urindului sperana, turbrii rzbunarea,

Profetului blestemul, credinei Dumnezeu,

La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.

Nimica, doar icoana-i, care m nvenin,

Nimic, doar suvenirea sursului tu lin,
Nimic dect o raz din faa ta senin,
Din ochiul tu senin.

i te iubesc, copil, cum repedea junie

Iubete-n ochi de flacri al zilelor noroc,
Iubesc precum iubete pe-o alb vijelie
Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slbita mea privire,

De-ar tremura la snu-mi gingaul tu mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte n vise de mrire
Un diadem de foc.

i-a pune soarta lumii pe buza-i purpurie,

A pune lege lumii rzndul tu delir,
A face al tu zmbet un secol de orgie,
i lacrimile-i mir.

Cci te iubesc, copil, ca zeul nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mna blnd, ca vulturul mrirea,
Ca visul pe-un copil.

i pasu-n urma-i zboar c-o tainic mnie,

Ca un smintit ce cat cu ochiu-nglbenit,
Cu fruntea-nvineit, cu faa cenuie
Icoana ce-a iubit.