Subiecte pentru examenul practic de

virusologie si parazitologie
Semestrul II, Medicina Generala

1.Diagnosticul virusologic n infecia gripal: recoltare,

izolare, titrare, identificare serologic.

Virusurile gripale, cu cele 3 tipuri A, B si C, sunt agenti infectiosi cu dimensini cuprinse intre 80 120 nm si
forma sferica.Genomul ARN inconjurat de un strat proteic (proteina M matrix) este incapsidat intr-un invelis
lipoproteic.

1. Recoltarea si prelucrarea produselor patologice

Produse patologice:secretie nazala, exudat faringian, secretie traheala, sange , triturat de plaman in caz de
deces
Produsele sunt transportate in laborator intr-un timp scurt folosindu-se ca mediu de conservare bulion
suplimentat cu gelatina 0.5% in termos cu zapada carbonica.Particulele virale prezente in celulele exfoliate de la
nivelul cailor respiratorii se pot evidentia prin reactia de imunofluorescenta (metoda directa), in primele 3 ore de la
primirea probei.

2. Izolarea virusului
Produsele prelucrate corespunzator se inoculeaza pe gazde sensibile reprezentate de:
a.Oua embrionate de gaina care se inoculeaza cu 0,2 ml produs prelucrat in cele 2 cavitati: amniotica si
alantoidiana, folosind cate 2 oua pentru fiecare produs.Ouale inoculate se incubeaza la 33C timp de trei zile.
Pentru evidentierea prezentei virusului gripal in oul embrionat de gaina, se recolteaza lichid amniotic si
alantoidian care se supune reactiei de hemaglutinare, folosind eritrocite de cocos sau de om grup 0 in
concentratie de 0,5%.
Astfel, se pun in contact volume egale : 0,5 ml de lichid amniotic sau alantoidian prelevate din ouale
inoculate, cu suspensie eritrocitara si dupa 1-2 ore se citeste reactia.In cazul in care la fundul eprubetei se
formeaza un depozit de eritrocite neomogen, cu marginile neregulate , franjurate , se considera pozitiva reactia de
hemaglutinare, deci prezenta particulelor virale.
In cazul in care hematiile se depun sub forma de disc omogen central, cu margini regulate, reactia de
hemaglutinare este absenta , deci nu s-au izolat particule in produsul recoltat.
Toate virusurile gripale ( tip A,B,C) sunt hemaglutinante in prezenta eritrocitelor de cocos sau de grup 0 si
se multiplica in cavitatea amniotica sau alantoidiana a oului embrionat de gaina.Aceasta este metoda de electie
pentru izolarea virusului gripal.

1
 b.Culturi celulare primare de rinichi de maimuta sau embrion uman si linii celulare de rinichi de caine
MDCK.Culturile inoculate cu cate 0,2 ml produs prelucrat in paralel pe cate doua tuburi , se vor incuba la 33C timp
de cateva zile.
Daca inocularea s-a facut pe culturile celulare, prezenta virusului gripal se stabileste prin efectul
hemaglutinant (cu aceleasi tipuri de hamatii) in mediul culturii celulare inoculate sau prin aparitia efectului citopatic
de tip distructiv pe culturile de celule de rinichi de caine ( MDCK) sau prin efectul necaracteristic pe celelalte tipuri
de culturi celulare.

3. Titrarea virusului gripal izolat

Virusul gripal izolat in lichidul amniotic, alantoidian sau in cultura de celule, se titreaza prin reactia de
hemaglutinare.In acest scop se efectueaza dilutii binare din lichidul cu particule virale prezente care se pun in
contact ( in echivolum 0,20 ml) cu suspensie de eritrocite de cocos sau de om grup 0, in concentratie 0.5 %.Dupa
o usoara agitare si incubare la 4C aproximativ o ora, se citeste titrul hemaglutinat ( o unitate hemaglutinanta) la
dilutia cea mai mare de virus unde s-a produs hemaglutinarea completa. (tabel 2.1)
Stabilirea titrului este necesara in urmatoarea etapa de diagnostic, identificarea serologica, unde se
utilizeaza 4 unitati hemaglutinante.

4. Identificarea virusului gripal

A. Identificarea orientativa se face tinand cont de efectele virusurilor specifice. De ex virusul gripal produce
urmatoarele efecte : hemaglutinant si hemadsorbant.
B. Identificare serologica a virusului se face prin reactii specifice antigen anticorp. In acest scop se
utilizeaza:

Reactia de inhibare a hemaglutinarii

Elementele reactiei sunt:
Virusul izolat (antigenul) si titrat in concentratie de 4 unitati hemaglutinante
Serurile de referinta antigripale ( tip A, B , C)
Suspensia de hematii de cocos, dilutie 0,5 %
Principiu , interpretare:
Se pun in contact elementele imune ( antigenul viral necunoscut cu serul imun standard ) in unitati
echivalente ( 0,25 ml) si dupa incubare 30 minute la TC se adauga suspensia de hematii.Dupa inca 30 minute se
citeste rezultatul.
Interpretarea reactiei:
Daca exista corespondenta intre antigenul viral si serul imun standard se formeaza complexul
antigen anticorp, iar suspensia de hematii se depune sub forma unui buton omogen ( reactie
pozitiva de inhibare a hemaglutinarii)

2
 Daca nu exista corespondenta imuna , virusul ramane liber si produce aglutinarea hematiilor (
reactie negativa = prezenta hemaglutinarii).
In mod obligatoriu se fac 2 martori:
Martorul de virus ( virus izolat si titrat 4 uh/0,25 ml + 0,25 ml diluent + 0,25 ml suspensie de
eritrocite 0,50%) cu prezenta hemaglutinarii
Martorul de eritrocite (0,50 ml diluent + 0,25 ml suspensie de eitrocite 0,50%) la care hematiile se
aseaza sub forma de disc omogen cu margini regulate (buton eritrocitar)

2.Diagnosticul serologic n infecia gripal

Permite stabilirea prezentei anticorpilor serici specifici antivirali si a titrului acestora.Se preleva doua seruri
de la acelasi pacient, unul in perioada de debut ( in primele 5 zile), celalalt in perioada de convalescenta ( in a doua
sau a treia saptamana) in vederea stabilirii cresterii in dinamica a titrului de anticorpi antigripali ( serul al doilea
trebuie sa contina o concentratie de cel putin 4 ori mai mare de anticorpi fata de primul ser ).
Reactiile utilizate sunt:
Reactia de inhibare a hemaglutinarii (HAI)
Evidentiaza in serul de cercetat prezenta anticorpilor hemaglutinoinhibanti specifici fata de hemaglutinina virala
gripala, important determinant antigenic implicat in edificarea raspunsului imun umoral antigripal. (tabel 2.2)
Elementele reactiei sunt:
Serul de testat tratat cu un preparat enzimatic RDE ( Receptor Destroying Enzyme) pentru indepartarea
inhibitorilor nespecifici ai hemaglutinarii si inactivat termc la 56C timp de 30 minute pentru distrugerea
complementului propriu.
Antigenele virale gripale standard tip A si tip B, variante antigenice circulante titrate anterior de efectuarea
propriu-zisa a reactiei in scopul stabilirii titrului de 4 uh.
Exemple de virusuri gripale standard folosite in reactia HAI pentru diagnosticul serologic:
- Virus gripal tip A / Singapore / 6/ 86 / H1N1
- Virus gripal tip A / Texas / 36 / 91 / H1N1
- Virus gripal tip A / Beijing / 265 / 95 / H1N1
- Virus gripal tip A / Sydney / 5 / 97 / H3N2
- Virus gripal tip B / Panama / 45 / 90

Suspensia de hematii de cocos sau de om grup 0 in concentratie 0,5%

Tehnica de lucru:

3
 Se efectueaza dilutii binare in placute cu godeuri, din serul de cercetat si inactivat termic, in ser fiziologic, in
volum 0,2 ml.
Se adauga 0,2 ml din antigenul titrat anterior in concentratie de 4 uh in fiecare godeu.
Dupa 30 minute se adauga cate 0,4 ml / godeu din suspensia de hematii 0,5%
Se agita, se lasa la temperatura camerei amestecul timp de o ora dupa care se citesc rezultatele.
Obligatoru, se realizeaza un martor de antigen ( antigen viral gripal suspensia de hematii ) la care se va produce
hemaglutinarea si un martor de hematii ( hematii + ser fiziologic ) la care hematiile se vor aseza in buton omogen.
Principiul reactiei HAI: in urma punerii in contact a serului de bolnav cu antigenul viral standard si cu
suspensia de hematii indicatoare in prezenta anticorpilor specifici, virusul isi pierde capacitatea
hemaglutinanta.Titrul anticorpilor hemaglutinoinhibanti va fi dat de cea mai mare dilutie a serului la care se mai
observa inhibarea hemaglutinarii.

Reactia de fixare a complementului (RFC)

Se efectueaza in paralel cu reactia HAI.
Metoda calitativa permite evidentierea anticorpilor specifici fata de anumite antigene virale gripale, iar
metoda cantitativa stabileste concentratia anticorpilor in serurile de testat. In diagnosticul serologic al virozelor
respiratorii se folosesc 3 unitati de alexina.

Reactia de fixare a complementului permite evidentierea reactiei antigen-anticorp. Principiul reactiei se

bazeaza pe proprietatea complementului de a se fixa numai pe un complex antigen-anticorp.
In reactie participa urmatoarele elemente :
- Serul de cercetat inactivat (30 minute la 56*C) pentru inlaturarea complementului prorpiu serului. In acest
ser se urmareste prezenta serului.
- Antigenul corespunzator anticorpilor.
- Complementul.
- Sistemul indicator format din hematii sensibilizate cu anticorpii corespunzatori.
Reactia are loc in doua etape :
a. In prima etapa are loc formarea complexului antigen-anticorp cu fixarea complementului;
b. A doua etapa evidentierea fenomenului cu ajutorul sistemului hemolitic.
In cazul serurilor pozitive complementul va fi fixat de complexele antigen-anticorp. Hematiile din sistemul
hemolitic vor ramane nemodificate.
In cazul serurilor negative complementul va ramane liber si se va fixa pe imunocomplexele
hematie-anticorpi antihematie, determinand liza hematiilor.
RFC poate fi calitativa BORDET WASSERMAN (indica prezenta sau absenta anticorpilor fixatori
de complement) sau cantitativa IDA BENGSTON (stabileste titrul acestor anticorpi in serul de cercetat)
Titrul alexinei se stabileste printr-o reactie de titrare in prezenta sistemului hemolitic.

4
 Pentru controlul reactivilor si interpretarea corecta a reactiei, obligatoriu se efectueaza martori pentru
fiecare element al reactiei (ser de cercetat, antigen viral standard, complement, sistem hemolitic, ser sigur pozitiv si
ser digur negativ)

3.Diagnosticul de laborator in infectia cu

virus hepatitic de tip B

Hepatita virala B este produsa de un virus ADN, dupa o perioada de incubatie lunga ( in medie de 60-90
zile) , fiind transmisa predominant pe cale parenterala ( transfuzii, hemodializa, injectii, interventii stomatologice
etc). In afara de calea parenterala mai sunt implicate insa si cai neparenterale ( sexuala, transplacentara, orala).
Diagnosticul de laborator al hepatitei virale B este un diagnostic:
1. Virusologic ( etiologic )
2. Imunologic
3. Auxiliar bazat pe teste biochimice

ELISA ( enzyme linked immunosobent assay)

Este o reactie antigen anticorp in care elementul cunoscut (anticorpii anti HBs) este fixat pe un suport
solid din polistiren denumit imunosorbent , iar unul din elementele reactiei (conjugatul) este cuplat cu o enzima
(fosfataza alcalina sau peroxidaza).
Se foloseste metoda directa in care rezultatul pozitiv se vizualizeaza prin prezenta culorii indicatorului, prin
activitate enzimatica crescuta, deci densitate optica (DO) crescuta.
Elementele reactiei:
Anticorpi policlonali standard fata de subtipurile antigenului HBs fixati pe suportul solid (placuta de
polistiren)
Ser de cercetat AgHBs
Conjugatul care contine anticorpi policlonali anti HBs marcati cu enzima (fosfataza alcalina)
Substrat continand un indicator de culoare
Solutie de stopare (acid sulfuric 2N)
Martor: pozitiv si negativ

Timpii constau in :
Introducerea probei (AgHBs de testat) in microgodeurile invelite in prealabil cu anticorpi standard
policlonali specifici anti AgHBs ;
incubare,
spalare,
introducerea conjugatului cu enzima,

5
 incubare si spalare
Introducerea substratului si indicatorului pentru evidentierea activitatii enzimatice
Citirea reactiei la un spectofotometru computerizat la lungimea de unde 492nm

Principiul reactiei:
Daca in serul de cercetat exista AgHBs, acesta se va uni cu anticorpul de pe placuta rezultand complexe
imune antigen-anticorp, care vor ramane pe fundul godeului.
In momentul adaugarii conjugatului, anticorpii anti HBs din conjugat se vor fixa pe stratul anterior format
de complexe imune Ag-Ac.
In acest moment enzima cu care sunt cuplati devine activa si, in momentul adaugarii substratului,
activitatea sa se va evidentia prin culoarea care apare ( activitate enzimatica cu valori ridicate).
Se citeste absorbanta la lambda = 492 nm.
Interpretarea reactiei se face in functie de o valoare de granita, numita CUTOFF, care se obtine dupa o
formula de calcul specifica fiecarei tehnici ( formula in care se foloseste valoarea martorului negativ).Toate valorile
situate deasupra cutoff-ului vor fi considerate pozitive.
Cutoff = media aritmetica a martorilor negativi, la care se adauga constanta de la trusa.
Zona gri zona incerta, +/- 10 % din valoarea Cuttoff-ului.

4.Diagnosticul de laborator in infectia cu

virus hepatitic tip C
Se bazeaza pe decelarea anticorpilor serici anti HVC cu ajutorul tehnicii ELISA.

5.Diagnosticul de laborator in infectia cu HIV 1, 2

A. Generalitati
HIV ( Human Immunodeficiency Virus ) este cunoscut ca agentul cauzal al sindromului acut de
imunodeficienta ( AIDS ), boala cu importante implicatii socio economice. Sunt descrise doua tipuri de virus HIV :
HIV 1, descoperit in 1981-1982 in America si Europa de Vest si HIV 2, descoperit in 1986 la persoane din Africa
de Est.
Ambele tipuri de virus fac parte din familia Retroviridae. Sunt virusuri ARN, care ataca celulele sistemului
imunitar, avand tropism mai ales pentru limfocitele T helper (CD4+). In aceste celule isi programeaza sintezele
proteice prin reverstranscriptie.

6
 Infectia HIV se transmite:
pe cale sexuala ( homosexuala si heterosexuala ),
expunere la sange si produse din sange contaminate ( transfuzii, administrare de droguri pe cale
intravenoasa ) ,
transplant de organe infectate
de la mama la fat ( intrauterin sau perinatal )
Persoana infectata cu HIV este o persoana aparent sanatoasa, care stie sau nu ca este infectata. Ea poate
transmite infectia unei persoane neinfectate. Dupa un numar variabil de ani, poate deveni simptomatica. Acesta
este stadiul de ARC ( AIDS related complex) , cand bolnavul seropozitiv prezinta un grup de simptome si semne:
astenie prelungita, diaree timp de peste trei luni, transpiratii nocturne , limfadenopatie persistenta, afte bucale etc
Urmeaza boala SIDA propriu-zisa, infectie acuta ce se manifesta cu un polimorfism de simptome: febra
prelungita, mialgii, cefalee, limfadenopatie persistenta, eruptii cutanate, eczema, semne nervoase.

B. Continutul lucrarii
1. Recoltarea produselor patologice
Produsele patologice sunt reprezentate de : sange (pentru obtinerea serului sau a plasmei) si lichid
cefalorahidian.

Tehnica ELISA (Enzyme Linked Immunosorbent Assay)

Principiul metodei
Este o reactie antigen anticorp care foloseste antigene sau anticorpi, marcati cu o enzima ( fosfataza
alcalina sau peroxidaza), enzima ce actioneaza pe un substrat si va da o reactie de culoare a carei absorbanta (
densitate optica) se va citi la spekol. Reactia se desfasoara in placi de polistiren care contin antigenul viral standard
purificat si inactivat faza solida de care se vor fixa anticorpii antivirali din serul de cercetat.
Tehnica ELISA directa
Are doua variante in functie de continutul conjugatului:
a.Conjugatul contine anticorpi standard anti Ig umana marcati cu enzima (peroxidaza)
b.Contine antigeni HIV 1+2 standard marcati cu enzima ( fosfataza alcalina)
Elementele reactiei:
Placuta cu godeuri ce are fixat in pereti antigenul viral standard (HIV 1+2)
Serurile de testat in care vom cauta anticorpii anti HIV 1+2
Conjugatul liofilizat si concentrat, care se dilueaza cu diluentul pentru conjugat si care contine:
Anticorpi anti Ig umana marcati cu enzima (varianta 1)
Antigen HIV 1+2 marcat cu enzima (varianta 2)
Substratul o substanta chimica pe care actioneaza enzima
Solutia de stopare a reactiei H2SO4 4N
Solutia de splare concentrata de 10 sau 20 de ori care se dilueaza cu apa distilata

7
 Serurile martor: negativ, pozitiv pentru HIV-1 si pozitiv pentru HIV-2, de granita (cut off) ser la limita
dintre serul + si serul in functie de care se calculeaza absorbanta probele

Timpii de lucru ( schematic) sunt urmatorii: introducerea probei ( Ac HIV de testat) in microgodeurile pre
invelite cu Ag standard 1+2, incubare, introducerea conjugatului in functie de varianta (1+2), incubare,
spalare, introducerea substratului si indicatorului adecvat developarii reactiei enzimatice, citire,
interpretarea rezultatelor.
Se citeste la spekol, la lambda = 450 nm, absorbanta probei, care va fi cu atat mai mare cu cat activitatea
enzimei este mai inalta, deci cu cat proba contine o cantitate mai mare de anticorpi.

Interpretarea rezultatelor:
Se face prin compararea absorbantei fata de media absorbantei martorului cut-off. Media absorbantei celor
trei martori cut-off trebuie sa fie cuprinsa intre: 30% din martorul negativ si 66% din martorul pozitiv.
R+ Daca absorbtiile probelor de testat sunt superioare absorbtiei mediei cut-off, ele se considera +.
R- Daca absorbtiile probelor de testat sunt inferioare absorbantei mediei cut-off, ele se considera - .
Daca absorbatiile probelor de testat sunt egale cu absorbanta mediei cut-off se considera astfel:
Fie este vorba de un bolnav in perioada de seroconversie si atunci se va repeta din al doilea esantion de
sange peste 6 saptamani
Fie este un bolnav in perioada de declin cand sistemul imunitar este prabusit
Fie este incorect lucrata si atunci la a doua testare absorbtia probei va scade

Tehnica ELISA competitiva

Respecta aceleasi principii ca si pentru tehnica directa, cu urmatoarele deosebiri:
Serurile de testat si serurile martor se pun in godeuri si se incubeaza in acelasi timp cu conjugatul
Conjugatul contine anticorpi monoclonali standard anti HIV 1 marcati cu enzime ( peroxidaza )

Se produce o competitie intre anticorpii anti-HIV din ser si anticorpii anti-HIV 1 din conjugat,la nivelul
situsului de fixare a antigenului standard HIV din godeu.Prioritate in ocuparea sistemului antigenic au anticorpii
anti-HIV 1 din ser.
Similar se procedeaza pt decelarea anticorpilor anti-HIV 2 folosind antigen standard HIV 2 fixat pe godeu si
conjugat cu anticorpi monoclonali standard anti-HIV 2,marcati enzimatic.
Daca serul contine anticorpi anti-HIV 1 sau anti-HIV 2 (r+) ei se vor fixa de antigenul standard din godeu iar
Ac anti-HIV standard din conjugat se indeparteaza prin spalare si odata cu ei se indeparteaza si enzima(activitate
enzimatica joasa).
Daca serul nu contine anticorpi, (r-), atunci situsul antigenic va fi ocupat de anticorpii anti-HIV din conjugat
marcati cu enzima,iar cand vom adauga substratul,enzima va actiona asupra lui si va da o reactie de culoare
intense la probele negative(activitate enzimatica cu valor inalte).

8
 Timpii de lucru in metoda competitive sunt:introducerea probei(Ac anti-HIV de
testat),incubare,spalare,introducerea conjugatului,incubare,spalare,introducerea substratului si indicatorului in
vederea evidentierii actvitatii enzimatice,citire,interpretatea rezultatelor.

Interpretarea rezultatelor
Se face tot in functie de absorbtia mediei martorului cut-off.
Daca absorbtia probei de testat este:
- superioara absorbtiei mediei cut-off => R-
- inferioara mediei absorbtiei cut-off => R+
O absorbtie a probei de testat,egala cu media absorbtiei cut-off se interpreteaza la fel ca tehnica ELISA
directa.
Nota: In orice test ELISA se introduc martori pozitivi,martori negativi precum si martori de prag
(cut-off).Aparatul de citire este astfel programat incat sa indice pozitiv sau negativ la o anumita proba,in functie
de martorul de prag,in sensul eliminarii dintre probele cu rezultat cert a celor cu valori in jurul nivelului acestui
martor (asa-numita zona gri,deasupra si dedesubtul densitatii optice a martorului cut-off).
Indiferent de metoda,atestarea seropozitivitatii se face numai prin referire la martorul prag,in sensul ca se
considera drept sigur poztive valorile de deasupra nivelului acestui martor in cazul sistemelor ELISA competitive.
Regula generala este urmatoarea: in situatia in care o proba de ser se dovedeste pozitiva n cel putin doua
sisteme ELISA (unul direct si altul competitive) se va repeat,in conditi identice,pe cate 2 godeuri per proba. Daca si
la aceasta a doua testare pozitiva se mentine se va trece la efectuarea testului de confirmare Western-Blot
separate pt HIV 1 si HIV 2.
Deci,daca o proba este pozitiva in tehnica ELISA (IV 1+2) si negative la testul W-B pt HIV 1,inseamna ca
este o infectie cu HIV 2 si se va face W-B pt HIV 2.

8. Diagnosticul parazitologic in giardioza

9
 Giardia lamblia este un flagelat care a fost considerat parazit al intestinului subtire. Astazi este cunoscut
faptul ca parazitoza pe care o produce ( giardioza) este insotita si de simptomatologie colecisto biliara care poate
sa se situeze pe locul intai, inaintea simptomatologiei intestinale. In plus, s-a demostrat ca giardia pot coloniza
intestinal gros determinand anorectita.

Morfologie
Existe sub doua forme: forma vegetativa (trofozoit) si forma chistica.
Trofozoitul este piriform (vazut din fata), asemanator cu o para taiata
longitudinal si in forma de lingura, privit din profil. Are 2 nuclei cu cariosom central
situati in partea anterioara, un disc adeziv si un axostil, 4 perechi de blefaroplasti si 4
perechi de flageli:
-o pereche de flageli, dispusi antero intern, au traiect posterior
-o pereche cu traiect anterior, se incruciseaza si formeaza o chiasma
- o pereche de flageli laterali pleaca din blefaroplasti
- o pereche de flageli ventrali care pleaca din blefaroplasti, posterior de
nucleu.
Pe fata ventrala, in partea mai dilatata a corpului se afla discul adeziv cu care parazitul se fixeaza pe
mucoasa duodenala.
Chistul este ovoid sau elipsoid, cu contur dublu. Este forma de contaminare interumana.

I. Diagnosticul Parazitologic
Se bazeaza pe examenul parazitologic al lichidului duodenal , al materiilor fecale si a bilei, urmarindu-se
identificarea chisturilor in scaunele formate si a trofozoitilor in scaunele diareice , in lichidul duodenal sau in biopsia
jejunala.
Preparatul nativ se realizeaza din materii fecale sau dupa concentrare aplicand metoda de flotare cu
ZnSO4 sau formol eter si se coloreaza cu Lugol. Se evidentiaza chisturile ovalare sau rotunde:
colorate brun deschis ,
cu dubla membrana ,
2-4 nuclei ,
manunchiul de flageli cu dispozitie sinuasa in forma de S
Daca scaunul este apos in stadiile acute ale bolii, mai ales la copii, se pot evidentia trofozoitii. Examenul
lichidului duodenal si al bilei evidentiaza trofozoitii.Pe preparate se observa parazitii in forma vegetativa cu miscari
caracteristice , sacadate , de rostogolire.
Pentru evidentierea trofozoitilor in lichidul duodenal se foloseste enterotestul. Metoda utilizeaza o
capsula gelatinoasa , enterosolubila , care contine un fir de nylon. Acesta se introduce pe cale orala, iar capatul
firului ramane in exterior.

10
 Ajunsa in duoden , gelatina se dizolva iar parazitii se fixeaza pe firul de nylon. Dupa 2 ore , firul de nylon se
extrage, mucusul aderent pe capatul distal se depune pe o lama de sticla care se examineaza la microscop.

9. Diagnosticul de laborator in trichomonioza urogenitala

Trichomonas vaginalis este agentul etiologic al vaginitei cu trichomonas sau trichomonadioza (

trichomonoza ) vaginala la femeie; barbatul este un purtator care rar prezinta
semen de uretrita.

Morfologie
Parazitul prezinta numai forma vegetativa (trofozoit)!
- Are forma ovalara, cu extremitatea anterioara latita, iar cea
posterioara efilata
- Anterior prezinta un nucleu cu 5 cromozomi si un complex
kinetosomal;
- Din nucleu, pornesc 3-5 flageli egali ca marime, un flagel recurent
fixat partial pe marginea unei membrane ondulante si un axostil care strabate longitudinal parazitul.

I. Diagnosticul parazitologic
a. Recoltarea produselor patologice
Secretia vaginala se recolteaza in primele zile premenstruale , la 48h dupa raport sexual sau la 7 zile dupa
un tratament local.Recoltarea se face cu ajutorul unei spatule sau a unui tampon cu vata. Secretia vaginala se
recolteaza din fundul de sac posterior sau lateral , din criptele vulvare , glandele Skene si Bartholin.
La barbat , se recolteaza secretia uretrala dimineata inainte de mictiune sau dupa masaj prostatic. Se mai
pot recolta lichid spermatic sau raclaj balano preputial.

b. Examenul direct microscopic

Preparatul nativ se realizeaza intre lama si lamella folosind ser fiziologic. Examinarea se face cu obiectiv
uscat ( 10, 20 , 40x). T. vaginalis efectueaza miscari caracteristice de inaintare ( in zig zag ) si de
rasucire in jurul corpului.
In exudatul vaginal provenit de la pacientele care au efectuat un tratament si de la barbatii infectati, apar
frecvent forme rotunde ale parazitului, aflagelate cu miscari intracitoplasmatice, vibratile. Sunt forme de
degenerescenta , muribunde.

11
 Frotiurile se coloreaza May Grnwald Giemsa (MGG) , Gram , cu eozina si alte metode. La coloratia
MGG , citoplasma parazitului se coloreaza in albastru violet , iar nucleii si flagelii in rosu violaceu. Se
observa membrana ondulanta. De asemenea, apar rozetele leucocitare

c. Izolarea se realizeaza pe medii de cultura : Simici , Lffler

d. Identificarea se efectueaza pe preparatele native efectuate din cultura si prin inocularea pe culturi de
tesuturi. Trichomonas vaginalis in culturi de tesuturi elibereaza substante citotoxice si induce leziuni de tip
degenerativ :
Vacuolizare
Picnoza nucleului

II. Diagnosticul serologic

Se bazeaza pe identificarea anticorpilor specifici anti Trichomonas vaginalis folosind reactia de
imunofluorescenta indirecta , latex aglutinarea si ELISA.

10. Diagnosticul de laborator in leishmanioza

Leishmania donovani este un flagelat tisular cu mare capacitate de difuziune . Se transmite prin dipterul
Phlebotomus ( vector ) si declanseaza leishmanioza viscerala = boala Kala Azar , potential mortala, cu un
procent de letalitate in tarile calde de 75 96 %. La noi este o problema de sanatate publica datorita contactelor cu
personae venite din tari cu clima tropicala.
Parazitul fiind localizat in sistemul reticulo histiocitar, boala se caracterizeaza prin triada simptomatica :
febra , anemie, splenomegalie.

Morfologie:
Forma amastigota (leishamania) se gaseste in organismul uman predominant intracelular; este sferica sau
ovoida.
Forma promastigota (forma leptomonas) este alungita, prezinta un nucleu situat median din care porneste
un flagel. Aceasta forma, care devine infectioasa, se gaseste in corpul flebotomului si se transmite prin intepatura la
gazada vertebrata.

I. Diagnosticul parazitologic
1. Produsul patologic: sange total, scarificatii de piele si mucoasa nazala, punctie ganglionara, punctie
medulara ( sternala la adult si tibiala la copil ), punctie splenica ( evitata datorita accidentelor hemoragice )

12
 Diagnosticul parazitologic urmareste evidentierea leishmaniilor in celulele SRH din maduva , ficat si splina. Pe
frotiurile colorate May Grnwald Giemsa , obtinute prin punctie-biopsie de la nivelul acestor organe ,
leishmaniile sub forma amastigota se gasesc intracelular in celule histiocitare , avand:
nucleu rosu situat posterior ,
citoplasma albastru pal ,
kinetoplastul situat pe linia mediana de culoare rosu inchis ( forma leishmania ).

2. Izolarea leishmaniilor in vitro se face pe mediul NNN ( Navy McNeal Nicole ) , leishmaniile fiind in
forma cu flagel ( forma leptomonas ).
Izolarea in vivo se face prin inocularea intraperitoneala la hamster , ce conduce la o proliferare endoteliala
splenica si hepatica cu moartea animalului dupa 60-100 zile.

11. Diagnosticul de laborator in toxoplasmoza

Toxoplasma gondii este agentul etiologic al toxoplasmozei, parazitul avand tropism pentru tesutul nervos
, tesutul globului ocular si peretele uterin. Toxoplasmoza este o boala grava care poate evolua asimptomatic ( in
proportie de 70 80% ) sau cu un tablou clinic.

Morfologie: T. gondii prezinta 3 forme:

Forma vegetativa este semilunara, piriforma sau ovoida
Chistul tisular este sferic si reprezinta forma de diseminare a parazitului prin consum de carne insuficient
preparata termic; se localizeaza preferential in SN. Chistul reprezinta forma infectioasa, forma de rezistenta.
Oochistul este o formatiune ovala; ia nastere prin multiplicarea sexuata in intestinul pisicii si se elimina prin
materiile fecale

Diagnosticul parazitologic consta in evidentierea parazitului in diferite produse patologice : sange, LCR,
umoare apoasa, saliva, secretie vaginala, punctie medulara ( stadiul acut al bolii ), in infectiile cronice se
evidentiaza chisturi tisulare prin biopsie.

Examenul direct:
Se face pe preparat proaspat si pe preparat colorat May Grunwald Giemsa.
In coloratie Giemsa , citoplasma este colorata in albastru si nucleul in rosu. Pe preparat , parazitul se afla
mai ales extracelular , dar si in celule ( monocite, macrofage, celule endoteliale , neuronii SNC ).

13
 12. Diagnosticul de laborator in malarie

Plasmodium este un sporozoar parazit in globulele rosii la om.

Plasmodium cu speciile vivax, malariae, falciparum si ovale este agentul etiologic al malariei ( paludism ).
Boala se caracterizeaza prin accese febrile periodice , anemie si splenomegalie.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe o anamneza atenta si examen clinic. Se confirma cu diagnosticul de
laborator parazitologic ( evidentierea parazitului in sangele periferic prin frotiu sau picatura groasa ).

Diagnosticul parazitologic
Datorita variatiei parazitemiei de la o ora la alta , se vor recolta mai multe probe de sange venos ( din 8 in 8
ore , timp de 2 -3 zile ) inainte de initierea tratamentului antimalaric. Se va efectua o picatura groasa pentru
decelarea parazitilor in numar mic si un frotiu colorat Giemsa pentru identificarea precisa a speciei de Plasmodium
In infectia cu P. vivax sunt parazitate reticulocitele, hematiile fiind marite de volum si contin stadiile de inel ,
amiba , rozeta si gametociti. Este prezent pigmentul malaric.
Hematiile parazitate cu P. ovale au forma ovalara , sunt franjurate si prezinta granulatii Schuffner.
P. malarie paraziteaza hematiile mature in care se pot intalni stadiile de inel , amiba in banda ecuatoriala
patrulatera , rozeta in margareta, gametociti. In interiorul parazitului se observa pigmentul malaric.
P. falciparum paraziteaza toate hematiile indiferent de varsta , acestea sunt cu volum nemodificat , cu pete
Maurer , iar in sangele periferic se observa numai trofozoiti inelari si gametociti , restul formelor fiind sechestrate in
capilarele viscerale.

13. Diagnosticul de laborator in teniaze

Taenia solium si Taenia saginata sunt agentii etiologici ai teniazelor, respectiv teniaza cu carne de porc si
teniaza cu carne de vita, avand localizare intestinala, ele declanseaza iritatii si procese inflamatorii locale.

Morfologie
Taenia solium:
Adultul (lungime 2-3 m)
Scolexul este globules, are rostru cu 4 ventuze si o coroana dubla de carlige.
Strobila este alcatuita din circa 900 de proglote, a caror forma variaza in functie de varsta: cele tinere sunt
mai late, cele adulte au o forma aproape patrata, iar cele batrane sunt mai mult lungi decat late. Gat mai subtire
decat la T.saginata.
Aparatul de reproducere la proglotele tinere este nedezvoltat, in cele adulte este bine dezvoltat, iar la cele
batrane ramane doar uterul care se ramifica dendritic.

14
 Oul de T. solium are o forma rotunda, acoperit de o membrana groasa, striata; la interior contine un
embrion cu 6 carlige embrion hexacant. Acest ansamblu se numeste embriofor, acoperit de o membrana vitelina.

Taenia saginata:
Adultul
Scolex piriform, nu are rostru, nici carlige; are 4 ventuze.
Strobilul este format din 1000 2000 proglote, cu ramificatii uterine numerose si divizate dichotomic.
Oul de T. saginata are o forma sferica, cu invelis extern gros, culoare bruna. La interior prezinta embrionul
hexacant.

Taenia echinococcus

Boala: hidatidoza, boala hidatica, echinococoza.

Morfologia:
Adult (la niv cainelui)
Scolex globules cu 4 ventuze care la nivelul rostrumului prez o coroana dubla de carlige
Un gat subtire in regiunea posterioara a scolexului
Strobil alcatuit din 3 proglote:
- primul proglot organe genital immature
- al doilea usor alungit, cu organe genital mature complet dezvoltate
- ultimul uter bine dezvoltat compus din diverticule scurte
Ouale sunt de dimensiuni mici, au forma rotunda ovalara. Contin la interior embrionul hexacant.

Structura chistului hidatic

De la periferie spre centru:
- membrane adventice, fibroasa, nu adera la cuticula;
- cuticula la exterior, formata din foite suprapuse, de culoare alburie, foarte elastic;
- membrane proligera germinal la interior. Prin inmugurire formeaza vezicule proligere, in interiorul
carora se formeaza 20-120 protoscolecsi (ovoidali, scolex cu 4 ventuze si o coroana de carlige).
- Veziculele proligere desprinse + scolexii + carligele rezultate din distrugerea protoscolexilor = nisipul
hidatidic.
- In interior este un lichid limpede ca apa de stanca , toxic care poate declansa socul anafilactic.

15
 - Veziculele fiice endogene sau exogene prezinta cuticule, membrane proligera, vezicule proligere cu
scolexi. In acestea se pot forma alte vezicule fiice vezicule nepoate.

14. Diagnosticul de laborator in ascardioza

Ascaris lumbricoides este agentul etiologic al ascaridiozei. Boala prezinta simptomatologie bogata :
ascaridioza larvara (pulmonara); manifestari digestive si complicatii extraintestinale. Ascaris agraveaza afectiuni
microbiene sau virale; se asociaza frecvent cu trichocefalii, oxiurii si giardiile (poliparazitism).

Morfologie
Adultii sunt de culoare alba rozacee,au forma cilindrica,cu extremitatii conice. La extremitatea anterioara
se gaseste orificiul bucal inconjurat de 3 buze cu marginile dintate,iar la cea posterioara orificiul anal. Extremitatea
posterioara este la mascul incurbata spre fata ventrala iar la femela este efilata.
Oul fecundat este sferic sau ovalar ,are un invelis albuminos mamelonat si contine celula-ou,ramanad un
spatiu liber la extremitati. In lipsa masculului,femela depune oua infertile,alungite care contin o masa granular ce
umple complet oul.

15.Diagnosticul de laborator in oxiuroza

Enterobius vermicularis,cel mai mic nematod parazit la om,este agentul etiologic al oxiuriazei
(enterobiazei),parazitoza contagioasa. Se manifesta clinic prin fenomene locale (de ordin iritativ si digestiv) si
fenomene generale (determinate prin mecanisme reflexe si toxice).

Diagnosticul de laborator se rezuma la diagnosticul parazitologic.

1.Examenul obiectiv va include examinarea regiunii perianale pt observarea unor semen de iritatie sau
roseate. Uneori se pot observa perianal adulti,larve sau trasee liniare,produse de mgrarea larvelor subepidemic.
2.Recoltarea directa a adultilor de pe suprafata bolului fecal de catre mama,in cazurile de
hiperparazitism;stergerea regiunii anale cu o carpa neagra in orele de somn cand copilul este agitat.
Recoltarea directa a oualelor de parazit se face din ampula rectala (deoarece numai cand toate ouale aung
in acelasi stadiu de dezvoltare,femela migreaza catre orificiul anal unde le depune);din negrul de sub unghii de la
mana dreapta;din sedimentul urinii centrifugate;de pe mucoasa nazala si niciodata din masa fecala.
Recoltarea din ampula rectala se face prin metoda baghetelor si metoda hartiei adezive.

16
 Testul benzii adezive consta in aplicarea unei bucati de banda adeziva transparent pe regiunea perianala
dimineata. Banda se aplica pe o lama de sticla,deasupra unei picaturi de ser fiziologic si se examineaza la
microscop. Se mai poate olosi metoda baghetei care consta in recoltarea oualelor din regiunea perianala si ampula
rectal cu ajutorul unei baghete de sticla care are un capat infasurat cu celofan. Acest test facut de 3 ori in 3 zile
consecutive deceleaza oxiuroza in 90% din cazuri.

3.Examenul drect
Parazitii se pot evidentia macroscopic pe suprafata fecalelor proaspat emise dimineata.
Examenul microscopic al scaunului deceleaza ouale caracteristice, ovale, asimetrice, plan-convexe cu
suprafata neteda, embrionate. Examenul poate fi negative,deoarece femelele nu depun multe oua in rect.

La 30% din bolnavi se pot gasi oua in materialul prelevat de sub unghii.
In cazul in care examenul obiectiv si testele parazitologice sunt negative,se poate realize examinarea
intestinului gros inferior colonoscopie (rar,in cazurile in care tratamentul nu a fost efficient sau diagnosticul e
neclar). Daca se suspecteaza o complicatie a oxiurozei se efectueaza teste aditionale adaptate la simptomatologia
persoanei si la regiunea afectata.

16.Diagnosticul de laborator in trichineloza

Trichinella spiralis este agentul etiologic al trichinelozei, parazitoza care apare la persoanele
consumatoare de carne de porc, mistret si neprelucrata correct termic. Este singura helminitiaza cu febra ridicata,
cu leucocitoza si eozinofilie inalta de la inceputul bolii.
Morfologie
Parazitii adulti se gasesc in enterocite. Posede celule glandular hipodermale (stichocite) care prin
eliminarea contnutului in citoplasma enterocitelor declanseaza un raspuns imun ce duce la expulzarea viermilor
aadulti.
Larvele depuse de female sunt mici, mobile,acoperite cu o cuticula subtire. Larva inchistata in muschii
animalelor este rasucita in spirala ,este acoperita de o cuticula foarte rezistenta cu grosimea de 1m.

Diagnosticul clinic este dificil datorita polimorfismului manifestarilor. Diagnosticul este usor intr-un context
epidemiologic (focar de infectie).

Diagnosticul parazitologic se bazeaza pe:

Identificarea larvelor in scaun dupa 2-3 zile de la ingerarea carnii infestate;

17
 Identificarea larvelor in sange si LCR,dupa 2 saptamani,prin metoda Staubli (se amesteca 10ml de sange
cu 100 ml acid acetic,se centrifugheaza si se examineaza sedimentul);
Identificarea larvelor prin biopsie din muschiul solear sau deltoid,efectuata la 3-4 saptamani de la infestare.
Fragmentul de muschi excizat se comprima intre 2 lame de sticla,se examineaza
microscopic,evidentiindu-se intre fibrele musculare larvele cu pozitie sinuoasa sau rasucite in spirala.
Identidicarea se face cu trichineloscopul (un stereomicroscop special adaptat).
Daca exista posibilitatea,se realizeaza examinarea parazitologica a carnii incestate. Diagnosticul este
sustinut de eozinofilia sanguine marcata,intre 15-80% (criteriu de diagnostic epidemiologic).

Diagnosticul immunologic consta in identificarea anticorpilor anti-Trichinella in sange prin

ELISA,RFC,IF,HAP,reactia de precipitare circumlarvara. Testele serologice devin positive dupa 3 saptamani de la
infectare si pot persista cativa ani. Intradermoreactia la antigen de T.spiralis se pozitiveaza din a doua saptamana
de boala si persista mai multi an

17. Diagnosticul de laborator in trichocefaloza

Trichiuris trichiura este agentul etiologic al trichiuriazei (trichocefalozei) singura parazitoza in care rolul patogen
depinde de nr parazitilor. Boala se manifesta cu tulburari gastro-intestinale,sanguine (anemie) si nervoase.

Diagnosticul parazitologic
1.Produsul patologic : materii fecale,uneori cu caracter muco-membranar, continand si sange.
2.Examenul direct
Examenul macroscopic idenifica rar adulti de culoare alb-cenusiu,cu jumatatea anterioara a corpului subtire
(ca un fir de par) si jumatatea posterioara ingrosata (pana la 1 mm). Femela are o lungime de 5cm si se termina
ascutit. Masculul nu depaseste 3-4 cm si are extremitatea posteroara rasucita in carje.
Examenul microscopic evidentiaza ouale cand parazitii sunt multi.
Oul este brun,cu 50 lungime si 25 largime. Are un invelis gros si la cei doi poli prezinta cate un mamelon
albuminos,capatand o infatisare asemanatoare cu o lamaie. Nu este embrionat.

Preparatul de concentrare Kato si Miura se efectueaza in numar de cate 2-3 preparate pt un produs
patologic. Daca oul apare decolorat,asezat vertical si cu 22-25 in diametru,il putem identifica corect prin
evidentierea proeminentelor polare cu ajutorul vizei micrometrice.

18
 Determinarea intensitatii parazitare are importanta clinica (numai cazurile cu intensitate parazitara
ridicata sunt tratate) si epidemiologica.
Inceperea tratamentului are loc cand in preparatul direct au fost decelate peste 5-10 oua sau cand cifra
OPG (oua per gram) este peste 5000 (vezi anchilostomiaza).

Examenul hematologic arata anemie (la incarcare parazitara ridicata) cu poichilocitoza;leucocitoza sau
leucopenia si eozinofilie 10%.

18. Diagnosticul de laborator in candidoza

Candidozele sunt afectiuni cosmopolite determinate de levuri (ciuperci) din genul Candida,patogenitatea
lor fiind in functie de localizare (foarte variata). Desi exista un nr mare de specii apartinand genului Candida,numai
cateva sunt patogene pt om,dintre acestea specia cea mai intalnita fiind Candida albcans. Frecventa infectiilor
candidozice este in crestere,un rol important revenind incidentei crescute a factorilor favorizanti ce intervin in
dezvoltarea acestor levuri.
Diagnostic micologic
Se recolteaza prelevate din leziuni cutanate,leziuni de grataj,exudat faringian, hemocultura,aspirat
bronsic,urina,secretie vaginala sau uretrala,fecale.

Examenul direct simplu sau dupa coloratia MGG,Gram evidentiaza levuri inmugurite cu sau fara miceli
(filament);pe frotiul colorat au aspect ovalar,violet inchis.
Levurile din genul Candida cultiva pe:

19
 - mediul selective Sabouraud cu sau fara antibiotic antibacteriene: colonii albe, bombate, lucioase,
contur regulat, suprafata neteda.
- pe mediu gelozat simplu
- pe mediul CHROM-Agar,urmat de incubare la 37C.
Coloniile de Candida apar de regula in 24-48 ore,dar alteori poate fi nevoie de o incubare prelungita cu
citirea culturii la 7 si 14 zile.
Morfologia fiind destul de saraca,identificarea levurilor se face cu ajutorul testelor fiziologice si a testelor
biochimice clasice de studiere a asimilarii si fermentariii zaharurilor (auxanograma si zimograma).
Ca teste de orientare in diagnostcul micologic se pot folosi:
1. testul de filamentizare
C.albicans se identifica rapd,in 3 ore,prin testul de filamentizare cu ser uman:
- se realizeaza o suspensie de cateva colonii suspecte de C.albicans in ser uman;
- se termostateaza la 37C timp de 3 ore;
- aparitia de filamente miceliene alaturi de blastospori la examenul direct intre lama si lamela al
suspensiei,traduce un test pozitiv pt C.albicans.

2.testul de Chlamidosporularea consta in insamantarea tulpinii isolate in prealabil pe mediul R.A.T. (Riz
Agar Tween pe baza de extract de orez) permite producerea de chlamidospori in 24-48 ore.
Actualmente sunt din ce in ce mai folosite micrometodele standardizate tip API Candida care evidentiaza
procesele fermentative de baza,caracteristice fiecarei specii.
C.albicans asimileaza si fermenteaza cu producere de gaz glucoza, maltoza, galactoza si zaharoza.

Diagnosticul immunologic este utilizat in atingerile viscerale. Determinarea anticorpilor se face prin
imunodifuzie,electroimunoforeza,imunofluorescenta. Prin teste de aglutinare s-au evidentiat la C.albicans doua
fractiuni antigenice,A si B.

19. Importanta examenului coproparazitar in diagnosticul parazitozelor intestinale (amibioza si

giardioza)

Examenul coproparazitar ne ofera posibilitatea sa precizam diagnosticul parazitozelor digestive sau ale
organelor anexe, punanad in evidenta fie parazitii ca atare (protozoare, helminti sau artropode), fie elemente
parazitare (ca fragmente de helminti, oua, embriofori, larve, chisturi, oochisti etc).
Totodata examenul coproparazitar ne poate oferi date asupra functiei aparatului digestive sau asupra unor
stari patologice ca hemoragii etc.

20
 Examenul se efectueaza in conditiile regimului alimentar obisnuit al bolnavului, se vor evita numai
alimentele prea bogate in celuloza sau samburi si administrarea de medicamente colorate, pansamente digestive,
purgative uleioase sau substante opace cu cel putin 4-5 zile inaintea recoltarii.

Examinarea probei de materii fecale

Schema de examinare. Pt fiecare proba de materii se vor efectua urmatoarele tehnici de
examinare,necesare pt a obtine un rezultat mutumitor:
- Examen macroscopic
- Examen microscopic
Preparat direct in ser fiziologic
Preparat direct in solutie Lugol
Preparat de concentrare in strat gros Kato si Miura

Examenul macroscopic se face direct in recipientul in care s-a prelevat proba,cu ochiul liber sau cu lupa
de mana, ajutandu-ne cu o bagheta de sticla sau cu o ansa. Se noteaza:
Cantitatea scaunului
Culoare, miros, aspecte de amanunt ca prezenta de elemente deosebite sau suspecte de a fi parazitare,
prezenta de elemente patologice ca mucus, puroi, sange etc.
Consistenta
F = scaun format (pastreaza forma intestinului)
SF = scaun semiformat (se turteste in vas)
M = scaun moale (curge in vas)
D = diareic (apos)
Notarea consistentei este necesara pt corectarea datelor obtinute prin examenul preparatului Stoll.

Examenul microscopic reprezinta partea principala a examenului coproparazitar, deoarece permite

decelarea elementelor parazitare specific. Cand aceste elemente sunt foarte putin frecvente, cum este cazul
adeseori, este necesara utilizarea metodelor de concentrare.

Metode directe de examinare. Se examineaza intre lama si lamela o cantitate mica de materii fecale,
prelevata din diferite parti ale scaunului, amestecata intr-un lichid.

1. Preparat direct in ser fiziologic

Principiu: suspensia de materii se face in ser fiziologic, care pastreaza viabilitatea trofozoitilor de
protozoare sau a larvelor de helminti, precum si culoarea naturala a elementelor parazitare.

21
 Tehnica de lucru: pe o lama se pune o picatura de ser fiziologic. Cu ajutorul unei anse metalice se preleca
o mica cantitatea din proba de examinat si se amesteca pe lama cu picatura de ser fiziologic. Se acopera cu o
lamella.
Preparatul trebuie examinat cat mai repede deoarece odata uscat, devine imposibil de citit.

Rezultate: la preparatul direct se poate decela si identifica orice element parazitar, cu conditia ca
intensitatea parazitara a probei sa fie suficienta.
Chisturile de protozoare apar foarte refrigerente si de aceea se deceleaza cu usurinta, in schimb este dificil
sa ne pronuntam asupra identitatii lor deoarece nu prezinta detalii de structura, asa cum prezinta in Solutia Lugol,
Preparatul direct ne ofera posibilitatea determinarii intensitatii parazitare.

2. Preparat in solutia Lugol

Principiu: solutia Lugol coloreaza membrana chisturilor si detaliilor de structura interna. Coloreaza de
asemenea amidonul in diferite culori in functie de stadiul de digestive.

Material necesar: solutie Lugol dubla:

- Iod metalloid: 1g
- Iodura de potasiu: 2g
- Apa distilata: 100 ml

Tehnica de lucru este identical cu a preparatului de mai sus, cu deosebire ca in loc de ser fiziologic se
utilizeaza Solutia Lugol.

Rezultate:
Chisturile de protozoare se coloreaza in galben brun si prezinta detalii de structura accentuate
Trofozoitii de protozoare sunt omorati si, in lipsa miscarilor caracteristice, devin greu de identificat.
Ouale de helminti apar colorate in brun roscat intens , cu detalii de structura accentuate.

3. Coloratii vitale
Exista un numar important de coloranti utilizati pentru coloratii vitale ale elementelor parazitare: eozina,
rosu neutru, albastru de tripan etc
Tehnica de preparare este ca pentru preparatul direct.
Coloratia cu eozina 2% in ser fiziologic ne ofera date asupra viabilitatii parazitilor. Amibele si chisturile vii
nu se coloreaza.

22
 Coloratia cu rosu neutru 1/10000 in ser fiziologic se utilizeaza pentru examinarea amibelor. E. histolytica
apare cu endoplasma colorata in roz , ectoplasma ramanand necolorata. Amibele banale apar incolore sau cenusii.

4. Frotiu colorat
Se efectueaza un frotiu subtire pe o lama din scaunul semiformat sau format, diluat in ser fiziologic .
Fixarea cu solutie May Grunwald timp de 3 minute ( se numara picaturile de solutie turnate pana am acoperit
toata lama )
Se adauga peste solutia May Grunwald aceeasi cantitate in picaturi de apa distilata.
Lama se inclina usor ca solutia May Grunwald sa se amestece cu apa si apoi se lasa in repaus timp de 1 2
miute.
Lichidul se varsa.
Fara spalare, lama se acopera cu colorant Giemsa, preparat extemporaneu din apa distilata cu solutie Giemsa
( 2 3 picaturi pentru fiecare 2 ml apa distilata). Colorantul se lasa in contact timp de 35 minute.
Frotiul se spala la curent de apa, se usuca si se examineaza cu obiectiv cu imersie pe toata intinderea lui. Se
pot decela protozoare, trofozoiti sau chisturi. In chisturi se distinge nucleu sau nucleii in citoplasma. Nucleul
apare rosu ,iar citoplasma violet albastra.

Metode de examinare in strat gros.

Exista mai multe metode de examinare a unui strat gros cea mai comoda si mai eficienta fiind descrisa de
Kato si Miura.
Preparatul Kato si Miura
Principiu: o cantitate de materii aproximativ cat un bob de grau ( aprox. 50 mg ) clarificata cu un amestec
de apa glicerina, lasa sa se vada, prin transparenta ouale de helminti.

Materiale necesare: solutie Kato-Miura:

- Glicerina: 50 ml
- Apa distilata: 50 ml
- Verde malahit solutie apoasa 3%: 0,5 ml
- Dreptunghiuri de celofan si lame de sticle mari.

Tehnica de lucru:
Dreptunghiurile de celofan se cufunda si se mentin cel putin 24 ore in solutia Kato inainte de utilizare si in
continuare timp indefinit.
Se ia cu o bagheta o cantitate de materii cat un bob de grau si se aseaza pe o lama mare .
Se ridica cu o pensa un dreptunghi de celofan din solutia Kato si se aseaza peste materii.
Se preseaza celofanul cu un corp tare si plat pana cand preparatul devine plat, iar materiile de sub celofan se
prezinta ca un disc cu dimensiuni de aproximativ 1,5 2,5 cm.

23
 Se lasa preparatul 30 minute pe masa.
Se examineaza la microscop cu obiectiv

20.Rolul investigatiei parazitologice si micologice

al secretiei vaginale prin examen direct microscopic

Exista un singur parazit care poate fi pus in evidenta in secretia vaginala si uretrala : Trichomonas
Vaginala.
Recoltarea produsului de examinat este diferita in functie de sexul bolnavului, varsta, forma clinica.
Recoltarea corecta din uretra, vezica urinara, glandele Skane si Bartholin sunt se face la 12 ore dupa
ultima mictiune , indiferent de perioada ciclului menstrual.

Tehnica de recoltare la femeie.

Din vagin prelevarea se face la nivele diferite, din fundul de sac lateral sau posterior si din glande.

Tehnica de recoltare la barbat.

Recoltarea la barbat se face dimineata, inainte de mictiune, prelevandu-se exudatul purulent matinal
spontan. In absenta acestui exudat se preleva cu ansa raclandu-se usor mucoasa sau secretia care apare dupa
masaj prostatic la 48 ore de repaus sexual sau lichidul spermatic.
Transportul
Examenul se face imediat dupa recoltare. Daca este nevoie de asteptat, se amesteca secretia recoltata cu
1 2 ml ser fiziologic intr-un recipient steril de sticla si se poate examina dupa 2 3 ore.
Metode de examinare
1. Preparat direct :
Pe o lama , intr-o picatura de ser fiziologic steril , se amesteca o picatura de secretie. Se acopera cu
lamela si se examineaza la microscop cu obiectiv 10x pentru decelarea parazitilor si 40x pentru identificare.
T. vaginalis se identifica cu usurinta dupa forma, dimensiuni si miscarile caracteristice.

2. Frotiu colorat
Pe o lama degresata se intinde un frotiu cu ansa, din secretia ca atare sau diluata in ser fiziologic in functie
de cantitatea si consistenta secretiei. Frotiul trebuie sa fie subtire. Se coloreaza cu May Grunwald Giemsa. Se
examineaza cu obiectiv cu imersie.
Rezultate: citoplasma parazitului apare colorata in albastru violet , iar nucleul si flagelii in rosu violet .
Preparatul serveste in acelasi timp pentru examenul citologic vaginal.

24
 3. Culturi pe mediul Loeffler
Se utilizeaza numai cand examenul direct sau frotiul colorat au fost negative, in cazuri in care avem
suspiciunea trichomoniazei.
Materiale necesare:
Tuburi cu mediul Loeffler:
Amidon de orez
Penicilina si streptomicina
Acid clorhidric 10 %

25