Sunteți pe pagina 1din 10

MICOTOXINELE

Definiie
Micotoxinele sunt considerate substane naturale, dar sunt denumite i produse
secundare de schimb, care apar n timpul dezvoltrii ciupercilor parazite la plante n
cmp sau la materialul depozitat i utilizat apoi n hrana oamenilor i a animalelor. Ele
mai pot fi considerate i ca metabolii primari, substane toxice att pentru oameni, ct
i pentru animale.
Funciile formrii micotoxinelor n procesul de schimb al substanelor la ciuperci nu
sunt, pn n prezent, cunoscute. Cercetrile n acest domeniu de-abia au nceput.
Micotoxinele sunt metabolii secundari ai fungilor care contamineaz furajele i
produsele alimentare. Datorit aciunii toxice asupra organismului uman i animal, ele
influeneaz negativ calitatea alimentului cu efecte asupra sntii organismului. La
ora actuala exista 300-400 de micotoxine. Un anumit fung poate produce mai multe
micotoxine i o anumit micotoxin poate fi produs de mai muli fungi; acest fapt
conducand la fenomene de sinergism i de potenare a aciunii toxice.
Principalele specii de fungi productoare de micotoxine sunt: Aspergillus,
Penicillium, Fusarium i Alternaria.
Speciile amintite produc urmatoarele micotoxine

Specie Micotoxine
Aspergillus Aflatoxin B1, G1, M1
Ochratoxin A
Sterigmatocistin
Acid ciclopiazonic
Penicillium Ochratoxin
Citrinin
Patulin
Acid ciclopiazonic
Penitrem A
Fusarium Tricocene*
Zearalenon
Fumonisin
Moniliformin
Alternaria Acid tenuazonic
Alternariol
Alternariol-metil-eter
Claviceps Ergotalcaloid

Micotoxinele prezente n mod natural n diversele produse alimentare constituie o


problem de siguran alimentar. Studiile epidemiologice efectuate n India i n unele
ri din Africa au artat o asociere ntre consumul de alimente contaminate cu aflatoxine
i creterea incidenei cancerului hepatic.
Organul int care sufer leziuni grave n cazul intoxicaiilor cu aflatoxine este
ficatul.
Aflatoxicoza acut se poate manifesta prin hemoragii, insuficien hepatic acut i
chiar moartea. Doza mortal difer de la animal la animal i depinde de muli factori
cum ar fi cantitatea de aflatoxin ingerat, vrsta animalului, starea de sntate i
starea de nutriie.
Consumul unei cantiti mai mici, dar timp mai ndelungat duce la apariia intoxicaiei
cronice. Efectele i simptomele sunt n general greu de pus n eviden att din cauza
intensitii reduse dar mai ales din cauza caracterului lor nespecific.
Aflatoxicoza cronic trebuie suspectat cnd n lipsa altor cauze evidente, animalele
au tulburri digestive persistente nsoite de reducerea sporului n greutate.
Micotoxinele sunt substane naturale, ce apar ca produi secundari n urma dezvoltrii
ciupercilor parazite (Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Claviceps i Alternaria) la plante
i la produsele depozitate i utilizate apoi n hrana oamenilor i animalelor. Ele sunt
substane toxice ce prezint riscuri semnificative pentru sigurana alimentaiei cotidiene,
printre acestea amintim aflatoxinele, fumonisinele, ocratoxinele, patulina, trichotecina i
ergotoxina.
Contaminarea unui produs alimentar sau furajer cu micotoxine nu presupune
prezena obligatorie a fungului elaborator sau modificarea caracteristicilor organoleptice
ale produsului (aspect, culoare, miros, gust), ceea ce face imposibil decelarea
micotoxinei, dac alimentele i furajele nu sunt supuse unui control micotoxicologic
riguros periodic.
Toxicitatea micotoxinelor se exprim prin DL50, iar acest mod de exprimare prezint
unele carene: nu ia n considerare dect efectele letale, ofer date experimentale pe
animale, n special animale de laborator, ce nu pot fi extrapolate la om i exclude
toxicitatea cumulativ, determinat de expunerea repetat la doze mici .
Exist n momentul de fa circa 300-400 micotoxine, care aparin celor 24 de
grupe chimice de toxine ce pot aprea n condiii din cele mai diferite n produciile
agricole i n diferitele alimente obinute din acestea.
Aciunea biochimic a acestor toxine const n inhibarea sintezei proteice la nivelul
ribozomilor din celule, n consecin, se inhib diviziunea celular.
Un studiu american arat c micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase dect
reziduurile de pesticide.
Deosebita stabilitate chimic a majoritii micotoxinelor, face aproape imposibil
detoxifierea produselor contaminate cu micotoxine prin metode fizice (sterilizarea prin
temperaturi ridicate, refrigerarea, deshidratarea, desicarea, liofilizarea, iradierea) sau
chimice (extragerea cu solveni, modificarea structurii moleculare prin oxidare,
hidroxilare etc.)

Principalele micotoxine

Aflatoxina. Produs metabolic al mucegaiurilor Aspergillus flavus si Aspergillus


parasiticus. Se cunosc urmatoarele aflatoxine: B1, G1, B2, G2, B2a, G2a, iar din
metabolizarea aflatoxinelor rezulta aflatoxinele P1, M2, Q1, aflatoxicol.
Patulina. Micotoxin produs de ciupercile micro, care de aceast dat atac mai ales
n depozit cerealele, dar i alte produse, ndeosebi fructe, iar printre fructe cu
preponderen merele.
Ochratoxina A (OTA). OTA este a doua toxin produs de mai multi fungi, precum
Aspergillus i Penicillium i care, ntmpltor, se afl n natur n diferite soiuri si probe
de cereale, boabe de cafea, fasole i fructe uscate peste tot n lume.
Fumonisin B1 (FB1). FB1 este produs de Fusarium Verticiloides i Fusarium
proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar i de speciile Fusarium napiforme,
Fusarium anthophilum, Fusarium diamini i Fusarium nygami, prezente mai ales n
Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic,
Frana, Italia, Polonia i Spania.
Deoxinivalenold (DON). Micotoxin produs ndeosebi de Fusarium graminearum i
care este foarte prezent n spaiul romnesc, ndeosebi la gru i triticale i foarte rar pe
secar i orz. Prezena acestor micotoxine n grul dur (Triticum durum) este foarte
frecvent i periculoas datorit abundenei lor.

Aflatoxina
In anu1 1961, s-a reusit extragerea din arahide a unui principiu toxic responsabil
de aparitia unei boli necunoscute (Turkei-x-Disease) care a distrus peste 100 000 pui de
curca. Substanta toxica, s-a dovedit a fi un produs de metabolism al unei tulpini de
Aspergillus favus din care cauza a fost denumita aflatoxina.
Exista peste 20 specii de micete aflatoxinogene dintre care cele mai cunoscute
sunt: Aspergillus flavus Link, A. flavus-Paranuss, A flavus, Pistacia lentiscus, A. favus
Anacordium occidentale, A. flavus Erdnuss, A. flavus tu1pina V 3473, A. flavus
parasiticus IMI 15 975, A. niger var. Tieghem, A. oryzae Wehmer, A. ostianus Wehmer,
A. parasiticus Speare, A. ruber Estienne. A. wentii Wehmer, Penicilliu1citrinum Thom,
P. freqventas Estling, P. variabile Sopp, P. puberum Bainer, P. viridicantum, P.
cyclopium, P. roqforti, Rhizopus sp.
Tarile calde ofera cele mai bune conditii de temperatura si umiditate pentru
elaborarea aflatoxinei. Arahidele si produsele derivate din ele au fost primele si cele mai
frecvente substrate in care s-au decelat aflatoxine. Hansen si Jung (1973) considera ca
aproape jumatate dintre semintele de oleaginoase (arahide, nuci, migdale) contin
cateva mii ppb de aflatoxina, iar 20% din cojile de portocale si lamai contin pana la 100
ppb. Autorii citati mai sus arata, in continuare, ca aflatoxinele difuzeaza din miceliu in
profunzimea alimentelor pe o adancime de cativa centimetri in cateva zile si ca, in
unele cazuri, poate fi decelata in alimente care nu prezinta mucegai vizibil din cauza
disparitiei acestuia in timpul proceselor tehnologice de curatire. De exemplu, in salam
nemucegait din punct de vedere organoleptic s-au decelat 5 ppb aflatoxina B1, iar in
sunca chiar 100 ppb. Dupa Hurmeister si Leistner (1970) in conditii experimentale se
pot decela in derivatele de carne contaminate cu A. flavus pana la 26000 ppb aflatoxina
B1 si 18 000 ppb de aflatoxina G1.
Structura chimica a aflatoxinelor (difuronocumarine) a fost stabilita simultan de mai
multi autori citati de Bosenberg (1970). Greutatile moleculare ale aflatoxinelor variaza
intre 312 (aflatoxina B1) si 316 (aflatoxina G2a. Greutatile moleculare mici explica lipsa
proprietatilor antigenice ale acestor substante. Intre proprietatile cu importanta practica
ale aflatoxinelor se citeaza termostabilitatea, o inactivare prin caldura fiind de asteptat,
numai la temperatura de peste 1000C intr-un mediu umed si dupa un timp indelungat.
Sunt solubile in alcool etilic, alcool metilic, amestec de acetona cu apa si, cel mai bine,
in cloroform. Sunt insolubile in hexan, heptan, dietileter si eter de petrol. In solutie, in
special apoase, sunt sensibile fata de aer, lumina, inclusiv cea ultravioleta.
De la descoperirea aflatoxinelor, s-a stabilit o gama intreaga de efecte nocive ale
acestor toxine asupra celor mai diferiti reprezentanti, mai mult sau mai putin evoluati, ai
faunei si florei din natura.
Asemenea efecte, care au legatura cu patologia animalelor domestice, depind de
fractiunea toxica, specia, rasa, varsta animalelor, calea de patrundere in organism si alti
factori. Bosenberg, (1992) relateaza ca actiunea nociva asupra organismelor evaluate
filogenetic se manifesta prin modificari hepatice de tip acut, ciroza si carcinoame
hepatice, efecte teratogene si genetice.
Shoental (1967) stabileste urmatoarea clasificare a animalelor in functie de doza de
aflatoxina care conduce la o intoxicare acuta:
- specii de animale foarte sensibile (DL50 1 mg/kg greutate corporala sau mai putin) -
bobocul de rata, pastravul, cobaiul, iepurele, ciinele, sobolanul nou-nascut, puiul de
curca;
- specii sensibile (DL50 de 10 ori mai mare) - porcul, sobolanul, maimuta, vitelul, fazanul,
dihorul alb domestic, hamsterul auriu, bovinele adulte; nurca, prepelta, somnul argintiu;
- specii rezistente (suporta doze relativ, mari fara semne clinice) - soarecele, oaia.
Dupa date sintetizate de Behringer (1972), la animalele domestice au fost puse in
evidenta urmatoarele tipuri de modificari hepatice:
- modificari de tip acut la taurine, porcine, ovine, caine, sobolan, cobai, pasari, pastrav,
maimuta;
- ciroza hepatica la taurine, sobolan, pasari, maimuta
- tumori cronice la sobolan, pasari si maimuta.

Patulina
Patulina 4-hidroxi-4H-furopiran este o lactona, ce contine metaboliti secundari
produsi de fungi apartinnd la mai multe genuri, incluznd: Penicillium, Aspergillus si
Byssochlamys sp. Patulina este un cristal fara culoare cu o greutate moleculara de 154
daltoni si un punct de topire de 111grade Celsius.
Este solubila n apa, etanol, acetona, acetat de etil, etil eter si cloroform, dar
insolubila n benzen si eter petrol, si este stabila la prelucrari termice la pH<6.
Patulina este distrusa gradat n timpul depozitarii n prezenta sulfitilor, grupul
sulfhidrililor si acidului ascorbic. Patulina este complet degradata n 15 secunde n
solutii apoase de 10% ozon.
Fermentatia alcoolica a sucului de mere pentru a produce bauturi alcoolice distruge
patulina. n ciuda descoperirii originale a patulinei drept antibiotic, a fost dovedit efectele
sale nocive asupra sanatii umane. Studiile privitoare la aceste efecte asupra sanatatii s-
au dovedit a fi necolcludente, dar exista o indoiala cu privire la potentialul de pericol
inerent n contaminarea produselor alimentare cu patulina.
Potentialul pericolul al patulinei implica un control si o nlaturare ale patulinei din
produsele alimentare, crendu-se o cerere pentru tehnici de procesare capabile sa
infaptuieasca aceste lucruri, preferabil la un cost scazut pentru industrie. Contaminarea
cu patulina ramne n ciuda tuturor cercetarilor o provocare pentru industria alimentara.
Patulina este o micotoxina produsa de un numar de fungi comun produselor din
fructe si vegetale, in special merele. Merele ocupa locul 3 n ordinal recoltelor de fructe
in SUA, dupa citrice si struguri, 40% din productia de mere fiind folosita pentru suc si
alte produse procesate (USDA 2002) contaminarea cu patulina n randul produselor din
mere prezinta un potential risc pentru sanatatea consumatorilor, in particular pentru
copii, care conform unui studiu realizat de USDA, consuma cantitati ridicate de produse
din mere in primul an de viata (6,4 g/kg corp), in comparative cu adultii (1g/kg corp)
(Plunkett si altii 1992), expunandu-I la un grad ridicat de risc pentru toxicitatea patulinei.
Riscurile privind sanatatea prezentate de patulina necesita controlul si indepartarea
acesteia din produsele de mere, creandu-se o cere pentru tehnici de procesare ale
alimentelor capabile sa faca acest lucru, preferabil la un cost redus pentru industrie.
In continuare vom relata ultimele cercetari cu privire la intelegerea si controlarea
patulinei accentual fiind pus pe influenta patulinei in indutria alimentara.
Patulina este o micotoxina prezenta in sucul de mar obtinut din fructe infectate cu
Penicillium expansum. Se considera ca fermentatia alcoolica a sucului de mere este
implicata in reducerea continutului de patulina (Harwig si colab., 1973; Burroughs, 1977;
Stinson si colab., 1978). Cea mai mare parte a patulinei este convertita in cursul
fermentarii in produse solubile in apa, non-volatile, o singura fractie fiind metabolizata la
CO2 (Stinson si colab., 1979). Produsul majoritar este probabil ascladiol (Moss, 1998).
Faptul ca cidrul comercializat este contaminat cu patulina (Jelinek si colab, 1989) poate
fi explicat prin diferentele in eficienta degradarii patulinei utilizand diferite metode de
fermentare.
Topcu si colab (2010) au investigat capacitatea unor tulpini de Enterococcus
faecium M74 si E. faecium EF031 de a detoxifica patulina. Ambele tulpini, M74 si EF031
au avut capacitatea de a inlatura patulina. In timp ce M74 inlatura 15.8 pana la 41.6%
din patulina, EF031 a inlaturat 19.5 pana la 45.3% din toxina in cursul unei perioade de
incubare de 48 h. Inlaturarea patulinei a fost maxima la pH 7,4. Complexele formate
intre patulina si tulpinile bacteriene au avut o stabilitate foarte mare, iar viabilitatea
bacteriilor nu a fost importanta pentru detoxificarea patulinei.

Ochratoxina A (OTA)
Ochratoxin A OTA este a doua toxin produs de fungi severali, precum
Aspergillus i Penicillium i care, ntmpltor, se afl n natur n diferite sue de
cereale, boabe de cafea, fasole i fructe uscate peste tot n lume. Este o toxin
nefrotoxic cu proprieti carcinogenice, teratogenice, imunotoxice i neurotoxice. n
zona balcanic, inclusiv n Romnia, a creat, a dezvoltat la oameni diverse tumori de-a
lungul traiectului urinar. Din Africa de Nord a venit informaia c , ntre nefritele cronice
intestinale i expunerea la ochratoxin, exist o corelaie foarte pozitiv .
OTA este foarte prezent n mai toate alimentele analizate pe piaa Uniunii Europene.
Ele nu numai c au fost prezente, dar au fost i foarte disponibile din punct de vedere
biologic. n alimentele obinute din plante, din 7000 de mostre, OTA a fost gsit n 57,2
din cazuri n concentraie peste limita admis. Cea mai mare frecven a toxinei s-a
ntlnit n pine, bere, cafea, alune i fructe uscate, macaroane i prjituri.N-a lipsit ns
nici din fructe, sucuri i vin.

Principalele ordine de ciuperci i toxinele care le provoac:


1 Aspergillus - Aflatoxin B1, G1, M1, Ochratoxin A (mai ales n zonele calde),
sterigmatocistin acid ciclopiazonic.
2 Penicillium - Ochratoxin, Citrinin, Patulin, acid ciclopiazonic, Penitrem A.
3 Fusarium - Tricocene (Deoxynivalenol, Nivalenol, T-2 Toxin, NT-2 Toxin,
Diacetoxiscripenol), Zearalenon, Fumonisin, Moniliformin.
4 Alternaria. Acid tenuazonic, Alternariol, Alternariol-metil-eter.
5 Claviceps - Ergotalcaloid.

Aciunea micotoxinelor depinde mult de felul acestora iar toxicitatea poate s fie acut
sau cronic.
Micotoxine Modul de a fi toxic
Aflatoxine: Hepatotoxicitate prin cuplare DNS
Ergotalcaloide Afinitate cu Alfa-adreno-receptori
Ochratoxin, Citrinin Nefrotoxicitate prin formarea unor
radicali-oxigen
Penitreme, Patulin Citroviridin Neurotoxicitate
Rubratoxin Hepatotoxicitate, Hemoragii
Sporidesmin Colangitis, Icterus, Fotosensibilitate
Stahibotryotoxine ulcer, leucopenie (prin inhibarea
sintezei proteice)
Tricotecene citotoxicitate, ulcer, imunodepresie,
coagulopatie.
Zearalenone Activitate asemntoare estrogenului

Cercetri efectuate asupra reproduciei animalelor au artat c ele pot contribui att
la animale, ct i la oameni probabil la reducerea drastic a fertilitii i, uneori,
mpreun cu ali factori, la mumifierea feilor i moartea lor nainte de natere.
Alte efecte toxice ntlnite: diaree, infecii bacteriene sau favorizarea paraziilor
intestinali, cretere redus, pneumonii pulmonare, tumori renale sau pe traiectul urinar
i altele. Aa cum am mai artat, foarte sensibili sunt porcii.

n cazul cerealelor i porumbului sunt cunoscute urmtoarele toxine foarte periculoase:


1 Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides i Fusarium proliferatum
(prezente mai ales la porumb, dar i de speciile Fusarium napiforme, Fusarium
anthophilum, Fusarium diamini i Fusarium nygami, prezente mai ales n Canada, SUA,
Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Frana, Italia,
Polonia i Spania.
Deoxynivalenol ,produs ndeosebi de Fusarium graminearum i care este foarte
prezent n spaiul romnesc, ndeosebi la gru i triticale i foarte rar pe secar i orz.
Foarte frecvente i periculos de abundente sunt aceste micotoxine n grul dur
(Triticum durum).
Aciunea biochimic a acestor toxine const n inhibarea sintezei proteice la
nivelul ribozomilor din celule, ori n ribozomi se sintetizeaz cea mai mare parte a ADN-
ului i ARN-ului celular i, n consecin, se inhib diviziunea celular, mai ales la copii.
Dac intoxicarea este de lung durat, este deranjat formarea organelor interne,
inclusiv a sistemului nervos. DL50 oral oscileaz ntre 46 i 78 mg/kg i ca toxicitate
sunt asemntoare pesticidelor din grupa a II-a de toxicitate. La porci, DL50 = 9-10
mg/kg. Acest animal este foarte sensibil. Nu avem date amnunite despre efectul lui la
oameni. tim c amndou toxinele prezentate sunt foarte periculoase pentru sistemul
imumologic i c n mod special D.O.N.-ul provoac i tumori renale. Nu s-a constatat la
nici o toxin efect mutagen la Salmonella thyphiumurium. n procesul de reproducie
sunt de asemenea periculoase 1-2 mg/kg, reducnd greutatea la natere a
descendenilor. La doze mai mari riscul este foarte mare.

Micotoxinele: ciclu biologic si alimente susceptibile

N PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii specifice


in urma depozitarii furajelor i cerearelor. Factorii care determina dezvoltarea
micotoxinelor sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului, durata depozitrii, modul
de conservare. n studii s-a demonstrat c micotoxinele se dezvolt la o umiditate de
17.5, la o temperatura optim intre 25-30 o grade Celsius, i un pH uor acid (intre 4.5-
6). Micotoxinele se dezvolt pe o mare varietate de produse alimentare nainte, n
timpul i dup recoltare. Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu
mucegaiuri i producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea,
orezul i plantele oleaginoase.
N LANUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de ctre micotoxine se
realizeaz n cazul cnd ntrunesc condiiile de mediu pentru apariia lor, precum i
procedee neadecvate de recoltare, de stocare i de transformare atunci cnd sunt
cumulate. Micotoxinele pot aprea n produsele agricole n cursul prelucrrii sub form
de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de panificatie, produse de patiserie etc. prin
mcinare, morrit.

MICOTOXINELE CA ALIMENTE SUSCEPTIBILE

AFLATOXINELE pot exista in alimente depozitate n condiii improprii. Alimente


susceptibile la contaminarea cu aflatoxine: grau, susan, mei, cartofi, proumb, orez, orz,
soia, arahide.
OCHRATOXINELE apar in porumb, fasole uscate, boabe de cacao, soia, orz, citrice,
arahide, boabe de cafea, bere, vin, condimente, suncile sarate si rinichi de porc.
Contributia cea mai mare la ingerarea de ochratoxina o reprezinta cerealele si
derivatele din cereale, fructe uscate, macaroane i prjituri. Zonele cele mai infectate cu
ochratoxina sunt: Australia, America de Nord si Sud, Europa.Speciile apartinand genului
Aspergillus depind de nivelul ridicat al umiditatii si temperaturii, pe cand al genului
Penicillium pot fi secretate si la 5o C.
PATULINA se poate gasi in urmtoarele produse alimentare: paine si salamuri
mucegaite, fructe( mere, pere, banane, grefuit), sucuri de mere si cidru.
ZEARALENONA: aceste mucegaiuri infecteaza culturi de grau, ovaz, orez, susan, dar
mai ales porumb.

Efectele ingestiei de micotoxine


AFLATOXINE. Experimentele referitoare la efectele aflatoxinei B1 arat c, dup 24 de
ore de la administrarea dozelor de 0,07mg/kg absorbia este de 20%, cu o concentraie
maxim la nivelul ficatului. Toxicitatea a fost evidentiata si la nivelul tesutului muscular.
Transformarile primare suferite de aflatoxina B1 implica conversia in metaboliti
hidroxilici, cea mai importanta fiind aflatoxina M1. Acest metabolit este detoxicat prin
congjugarea cu acidul taurocolic si glucuronic, inainte de a fi excretat in bila si urina.
Conversia aflatoxinei B1 la nivelul ficatului in aflatoxicol, si aflatoxicol H1 catre
aflatoxicol Q1, este exceptionala deoarece necesita interventa unei dehidrogenaze
NADH-dependenta.
Principelele efecte biologice sunt activitatea carcinogen i teratogen. Principalul
organ tinta al activitii cancerigene este ficatul, care poate dezvolta carcinom
hepatocelular, si alte tipuri de tumori. Potentialul mutagenic al aflatoxinei B1 a fost
demonstrat prin aplicatia technici moderne pe cromozomi, atat la procariote cat si al
eucariote. Activitatea teratogenetica dintre cele mai importante efecte poate enumera
malformatii fetale, encefalite, degenerarea tubilori renali, si intarziere in crestere.
OCHRATOXINA A. Efectele biologice ale ochratoxinei A cuprind modificari la nivelul
aparatului renal (nefropatii cronice, atrofie capilara, fibroze interstitiale, si hialinizarea
glomerulilor renali). Acestora li se adaug efectele teratogene. S-a observant o relatie
semnificativa intre nefropatie balcanica, tumori ale tractului urinar, renale si uretrale, cu
ingerarea alimentelor contaminate cu OTA.
ZEARALERONA. Expunerera neonatala determina alterarea raspunsului glandei
pituitare la GnRH inhiband spermatogeneza la barbati si ovulatia la femei. Poate cauza
de asemenea, tumori ale organelor genitale si celule canceroase mamare la femei.
PATULINA. Patulina este moderat toxica si nu se acumuleaza in tesuturi si in organele
animalelor deoarece nu este prezenta in furaje

LEGISLAIE EUROPEAN: NIVELUL MAXIM ADMIS PENTRU MICOTOXINE

Pentru cele mai periculoase, s-au stabilit anumite limite la nivelul Comisiei Europene

Aflatoxinele: limite maxime admise n Uniunea European


Nivelul maxim admis
Produsul alimentar g/kg
B1 B1+B2+G1+G2 M1
Alune de pamant 8 15 -
Nuci 5 10 -
Alune de pamant procesate 2 4 -
Fructe uscate 5 10 -
Fructe uscate procesate 2 4 -
Cereale si derivate 2 4 -
Porumb 5 10 -
Lapte crud - - 0.05
Condimente 5 10
Produse pentru sugari 0.1 - -
Ochratoxina A: limite maxime admise n Uniunea European

Produsul alimentar Nivelul maxim admis g/kg


Cereale neprocesate 5
Derivate ale cerealelor 3
Fructe uscate 10
Boabe de cafea prajita 5
Boabe de cafea instant 10
Vin,vin spumant 2
Must si nectar de struguri 2
Alimente din cereale pentru sugari 0.5
Cacao,cafea verde,produse din carne,condimente -
Patulina: limite maxime admise n Uniunea European
Produsul alimentar Nivelul maxim admis g/kg
Sucuri si nectaruri de fructe 50
Bauturi spirtoase si altele pe baza de mere 50
Produse din mere uscate(inclusiv compot) 25
Produse din mere pentru copii 10
Produse pentru copii pe baza de cereale 10

Zearalenona: limite maxime admise n Uniunea European


Produsul alimentar Nivelul maxim admis g/kg
Cereale neprocesate exceptand porumbul 100
Porumb neprocesat 200
Cereale prelucrate 75
Porumb procesat 200
Paine si alte preparate 50
Snacksuri si cereale pe baza de porumb 50
Alimente pe baza de porumb pentru copii 20

Deoxinivalenon (DON): limite maxime admise n Uniunea European


Produsul alimentar Nivelul maxim admis g/kg
Cereale neprocesate exceptand pct 2 1250
Grau dur si ovaz neprelucrat 1750
Porumb neprocesat 1750
Cereale procesate 750
Paste 750
Paine, biscuiti, snacksuri 500
Alimente pentru sugari si copii 200