Traumatismele dento parodontale la copil si adolescent

Curs 1

Generalitati:

sunt pe locul al doilea ca frecventa in patologia pedodontica;

sunt evenimente stresante pentru copil si parinte;
reprezinta urgente stomatologice, care se prezinta intempestiv si trebuie sa gaseasca orice cabinet
stomatologic pregatit sa asigure un tratament de urgenta adecvat, esential pentru evolutia ulterioara;
evolutia pe termen mediu si lung este determinata de multiplii factori care se intrepatrund, fiind necesara o
dispensarizare indelungata;
pot surpinde dentitia temporara sau dentitia permanenta in diferite stadii de ezvoltare
cel mai frecvent afecteaza zona frontala la baieti;

Clasificare [OMS completata Andreasen]:

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

a. Fracturi coronare
i. Fisuri ale smaltului
ii. Fracturi ale smaltului
iii. Fracturi ale smaltului si dentinei
Penetrante (deschid CP)
nepenetrante
b. Fracturi corono-radiculare
i. Nepenetrante
ii. Penetrante
Oblice
longitudinale
c. Fracturi radiculare

2. leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

3. fracturi ale crestei alveolare

Traumatismele dintilor temporari

Frecventa:
intereseaza ambele sexe, dar in special baietii;
cel mai frecvent sunt afectati ICsup;
varsta la care se produc cele mai multe traumatisme ale dentitie temporare este de 2 3 ani;

Etiologie
factori determinanti:
1 cadere din carucior sau de pe scaunele inalte din care sunt hraniti
2 lovirea de diferite obiecte cand invata sa mearga
3 caderi la locul de joaca (tobogan, leagan)
4 agresiuni din partea adultilor
 5 accidente de masina daca copilul nu are scaun cu centura

factori favorizanti:
1 proalveolodontia (respiratie orala afectiuni ORL, sugerea degetelor)
2 caria de biberon
3 deficiente motorii (predispusi caderilor)
4 epilepsia
5 bolile psihice
6 deficiente grave de vedere

Forme clinice
toate formele clinice pot aparea, dar cel mai frecvent se produc leziuni ale sistemului de sustinere si sintre
acestea intruziile:
1 osul alveolar are spatiile medulare largi si este flexibil
2 axul de implantare al IC sup este vertical

Fracturile coronare
fracturi coronare
fracturi corono-radiculare
leziunile ce afecteaza pulpa sunt cele mai pretentioase

Leziuni ale sistemului de sustinere:

Contuzia
dintele nu este mobil si nu este deplasat;
ligamentul dento parodontal absoarbe socul loviturii si este inflamat, ceea ce face sa fie sensibil la masticatie
si percutie;

Subluxatia
dintele este mobil, dar nu este deplasat din alveola;

Intruzia
dintele este impins in alveola sa, aceasta se comprima si ligamentul dento parodontal si produce de obicei o
zdrobire a peretelui alveolar;

Extruzia
este o dislocare in plan vertical a dintelui din alveola sa;
ligamentul dento parodontal este de obicei smuls si se produce fractura osului alveolar de sustinere;

Avulsia
dintele este complet iesit din alveola sa;
ligamentul dento parodontal este complet rupt si se poate produce fractura peretelui alveolar;

Examinarea copilului cu traumatism

Anamneza
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului dentar 3 intrebari cand, unde si cum s-a produs accidentul
Examenul clinic
Examene radiologice
 Tehnici radiologice
nu exista o serie standard de radiografie pt dintii temporari;
in toate radiografiile trebuie sa se vada bine zona apicala a dintelui traumatizat;
in cazul suspectarii unei fracturi radiculare, trebuie efectuata o a doua si o a treia radiografii din unghiuri
usot diferite atat in plan vertical cat si in plan usor orizontal, pt a verifica localizarea si extinderea fracturii;
o radiografie foarte folositoare pt stabilirea planului de tratament in intruziile IC temporari este cea in
incidenta latero-anterioara;
dupa ........................................
se obtine o imagine f buna daca parintele si copilul tin un film pt Rx intraorale in contact cu buzele copilului
si perpendicular pe conul de raze X; pt aceasta radiografie timpul de expunere este dublu fata de cel pt o
radiografie periapicala;
pt a depsita prezneta corpilor straini ca fragmente de dinti in grosimea buzelor sau limbii se utilizeaza un
timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este plasat dedesubtul tesutului ce trebuie examinat si
apoi se expune;

Urmarirea radiologica in timp:

dupa cum s-a aratat anterior, multe modificari patologice nu sunt aparente radiologic imediat;
dupa aproximativ 3 saptamani pot fi observate radiologic:
1 radiotransparente datorate necrozei pulpei;
2 rezorbtie radiculara datorata inflamatiei
dupa aproximativ 6-7 saptamani se poate observa anchiloza;
de aceea este bine ca urmatoarele radiografii sa se efectueze la 1 luna si 2 luni dupa traumatism;
in absenta altor semne clinice cum ar fi aparitia fistulei, a mobilitatii, modificarilor de culoare sau durerii nu
se indica efectuarea unor radiografii suplimentare;
dupa aceasta perioada modificarile radiologice care ar putea aparea vor fi evidente;

Tratamentul traumatismelor dento-arodontale ale dentitiei temporare

1) Tratament de urgenta
2) Tratament intermediar
3) Tratament final

Tratamentul fracturilor coronare ale dintilor temporari:

1). Fracturile smaltului:

1 in fracturile limitate este suficienta netezirea cu un disc a marginilor rugoase, fara sa fie necesara
refacerea dintelui; aplicari fluorurate
2 in fracturile mai intinse ale smaltului, dintele poate fi refacut folosind tehnica de aplicare a
materialelor compozite si demineralizarea in prealabil cu acid

2). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante

1 dentina expusa trebuie acoperita cu Ca(OH)2 pt a proteja pulpa; pt aceasta se recomanda o pasta
de Ca(OH)2 rezistenta la actiunea acidului
2 dintele apoi refacut cu compozite, protejat cu CIS, sau se aplica o coroana prefabricata

3). Fracturi coronare penetrante

1 aceste leziuni sunt rare la dintii temporari indemni
2 tratamentul depinde de vitalitatea tesutului pulpar
 3 la dintii temporari cu fractura ce deschide camera pulpara nu este indicat coafajul direct
4 se face o pulpotomie si aplicare de formocrezol, daca au trecut mai putin de cateva ore de la
traumatism si daca se considera ca pulpa radiculara este vitala
5 pulpectomia este indicata daca mai exista cel putin 3 sferturi din lungimea radacinii, iar
tratamentul mecanic se face pana la 1-2 mm de apex
6 daca tesutul din canalul radicular nu este vital, este indicat tratamentul gangrenei sau extractia
7 refacerea finala a dintelui: refacerea cu compozite folosind o capa de celuloid

Tratamentul fracturilor radiculare ale dentitiei temporare

conduita terapeutica:
1 cel mai bun prognostic il au fracturile din 1/3 apicala a radacinii; nu se imobilizeaza, doar
menajarea dintelui
2 fracturile din 1/3 medie sau cervicala fac necesara extractia dintelui; de va face o tentativa
blanda de indepartare a fragmentului apical; daca tesutul nu poate fi extras usor este mai bine sa fie
lasat pe loc si va fi supravegheat periodic radiologic
3 trebuie avuta in vedere in permanenta protejarea mugurelui dintelui permanent

Tratamentul fracturilor corono-radiculare oblice si longitudinale

fracturile longitudinale sunt leziuni destul de rare ce afecteaza atat tesuturile dure dentare cat si pe cele de
sustinere;
tratamentul de electie extractia in cazul fracturilor longitudinale si extractia fragmentului coronor si
monitorizarea rezorbtiei in cazul fracturilo oblice;

Tratamentul contuziei si subluxatiei dintilor temporari

Contuziile
1 aceste leziuni vor deveni evidente clinic deoarece dintii sunt sensibili la presiune si la masticatie;
2 daca copilul se plange de durere, dintele poate fi scos din ocluzie;
3 controale periodice pt urmarirea evolutiei

Subluxatia
1 cresterea mobilitatii este o reactie obisnuita a dintilor temporari la traumatisme;
2 copilul trebuie sa fie instruit sa evite masticatia pe dintii afectati si trebuie urmarit timp de o luna
3 nu este necesara imobilizarea

Tratamentul intruziei dentare

1 intruzia unui dinte temporar este in mod potential cea mai periculoasa leziune pt mugurele
dintelui permanent in dezvoltare
2 se va face o radiografie anterioara laterala
3 daca dintele intrudat este in contact cu mugurele dintelui permanent (pe radiografie radacina
apare mai lunga decat a omologului), dintele intrudat trebuie extras
4 daca dintele intrudat nu este in contact, ci este dirijat spre vestibular, va fi lasat sa reerupa
5 90% din acesti dinti isi reiau eruptia in primele 1-6 luni (mai ales dintii imaturi) sau se produce
anchiloza; ancjiloza nu se trateaza la acesti dinti deoarece in majoritatea cazurilor se resorb normal
6 este necesara urmarirea lunara, pana la eruptia completa
7 ulterior sunt necesare reexaminari odata la 3 luni,
8 modificarile de culoare datorate mortificarii pulpare impun tratament endodontic
9 extractia dintelui este necesara daca apar fistule sau radiotransparenta periapicala
10 se recomanda asteptarea daca intruzia este mai mica decat din coroana
 11 2 factori: gradul de intruzie si varsta

Tratamentul extruziei
estruzia este destul de rara
se impune extarctia

Tratamentul luxatiilor laterale ale dintilor temporari:

in aceste leziuni se produc afectari grave ala LPD
luxatia vestibulara
1 produce leziuni ale mugurelui dintelui permanent daca mineralizarea nu este incheiata
2 se recomanda extractia prin manevre blande pt a nu traumatiza suplimentar mugurele dintelui
permanent
luxatia palatinala
1 determina tulburari ale ocluziei, necesitand de asemenea extractia

Sechele patologice ale dintilor temporari traumatizati

la nivelul dintilor temporari:

1. hiperemia pulpara
2. hemoragia pulpara
3. metamorfoza calcica
4. necroza pulpara
5. rezorbtia inflamatorie
6. anchiloza

1. Hiperemiea pulpara
1 raspunsul initial al pulpei la traumatism este hiperemia
2 capilarele pulpare se dilata...
3 reversibila / tranzitorie
4 modificari a culorii dintelui intr-o tenta rozalie
5 vindecarea:
- restitutio ad integrum
- evolutie spre o pulpita cronica

2. Hemoragia pulpara
1 reversibila
2 ca urmare a hemoragiei se poate produce hemoragia capilarelor , pulpa ducand la depunerea
pigmentilor sanguini in canaliculele dentinare

3. Metamorfoza calcica
1 = depunerea de dentina de reactie pana la inchiderea completa a camerei pulpare si a canalelor
radiculare
2 reactia pulpara nu este normala

4. Necroza pulpara
1 apexul este inchis, nu a inceput rezorbtia radiculara si se rupe pachetul vascular

5. Rezorbtia inflamatorie
6. Anchiloza

Modificari la nivelul dintilor permanenti datorita traumatismului dintilor temporari

gradul afectarii pulpei este diferit in functie de tipul traumatismului dintelui temporar si in functie de varsta
la care s-a produs

1. hipoplazie a smaltului localizata cu intindere variabila, insotita de o modificare galben-bruna a zonei

afectate
2. dilacerare coronara
3. angulatie corono-radiculara
4. modificarea axului de eruptie a dintelui permanent

Curs 2

Traumatisme dento parodontale la copil si adolescent

Traumatisme dento - parodontale la dintii permanenti

Clasificarea dupa Andreasen

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

a. Fracturi coronare
i. Fisuri ale smaltului
ii. Fracturi ale smaltului
iii. Fracturi ale smaltului si dentinei
Penetrante (deschid CP)
nepenetrante
b. Fracturi corono-radiculare
i. Nepenetrante
ii. Penetrante
Oblice
longitudinale
c. Fracturi radiculare

2. leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

3. fracturi ale crestei alveolare

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

Frecventa:
concluzii comune:
1 baietii sufera de aproape2 ori mai multe traumatisme dento-parodontale decat fetele
2 varsta la care se produc cele mai multe leziuni dento-parodontale: 8-11 ani
3 afectare mai ales a incisicilor sup, mai ales Icsup
4 formele clinice cele mai fredvente sunt fracturile coronare
 Etiologie:

Factori determinanti:
1 la scolarul mic:
o accidentele din curtea scolii sunt foarte frecvente
o incidentele sunt produse de caderi sau imbranciri in timp ce copiii se joaca sau alearga
o tot in aceasta categorie de varsta, destul de frecvente accidente de bicicleta, patine, schiuri

2 la adolescenti:
o accidente sportive precum: hochei pe gheata, fotbal, baschet
o agresiunea intre colegi sau prieteni pt rezolvarea diferendelor, eventual pe fondul consumului de
alcool
o accidente rutiere
3 nu trebuie omis un procentaj semnificativ al traumatismelor cauzate de agresiunea adultilor;
copiii batuti prezinta diferite leziuni la nivelul capului si gatului, iar simptomele includ mai multe parti
ale corpului precum si traumatisme ale partilor moi din sfera oro-faciala, fracturi dentare, fracturi osoase
4 mai rar cauza iatrogena prin derparea instrumentarului in cursul extractiei, prin derapare,
sprijin inadecvat

Factori favorizanti:
5 inocluzia sagitala si incompetenta labiala
6 starea dintilor frontali: carii profunde, extinse
7 diverse grade de pierdere a vederii
8 obezitatea
9 intarzierea mintala lipsa coordonarii motorii, conditiile de aglomerare din institutiile de
ingrijire a lor;
10 epilepsia traumatisme dentare repetate, afectand mai multi dinti, localizate si in zona laterala;

Examinarea copilului traumatizat:

ANAMNEZA:
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului 3 intrebari cand, unde, cum s-a produs accidentul?

1. Antecedente medicale generale

trebuie obtinute date de rutina privind starea generala a sanatatii pacientului
1) bolile cardiace ce necesita profilaxie impotriva endocarditei bacteriene subacute
2) tulburari de coagulare
3) alergii la medicamente
4) tulburari epileptice
5) interventii chirurgicale suferite anterior
6) medicatii
7) profilaxia antitetanica

2. Istoricul traumatismului dentar

a. timpul scurs de la producea accidentului
b. locul unde s-a produs accidentul
c. modul in care s-a produs accidentul
d. excluderea traumatismelor cranio-cerebrale
a. Timpul scurs de la producerea accidentului:
1. are un rol determinant in alegerea tipului de tratament ce va fi aplicat
2. tomatologul trebuie sa afle daca dintele a mai suferit un traumatism anterior si daca a mai fost
tratat anterior
b. Locul unde s-a produs accidentul
1 ofera indicatii asupra gravitatii sale
2 poate ajuta la determinarea necesitatii profilaxiei tetanosului
c. Modul in care s-a produs accidentul
1 ofera informaii despre gravitatea traumatismului
d. Leziuni cranio-cerebrale trebuie excluse:
2 intreband copilul daca si-a pierdut constienta, daca a vomitat sau daca este dezorientat in urma
accidentului;
3 raspunsurile positive indica posibilitatea unor leziuni ale SNC si este obligatorie consultatia intr-
un serviciu specializat
4 trebuie exclusa si posibilitatea bataii copillui

este necesara determinarea directiei fortei care a actionat asupra dintelui;

o lovitura din partea de jos a obrazului produce fracturi ale dintilor posteriori, sau cateodata fracturi
mandibulare pe linia mediana; aceste lovituri pot fi asociate uneori cu fracturi ale coloanei cervicale;
stomatologul trebuie sa intrebe copilul daca:
11 are dureri spontane
12 prezinta sensibilitate termica
13 prezinta sensibilitate la masticatie / atingere
14

EXAMENUL CLINIC:
este necesar unmod de abordare disciplinat al examenului clinic
examen clinic:
I. extraoral
1) general
2) facial
II. intraoral

I. Examenul clinic extraoral

1) Examenul clinic general
important pt a putea gasi gradul de extensie a traumatismului;
semne vitale: puls, TA, reflex pupilar, stare de constienta;
sangerari in CAE sau din nas;
diplopie sau limitarea miscarilor globilor oculari;
modificari in alte zone ale corpului: plagi, fracturi osoase, leziuni cerebrale si medulare;

2) Examenul clinic facial

se palpeaza contururile scheletului facial pt a depista discontinuitati la nivelul fetei;
trebuie inregistrate toate plagile sau escoriatiile extraorale, tumefactiile;
se palpeaza ATM si se inregistreaza orice leziune, tunefiere, cracment sau crepitatie; se controleaza toate
miscarile mandibulare;
orice intepenire sau durere la nivelul fetei face obligatorie trimiterea copilului la un specialist care sa infirme
o leziune a coloanei cervicale;
II. Examenul clinic intraoral
1 initial toaleta cavitatii bucale pt indepartarea corpilor straini, cheguri;
2 se examineaza orice leziune a tesuturilor moi;
3 trebie identificata prezenta unor corpi straini la nivelul plagilor obrazlui sau a buzei;
indepartarea lor de la prima consultatie elimina riscul instalarii infectiilor cornice si a fibrozarilor;
Statusul dentar
fiecare dinte se examineaza din punct de vedere al fracturii si al deschiderii camerei pulpare;
in unele fracturi coronare ramane un strat foarte subtire de dentina prin care transpare pulpa, avand aspectul
unor pete roz de dentina;
modificarea pozitiei trebuie notata ca si mobilitatea verticala / orizontala;
se inregistreaza reactia la palpare si la percutie a dintelui;
inregistrarea relatiilor de ocluzie;

Examenul radiologic:
1) indicatii pt radiografie
2) tehnici radiologice
3) urmarirea radiografiei in timp

1) Indicatii pt radiografie:
3. radiografia reprezinta o parte importanta a diagnosticului si o modalitate obiectiva de evaluare a
tratamentului leziunilor dento-parodontale
4. desi unele radiografii nu vor arata modificari sunt importante ca documente care sa ateste
situatia initiala
5. .
Examenul radiologic:
1 fracturi radiculare
2 gradul dezvoltarii radiculare
3 dimensiunea camerei pulpare
4 radiotrasparente periapicale
5 rezorbtii
6 gradul deplasarii dintilor
7 pozitia dintilor neerupti
8 fracturi de maxilar
9 prezenta de corpi strain / dinti in partile moi

2) Tehnici radiologice
1 nu exista o serie standard de radiografie pt traumatisme dentare;
2 in toate radiografiile sa se vada bine zona apicala a dintelui traumatizat;
3 in cazul suspectarii unei fracturi radiculare trebuie effectuate o a doua, o a treia radiografie din
unghi usor diferite atat in plan vertical cat si in plan orizontal, pt a verifica localizarea si extinderea
fracturii
Incidenta endobucala axiala cu film ocluzal
OPG daca se suspecteaza fracturi mandibulare sau de condil;
pt a depista prezenta corpilor straini ca fragmente de dinti in grosimea buzelor sau a limbii se utilizeaza un
timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este plasat dedesubtul tesutului ce trebuie examinat;

3) Urmarirea radiological in timp

multe modificari patologice nu sunt aparente radiologic imediat
dupa aproximativ 3 saptamani pot fi observate radiologic:
15 radiotransparente date de necroza pulpara
16 rezorbtii radiculare datorita inflamatiilor
dupa aproximativ 6-7 saptamani se poate observa anchiloza
 in absenta oricaror semen sau simptome clinice cum ar fi aparitia fistulei, mobilitatii, modificarii de culoare
sau a durerii nu se indica efectuarea unor radiografii suplimentare mai devreme de 6 luni de la traumatism
urmatoarele examinari se fac la 1, 2, 3, 4, 5 , 10, 12 luni, in special la luxatii, replantari, fractri radiculare;

Forme clinice ale traumatismelor tesuturilor dento-parodontale la dentitia permanenta

1. Fisurile smaltului
1 Sunt fracturi incomplete ale smaltului, fara pierdere de substanta dura dentara
2 Deseori trec neobservate
3 Pot fi puse in evidenta cu ajutorul luminii focalizate
2. Fracturile smaltului
4 sunt pierderi de substanta dura dentara limitate numai la smalt
3. Fracturile smaltului si dentinei nepenetrante
5 sunt pierderi de substanta dentara atat la nivelul smaltului cat si a dentinei, fara afectarea
camerei pulpare
6 cel mai frecvent sunt oblice si afecteaza unghiul mezial al Icsup
7 pot fi si orizontale la diferite niveluri ale coroanei
8 asocierea uneori si a unei lezari a ligamentului periodontal
9 Clinic:
1 Sensibilitate la agentii termici si la masticatie, intensitatea simptomelor fiind in functie de
suprafata de dentina descoperita si de gradul de maturitate al dintelui
10 Radiologic:
11 Pune in evidenta linia de fractura care nu afecteaza CP
12 Trebuie avut in vedere ca pe radiografie CP este mai mica decat in realitate
4. Fracturi dentare ale smaltului si dentinei penetrante
13 sunt fracturi ale smaltului si dentinei care afecteaza si camera pulpara
14 se poate observa o usoara hemoragie la nivelul zonei unde CP este deschisa daca pacientul este
adus la scurt timp dupa accident sau prezenta unui polip pulpar la mai mult timp
15 dureri puternice la agentii termici si la masticatie
16 tesutul pulpar expus este acoperit cu un strat de fibrina, iar fenomenele inflamatorii se limiteaza
la o profunzime de 1-2 mm in prima perioada
17 fracturile coronare cu deschiderea CP imbraca mai multe aspecte
5. Fracturi corono-radiculare
18 afecteaza smaltul, dentina si cementul, si uneori pulpa dentara
19 2 forme: penetrante
nepenetrante
20 apar ca urmare a unui impact orizontal si determina o linie de fractura, care va urma initial
traseul prismelor de smalt de pe suprafata vestibulara a coroanei si apoi va urma un traseu oblic pana
la nivelul crestei gingivale palatinale
21 linii de fractura unice / multiple ce pornesc din linia de fractura principala
22 o fractura corono-radiculara netratata duce la aparitia durerilor la masticatie datorita mobilitatii
fragmentului coronar, fara alte simptome
23 diagnosticul clinic al unei fracturi corono-radiculare este evident cand fragmentul coronar este
usor mobil, fiind mentinut in pozitie de fibrele palatinale ale ligamentului periodontal
24 simptomele subiective sunt limitate la dureri datoraate mobilitatii fragmentelor
25 diagnosticul radiologic mult mai dificil, in ceea ce priveste extinderea sa orala
6. Fracturile radiculare
26 afecteaza concomitent cementul, dentina, pulpa si LPA
27 pot fi orizontale sau oblice:
 q in 1/3 cervicala, medie sau apicala
q prognostic favotabil au cele din 1/3 apicala si medie
28 vindecarea
q spontan prin anchiloza
q tratatata prin apozitie de cement, osa sau tesut conjunctiv , NU tesut de granulatie
29 de obicei fractura apare in urma unei lovituri cu directie orizontala, care creaza zone de
compresiune vestibulara si palatinala
30 se produc cel mai frecvent la dinti cu apexul inchis, dar si dintii imaturi pot prezenta fracturi
radiculare incomplete
31 Examenul clinic:
Discreta extruzie a dintelui, cu modificarea relatiilor ocluzale
Gradul de mobilitate a dintelui depinde de localizarea fracturii
Prin palpare se poate simti mobilitatea fragmentului coronar si lipsa mobilitatii in portiunea
apicala
32 Examenul radiologic: expunerea radiologica dintr-o incidenta aproape oblica, iar uneori este
necesara o incidenta diferita conului central...

Curs 3

Leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

1. contuzia
2. subluxatia
3. extruzia
4. luxatia laterala vestibulara / palatinala
5. intruzia
6. avulsia

Forme clinice:

1. Contuzia

reprezinta un traumatism minor al ligamentului dento parodontal (LPD) si al pulpei, care poate determina
edem si inflamatie al LPD, facand dintele dureros la percutie verticala si laterala la masticatie;
totusi, deoarece fibrele LPD sunt intacte dintele nu este mobil si nu exista sangerare din santul gingival;
Radiologic nu apar modificari;
testele de vitalitate sunt de obicei normale; vascularizatia si inervatia pulpei nu sunt de obicei afectate;

2. Subluxatia

impactul asupra dintelui a determinat leziuni mai grave, o parte din fibrele LPD fiind rupte;
dintele este mobil, dar nu este deplasat;
frecvent apare o discreta sangerare din santul gingival;
dintele este dureros la percutie si masticatie;
Radiologic nu pune in evidenta modificari la nivelul spatiului periodontal;

3. Extruzia
 se produce o lezare combinata a pulpei si a parodontiului;
impactul pulpar produce o deplasare in plan vertical din alveola sa, fibrele palatinale ale LPD nepermitand
avulsia sa totala;
dpdv clinic dintele extruzat este deplasat axial in afara alveolei si este extrem de mobil, fiind mentinut
numai de cateva fibre gingivale palatinale intacte;
Radiologic :
3 sunt necesare expuneri din incidente excentrice pt a putea evidentia deplasarile produse
4 se observa largirea spatiului periodontal

4. Luxatia laterala vestibulara / palatinala

impactul are o directie orizontala , deplaseaza coroana spre palatinal si apexul spre vestibular sau invers;
ambele miscari pot duce la aparitia contuziei sau fracturi ale peretilor alveolari;
in luxatia laterale se produc atat compresie cat si ruptura la nivelul diferitelor zone ale LPD, pulpei si osului;
clinic coroana dintelui luxat lateral este de obicei deplasata in plan orizontal, dintele fiind imobilizat in
noua pozitie si prezentand un sunet metalic in percutie [ca la anchiloza];
radiologic :
5 printr-o expunere mai ocluzala sau orientata excentric care tinde sa se interpuna intre radacina
dintelui si alveola goala, evidentiind natura reala a traumatismului
6 pe radiografia obisnuita dintele pare mai scurt

5. Intruzia

s-au produs maximul de afectari ale pulpei si tesuturilor de sustinere datorate unui impact axial direct;
urmele traumatismului depins de varsta pacinetului;
diagnosticul este mai dificil deoarece un dinte intrudat poate fi confundat cu un dinte in eruptie;
diagnosticul diferential se face prin percutie: in cazul unui dinte in eruptie sunetul este mat, iar in cazul unui
dinte intrudat sunetul este metalic, ascutit, patognomonic pentru luxatie si intruzie;
Radiologic: pune in evidenta deplasarea dintelui si disparitia sau micsorarea spatiului periodontal; la dintele
matur se poate observa modificarea pozitie joctiunii smalt-dentina (JSD);
vindecarea este asociata cu instalarea complicatiilor, datorita afectarii LPD si al pulpei;
pot aparea complicatii majore - rezorbtia radiculara inflamatorie externa si interna se constata ca radacina
se subtiaza pana dispare ...;

6. Avulsia

consta in indepartarea totala a dintelui din alveola sa si ruperea tuturor fibrelor LPD si a pachetului vasculo
nervos apical;
se poate produce mai frecvent la dintii imaturi, in urma unui impact orizontal;
radiologic: alveola goala;
clinic: dintele lipseste din alveola sa ce contine un cheag de sange;

Tratamentul traumatismelor dento-parodontale la dintii permanenti

 Factorii care influenteaza alegerea tratamentului:

Factori locali:
6 forma clinica de traumatism
7 stadiul dezvoltaii dintelui
8 starea pulpei
9 timpul scurs de la traumatism
10 asocierea diferitelor forma clinice
11 starea anterioara a dintelui

Factori generali:
12 starea generala de sanatate a copilului, eventuale leziuni in alte regiuni ale corpului

Etapele tratamentului traumatismelor dentitiei permanente

1. Tratament de urgenta
toaleta plagilor, profilaxie antitetanica, antibioterapie, antalgice si antiinflamatorii
reducerea si imobilizarea fracturilor osoase si sutura plagilor
extractia dintilor irecuperabili
reducerea si imobilizarea luxatiilor dentare
protectia plagii dentinare si ... pulpectomie
restaurare provizorie

2. Tratament intermediar
urmarirea si aplicarea tratamentelor eventualelor complicatii, tratamente ortodontice / protetice;

3. Tratament final
conservator odontal: obturatii, fatetari
protetic: RCR, coroane, punti

Tratamentul leziunilor coronare ale smaltului la dintii permanenti:

1). Fisurile smaltului

fluorizare
lacuri adezive (flow)
evitarea alimentelor reci sau fierbinti
dispensarizare
2). Fracturile smaltului
netezirea zonei si fluorizare
refacerea cu compozite cu sau fara bizou

3). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante

depinde de apropierea liniei de fractura de camera pulpara si de varsta copilului;
tratamentul plagii dentinare protectia acesteia de invazia microbiana pt a pastra vitalitatea pulpara si
mentinerea spatiului pt refacerea coronara;
linia de fractura la distanta de camera pulpara: Ca(OH)2 si protectie 4-6 saptamani, apoi refacere coronara cu
compozit;
linia de fractura aproape de camera pulpara: Ca(OH)2, protectie preferabil cu coroane 6 8 saptamani, apoi
refacere cu compozit cu bizou sau aplicarea stifturilor parapulpare in axul lung al dintelui;
 daca s-a gasit fragmentul fracturat, se poate reatasa imediat sau dupa 4 8 saptamani in functie de nivelul
liniei de fractura;

4). Tratamentul fracturilor smaltului si dentinei penetrante

Obiectivul tratamentul este pastrarea cel putin partiala a vitalitatii pulpare:

1 coafaj direct
2 pulpotomie partiala
3 pulpotomie
4 pulpectomie partiala

Criterii de alegere a metodei de tratament:

1 timpul scurs de la accident
2 dimensiunile orificiului de descgidere al camerei pulpare
3 starea pulpei anterior / ulterior traumatismului
4 asocierea unor leziuni parodontale
5 starea anterioara a dintelui
6 posibilitatea de refacere coronara
7 posibilitatea pacientului de a reveni periodic la tratament si controale

Coafajul direct

Indicatii:
1 fracturi recente: 1 6 ore
2 orificiu mic de deschidere: 1 mm
3 pulpa vitala, sanatoasa: roz, rosiatica
4 posibilitatea inchiderii etanse
5 lipsa leziunilor parodontale
Urmarirea 4- 8 saptamani

Pulpotomia partiala
Indicatii:
1 fracturi vechi de peste 6 ore 2 zile
2 orificiu de deschidere de 1- 2 mm
3 pulpita ireversibila, pulpita hiperplazica strict in jurul orificiului de deschidere
4 esec al coafajului direct
Tehnica:
1 anestezie, izolare, toaleta
2 largirea orificiului si indepartare a 2 mm din pulpa coronara din dreptul cornului pulpar
3 spalaturi, hemostaza
4 aplicare Ca(OH)2
5 inchiderea etansa cu CIS, capa

Pulpotomia
Indicatii:
1 fracturi vechi de peste 2 zile
2 orificiu de deschidere al CP mai mare de 1 2 mm
3 pulpita partiala
 4 esec al coafajului direct si al pulpotomiei partiale
Tehinica:
1 anestezie, izolare, toaleta
2 largirea orificiului de deschidere al CP si indepartarea pulpei coronare
3 spalaturi, hemostaza
4 aplicarea de Ca(OH)2
5 inchiderea etansa cu CIS, capa

Pulpectomia partiala
Indicatii:
1 fracturi mai vechi de 2 zile
2 orificiu de deschidere al CP larg
3 pulpita ireversibila
4 asocierea cu leziuni parodontale
5 la dintii cu carii si obturatii
6 in esecuri ale pulpotomiei
Tehnica:
1 anestezie, izolare, indepartarea tavanului CP
2 indepartarea pulpei coronare si partial a pulpei radiculare cu ac ac Hedstrm cu varf aplatizat,
hemostaza
3 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
4 obturatia coronara
5 refacerea obturatiei de canal la 3 4 luni pana la inchiderea apexului
6 obturatia definitiva a canalului si refacerea coronara definitiva

Apexificare apexogeneza
Indicatii:
1 dinte devital cu apexul imatur
Obiectiv:
1 aigurarea continuarii cresterii radacinii si inchiderii apexului = apexogeneza sau formarea unei
bariere dure apicale = apexificare , care sa permita obturarea definitiva a canalului
Tehnica:
1 indepartarea continutului canalului, tratament mecanic bland
2 sterilizare
3 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
4 obturatia coronara
5 refacerea obturatiei de canal la 3 4 luni pana la inchiderea apexului sau formarea barierei
apicale
6 obturatia definitiva ...

Modalitati de protectie a plagii dentinare in fracturile coronare

1 banda in T
2 inel ortodontic
3 coroanele prefabricate din otel, acrilice
4 capele acrilice confectionate in cabinet
5 acoperirea cu rasini, compozite
6 acoperirea cu CIS
7 realipirea fragmentului fracturat
 Tratamentul fracturilor corono radiculare la dintii permanenti

indepartarea fragmentului coronar urmata de refacerea coronara supragingivala

indepartarea fragmentelor coronare asociata cu gingivectomie si osteotomie, urmata de refacere coronara;
indepartarea fragmentelor coronare si extruzia chirurgicala a radacinii;
indepartarea fragmentelor coronare si extruzia ortodontica a radacinii;
mentinerea in situ a fragmentelor radacinii pana la sfarsitul pubertatii, dupa care se extrag si se aplica un
implant; aceasta solutie considera ca pastrarea radacinii in situ nu permite mentinerea osului alveolar;
aplicarea imediat dupa extractie a unui implant osteointegrat; in aceasta situatie extractia trebui sa fie
atraumatica;

Tratamentul fracturilor radiculare:

dupa unii autori s-ar vindeca in proportie de 50%, indiferent daca sunt sau nu tratate;
tratamentul are menirea de a favoriza tendinta naturala spre vindecare, de aceea indepartarea pulpei si
efectuarea tratamentului endodontic sunt contraindicate, daca nu exista semne clare de necroza;
pt a usura vindecarea pulpara si a LPD este considerat ca esentiala repozitionarea optima a fragmentului
coronar deplasat; de asemenea este importanta mentinerea imobilizarii rigide pe o perioada de 3 4 luni pt a
permite o stabilitate maxima a calusului format de os;

Tratamentul leziunilor de sustinere al dintilor temporari:

1. contuzia alimente moi, 7 10 zile

2. subluxatia alimente moi, +/- imobilizare 2-3 sapt
3. extruzia reducerea + imobilizare semielastica 14 zile
4. luxatia laterala reducere + imobilizare elastica 3 8 saptamani
5. intruzia
1 expectativa la dintii imaturi
2 tratament endodontic, ortodontic, chirurgical + imobilizare 6-8 saptamani la dintii cu apex inchis
6. avulsia replantare + imobilizare elastica 7-10 zile

Replantarea:
Reguli:
1 Nu se atinge radacina
2 Dintele se spala doar daca a fost contaminat
3 Nu se freaca
4 Daca nu poate fi replantat imediat se pastreaza in lapte, ser fiziologic...
5 Se transporta imediat copilul la spital
Recomadari dupa replantare:
1 Antibioterapie, antalgice, antiinflamatoare
2 Igiena orala, clatiri cu clorhexidina
Tratament endodontic:
1 Dintii imaturi nu se face, se supravegheaza, revascularizatia care este posibila dupa cateva
saptamani sau apexificare
2 La dintii cu apexul inchis se face pulpectomie dupa imobilizare
 Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-perodontale:
Atele de imobilizare
1 = dispozitiv rigid sau flexibil pt a sprijini si imobiliza dintii ce au devenit mobili;
2 scop: favorizeaza vindecarea LPD, regenerarea fibrelor parodontale sau formarea unui calus

Cerintele unui sistem de imobilizare:

1 sa poata fi aplicat in cavitatea bucala fara ajutorul laboratorului
2 sa nu traumatizeze dintii
3 sa favorizeze readucerea dintelui in pozitia initiala si sa il fixeze pe toata perioada imobilizarii
4 sa nu lezeze tesuturile gingivale
5 sa nu favorizeze aparitia cariilor
6 sa poata fi usor curatate
7 sa fie estetice
8 sa nu modifice ocluzia
9 sa permita efectuarea testelor de vitalitate si eventualelor tratamente endodontice
10 in cazul dintilor replantati sa permita o usoara mobilitate a lor pt a favoriza reorientarea
functionala a fb LPD

Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-parodontale :

1 ligaturi interdentare
2 barele vestibulare
3 gutierele acrilice confectionate in cabinet/laborator
4 sinele colate cu compozite

Timpul de mentinere al imobilizarii

1 replantare: 7 10 zile
2 extruzie: 2 3 saptamani
3 luxatii laterale: 3 8 saptamani
4 fracturi radiculare: 3 4 luni

Tipuri de imobilizare:
1 replantare elastica imobilizarea elastica / semielastica
2 luxatii laterale, extruzii semielastica este data de grosimea sarmei
3 fracturi radiculare rigide
 Curs 4

Anomalii dentare de dezvoltare

sub denumirea mai veche de distrofii dentare;

reprezinta rezultatul procesului de odontogeneza, de actiune a unor factori multiplii:
1. factori genetici
2. factori de mediu

factorii de mediu pot actiona:

pe cale generala:
diferite afectiuni ale mamei cu efect asupra fatului in v.i.u.
diferite afectiuni ale copilului cu asupra dintilor
pe cale locala

aceste anomalii de dezvoltare consecinta a procesului de formare dentara trebuie deosebite de anomaliile
[defectele] dentare dobandite care apar dupa incheierea formarii dintelui/dintilor respective/respective si
intrarea acestuia / acestora in activitate

Caracteristici ale odontogenezei:

procesul de formare dentara = proces de lunga durata care incepe in v.i.u. in saptamana 5, odata cu formarea
lamei dentare si se incheie postnatal la 14 15 ani odata cu inchiderea apexului molarului de 12 ani;
fiecarui grup ii este caracteristica o anumita perioada;
dentitia permanenta in v.i.u. se formeaza mugurii molarilor de 6 ani [sapatamana 6 = luna 4], mugurii
incisivilor si a caninilor [dupa luna 5-6 v.i.u];
mineralizarea coroanelor incepe postnatal: la M6 incepe in jurul nasterii si se incheie la 2 2 ani, iar
inchiderea apexului la 9-10 ani; mugurii premolarilor se formeaza postnatal [la nastere]
indifferent de cronologia formarii diferitelor grupe dentare procesul este acelasi pt toti dintii o serie de
procese fiziologice de crestere:
1 initierea
2 proliferarea
3 histodiferentierea
4 morfodiferentierea
5 apozitia matricelor organice si mineralizarea lor
6 eruptia dentara

Clasificarea anomaliilor dentare de dezvoltare:

Clasificarea lui Stewart si Prescott:

consta in rezultatul efectului perturbator al actiunii factorului etiologic;

1. anomalii de numar [procesul de initiere si proliferare]

2. anomalii de dimensiune rezultatul perturbariinprocesului de morfodiferentiere
 3. anomalii de forma
4. anomalii de structura dentara
rezultatul perturbarii procesului de apozitie si/sau a procesului de mineralizare a matricilor
smaltului si dentinei;
aceste anomalii pot fi si rezultatul perturbarii procesului de histodiferentiere
5. anomalii de culoare
a. coloratii intrinseci [endogene]
b. rezultatul interventiei factorilor etiologici in perioada de formare a structurilor dure dentare

Clasificarea Magitot

1. daca se poate stabili sau nu o legatura intre actiunea factorului etiologic perturbator si anomalia
de structura rezultata
2. daca aceste anomalii sunt evidente la eruptia dentara [aparitia dintelui in cavitatea bucala]
3. daca anomalia evolueaza sau nu

I. Anomalii primare de dezvoltare

II. Anomalii secundare de dezvoltare

I. Anomalii primare de dezvoltare

reprezinta stabilirea unei legaturi clare intre factorii etiologici si anomalia aparuta;
anomaliile evidente la eruptia dentara
in general u evolueaza
aceste anomalii sunt de 2 categorii:
1. anomalii primare cicatriciale stabile neevolutive:
a. anomalii de numar
b. anomalii de forma
c. anomalii de dimensiune
d. unele anomalii de structura data de actiunea factorilor de mediu
2. anomalii active [evolutive]
e. unele anomalii de structura
i. anomaliile generate de actiunea factorilor genetici (amelogeneza imperfecta,
dentinogeneza imperfecta)
ii. defectul devine vizibil dupa aparitia dintelui in cavitatea bucala si intrarea
acestuia in activitate
iii. existenta procesului de evolutie
iv. anomaliile sunt mai complexe si nu dau rezultatele constante

II. Anomalii secundare

nu se poate stabili o legatura directa intre factorul causal si rezultatul dentar;
incluse anumite forme particulare de carie dentara: caria localizata la nivelul dintilor temporary frontali, cu
evolutie acuta si o forma de carie la dintii permanenti frontali (in sindromul Dubreuil-Chapardel);
aceste forme reprezinta defapt tipare particulare de carie;

Anomaliile de numar

in functie de perturbarea in minus sau in exces a procesului de proliferare se vorbeste despre un numar mai
mic sau mai mare de dinti;
 Anomalii prin reducerea numarului de dinti:
sunt intalnite sub diferite denumiri;
anodontie = absenta totala a dintelui
agenezia = absenta formarii mugurelui dentar
hipodontia = dinti in numar mai redus
oligodontia = dinti in numar mai redus
oligodontia = numar mai mic de dinti cu modificari ale coroanei +/- radacina si eruptie intarziata;
dpdv al dimensiunii absentei dentare:
1) anodontie totala (completa) cand dintii lipsesc atat de la ambele dentitii sau de la una din
dentitii (dentitia temporara / dentitia permanenta)
2) anodontie partiala (redusa) 1-4 dinti, cativa dinti lipsa sau intinsa

1) Anodontia totala (completa)

se intalneste in afectiuni genetice: displazia ectodermala cu transmitere recesiva, mai frecvent la sexul
masculine; intereseaza si alte structuri derivate din ectoderm (piele, glande sudoripare):
7 pacientul are fruntea proeminenta, saua nazala infundata, tegumete palide, copilul are parul
blond, , poate sa nu prezinte gene / sprancene;
8 sindactilie, imperfectiunea unghiilor
9 probleme de termoreglare

2) Anodontia partiala
dinti modificati de forma conici
dinti modificati de culoare
uneori cu o tenta opalescenta

Hipodontia in dentitia permanenta:

frecventa rara sub 1%;
exista o interesare deopotriva la ambele sexe;
exista zone de predilectie reprezentate de Ilsup si inf, Cinf;
exista tendinta regasirii anomaliei si in dentitia permanenta cu mai mare frecventa la acelasi grupa dentar;
Tratamentul depinde de:
10 localizarea absentei dentare
11 varsta copilului
12 tulburarile generale

Hipodontia in dentitia permanenta:

poate fi redusa / extinsa;
13 redusa exista zone de predilectie: molarul de minte, IL, PM2 si apoi a celorlalti dinti
mai frecvent la sexul feminine;
variatii rasiale: caucazieni;
absenta M3 cea mai frecventa, 30% din populatie;
absenta IL mai frecvent absenta Ilsup;
14 de regula este simetrica stanga-dreapta sau daca nu lipseste este mai mic, conic anomalie de
forma
15 transmitere genetica autozomala

anodontia PM2
16 de regula a celui inferior
17 simetrie stanga-dreapta

Hipodontii severe / intinse

de regula se intalnesc in cadrul unor sindroame: displazie ectodermala;
 intinderea hipodontiei, topografia dintilor absenti, varsta la care se surprinde, tulburari functionale suferite;
tratament complex ortodontic ;

Cauzele anodontei:
tot ceea ce intervine asupra elementelor implicate in producerea lamei dentare si a mugurilor dentari poate
produce anodontie;
sunt implicati atat factori genetici (sindromul Down, incontinenta pigmenti = radacini lungi si curbate) si
factori de mediu;
tendinta de a reduce pe cale filogenetica numarul de dinti;
actiunea unor factori de mediu (pe cale generala) radioterapie, citostatice dintele respective se opreste
din formare;
in cazul despicaturilor labio-maxilo-palatine anodontia Ilmax;

Diagnosticul pozitiv:
18 absenta dintelui pe arcada

Diagnosticul diferential:
1. cu psudoanodontia:
a. dintele lipseste de pe arcada, insa exista confirmat radiologic in grosimea osului maxilar
2. anodontia falsa
b. dintele lipseste la examenul clinic pe arcada, nu mai exista radiologic, dar din anamneza reiese
ca dintele a existat (dintele s-a foliat)

Curs 5

Anomalii de numar - Dinti supranumerari (= hiperdontii)

se datoreaza unei perturbari in procesul de proliferare;

dpdv clinic pot semana cu dintii din seria normala atat ca forma si dimensiune = dinti suplimentari, iar in
cazul in care aspectul lor nu seamana cu cei din seria normala = dinti supranumerari;
cei care nu seamana pot avea:
1 forma conica
2 forma tuberculata
pot sa aiba si pozitie inversata (marginea incizala orientata altfel) = dinti anastrofici;
exista diferentieri intre cele 2 sexe: mai frecvent la sexul masculin;
dintii supranumerari sunt mai frecventi decat anodontia;
mai frecventi in dentitia permanenta decat in cea temporara;
mai frecventi la maxilar decat la mandibula, in raport de 9:1;
dintii supranumerari pot fi unici, multiplii, cu dispozitie simetrica (mai frecvent 1-2 dinti);
ca zone de predilectie in dentitia permanenta :
1 zona frontala forma de meziodens (pe linia mediana)
2 zona molara in functie de topografie:
o distomolari - cand pozitia dintelui supranumerar este posterioara
o paramolari pozitie vestibulara sau orala fata de dintii molari
o intre M1/M2, M2-M3
2 zona premolara in cazul in care dubleaza PM2, mai ales inf
 Meziodens
poate fi unic, plasat intre cei doi IC, de obicei superior
poate fi si bilateral
de regula plasati mai palatinal fata de dintii din seria normala
mai frecvent 1-2 dinti
pot fi pozitionati in pozitia normala de eruptie, dar pot avea si pozitie inversata (anastrofica)
ca forma: conici, pot fi mai mici, cu radacina mai scurta sau pot avea forma tuberculara;
pot erupe (mai frecvent cei cu forma conica) inaintea dintilor din seria normala, sau pot sa nu erupa (cei cu
forma tuberculara)
pot bloca / devia eruptia dintilor din seria normala
pot bloca traseul eruptiv al dintilor din seria normala sau pot prefigura traseul eruptiv al dintilor din seria
normala
uneori perturba relatiile ocluzale, alteori nu
pot determina tulburari fizionomice
cei din zona molara de obicei respecta forma molarilor
cei din grupa PM au de obicei forma PM
in dentitia temporara
3 mai frecvent se gasesc in zona incisiv-canina
4 intereseaza IL sau C
5 se poate intalni aceeasi anomaliein dentitia permanenta die la nivelul aceluiasi dinte, fie in alta
zona, sau fie nu determina nimic

Cauzele dintilor supranumerari:

6 pot exista cauze genetice: disostoza cleidocraniana afectiune in care pacientul prezinta
nenumarati dinti supranumerari care nu erup f greu (psudoanodontie), pacientul mai are umeri ingusti
(nu are capetele claviculelor)
7 alte cauze neprecizate

Mecanism de producere:
mai multe teorii
1) activitate in exces a lamei dentare in apropierea zonei in care se dezvolta dintele din seria
normala apare inca un mugure dentar
2) teoria care sustine ca acesti dinti s-ar prodice in urma scindarii mugurilor dentari
3) prin activitatea crescuta a resturilor ce raman dupa dezintegrarea lamei dentare

* exista situatii in care se intalnesc dinti supranumerari in diferite sindroame sindrom Gardner (polipoza
intestinala)

Tratament:
variaza in functie de momentul in care se prezinta pacientul la tratament, de tipul de pozitie a dintelui
supranumerar si depinde de tulburarile functionale produse de dintele supranumerar
in dentitia temporara de cele mai multe ori nu este necesar sa se intervina asupra lor
in dentitia permanenta - de cele mai multe ori se pune problema extractiei dintelui supranumerar; dpdv al
momentului extractiei (a celor conici care au puterea sa erupa) dintele din seria normala sa fie suficient de
dezvoltat a.i. prin miscarile de extractie sa nu sufere modificari;
dintii care nu au erupt vor fi descoperiti pe cale chirurgicala si extrasi
in zona laterala se apreciaza care dinte se extrage (dintele din seria normala poate prezenta procese carioase
voluminoase) si fie se aliniaza spontan pe arcada, fie este ajutat ortodontic;
 Anomalii de dimensiune

sunt rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;

modificarile pot duce la producerea unor dinti:
1) dinti de dimensiuni mai mari = macrodontii
2) dinti de dimensiuni mai mici = microdontii
ca aspecte generale atat macrodontiile cat si microdontiile pot fi adevarate sau false
si macro si microdontia pot fi:
8 generalizate toti dintii mai mari / mai mici
9 localizate mai frecvent in cazul microdontiilor

Microdontii

1. Forma generalizata adevarata

1 cauza e de regula endocrina consta intr-un deficit de producere al STH-ului hipofizar; se poate
intalni si in cazul nanismului hipofizar (nanismul devine vizibul de la 4 ani nu se intarzie eruptia
DT ci a DP)
2 dpdv clinic spatieri dentare
2. Forma generalizata falsa
1 Atunci cand copilul mosteneste dimensiunea maxilarelor de la un parinte si dimensiunea dintilor
de la celalalt parinte (discrepante dimensionale max- dd)
3. Forma localizata
1 Mai frecvent la IL, M3, dinti supranumerari
2 IL:
1. de obicei au forma modificata incisivi cu forma de tarus (con)
2. poate fi bilaterala sau poate fi unilaterala
3. exista o componenta genetica pronuntata (mod de transmitere autozomal dominant)

Macrodontii

1. Forma generalizata adevarata

a. in cazul unor afectiuni endocrine gigantismul hipofizar
2. Forma generalizata falsa
b. atunci cand copilul mosteneste forma si dimensiunea maxilarelor de la un parinte si dimensiunea
dintilor de la celalalt parinte
3. Forma localizata
c. mai putin frecvente
d. in hipertrofia hemifaciala pacientul sre oasele extremitatii cefalice mai mari pe o jumatate de
fata si dinti mai mari; afectiunea este data de o perturbare vasculara in perioada de formare a
extremitatii cefalice

* si in cazul microdontiilor exista o afectiune de cauza vasculara in perioada de formare a extremitatii cefalice
(microsomie hemifaciala)

In sinteza, cauzele anomaliilor de dimensiune sunt:

1 fie afectiuni endocrine (deficit sau exces de STH)
2 fie cauze genetice (transmiterea autozomal dominanta in cazul IL, sindrom Down de regula au
forma conica)
3 fie unele perturbari in procesul de formare a extremitatii cefalice, fie in cazul despicaturilor
modificari ale dintilor din vecinatate forma modificatam mai mici, supranumerari, anodontie;
4 pot exista si cauze neprezizate
 Tratamentul anomaliilor de dimensiune:
depinde de momentul la care vine pacientul la tratament si de forma clinica pe care o prezinta si de
tulburarile produse
cand exista forme localizate IC nanic microproteza de invelis, extemporaneu cu o capa prefabricata
cand exista incongruenta dento-alveolara cu inghesuire se extrage dintele si aptiul inchis

Anomalii de forma

sunt rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere

mai multe tipuri de anomalii de forma:
1. geminarea
2. fuziunea
3. concrescenta
4. dilacerarea
5. dens in dente (dinte invaginat)
6. dens evaginatus (dinte evaginat)
7. talon cusp
8. taurodontia
9. kinodontia
10. radacini supranumerare

1. Geminarea

anomalie de forma
este rezultatul tendintei de scindare a unui mugure dentar astfel incat dintr-un singur mugure sa existe
tendinta de aparitie a 2 sau mai multi dinti
scindarea poate fi completa dpdv clinic existenta a 2 coroane dentare, iar dpdv radiologic existenta unei
singure radacini
in cazul in care scindarea coroanei nu este completa clinic tendinta de despicare, scindare
cauza nu este bine precizata, dar are loc in perioada de morfodiferentiere, cand celulele EAI se asaza spatial
dupa o anumita dispozitie
mai frecvent in dentitia temporara
zona mai frecventa in geminare zona frontala incisivo canina
afectare deopotriva a ambelor sexe
in general anomalia se poate intalni si in dentitia permanenta, in zona frontala
Tratament:
10 important forma clinica, localizarea, tulburarile produse si momentul in care pacientul s-a
prezentat la tratament
11 nu exista o semnificatie clinica speciala, fiind mai frecventa in dentitia temporara
12 in dentitia permanenta depinde de aspectul clinic respectiv
o refacere cu compozit
o remodelare coronara cand exista o dezvoltare suficienta a radacinii
o inghesuire extractie + tratament ortodontic

2. Fuziunea

reprezinta tendinta de alipire a 2 sau mai multi muguri invecinati astfel incat sa rezulte o singura coroana
dentara
alipirea:
13 completa din 2 muguri apare un dinte, alipirea facandu-se prin intermediul dentinei
14 partiala se mai pot distinge macar 2 radacini
pt cele 2 anomalii twining sau double teeth (pt ca se pot confunda)
Cauze:
15 nu sunt bine precizate
16 posibilitatea unui traumatism in zona respectiva, in timpul formarii dintelui
17 nu in mod special componenta genetica
mai frecvent in dentitia temporara, in zona frontala
posibl ca anomalia intalnita la un pacient in dentitia temporara sa fie intalnita si in dentitia permanenta sub
aceeasi forma sau sub forma altei anomalii
Tratamentul:
18 tine cont de forma clinica, de varsta dentara, tulburarile produse si de momentul in care se
prezinta pacientul
19 in DT de obicei nu se intervine
20 in DP
o depinde de aspectul clinic
21 orice facem, orice decidem trebuie sa pastram macar dintele vital pt a putea asigura incheierea
procesului de apexogeneza (pt dinte cu apex deschis)

3. Concrescenta

anomalie de forma ce apare dupa formarea cementului radicular

clinic: nicio modificare
radiologic radacinile apar unite intre ele
ca mecanism de producere se presupune ca in zona respectiva a existat un traumatism ce a permis alipirea
radacinilor dintilor invecinati
mai frecvent in zona molara
capata semnificatie in cazul exractei descoperirea chirurgicala cu sectionarea radacinii

4. Dilacerarea (angularea)

poate fi radiculara, coronara sau corono-radiculara

poate aparea in cazul dintilor cu incongruenta
poate sa apara in cazul M3 in conditiile in care nu a mai avut loc eruptia
angularea coronara poate sa se produca la diferite niveluri ce depind de varsta dentara in momentul in care a
intervenit factorul care a determinat dilacerarea
indusa de regula de un factor local ce intervine in perioada formarii deintelui respectiv
o cauza frecventa traumatismele dintilor temporari intruziile importante ale dintilor temporari, avulsii,
luxatii laterale importante
mecanismul de producere: cand factorul perturbator intervine se produce o deplasare a portiunii dentare deja
formate, iar prin incetarea actiunii factorului respectiv formarea dentara continua deoarece s-a produs doar o
deplasae si nu o distrugere a celulelor EAI
mai frecvent in zona frontala superioara, PM
exista si in DT poate fi indusa prin manevre intempestive la copiii nou nascuti ce au nevoie de de intubatie
traheala
Tratamentul:
22 depinde de forma clinica de dilacerare coronara / radiculara, de perturbarea produsa in relatiile
de ocluzie si de modificarile functionale in general
23 este posibil ca in cazul dilacerarilor radiculare sau a celor coronare importante dintele sa nu
 poata sa erupa descoperirea chirurgicala a dintelui si extractia
24 angulare coronara spre vestiblar se poate incerca slefuire coronara din aproape in aproape
(remodelare coronara), iar palatinal sigilare cu material adeziv
25 in cazul in care perturba relatiile de ocluzie se corecteaza

Curs 6

Anomalii dentare de dezvoltare (continuare)

5. Dintele invaginat
reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;
este rezultatul invaginarii unei portiuni din epiteliul adamantin intern (EAI)[sau epiteliu dentar intern];
cauza :
1 nu este bine precizata
2 combinatie intre influente genetice si alte cauze
practice consta in formarea unei structuri dure in interiorul dintelui;
2 tipuri:
1) tipul coronar (formatiunea se dezvolta in interiorul coroanei dintelui)
2) tipul radicular (formatiunea se dezvolta catre radacina)

1. Tipul coronar
este mai frecvent
practice se intalneste ca o invaginare la nivelul dintilor frontali pe fata orala pornind de la un foramen
caecum
mai frecvent La IL sup
mai frecvent la dentitia permanenta decat in dentitia temporara
se poate intalni si in zona laterala
frecventa mai mare la sexul masculin
exista diferente rasiale frecventa mai mare la populatia chineza din Singapore
la examenul clinic nu se constata modificari ale coroanei dentare; cand se intalneste la dintii frontali, acestia
nu au modificari de forma sau dimensiune; cand se intalneste la dintii din zona laterala pot exista modificari
se poate descoperi intamplator (radiologic) sau atunci cand se insoteste de o complicatie (insotita de durere)
radiologic peste radiotransparenta camerei pulpare se proiecteaza o radioopacitate a acestei structuri dure
dentare
semnificatie clinica absenta
capata semnificatie clinica in cazul in care in urma unei igiene defectuoase, eventual daca exista retentivitate
alimentara vor rezulta procese carioase ce pot evolua spre o patologie pulpara
ca si materiale de obturatie se pot folosi in zona frontala glass ionomer
daca se realizeaza o deschidere a CP tratament pulpar insensibilizare prin anestezie (NU chimica) daca
este nevoie de tesut pulpar pt a realiza inhiderea apexurilor radiculare
in functie de simptomatologie de la pulpotomie pana la pulpectomie partiala
obturatie etansa + glass ionomer
prevenire in cazul unui foramen caecum adanc prin sigilare simpla sau largita sau obturatie preventiva (mai
indicat)
6. Dintele evaginat
reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;
este rezultatul evaginarii unei portiuni din EAI catre reticulul stelat (pulpa smaltului)
aparitia pe suprafata coronara a unei formatiuni de gen tubercul care deformeaza forma normala a dintelui
respective
de regula in aceasta proeminenta / protuberanta va exista si o proeminenta pulpara
dpdv al frecventei :
1 se intalneste la ambele dentitii
2 mai frecvent in DP
3 mai frecvent la nivelul PM
4 mai frecvent la sexul masculine
5 mai frecvent la populatia mongoloida
formatiunea poate fi singulara sau bilaterala
dpdv clinic:
1 se constata in zona laterala existenta unei proeminente pe suprafata ocluzala, putand fi localizata
fie la nivelul unei creste marginale, fie intercuspidian
2 proeminenta poate avea aspecte diferite, diferite dimensiuni cand are o dimensiune mai mare
poate interfera cu relatiile ocluzale
3 in cursul miscarilor functionale si masticatorii exista tendinta deblocarii contactului prematur
atritie se descopera dentina se poate deschide CP inflamatie pulpara (sau o complicatie pulpara
care se dezvolta latent, pacientul putandu-se prezenta cu o fistula)
diagnostic:
4 examenul radiologic radioopacitate in afara conturului coronar si o radiotransparenta ce
sparge conturul CP
tratmentul:
5 depinde de momentul depistarii formatiunii
6 daca este depistata se verifica daca interfera cu relatiile ocluzale (cu ajutorul hartiei de articulatie)
7 daca interfera cu relatiile ocluzale se vor face slefuiri selective, in mai multe sedinte succesive si
fluorizari intre sedinte
8 in cazul in care pacientul se prezinta cu mortificare pulpara si complicatii se va realiza tratament
endodontic si tratament de apexificare (apex deschis) sau tratament clasic de gangrena (apex inchis)

7. Talon cusp

este tot o varianta de dinte evaginat cu localizare in zona frontala

consta intr-o proeminenta pe suprafata coronara a dintilor frontali nai frecvent intalnita pe suprafata
orala,eminenta care seamana cu o gheara de vultur
date epdemiologice:
1 se intalneste la ambele dentitii
2 mai frecvent in DP
3 localizare mai frecventa la nivelul IL permanenti maxilari (si la nivelul C, ICsup)
4 mai frecvent se dezvolta pe suprafata palatinala, dar s-au descris asemenea anomalii si pe fata
vestibulara
5 unilateral / bilateral

dpdv al dimensiunii formatiunii pot sa fie proeminente mai mari sau mai mici:
 1 dimensiuni mai mari consecinte asupra functionalitatii zonei respective fizionomie (situare
pe fata V), fonetice, masticatorii
2 dimensiuni mai mici fara o semnificatie speciala
zona supracingulara cu diametru mai mare decat din distanta pana la marginea incizala si atunci cand este
privit dintr-o anumita incidenta forma in T sau in Y
etiologie:
1 consecinta unei evaginari a EAI care reticulul stelat
dpdv al examenului clinic:
1 se observa formatiunea pe suprafata coronara
dpdv radiologic :
1 radioopacitate care se suprapune peste radioopacitatea coronara deja existenta
2 cand dintele este in eruptie (dintele nu este erupt in cavitatea bucala) se realizeaza suprapuneri
de radioopacitati peste coroana dentara ,si in aceasta faza se poate presupune fie un odontom, fie un
dinte supranumerar
poate da:
9 tulburari fizionomice cand este situat pe fata vestibulara
10 tulburari ocluzale can este situat oral
11 tulburari in fonate
12 uneori poate da discomfort la nivelul limbii
Tratamentul:
13 in functie de momentul in care se prezinta pacientul si de simptomatologia prezenta
14 in functie de dimensiune slefuiri selective si aplicare de preparate fluorizate (localizare pe fata
vestibulara)
15 daca este oral vezi tratament mai sus
16 eventual sigilare / obturatie preventiva
17 daca da tulburari ocluzale slefure selectiva
18 daca da complicatii pulpare pulpotomie/pulpectomie

8. Taurodontia

reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;

reprezinta rezultatul plierii la un alt nivel decat in mod normal a tecii Hertwig sau rezultatul perturbarii
precesului de unire a septurilor in cazul formarii dintilor pluriradiculari
dpdv clinic: anomalia consta in existenta unei CP voluminoase, cu podeaua CP plasata mai spre apical si
radacinile mai scurte
dpdv al morfologiei exterioare coroana nu este in general modificata
anomalia este :
19 mai frecventa la nivelul dintilor laterali
20 mai frecventa la nivelul molarilor
21 mai frecventa in DP
22 este cu atat mai pronuntata cu cat molarul este mai posterior
23 poate fi intalnita si la nivelul PM
24 se poate intalni la toti molarii individului respectiv
25 mai frecvent la eschimosi, mongoloizi, filipinezi
se poate dezvolta ca atare sau poate sa fie un simptom in cadrul unor sondroame (sindrom Kleinefelter, in
amelogeneza imperfecta tip 4)
etiologia:
26 nu este elucidata complet
27 exista si o componenta genetica, dar pot interveni si alte influente
dpdv al semnificatiei acestei anomalii :
28 descopertita intamplator nu are semnificatie daca dintii respectivi nu prezinta patologie
 29 in cazul unei carii complicate, in cazul in care pulpa este vie pulpa este mai voluminoasa (va
trebui indepartata toata pulpa coronara)

9. Kinodontia

morfologia molarilor seamana cu cea canina

mai frecventa in dentitia temporara molara
nu exista un trunchi radicular comun, radacinile desprinzandu-se direct de la baza coroanei
dpdv examen clinic:
30 dintii nu sunt modificati
31 datorita absentei trunchiului comun radicular este mai usor de realizat perforatii ale podelei
CP
radiologic: radacinile se desprind direct din baza coroanei

Perlele de smalt
se dezvolta spre JSD
semnificatia: imediat sub marginea gingivala, putand fi condundata cu tartru dentar si poate pune dificltati
cand se realizeaza detartraje
se formeaza ca rezultat al persistentei unor resturi formatoare din organul smaltului

Anomalii de structura

sunt cele mai frecvente

pot interesa mai frecvent smaltul, dentina, cementul (f rar) sau toate structurile dure dentare
se pot clasifica:
32 anomalii de structura ale smaltului
33 anomalii de structura ale dentinei
34 anomalii de structura ale cementului
35 anomalii de structura ale tuturor structurilor dure dentare
sunt produse fie de actiunea factorilor de mediu (mai frecvent), fie de interventia factorului genetic
in cazul in care intervin factorii de mediu este perturbata perioada in care depun matricile organice ale
structurilor dure dentare si / sau demineralizarea acestor matrici
in situatia 1 - rezultatul va fi aparitia unui defect de tip hipoplazic = reducerea structurilor cu grosime mai
mica,dar mineralizate corespunzator
in situatia 2 perturbarea procesului de mineralizare vor rezulta defecte de tip hipomineralizare /
hipocalcificare = structurile dure au grosime normala, dar mineralizarea este defectuoasa
in situatia 3 fie / fie anomalia de structura rezultata poate fi incadrata in categoria anomaliilor primare
neevolutive
incazul actiunii factorilor genetici perturbarea are loc in perioada de histodiferentiere, celula formatoare
amelobasltul sau odontoblastul neavand atributiile unei celule normale
in aceasta situatie celulele formatoare nu vor mai produce in mod corespunzator structuri dure de care sunt
responsabile si anomaliile respective de structura se incadreaza in categoria anomaliilor primare evolutive
Anomalii de structura ale smaltului

pot fi:
1) primare neevolutive (cele mai frecvente)
2) primare evolutive (f rare)

1) Anomalii de structura ale smaltului neevolutive

se datoreaza actiunii factorilor de mediu si mai redus actiunii factorilor genetci

defectele de structura ale smaltului induse de factorii de mediu pot actiona:
a) pe cale generala:
b) pe cale locala

a) pe cale generala
36 cu implicatie asupra formarii structurilor dure dentare
37 pot intercepta diferite grupe dentare in formare incepand din v.i.u., continuand cu momentul
nasterii, apoi cu prima copilarie samd

Curs 7

Anomaliile smaltului (continuare)

Hipoplaziile de smalt induse de actiunea pe cale generala a factorilor de mediu

Caracteristici generale
se intalnesc la ambele dentitii, dar mai frecvent in dentitia permanenta
leziunile se intalnesc pe grupe de dinti simetrici, omologi, la nivelul acelor grupe dentare care isi formau
smaltul in perioada actiunii factorului etiologic
leziunile intereseaza anumite portiuni de pe suprafata dentara si nu intreaga suprafata dentara
defectele de structura respecta tiparul de crestere, ele fiind dispuse paralel cu marginea incizala sau varful
cuspizilor (suprafata ocluzala)
dpdv al aspectului clinic defectele de tip hipoplazic constau in aparitia unor santuri, geode, brazde, paralele
cu marginea incizala sau suprafata ocluzala, care au diferite adancimi si diferite intinderi in suprafata; intinderea
si profunzimea depind de durata si de intensitatea actiunii factorului etiologic:
1 o afectiune de tip acut cu o durata mai scurta de actiune va rezulta o leziune mai profunda si
mai ingusta
2 o afectiune de tip cronic va produce un efect mai superficial, dar cu o extindere mai mare in
suprafata
nivelul de suprafata dentara la care se gasesc defectele corespunde gradului de formare a smaltului la
momentul actiunii factorului perturbator
daca in perioada de depunere a matricii organice a smaltului, la intervale diferite de timp intervin mai multi
factori etiologici exista posibilitatea aparitiei mai multor efecte de tip hipoplazic pe suprafata dentara, despartite
de structura dentara sanatoasa
indiferent de factorul care a generat aceste leziuni la intervale diferite de timp, aspectul leziunilor este acelasi
in general defectele de tip hipoplazic nu evolueaza; exista posibilitatea complicatiilor de tip grefare de
proces carios sau fractura coronara de margine incizala in cazul in care exista conditii de grefare a procesului
carios sau daca hipoplaziile sunt plasate mai aproape de marginea incizala, mai depinzand si de profunzimea
hipoplaziilor
aceste defecte pot fi refacute usor prinmetode de tratament simple
 Factorii etiologici:
2 factori care intervin:
o in v.i.u.
o in jurul nasterii
o postnatal
in primul an de viata
dupa primii ani de viata
3 factori alergici
4 factori infectiosi
5 factori chimici
6 tulburari metabolice

Factori care intervin in v.i.u. :

trebuie sa fie o boala importanta care sa dureze suficient
interventia factorilor infectiosi: virali si bacterieni
factori virali
7 rubeola prenatala
o afecteaza dentitia temporara
o cu cat boala se contacteaza mai devreme cu atat complicatiile sunt mai grave, putandu-se ajunge
pana la avort
o poata da afectiuni oftalmologice si cardiace
factori bacterieni
8 lues congenital
o poate determina aparitia defectelor de structura de tip hipoplazic
o treponema trece prin placenta si invadeaza organismul fatului in jurul lunii 4 de v.i.u. cand se
formeaza mugurii molarilor de 6 ani si incisivii centrali sup
o (luesul interfera cu stadiul de morfodiferentiere si apoi cu apozitia matricilor organice luesul
mai intai produce defecte de forma si dimensiune si apoi pe cele de structura la nivelul
frontalilor permanenti, in special Icsup si la nivelul M 6 ani)
o localizarea defectelor la nivelul incisivilor duce la aparitia dintilor Hutchinson
substante chimice:
9 tetraciclina
o administrarea la gravida de tetraciclina, incepand cu sem II de v.i.u.
o tetraciclina trece prin placenta aproximativ 2/3 din doza administrata
o poate determina defecte de tip hipoplazic (in concentratii mari si durata mare de adminsitrare)
sau hipomineralizare
10 fluorul
o trece prin placenta
o poate produce defecte de tip hipomineralizare, hipomineralizare
o nu se recomanda consumul de fluor la gravide
o *linia neonatala
11 talidomida
afectiuni metabolice
12 diabet zaharat
 o deficit de structura hipoplazic / hipomineralizare
13 afectiuni endocrine
14 afectiuni ale tractului genital al mamei
15 modul de viata al femeii gravide
o consum frecvent si in cantitate mare de cafea / ceai defecte de structura ale smaltului
o la femeile supraponderale defectele de strctura sunt mai frecvente

Factori perinatali (in jurul nasterii)

1) factori care tin de mama
2) factori care tin de copil

1) factori care tin de mama

16 nasterea
o la termen
o prematura mai frecvent defecte de structura
17 defecte de structura la nivelul dintilor temporari mai frecvente la copiii subponderali
18 nastere prelungita, accidente in timpul nasterii anoxie asupra copilului aparitie defectelor
de structura
19 defectele de structura generate de aceste deficiente legate de momentul nasterii devin evidente pe
traseul liniei neonatale (hipoplazie neonatala)

2) factori care tin de copil

20 afectiuni neurologice: apar prin hipoxia
21 afectiuni ale copilului din primul an de viata:
o dispeptice
o febrele eruptive
o tulburari respiratorii
o tulburari severe
in primul an de viata
tardive
Alti factori:
22 tulburari ale echilibrului fosfo-calcic (tetania)
23 rahitismul

Defecte de structura induse de actiunea pe cale locala a factorilor de mediu

Caracteristici:
ca si in cazul defectelor induse prin actiunea pe cale generala a factorilor etiologici si la actiunea pe cale
locala defectele de structura sunt prezente pe suprafata dentara in momentul eruptiei
defectele se intalnesc doar pe 1-2 dinti si anume pe acei dinti care in perioada de formare au venit in contact
cu factorul local perturbator
defectele nu respecta tiparul de crestere (nu mai sunt paralele cu marginea incizala sau cu suprafata
ocluzala ), gasindu-se pe suprafata dentara la nivelul corespunzator impactului cu factorul etiologic
defectele pot fi de tip hipoplazic sau hipomineralizare (mai frecvent)
in general nu evolueaza sau evolueaza in conditiile mentionate mai sus (la actiunea factorilor pe cale
generala)

Factori etiologici:
 1) traumatismele dintilor temporari
2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari
3) alte cauze

1) Traumatismele dintilor temporari

1 nu orice traumatism poate produce defecte de structura
2 anumite forme: intruzia, luxatia laterale, avulsia produc mai frecvent defecte de structura
3 este important modul in care este interceptata cripta dintelui de inlocuire (in cazul intruziilor
dintilor temporari, daca radacina este deplasata spre vestibular sanse mici, daca este deplasata spre
palatinal sanse mari pt un defect de strucuta al dintelui permanent)
4 depinde si de varsta dentara

2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari

1 complicatia sa fie destul de importanta osteita intinsa care sa ajunga in apropierea criptei
dintelui permanent de inlocuire, iar dezvoltarea sa fie mai putin importanta (traumatismele dintilor
temporari pot produce defecte de structura ale dintilor permanenti frontali, iar osteitele mai ales la
nivelul dintilor laterali o sa rezulte de structura la nivelul PM )
3) alte cauze:
1 iatrogene intubatii oro-traheale intempestive, facute la copiii foarte mici, cu suferinte
respiratorii defecte la nivelul incisivilor temporari
2 radioterapia in doze necorespunzatoare ameloblastele sunt f sensibile la radioterapie
hipoplazie
3 unele obiceiuri empirice (la unele triburi intepare mugurelui caninului temporar sau extractia
acestuia)

Mecanismul de producere:
prin actiunea factorilor locali se produce o lezare a epiteliului dentar redus cu descoperirea unor portiuni din
suprafata de smalt
prin descoperirea unor zone de smalt, pe aceste suprafete se realizeaza niste geode la nivelul carora se poate
depune cement in cazurile foarte severe de defecte de structura
in cazurile mai severe de defecte de structura dintii Turner (sindromul Turner) descris in cazul PM
complicatia osteitelor intinse la molarii temporari.
4 in cazul dintilor Turner dintele respectiv prezinta multiple modificari de forma si de structura,
culoare si de asemenea aparitia insulelor de cement pe suprafata smaltului
5 dintele are si radacina mai scurta valoare implantara scazuta pierderea precoce de pe
arcada
mai des pot aparea zone de diferite intinderi de smalt incomplet mineralizat zona respectiva alb-galbuie,
alb-bruna sau pot sa mai apara defecte de tip hipoplazic: geode

Tratamentul defectelor de tip hipoplazic:

se rezolva relativ usor, urmarind refacerea defectului respectiv (fizionomie) si a celorlalte functii fiziologice
perturbate (functia masticatorie)
mai rar se pot asocia tulburari de sensibilitate
refacere cu compozite (materiale de electie), cu eventual periaj profesional si indepartarea coloratiilor
extrinseci
in cazul in care se grefeaza si proces carios exereza dentinei alterate, toaleta cavitatii, protectie pulpara si
aplicare de material compozit
distructii foarte mari refacere prin fatete laminate
in cazul defectelor tip hipomineralizare microabraziune, albire