Sunteți pe pagina 1din 6

INSTRUMENTE OPTICE

STOICA IOANA CRISTINA

CLASA A IX-A E
Instrumente optice
Un instrument optic este un asamblu de lentile, oglinzi si
diafragme cu ajutorul caruia obtinem imagini ale unor obiecte, astfel
incat privirea acestor imagini sa prezinte unele avantaje fata de
privirea directa.
Din punct de vedere al naturii imaginilor, instrumentele optice se
clasifica in:
- aparate cu obiective (reale): furnizeaza imagini reale si pot
inregistra imaginea obiectelor pe un receptor fizic (placa sau film
fotografic), unde ca exemple se pot da: aparatul fotografic,
aparatul de proiectie, retroproiectorul, epidiascopul etc.;

- aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale,


functioneaza odata cu ochiul si imaginea se formeaza in ochiul
pe retina, de exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul, etc.

Ochelarii: sunt instrumente optice


alcatuite dintr-o rama si doua lentile sau
prisme purtate in fata ochilor pentru
corectarea unor defecte ale vederii,
protectie sau cu rol estetic.In secolul IX,
invatatul arab Abbas Ibn Firnas a realizat
lentile corective, pe care le-a numit pietre pentru citit.

In secolul XIII, la Florenta, fizicianul Salvino degli Armati a pus la


punct o pereche de ochelari a caror grosime si curbura putea mari
obiecte si text.

In secolul XV au aparut lentilele concave, pentru miopie, iar in


secolul XVIII bratele ramelor de ochelari.
Ochelarii propriu-zisi, ca si mijloc de corectie vizuala, se pare ca nu
au existat in antichitate. Anume Plinius, povesteste in scrierile sale ca
Nero, care dupa toate caracterizarile vremii era miop, pentru ca nu
vedea bine la distanta, urmarea luptele dintre gladiatori privind print-un
smarald.

Lupa: este un sistem optic simplu, constand din una sau mai multe
lentile cu distanta focala relativ mica (intre 10 si
100 mm). Lupa se aseaza intre obiectul AB si
ochi. Obiectul, de lungime y, se afla in
apropierea focarului F astfel incat imaginea
virtuala AB, de lungime y2 sa se afle la
distanta vederii clare de 25cm. Lupele folosite
curent au grosismentul cuprins intre 2,5 si 25.

Cea mai cunoscuta si utilizata este lupa de mana, disponibila in


numeroase marimi, forme si lentile. Exista chiar si lupe in forma de
creion.

Lupa cu iluminare este de obicei o lupa mica, ce poate fi folosita si pe


timp de noapte. Cel mai des este alimentata de baterii.

Lupa de buzunar, cunoscuta si sub denumirea de lupa filatelica, este o


lupa de mici dimensiuni, insa este si precisa, datorita faptului ca de
obicei contine trei lentile.

Lupa cu marire (zoom), functioneaza pe acelasi principiu ca si o lupa


normala, doar ca utilizatorul nu mai este nevoit sa departeze sau sa
apropie lupa de obiect. Deasemenea abaterea este minima.

Lupa cu tehnologie LED este foarte precisa si reda orice imagine in


cel mai mic detaliu. Poate avea numeroase LED-uri incorporate, care
pot fi folosite pentru a obtine o imagine cu o luminozitate puternica,
foarte aproape de cea naturala, sau chiar se poate mari contrastul.
Fiecare lentila are o reglare individuala a claritatii si se poate corecta si
cea mai mica imperfectiune.
Microscopul: In scopul obtinerii unor mariri
mai substantiale se utilizeaza microscopul, care in
principiu reprezinta o combinatie de doua sisteme
optice: obiectivul si ocularul, asezate la o distanta
apreciabila unul fata de celalalt.Microscoapele
maresc obiecte minuscule, sau dezvaluie detalii ale
unor obiecte mai mari. Ele ne-au deschis o lume
intreaga, invizibila ochilor nostrii.

Microscoapele optice
Primul microscop a fost fabricat de opticianul olandez Zacharias
Janssen, in 1609. primul om de stiinta care a observat bacteriile a fost
olandezul Anton van Leeuiwenhock. Acesta si-a fabricat propriile
microscoape in anii 1670.

Primele microscoape au fost optice, ceea ce inseamna ca obiectul


studiat a fost vizualizat printr-un ocular. Pentru aceasta, specimenul
trebuie sa fie destul de subtire pentru a permite penetrarea luminii.
Intr-un microscop optic, lumina reflectata de un obiect se refracta,
trecand prin niste lentile. Aceste fenomen face ca obiectul sa para
mult mai mare. O a doua lentila mareste obiectul chiar mai mult.

Microscoapele optice cu mai multe lentile sunt numite microscoape


compuse, si pot mari obiectele de pana la 2000 de ori.

Microscoapele electronice
Principalul concept pe care s-a format microscopul electronic este
faptul ca electronii au unda asociata. Microscoapele electronice au fost
utilizate prima oara in 1930. In loc de lumina, ele folosesc un fascicol
de electroni, controlat de campuri magnetice.

Microscoapele electronice sunt foarte puternice si pot vizualiza detalii


de 1000 de ori mai mari decat cele optice. Specimenul trebuie uscat si
taiat in felii foarte subtiri (cam de o miime de ori mai mici decat
grosimea acestei pagini). In plus, aerul trebuie indepartat din interiorul
microscopului electronic si din jurul spcimenului, deoarece electronii se
pot imprastia.

Luneta: Prima luneta a fost construita


in Olanda la inceputul anului 1600, iar in
1610 Galileo Galilei isi construieste una si
o foloseste la observatii astronomice.
Lunetele au cedat treptat locul in
astronomia profesionista telescoapelor
reflectoare deoarece oglinzile acestora pot
fi fabricate in dimensiuni mult mai mari si
sunt mai usor de prelucrat. Cea mai mare
luneta din lume a fost instalata in 1897 la observatorul Yerkes (SUA) si
are un diametru al obiectivului de 102 cm cu o distanta focala de 19,4
m.

Lunetele folosesc principiul de refractie a luminii - atunci cand lumina


trece prin obiectivul lunetei este refractata (indoita) si ajunge intr-un
punct numit focar, unde este examinata printr-un "ocular" - o lupa mai
sofisticata.

La inceputurile lunetelor, problema cea mai mare era aberatia


cromatica - un halou colorat in jurul obiectelor vazute prin luneta.
Problema este inerenta tuturor obiectivelor de luneta formate dintr-o
singura lentila si nu se poate corecta, indiferent de forma lentilei sau
tipul sticlei. Dar se poate corecta prin construirea unui obiectiv format
din doua lentile, fiecare fabricata dintr-un soi diferit de sticla, o sticla
numita flint si cealalalta crown. Obiectivele respective se numesc
acromate. Exista si obiective apocromate (foarte scumpe) formate din
trei lentile, fiecare din cele trei lentile dintr-o alta sticla.

Luneta a deschis calea inventarii telescopului, teoria acestuia fiind


facuta in 1663 de matematicianul si astronomul scotian James Gregory
(1638 - 1675).

Luneta este destinata observarii obiectelor foarte indepartate. De la


oricare punct al unui astfel de obicei ajung la noi fascicule practic
paralele.
Luneta astronomica (luneta lui Kepler) este formata din doua lentile
numite obiectiv si ocular. Lumina cade dinspre stanga pe obiectiv, se
refracta prin obiectiv si ocular si ajunge in final in ochiul
observatorului.

Telescopul: (din greaca: tele = departe, skopein = a cerceta, a


examina) este un instrument care colecteaza
lumina de la un obiect indepartat, se
concentreaza intr-un punct (numit focar), si
produce o imagine marita. Desi se indica cu
termenul telescop, de obicei, telescopul
optic, care opereaza in frecventele luminii
vizibile, exista, de asemenea, telescoape
sensibile la alte frecvente ale spectrului
electromagnetic.

Dupa principiul de functionare exista doua tipuri principale de


telescoape optice: reflector si refractor. In telescopul reflector
imaginea observata este reflectata de o oglinda intr-un sistem de
prisme si apoi la o lentila ocular, asezata de obicei pe partea laterala a
instrumentului. In telescopul refractor se foloseste refractia in lentile.

Inventia telescopului se datoreaza filozofului englez Roger Bacon, care


a trait in anii 1200. Dar este posibil ca aceasta inventie sa fi fost facuta
mai devreme de oameni de stiinta arabi.

Surse:

http://www.scritub.com/stiinta/fizica/Instrumente-optice15219333.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Instrument_optic

http://www.1referat.ro/1539_referat_Instrumente_optice.html