COMPONENTELE PROCESULUI DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Componentele sunt reprezentate de totalitatea elementelor vizate in procesul didactic, in acord

cu idealul, scopul, obiectivele si finalitatile educatiei fizice, si care intr-o sinteza a principalelor
punctelor de vedere ale domeniului, pot fi prezentate astfel:
cunostinte teoretice de specialitate;
indici morfologici si functionali ai organismului;
calitati motrice;
deprinderi si priceperi motrice;
obisnuinte;
atitudini;
elemente apartinand altor laturi ale educatiei.

Cunostintele teoretice de specialitate

Cunostintele teoretice de specialitate intervin in cresterea nivelului de constientizare a
practicarii exercitiilor fizice si in furnizarea elementelor necesare desfasurarii procesului specific, in
cadru organizat, sau in timpul liber al practicantilor.
Aceste cunostinte sunt transmise sub forma unor notiuni, reguli sau principii, specifice
domeniului, si care favorizeaza o activitate eficienta.

Indicii morfologici si functionali ai organismului

Armonia acestor categorii de indici constituie pentru activitatea de educatie fizica si sport, un
obiectiv de maxima importanta, la nivelul oricarui subsistem.
Abordarea acestei componente presupune din partea profesorului, o buna cunoastere a
particularitatilor anatomo-functionale si caracteristicilor procesului de crestere si dezvoltare, pentru
fiecare varsta.
Numai in acest fel, se pot asigura, printr-o metodologie adecvata, efectele benefice ale
practicarii exercitiilor fizice, la nivelul celor doua categorii de indici:
indici somatici reprezentati de,
- inaltime
-greutate
- dimensiunea segmentelor corporale
-perimetre, diametre, anvergura bratelor, etc.
indici functionali reprezentati de,
- frecventa cardiaca
- frecventa respiratorie
- capacitate respiratorie, etc.
Prin efectele inregistrate la nivelul indicilor morfo-functionali ai organismului, educatia fizica si
sportul contribuie esential la cresterea calitatii vietii.
Calitatile motrice
Calitatile motrice pot fi definite drept caracteristici inascute ale motricitatii individului, al caror
nivel se dezvolta pe parcursul vietii dupa o dinamica dependenta de mai multi factori:
fondul genetic al individului;
caracteristicile procesului de crestere si dezvoltare biologica, la diferite categorii de varsta,
care asigura o disponibilitate inegala de-a lungul vietii pentru dezvoltarea calitatilor motrice;
cadrul geografic si social in care se dezvolta individul (familie, locatie, gen de activitate
desfasurat, tip de scolarizare, etc);
implicarea intr-un proces formativ organizat si specializat, de tip educatie fizica sau activitate
sportiva.
Urmare a nivelului de manifestare a calitatilor motrice, individul prezinta performante diferite
in executarea actelor si actiunilor motrice, cu indici de viteza, forta, rezistenta, coordonare si suplete.
Activitatea de educatie fizica si sport vine sa valorifice disponibilitatile generate de procesele
naturale de crestere si dezvoltare, in directia dezvoltarii calitatilor motrice, actionand organizat si
stiintific, dupa o metodologie proprie si eficienta.
Literatura de specialitate prezinta o tipologie diversa a calitatilor motrice, din care o vom prezenta doar
pe cea deja bine cunoscuta:
-calitati motrice de baza, viteza, rezistenta, forta, capacitatile coordinative, supletea;
- calitati motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezentate prin combinatii ale calitatilor motrice
de baza.

Deprinderile motrice
Deprinderile motrice se prezinta drept componente voluntare ale motricitatii individului care se
formeaza in ontogeneza, ca rezultat al solicitarilor vietii cotidiene si ocupationale, sau urmare a
instruirii intr-un proces specializat.
Odata formate, acestea se perfectioneaza neuniform, in functie de tipul si nivelul solicitarilor,
prezentand grade diferite de precizie, cursivitate, coordonare, viteza, usurinta, plasticitate,
automatizare, consum energetic.
Mecanismul de formare a deprinderilor motrice are la baza formarea reflexelor conditionate prin
intermediul repetarii multiple, ceea ce conduce, in cele mai multe situatii, la formarea stereotipurilor
dinamice si o eficientizare a proceselor energetice.

Caracteristicile deprinderilor motrice:

sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formeaza in mod constient;
sunt rezultatul calitativ al exersarii miscarilor;
sunt structuri de miscari coordonate care constau in integrarea sistemica a miscarilor insusite
anterior;
valorifica, prin capacitatea de diferentiere fina, informatiile senzorial-perceptive, rezultand o
dirijare a actiunilor;
 prezinta o aferentatie inversa, rapida si eficienta;
dovedesc o relativa stabilitate in conditii constante, si plasticitate in conditii variabile;
sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul instruirii, etc.
Acestor caracteristici le pot fi adaugate cele ale miscarilor care compun deprinderile:
unele elemente, sau chiar intreaga deprindere, se pot automatiza complet, asigurand o eficienta
deosebita a miscarilor si un control redus al scoartei cerebrale, ceea ce permite reorientarea
atentiei catre alti factori implicati in actiune;
elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, intr-un sistem unic si
ireversibil, din punct de vedere al posibilitatii de a exista executii identice sau de a fi modificata
succesiunea miscarilor;
chiar daca deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de realizare),
exista situatii in care ele se manifesta original, adaptandu-se la modificarile conditiilor de
executie.

Priceperile motrice
Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale motricitatii individului,
rezultate ale procesului de invatare motrica, care valorifica prin intermediul inteligentei, ansamblul
deprinderilor cunoscute, in conditiile adaptarii la sarcini motrice variabile.
Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea, ca metoda
euristica cu cea mai larga aplicabilitate in activitatea de educatie fizica si sport.
Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de urmatorii factori:
constientizarea si aprecierea cat mai exacta a sarcinii motrice;
volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ;
experienta motrica a individului;
capacitatea de generalizare, memoria, imaginatia si creativitatea, manifestate de individ.

Obisnuintele
Obisnuintele pot fi descrise drept conduite voluntare ale individului, care includ preferinte,
predilectii, pasiuni, pentru un anumit domeniu sau activitate.
Obisnuintele, genereaza reactii similare ale individului in anumite situatii, bazate pe motive si
convingeri puternice.
Prin activitatea de educatie fizica si sport pot fi generate urmatoarele tipuri de obisnuinte:
obisnuinta de a practica sistematic exercitiul fizic, sub orice forma;
obisnuinte legate de igiena practicarii exercitiilor fizice (igiena individuala, colectiva, a
bazelor materiale folosite, etc.);
obisnuinte de conduita sociala.
 Atitudinile
Atitudinile sunt componente structurale ale personalitatii umane, rezultate mai ales din educatie
si influente sociale, a caror caracteristica principala o constituie disponibilitatea sistemului psihic de a
percepe si judeca realitatea si de a reactiona in consecinta.
Educatia fizica si sportul favorizeaza atitudini favorabile ale individului fata de urmatoarele
situatii:
societate si colectivitate;
respectarea normelor morale;
practicarea exercitiului fizic;
activitatea desfasurata;
reguli si legi profesionale sau sociale, etc.

Elemente de continut ale celorlalte laturi ale educatiei generale

Este bine cunoscuta influenta educatiei fizice asupra sferei intelectuale, prin solicitarea
memoriei, capacitatii de observare si analiza, atentiei, imaginatiei, creativitatii, sau capacitatii de
generalizare.
Contactul cu valorile domeniului, respectarea regulamentelor, corectitudinea, spiritul de
ajutorare, fair-play-ul manifestat de individ in relatile cu ceilalti participanti la activitate, sunt numai
cateva din elementele specifice activitatii de educatie fizica, care se adreseaza sferei morale a educatiei.
Prin armonia dezvoltarii fizice, corectitudinea si acuratetea actelor si actiunilor motrice,
simbolistica miscarilor, educatia fizica se adreseaza sferei estetice a educatiei.
Caracterul formativ al procesului de educatie fizica si sport reiese din abordarea tuturor laturilor
educationale, prin corelarea efortului preponderent psiho-fizic, specific activitatii, cu efortul intelectual
implicat prioritar in celelalte situatii.
 ANATOMIE

Poziia anatomic normal

Prin poziie anatomic normal (PAN) se nelege poziia care se ia n considerare
atunci cnd se descriu diferitele elemente anatomice i raporturile dintre ele. Este aleas
prin convenie internaional. La om, este: ortostatism (subiectul st n picioare) [de
fapt, e clinostatism [culcat pe spate], cel puin conform prof.dr. Alex Croitoru], toate
cele patru membre paralele ntre ele, privirea nainte, palmele orientate n fa.

Axe
Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreapt ce se poate trasa
imaginar n poziie anatomic normal a subiectului. n cazul omului este dat de
vertex i de planul poligonului de susinere (podeaua).
Axe transversale - sunt orientate de la dreapta la stnga i perpendiculare pe cel
longitudinal.
Axe sagitale - sunt orientate antero-posterior (ventro-dorsal) i sunt
perpendiculare pe cel longitudinal.

Planuri
Planul mediosagital (median sau al simetriei bilaterale) - planul determinat de
ombilic i de axul longitudinal al corpului, respectiv de axele longitudinal i
sagital. Prin intersectarea cu suprafaa corpului determin pe aceasta linia
median anterioar i posterioar.
Planuri paramediane (parasagitale sau sagitale) - toate planurile paralele cu cel
mediosagital.
Planuri frontale - toate planurile verticale, paralele cu fruntea n PAN.
Planuri transversale (orizontale) - toate planurile perpendiculare pe axul
longitudinal.

Termeni de direcie i de poziie - se folosesc n contexte relative (pentru a

indica poziia sau situarea una fa de alta a unor elemente anatomice):
Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.
Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
Anterior sau frontal - n faa unui plan frontal.
Posterior sau dorsal - n spatele unui plan frontal.
Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.
Distal - doar pentru membre: [mai] deprtat de trunchi.
Lateral - [mai] deprtat de planul mediosagital.
Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.
Volar - spre faa palmar a minii.
 Plantar - spre talp.

Organizarea general a organismului uman

Ca orice organism, i cel uman este alctuit din unitile fundamentale ale lumii vii -
celulele. Acestea alctuiesc esuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de esuturi
alctuiesc organele. Organele pot fi asociate n sisteme sau aparate pentru ndeplinirea
unei funcii.
Corpul uman este alctuit din urmtoarele pri majore:

Capul - conine cea mai mare parte a sistemului nervos central i cei mai importani
analizatori
Gt - realizeaz legtura dintre cap i trunchi
Trunchi - conine cavitatea toracic i pe cea abdominal, cu viscerele din acestea
Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelvian) i superioare (legate de
trunchi prin centura scapular).
Aceasta este o mprire grosier, strict morfologic. Din punct de vedere att
anatomic ct i funcional, organismul uman a fost organizat n sisteme i aparate.
Diferena dintre sistem i aparat nu este foarte clar, asupra acestui subiect existnd
destule confuzii i controverse. n raport de categoria de funcii pe care o deservesc, la
om i la toate mamiferele exist urmtoarele aparate i sisteme1,2:
Pentru funciile de nutriie:
Aparatul respirator
Aparatul digestiv
Aparatul circulator
Aparatul excretor

Pentru funciile de relaie:

Sensibilatea:Sistemul nervos;organele de simt;glandele endocrine
Locomotia:Sistemul osos;Sistemul musculos
Pentru funcia de reproducere:
Aparatul reproductor masculin sau feminin

Aparatul respirator: este format din plamani si caile respiratorii(fosele

nazale,faringe,laringe,trahee si bronhii).
Aparatul digestiv: este alcatuit din tub digestiv(cavitate bucala, faringe, esofag,
stomac, intestin subtire si intestin gros),dar si din glande anexe(pancreaas,ficat, glandele
salivare)
Aparatul circulator:sange, lichid interstitial, limfa.
Sangele are in componenta sa plasma si celule (globule rosiii numite si hematii,
globule albe numite si leucocite, trombocite numite si plachete sangvine).
Aparatul excretor este alcatuit din: 2 rinichi si caile urinare(2 uretere,vezica
urinara,uretra)
n afar de acestea, tratatele de specialitate mai descriu i alte entiti: Sistemul tegumentar,
Sistemul circulator limfatic (separat de cel cardiovascular), sistemul imunitar s.a.

Sistematizarea didactic a anatomiei umane

De obicei literatura de specialitate trateaz anatomia uman pe urmtoarele capitole:
Cap i gt: toate regiunile de deasupra aperturii toracice superioare.
Membru inferior (old, coaps, gamb, genunchi, picior)
Membru superior (umr, bra, antebra, mn)
Pereii trunchiului (toracic i abdominal) cu regiunile respective.
Anatomia sistemului nervos sau neuroanatomia.
Viscere: toracice (inima, plmnii, vasele mari, ci respiratorii, timusul,
eventual segmentul supradiafragmatic al tubului digestiv) i abdominale
(restul tubului digestiv, glandele anexe acestuia - ficat, pancreas,
peritoneul, organe retroperitoneale - rinichi, ci urinare etc.)

Sistemul Notional Al TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

1. Notiunile si categoriile principale ale Teoriei E ducatiei Fizice si Sportului

Cunoasterea se realizeaza intr-un proces de comunicare a informatiilor de la un
subiect la altul. Comunicarea presupune:
- receptionarea mesajului;
- descifrarea semnelor;
- stabilirea semnificatiei lor, a informatiei transmise;
Transmiterea informatiilor se poate face atat pe cale orala-verbala cat si pe cale
nonverbala.
Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, ea reprezentand un
ansamblu de semne cu ajutorul carora comunica intre ei oamenii dintr-o societate. Limba
reprezinta o realitate materiala a gandirii. Limba propriu-zisa, cea naturala este invatata
de copil de la adulti, iar pe baza ei s-au creat "limbi artificiale"," limbaje artificiale".
Limbajul este o functie de utilizare a limbii in raport cu ceilalti.
Stiintele isi construiesc limbi speciale care sunt fragmente ale limbii naturale.
Limbajele stiintifice se deosebesc de limba uzuala prin exigenta mai mare, prin precizie,
prin efortul de a realiza o corespondenta univoca intre semn si semnificatie.
Pentru a intelege TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI, cel care o
studiaza trebuie sa-si insuseasca limbajul stiintei E.F.S. asa numitul sistem notional, care
este unul din elementele care justifica statutul de stiinta. Dupa A.Dragnea (2000),
termenii utilizati sunt divizati in trei nivele conceptuale:
1.termeni comuni;
2.termeni specifici;
3.termeni generali;
Pentru a definii notiunile TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI trebuie
sa explicam termenul de "notiune" si cel de "categorie".
Notiunea, este o forma a gandirii care reflecta ceea ce este esential si general in
lucruri. Este o forma logica fundamentala care reflecta insusirile esentiale necesare si
generale ale unei clase de obiecte fiind numita si "concept". Se formeaza pornind de la
perceptii si reprezentari. Nu se invata cuvinte, ci notiuni care reflecta realitatea si se
exprima prin cuvinte.
Orice notiune are un continut si o sfera .Continutul se concretizeaza in totalitatea
insusirilor esentiale ale unei categorii de obiecte.
Sfera cuprinde clasele de obiecte care poseda aceleasi insusiri esentiale.
Matematicienii Euler si J. Venn recomanda reprezentarea raporturilor dintre
sferele notiunilor ( multimi) prin raporturi intre cercuri

Fig. 3. Raportul dintre sferele notiunilor

Legat de sfera notiunilor se se explica si fenomenul de generalizare.
Generalizarea este operatia logica cu ajutorul careia trecem de la notiuni cu sfera
mica la notiuni cu sfera mare. (fig. 3)
"Categorii". Notiunile de ordinul cel mai general ,ce numai pot fi generalizate se
numesc "categorii".
Dintre categoriile care reflecta cele mai generale aspecte si relatii din natura
distingem: materie, miscare, motricitate, cantitate, calitate, timp, spatiu, forma,
continut, fenomen, realitate.
miscare - termen ce desemneaza o schimbare de pozitie si transformare suferita
de un corp sau de una din partile sale, "o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o
schimbare a pozitiei corpului in spatiu, in raport cu unele repere fixe.(A. Dragnea, 2000)
motricitate - totalitatea actelor motrice efectuate de om cu ajutorul muschilor
scheletici, pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin
efectuarea deprinderilor specifice.
act motric - fapt simplu de comportament, realizat cu ajutorul muschilor
scheletici, in mod voluntar, efectuat in scopul adaptarii imediate sau al constituirii de
actiuni sau activitati motrice.
actiune motrica- sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic
sau integrat intr-o activitate motrica.
activitate motrica - ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei,
reguli si forme de organizare, in scopul obtinerii unui efect complex de adaptare a
organismului.
exercitiul fizic - act motric repetat sistematic si constient in vederea realizarii
obiectivelor educatiei fizice si sportului. - actiune motrica cu valoare instrumentala,
conceputa si programata in vederea realizarii obiectivelor E.F.S. (A.Dragnea, A.Bota,
1999).
Disciplina sportiva, indica ansamblul ramurilor si probelor sportive ale caror
structura, tip de efort, conditii si mod de organizare si de evaluare se aseamana.
Ramura sportiva poate fi definita ca un sistem de exercitii fizice care se
realizeaza dupa reguli prestabilite si se desfasoara in conditii proprii.
Proba sportiva este un exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura
sportiva, cu o structura proprie, realizata in conditii de concurs specifice, evaluat dupa
un anumit cod si care permite specializarea sportivulu.

1.1Educatie fizica:
Definitie: " activitate care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a
exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in
concordanta cu cerintele sociale." (Terminologia E. F.S.)
" activitatea in care sub indrumarea unui cadru de specialitate, persoane de varste
diferite practica exercitiul fizic, in mod organizat, valorificand in mod extensiv exercitiul
sub diferite forme, in vederea optimizarii dezvoltarii morfo-functionale si psihice, a
dezvoltarii capacitatii motrice in concordanta cu cerintele sociale, in vederea realizarii
idealului educativ, idealul E.F.S".
Educatia fizica este o componenta (latura) a educatiei integrale, care isi aduce o
contributie esentiala la formarea personalitatii umane alaturi de celelalte laturi, intre ele
existand o stransa interdependenta.
De mentionat sublinierea facuta de UNESCO referitor la caracteristicile E.F.:
efect benefic asupra solutionarii unor probleme sociale, politice si economice fiind
mijloc de diminuare a delicventei, violentei, criminalitatii si toxicomaniei.
contributia la integrarea sociala, inclusiv a persoanelor dezavantajate fizic.
contributia la sporirea productivitatii muncii prin imbunatatirea formei fizice si a
sanatatii.
contributie la prelungirea varstei active de munca, a pensionarii, ca si a ameliorarii
situatiei persoanelor in varsta si a handicapatilor.(Bontas)
Caracteristicile fundamentale ale E.F.S. :
este fiziologica prin natura exercitiilor ;
este pedagogica prin metoda;
este biologica prin efecte;
este sociala prin organizare;
Alte caracteristici ale acestei activitati:
are un caracter accesibil pentru oricine, pentru orice varsta ;
are un caracter formativ, pregateste subiectii pentru viata , integrare sociala;
nu exclude caracterul competitiv ;
La ora actuala E.F. acopera o sfera mai larga, ea referindu-se nu numai la activitatea
desfasurata la nivelul scolii, ci se adreseaza si altor categorii de oameni , determinand
reconsiderari in sfera continutului, a organizarii si a finalitatilor acestei activitati.
Educatia fizica are mai multe subsisteme determinate de ontogeneza umana:
1. educatia fizica a tinerei generatii, care cuprinde:
- invatamantul prescolar;
 - invatamantul primar;
- invatamantul gimnazial;
- invatamantul liceal;
- invatamantul profesional;
- invatamantul superior;
educatia fizica profesionala, se refera la diferite specialitati care solicita eforturi fizice :
aviatorii, scafandrii, geologii, cosmonautii;
3. educatia fizica militara, diferite arme : aviatie, infanterie, marina;
4. educatia fizica in cadrul educatiei permanente, pentru toate varstele;
In cadrul sistemului de E.F., subsistemul E.F .a tinerei generatii, poate fi
considerat temelia pe care se sprijina celelalte esaloane ale sistemului de E.F.S.
Sarcina fundamentala a E.F. este:
- optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane cu referire la:
- optimizarea dezvoltarii morfo-functionale;
- optimizarea aptitudinilor motrice;
- formarea priceperilor si deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si
specifice;
- prevenirea si corectarea unor deficiente de atitudine;
- dezvoltarea din punct de vedere psihic si formarea personalitatii umane.
Educatia Fizica, ca activitate motrica se desfasoara in doua moduri distincte:
ca proces bilateral, care presupune o activitate desfasurata in timp, permanent si
continuu, sub indrumarea unui cadru de specialitate cu atributii precizate concret in
vederea transmiterii de informatii spre subiecti. Acestia prin efort fizic si intelectual
trebuie sa insuseasca cele transmise de profesor si in acelasi timp sa participe constient
si activ la propria lor pregatire.
ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, in timpul liber al
subiectilor si fara prezenta profesorului (conducatorului).
1.Sportul - activitate specifica de intrecere, in care se valorifica intensiv formele de
practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv
perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate intr-un record, o
depasire proprie sau a partenerului.

Sportul este un fenomen social si a luat amploare dupa reluarea Jocurilor Olimpice
de la Atena din 1896.
Caracteristici:
1. caracter formativ dar spre deosebire de E.F., urmareste valorificarea maximala a
inclinatiilor si talentelor, in una din ramurile de sport.
2. in sport au acces doar cei cu aptitudini deosebite, selectia fiind stricta;
3. sportul vizeaza performante maxime;
Structura:
Se remarca cele patru subsisteme ale sale:
sportul pentru toti;
baza de masa a sportului de performanta;
sportul de performanta;
sportul de inalta performanta;

Clasificarea sportului in functie de diferite criterii:

sporturi clasice si moderne;
sporturi olimpice si neolimpice;
sporturi nationale si internationale;
sporturi individuale, pe echipe si mixte;
sporturi de sezon si pentru tot anul;
sporturi cu caracter motric si amotric (sah, aeromodelism, navomodelism).
Sabin Dragoi considera sportul "cea mai desavarsita scoala din ciclul educativ al
vietii, cea mai agila pentru a transpune in viata acel mens sana in corpore sano".
1.3. Cultura fizica:
Definitia notiunii de cultura: "ansamblul mijloacelor, tehnicilor, cunostintelor,
normelor si institutiilor proprii unei societati intr-un moment istoric."
Ea sintetizeaza toate valorile materiale si spirituale puse in slujba dezvoltarii
personalitatii umane.
In evolutia ei cunoaste mai multe momente:
momentul cognitiv, de cunoastere;
momentul axiologic, de valorizare si raportare a rezultatelor cunoasterii la
aspiratiile omului;
 momentul creativ, creatia fiind factorul cel mai dinamic al actului cultural;
momentul praxiologic, de aplicare si generalizare , de raspandire a celor
create;
Toate aceste momente sunt specifice si fenomenului de practicare a exercitiilor
fizice, fenomen ce contribuie efectiv la crearea unui set de valori general-umane.
Cultura fizica este o componenta a culturii universale, ea sintetizeaza categoriile
legitatile, institutiile si bunurile materiale, create pentru valorificarea exercitiilor fizice
in scopul perfectionarii potentialului biologic si implicit a celui spiritual si motric al
omului.
Cultura fizica cuprinde urmatoarele categorii de valori:
valori create in scopul organizarii superioare a practicarii exercitiilor fizice,
de-a lungul istoriei, valori concretizate in: discipline stiintifice in domeniu, regulamente
competitionale, performante, recorduri;
valori create in dezvoltarea filogenetica a omului, concretizate in: armonioasa
si corecta dezvoltare fizica a fiintei umane, idealul despre dezvoltarea armonioasa a
corpului uman reflectat in opere;
valori create in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice, care sunt de
natura materiala sau create prin spectacolul sportiv;
valori de ordin spiritual, ganduri si reflectii despre practicarea exercitiilor
fizice;
1.4. Antrenament sportiv - un proces pedagogic, desfasurat sistematic si
continuu, gradat, in scopul adaptarii organismului la eforturile fizice si psihice intense,
pentru a obtine rezultate inalte in una din formele de practicare competitiva a exercitiilor
fizice.
Este forma de organizare a pregatirii unor indivizi special selectionati, cu aptitudini
deosebite, pentru a participa in competitii si a obtine rezultate maxime.
Si antrenamentul sportiv are cele doua caracteristici:
caracterul bilateral al procesului instructiv-educativ, cu unele mici diferente
fata de procesul educativ din E.F.: posibilitatea existentei a doi antrenori, numar mai mic
de sportivi, relatia dintre cei doi poli mult mai puternica, numar mai mic de mijloace
puse la dispozitie, dar mai specializate;
caracterul independent, realizandu-se dupa acumularea unei experiente in
domeniu, fara prezenta fizica a antrenorului;
1.5. Capacitate - sistem de insusiri functionale si operationale in uniune cu deprinderile,
cunostintele si experienta necesara, care duc la actiuni eficiente si de performanta.
(Dictionar psihologic)
 Capacitate motrica - ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite prin
care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare.(Terminologia E.F.S.)
Mai poate fi definita ca fiind: un complex de manifestari preponderent motrice
(priceperi, deprinderi), conditionat de nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice, indicii
morfo-functionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivationale) si procesele
biochimice, metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate, avand ca
rezultat, efectuarea eficienta a actiunilor si actelor solicitate de conditiile specifice in
care se practica activitatile motrice.(A. Dragnea, 1984)
Clasificare:
capacitate motrica generala, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice
de baza si aplicativ-utilitare; aptitudinile motrice de baza: V.I.R.F si suplete;
capacitate motrica specifica, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice
specifice; aptitudinile motrice specifice;
1.6. Crestere fizica- nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat
cumulativ al factorilor ereditari si de mediu.
Dezvoltare fizica- actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si
armonioase a organismului uman concretizat in indici morfologici(somatici) si
functionali calitativi si proportionali cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens
organismului sanatos la diferite varste.
Dezvoltarea fizica presupune doua categorii de indici:
v indici morfologici(somatici), care sunt masurabili :inaltimea corpului,
greutatea corporala, perimetrele, diametrele, lungimea segmentelor corpului;
v indici functionali (fiziologici), care constituie "motorul" organismului uman;
Dezvoltarea fizica isi propune realizarea :
armoniei dintre cele doua categorii de indici;
armonia/proportionalitate in interiorul fiecarei categorii de indici;
mentinerea unui tonus muscular optim;
obtinerea si mentinerea unei atitudini corporale corecte atat globale cat si
segmentare;
prevenirea si corectarea unor atitudini deficiente;
educarea marilor functii ale organismului si in mod special educarea actului
respirator voluntar;
Dezvoltarea fizica este un proces natural, supus unor legi naturale si se manifesta in
functie de conditiile sociale ale vietii si activitatii omului.
1.7. Kinetoterapia
"este un mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare,care foloseste un
sistem de exercitii fizce cu actiune asupra intregului organism."(I. Dragan si colab,
1982)
Obiectivele kinetoterapiei
Refacerea fortei de contractie a muschilor hipotoni, hipotrofici, muschi cu forta
de contractie redusa fie in urma unor procese patologice musculo-articulare reumatice
sau postraumatice, fie datorita neutralizarii lor dupa un timp mai indelungat.
Refacerea rezistentei musculare, indeosebi pentru muschii de forta si de
rezistenta antigravitationali - refacerea capacitatii de efort.
Refacerea coordonarii musculare, respectiv, refacerea unor stereotipuri motorii
cu diferite grade de complexitate legate de activitatea de autoservire zilnica si de gestica
necesitata de activitatea profesionala.
Refacerea mobilitatii articulatiilor afectate.
Cand abordam domeniul kinetoterapiei profilactice (kinetoprofilaxiei), obiectivele sunt
mai largi si se refera la:mentinerea sau ameliorarea fortei musculaturii antigravitationale,
a mobilitatii articulare si a coordonarii miscarilor;mentinerea posturilor corecte ale
coloanei vertebrale si membrelor inferioare;mentinerea si amelorarea capacitatii de
effort a organismului;
Principii de aplicare a exercitiilor fizice in kinetoterapie
1. Primum non nocere(inainte de toate sa nu faci rau)-Hipocrate
2. Cunoasterea efectelor profilactice si terapeutice ale practicarii exercitiilor fizice
presupune o buna pregatire teretica si practica a specialistilor in domeniu: cunostinte
referitoare la :anatomia functionala,fiziologie neuro-musculara,kinesiologie si
biomecanica articulara.