei g ä rdiene, cruzime generat ă pur şi simplu de Schadenfreude, de bucuria r ăută cioasă

prilejuită de nenorocirea altuia. SS­istul care b ătea un H ä ftling pentru a­ şi potoli furia, dup ă 20, după 40 de minute obosea şi se calma. Cel care lovea pentru a pedepsi, c â nd vedea ţâşnind sâ ngele victimei considera c ă scopul a fost atins. Die Autseherin, gardian ă , care bă tea o deţ inută din Schadenfreude, dm bucuria r ăut ă cioasă la nenorocirea altuia, nu cuno ştea nici o limit ă . Nu putea trece pe l â ngă o deţ inută să no înjure, s ă n­o izbească , să n­o umileasc ă , să nu­i pricinuiasc ă a durere care s ă ­i menţ ină elixirul vieţ ii: die Schadenfnude.

Pe deţ inutele de la Ravensbruck le cuprindea groaza c â nd, printre ele, apă rea die AufseheriA, gardian ă Dorothea Binz. Traversa lag ă rul, trecea printre bară ci şi izbea pe oricine întâ lnea î n cale. Izbea cu b â ta, cu crava şa, cu centura. Gchii îi scâ nteiau de Schadenfreu. De, de o bucurie r ă ut ă cioasă , ori de câte ori lovea. Altfel avea o privire tulbure. Î ntr­o singură împrejurare î i scâ nteiau ochii f ă r ă să lovească . C â nd câ inii­lup, asmu ţ iţ i de ea, sfâşiau trupul unei deţ inute. O supravieţ uitoare, Olga Golovina, care la v â rsta de 21 ani ajunsese ca deţ inută la Ravensbruck, avea s­o desene, peste 39 de ani, astfel: „ î mi amintesc cum se plimba prin lag ă r supraveghetoarea Dorothea Binz. O v ă d şi acum î n faţ a ochilor. In î nt â mpinarea ei vine o de ţ inută . Istovit ă , deţ inuta se împiedică , cade.

— Cu eforturi supraomene şti se ridic ă şi merge mai departe. Era suficient ca Dorothea s ă vadă o scenă ca asta. Ap ă sa pe pedalele bicicletei şi o trâ ntea la p ă m â nt pe nefericit ă . Apoi, chema c â inii şi­i asmuţ ea

asupra victimei. Erau ni şte câ ini ră i, î nfior ă tori, dresa ţ i să sfâşie omul î n bucăţ i pâ nă câ nd acesta î nceta să respire!” Germaine Tillion, în cartea sa „Ravensbruck”, o surprinde pe Dorothea Binz, î ntr­una din ipostazele ei obi şnuite, dup ă aplicarea faimoaselor „25”, „50” sau „75” de lovituri cu b âta, „Victima era pe jum ă tate goal ă , culcat ă la pă m â nt aparent f ă ră cuno ştinţă şi plină de sâ nge de la glezne p â nă la mijloc. Binz o privea, apoi, f ă r ă să spun ă un cuvâ nt, s­a urcat cu picioarele pe pulpele ei

î nsâ ngerate, cu c ă lcâ iele pe una iar cu v ârfurile pe cealalt ă , şi a î nceput să se legene din fa ţă î n spate, lă sâ ndu­se cu toat ă greutatea corpului c â nd pe vâ r<ful picioarelor, câ nd pe că lcâ ie. Femeia poate c ă era moart ă , oricum era complet leşinat ă , fiindcă n­a reac ţ ionat deloc. După câteva clipe, Binz a plecat cu am â ndouă cizmele n ă clă ite de sâ nge”. Se amuza ţ inâ nd deţ inutele ore întregi în pozi ţ ie de drepţ i şi pă lniuindu­ le. Distracţ ia ei preferat ă a ră mas î nsă intrarea cu bicicleta î ntr­un grup de deţ inute. Câ nd trecea peste trupurile ­celor ce se pr ă bu şeau, izbucnea î n hohote de r â s. Acel râ s dr ă cesc, alimentat de elixirul vie ţ ii ei, die Schadentreude, bucuria ră ut ă cioasă la nenorocirea altuia, n­a fost curmeil definitiv dec â t î n 1947, câ nd a fost spâ nzurat ă . Spaima de ţ inutelor de la Birkenau – pe care le b ă tea cu crava şa, le izbea cu cizmele ei impecabil lustruite, le tortura cu ferocitate – a fost Mane Mandel, şefa tuturor Aut­ 2Uscherinen­elor din toate lag ă rele pentru femei de la Birkenau­ Auschwitz. ' La trierea mamei şi fra ţ ilor mei pentru camerele de gazare a stat î n dreapta lui Mengele. A asistat, pe rampa mor ţ ii, Ia toate trierile deporta ţ ilor din nordul Transilvaniei cotropite de horthy şti.

A fost condamnat ă la moarte î n decembrie 1947 de Tribunalul popular suprem din Cracovia. Reproduc din motivarea sentin ţ ei: „A ales personal pentru experien ţ e medicale 80 de deţ inute. Acuzata, î mpreun ă cu medici şi ofi ţ eri, stabilea victimele destinate gaz ării î n. Timpul extermin ă rii în masă a evreilor din Ungaria. La sosirea transportului de femei ruse din Vitebsk a smuls copiii din bra ţ ele mamelor şi i­a aruncat î n camioane ca pe ni şte pietre. Din proprie ini ţ iativă , acuzata a trimis la moarte î n camerele de gazare sau prin injecţ ii cu fenol femeile gravide. A efectuat î n lag ă rul de femei Birkenau, î n decembrie 1942, pe un ger n ă prasnic, deparazitarea femeilor. Baia a durat de diminea ţă pâ nă la orele 16. Acuzata se plimba cu o crava şa î n mâ nă printre deţ inutele goale şi nem â ncate, silite s ă stea, ore î n şir, î n gerul puternic de afar ă . Cel pu ţ in un sfert din aceste femei, îngheţ ate şi înfometate, au fost duse cu autocamioanele. Cele mai multe dintre ele au murit. Acuzata a ordonat la Birkenau ca nou­n ă scu ţ ii să fie ar şi î n cuptoare, iar sugacii s ă fie luaţ i de la mamele lor şi uci şi.” Nici cea mai complet ă sentinţă de condamnare la moarte şi nici toate c â te s­au pronun ţat la un loc n­au putut cuprinde şirul nesfâ r şit al făr ă delegilor să vâ r şite de reprezentantele tipice ale criminalilor nazi şti de sex feminin: die Auiseherinen, gardienele din lag ă rele de concentrare. AUFSTAND Exterminarea î n masă a H ä ftling­ilor la Birkenau­Auschwitz a fost pus ă la punct cu asemenea meticulozitate î ncâ t orice perturbare p ă rea exclusă . In toamna lui '44, num ă rul celor lichida ţ i trecuse de patru milioane f ă r ă ca î n mecanismul mor ţ ii pe bandă rulantă să fi survenit cea mai mic ă dereglare. S. S­i ştii supravegheau cu î ncâ ntare şi admiraţ ie funcţ ionarea lui. Priveliştea miilor de oameni înghesui ţ i î n camerele de gazare, a fl ă că rilor crematoriilor kimin â nd mun ţ i de cenu şă le î nt ă rea sentimentul de Ü bermensch­i, de supraoameni. Via ţa de Ü bermensch, de supraom le tihnea;

ea se derula lini ştit î n cadrul triunghiului at â t de drag oric ărui SS­is'. Asasinat – cantjn ă – bordel. Exista o singură sursă de nelini şte. Posibilitatea eines Aufstand, unei ră scoale Niciodat ă de­a lungul istoriei şi nică ieri pe pă mâ nt, dictatorii, zbirii, oricât de st ă pâ ni s­au sim ţ it pe situa ţ ie, nu s­au putut elibera, în adâ ncui fiinţ ei lor, de teama revoltei. Nici SS­i ştii de la Birkenau­Auschwitz n­au f ă cut excepţ ie. Î n consecin ţă , au calculat toate mijloacele, condi ţ iile, premisele care ar putea favoriza chiar şi numai ideea unei revolte şi le­au î nl ă turat cu s â nge rece, cu brutalitate, f ă r ă scrupule. Ştiau că pentru a te ridica la lupt ă trebuie să ai cu ­e lupta. Cu mina goal ă nu te po ţ i ră scula. De aceea, î n lagă re. E de la Birkenau, Cei care supravieţ uiau primei mari selec ţ ionă ri de pe' rampa mor ţ ii erau condu şi mai

î ntâ i ia „punctul de dezinfec ţ ie” de unde ieşeau î n pielea goală pentru a primi

tiaine de H ä ftling. Nimeni nu reu şea să introduc ă î n lagă r un cuţ it, un briceag

sau barem o lam ă . Î n lagă rul E nu se lucra. Nu veneam î n contact cu nici un

obiect î n afara celor c â teva zeci de crati ţ e şi oale'din care mâ ncam. Pe platourile pentru apei dintre bar ă ci nu existau nici m ă car bolovani. SS­i ştii mai ştiau c ă pentru a te revolta e nevoie de for ţă fizică . Noi î nsă , datorit ă regimului impus, eram at ât le epuizaţ i – de foame, de sete, de boli, de băt ă i, de torturi – î ncâ t abia ne ţineam pe picioare. O revolt ă trebuie preg ă tită , e nevoie ca oamenii s ă se cunoască , să ­ şi câştige reciproc î ncrederea. SS­i ştii însă despă r ţ eau, rupeau familiile, nu admiteau s ă stea î mpreun ă trate cu frate, ta ţ i cu fiii lor; grupurile compacte de Hä ftlmg­i din aceea şi ţară le făr â miţ au. Din Birkenau plecau mei eu transporturi cu Hä ltling­i în miile de lag ă re din Germania şi mereu soseau al ţ i deporta ţ i din toate col ţ urile Europe*. Exista o singură excepţ ie, un singur deta şament care piue.” tace rost de arme, care nu era epuizat fizic, av â nd mâ ncare, bă utur ă la discreţ ie şi care dispunea de avantajul stabilit ăţ ii, lucrâ nd tot timpul împreun ă . Era Sonderkommanaoui, deta şamentul special, cel care deservea camerele de gazare şi crematoriile. Sonder­i ştii, asigur â nd şi sortarea bunurilor din trenurile cu care soseau deporta ţ ii, ca şi a haineior celor du şi î n camerele de gazare direct de pe peron, puteau s ă pună mâ na pe cu ţ ite şi bricege, pe foarfece, cleşti şi ciocane. Mi şcâ ndu­se dintr­un lag ă r î n altul, intrâ nd î n leg ătură cu H ăttling­ii care lucrau în uzinele de la Auschwitz, aveau posibilitatea s ă procure chiar şi materiale explozive. SS­i ştii intuiau acest lucru şi de aceea, cu pre Mzia şi perseverenţ a proprii unor asasini de profesie, din patru î n patru luni, Sonderkommando­ul, deta şamentul special, era lichidat. Cu arderea lui îşi î ncepea activitatea noul

deta şament special. In patru luni era greu s ă preg ă teşti o revolt ă ; î n condi ţ iile Birkenau­ului – imposibil. Perspectiva sumbr ă , sfâ r şitul implacabil î i paralizau pe Sonder­i şti, le blocau p â nă şi g â ndul la ac ţ iune. Astfel, ani la r â nd, cu aceea şi^ resemnare cu care nesf â r şiteâ e coloane ale deporta ţ ilor intrau, ia

î ndemnul lor, în camerele de gazare, se, l ă sau şi ei extermina ţ i câ nd le sosea sorocul. Unsprezece deta şamente speciale de c â te 900­120O de H ä ftling­i au

avut succesiv aceea şi soartă . Cel de al 12­lea Sonderkommando a hot ă râ t să nu se lase mă celă rit, să le r ăzbune pe Cele care l­au precedat, s ă r ăzbune milioanele de oameni care au intrat î n camerele de gazare cu convingerea c ă intr ă î n baie. La î nceputul lui octombrie 1944, c â nd se î mplinea a patra lun ă a existenţ ei sale, cel de­al 12­lea deta şament special, alc ă tuit din 860 de H ä ftling­ i, era preg ă tit s ă 'nu se lase exterminat. Era gata s ă se împotrivească , să se revolte. Semnalul trebuia s ă ­1 dea grupul care lucra la crematoriul nr. 1, pentru ca asaltul s ă î nceapă concomitent la toate cele patru crematorii şi,

î nfruntâ ndu­i pe SS­i şti, Sonder­i ştii să î ncerce imposibilul: s ă ­ şi taie drum

prin gardurile de s â rm ă ghimpată , printre SS­i şti şi haitele de c â ini­lup, în direcţ ia Vistulei. Declanşarea revoltei se stabilise pentru noaptea din 6 spre 7 octombrie. Dar SS­i ştii, fie că au aflat ceva, fie c ă ” au simţ it doar o anumit ă î ncordare, î n

ziua de 6, la pr â nz, au trecut la lichidarea Sonderkommando­uini, dar nu deodat ă , cum obi şnuiau, ci pe grupuri. Au î nceput cu cei de la crematoriul nr.

3,

70 de SS­i şti au sărit brusc din camioane î n incinta crematoriului şi au

ordonat alinierea pentru apel. Sonder­i ştii au r ă mas nemi şca ţ i, fiecare pe locul

î n care se afla. Era pentru prima oar ă de la î nfiinţ area lagă rului Birkenau c ă

ordinu' unui SS­ist hu se executa. Şeful deta şamentului de SS­i şti, asasin cu vechi state, cunosc ă tor al psihologiei Hä ftling­ilor, nu şi­a pierdut cump ă tul, k decis brusc să ­i strige pentru î ncolonare individual, dup ă numerele tatuate pe braţ . A î nceput cu deporta ţ ii din Ungaria. Ace ştia sosiser ă î n lag ă r abia de

câteva luni, erau mai pu ţ in că liţ i, speria ţ i de tot: e se î nt âmpla î n jur. Au ie şit şi s­au aliniat, unul. C â te unul, to ţ i o sută î ncadraţ i de SS­i şti, au fost imediat du şi şi î nchi şi î ntr­o barac ă din lag ă rul D. Au urmat la r â nd deţ inuţ ii de naţ ionalitate greac ă . Mai gţ eu, mai dezordonat dec â t primii, dar au intrat totu şi

î n front. S­a strigat, apoi, primul polonez. Nici o mi şcare, doar un vuiet de murmure şi exclama ţ ii. Şeful zbirilor n­a avut timp s ă ­ şi exprime indignarea că ci a fost dobor â t, împreun ă cu alţ i şase, de o sticl ă incendiar ă care a explodat

la picioarele lui. SS­i ştii au deschis focul; H ă itling­ii s­au retras î n crematoriu şi lupta a î nceput. SS­i ştii au lichidat din c âteva rafale pe de ţ inuţ ii greci afla ţ i î n front şi au încercat s ă pă trundă î n clă direa crematoriului. H ä ftling­u ripostau energic, cmc! O puternic ă explozie a aruncat î n aer cl ă direa. Surprinşi de ră pă itul rafalelor, de explozie, cei de la crematoriul nr. 1 s­ au oprit din activitate. SS­istul care supraveghea lucrul la cuptoare a izbit cu crava şa un Hiitiing, url â nd să nu se încetineasc ă ritmul. A fost înjunghiat pe loc ş aruncat î ntr­unui din cuptoare. SS­istul din cap ă tul cel ă lalt a'i s ă lii, venit

î n pas alergă tor la fa ţ a locului, a fost aruncat peste camaradul s ău î n flă că rile aceluia şi cuptor In clipa urm ătoare, î n incinta crematoriului nr. 1, ca şi a celorlalte crematorii, au p ătruns batalioanele SS. Trei mii ie SS­i şti cu grenade, pistoale, mitraliere grele şi nelipsitele haite de c â im­lupi au î nconjurat cele patru crematorii. Pierz â nd principalul element de şoc pe care contau – surpriza – Sonder­

i ştii nu mai aveau î n ce să spere. Totu şi, ei s­au b ătut cu disperare şi eroism,

cu un rar cura], care nu era alimentat de şansa izb â nzii, ci de ră scolitoarea hotă r â re de a Ei primii care mor î n incinta crematoriilor apă r â ndu­ şi demnitatea. Dintre Sonder­i şti, numai 12 au reu şit să r ăzbată dincolo de Birkenau. Au fost prinşi repede şi executa ţ i. Cei care n­au c ă zut î n lupta direct ă au fost scoşi din lag ăr şi lichida ţ i cu arunc ătoarele de fl ă că ii. Din cei 860 de Haitii ng­ au scă pat doar şapte, care erau indispensabili activit ăţ ii, ă pitanuiui SS dr. Mengele, printre care ş