Pronumele

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro +

nomen = pentru nume)
Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un substantiv
(nume).
1) PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).
PERSOANA I
Singular Plural
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme Functie sintactica
accentuate neaccentuate accentuate neaccentuate
N. cine? eu - noi - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) mine ma, m- (pe) noi ne complement direct
D. cui? mie imi, mi noua ne, ni complement indirect
al, a, ai, ale
G. - - - - -
cui?
V. - - - - - -
PERSOANA a II-a
Singular Plural
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme Functie sintactica
accentuate neaccentuate accentuate neaccentuate
N. cine? tu - voi - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) tine te- (pe) voi va, v- complement direct
D. cui? tie iti, ti- voua va, vi, v- complement indirect
al, a, ai, ale
G. - - - - -
cui?
V. - tu! - voi! - -
Observatii
Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a au forme
speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai pronumele personale de
persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.
PERSOANA a III-a (masculin)
Singular Plural
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme Functie sintactica
accentuate neaccentuate accentuate neaccentuate
N. cine? el - ei - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) el il, l- (pe) ei ii, i- complement direct
D. cui? lui ii, i- lor le, li complement indirect
al, a, ai, ale atribut pronominal
G. lui - lor -
cui? genitival
V. - - - - - -
PERSOANA a III-a (feminin)
Singular Plural
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme Functie sintactica
accentuate neaccentuate accentuate neaccentuate
N. cine? ea - ele - subiect
Ac. (pe) cine ? (pe) ea o- (pe) ele le- complement direct
D. cui? ei ii, i- lor le, li complement indirect
al, a, ai, ale atribut pronominal
G. ei - lor -
cui? genitival
V. - - - - - -
La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul, dansa, dansii,
dansele.
2) Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastra) si a
III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ : palaria-mi, palaria-
ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest
dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic in
basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in
acest scop se numeste dativ etic:
Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.
(I. Creanga)
Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.
Model de analiza pentru pronume
Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui parca se umple de
lume.
Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el sfat odata.
(D. Anghel)
lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica de atribut
pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de
prepozitia compusa dimprejurul, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;
indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia
indaratul, functie sintactica de complement circumstantial de loc.
el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.
Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii
(I. Pillat)
mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de
atribut pronominal;
cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia
simpla cu, functie sintactica de complement indirect;
ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma neaccentuata, functie
sintactica de atribut pronominal.
3)Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (el insusi) sau un substantiv (eleva insasi) cu scopul de
a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.
Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat formele de dativ ale pronumelor
personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.
SINGULAR PLURAL
Masculin Feminin Masculin Feminin
ins (u) ins (a) ins (i) ins (e)
-mi (eu) -mi (eu) -ne (noi) -ne (noi)
-ti (tu) -ti (tu) -va (voi) -va (voi)
-si (el) -si (ea) -si (ei) -si (ela)
Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se acorda in gen, numar si
caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.
(I. Creanga)
Noi insine am intarziat.

4)Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect actiunea unul verb.
Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
- are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul verbului
determinat.
- reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.
Ac.pe sine, se, s-
D. siesi, sie, isi, si-
- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de
acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :
reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume in
acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;
reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;
reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind
rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.
In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si functie
sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).
Model de analiza pentru pronumele reflexiv
Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul palaria, respectiv banii si arata ca subiectul (el Costel) este
posesorul obiectului palaria, respectiv banii.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de
atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de
atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care denumeste
obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :
atribut pronominal prepozitional:
Iubirea de sine inseamna egoism.
complement direct:
Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.
complement indirect:
Vorbeste mereu despre sine.
complement circumstantial de loc:
L-a asezat langa sine.

5)Pronumele demonstrativ
Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect indicand totodata
apropierea, departarea obiectului ori identitatea acestuia cu sine insusi sau
cu alt obiect.
Tipurile de pronume demonstrative sunt:
pronume demonstrativ de apropiere: simple acesta, aceasta; compuse cestalalt, ceastalalta;
pronume demonstrativ de departare: simple acela, aceea; compuse celalat, cealalta;
pronume demonstrativ de identitate: compuse acelasi, aceeasi.
Pronumele demonstrative disting opozitii:
de gen: acesta/aceasta; acela/aceea; acelasi/aceeasi; celalat/cealalta;
de numar: acesta/acestia; aceasta/acestea; acela/aceia;
de caz: acesta/acestia (N.-Ac.); acestuia/acestora (D.-G.)
Dintre valorile de intrebuintare trebuie consemnata folosirea cu sens neutru a formelor de feminin: aceasta, asta, aceea.
Sensul neutru se refera la faptul exprimat intr-o comunicare:
Aceasta intre noi adesea o vedem
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
(G. Alexandrescu)
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: asta, asta, ala, ala, astalalt, astalalta, alalalt, ailalta:
Stii ca are haz si asta?
(I. Creanga)
Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv (omul acela), el isi schimba valoarea gramaticala devenind
adjectiv pronominal demonstrativ si acordandu-se cu substantivul determinat in gen, numar si caz, cu functia sintactica de
atribut adjectival.
Topica
Adjectivele demonstrative pot sta inainte sau dupa substantiv, exceptie facand adjectivul demonstrativ de identitate, care
sta numai inaintea substantivului (acelasi elev, aceiasi oameni). Adjectivele demonstrative compuse nu-si schimba forma,
indiferent de pozitia lor fata de substantiv (omul celalalt, celalalt om), pe cand adjectivele demonstrative simple pierd
particula -a cand sunt antepuse: acest elev, acel creion, fata de elevul acesta, creionul acela.
Pronumele si adjectivele demonstrative la feminin singular (fata aceea/aceeasi fata)se scriu cu diftongul ea spre
deosebire de formele masculin de plural, care se scriu si se pronunta cu diftongul ia: (copiii aceia/aceiasi oameni).
Model de analiza pentru pronumele demonstrativ
Acestia sunt prietenii celorlalti. Ei au ramas aceiasi.
acestia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ,
functie sintactica de subiect
celorlalti = pronume demonstrativ de departare, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul genitiv,
functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceiasi = pronume demonstrativ de identitate, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ,
functie sintactica de nume predicativ
Pe vremea cand apele acestora netezeau aceleasi campii, scoarta pamantului lucra, incretindu-se treptat
(G. Bogza)
acestora = pronume demonstrativ de apropiere, forma literara, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut pronominal genitival
aceleasi = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica
de atribut adjectival
6)Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica
persoana posesorului.
Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si partial, dupa
caz.
Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.
Functii sintactice
subiect: Ai nostri au plecat.
nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.
nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.
atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.
atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.
complement direct: I-am vazut pe ai vostri.
complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.
complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.
complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.
complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.
Observatii:
Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de formele pronumelui care arata mai
multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.
Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)
Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala, se
acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv, cu functie sintactica de
atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.
Model de analiza pentru pronumele posesiv
Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.
(N. Balcescu)
alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genul masculin,
cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul
masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati a-i da cate un fiu de-ai
sai ca sa-i slujeasca.
(P. Ispirescu)
sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular,
genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul
masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia de, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional.;

7)Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de

cuvinte asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o
intonatie specifica.
Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii interogative.
Care dintre aceste timbre iti plac ?
Cine te ingrijeste ?
Ce mi-ai adus ?
Cati au sosit ?
Pronumele interogativ care distinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:
N./Ac.- care;
G./D. - caruia (numarul singular, genul masculin);
- careia (numarul singular, genul feminin);
- carora (numorul plural).
Cine ca pronume interogativ distinge opozitia de caz:
N./Ac.- cine?
G./D. - cui?
Ce este un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.
Cat, cata, cati, cate se refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen si numar:
N./Ac.- cat, cata, cati, cate;
G./D. - cator (numai de caz).
Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca raspuns la intrebare, adica cu a
cuvantului caruia ii tine locul.
Functiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:
N. Cine a venit? (subiect)
Cine esti tu? (nume predicativ)
Ac.Pe cine ai lasat acolo? (complement direct)
Cu cine discutai? (complement indirect)
D. Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect)
G. Al cui baiat esti tu? (atribut genitival)
Al cui este baiatul acesta? (nume predicativ)
Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea gramaticala, devin adjective
pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival.
Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.
Ce rochie este mai frumoasa?
Care floare o oferi colegei?
Cati elevi vor participa la concurs?
Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza ca propozitii subordonate
fata de regenta.
Spuneti-mi 1/cine lipseste? 2/
Nu stii 1/care elev a intrat in clasa? 2/
In asemenea constructii, pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre subordonata in care
indeplineste functia sintactica si regenta ei.
Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ
relativ.
Model de analiza
Dumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepeti al cuifapt este acesta?
- Cine nu stie?
(I. Creanga)
al cui = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival al, functia
sintactica de atribut pronominal genitival,in fraza, introduce o propozitie secundara (PS);
cine = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.
Auzi tu, mama, cate-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si cate porecliri pe-ascuns
Imi pune?
(G. Cosbuc)
cate = pronume interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de complement direct,
in fraza, introduce o P.S.
cate = adjectiv pronominal interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de atribut
adjectival, in fraza, introduce o propozitie subordonata (PS).
8)Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si
regenta ei. Se foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile
subordonatoare sau adverbele relative
Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe care o introduce o anumita
functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie
sintactica.
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele relativ cine se refera la
fiinte, care si ce se pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la cantitatea obiectelor.
Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv (propozitii atributive), cat si
propozitii in relatie cu un verb.
Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate recunoaste usor inlocuind
pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul pronumelui:
subiect: Am apreciat eleva 1/ care se pregateste temeinic.2/
nume predicativ: Nu stiam 1/ care este rezultatul concursului.2/
-atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana 1/ a carei apa se scurgea. 2/
complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui 1/ pe care i-a lovit.2/
complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea 1/ despre care mi-ai vorbit. 2/
complement indirect (in dativ): El a chemat elevul 1/ caruia i-a dat caietul. 2/
complement circumstantial de loc: Admiram muntii 1/ spre care ne indreptampasii.2/
 complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua1/ in care am primitvestea. 2/
complement circumstantial de cauza: Stiam 1/ din cauza caruia m-am suparat.2/
Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al substantivului si este precedat de
articolul posesiv:
Am curatat pomul 1/ ale carui ramuri s-au uscat.2/

masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural

Pronumele relativ se acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta (pomul), iar articolul
posesiv (ale) se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia subordonata aflat la dreapta (ramuri).
Insotind un substantiv, pronumele relative care, ce, cat, cata, cati, cate se acorda cu acesta in gen, numar si caz si au
functie sintactica de atribut adjectival:
A cumparat 1/ care carte i-a placut.2/
Am aflat 1/ ce elev intarzie.2/
Ei au luat 1/ cate flori au dorit.2/
Model de analiza
Acum Vitoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu le mai auzise. A facut
popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zice Sabasa
(M. Sadoveanu)
pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia simpla pe, functie
sintactica de complement direct,
caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.
(I. Teodoreanu)
ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica de subiect.
Observatie: ''Ceea ce'' este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie
anterioara : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/
Vedeam 1/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.2/
cat = adjectiv pronominal relativ, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''adevar'': genul neutru, numarul singular,
cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.
cata = adjectiv pronominal relativ, se acorda in gen , nr. si caz cu subst. ''culoare'': genul feminin, numarul singular, cazul
nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

9)Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise

cu privire la obiect.
Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:
simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:
de gen unul/una, putin/putina, tot/toata;
de numar unul/unii, mult/multi;
de caz:
N./Ac.Singular: unul / altul Plural: unii / altii
G./D. Singular: unuia / altuia; la plural : unora, altora;
compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -
va, vre-, cu pronumele relative ce, cine, cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece,
oarecine, oarecare, fiece, fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva,
altcareva etc.
este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.
Pronumele nehotarat compuse flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:
N./Ac.oricine;
G./D. oricui;
N./Ac.fiecare;
G./D. fiecaruia / fiecareia
Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.
Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.
Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu acesta in gen,
numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.
Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativ cinecu elementele de compunere :ori-,
(oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva.
Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale nehotarate sub forma alt
(alta), un (o), vreun (vreo).
Observatii:
Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre subordonata si propozitia
regenta:
Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/
Raman acasa 1/ oricate reprosuri as primi. 2/
Model de analiza
A trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo sus in cer, zburand.
(N. lorga)
de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla
de, functie sintactica de complement indirect.
toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul 'piedicile'': genul feminin,
numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.
atator = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul ''incercari'':genul feminin,
numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

10)Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context

presupunand obligatoriu prezenta unui termen de negatie.
Nimeni nu stie nimic.
Dupa structura, pronumele negative sunt:
simple: nimeni, nimic;
compuse: niciunul; niciuna;
Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:
N./Ac.- nimeni;
G./D. - nimanui.
Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.
Niciunul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul componentului sau unul: nici
una, nici unii, nici unele.
Model de analiza
Niciun om n-a observat nimic.
niciun = adjectiv pronominal negativ, compus, se acorda in gen, nr. si caz cu substantivul:''om'': genul masculin, numarul
singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Observatii:
Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ niciun, nicio sau pronumele negativ niciunul, niciuna cu substantivele
articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.
Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)
Nici unul n-a venit. (pronume negativ)
El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)
Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia nici)