Plumb

de George Bacovia

George Bacovia, autorul poeziei ,,Plumb, face parte din epoca interbelica, iar curentul
valorificat de creatiile acestuia este simbolismul. ,,Plumb(1916) este o arta poetica ce
deschide volumul de debut omonim. Printre creatiile acestuia se mai numara si ,,Scantei
galbene, ,,Cu voi, ,,Stante burgheze, etc. Aspectul tematic central al poeziei este conditia
omului superior, iar viziunea despre lume ce se desprinde din text este sumbra, apasatoare,
fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.
O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in simbolism este prezenta
simbolurilor. Inca din titlu putem observa prezenta simbolului central: plumb, devenind
element de recurenta prin reluarea in structuri precum: ,,sicrie de plumb, ,,flori de
plumb, ,,amor de plumb, si asa mai departe. Plumbul sugereaza greutatea, apasarea
existentiala dar si singuratatea, moartea, lipsa comunicarii, lipsa iubirii. Alte simboluri
prezente in text sunt sicriele, cavoul, cimitirul, facand parte din sfera semantica a mortii si
contribuind la conturarea unei atmosfere sumbre.
Cea de a doua trasatura este muzicalitatea versurilor, specifica simbolismului. Aceasta
trasatura este evidentiata de elementele de versificatie: rima imbratisata, ritmul iambic,
masura de 10 silabe dar totodata si de repetitia substantivului ,,plumb ce devine
laitmotivul poeziei. De asemenea, prezenta verbelor la imperfect ,,dormeam, ,,stam,
,,scartaiau confera muzicalitate versurilor alaturi de imagini auditive precum ,, scartaiau
coroanele de plumb.
Tema si viziunea despre lume mai este conturata si de cele patru elemente de structura
si de compozitie: semnificatia titlului, motive poetice, incipitul si finalul si relatiile de
opozitie si simetrie.
Titlul textului este in direct relatie cu continutul acestuia, anticipand aspectul tematic
central, conditia omului de geniu care se simte captiv intr-o lume ostila, incapabila sa ii
inteleaga aspiratiile. Din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv
comun nearticulat, care din punct de vedere denotativ face trimitere la metalul greu, de
culoare gri cenusie, ai carui compusi chimici sunt de toxicitate mare. Conotativ, evidentiaza
starea de apasare, angoasa, solitudine, dar si nelinistea mortii si a decaderii. Mai mult decat
atat, la nivel fonetic, putem observa prezenta unei vocale ,,u, prinsa intre patru consoane
grele, aspect ce accentueaza ideea de captivitate, de imposibilitatea evadarii. In plus,
plumbul ars are culoarea galbena, iar in cromatica bacoviana galbenul exprima o tristate
profunda.
In text apar numeroase motive poetice precum: cavoul, sicriul, aripele care sugereaza
pe de-o parte ideea mortii iar pe de o alta parte ideea unei lumi artificiale, care nu intelege
aspiratiile omului superior, tinandu-l captiv intr-un univers al racelii.
 Incipitul textului sta sub semnul mortii pe de-o parte prin prezenta termenilor din
campul semnatic al mortii: sicrie, flori de plumb, funerar vesma nt, insa, pe de alta parte
prin verbele la imperfect: ,,dormeau insotit de epitetul ,, adanc, care accentueaza ideea
somnului etern al mortii. Finalul poeziei este conturat de ideea zborului frant deoarece
,,aripele, care in mod consacrat sugereaza inaltarea evidentiaza in acest context caderea,
prabusirea in gol: ,,Si-i atarnau aripile de plumb.
Tema si viziunea despre lume este conturata si cu ajutorul relatiilor de opozitie si
simetrie. Poezia este structurata pe doua planuri ce evidentiaza opozitia dintre cadrul
exterior si cel interior, insa in realitate cele doua planuri se afla intr-o relatie de simetrie
datorita starii de moarte pe tot parcursul poeziei, dar si a paralelismului sintactic. De
asemenea, intre cele doua planuri putem evidentia prezenta corespondentelor atat lumea
exterioara, cat si cea interioara sta sub semnul mortii.
O prima idee poetica ce se desprinde inca din incipitul textului este aceea ca lumea
exterioara ia infatisarea unui spatiu al captivitatii, in care totul pare a fi cuprins de un somn
al mortii. Mai mult decat atat, este accentuata singuratatea fiintei care se simte parasita
intr-o lume grea, rece, idee accentuata de repetarea substantivului ,, Plumb. Nu in ultimul
rand, se accentueaza ideea de claustrare, de captivitate. Pana si florile - simbol al
frumusetii, devin un simbol al mortii, al artificialului. Stilistic, aceasta idee este evidentiata
si prin oximoronul ,,flori de plumb, ce accentueaza raceala si moartea. Ideea obsedanta a
mortii este accentuata prin imaginile vizuale (cavou, sicrie), auditive (scartaiau, strig),
tactile (,,era frig), sugerand si imposibilitatea comunicarii autentice in ,,lumea vie,
singurele manifestari cu care are tangenta fiinta fiind lumea de dincolo.
Cea de a doua idee poetica ce reiese din a doua strofa a poeziei este accentuarea starii
de disperare, de neputinta a fiintei care se simte parasita si incapabila de a comunica.
Metafora ,,amorul meu intors sugereaza moartea iubitei, dar si moartea iubirii, iar
epitetul ,,intors trimite inca o data cu gandul la moarte luand in considerare vorbele lui
Lucian Blaga ,,Intors cu fata la apus, egal mort. Interpretand sensul din dictionar, ,,intors
reprezinta o moarte violenta, dar si refuzul comunicarii. Starea de solitudine este
accentuata prin intermediul unei imagini auditive: ,,S-am inceput sa-l strig, ce sugereaza
un tipat de disperare, singura reactie umana in acel cadru al mortii.
In opinia mea, tema poeziei, conditia omului superior care se simte captiv intr-o lume
ostila, reflecta viziunea specifica asupra realitatii sumbre si apasatoare, fiinta percepand
lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.
In opinia mea, tema poeziei, conditia omului superior care se simte captiv intr-o lume
ostila, reflecta viziunea specifica asupra realitatii sumbre si apasatoare, fiinta percepand
lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.