Sunteți pe pagina 1din 4

Corabia

de Pablo Neruda

Oricum, daca tot ne platim biletul, in lumea aceasta,


de ce, de ce nu ne dau voie sa sedem, sa mancam?
Noi vrem sa privim spre nori,
vrem sa ne prajim la soare si sa simtim mirosul sarii,
v-o spun deschis: nu-i vorba sa stingherim pe cineva,
e atat de simplu: suntem si noi calatori.

Ne trecem cu totii si timpul trece cu noi:


trece marea, trandafirul se duce,
trece pamantul prin umbra si lumina,
si dumneavoastra va treceti, si noi, calatorii.

Atunci ce se-intampla cu ei?


De ce se agita atat de furiosi?
Dupa cine umbla cu revolverul?

Noi nu stiam
ca ei ocupasera totul,
pahare si scaune,
paturi, oglinzi,
marea, si vinul, si cerul.

Acum se constata
ca noi nu avem masa:
nu-i cu putinta, gandim.

Nu pot sa ne convinga.
Era intuneric cand am sosit pe corabie.
Toti eram goi.
Toti soseam de pe acelasi taram.
Toti ne trageam din barbat si femeie.
Toti eram infometati si curand capataram si dinti.
Tuturor ne crescura mainile, ochii,
ca sa muncim si sa ravnim la tot ce exista.

Si acum vin sa ne spuna ca nu avem voie,


ca nu este loc pe corabie,
nu vor sa ne salute,
nu vor sa se joace cu noi.

De ce atatea privilegei, domniilor-voastre?


Cine v-a-ntins lingura inainte sa fi venit pe lume?

Pasagerii nu-s multumiti.


Nu mai merg lucrurile asa.

Nu-mi place-n calatori


sa gasesc prin unghere tristetea,
ochi fara iubire si guri infometate.
Nu exista vesmant pentru toamna asta ce creste,
si mai putin, mai putin, mai putin pentru iarna ce vine.

Si fara-ncaltari cum o sa dam ocol


lumii si-atator pietre de pe caile noastre
Fara masa unde o sa mancam,
unde o sa ne-asezam daca nu avem scaune?

Daca-i o gluma trista, hotarati-va, domnilor,


sa-i puneti capat curand,
si, in sfarsit, sa stati de vorba serios.

Mai tarziu marea e crancena.

Si ploua cu sange.
Am zarit lumina pe pamant
de Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant


Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Celei care pleac
Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevrat...


Eu cred c-a fost o scurt nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut s fie
Noi nu vom ti-o poate niciodat...

A fost un vis trit pe-un rm de mare.


Un cntec trist, adus din alte ri
De nite pasri albe - cltoare
Pe-albastrul rzvrtit al altor mri
Un cntec trist, adus de marinarii
Sosii din Boston,
Norfolk
i New York,
Un cntec trist, ce-l cnt-ades pescarii
Cnd pleac-n larg i nu se mai ntorc.
i-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dat un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cntat-o, poate, niciodat...
......................
Tu crezi c-a fost iubire-adevrat?...
Eu cred c-a fost o scurt nebunie!