Sunteți pe pagina 1din 216

COLECŢIA

ROMANTIîtlC

Carole

VISURI

Mortimer

ÎMPLINITE

CAROLE MORTIMER VISURI ÎMPLINITE »
CAROLE MORTIMER
VISURI ÎMPLINITE
»
Coperta: ANDY © by Carole Mortimer, 1986 NO LONGER A DREAM Mills &Boon Limited Toate
Coperta: ANDY
© by Carole Mortimer, 1986
NO LONGER A DREAM
Mills &Boon Limited
Toate drepturile asupra acestui titlu aparţin editurii
ALCRIS - M94
CAROLE MORTIMER VISURI ÎMPLINITE Traducere din limba engleză de CEZAR NICULESCU /^EDITUR A c^RJ S
CAROLE MORTIMER
VISURI ÎMPLINITE
Traducere din limba engleză de
CEZAR NICULESCU
/^EDITUR A
c^RJ
S
BUCUREŞTI, 1995
Redactor: AURELIAN MICU ANDY Consilier editorial: TRAIANIANCU - Lector ANGELA VASILE ISBN 973-9197-24-8 Colecţia
Redactor: AURELIAN MICU ANDY
Consilier editorial: TRAIANIANCU
-
Lector ANGELA VASILE
ISBN 973-9197-24-8
Colecţia „ROMANTIC"
CAPITOLUL! - A i un corp splendid, unul din cele mai perfecte pe care le-am
CAPITOLUL!
- A i un corp splendid, unul din cele mai
perfecte pe care le-am văzut vreodată, dar nu am
acum dispoziţia sufletească pentru a-1 admira, de
aceea aş vrea să te scoli imediat din pat şi să pui
ceva pe tine! ^
Accentul aspru al vocii, care era fară îndoială a
unui american, şi cuvintele dure erau de ajuns-s-o
determine pe Cat să se trezească din somnul ei
greu, dar palma uşoară pe care o simţi pe pielea
catifelată a fundului o aruncă imediat afară din
pat.
Năucă încă, îşi trase în grabă cearşaful de
mătase de culoare maroniu-ciocolatie pentru a-şi
acoperi goliciunea. Era complet goală, din cap
până în picioare. Nu recunoştea încăperea. îşi
ridică privirile şi văzu cu groază că trupul ei se
reflectă în zeci de imagini: întregul tavan era
acoperit cu oglinzi!
Unde se afla? Şi cui aparţinea vocea cu accent
american?
Era singură în cameră şi nu găsi răspunsuri la
întrebările sale pline de îngrijorare. Şi avea de ce
să fie înspăimântată!
6 CAROLE MORTIMER A l Cui era dormitorul î n care s e afla? Ce
6
CAROLE MORTIMER
A l Cui era dormitorul î n care s e afla? Ce căuta ea
aici? Cine a dezbrăcat-o? Si mai ales de ce?
Ultima nelămurire părea cel mai uşor de
descifrat. Fusese pentru prima dată cu un bărbat în
pat şi nu-şi mai amintea nimic, nici măcar cine era
acel bărbat! Privirile ei deveniră triste şi o licărire
de spaimă şi scârbă îi luci în ochi. /
- Cred că ai participat la o petrecere pe cinste, .
după cum araţi! se auzi vocea în spatele ei.
Ea se ghemui în pat, speriată de consecinţele
apropierii dintre ei, căci zărise în oglinzile din
plafon corpul bărbatului. Şi acesta era complet gol!
- Te-ai întors să dormi? o ironiză el.
Cât ar fi dorit, într-adevăr, ca totul să nu fie
decât un vis groaznic. Ar fi dat orice să se poată
reîntoarce în vis şi să uite că s-a întâmplat ceva
oribil cu ea. Se îndoia însă că ar fi posibil, căci era
înspăimântată de coşmarul care ar fi putut să se
repete. Cel mai bine ar fi ca totul & fie vis; nu
putea concepe că s-a trezit în dormitorul unui
bărbat pe care nu-1 cunoscuse niciodată în viaţa ei.
, Oh, numai de-ar putea să-şi amintească ce se
întâmplase!
- Văd că nu ai de gând să dormi. El se apropie
de pat şi se uită la ea. îmi dau seama că eşti destul
de zdruncinată, dar numai tu eşti de vină. *
Vocea lui deveni blândă şi Cat se uită cu teamă
la el prin ochii întredeschişi, ruşinată de aspectul
deplorabil al chipului, ei marcat de noaptea de
pomină, cu ochii cârpîţi încă de somn şi cu părul ei
blond răvăşit.
1 VISURI ÎMPLINITE 7 - Ştii cumva unde este cuvertura? îl întreba ea, cu o
1 VISURI ÎMPLINITE
7
- Ştii cumva unde este cuvertura? îl întreba ea,
cu o voce răguşită. îşi simţea limba uscată şi
umflată iar gâtul o durea îngrozitor.
El încruntă din sprâncenele care adumbreau
ochii săi mari şi negri.
- Pe jos, unde ai aruncat-o noaptea trecută.
Bărbatul părea complet nepăsător de faptul că
nici unul dintre ei nu era îmbrăcat.
- A i avut un somn cam agitat, adăugă el în
treacăt.
Cat nu împărţise până în seara trecută patul cu
vreun bărbat! Ea profită de momentul când el se
întoarse cu spatele, luându-şi hainele din dulapul
uriaş care ocupa un întreg perete şi-şi trase cear-
şaful până sub bărbie şi se ridică în capul oaselor
uitându-se curioasă la bărbatul necunoscut.
Acesta avea părul negru şi lucios, uşor grizonat,
iar corpul său bine proporţionat o lăsă cu gura
căscată pe Cat. Bărbatul era bine clădit şi părea
foarte puternic, avea umerii laţi, spatele frumos
arcuit, talia subţire, fesele tari, picioarele lungi şi
musculoase.
fusese oare iubită de o asemenea fiinţă care
degaja forţă şi putere? Ea nu simţea nici o diferenţă
faţă de starea anterioară, dar asta nu era nici o
garanţie; poate că aşa trebuia, să nu simţi nici o
schimbare în trup şi în suflet! îşi petrecuse
douăzeci şi patru de ani din viaţă păzindu-şi cu '
străşnicie fecioria şi acum nici nu ştia care fusese
pragul pe care se ferea să-1 treacă!
Necunoscutul se întoarse nervos spre ea:
8 CAROLE MORTIMER - Ai de gând să zaci toată ziua în pat? Faptul că
8
CAROLE MORTIMER
- Ai de gând să zaci toată ziua în pat?
Faptul că nu văzuse niciodată trupul unui bărbat
atât de intim, nu-i provocase un şoc mai puternic
decât momentul când zări chipul lui. Caleb Steele!
Nu putea să-şi creadă ochilor, dar imaginea lui era
atât de răspândită încât nu mai avea nici o îndoială:
bărbatul din faţa ei era celebrul Caleb Steele!
Toată lumea era familiarizată cu părul Ini negru
lucios şi dat pe spate; acum părul eta puţin răvăşit
dar farmecul lui rămăsese la fel de puternic. Avea
sprâncenele uşor încruntate, ochii strălucitori şi
fascinanţi, nasul arogant, pomeţii înalţi iar gura
frumos arcuită. Avea în jur de patruzeci de ani dar
părea mult mai bătrân, arborând un rânjet cinic în
colţul gurii şi având o privire la fel de zeflemitoare.
Caleb era considerat, pe bună dreptate, unul din cei
mai puternici şi periculoşi bărbaţi din Hollywood!
Văzând cât de uluită este Cat, Caleb dădu din
umeri şi se întoarse la şifonier de unde luă o
cămaşă de mătase de culoare maro şi o înfăşură în
jurul umerilor.
- Micul dejun se serveşte de obicei în sala de
mese. Dacă doreşti să guşti ceva, te sfătuiesc să ţe
scoli imediat şi să pui ceva pe tine. Nu pot să mă
aşez la masă cu o femeie care este pe jumătate
goală!
Caleb Steele, proprietarul studioului de filme
STEELE, al unui hotel şi al unui cazinou. în Lake
Tahoe, se bucura de o mare influenţă în rândul
managerilor care se ocupau de mass-media. Era, de
asemenea, bărbatul cu care Cat se întâlnise noaptea
1 VISURI ÎMPLINITE 9 trecută. Ce bine îl mai cunoscuse; oh, Doamne! de ce a
1 VISURI ÎMPLINITE
9
trecută. Ce bine îl mai cunoscuse; oh, Doamne! de
ce a trebuit să-1 întâlnească?
Ea îşi drese glasul, reuşind să articuleze:
- Domnule Steele.
El se întoarse, în timp^ ce-şi băga cămaşa
maronie în pantalonii negri. îşi trase fermoarul de
la şliţ cu o mişcare energică, apoi îşi puse mâinile
în sold:
5
-Caleb, îi tăie el vorba, rostindu-şi supărat
prenumele. Domnule Steele sună cam forţat în
împrejurările astea, mai ales că mai stai încă în
patul meu, adăugă el pe un ton zeflemitor.
Ea îşi închise ochii crezând că totul nu este
decât un vis, dar el era tot acolo, în faţa ei, atunci
când ridică din nou privirile. îşi dădu seama că se
afla într-adevăr în dormitorul acestui fascinant
bărbat, unde tavanul acoperit cu oglinzi şi patul
dublu cu cearşafuri de mătase uşor provocatoare
creau o atmosferă erotică deosebită. Caleb făcea
impresia unui bărbat care dorea să se simtă în
largul său atunci când se afla împreună cu o femeie
în dormitor.
- Văd că vrei să mă pui într-o situaţie de
inferioritate, îi atrase el atentia, încruntându-si
sprâncenele.
Oh, Doamne, nici nu-i ştia numele!
- Mă numesc Cat, se prezentă ea alintându-se.
Catherine Howard. Să ştii că am auzit şi eu
anecdotele care circulă pe seama numelui meu, îl
preveni ea, pentru a nu auzi pentru a mia oară
gluma sinistră cu regele Hernie al VlII-lea care-şi
10 CAROLE MORTIMER omorâse soţiile, printre care şi pe cea care purtase numele ei. Buzele
10
CAROLE MORTIMER
omorâse soţiile, printre care şi pe cea care purtase
numele ei.
Buzele lui tresăriră puţin şi totuşi xeva în
privirea lui îi dădea impresia că Steele fusese
plăcut surprins de replica ei. Era şi ea de acord că
nu se punea problema unor ironii deplasate în
situaţia în care se afla!
„Să fi fost şi ea una din nenumăratele femei
care-şi pierduseră capul după el?" părea să spună
expresia uşor amuzată a feţei sale. El începu să-şi
aranjeze părul uitându-se în oglinda de cristal care
se găsea în spatele comodei din stejar. Acum
semăna foarte bine cu fotografiile din revistele pe
care Cat le răsfoise: era atotputernicul producător
care-i face şi pe cei mai năbădăioşi actori şi regi-
zori să stea smirnă în.faţa lui.
Ea venise în ajun la petrecerea dată de fiul lui
Caleb, cu speranţa că va putea lua un interviu
bunicului său, Lucien Steele, faimosul scriitor.
Luke Steele îi spusese că tatăl său avea obiceiul să
participe la seratele pe care le organiza şi numai
Caleb Steele putea să-i facă legătura cu bunicul.
Acum, se gândea ea cu amărăciune, că 1-a satis-
făcut la pat, ar putea fi amabil în privinţa intenţii-
lor ei.
- Oh, suspină ea, aducându-şi aminte de trista is-
torie a celei de-a cincea soţii a lui Henric al VlII-lea,
cea care avea acelaşi prenume ca şi ea - şi care
fusese acuzată de adulter ca toate celelalte neveste,
în momentul când nu mai reuşea să-1 atragă fizic
pe năbădăiosul rege. Am fost destul de bună la
1 VISURI ÎMPLINITE 11 pat? îl întrebă ea bravând, deoarece îi era o ruşine de
1 VISURI ÎMPLINITE
11
pat? îl întrebă ea bravând, deoarece îi era o ruşine
de neînchipuit. Se spune că subconştientul îţi per-
mite să faci numai ceea ce doreşti cu adevărat;
dorise ea să se culce cu acest bărbat care-i pro-
dusese un fior de gheaţă pe spinare, chiar dacă se
arătase a fi zeflemitor?
El puse peria de păr încetişor pe comodă şi se
întoarse spre ea, încruntându-şi sprâncenele şi
aruncându-i o privire obraznică:
- N u ştii cum ai fost? o întrebă el cu blândeţe,
plimbându-şi privirile cu admiraţie pe trupul ei
perfect, pe pletele blonde, pe năsucul ei încântător,
pe gura ei provocatoare. Privirile alunecară la ochii
ei verzi care clipeau stingheriţi şi se opriră o clipă
la umerii care erau înfăşuraţi în cearşaf, apoi Se
întoarseră la ochii ei; călcîura cu care o privea arăta
că este pe deplin satisfăcut de ceea ce vedea.
Cat îsi muscă nervoasă mâna si continuă cu
greutate:
9
9
9
-Eu
eu cred că cineva a pus în băutura
mea ceva. Gâtul n-o mai ustura, desi era con-
ştientă că uscăciunea pe care o resimţea se datora
consumului de alcool. Am băut numai suc de
portocale.
Vâzând că el face o mutră sceptică, adăugă fără
prea mare convingere:
-Este adevărat, insistă ea indignată. Simt
alergică la alcool!
- Ce se întâmplă dacă bei alcool? Ochii lui erau
îngrijoraţi.
Ea se strâmbă cu greaţă:
12 CAROLE MORTIMER -Vomit. El dădu aprobator din cap. - Aşa se pare că s-a
12
CAROLE MORTIMER
-Vomit.
El dădu aprobator din cap.
- Aşa se pare că s-a întâmplat cu tine.
înainte sau după? Ea îşi înfrână senzaţia de
panică.
- Ţi-âm spus doar că sunt sigură că băutura mea
a fost trucată, se apără ea, cu obrajii îmbujoraţi.
N-am mai consumat alcool de când am aflat că mă
dărâmă. Ea îşi reţinu răsuflarea o clipă şi văzu
figura lui mirată, apoi adăugă cu mânie:
—Vreau să spun că mă face să-mi pierd cunoş-
tinţa! Când mi s-a întâmplat asta pentru prima dată,
am consultat un doctor care mi-a atras atenţia că
organismul meu nu acceptă nici o picătură de
alcool.
- Âş putea aprecia analiza pe care ţi-a facut-o ca
extrem de perspicace, îi spuse el pe un ton arogant
şi ironic.
Ea rămase cu privirile aţintite la el.
—Nu se pare că ţi-â păsat prea mult de starea în
care mă aflam azi-noapte, îl repezi ea. Ţi-ai permis
să te cobori la nivelul unui bărbat care s-a culcat cu
o femeie inconştientă! rosti ea apăsat ciţ respiraţia
tăiată, deşi remarcă figura impasibilă a lui Caleb
Steele faţă de acuzaţia ei gravă.
- Ai reacţionat ca o femeie normală când te-am
atins, remarcă el în treacăt.
Obrajii ei se coloraseră din nou în purpuriu, în
timp ce revolta o sufoca. Ea stătuse în pat cu un
asemenea individ fără scupule şi făcuse dragoste
cu un nemernic. Oh, Doamne!
1 VISURI ÎMPLINITE 13 Caleb Steele păru subit interesat de starea ei nefericită. - Când
1 VISURI ÎMPLINITE
13
Caleb Steele păru subit interesat de starea ei
nefericită.
- Când s-a întâmplat ultima oară să petreci? o în-
trebă el, sprijinindu-şi şoldul de comodă, cu mâinile
încrucişate la piept, arătând destul de relaxat.
Ea îşi coborî privirile, ruşinată de strălucirea
plină de pasiune din ochii lui.
- Am fost între prieteni.
- De data asta n-ai mai fost, rosti el apăsat,
astfel că ea strânse şi mai tare cearşaful la piept,
neliniştită de scânteierile ciudate ale pupilelor lui.
Acum, pisicuţa a fost lăsată să fie sfâşiată de lupi!
adăugă el dispreţuitor.
Lupi! Ea nu cunoştea decât o singură figură, cea
care profitase de starea ei nenorocită şi acum, după
ce şr-a potolit poftele nesăţioase, îi.facea în ciudă.
Ochii lui o ţintuiră fără ruşine.
- Nu cumva eşti una din colegele de liceu ale lui
Luke?
.
Tonul lui cu care rostise aceste vorbe lăsa clar să
se vadă că nu i-ar fi plăcut o asemenea revelaţie.
-Nu ,
eu
se întrerupse Cat, conştientă că-i
venea greu să mărturisească adevăratul motiv care
o îndemnase să ia parte la petrecere: dorise să facă
o bună impresie asupra acestui bărbat puternic şi
influent. Sunt numai 6 cunoştinţă de-a lui.
El dădu încet din cap, aprobator.
- De obicei dimineaţa arăţi la fel de splendid ca
acum?
O umbră de fiică apăru în ochii ei. De bună
seamă că el nu-şi schimbase atitudinea şi dorea să
14 CAROLE MORTIMER repete ceea ce se întâmplase între ei în timpul nopţii trecute! îşi
14
CAROLE MORTIMER
repete ceea ce se întâmplase între ei în timpul
nopţii trecute! îşi strânse şi mai tare cearşaful la
piept.
- Linişteşte-te, Cat, spuse el fără grabă, privirile
devenindu-i ironice, deşi mai păstra un zâmbet
răutăcios în colţul gurii. M-am referit la faptul că
majoritatea femeilor pe care le cunosc ard de
nerăbdare să alerge la baie pentru a se machia,
când se scoală.
Majoritatea femeilor pe care le cunoştea! Âr fi
pariat oricând că numărul lor se ridica la sute.
Caleb Steele era prea bine cunoscut pentru scurtele
şi desele aventuri avute după divorţul pronunţat cu
cincisprezece ani mai înainte. Maniera dură cu
care se descotorosea de vreo iubită pasageră care
îndrăznea să creadă că legătura lor va dura foarte
mult fusese deja subiectul multor cronici din revis-
tele de senzaţie: Caleb obişnuia să schimbe femeile
ca mănuşile. Cu toate acestea, Cat le admirase pe
aceste femei curajoase care au avut bravura să-1
înfrunte pe temutul despot din Hollywood! Erau cu
mult mai demne de admiraţie decât atitudinea ei
echivocă!
- Genele tale sunt negre de la natura? o întrebă
el, văzând că ea tace.
- Nu, răspunse ea. Le-am vopsit.
- Le-ai dat cu rimei? El nu-şi credea urechilor şi
nu-şi mai ascunse uimirea.
Ea dădu afirmativ din cap, gândindu-se la camera
ciudată în care se afla, oglinzile din tavan multipli-
când imaginile în mod derutant, astfel ca avea
1 VISURI ÎMPLINITE 15 senzaţia că nu are nici un loc unde să fie singură:
1 VISURI ÎMPLINITE
15
senzaţia că nu are nici un loc unde să fie singură:
parcă era la doctor în faţa aparatelor de radiografie.
- L a coafor, aşa cum se obişnuieşte de când
lumea, spuse ea în faţa expresiei lui ironice.
- Ştiu ce se face la coafor, mulţumesc, replică el
clătinând din cap a plictiseală. M-am gândit că în
curând nu va mai rămâne vreo" parte naturală din
trupurile femeilor.
Remarca lui batjocoritoarejo enervă pe Cat.
- în afară de gene, totul este natural la mine!
exclamă ea cu vehemenţă. Mai trebuie să fac o
precizare: deşi ai făcut o apreciere plăcută* trupul
meu este departe de a fi perfect. De exemplu,
picioarele mele sunt prea lungi.
- N u am observat acest lucru, glumi el. Sunt
touşi un bărbat cu pretenţii. Ai o pereche de
picioare cum n-am mai văzut până acum; nici prea
mari, dar nici prea mici, ca o petală de trandafir.
- Te rog! îi tăie ea vorba, nemulţumită de faptul
că el se considera deja stăpânul trupului ei.
-Oh , nici_vorbă! El se apropie de ea dintr-un
salt, ca o felină, se aşeză lângă ea în pat şi o înlăn-
ţui cu braţele.
- îţi dai seama ce plăcere simte un bărbat care-ţi
sărută sânii şi ce gust au sfârcurile când simt
âiate de
ncetează!
Apropierea de el o alarma peste măsură, mai ales
că se simţea ameţită de cuvintele lui care trezeau
focul din trupul ei imobilizat de braţele lui Caleb;
ştia că nu va rezista tentaţiei de a-1 îmbrăţişa şi de
16 CAROLE MORTIMER a-1 dezmieţda. încet, începu să-1 mângâie şi să-1 tragă spre ea. -
16
CAROLE MORTIMER
a-1 dezmieţda. încet, începu să-1 mângâie şi să-1
tragă spre ea.
- Aşa, Cat, o încurajă el, uitându-se fix în ochii
ei în timp ce-i trase cu rapiditate cearşaful care o
acopereâ şi-1 aruncă pe jos. Corpul ei rămase gol în
faţa lui.
- Aşa a fost şi noaptea trecută, mormăi el. Gura
sa lacoţnă alunecă până la sfârcul sânului obraznic
înălţat şi limba lui îl atinse cu surprinzătoare
gingăşie care-i dădu fiori în tot trupul.
Capul ei se lăsă pe pernă şi, înălţându-şi
privirea, putu zări în oglinda din tavan imaginea pe
care şi-o închipuise: pielea sa albă în contrast cu
părul lui negru, mâna ei mângâindu-i ceafa în timp
ce el o îmbrăţişa strâns. Ea văzu cum Caleb îi
mângâia şi celălalt sfârc, la fel de obraznic şi de
dulce, incapabilă să-şi desprindă privirea de la
scena plină de voluptate reflectată de luciul
oglinzii.
- Tată, eu - ah, ce naiba!
Accentul englezesc al fiului lui Caleb Steele
care intrase neanunţat în încăpere o readuse în
simţiri. Se cutremură de spaimă la gândul celor
întâmplate noaptea trecută şi că fuseseră surprinşi
în momentele cele mai voluptuoase tocmai de cine
nu se aştepta. Fiul lui Caleb Steele. Oh! Doamne,
se gândi ea cu groază, oare ce se petrecuse cu ea
noaptea trecută şi prin ce aventuri trecuse de când
ajunsese în patul lui Caleb?
Caleb se îndepărtă de ea, uitându-se mereu ţintă
în ochii ei îngroziţi.
1 VISURI ÎMPLINITE 17 -Ieşi afară imediat, Luke! îi porunci el rece fiului, fară să
1
VISURI ÎMPLINITE
17
-Ieşi
afară imediat, Luke! îi porunci el rece
fiului, fară să se mai întoarcă spre el.
- Dar, tată!
- Am spus afară!
El nu ridică tonul vocii şi nici nu se întoarse
spre uşă şi corpul lui încă o acoperea pe Cat, dar
furia sa rece era evidentă în vorbe. Muşchii lui se
încordaseră de mânie.
-Vo m vorbi mai târziu, îi spuse sec lui Luke
Steele, clinchetul uşor al uşii confirmând faptul că
se supusese ordinului primit.
Ochii lui Cat erau aproape închişi, deoarece nu
dorea să-şi vadă goliciunea în oglinzile din tavan şi
în lucirea rece a privirilor lui Caleb. Ochii negri ai
lui Steele! Nu ştia care erau relaţiile dintre ei, ce
anume poseda ea şi ce anume, poseda el; Cat nu era
tipul de femeie cu care el avea de-a face. Era prea
tânără pentru a fi una din frumoasele doamne cu
care se afişa la petreceri; de atâtea ori afirmase
răspicat în presă că femeile sub treizeci de ani nu
au experienţa sau maturitatea cerută de el. Desigur
că era prea tânără pentru el, nu avea decât douăzeci
şi patru de ani!
De ce stătea lungită în pat liniştindu-se pe sine
însăşi că este prea mică pentru Caleb? Doar îşi
petrecuse toată noaptea cu el şi fiul acestuia o
surprinsese în braţele lui cu câteva clipe mai
înainte.
Simţi că el se rididă din pat şi avu o senzaţie de
siguranţă când Caleb îi acoperi corpul cu cearşaful
18 CAROLE MORTIMER de mătase. Cu toate astea, nu îndrăzni să deschidă ochii. - Totul
18
CAROLE MORTIMER
de mătase. Cu toate astea, nu îndrăzni să deschidă
ochii.
- Totul e în regulă, Cat. Vocea lui devenise
blândă: Luke a plecat.
Cat îşi umezi buzele stând încă lungită în pat,
simţind prezenţa lui lângă căpătâi uitându-se atent
la ea, chiar dacă nu îndrăznea să-1 privească!
- Te supără faptul că nu am plecat şi eu? îi ghici
Caleb gândurile. Nu crezi că este prea târziu să te
simţi acum stingherită faţă de mine? adăugă el pe
un ton batjocoritor.
Cuvintele lui o determinară
să-şi
deschidă
pleoapele şi să se uite la el.
- Sunt pe deplin convinsă că eşti obişnuit să te
scoli dimineaţa cu altfel de femeie în pat, dar eu nu
sunt o femeie de acest gen!
Elnu păru supărat pe izbucnirea ei mânioasă.
- în fiecare dimineaţă - cum spui tu - mi se pare
cam exagerat, rosti el în glumă. Chiar şi eu simt
nevoia să mă odihnesc duminica.
Oh, Doamne, de ce mai întârzie să vorbească cu
acest bărbat, când singura ei dorinţă era să se
îmbrape, şi să plece cât mai repede de acolo? în loc
de asta stătea la discuţii contradictorii cu omul care
îşi bătuse joc de ea! Venise la petrecere cu planuri
atât de nobile si dorise să afle informaţiile atât de
importante despre scriitorul care era - din întâm-
plare - tatăl lui Caleb; acum singura certitudine era
că va fi nevoită să ia totul de la început
Se îndoia
că Steele va da curs cererii ei, din moment ce-i
căzuse pur şi simplu în pat; rugămintea ei ar fi con-
1 VISURI ÎMPLINITE 19 ~ siderată de Caleb ca plată pentru cele petrecute noaptea trecută!
1 VISURI ÎMPLINITE
19
~ siderată de Caleb ca plată pentru cele petrecute
noaptea trecută! Chiar dacă mulţi considerau că
reportajele ei erau „frivole", Cat îşi lua munca în
serios şi nu dorea absolut deloc să exercite presiuni
asupra unei persoane pentru a primi informaţiile
necesare articolelor sale. Avea o înaltă conştiinţă
profesională şi-şi dădea seama că va trebui să
folosească o întreagă strategie diplomatică pentru
a-1 convinge pe Caleb Steele să o prezinte tatălui său.
Se ridică hotărâtă din pat, ţinând cearşaful ca pe
un scut protector.
- Deoarece astăzi se întâmplă să fie o zi de
duminică, nu mă îndoiesc că vrei* să te odihneşti, îi
arătă ea patul gol.
El îşi încruntă sprâncenele negre.
- Nu cumva ai de gând să mă alungi din dor-
mitorul meu?
- Aş vrea să-ţi sugerez că este cazul să te retragi
pentru a-mi permite să mă îmbrac, spuse ea făcând
o strâmbătură.
El îşi ridică buza de jos gânditor, fără să-i
zâmbească. Poate el nu zâmbise niciodată; toate
fotografiile din reviste îl înfăţişau serios şi chiar
sever. De fşpt, se gândi ea, atitudinea lui se datora
faptului că nu accepta ca fotografii să-i cerceteze
viaţa particulară. Acum nu mai era sigură de asta.
—M-am gândit la ceea ce mi-ai sugerat şi pot
să-ţi mărturisesc că sunt foarte mulţumit că mă aflu
aici. *
- Eu
dar micul dejun, articulă ea, dezamăgită
de faptul că el era „foarte mulţumit" că se afla cu ea.
20 CAROLE MORTIMER El clătină încet din cap. - M-am răzgândit. Gred că voi comanda
20
CAROLE MORTIMER
El clătină încet din cap.
- M-am răzgândit. Gred că voi comanda micul
dejun aici, în timp ce vei face duş.
Cat înghiţi în sec, apreciind distanţa care o separa
de sala de baie. Era prea departe h Când ochii ei verzi
se îndreptară spre Caleb, era sigură că se putea citi
în ei o teamă accentuată.
El se uită la ea cu pasiune, însă deveni amabil
şi-i spuse cu falsă modestie:
- Poţi să iei cearşaful pe tine.
Să ia ce? A, da, îşi reveni ea din uluială.
Dar înfăşurarea cearşafului, prea mare şi alune-
cos, se dovedi a fi mult mai dificilă decât crezuse. în
filme văzuse că întotdeauna era uşor şi chiar elegant
să înfăşori un cearşaf pe trupul gol, dar după câteva
încercări infructuoase îşi dădu seama că nu reuşise
sa-1 strângă suficient de sigur.
- Stai că te ajut eu, îi spuse Caleb cu blândeţe,
fiindu-i milă de strădaniile ei stângace. Stai liniştită,
că-i venim noi de hac afurisitului de cearşaf. El
ridică partea care atârna pe podea şi o dădu peste
umărul ei, aducând capătul în dreptul despărţiturii
sânilor şi nu se uită la Cat când ea îşi puse mâna
peste el.
- Nu ţi se pare că această modestie pe
care o
dovedeşti faţă de mine, aparţine unei alte epoci?
Acum arăţi minunat, adăugă el, dându-se câţiva
paşi înapoi pentru a-şi admira opera. Cred că aş
putea să-ţi găsesc un rol. Nu te-ai gândit niciodată
să joci într-un film?
i
1 VISURI ÎMPLINITE 21 - Să mă gândesc? Ea stătea în picioare şi totuşi de-abia
1 VISURI ÎMPLINITE
21
- Să mă gândesc? Ea stătea în picioare şi totuşi
de-abia îi ajungea până la umeri, conştientă că dacă
ar fi purtat pantofi cu toc, tot n-ar fi putut fi mai
înaltă pentru Calefc* dar pentru actorii cu care ar fi
jucat?
El se învârti în jurul ei şi se uită apoi cu un ochi
galeş la chipul ei înmărmurit, dovedindu-i că sunt
singuri şi despărţiţi doar de un paravan mătăsos.
Cat articulă cu greu:
- Crezi că, adică, consideri
*
El îşi încrucişă din nou braţele pe piept.
- A fost vreun regizor care a fost de altă părere?
spuse el pe un ton ironic. Nu sunt surprins dacă
este vorba de Maurice Goodson, adăugă el sarcas-
tic. Este un bărbat însurat şi fericit care nu pune
niciodată mâna pe alte femei.
- M ă bucur că mi-ai spus asta, replică ea. Poate
că Maurice îşi va schimba părerea dacă îi vorbeşti
despre mine.
- Eu nu sunt căsătorit, îi zise el rece. Şi nici nu
intenţionez să fac acest pas/ Caleb se uită la ea
printre gene. Dacă acesta este rolul pe care vrei să-1
interpretezi, fetiţo, las-o baltă.
Ea nu ştiu dacă este atât de furioasă din cauză că
el o numise fetiţă sau pentru că el crezuse că se
culcase cu el deoarece avea de gând să devină
doamna Caleb Steele. Se hotărî să pună imediat
lucrurile la punct.
- T e flatezi singur dacă crezi
că m-am gândit
vreodată că pot să mă mărit cu un tip atât de rece şi
de încrezut ca tine, îi reproşă ea pe un ton rece. Şi
22 CAROLE MORTIMER chiar dacă ai o altă părere, află că mă interesează mai mult
22
CAROLE MORTIMER
chiar dacă ai o altă părere, află că mă interesează
mai mult viaţa mea decât să mă folosesc de alţii
pentru a-mi câştiga existenţa sau a dobândi avan-
taje sociale. îmi iubesc prea rfîult meseria pentru
a
mă preta
la aşa
ceva! Lumea nu
*
este aşa cum
crezi tu!
- Ba este! o ironiză el cu milă.
- Nu lumea mea, insistă ea. Domnule Steele, nu
vreau nimic de la dumneata. Orice s-a întâmplat
între moi noaptea trecută, eu nu am făcut-o cu un
scop. Nu vreau să mă plăteşti pentru asta. Nu am
nici o pretenţie de la tine. Tu
- Stii foarte bine, îi atrase el atentia cu blândeţe,
7
9
9
9
9
ca într-o discuţie amicală, că nu prea am avut timp
să discutăm, noaptea trecută; nu-mi plac femeile
cicălitoare.
-Tu
tu
- Du-te şi fă-ţi *un duş, Cat, o îndemnă el
plictisit. Ia şi asta cu tine, adăugă el ridicând rochia
ei verde care zăcea pe podea, reamintindu-i cu
durere ce se petrecuse între ei noaptea trecută, când
ea rămăsese singură cu acest bărbat periculos. Ea
simţi că nu se mai recunoaşte în felul ei de a se
purta cu bărbaţii: nu fusese niciodată cochetă sau
provocatoare!
îşi smulse rochia din mâna lui şi se uita îngri-
jorată în jurul ei, roşie toată 4a faţă, căutându-şi
chiloţii de dantelă. Se fâstâci şi mai tare când
observă că Steele nu-şi luase privirile de la ea. îi
găsi şi îi mototoli în mână în timp ce Caleb îi spuse
încet: V
1 VISURI ÎMPLINITE 23 - Vom vorbi imediat ce-ţi termini duşul. Caleb luă receptorul şi
1 VISURI ÎMPLINITE
23
- Vom vorbi imediat ce-ţi termini duşul.
Caleb luă receptorul şi dădu ordinul ca micul
dejun să fie servit pentru două persoane, peste o
jumătate de oră.
Cat se năpusti spre baie şi trânti uşa cu putere,
fiindu-i jenă de uşurinţa cu care el pusese stăpânire
pe fiinţa ei. Cum de se lăsase sedusă atât de uşor?
Venise la petrecere neprihănită, fără nici un gând
uşuratic. Recunoscu cu tristeţe că majoritatea
oaspeţilor erau tineri, în jur de nouăsprezece sau
douăzeci de ani, aşa cum era şi gazda. De la
început nu-i plăcuse Luke pe care-1 bănuia acum că
amestecase băuturile, deoarece nu-i făcuse o
impresie prea bună. Nu mai ştia când îşi făcuse
apariţia tatăl lui şi nici nu-şi amintea momentul
când mersese cu el în dormitor, fiind inconştientă
din cauza alcoolului ingurgitat. Nu-şi mai putea
închipui cum de rezistase, de obicei voma imediat
ce bea băuturi alcoolice!
Nu-i venea să creadă că făcuse dragoste cu
Caleb Steele, deşi acesta nu afirmase contrariul!
Se întoarse zăpăcită în dormitor, înfăşurată în
cearşaf. Cat se opri brusc când văzu că Steele nu
mai era singur, ci cu un bărbat bătrân cu un chip
plăcut şi îmbrăcat elegant care vorba cu voce tare,
dând ordine în momentul când ea intra în cameră.
După privirea calmă pe care i-o aruncase, ea îşi
dădu seama că el nu considera neobişnuit faptul că
o femeie înfăşurată în halat se plimba în dormitorul
şefului său!
24 CAROLE MORTIMER Ochii verzi ai lui Cat întâlniră privirile reci ale lui Caleb Steele.
24
CAROLE MORTIMER
Ochii verzi ai lui Cat întâlniră privirile reci ale
lui Caleb Steele. Acesta remarcă panica din pri-
virea lui Cat, dar se întoarse spre necunoscut pen-
tru a continua discuţia de afaceri, fără să acorde
prea multă atenţie fetei înfăşurate în cearşaf.
Ea nu-şi crezu ochilor, niciodată nu fusese expe-
diată într-un mod atât de grosolan! Se purtase de
parcă ea nu ar fi reprezentat nimic pentru el!
Izbucni nervoasă, sufocată de indignare:
- A m spus că
- Te-am auzit foarte bine, spuse el ridicându-şi
privirile. Poate că părerea ta nu este cea reală,
adăugă el cu sarcasm, dar în momentul de faţă sunt
foarte ocupat.
Ocupat! El era ocupat. Ea era pe cale să-şi
recapete curajul şi demnitatea şi poftim! Domnul era
ocupat! Poate că este! Răspunsul la această între-
bare era prea evident, dar ei nu-i păsa în acel
moment nici de poziţia lui socială şi nici de banii pe
care i-ar fi pierdut stând de vorbă cu ea! Nu însemna
că el poate s-o arunce ca pe o cârpă veche numai
pentru faptul ca ea nu este o persoană importantă şi
că nu pierde nici un ban. Dacă el le tratase la fel pe
toate femeile cu care avusese* de a face, nu era de
mirare că relaţiile lor nu durau prea mult timp.
- Domnule Steele, nu-mi pasă dacă eşti ocupat!
Pentru prima dată asociatul lui îşi manifestă
surpriza în momentul când zări obrajii ei în flăcări,
mai ales că nu se aşteptase ca ea să se comporte
atât de familiar cu proprietarul camerei unde era şi
unde stătea aproape goală. Impresia greşită pe care
1 VISURI ÎMPLINITE 25 o produsese apariţia ei o făcu să continue cu şi mai
1 VISURI ÎMPLINITE
25
o produsese apariţia ei o făcu să continue cu şi mai
multă înverşunare, în ciuda mâniei surde pe care o
simţea din partea lui Caleb Steele.
-Doresc neapărat să discut cu tine. Acum! ţipă
ea cu furie, temându-se că el o va da afară pentru a
doua oară. Dacă nu preferi cumva să discutăm faţă
de martori ce s-a întâmplat în acest pat noaptea
trecută!
Celălalt bărbat scoase un sunet înfundat, ceva
între un sughiţ şi un nechezat, transformat rapid
într-o tuse seacă în momentul când privirea rece a
şefului se abătu asupra sa.
- Tuşeşti cam rău, Norm, îl apostrofă şeful său
cu o prefăcută sinceritate. De ce nu te duci să bei o
cafea? Vom continua discuţia altă dată. Când te vei
simţi mai bine. Ultimele cuvinte au fost rostite pe
un ton ameninţător.
- Desigur, răspunse celălalt bărbat care emise
primul sunet de când se afla acolo, cu acelaşi
accent american ca al lui Steele. Eu
sunt
încântat că v-am cunoscut, domnişoară
- Cat, rosti Caleb Steele pe un ton rece înainte
ca ea să poată,rosti un cuvânt. Crede-mă, adăugă el
aluziv, că-şi merită din plin prenumele! El îşi duse
sugestiv mâinile la umeri ca şi cum ar fi fost
zgâriat de unghiile ei.
1
Caleb avusese tupeul să dea iluzia că ea se
comportase ca o pisică. Numai ea ştia - naiba să-1
ia - că afară de faptul că spatele îi era acoperit de
un păr fin şi negru, toată pielea lui este fină şi fără
urme de agresiune.
26 CAROLE MORTIMER O sclipire fugară apăru în ochii lui Norm. - Poate ne vom
26
CAROLE MORTIMER
O sclipire fugară apăru în ochii lui Norm.
- Poate ne vom mai vedea, Cat, şopti el pe un
ton politicos, ca şi cum ar fi fost impresionat - în
sfârşit - de calitatea femeii pe care şeful o alesese
drept tovarăşă de pat.
- Mă îndoiesc, îi răspunse Cat uitându-se
furioasă la Caleb Steele. Am o poftă teribilă să
ucid pe cineva!
-Da ? Foarte bine
Caleb,
vorbim mai târziu,
spuse bătrânul, grăbindu-se să iasă cât mai repede
pentru a nu asista la cearta teribilă care se profila în
dormitor.
Caleb Steele se uită la Cat cu o figură sigură pe
el. - Ş i cum ai de gând să mă ucizi, Catherine
Howard? o provocă el cu o voce blândă.
Ochii ei aruncau fulgere de mânie.
- Dacă aş avea curajul, ţi-aş înfige un cuţit în
spate aşa cum a făcut Henric al VlII-lea cu cea care
a avut acelaşi nume ca mine! Eşti tot atât de min-
cinos şi de desfrânat ca şi el! Cat îşi scutură furi-
oasă bogatele ei plete blonde.
-Crezi într-adevăr că sunt mincinos? spuse el
cu o voce catifelată.
Cat însă nu putea fi păcălită de tonul vocii lui: o
minţise şi trebuia să recunoască acest lucru.
-N-am făcut dragoste cu tine în patul ăsta,
izbucni ea arătând spre frumoasa mobilă care
ocupa cea mai mare parte din cameră. Şi nici în
altă parte!
El îşi încruntă sprâncenele.
1 VISURI ÎMPLINITE 27 - N u ai făcut dragoste? o întrebă el pe un
1 VISURI ÎMPLINITE
27
- N u ai făcut dragoste? o întrebă el pe un ton
suav,
- Ştii
foarte bine că
nu.
Ochii ei
scânteiară.
întotdeauna vomit când beau alcool
nu
eu nu
eu
- Nu obişnuieşti să te culci cu bărbaţi pe care
nu-i cunoşti, sfârşi el fraza. Atunci cum de te-ai
trezit în patul meu, în această dimineaţă?
O roşeaţă puternică apăru în obrajii ei.
- Nu cred că ai dormit aici. Nu-mi amintesc să
te fi văzut la petrecere aseară. Nu-mi aduc aminte
de tine' şi
- Am sosit mai târziu, îi tăie el vorba ca şi cum
se plictisise de conversaţia dintre ei. Pot să-ţi spun
că am dormit în acest pat noaptea trecută: ce mai ai
de spus?
Ea respiră adânc, ştiind că tonul cu care el îi
vorbise dovedea clar că Steele nu minţise.*Dar ea
vomase totuşi!
Descumpănirea ei părea că-i trezise un moment
de înduioşare, deoarece Caleb o strigă duios:
-Cat!
- îmi cer scuze, îi spuse ea repede, dorind să se
ducă cât mai repede în sala de baie, am fost
grosolană cu tine faţă de unul din angajaţii tăi.
Dorea să fie singură, departe de intimitatea tulbu-
rătoare din dormitor, pentru a-şi pune gândurile în
ordine şi pentru a putea reconstitui întâmplările
din noaptea precedentă. Am să-ţi cer scuze mai
târziu dacă nu le accepţi acum. Mă
duş.
„mă
duc să fac
28 CAROLE MORTIMER - Cat! Ea nu luă în considerare apelul lui şi fugi în
28
CAROLE MORTIMER
- Cat!
Ea nu luă în considerare apelul lui şi fugi în baie
închizând uşa cu febrilitate, înainte ca cearşaful
să-i cadă pe dalele lustruite din încăpere.
Ah! numai de-ar fi putut să-şi amintească, ah!
dacă ar şti ce s-a întâmplat noaptea trecută încât a
simţit nevoia să facă dragoste cu Caleb Steele. Nu
putea crede că a dorit să se culce cu el, mai ales că
nici nu-1 cunoştea.
Ce-i spusese Vikki înainte de a pleca la petre-
cere? „Fii cea mai încântătoarei" Şi adăugase: „Fii
atentă". Nu ştia cât de încântătoare fusese, dar
atentă în nici un caz.
Cum de putuse să-1 iubească pe Caleb Steele
când aparţinea - trup şi suflet - lui Harry?
CAPITOLUL II Fusese atât de bucuroasă în seara trecută pe când se pregătea să meargă
CAPITOLUL II
Fusese atât de bucuroasă în seara trecută pe
când se pregătea să meargă la petrecere, la gândul
că va putea, în sfârşit, să-1 întâlnească pe Caleb
Steele după îndelungi aşteptări şi scrisori trimise la
biroul lui din Londra şi acasă. Patronul revistei o
avertizase că numai înâlnindu-1 pe Caleb acasă la
el putea ajunge să-1 vadă pe tatăl lui, celebrul
scriitor Lucien Steele care trăia izolat şi nu acorda
interviuri.
Seria de articole pe care le scrisese cu un an
înainte despre căsătoriile celor mai faimoşi actori
şi producători din Hollywood se dovedise a fi un
succes extraordinar, astfel încât o editură i-a
propus să le grupeze într-o carte, cu o singură
condiţie: volumul trebuia să cuprinde relatările a
patru căsătorii celebre propuse de editori, restul era
lăsat la alegerea ei. Din păcate, una din cele patru
căsătorii fusese cea dintre Lucien Steele şi de-
functa Sonia Harrison. Bineînţeles că ea putea să
scrie capitolul despre cuplurile celebre din
Hollywood-ul anilor patruzeci fără să-1 menţioneze
pe Lucien Steele, dar nu dorea să treacă peste
pretenţiile editorilor. însă când încercase să-i ia uri
30 CAROLE MORTIMER interviu, toate strădaniile sale se dovediseră a fi zadarnice deoarece bătrânul scriitor
30
CAROLE MORTIMER
interviu, toate strădaniile sale se dovediseră a fi
zadarnice deoarece bătrânul scriitor se retrăsese din
lumea Hollywood-ului cu treizeci de ani în urmă,
după moartea soţiei într-un groaznic incendiu care
distrusese conacul în care locuiau, iar la Londra,
unde trăise în ultimul tiiiip retras, nu acceptase
niciodată să dea un interviu, dispărând pur şi
simplu de pe suprafaţa pământului.
Numai fiul şi nepotul ştiau unde se află.
Ea fusese avertizată de faptul că şi Caleb Steele
avea o aversiune vădită faţă de ziarişti, dar nu-şi
închipuise că el putea fi atât de ascuns şi de rău ca
şi tatăl lui.
Scrisorile pline de respect pe care i le atdresase
au rămas fară nici un răspuns. Secretara lui o
refuzase întotdeauna politicos la telefoanele prin
care solicita o întâlnire cu şeful ei; vizita pe care
i-o făcuse cu două zile în urmă, la reşedinţa din
Londra, îi dăduse ocazia să-1 cunoască pe Luke
Steele, arhicunoscutul şi răsfăţatul său fiu. Pe
când tatăl şi bunicul evitau cu tot dinadinsul
contactul cu presa, Luke era pe pagina întâi a
revistelor de^ scandal. Mereu se găsea într-o
încurcătură sau alta, fiind dat afară din hoteluri şi
restaurante pentru comportare insolentă şi elimi-
nat din cele două universităţi la care studiase, din
aceleaşi motive.
Cu toate acestea el fusese destul de prietenos cu
Cat după-amiaza trecută, în ciuda faptului că ea nu
avusese încredere în privirile lui şirete şi în mutra
sa de şmecher. Se bucurase enorm în momentul
1 VISURI ÎMPLINITE 31 când Luke o invitase la petrecere, dându-i asigurări că tatăl lui
1 VISURI ÎMPLINITE
31
când Luke o invitase la petrecere, dându-i asigurări
că tatăl lui va fi prezent.
Ea nu luase în seamă nici familiaritatea cu care
0 tratase la petrecere, nici avansurile asidue pe care
1 le făcea, dar nu putuse să scape de sâcâiala lui
înverşunată sporită de cantitatea uriaşă de alcool pe
care o consumase.
Acum îşi aducea aminte tot, de vacarmul pe
care-1 făcuseră invitaţii lui Luke, la fel de tineri şi
de băuţi, râzând peste măsură, de faptul că se hotă-
râse să părăsească zgomotoasa petrecere deoarece
Caleb Steele nu mai venea şi apoi
nimic. Ultimul
lucru pe care-1 reţinuse fusese palma pe care Caleb
i-o dăduse la fund.
Ea nu fusese obişnuită cu astfel de lucruri dar îi
era ciudă că ceva îi scăpa. Avea un simţ deosebit al
prieteniei, nu ca ceilalţi oameni: cunoscuse
sentimentul prieteniei din partea mai multor femei
şi bărbaţi, deşi aceştia din urmă se numărau pe
degetele unei mâini, din cauză că reprezentanţii
sexului tare considerau că nu poate exista un
asemenea sentiment între un bărbat şi o femeie.
Ea credea, din contră, că dragostea vine în urma
prieteniei. Ea fusese prietenă cu Harry încă din
momentul când au păşit pentru prima t>ară pe
poarta şcolii, când el o târâse de codiţa frumos
împletită de mama ei, determinând-o să se întoarcă
şi să-i ardă un pumn drept în nas! Erau prea
orgolioşi ca să ţipe şi izbucniseră amândoi în hohote
de râs. După, acest incident deveniseră insepara-
bili, prietenia dintre ei surprinzându-i pe toţi. Abia
32 CAROLE MORTIMER mai târziu, acest sentiment se transformase într-o iubire puternică, atunci când aveau
32
CAROLE MORTIMER
mai târziu, acest sentiment se transformase într-o
iubire puternică, atunci când aveau în jur de
cincisprezece ani.
Şi ea fusese în stare să calce în picioare
sentimentul lor curat, cu un bărbat nemşinat de
talia lui Caleb Steele.
Nici nu fusese nevoie să ştie cam ce ar fi gândit
Harry despre Caleb; ştia din instinct că cei doi n-ar
fi putut să se suporte mult timp unul pe celălalt.
Harry fiind o fire deschisă şi copilărească, iar Caleb
Steele un caracter perfid şi ascuns, nelăsând să i se
vadă nici o emoţie pe chipul rece. Ochii lui erau
schimbători, după cum era momentul zilei: noaptea
aveau scânteieri luciferice, iar ziua luciri de înger.
Oh, tocmai ea alesese partea malefică a lui Caleb!
O
lovitură uşoară în uşa
de la baie
o
făcu să
tresară speriată.
- Cat, a sosit micul dejun, o informă el direct.
Ori dai drumul la apă şi faci duş, ori vii să ,
mâncăm. Nu poţi sta aici o zi întreagă, adăugă el
agasat.
Ah, de-ar fi putut să ia o hotărâre rapidă şi
favorabilă! Poate alte femei s-ar descurca în
această situaţie cu multă, degajare, dar ea era
incapabilă să înfrunte o situaţie .stânjenitoare. N-ar
fi putut sta la dejun îmbrăcată într-o rochie de
seară!
- Cat! o strigă el indignat. Ai aţipit cumva?
Să aţipească? Nici gând de aşa ceva! Era mult
prea speriată de ceea ce ar putea să se întâmple -
când se va trezi!
1 VISURI ÎMPLINITE 33 - Răspunde, Cat, îi porunci el, cu o voce hotă- râtă.
1 VISURI ÎMPLINITE
33
- Răspunde, Cat, îi porunci el, cu o voce hotă-
râtă. Vrei să sparg uşa şi să năvălesc înăuntru?
Ea respira cu greutate, înfricoşată şi tremurând
ca o frunză în bătaia vântului.
- N u mi-e foame, n-tem nevoie de nimic! reuşi
7
9
ea să răspundă cu lacrimi în ochi.
-Cat!
Voceâ lui răsuna puternic şi ea se sperie şi se
dădu într-o parte, uitându-se cu ochii îngroziţi la
usă. 9
- Cat, plângi? spuse el cu mirare.
Plângea ea oare? Da, putea simţi lacrimile care-i
şiroiau pe obraji. De ce nu trebuia să plângă când
inima ei fusese zdrobită şi călcată în picioare?!
- Cat, deschide uşa! o îndemnă el pe un ton
vesel. Nu e timpul să faci glume. Dacă-ţi spun că
nu s-a întâmplat nimic între noi seara trecută,
deschizi uşa? Pot să-ţi spun că nu te-an^ atins până
azi-dimineaţă!
O licărire de speranţă trecu prin ochii ei verzi
deschişi, dar imediat îndoiala îşi făcu loc în mintea
ei. -
Nu deschid, chiar dacă spui adevărul!
- Dar este adevărat, insistă el hotărât. Am fost al
dracului de nervos azi-dimineaţă când te-am făcut
să crezi că am făcut dragoste. Deschide uşa, Cat, şi
hai să stăm de vorbă în linişte.
De ce era el atât de preocupat ca ea să-i deschidă
uşa? Nu cumva se gândea că ei
Oh, Doamne,
dacă ar fi trebuit să se sinucidă, el nu era omul din
cauza căruia să comită un asemenea gest necu-
34 CAROLE MORTIMER getat! Ar fi trebuit s-o facă nu acum, ci cu mulţi ani
34
CAROLE MORTIMER
getat! Ar fi trebuit s-o facă nu acum, ci cu mulţi ani
în urmă când trecuse printr-o pasă neagră.
îşi ridică cu mândrie capul.
- Voi ieşi imediat ce termin duşul. Vrei să ai _
amabilitatea să comanzi un taxi pentru ca să pot
pleca imediat acasă?
Pe moment se lăsă tăcere în partea cealaltă a
uşii.
- Foarte bine, se auzi vocea lui rece şi îndepăr-
tată. Cred că ţi-au trecut istericalele, o ironiză el.
Ea se simţi înţepată de vorbele lui şi răspunse pe
acelaşi ton:
- Poţi fî sigur că nu intenţionez să folosesc
aparatul tău de ras pentru a-mi tăia venele de la
mâini!
- Cred că vei avea ceva dificultăţi până să reu-
şeşti asta, deoarece folosesc o maşină de ras elec-
trică!
Ea reacţionă cu indignare la aluziile lui glumeţe.
- Pot foarte bine s-o folosesc ca pe un sfredel.
El izbucni în râs la cuvintele ei mânioase.
- Haide, Cat, nu mai fi aşa cum ţi-e numele!
Ascunde-ţi ghearele în teacă şi nu mai spumega de
furie, exclamă el amuzat.
- De ce m-ai lăsat să cred prosteşte că am făcut
dragoste noaptea trecută? îi reaminti ea mâhnită.
- Ţi-am spus că am fost furios azi-dimineaţă,
dar îţi repet că nu s-a întâmplat nimic între noi.
Oare el spusese adevărul? Nu era sigură. Dorea
însă cu disperare să-1 creadă şi se hotărî să
deschidă uşa. Se uita la el nehotărâtă, căutând să
1 VISURI ÎMPLINITE 35 citească adevărul în ochii lui negri şi reci care nu lăsau,
1 VISURI ÎMPLINITE
35
citească adevărul în ochii lui negri şi reci care nu
lăsau, din păcate, să se vadă nici o emoţie. Cat
rămase pe gânduri.
- Erai deja în patul meu când m-am întors acasă,
îi spuse el pe neaşteptate. Eram îngrozitor de
obosit ca să-mi pese cu cine împart patul!
Cat căscă ochii de mirare, nevenindu-i să-şi
creadă urechilor.
- Spune-mi, cât de al naibii de tânără te
consideri dacă te şochează până şi gândul că ai
putea dormi cu un bărbat în acelaşi pat? i se adresă
Caleb încruntându-se.
- Destul de bătrână, crede-mă, murmură ea.
- Ca să înţelegi ce? se răsti el, furios că expresia
chipului ei era destul de naivă, cu mâinile adânc
înfundate în buzunarele de la pantaloni.
- Pot să înţeleg orice, îi răspunse ea sec.
- Optsprezece ani nu este o vârstă la care să
înţelegi absolut totul! rosti el supărat, uitându-se
încruntat. Este cineva îngrijorat de lipsa ta de
acasă? o întrebă el pe un ton sever.
Ea se gândi imediat la Vikki, dar o cunoştea
prea bine pe prietena ei ca să creadă că aceasta se
întreba unde a dormit noaptea trecută. De atâţia ani
Vikki o bătea la cap să-şi găsească un iubit, aşa că
abia aştepta să sosească acasă pentru a o iscodi să
afle toate amănuntele aventurii prin care trecuse.
- Vrei să spui că tata sau mama? îl întrebă ea,
ridicându-şi sprâncenele blonde în semn de mirare.
- De ce nu soţul? se interesă el, la fel de furios.
Ea izbucni în hohote de râs.
36 CAROLE MORTIMER i - Oh, Doamne, aş fi putut fi măritată, nu-i aşa? -
36
CAROLE MORTIMER
i
- Oh, Doamne, aş fi putut fi măritată, nu-i aşa?
- Eşti măritată? se interesă el curios. Ochii lui
negri îi aruncau priviri crunte ca şi cum n-ar fi
conceput să se culce cu o femeie mărtitată, sub nici
un motiv.
- Nu, îl linişti ea. Nici măcar logodită şi nici
măcar nu vorbesc cu vreun bărbat. Nu am fraţi sau
surori, iar părinţii mei locuiesc în Cornwall, aşa că
poţi respira uşurat că nu te poţi aştepta ca tata să
vină să-ţi ceară socoteală pentru ce mi-ai făcut,
înarmat cu o puşcă.
- Este posibil ca tatăl tău să facă asemenea gest?
-Nu ,
dacă
este
adevărat
tiu
am
făcut
dragoste. Ea nu mai vru să-1 întrebe şi ce s-ar fi
întâmplat în caz contrar.
El îşi dădu seama de stânjeneala ei şi spuse
calm:
- Dar dacă ar fi adevărat?
Ea dădu din umeri.
- Tatăl meu are o concepţie demodată în
v privinţa familiei, aşa că doreşte ca nepotul său să
aibă totuşi un tată. Dar tu ai spus adevărul când ai
afirmat că n-am făcut dragoste, nu? Deşi expresia
rămase neschimbată, o umbră de îndoială de pe
faţa ei îi trecu prin ochi.
El se uită la ea îndelung, fără să-i spună nimic,
apoi îi mărturisi pe un ton sincer:
- Am avut două zile extrem de grele: a trebuit să
port tratative îndelungate
cu sindicaliştii firmei
mele. Numai ieri seară am putut
vin
acasă,
1 VISURI ÎMPLINITE 37 deoarece era aniversarea lui Luke, spuse el cu tristeţe. - A
1 VISURI ÎMPLINITE
37
deoarece era aniversarea lui Luke, spuse el cu
tristeţe.
- A fost ziua lui de naştere? îl întrebă ea intri-
gată căci petrecerea din seara trecută nu semănase
cu nici o aniversare a zilei de naştere la care
participase până atunci.
- A fost într-adevăr ziua lui, îi confirmă Caleb,
uitându-se atent la eforturile ei disperate de a ţine
cearşaful strâns înfăşurat în jurul sânilor. Cat se
îndreptă spre un şifonier şi deschise uşa pentru a
căuta ceva de îmbrăcat, când tresări văzând că o
altă oglindă interioară îi reflecta chipul.
- A i o manie cu oglinzile? îl întrebă ea, iritată
de faptul că toată casa era plină de oglinzi, chiar şi
pe pereţii sălii de baie; se stimţea stingherită că nu
poate rămâne un moment singură în această
cameră fără să fie spionată de o sumedenie de
oglinzi care-i reflectau trupul la nesfârşit.
El îi aruncă o privire neputincioasă."
-Dacă te aştepţi să-ţi spun că oglinzile se aflau
deja în casă când m-am mutat aici, vei fi foarte
dezamăgită, rosti el ridicându-şi sprâncenele. Ţine,
pune halatul ăsta pe tine, adăugă el întinzându-i un
frumos halat flauşat.
Ea îi mulţumi pentru amabilitate şi se întrebă
cum va reuşi să-şi pună halatul în prezenţa lui fără
să se ruşineze prea^tare.
- N u mai fi atât de timidă, o încurajă Caleb
Steele, luându-i cearşaful cu un gest hotărât şi îi
întinse halatul ca ea să se înfăşoare în el. Erai goală
aseară când m-am urcat în pat şi azi-dimineaţă
38 CAROLE MORTIMER când m-am trezit nu aveai nici măcar cearşaful pe tine. - N
38
CAROLE MORTIMER
când m-am trezit nu aveai nici măcar cearşaful pe
tine.
- N u asta este problema, spuse ea înroşindu-se
brusc în obraji şi-şi băgă mâinile în mânecile
halatului.
- Te deranjează faptul că acum eşti trează şi nu
vrei să mă uit la trupul tău?
o ironiză el. De aceea
îmi plac oglinzile pentru că pot să văd imaginea
corpului ţău multiplicată la nesfârşit.
Ea tremura din tot trupul şi se întoarse să-i
înfrunte privirile dar el îşi ridicase ochii şi ea
întâlni imaginea lor proiectată în oglinzile din
tavan.
Cat avea mâinile introduse nftnâneci, dar el nu-i
înfaşurase halatul în jurul umerilor şi ea aşteptă cu
nerăbdare ca el să nu se mai uite cu insistenţă la
trupul ei, mai ales că-şi amintise cum o privise azi-
dimineaţă.
Ea făcu câteva mişcări rapide şi reuşi să-şi pună
halatul, rosindu-se la gândul că el o privea pătimaş,
îsi strânse cordonul în jurul taliei ei de viespe şi
observă că halatul îi trecea peste genunchi.
Mulţumită de înfăţişarea ei, îşi răsuci mânecile
prea lungi ale halatului.
- Lasă-mă pe mine; se oferi Caleb, suflecându-i
mânecile cu o răbdare pe care o au numai părinţii
cu un copil neastâmpărat.
- Aş fi putut să te iubesc fără să ştii acest lucru,
murmură el ca pentru sine.
- A ş fi ştiut cu siguranţă dacă m-ai fi iubit, îi
răspunse ea cu emoţie în glas.
1 VISURI ÎMPLINITE 39 Ochii lui negri deveniră şi mai întunecaţi, luci- rea cinică dispăru
1 VISURI
ÎMPLINITE
39
Ochii lui negri deveniră şi mai întunecaţi, luci-
rea cinică dispăru şi făcu loc unei călduri surprin-
zătoare, iar gura lui se desfăcu într-o grimasă care-i
dezvălui dinţii albi şi regulaţi. -
- De ce ţii ascunsă o asemenea comoară? o luă
gura pe dinainte. Vreau să spun că zâmbeşti foarte
rar, căută ea s-o dreagă, adresându-i un surâs cald
în chip de scuză.
De data asta izbucni în hohote de râs răsună-
toare.
.
- Ca oricare om, râd atunci când mă amuză un
lucru sau altul. Caleb continua să râdă. Trebuie
să-ţi fac mărturisirea că dinţii sunt toţi ai mei, nu
am nici o lucrare stomatologică, dacă ai avut
cumva o asemenea părere.
Ea îl privea cu admiraţie, fermecată de puterea
zâmbetului său. Acum părea chiar frumos! Şi mai
tânăr cu câţiva ani, deşi cei treizeci şi nouă nu
arătau truda cu care-şi câştigase banii şi pute-
rea care l-au transformat în bărbatul influent de
acum.
- Cat!
Ea tresări speriată văzând că el nu mai râde dar
se uită cu insistenţă la chipul ei.
-Acu m îmi dau seama că unul din dinţii din
faţă este puţin ieşit în afară.
El dădu afirmativ din cap.
- Dacă ai fost una din invitatele fiului meu la
petrecere, cum se face că nu ştii că a împlinit
nouăsprezece ani? o întrebă el pe un ton rece.
40 CAROLE MORTIMER Bărbatul-acesta, se gândi ea, ar străluci într-o sală de tribunal, lăsând judecătorii
40
CAROLE MORTIMER
Bărbatul-acesta, se gândi ea, ar străluci într-o sală
de tribunal, lăsând judecătorii şi juraţii cu gura
căscată, deoarece nu-i scapă nici un amănunt.
- Nu mi-a spus ce vârstă împlineşte, recunoscu
ea sincer.
- Dacă eşti prietenă cu el
- Ţi-am mai spus că sunt doar o cunoştinţă de-a
lui. Ea îşi muşcă buzele. Eu
eu am venit la petre-
cerea din seara trecută numai pentru că doream să
te întâlnesc, mărturisi ea, conştientă că trebuia să-i
spună adevărul.
Privirea lui se întunecă şi Caleb izbucni nervos:
- Deci totul afost un rol. Surpriza, teama, şocul,
adăugă el cu dezgust. Ai jucat teatru! Dacă ai văzut
că nu apar la petrecere, te-ai hotărât să mă aştepţi
în patul meu! Caleb începu să se plimbe nervos
„ prin încăpere clătinând din cap.
- Poţi să obţii premiul Oscar pentru scena pe
care ai jucat-o în sala de baie. Te felicit! Ai reuşit
să mă faci să-mi pară rău pentru minciuna pe care
ţi-am spus-o!
Ochii ei scăpărară de furie.
- A fost o cruzime din partea ta să mă faci să cred
că am făcut dragoste împreună. Tot ce ţi-am
spus eu este adevărat: băutura a fost schimbată şi
habar nu am cum am ajuns în patul % tău.
-Pentru numele lui Dumnezeu, nu începe să
plângi din nou! o imploră el văzând lacrimile care
şiroiau pe obrajii ei. Aflăm îndată adevărul, n-ai
nici o grijă! Caleb luă nervos receptorul şi formă
un număr. ^
1 VISURI ÎMPLINITE 41 - Luke? Vino imediat în camera mea, îi porunci el pe
1 VISURI
ÎMPLINITE
41
- Luke? Vino imediat în camera mea, îi porunci
el pe un ton autoritar ca atunci când îl dăduse
afară. Vezi ce spui, că m-am săturat să aud plân-
sete şi văicăreli, îl avertiză pe fiul său. Caleb puse
receptorul în furcă şi continuă să meargă nervos
prin cameră.
El nu-i mai dădu nici o atenţie, încât Cat avu
impresia -
aşteptându-1 pe fiul lui - că putea foarte
bine să nu mai stea acolo.
- Aşa vorbeşti întotdeauna cu fiul tău? îl întrebă
ea din curiozitate.
El îşi băgă iarăşi mâinile în buzunarele
pantalonilor şi-şi îndreptă privirile spre Cat.
- Cum adică aşa?
Ea îl înfruntă cu curaj.
- Ca un tată dur.
El făcu o grimasă.
- Dacă i-aş vorbi pe tonul ăsta lui Norm, acesta
ar pleca cât ai zice peşte: n-ar suporta un asemenea
afront.
- Fiul tău nu pare atât de vulnerabil.
- Este un bărbat adevărat.
Cuvântul bărbat suna exagerat, se gândi ea,
pentru băiatul nematurizat pe care-1 văzuse aseară
că bea prea mult, râdea prea tare şi era prea
familiar cu o femeie mai mare cu cinci ani. Ea se
îndoia că tatăl lui Luke a fost la fel ca el când
fusese adolescent, deoarece se căsătorise devreme
şi devenise tată la vârsta fiului.
Lasă-mă să-ţi explic caracterul lui Luke, spuse
el parcă ghicindu-i gândurile. Este independent din
42 CAROLE MORTIMER punct de vedere financiar faţă de mine, deoarece mama lui i-a lăsat
42
CAROLE MORTIMER
punct de vedere financiar faţă de mine, deoarece
mama lui i-a lăsat o moştenire importantă şi la
nouăsprezece ani este în stare să-şi croiască singur
viitorul în viaţă. Caleb dădu resemnat din umeri.
Dacă nu-i place modul cum îi vorbesc, este liber să
plece unde vrea.
Aşadar, îşi spuse ea, inevitabila ciocnire dintre
tată şi fiu se petrecuse şi în familia Steele. Cat îşi
aminti câte citise/în reviste despre Luke şi avu
impresia că băiatul este destul de încăpăţânat şi de
neînţeles. îl găsise grosolan şi agresiv. Lui Cat îi fii
ruşine că Luke fusese martor la scena de tandreţe
dintre ea şi tatăl lui!
- Nu te uita atât de speriată, pisicuţo, îi şopti
Caleb blând. Nu vom sări la bătaie în faţa ta. Dacă
ar fi avut de gând să facă acest lucru, ea nu se
îndoia cine ar fi fost învingătorul. Fără îndoială
Caleb Steele, în ciuda faptului că era de două ori
mai în vârstă decât fiul său. Mai era sigură de un
lucru: Caleb nu dădea nici doi bani pe ea, mai ales
că o credea în stare să joace teatru numai pentru
a-şi atinge scopul.
- Ai cunoscut multe femei care să se arunce
singure de gâtul tău? îl iscodi ea.
Ochii lui negri sclipiră ciudat.
- Nu am avut niciodată vreo femeie care să nu
dorească să se culce cu mine în acest pat.
-Eu
-Intră, fiule, îl îndemnă Caleb pe Luke care
bătuse la uşă.
1 VISURI ÎMPLINITE 43 Din punct de vedere fizic, tatăl şi fiul erau asemănători, cu
1 VISURI ÎMPLINITE
43
Din punct de vedere fizic, tatăl şi fiul erau
asemănători, cu excepţia ochilor: Luke avea ochii
albaştri. Amândoi aveau o puternică forţă de
seducţie, doar că vârsta îl făcuse pe Caleb să aibă
acea lucire cinică în priviri în timp ce Luke dădea
impresia de nechibzuinţă. în contrast cu cămaşa
cambrată şi pantalonii albaştri ai tatălui, fiul purta „
un pantalon cu o croială modernă şi o cămaşă
desfăcută la guler. Se vedea clar că dorea să-i
înfrunte atât pe Cat cât şi pe tatăl lui.
O salută sfidător din cap pe Cat şi i se adresă pe
un ton insolent:
-Domnişoară Howard, ce plăcut din partea ta că
ai rămas aici peste noapte. Faţă de tatăl său care-şi
păstrase accentul puternic american, Luke avea un
accent englezesc foarte bun, ceea ce-i sporea
obrăznicia.
Cat ştia că după ruptura dintre părinţii săi, băia-
tul fusese crescut de bunicul său şi apoi trimis să
studieze în Anglia. De aceea accentul lui se dove-
dea a fi extrem de corect şi contrasta puternic cu
accentul lui Caleb.
- Puteam să fac altceva? replică ea sec.
Luke îi aruncă o privire rece şi dădu din umeri.
-"Nu prea ţi-ai manifestat dorinţa să pleci.
Ea se înroşi în obraji. c
-Cum
-Luke, ce dracu' s-a petrecut aseară? Vocea
tatălui său se auzi mânioasă şi tranşantă. Spune-mi
cum de a ajuns Cat în patul meu!
Luke dădu din umeri. •
44 CAROLE MORTIMER - Azi-dimineaţă am zărit-o în patul ţău. - Cred că ştii mai
44
CAROLE MORTIMER
- Azi-dimineaţă am zărit-o în patul ţău.
- Cred că ştii mai multe decât
ţ,
- Cat, te rog, îi tăie Caleb vorba, lasă-mă să aflu
ce s-a întâmplat.
- Nu cred că vei putea scoate ceva de la fiul tău,
exclamă ea uitându-se mânioasă la Luke.
- Luke îmi va spune adevărul, rosti Caleb pe un *
ton autoritar.
- Sper să ai noroc, spuse ea încet. După câte
mi-am dat seama în scurtul timp de când ne-am
cunoscut, fiul tău a dat dovadă de orice dar nu de
sinceritate! îl înfruntă ea pe Caleb.
Luke Steele nici măcar nu clipi din ochi.
- Mă îndoiesc mult că ai fost sinceră cu tatăl
meu, replică el cu o falsă modestie. Altfel această
conversaţie nu ar fi avut loc.
Cat îl fulgeră cu privirea.
- I-am spus tatălui tău tot ce ştiam în legătură cu
ce s-a întâmplat noaptea trecută. Din păcate, nu
m-a crezut, adăugă ea dezamăgită.
- Poate vei avea curajul să-mi spui şi mie ce ştii
despre asta, Luke, interveni Caleb. Cuvintele sunau
ca o invitaţie dar nimeni nu se îndoia că era mai
mult un ordin.
- Cred că te interesează doar un singur lucru în
legătură cu domnişoara Howard, continuă Luke pe
acelaşi ton de confidentă, ca si cum, în ciuda ten-
siunii ce domnea în încăpere, ar fi fost cel mai tare
pe poziţie.
Cat tresări speriată, adulmecând pericolul.
- Da, care anume? îl întrebă Caleb.
1 VISURI ÎMPLINITE 45 - Gat este fotoreporter, îl anunţă Luke cu o voce plictisită.
1 VISURI ÎMPLINITE
45
- Gat este fotoreporter, îl anunţă Luke cu o voce
plictisită. Cea care de trei luni de zile bate la poarta
noastră pentru a putea să-1 viziteze pe bunicul.
Dacă ea se gândise că ochii lui Caleb puteau fi
reci, de-abia acum îşi dădu seama cu adevărat ce
însemnau mânia şi indignarea adunate în pupilele
lui de gheaţă! Luke avusese dreptate: singurul
lucru care conta pentru tatăl lui era tocmai pro-
fesia ei.
— Tu eşti acea C. Howard care a insistat să-1
vadă pe tatăl meu?! ţipă el.
Tonul vorbelor lui o făcu pe Cat să se simtă ca o
intrusă care intrase nepoftită în viaţa lui şi care,
prin simpla prezenţă în aceeaşi cameră cu el, l-ar fi
indignat peste măsură!
Caleb se întoarse furios spre Luke.
-Dacă ai ştiut cine era, ce căuta la petrece-
, rea ta?
Luke păru surprins de acuzaţia tatălui său,
aşteptându-se ca toată mânia lui să se îndrepte
numai asupra lui Cat, după ce-i dezvăluise cu ce
se ocupa,
7 Eu
păi
ne-a făcut o mulţime de necazuri şi
de aceea am crezut
- N u v-am adus nici un necaz, respinse ea
acuzaţiile lui Luke cu indignare. Toate scrisorile pe
care vi le-am adresat au fost politicoase şi apelurile
telefonice pe un ton destul de civilizat.
-Toate cele douăzeci şi unu de apeluri, con-
firmă Caleb cu un glas supărat. Da, recunoscu el
mai blând la uluirea ei. Am fost informat de câte
46 CAROLE MORTIMER ori ai sunat şi care a fost motivul care te-a deter- minat
46
CAROLE MORTIMER
ori ai sunat şi care a fost motivul care te-a deter-
minat
să mă cauţi.
- Şi?
-Poţi fi sigură ca pot fi numite enervante, îi
spuse Caleb fără milă.
- N u este adevărat, -
negă
ea în
grabă. N-am
primit niciodată răspuns la scrisori şi singura dată
când am reuşit să vorbesc cu tine la telefon, nici
n-ai recunoscut că ai primit mesajele mele.
- Simplul fapt că n-am răspuns la scrisorile tale
indică destul de clar că nu mi-au făcut nici o
plăcere. Insistenţa ta a fost o agresiune psihică!
Cat ştia că refuzul lui de a-i răspunde însemna
că nu dorea să-i satisfacă cererea; ar fi trebuit să
fie înţeleaptă şi să abandoneze strădaniile de a-i
lua un interviu lui Lucien Steele. Dar ea nu era
tipul de ziarist care să nu se înduioşeze de
nefericirea oamenilor sau să nu ţină cont de
capriciile lor. Avea o înaltă concepţie despre
meseria aleasă şi nu trimisese nici un articol la
redacţie înainte de a fi discutat cu cei despre care
scria şi având aprobarea acestora în legătură cu
materialul referitor la ei. Era şi aşa destulă
mizerie în lume, încât nu merita s-o afişeze în
prima pagină a ziarelor. Colegii ei de redacţie o
porecliseră „mama răniţilor" dar ea se simţea
mândră de asta, deoarece cel puţin era sigură că
avea o inimă simţitoare! Acesta era şi motivul
pentru care nu putea scrie capitolul din carte
referitor la Lucien Steele şi la soţia lui fără a fi
vorbit mai întâi cu acesta.
1 VISURI ÎMPLINITE 47 - Am vrut numai să-1 întâlnesc pe tatăl tău şi să
1 VISURI ÎMPLINITE
47
- Am vrut numai să-1 întâlnesc pe tatăl tău şi să
discut cu el, îşi pledă eq. cauza. Ţi-am scris că
vreau să-1 prezint într-o carte
- Mama mea a murit de aproape treizeci de ani,
o întrerupse Caleb. Azi, multă lume nici n-a auzit
de ea, dar să mai ştie că a fost căsătorită cu Lucien
Steele.
- Ştii foarte bine că nu este adevărat, protestă
ea la minciuna pe care el o spusese în legătură cu
Sonia Harrison, una din vedetele ecranului din
anii patruzeci şi cincizeci. Chiar în vara asta au
rulat numeroase filme având-o ca protagonistă pe
mama ta.
El dădu din umeri.
- Este o vedetă prea veche pentru gustul tine-
rilor din ziua de azi.
- Editorul meu nu-ţi împărtăşeşte părerea, spuse
ea clătinând din cap.
- Atunci n-ai decât să-ţi scrii cartea, o îndemnă
el. Nu ai nevoie de aprobarea mea, dar fii atentă să
scrii numai adevărul, căci, deîndată ce va apărea în
librării, am de gând să-i însărcinez pe avocaţii mei
să cerceteze cu minuţiozitate dacă ce ai scris
despre părinţii mei corespunde cu realitatea.
Şi ea fusese de aceeaşi părere cu el. Ah! cum să
facă să-1 convingă că nu avea intenţia să scrie ceva
defăimător în legătură cu părinţii lui?
-Tocmai de aceea am vrut să discut cu el.
Circulă zvonul că tatăl tău, care are acum peste
şaptezeci de ani, nu-şi mai scrie de câţiva ani
cărţile singur, ci
48 CAROLE MORTIMER Hohotele lui de râs o întrerupseră brusc. - Tatăl meu este mai
48
CAROLE MORTIMER
Hohotele lui de râs o întrerupseră brusc.
- Tatăl meu este mai lucid la şaptezeci şi patru
de ani decât mulţi bărbaţi care au numai jumătate
din anii lui! îi spuse el batjocoritor. Toată calomnia
este ridicolă şi fără sens.
Ea era sigură că el spunea adevărul, dar chiar
dacă nu era aşa, asta nu era treaba ei; pe ea o
interesa numai perioada când bătrânul scriitor
fuşese căsătorit cu Sonia Harrison.
- Aş vrea să citeşti cele ce s-au scris în legătură
cu tatăl tău.
- Oh, le-am citit de mult, domnişoară Howard, o
asigură el pe acelaşi ton rece, apoi se uită din nou
la fiul său. Vreau să aud o explicaţie rezonabilă din
partea ta, îl somă el pe Luke. —
Acesta. se întunecă la faţă. iar privirea lui păru
mai indiferentă ca oricând.
- M-am gândit că o vei întâlni pe Cat şi dacă vei
vorbi cu ea vei fi scutit pe viitor de insistenţele ei
enervante.
-Da r cum de m-a aşteptat în
patul meu? urlă
Caleb.
Cat păli.
- N u te aşteptam pe tine! Ea se întoarse spre
Luke Steele. Cum de-am ajuns în patul tatălui tău?
spuse ea sufocându-se de indignare.
- De unde să stiu?
- Nu minţi! îl avertiză ea stăpânindu-şi cu greu
furia. Ultimul lucru pe care mi-1 amintesc de noap-
tea trecută este că ţi-am spus că plec!
1 VISURI ÎMPLINITE 49 Luke îi întoarse privirile nepăsător: -Ultima dată când te-am văzut a
1 VISURI ÎMPLINITE
49
Luke îi întoarse privirile nepăsător:
-Ultima
dată când te-am văzut
a fost când
ieşeai pe poartă.
- E o minciună sfruntată!
- Cat, eu nu spun niciodată minciuni, afirmă el
cu o voce plictisită.
Ea era sigură
că Luke minte
şi ştia
şi de ce;
mânia tatălui său era destul de puternică şi simţea
că este în pericol să fie pedepsit, deşi era destul de
încrezător în sine.
- Luke, nu vezi că încurci lucrurile? îl descusu
ea. Ştii la fel de bine ca şi mine că n-am plecat
aseară de la petrecere.
- Abidracum am aflat asta, susţinu Luke.
Ea dădu din mână a lehamite.
-Dacă eşti îngrijorat de pedeapsa pe care ţi-o
pregăteşte tatăl tău, nu-ţi dai seama că dacă nu spui
adevărul, Caleb va fi de două ori mai furios pe
tine?
Luke izbucni în râs, uitându-se amuzat la tatăl
său.
-Nu-mi pasă defel de mânia lui tăticu! Ce poate
să-mi facă, să-mi sisteze renta de la mama, sau să
mă dea afară din casă? pufni el pe ascuns.
Caleb părea destul de calm în faţa comportării
obraznice a fiului său şi i se adresă pe un ton grav:
- Ai de gând să-mi spui adevărul?
- Până acum numai asta am făcut, afirmă Luke cu
neruşinare. Nu vreau să-i dau domnişoarei Howard
impresia că mi-e frică de tine.
50 CAROLE MORTIMER - Chiar nu te temi deloc de mine? îl întrebă Caleb cu
50
CAROLE MORTIMER
- Chiar nu te temi deloc de mine? îl întrebă
Caleb cu blândeţe.
Luke se îngălbeni la faţă, descumpănit pe mo-
ment, apoi îşi recăpătă impertinenţa care-1 carac-
teriza.
- Asta e tot ce-am avut de spus. Trebuie să plec:
am o întâlnire urgentă cu nişte prieteni.
- Poţi pleca, îl concedie tatăl său.
Luke aruncă un zâmbet batjocoritor în direcţia
lui Cat şi ieşi din cameră. Cat simţea că-1 urăşte şi
mai mult decât ieri şi avea motive serioase să-1
dispreţuiască. Rămăsese cu o impresie neplăcută
faţă de comportarea lui din noaptea precedentă şi
era sigură că el avea o mare parte de vină pentru ^
starea în care se găsise în dimineaţa aceea.
- Toată lumea afirmă că este foarte greu pentru
un copil să ştie că tatăl său este o personalitate
celebră, comentă Caleb mai mult pentru sine.
Nimeni nu spune cât de greu este să fii tatăl unui
asemenea copil! El făcu o mişcare largă cu mâna a
neputinţă, dar îşi reveni imediat şi-i spuse pe un
ton hotărât:
- Să nu mă întrebi nimic despre asta!
- Nu sunt genul de femeie care să pună întrebări
indiscrete.
-Da r doreşti să afli cât mai multe amănunte
legate de viaţa n>ea, nu-i aşa? Toate femeile sunt la
fel de curioase şi în special ziariştii, nu crezi? îi
spuse el sarcastic. Ce păcat că încă nu ai profitat să
faci dragoste cu mine; ai fi avut prilejul să-mi dai o
notă în privinţa calităţilor mele de amant; reclama
1 VISURI ÎMPLINITE 51 pe care mi-ai fi făcut-o ar fi fost foarte utilă pentru
1 VISURI
ÎMPLINITE
51
pe care mi-ai fi făcut-o ar fi fost foarte utilă pentru
viaţa mea socială!
Din câte auzise şi citise despre Caleb, ea era
sigură că nu avea nevoie de niqi o reclamă pentru
ca în viaţa sa particulară femeile să se îndră-
gostească de faimosul producător! Era mai mult
decât evident că fiecare femeie pe care o întâlnise
îl găsise atrăgător şi demn de a fi iubit.
- Cred Că ar trebui să-ţi consacri viaţa pentru a-1 ^
stăpâni pe năbădăiosul tău băiat decât să fii
îngrijorat de viaţa ta socială, îl sfătui ea pe un ton
ironic.
- Ce vrei să spui? se interesă el vădit îngrijorat,
cu o voce din care dispăruse mânia.
Cat tocmai aflase câteva lucruri importante
privind personalitatea acestui băiat foarte cunoscut
şi Caleb era extrem de supărat pe ea pentru că
îndrăznise să se amestece în relaţiile dintre el şi
fiul său. Cu toate acestea, ea îşi dăduse seama că
Luke era la o cumpănă în viaţă, aşa că îşi făcu
curajul şi mărturisi sincer părerea ei:
- în momentul de faţă fiul tău poate alege doua
drumuri în viaţă, accentuă ea cuvintele. Poate să
cadă în prăpastia depravării care i-ar putea distruge
toată viaţa sau poate să devină raţional şi să-şi
croiască singur un viitor minunat.
Caleb Steele îi aruncă o privire furioasă.
- Despre ce naiba vorbeşti? o întrebă el plin de
nervozitate.
Ea oftă, dezamăgită că el nu înţelege cât de
aproape este Luke să-şi strice viaţa.
52 CAROLE MORTIMER - Luke este apăsat de o "frământare interioară, îi explică ea, şi
52
CAROLE MORTIMER
- Luke este apăsat de o "frământare interioară, îi
explică ea, şi nu vede altă cale de a scăpa de ea
decât tratând toate problemele vieţii sfidător şi fără
să respecte nici o normă de conduită socială. Seara
trfecuta
- Să lăsăm deoparte noaptea trecută, îi tăie el
vorba. Se pare că sunt două puncte de vedere
extrem de opuse în privinţa celor întâmplate la
petrecere.
Ea clătină dezamăgită din cap.
- A m impresia că i-ai dat crezare - fireşte -
fiului tău, spuse ea cu regret.
-Bineînţeles! exclamă el cu convingere, uitân-
du-se mirat la ea.
Ea dădu din umeri, neputincioasă la atâta iubire
oarbă din partea lui.
- într-o bună zi - îl avertiză ea - fiul tău va face
un lucru rău care-i va mâhni mult pe cei care-1
îndrăgesc, dar atunci va fi prea târziu pentru a-1
ajuta.
- Vorbeşti de parcă ai avea o vastă experienţă în
creşterea copiilor, o admonestă el pe un ton blând.
cu
aceleaşi sentimente de disperare, ştiind că ziua va
veni mai rea decât cea precedentă şi îi era ciudă că
nu va putea face nimic pentru el. Remarcase
semnele de tensiune interioară pe chipul lui Luke,
noaptea trecută, deoarece erau asemănătoare celor
pe care le simţise şi ea cu un an înainte şi numai în
urma unor eforturi puternice de voinţă reuşise să-şi
depăşească criza sufletească. în momentele când
Ea
ştia că el
se
scoală în fiecare dimineaţă
1 VISURI ÎMPLINITE 53 Luke nu mai bravase, descoperise că este vulne- rabil şi chinuit
1 VISURI ÎMPLINITE
53
Luke nu mai bravase, descoperise că este vulne-
rabil şi chinuit din cauza unei obsesii depresive.
Nu-1 simpatizase şi nu-i aprobase modul de
comportare, dar putuse să-1 înţeleagă mult mai bine -
decât tatăl lui!
- Credeţi-mă, domnule Steele - i se adresă ea pe
un ton confidenţial - dacă nu-1 opriţi pe Luke să se
scufunde în marasm, s-ar putea să fie prea târziu
să-1 salvaţi. Este furios pe toată lumea şi vede în
toţi oamenii nişte vinovaţi pentru suferinţa lui.
El făcu o grimasă ascunsă.
- Nu cred că l-ai cunoscut foarte bine pe fiul
meu din ce spui.
- Mărturisesc că n-am avut timpul, clătind
eâ din cap, dar vreau să nu mai ştiu nimic în
plus despre el," continuă ea cu convingere. Află
că pot recunoaşte o fiinţă rănită care strigă după
ajutor.
Obrajii lui se colorară uşor.
- Şi eşti de părere că nu-mi pot da seama ţie ce
are nevoie?
- Poate eşti prea legat de el si nu poţi fi obiectiv
în aprecierea comportamentului său.
- Sau crezi că nu sunt destul de apropiat de el? o
ironiză el.
- Tot ce se poate, recunoscu ea pe un ton serios.
El continuă să-şi frământe buzele nervos.
- Mărturisesc că niciodată n-am pretins că sunt
un tată perfect. Luke şi cu mine am trăit prea mult
departe unul de celălalt. Cu toate acestea, nu do-
resc ca o necunoscută să se bage în relaţiile noastre
54 CAROLE MORTIMER şi să-mi dea sfaturi despre modul cum să mă ocup de el,
54
CAROLE MORTIMER
şi să-mi dea sfaturi despre modul cum să mă ocup
de el, se răsti el furios.
- Am încercat numai să te ajut.
- Te rog, nu te mai amesteca unde nu-ţi fierbe
oala!
- Foarte bine, dacă asta este dorinţa ta. Este, în
fond, fiul tău şi poate că-1 cunoşti mai bine decât
mine, acceptă ea cu părere de rău să-1 lase în pace
pe Luke. Cu toate acestea, ea văzuse bine în ochii
fiului o undă de disperare şi nefericire.
- Mă mir că manifeşti atâta bunăvoinţă faţă de
un necunoscut, o dojeni el pe un ton grav.
Obrajii ei deveniră purpurii.
- îmi pare rău, dar n-am vrut
- Ştiu, mi-ai mai spus că ţi-ai oferit ajutorul, o
întrerupse el nerăbdător uitându-se la ceas. Poţi să
te grăbeşti să* t e îmbraci? Am să te las la tine în
drumul meu spre birou.
-Mulţumesc pentru amabilitate, dar nu era
necesar să te deranjezi, îl refuză ea ţâftioasă.
, - Ba este necesar, rosti el pe un ton glumeţ. De
data asta vreau să fiu sigyr că nu ţi se va mai
întâmpla ceva, înţelegi? Mi-e teamă că nu vom
avea timp să luăm micul dejun. Sunt foarte grăbit.
Cat se duse repede îr\ sala de baie, având aceeaşi
senzaţie de greaţă când îi reamintise de mâncare.
Ea se simţea uşurată la gândul că era duminică
şi j^rea devreme pentru a fi observată de prea multă
lume că se întoarce acasă într-o rochie verde de
seară. Nu se aştepta să fie prea mulţi trecători care
s-o vadă coborând din maşina neagră a lui Caleb
1 VISURI ÎMPLINITE 55 Steele şi intrând în apartamentul ei din casa în stil victorian,
1 VISURI ÎMPLINITE
55
Steele şi intrând în apartamentul ei din casa în stil
victorian, pe care-1 împărţea cu Vikki, buna ei
prietenă.
Când Porsche-ul se opri în faţa intrării, Caleb se
încruntă mirat:
- Aici locuieşti?
Ea dădu afirmativ din cap.
- Cu Vikki, o prietenă din copilărie. Este casa
părinţilor ei care au murit şi i-au lăsat-o moştenire,
îi explică ea, grijulie să-i evite îndoiala în privinţa
mijloacelor financiare de care ar putea dispune
douâ tinere pentru a putea plăti chiria unei
asemenea clădiri impunătoare în centrul Londrei!
Ştia că el are o impresie falsă şi destul de rea
despre ea, aşa că nu dorea să-şi imagineze că ar fi
şi o „femeie întreţinută". Atât mai lipsea pentru un
tablou complet al caracterului ei !
- Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă,
şopti el. Nu ai pe nimeni apropiat, nu-i aşa?
- Faptul că stau singură nu deranjează pe
nimeni, se apără ea.
- P e mine mă interesează pe cine iubeşti, spuse
el pe un ton grav. Sunt foarte mirat.
Obrajii ei se înroşiră.
- De ce eşti surprins?
Ochii lui negri o învăluiră cu intensitate.
- Nu sunt surprins, Cat. Mă întreb cine dracu' ar
putea fi Harry ăsta al tău?
CAPITOLUL III Cine era Harry? Trecuse multă vreme de când cineva se interesase de el
CAPITOLUL III
Cine era Harry? Trecuse multă vreme de când
cineva se interesase de el sau simţise nevoia să afle
care sunt legăturile dintre ei. Harry fusese foarte
apropiat de ea şi dacă nu erau văzuţi împreună,
imediat apăreau zvonuri răutăcioase. Fusese. Acum
dispăruse din viaţa ei'.
- Cine a vorbit de Harry? îl întrebă ea mirată.
Caleb Steele îi susţinu privirea.
-Important este faptul că ştiu că există. Cine
este?
Ea nu era mulţumită de răspunsul lui. Cum de
aflase de existenţa lui Harry? Caleb nici măcar nu
ştiuse cum arăta Cat până când i-a vorbit fiului său
despre ea, şi acum se întreba oare ce aflase despre
Harry? '
,
-Mi-ai
spus
ştii
câte ceva despre
el,
îi
răspunse ea evitând să-i încredinţeze mai multe
date referitoare despre Harry.
El îşi încruntă sprâncenele şi-şi strânse buzele a
regret.
- Singurul lucru pe care-1 ştiu despre el este că
te-ai răsucit spre mine noaptea trecută, m-âi îm-
58 CAROLE MORTIMER brăţişat şi m-ai strigat Harry, adăugă el pe un ton rece. Ea
58
CAROLE MORTIMER
brăţişat şi m-ai strigat Harry, adăugă el pe un ton
rece.
Ea rămase înmăttnurită, uitându-se la el cu
mirare. Expresia feţei i se schimbă brusc într-o
atitudine mâhnită, după ce-şi dădu seama din
privirea lui senină că spusese adevărul.
- îmi pare rău, rosti ea luându-şi faţa în mâini.
Ce sentiment penibil ai încercat
spude ea printre suspine.
îmi cer scuze,
-Ei , fetiţo,
nu mai plânge, o consolă el cu o
voce caldă, în timp ce-i mângâia cu vârful dege-
telor obrajii fierbinţi. Am fost strigat şi mai rău,
glumi el.
Oricum, cuvintele lui puteau s-o liniştească şi
izvorul lacrimilor deveni şi mai abundent. Ea se
socotea nefericită că dormise cu el în acelaşi pat
'
dar nu putea să accepte ca, pe deasupra, să-1 mai fi
şi confundat cu iubitul ei Harry. Era peste puterile
ei şi zăgazul inimii se deschise, lăsând să se
reverse tot chinul ei.
- Ce s-a întâmplat, Cat? o imploră el să-i spună
motivul pentru care izbucnise în hohote de plâns.
- S-a întâmplat că
se confesă ea în timp ce-şi
coborâse privirile pentru ca el să nu-i observe
suferinţa
a murit.
El rămase cu ochii larg deschişi şi o întrebă cu
multă precauţie:
- De mult?
- De cinci ani, spuse ea înghiţindu-şi lacrimile.
A fost ucis în ziua
în ziua nunţii noastre, adăugă
ea, ştiind că trebuia să-i relateze totul, altfel el ar fi
1 VISURI ÎMPLINITE 59 fost extrem de insistent şi nu s-ar fi lăsat până ce
1 VISURI ÎMPLINITE
59
fost extrem de insistent şi nu s-ar fi lăsat până ce
n-ar fi aflat totul despre Harry.
- A fost o zi minunată de vară, cea mai fru-
moasă din viaţa mea! Când am ajuns la biserică,
mama mea a spus şoferului să mai facă o tură prin
cartier, deoarece Harry nu sosise încă. Am simţit
imediat că se întâmplase ceva groaznic, deoarece
Harry n-ar fi fost capabil de acest gest prostesc.
Era deja mort, maşina lui se ciocnise cu un camion
şi a murit instantaneu.
-Dac ă poliţia ţi-a spus asta, să ştii că aşa stau
lucrurile, afirmă el cu siguranţă.
- Mi s-a spus că n-a suferit deloc, suspină ea în
timp ce-şi ştergea ochii înlăcrimaţi. De unde'au
ştiut poliţiştii cum a murit el?! exclamă ea. Nopţi
întregi mi-am închipuit cum a fost găsit zdrobit în
maşină, şiroind de sânge. Cat îşi ridică privirile
spre el. Crezi că a murit fără dureri? Crezi că
- Cat, o întrerupse Caleb cu mult tact, cu ce te
ajută dacă afli că a murit urlând de durere?
Ea suspină adânc auzind tonul crud cu care
Caleb rostise ultimele cuvinte şi un fior îi scutură
trupul.
-îţ i mulţumesc, rosti ea, închizând ochii.
Nimeni până acum nu mi-a vorbit atât de deschis,
recunoscu ea tremurând.
- Poate din cauză că nu te-ai destăinuit nimănui
până azi. Privirile lui o ţintuiră nemilos. Te-ai
confesat vreodată vreunei prietene?
- Nu. Se gândi că ar fi fost mai uşor să vor-
bească cu un străin care i--ar fi adresat cuvinte de
60 CAROLE MORTIMER îmbărbătare îHimai din compasiune şi nu dintr-o sinceră afecţiune, cu scopul de
60
CAROLE MORTIMER
îmbărbătare îHimai din compasiune şi nu dintr-o
sinceră afecţiune, cu scopul de a-i alina chinul. Nu
ştiu de ce te-am strigat cu numele lui Harry noap-
tea trecută.
- E u ştiu motivul, continuă el pe iţn ton neîn-
duplecat. încă îl mai iubeşti.
Ea îşi scutură capul şi îşi aranjă părul lung şi
blond care-i căzuse peste faţă.
- Nu mi-e ruşine cu ăsta, se apără ea. Tot timpul
l-am iubit pe Harry.
- Dar el este
- Mort, îl completă ea. Da, ştiu asta. Doamne,
cât de bine ştiu acest lucru, continuă ea cu amără-
ciune. Moartea însă nu pune capăt dragostei, mai
ales iubirii pe care am avut-o eu pentru Harry.
- Dar acest lucru nu poate să-ţi ruineze viaţa de
pe pământ, îi spuse el cu blândeţe.
-Viaţa mea nu s-a sfârşit, susţinu ea fără con-
vingere, ca şi cum ar fi fost obişnuită cu o ase-
menea frază. Muncesc, am o viaţă particulară
intensă, am prieteni. Chiar pot să gust viaţa din
nou. Ea tresări amintindu-şi, în timp ce-i povestea
totul lui Caleb, că totul se întâmplase aievea:
aproape un an după moartea lui Harry trăise într-o
stare de şoc şi când, în sfârşit, acceptase trista
lealitate a dispariţiei iubitului ei, era cât pe ce să se
îmbolnăvească grav de nervi: trăia tot timpul sub o
stare depresivă morbidă. Cu timpul reuşise să-şi
revină şi să aibă voinţa de a-şi reface viaţa, luând-o
de la capăt. Totul se realizase cu chin şi frământări,
dar reuşise până la urmă să-şi învingă teama.
1 VISURI ÎMPLINITE 61 Acum îşi destăinuia nefericirea sufletească unui bărbat care avusese despre ea
1 VISURI ÎMPLINITE
61
Acum îşi destăinuia nefericirea sufletească unui
bărbat care avusese despre ea o impresie destul de
proastă, considerând că joacă teatru pentru a-şi
atinge scopul, inclusiv pentru a-1 atrage în pat! ^
Situaţia în care se găsea l-ar fi amuzat teribil pe
Harry, dacă i-ar fi povestit-o .ca o întâmplare a altei
femei, dar acum, în realitate, lucrurile nu mai erau
deloc nostime.
- Te rog să vorbeşti din nou cu fiul tău, îl sfătui
ea sincer. Nu-mi pasă ce-a spus, sunt sigură însă
că ţi-a ascuns adevărul despre evenimentele din
noaptea trecută.
Caleb Steele îi aruncă o privire rece care-i
înlocui expresia de căldură şi înţelegere de mai
înainte.
-Domnişoară Howard, fiul meu nu mă minte
niciodată, accentuă el ultimele cuvinte pentru a o
face să înţeleagă ce caracter bun are Luke.
- Nici eu nu mint! exclamă ea instantaneu.
El făcu o grimasă. -
- N u este important cine a minţit! rosti el cu
amărăciune.
- Nici pentru mine nu are vreo importanţă lucrul
acesta. Aş dori totuşi, spuse ea cu sfială, să vorbim
despre întâlnirea cu tatăl tău.
El se încruntă pe neaşteptate.
- Nu dau niciodată interviuri. Şi nici tatăl meu!
- N u este vorba propriu-zis de un interviu, ci
mai degrabă
- O documentare privind perioada căsătoriei cu
mama mea, se răsti el. N-ai decât să te uiţi, dom-
62 CAROLE MORTIMER nişoara Howard, în cărţile scrise despre această căsătorie. Totul este relatat în
62
CAROLE MORTIMER
nişoara Howard, în cărţile scrise despre această
căsătorie. Totul este relatat în ele.
- N u
cred că
l-aş deranja prea mult
dacă
* vorbi cu el.
- Nici faptul că, deşi au trecut treizeci de ani de
la moartea ei, tatăl meu nu s-a recăsătorit, nu-ţi'
spune nimic? Nu-ţi dai seama că încă o iubeşte?
rosti el apăsat. Nu te gândeşti ce rău i-ai face dacă
i-ai vorbi de ea? Ar trebui să reflectezi mai intens
la asta, o dojeni el.
Cat păli la faţă.
-îm i cer scuze, zise ea clătinând din cap. Nu
m-am gândit niciodată
Oh, Doamne! s-au scurs
treizeci de ani şi totuşi Lucien Steele încă suferă
pentru cea pe care a pierdut-o! Ar putea ea să simtă
aceleaşi regrete timp de treizeci de ani, pentru
pierderea lui Harry? Doamne, parcă un giulgiu
negru i-ar fi învăluit fiinţa nefericită,
-îm i dau seama că în cazul tău a acţionat
curiozitatea firească a unui reporter, zise Caleb pe
un ton sarcastic. Ziariştii nu se gândesc niciodată la
durerile sau necazurile pe care le produc celor
despre care scriu, ci numai la efectul pe care-1 vor
produce articolele lor în rândul publicului.
- E u nu sunt aşa.
-îm i
dau
seama
nu eşti
din tagma
lor.
Expresia serioasă pe care o aborda îi confirmă că el
vorbise serios şi crezuse în vorbele ei/
Cat nu era obişnuită să vorbească cu un om care
avea atâta dispreţ pentru ea. Dacă nu l-ar vedea
câteva zile, atunci ar putea ca el să fie mult mai
1 VISURI ÎMPLINITE 63 receptiv la cuvintele e i Cu toate acestea, se cam îndoia
1 VISURI ÎMPLINITE
63
receptiv la cuvintele e i Cu toate acestea, se cam
îndoia de rezultatul cererilor sale, căci Caleb era
extrem de hotărât şi de inflexibil.
-îţ i mulţumesc că m-ai adus până acasă, îi
spuse ea cu politeţea care-i era o obişnuinţă încă de
mică. Chiar dacă-mi dau seama, domnule Steele,
că ai avut motive puternice să mă vezi departe de
casa ta, nu se abţinu ea să-i spună pe un ton ironic.
Poate că aş putea să-ţi dau un telefon. Mai bine nu,
făcu ea o grimasă văzând că el îsi încruntă
sprâncenele.
-Ne-am spus tot ce aveam de spus, fu el de
acord cu ea.
Cat ieşi din maşină şi se uită cum se
îndepărtează Caleb, fără să-şi dea seama cât de
caraghios arăta stând în lumina puternică a soarelui
îmbrăcată într-o rochie de seară, la ora zece
dimineaţa!
-Nu-ţi pun nici un fel de întrebări, o asigură
Vikki, căscând ochii mari văzând cum Cat năvă-
leşte în cameră. Am pregătit nişte cafea, mai întâi
să bem şi apoi te voi chestiona, o îmbie ea cu
prietenie. Dacă vrei, poţi să faci mai întâi o baie,
avem apă caldă, adăugă ea cu căldură. Amândouă
sufereau că nu aveau întotdeauna posibilitatea să
facă baie la orele cele mai neaşteptate din zi şi din
noapte.
Cat o privi încurcată.
- Cred că nu e nevoie de duş, tocmai am făcut
nul azi-dimineaţă.
64 CAROLEvMORTIMER Ochii prietenei sale se măriră şi mai mult. Era curioasă să afle cât
64
CAROLEvMORTIMER
Ochii prietenei sale se măriră şi mai mult. Era
curioasă să afle cât mai repede ce se întâmplase cu
Cat şi deschise gura s-6 întrebe, dar nu mai avu
timp să scoată nici o vorbă.
- Mai bine mă schimb de rochie, se grăbi Cat să
spună, apoi voi bea cafeaua.
Cat avea nevoie mai mult decât o schimbare de
haine pentru a-şi stăpâni nervii: se aşeză pe patul
din dormitorul ei care era lângă camera lui Vikki.
Casa avea patru dormitoare, dar cele două prietene
nu le foloseau pe toate.
De când împliniseră cincisprezece ani, ea şi
Harry nu se mai uitaseră la alte persoane după ce
avuseseră revelaţia iubirii care-i copleşise. Erau
mereu împreună şi Harry îi oferise inelul de ,
logodnă când împlinise optsprezece ani. îşi plani-
ficaseră cu grijă viitorul, gândindu-se tot timpul la
fericirea care-i aştepta.
Harry fusese un bărbat chipeş, cu părul auriu,
ochii albaştri şi cu un simţ al umorului destul de
dezvoltat care se potrivea cu gustul ei pentru
veselie şi râsete. Erau ca două părţi ale unui întreg,
tachinându-se amândoi asupra ochilor copiilor pe
care îi vor avea: Cat avea nişte ochi de culoare
verde închis si susţinea că fiul lor va moşteni
culoarea ochilor de la mamă, iar Harry susţinea sus
şi tare că fata lui va avea ochii albaştri; singurul
lucru asupra căruia cădeau de acord era faptul că
părul copiilor va fi neapărat blond.
Aveau numai nouăsprezece ani când căzuseră de
comun acord că trebuie să se căsătorească, desi
9
9
9
1 VISURI ÎMPLINITE 65 părinţii şi radele îi considerau încă nişte adoles- cenţi naivi şi
1 VISURI ÎMPLINITE
65
părinţii şi radele îi considerau încă nişte adoles-
cenţi naivi şi copilăroşi. Dar hotărârea lor era
nestrămutată şi familiile lor se înclinară în faţa
argumentelor pe care cei doi le prezentaseră şi
nunta a fost fixată.
Harry fusese un iubit tandru şi pasionat dar se
stăpânise să meargă până la capăt, astfel că refu-
zase să facă dragoste, spunându-i că se păstrează
pentru noaptea nunţii. Dorea să fie o iubire pe care
nici unul din ei să n-o uite vreodată. Desi cu
regrete, deoarece îl iubea foarte mult, ea acceptă
jpropunerea lui, şi avură tăria să reziste până în
noaptea nunţii, cu toate că aproape de ziua ceremo-
niei fuseseră cât pe ce să fie purtaţi de valurile
pasiunii.
Doamne, cât de mult dorise ea să facă dragoste
cu Harry şi ca iubirea lor să fie încununată întru
fericirea lor deplină!
Când se trezise în patul lui Caleb Steele cre-
zuse că acesta avusese privilegiul de a profita de
ea pentru prima daţă şi simţise ruşine şi dezgust
faţă de dăruirea ei inconştientă. îşi luase capul în
mâini şi se forţase să-şi amintească ce se petre-
cuse între ei noaptea trecută, dar memoria n-o
ajuta cu nimic. Totul nu fusese decât o amăgire.
Nu era sigură, că ar fi preferat ca Steele să fie
primul ei bărbat şi amant; cum putea să devină
femeie cu un bărbat la care nu ţinea şi nici măcar
nu-1 cunoştea?! Se poate ca acest lucra să se
petreacă în lumea filmului, dar ea nu putea ac-
cepta o asemenea înjosire! Totuşi, Caleb îi atră-
5
66 CAROLEvMORTIMER sese atenţia că lumea ei este ireală. Acum nu mai ştia nici ea
66
CAROLEvMORTIMER
sese atenţia că lumea ei este ireală. Acum nu mai
ştia nici ea ce este real şi ce nu este.
- C e
e, draga mea, nu te simţi bine? o întrebă
prietena ei care veni pe neaşteptate la capătul
patului.
- Mă simt groaznic, suspină Cat, clătinând din
cap.
Vikki îi zâmbi cu căldură. Era o făptură minu-
nată, cu părul roşcat şi cu ochii albaştri, cu faţa
plină de pistrui şi cu o fire deschisă şi optimistă,
mereu doritoare de a râde şi a glumi din orice
lucru. Fusese salvarea ei după moartea lui Harry,.
cele două fete locuind de atunci împreună, fiind
mai mult ca nişte surori decât ca două prietene
foarte apropiate.
- Nu este nici o crimă dacă-ţi place un bărbat
şi-1 găseşti atractiv şi simpatic şi te duci acasă la el,
o4ncurajă Vikki să i se destăinuie.
- N u este vorba de aşa ceva, articulă Cat cu
greutate.
Prietena ei o privi mirată.
- Atunci unde ai fost?
- Vreau să spun că nu m-am dus acasă la el, îi
explică ea direct. Pur şi simplu am stat acolo tot
timpul, chiar înainte de venirea lui, adăugă ea.
- Tot timpul ai stat acolo? Dar
Vikki rămase
contrariată şi nu mai putu spune nimic
Este vorba
de Luke Steele? întrebă ea nesigură. I-am văzut
fotografia în diferite reviste, este un băiat destul de
prezentabil, dar
1 VISURI ÎMPLINITE 67 -Extrem de încrezut şi egoist, o completă Cat. Mult prea tânăr
1 VISURI ÎMPLINITE
67
-Extrem de încrezut şi egoist, o completă Cat.
Mult prea tânăr pentru mine. Nu, nu este vorba de
el Oh, Vikki, nu ştiu ce să mă fac! se plânse ea.
M-am trezit azi-dimineaţă cu un bărbat în pat!
- Cu cine? o întrebă Vikki uluită.
- Cu domnul Steele, preciză Cat. Şi
- Cu domnul Steele? repetă Vikki înmărmurită.
- C u Caleb Steele, o lămuri Cat nervoasă. Si
el
- Şi încă îl mai numeştfdomnul Steele? exclamă
Vikki nevenindu-i să-şi creadă urechilor.
-Dac ă îmi dai voie să vorbesc, vei afla totul! o
rugă Cat. Fiul său a pus alcool în sucul de por-
tocale.
- Oh, ce oroare! se strâmbă prietena ei.
- Da, oftă Cat. în faţa tatălui nu a vrut să recu-
noască, dar, Vikki, spune-mi, ce se întâmplă când
vomit?
- Nu sunt
sigură că am înţeles ce vrei să spui! se
uită Vikki la ea mai dezorientată ca niciodată.
-Vreau să te întreb dacă fac cumva înainte, sau
după ce beau alcool! făcu ea o strâmbătură când îşi
dădu seama ce spusese.
Prietena ei dădu înţelegătoare din cap.
- în mod obişnuit, chiar dacă nu sunt conştiente,
femeile nu fac dragoste cu bărbaţi străini, o linişti
Vikki.
-Asta voiam să aflu de la tine, Vikki, exclamă
Cat uşurată. Dacă sunt inconştientă
-Crezi că te urci pe masă să dansezi goală? o
întrerupse Vikki.
68 CAROLEvMORTIMER -Vikki, te rog! -El trebuie să ştie foarte bine dacă a făcut sau
68
CAROLEvMORTIMER
-Vikki, te rog!
-El trebuie să ştie foarte bine dacă a făcut sau
nu dragoste cu tine. A fost şi el beat, nu?
- M ă îndoiesc de asta, exclamă Cat cu convin-
gere, sigură că Steele nu-şi pierde timpul cu bău-
tura. Mi-a mărturisit că am făcut dragoste, adăugă x
Cat îngândurată.
Vikki se interesă îngrijorată: 4
- Dar nu l-ai crezut, nu-i aşa?
-Nu-i vorba de asta, oftă Cat
S-a întâmplat
totuşi ceva cu mine şi am impresia că am mai avut
asta mai demult. Obrajii ei se colorară când îi
povesti că are impresia obsedantă că se uită în
oglinzile din tavan în timp ce face dragoste cu
Caleb. îi destăinui lui Vikki că are senzaţia stranie
că scena i se pare atât de obişnuită încât o deter-
mină să creadă că a făcut dragoste cu el înainte.
Vikki, nu sunt sigură ce s-a întâmplat în realitate
cu mine, suspină ea.
- Mă îndoiesc că Steele este bărbatul care să te
mintă fără jenă, o încurajă Vikki.
- Nu este bărbatul care se încurcă cu oricine.
O lucire ciudată apăru în ochii prietenei sale.
- Am impresia că ţi-a plăcut de el.
-Nu , se scuză Cat, nici vorbă. Sunt numai
îngândurată, neştiind ce s-a petrecut între noi.
- Aşa ceva nu ţi s-a mai întâmplat de la moartea
lui Harry, rosti Vikki înduioşată de aventura prin
care trecuse Cat.
Chinurile pe care le cunoscuse în braţele lui
Caleb Steele nu se puteau compara cu fericirea pe
1 VISURI ÎMPLINITE 69 care o simţea atunci când Harry o îmbrăţişa. Totuşi intensitatea simţămintelor
1 VISURI ÎMPLINITE
69
care o simţea atunci când Harry o îmbrăţişa. Totuşi
intensitatea simţămintelor pe care le resimţise nu-
mai câteva momente o năucise, mai ales că nu mai
trăise asemenea clipe de mai multă vreme. Acest
lucru o sâcâia groaznic.
Cat căuta să iasă din starea de incertitudine în
care se afla şi să nu mai fie torturată de acest
incident dureros.
- A refuzat să mă ajute să mă întâlnesc cu tatăl
său.
Cat se ridică în picioare, îşi lepădă rochia,
punându-şi un pulover şi o fustă, apoi îşi strânse
părul într-o coadă care-i cădea pe spate.
Vikki îşi dădu seama că prietena ei îi destăinuise
tot ce ştia în legătură cu Caleb Steele şi nu mai
insistă, dorind să-i fie de folos cu ceva.
- Crezi că numai prin el vei ajunge la Lucien
Steele?
- N u
ştiu unde locuieşte tatăl său, spuse Cat
mâhnită. Nu pot să scriu în deplină cunoştinţă capi-
tolul despre perioada când a fost căsătorit, fără să fi
vorbit mai întâi cu el.
- Atunci va trebui să vorbeşti din nou cu Caleb
Steele, o sfătui Vikki care cunoştea foarte bine
stilul şi principiul inflexibil al lui Cat, de a avea o
discuţie preliminată cu personalităţile despre care
scria articolele.
Vikki îi întări lui Cat convingerea că trebuie să-i
adreseze lui Caleb o nouă rugăminte de facilitare a
întrevederii cu Lucien Steele. Noaptea trecută, visul
ei fusese aproape de realizare, dar numai un com-
70 CAROLEvMORTIMER plex de împrejurări nefavorabile amânase realiza- rea dorinţelor ei. Cat se întoarse acasă
70
CAROLEvMORTIMER
plex de împrejurări nefavorabile amânase realiza-
rea dorinţelor ei.
Cat se întoarse acasă cu braţele încărcate de
pachete şi cărţi şi nu reuşi decât cu mare greutate
să apese pe butonul soneriei, evitând în ultimul
moment ca pachetele să se împrăştie pe jos.
îşi petrecuse ziua la bibliotecă, hotărâtă să
caute cărţile necesare scrierii cărţii ei, împrumu-
tând toate documentele de care avea nevoie pen-
tru a afla amănunte legate de vieţile celor despre
care avea intenţia să vorbească în capitolele volu-
mului comandat de editorii săi. Aşteptase cam
douăzeci de minute în ploaie până când sosise un
autobuz şi era udă leoarcă. Se temuse ca nu
cumva cărţile să fi suferit din cauza umezelii,
consolându-se că nu erau foarte scumpe şi putea
să le răscumpere.
Vikki deschise uşa chiar în momentul când Cat
era gata să scape pachetele de cărţi din mână.
-îţ i mulţumesc. Oh, Doamne! bine că mi-ai
deschis, se grăbi Cat şă pună pachetele pe masa din
hol, lângă telefon.
- Ce surpriză! în sfârşit ai ajuns acasă! mormăi
Vikki în spatele ei. îmi pare rău dar
Cat se întoarse spre Vikki, cu o expresie
îngrijorată, suflând în mâini pentru a se încălzi.
- Ce s-a întâmplat? Boilerul nu merge, nu-i aşa?
făcu ea o grimasă, dezamăgită că-şi imaginase tot
drumul că se va relaxa făcând o baie fierbinte care
s-o împiedice să răcească.
1 VISURI ÎMPLINITE 71 - Nu este vorba de boiler! răspunse Vikki închi- - zând
1 VISURI ÎMPLINITE
71
- Nu este vorba de boiler! răspunse Vikki închi-
-
zând uşa. Aş fi vrut să fie numai acest necaz. Unde
ai fost până acum? Mi-ai spus că te întorci acasă pe
la ora cinci, adăugă ea nemulţumită.
Cat ştia că trecuse de ora nouăsprezece, dar
niciodată Vikki nu se arătase atât de îngrijorată că
întârziase.
- N-ai pregătit pina? suspină Cat regretând că nu
vor avea mâncare caldă în seara asta. Ar fi trebuit
să-mi spui azi-adimineaţă, şi eu
-Bineînţeles că nu am pregătit nimic pentru
cină, o întrerupse Vikki nervoasă. Am crezut că vei
veni acasă la timp, uită-te cum arăţi, o mustră ea,
ajutând-o să-şi scoată hainele ude.
Cat se miră că prietena ei este atât de nervoasă
pentru nimic. Cat se enervă la rândul ei şi spuse
supărată:
- De ce mă cerţi? înălţă ea vocea. Ce viespe te-a
înţepat? Ar fi trebuit să-mi spui azi-dimineaţă.
- N u m-a înţepat nici o viespe, boilerul nu s-a
stricat, iar cina este deja gata! îi spuse Vikki vizibil
emoţionată şi agitată. Problema este că ai un
oaspete. Şi el
- El? se încruntă Cat.
- Da, el, confirmă Vikki. Stă în salon de mai
bine de o oră şi am întreţinut conversaţia, neştiind
când vii. I-am spus că vii repede, înjur de ora cinci
şi el a acceptat să rămână până când soseşti! Pe
deasupra, dragă Cat, continuă Vikki agitată, i-am
deschis uşa cu bigudiurile pe cap! Tocmai îmi
spălasem părul şi m-am gândit că eşti tu, şi
72 CAROLEvMORTIMER - Vikki, spune-mi, cine este musafirul? o întrebă ea cu o voce calmă,
72
CAROLEvMORTIMER
- Vikki, spune-mi, cine este musafirul? o întrebă
ea cu o voce calmă, având senzaţia că ştie deja cine
o căuta. Nu era Vikki fiinţa care să tremure pentru
orice fleac, de aceea era sigură că oaspetele o
copleşise cu personalitatea lui.
Oare ce căuta el la ea acasă?
-Caleb Steele, îi confirmă Vikki presupunerile.
Oh, Cat, cred că l-am plictisit la culme, sporovăind
verzi şi uscate şi de fiecare dată mi-a răspuns doar
„da" sau „nu" cu un zâmbet maliţios în colţul gurii.
Cat oftă, ştiind că Vikki nu era o persoană
cicălitoare, dar fiind convinsă că spunea adevărul
deoarece îşi reaminti spusele lui despre femeile
care vorbesc prea mult şi care-1 plictisesc de
moarte!
Oare ce-1 mânase aici? se întrebă ea îngrijorată.
/ Trecuseră două săptămâni de când venise acasă
dimineaţa, purtând o rochie de seară. Se hotărîse să
mai aştepte trei săptămâni înainte de a-1 suna
pentru o nouă întâlnire. Nu ştia motivul care-1
determinase pe Caleb Steele să vină acum direct la
ea acasă.
- Ţi-a spus ce doreşte de la mine? se interesă ea
neliniştită.
Vikki dădu din cap.
- Numai atât: că vrea să te vadă. Nu mi-a vorbit
nimic despre ce vrea să te întrebe, explică ea. A
stat liniştit şi a suportat conversaţia mea neinte-
resantă, adăugă ea umilă. Niciodată nu m-am gân-
dit că ochii negri pot fi atât de fascinanţi până nu
l-am întâlnit pe el!
1 VISURI ÎMPLINITE 7 3 Ochii lui erau, se gândi Cat, la fel de enervanţi
1 VISURI ÎMPLINITE
7 3
Ochii lui erau, se gândi Cat, la fel de enervanţi
ca şi caracterul. Cat îi mângâie braţul pentru a o
linişti:
- N u te mai frământa, mă descurc eu cu el,
îi
spuse pe un ton confidenţial.
- Am să ies să mă plimb, spuse Vikki, luân-
du-şi mantoul din cuier. I-am promis Sarei că voi
trece pe la ea; cred că a sosit momentul să-i fac o
vizită.
Cat era sigura că prezenţa lui Caleb Steele n-o
influenţase prea mult pe prietena ei care luase -
fără îndoială - hotărârea să iasă din casă pe o
asemenea vreme numai determinată de promi-
siunea făcută prietenei sale. Dacă el fusese cam
grosolan cu Vikki, buna sa prietenă, nu-i va merge
acelaşi lucru cu ea! Nu va permite să fie tratată la
modul ironic.
Luă pachetele de cărţi şi se îndreptă hotărâtă
spre salon să-1 întâlnească pe Caleb, neflindu-i
frică de privirea lui neagră şi fascinantă, bucuroasă
că visul ei devenise realitate. Niciodată nu mai
avusese asemenea visuri înainte de a se trezi în
patul lui Caleb; niciodată nu avusese în timpul
nopţii asemenea senzaţii de fericire când buzele lui
îi treziseră văpaia din trup, iar mângâierile lui o
făcuseră să ardă ca focul, provocându-i stări de
extaz. Acum, când pătrundea în salon, visele ei i se
părură şi mai reale deoarece el era în apropierea ei,
iar senzaţia pe care o încerca era de emoţie adâncă
la gândul că el o va străpunge cu privirea lui
fascinantă.
74 CAROLEvMORTIMER De două săptămâni trăia cu el în vis; dimineaţa credea că alungase coşmarul,
74
CAROLEvMORTIMER
De două săptămâni trăia cu el în vis; dimineaţa
credea că alungase coşmarul, dar visul devenea
obsedant când adormea din nou. Nu îndrăznise să
discute cu nimeni despre frământările ei nocturne,
nici nu dorise să le analizeze, aşa că se aruncă
disperată asupra cărţilor căutând un refugiu sigur,
sperând că seara va fi frântă de oboseală pentru a
putea cădea într-un somn adânc şi reparator. Dar
procedeul acesta nu dăduse nici un rezultat.
- Cat, dă-mi voie să te ajut.
~ Caleb se ridică în picioare la intrarea ei în
cameră, purtând o cămaşă verde croită pe corp şi
pantaloni negri extrem de eleganţi. El îi luă pache-
tele de cărţi din braţe ca pe un fulg, punându-le pe
măsuţa din faţa lor. Cum te-ai simţit în ultima
vreme?
Cum s-a simţit ea? Ultimul lucru la care amân-
doi ar fi renunţat ar fi fost politeţea.
-Arăţi groaznic, îi spuse ea cu o sinceritate
neostentatiyă, văzându-i cearcănele negre de sub
ochi şi ridurile accentuate care-i înconjurau gura.
Din cauza lui Luke? se interesă ea prevăzând
răspunsul.
El dădu din cap aprobator.
- A fost implicat într-un accident.
- Nu se poate! exclamă ea cu compasiune.
El zâmbi cu amărăciune.
-Nu-ţi fă griji, n-a murit, rosti el încet, deşi el
crede că a trecut la un pas de moarte.
- Ce s-a întâmplat? se interesă ea.
1 VISURI ÎMPLINITE 75 - A vrut să vadă dacă poate trece cu maşina în
1 VISURI ÎMPLINITE
75
- A vrut să vadă dacă poate trece cu maşina în
momentul când se ridică podul mobil.
Ea îşi trase răsuflarea.
-Er a drogat?
- Cine ştie? N-am venit la tine să discutăm des-
pre el ci am venit să-ţi relatez ce mi-a spus Luke
în momentul când a crezut că va muri. Pe patul
de spital a hotărât să-şi mărturisească păcatele
înainte de moarte!
- Oh!
-Asta e tot ce poţi spune? exclamă el cu
mâhnire. Fiul meu mi-a relatat că tot aşa te văitai
când ai fost dezbrăcată de câteva fete după ce ai
vomitat-în urma îngurgitării sucului de portocale
amestecat cu vodcă. Ele te-au pus în patul meu şi
singurele cuvinte pe care le rosteai au fost: oh, ah!
Ea dădu din cap, mulţumind Cerului că nu
fusese Luke cel care o dezbrăcase şi o dusese în
patul tatălui său.
- Ţi-am spus de atâtea ori că eu vomit dacă beau
alcool, surâse ea cu tristeţe.
- Ş i eu nu te-am crezut, recunoscu el sim-
ţindu-se vinovat. Deîndată ce Luke va putea să
meargă
Şi-a rupt un picior
îi explică el văzând
expresia îngrijorată din ochii ei. Deîndată ce va
putea fi pe picioarele sale, am să-i trag un pumn de
va vedea stele verzi! îţi dai seama ce putea să se
întâmple cu tine în noaptea aceea?
- Dar tu ştiai ce se poate întâmpla când m-ai
găsit în patul tău, nu? îi întoarse ea vorba.
El îşi strânse buzele într-un gest nervos.
76 CAROLEvMORTIMER - Când m-am băgat în pat am văzut că doarme alături de mine
76
CAROLEvMORTIMER
- Când m-am băgat în pat am văzut că doarme
alături de mine una din invitatele la petrecerea
fiului meu. Erai caldă şi respirai adânc. Eram atât
de obosit încât nu m-am gândit la altceva!
Nu conta faptul că nu făcuse dragoste cu ea în
acea noapte, se gândi ea, deoarece în fiecare noapte
ea îl visase iubind-o cu patimă!
- Nu trebuia să vii aici numai pentru atâta lucru,
îi spuse ea cu blândeţe.
- Bineînţeles că era de datoria mea să-ţi relatez
mărturisirea fiului meu, se încruntă el. îţi datorez
scuze.
Cât de greu îi venea, observă
.
ea, să-şi ceară
'
'
iertare! Regretul şi remuşcarea nu-1 caracterizau pe
energicul şi inflexibilul producător.
- Bine,
să rămână aşa cum ai spus, îl ajută ea.
-
Cred că acum nu mai ai nimic împotrivă dacă mă
duc să fac un duş cald? îl rugă ea, conştientă că
părul ei era ud leoarcă şi arăta groaznic.
El se uită mirat la pachetele de cărţi.
- Ce faci cu atâtea cărţi?
Ea îşi dădu deoparte părul care-i căzuse pe
frunte.
-Fa c cercetări. Caut documente referitoare la
perioada de timp necesară scrierii cărţii mele, spuse
ea pe un ton ironic.
Ochii lui erau reci când îi spuse:
-Domnişoară Howard, nu ţi-e teamă că mun-
ceşti prea mult?
1 VISURI ÎMPLINITE 77 -Absolut deloc, domnule Steele, îi răspunse ea pe acelaşi ton serios.
1 VISURI ÎMPLINITE
77
-Absolut deloc, domnule Steele, îi răspunse ea
pe acelaşi ton serios. Mi-ar fi însă de mare ajutor o
discuţie cu tatăl tău.
- îmi dau seama, aprobă el gânditor. Aşa cum
ţi-am mai spus, tatăl meu nu primeşte pe nimeni.
- De ce? întrebă ea mirată.
- Are motivele lui bine întemeiate, spuse el cu
greutate.
Cat oftă.
- Sunt sigură că are obiceiul să se folosească de
intermediari. Dar dacă nu reuşesc să vorbesc cu el,
îmi va fi foarte greu să-mi abordez materialul
privitor la viaţa sa.
Primele pagini pe care le scrisese despre Lucien
Steele fuseseră foarte documentate dar păreau aride
şi fără viaţă.
- îmi pare rău că nu te pot ajuta.
Tonul sincer al lui Caleb o făcu să ridice glasul.
- Ţi-am cerut scuze, rosti ea uşor zeflemitoare.
- Nu încă, îi răspunse el pe acelaşi ton. Nu vrei
să iei cina cu mine?
- De ce? se interesă ea bănuitoare.
El clătină din cap.
- Ca făcând parte din scuzele pentru că te-anT
judecat greşit.
- Nu, mulţumesc, îl refuză ea hotărâtă. Trebuie
să fac baie şi apoi am ceva de lucru. Sunt aigură că
preferi să mergi la spital să-1 vezi pe fiul tău.
- D e acolo vin. Ochii lui negri deveniră rugă-
tori. Vreau şă iau masa de seară cu tine, pisicuţo.
Ea respiră cu greutate.
78 CAROLEvMORTIMER - De ce? repetă ea întrebarea. Caleb păru exasperat de reticenţa ei. -
78
CAROLEvMORTIMER
- De ce? repetă ea întrebarea.
Caleb păru exasperat de reticenţa ei.
- Din cauză că nu am mâncat încă, iar prietena
ta mi-a spus că nici tu nu ai luat cine ştie ce şi ar fi
fost plăcut dacă am putea mânca împreună.
Nici un moment petrecut cu acest bărbat nu era
obişnuit. Toate clipele erau încărcate de emoţii
puternice, de tensiune şi chiar de enervări, dar
niciodată nu erau obişnuite sau drăguţe.
- De obicei mâncăm un sandviş.
- S e vede, rosti el cu severitate prefăcută,
uitându-se la trupul ei mlădios.
Ea îi urmări privirea şi se simţi uşor stânjenită.
Cat era zveltă şi subţire ca o trestie, cu umerii
rotunzi şi şoldurile unduitoare, cu picioarele lungi
şi perfect conturate sub faldurile rochiei. Slăbi-
ciunea ei nu avea nimic bolnăvicios.
- Nu crezi că trupul meu e desăvârşit? îi spuse
ea pe un ton ironic, aducându-i aminte primele
cuvinte cu care el i se adresase când o trezise în
dimineaţa de după petrecere.
- Sunt de acord cu tine, confirmă el repede.
Dar am observat că eşti palidă în obraji şi ai
'cearcăne la ochi. Ai nevoie urgentă de
o
cină
consistentă.
- Domnule Steele
- Ştim că am stabilit deja formula de adresare.
La urma-urmei, nu te poţi formaliza prea mult cu
un bărbat cu care ai împărţit patul. Mă refer
bineînţeles la somn, adăugă el ironic.
Ea se îmbujoră de ruşine.
1 VISURI ÎMPLINITE 79 - N u vreau să iau cina cu tine, îi spuse
1 VISURI
ÎMPLINITE
79
- N u vreau să iau cina cu tine, îi spuse ea
răspicat. Oricare ar fi numele cu care să te chem!
Pe buzele lui înflori un zâmbet timid.
- Pisicuţo, dar ştii foarte bine care este numele
meu, murmură el. Dacă nu ai chef să iesi din casă
'
9
pe o vreme atât de mizerabilă, sunt de acord cu tine
să rămânem aici şi să luăm masa într-un cadru
intim. Te previn însă că nu mă mulţumesc numai
cu un simplu sandviş, zâmbi Caleb în glumă.
- N u te-am invitat să iei masa aici, rosti ea
apăsat pentru a nu lăsa nici o confuzie în privinţa
înţelesului vorbelor sale.
- Cred că te-a luat gura pe dinainte, Cat! îi spuse
el pe un ton confidenţial. Gândeşte-te numai, ce
perspectivă ţi se deschide, de a-ţi petrece întreaga
seară obţinând informaţii preţioase despre cât a
durat căsnicia părinţilor mei.
Ea ştia foarte bine că nu va obţine nici o
informaţie decât dacă el ar fi de acord să i le dea.
- Dacă eşti dispus să-mi faci acest serviciu -
continuă ea neîncrezătoare - putem fixa o întâlnire
altă dată. Sunt bucuroasă să particip la o discuţie
pe această temă, dar nu accept să iau masa cu tine
numai în speranţa că vei face pâteva remarci despre
părinţii tăi, ca apoi să nu fii de acord cu publica-
rea lor!
El se uită încruntat la Cat.
- Vreau să cinezi cu mine, spuse el iritat.
Ea simţise imediat dorinţa lui, mai ales că părea
să-1 cunoască foarte bine din visurile sale.
\ 80 CAROLEvMORTIMER -Ia r eu am refuzat invitaţia ta, accentuă ea - supărată. -
\
80
CAROLEvMORTIMER
-Ia r
eu am refuzat invitaţia ta, accentuă
ea -
supărată.
- Chiar de mai multe ori, îi aminti el dezamăgit.
Nu te înţeleg: de atâtea luni încerci zadarnic să mă
vezi şi acum, când îţi ofer şansa de a discuta despre
ce te interesează, îmi întorci spatele.
De ce se purta atât de prosteşte? Nu fusese
vinovată că-şi petrecuse o noapte în patul lui şi
Caleb la rândul său. nu putea fi acuzat de visele
searbede pe care ea le avea în fiecare noapte! Pe
deasupra, se putea ivi oricând posibilitatea ca el
să se hotărască să vorbească despre părinţii săi!
- Bine, atunci te rog să aştepţi până fac un duş şi
mă schimb.
în ochii lui se ivi o luminiţă de satisfacţie, dar
faţa lui rămase sever£ şi se prefăcu nepăsător când
îi spuse:
- Voi aştepta în linişte.
Ea îi aruncă o privire rapidă dar nu putu citi
nimic din expresia lui impenetrabilă, deşi pentru o
clipă avusese impresia că vorbele lui ascund o
surpriză. Ea clătină din cap nedumerită, având
convingerea că fusese doar o închipuire de-a ei. De
ce oare venise el s-o viziteze tocmai în acea seară?
- Caleb, începu ea încet, ce doreşti de fapt de la
mine?
- Ce să vreau? repetă el cu prudenţă.
- Da, ce vrei de la mine?
- N u sunt sigur că
I
- De ce, după ce mi-ai refuzat luni de zile posi-
bilitatea de a te întâlni, te-ai hotărât brusc să iei
1 VISURI ÎMPLINITE 81 cina cu mine? îl întrebă ea îngrijorată, privindu-1 cu teamă. -
1 VISURI ÎMPLINITE
81
cina cu mine? îl întrebă ea îngrijorată, privindu-1
cu teamă.
- Te doresc.
• Din cauza surprizei, lui Cat i se tăie respiraţia.
- Pe mine? repetă ea uluită, uitându-se cu ochii
miraţi la el.
- Da, confirmă el schiţând un zâmbet. înainte ca
Luke să-mi spună adevărul despre noaptea pe care
am petrecut-o în patul meu, am ştiut clar că vreau
să te revăd. Dar fiul meu a avut accidentul ăsta
nefericit şi apoi sindicatul cu revendicările mi-au
mâncat timpul şi nu am putut veni mai devreme.
Tot timpul însă m-am gândit la tine, văzându-te
goală, în braţele mele, Te doresc, Cat!
-Nu!
- Mai întâi mi-am dat seama că trebuie sa fiu
sigur că-ţi pot spune adevărul despre noaptea de
coşmar pe care ai petrecut-o în patul meu, pentru a
putea să-mi fac apariţia la tine acasă, spuse el pe
un ton sincer. Nu pot însă să fiu răbdător când îmi
doresc ceva în mod deosebit.
Ea dădu dezaprobator din cap, respingând, fără
să spună o vorbă, propunerea lui.
- Cat, gândeşte-te că Harry a murit! continuă el
cu o cruzime plină de sinceritate. Eşti tânără, fru-
moasă şi în viaţă.
- î l iubesc încă,
hohoti ea în plâns. îl voi iubi
mereu.
El facu o grimasă plină de mâhnire.
- Nu se mai întoarce niciodată.
Ea spumegă de furie.
82 CAROLEvMORTIMER - Ăsta nu-i un motiv suficient de puternic pentru a te lăsa să
82
CAROLEvMORTIMER
- Ăsta nu-i un motiv suficient de puternic pentru
a te lăsa să pătrunzi în viaţa mea, replică ea supă-
rată. Nici măcar nu ţin la tine!
- Ştiu că doreşti să fac dragoste cu tine, îi spuse
el
pe un ton
ironic.
x
Ea se roşi în obraji.
- Eu
tu
ce vrei să spui? Nu putea crede că ar
fi
putut afla despre visele sale!
- Aminteşte-ţi de dimineaţa din patul meu
El
se apropie şi ea putu să-i simtă răsuflarea fierbinte.
Dacă Luke nu şi-ar fi făcut apariţia, am fi făcut
dragoste. Nu-i aşa? o întrebă el dar ea nu răspunse.
- Da, recunoscu ea într-un târziu. Am fi făcut.
Acum, însă, mă doreşti numai, pentru că sunt o
noutate pentru tine, mai ales că iubesc un bărbat
mort!
Ochii lui negri îi cercetară chipul liniştit.
- Crezi într-adevar că acesta este motivul pentru
care vreau să te iubesc?
-Da.
Atunci el dădu îngândurat din cap.
- Te rog să dai uitării invitaţia mea. Mi-a pierit
orice chef de mâncare, adăugă el întorcându-se
spre uşă.
în acea noapte visă că el vine din nou la ea
acasă.
- Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Vikki
în timp ce Cat îşi frământa buzele îngrijorată. Asta
ai dorit, asta ai avut!
1 VISURI ÎMPLINITE 83 Cat citea pentru a douăsprezecea oară scrisoarea care venise în dimineaţa
1 VISURI ÎMPLINITE
83
Cat citea pentru a douăsprezecea oară scrisoarea
care venise în dimineaţa aceea. în ea Caleb îi scria că
este de acord cu o întâlnire a doua zi, după-amiază.
Oare de ce?
Trecuse mai mult de o săptămână de când el
plecase atât de brusc de la ea şi Cat nu mai nutrea
nici o speranţă că4 va revedea vreodată. Caleb nu
era omul pe care să-1 refuzi şi apoi să-1 revezi."
Scrisoarea purta antetul firmei lui şi-i garanta
obţinerea unui interviu, dar ea nu putu să se îndo-
iască de adevăratele motive care-1 îndemnaseră să-i
acorde această favoare. Era destul de îngrijorată,
deoarece munca ei nu avansase deloc.
- Cat? o strigă Vikki.
- Da, răspunse ea, asta am vrut.
- Atunci, ce e?
Cat nu-i mărturisi totul prietenei sale, omiţând
să-i relateze ultima parte a convorbirii din seara
când Caleb o invitase, nevrând s-o necăjească şi pe
ea. -
Ce să fie? repetă ea.
- De ce nu vrei să-1 întâlneşti? o iscodi Vikki.
Caleb s-a hotărât să te întâlnească, după ce s-a
lămurit de bunele tale intenţii. Nu mă miră defel că
a consimţit să stea de vorbă cu tine.
Cat era însă foarte surprinsă; ea ştia foarte bine
că el plecase furios şi hotărât să n-o mai vadă
niciodată. Ce 1-a putut determina să-şi schimbe
gândul? Scrisoarea îi comunica numai dorinţa de a
se întâlni, nu şi care erau motivele pentru această
schimbare bruscă a atitudinii lui.
84 CAROLEvMORTIMER - N u i-ai. văzut fotografia din ziarele de dimi- neaţă? se interesă
84
CAROLEvMORTIMER
- N u i-ai. văzut fotografia din ziarele de dimi-
neaţă? se interesă Vikki.
Da, se uitase la prima pagină a marilor cotidiane
care-1 prezentau pe Luke la ieşirea din spital, încă
în ghips, însoţit de tatăl său care era apoi
fotografiat la volanul maşinii. Expresia chipului lui
Caleb îi atrăsese atenţia: părea obosit şi îndurerat.
Ultimul lucru la care se aşteptase fusese tocmai
această scrisoare oficială.
- Luke pare destul de refăcut, afirmă ea.
- Are aerul unui tâmpit, spuse Vikki cu dispreţ.
Ziarele spun că a condus maşina dorind să sară
peste podul mobil.
- Aşa e, răspunse Cat îngândurată, neştiiiid dacă
Luke făcuse acest lucru inconştient sau în mod
intenţionat, din cauza depresiunii psihice de care
suferea. Fusese şi ea destul de singură şi putea
foarte bine să înţeleagă starea în care se găsea.
Luke.
-Ziariştii au adăugat că Luke a zburat cu
maşina ca un nebun, în apele râului.
- D e unde vrei să ştiu eu ce s-a întâmplat?
Spune-mi dacă este bine să mă întâlnesc cu Caleb
Steele! schimbă ea subiectul, nedorind să discute
problemele dificile ale lui Luke cu prietena ei.
- Bineînţeles că trebuie să te vezi cu el, exclamă
Vikki scandalizată că ea ar putea să se gândească
să refuze generoasa invitaţie a faimosului produ-
cător. Ce motiv ai să nu-1 vezi? o întrebă ea
încruntându-şi sprâncenele.
1 VISURI ÎMPLINITE 85 Visele ei de fiecare noapte nu încetaseră; în fiecare seară se
1 VISURI ÎMPLINITE
85
Visele ei de fiecare noapte nu încetaseră; în
fiecare seară se culca cu gândul la el şi tremura de
emoţie. Caleb era în sufletul ei; Harry dispăruse
complet.
- A i dreptate, o aprobă Cat. De ce să nu-1
întâlnesc? La urma-urmei, asta mi-am dorit de
atâta timp încât trebuie neapărat să nu ratez această
ocazie minunată.
A doua zi, în timp ce se îmbrăca pentru
întâlnire, avu din nou câteva îndoieli, dar reuşi să
treacă peste ele. în primul rând avea de făcut o
treabă importantă şi părea că el este, în sfârşit, de
acord s-o ajute. Nu trebuia să se împiedice de nişte
scrupule inutile.
Ea se uită în oglindă la costumul negru pe care-1
cumpărase împreună cu Vikki pentru această întâl-
nire şi găsi că-i pune în evidenţă talia, dar îi acorda
şi o notă de distincţie, în armonie cu intenţiile sale
de a avea o discuţie utilă pentru cartea ei. îşi aranjă
părul mătăsos care era pus în evidenţă de culoarea
hainelor, apoi îşi accentuă forma ochilor cu puţin
rimei. Chipul ei tânăr nu avea nevoie de alte
retuşuri. Arăta splendid în bluza ei albă mătăsoasă
şi tocurile înalte îi evidenţiau picioarele lungi şi
încântătoare. Arăta pusă la patru ace pentru o
întâlnire de afaceri. Era hotărâtă ca discuţia dintre
ei să rămână numai pe acest teren solid.
Ajunse la biroul firmei STEELE şi se încre-
dinţă că interiorul fusese ales cu grijă: era luxos şi
purta marca inconfundabilă a lui Caleb. Acesta îşi
amenajase câteva încăperi care să adăpostească
86 CAROLEvMORTIMER sediul firmei sale din America, având mai mulţi funcţionari care se ocupau de
86
CAROLEvMORTIMER
sediul firmei sale din America, având mai mulţi
funcţionari care se ocupau de afacerile sale din
Europa. Tânăra pe care o recunoscu ca fiind
secretara lui particulară era extrem de drăguţă,
încât credeai că este o vedetă de film. Gat îşi
reaminti că ea fusese cea care o refuzase politicos
dar categoric atunci când încercase să se întâl-
nească cu patronul ei. Secretara, deşi îi cunoscuse
intervenţiile disperate, se prefăcu că nu-şi mai
aduce aminte de ele, abordând un zâmbet profe-
sional şi politicos.
Când a fost poftită în biroul lui Caleb de
secretară, Cat se simţi foarte emoţionată şi-şi dori
din tot sufletul să aibă stăpânirea de sine pentru a
putea vorbi în linişte cu năbădăiosul producător. Se
gândea că el nu putea fi un bărbat căruia să-i placă
să se joace cu nervii ei, deşi îi produsese destule
bătăi de cap. Deşi aşteptase câteva minute, tensiu-
nea ei crescuse şi era destul de nervoasă în mo-
mentul când se ridicase din fotoliu pentru a se
îndrepta spre uşa biroului lui Caleb.
Secretara îi zâmbi când trecu pe lângă ea:
- Domnul Steele vă aşteaptă.
Cat îi răspunse cu un zâmbet larg şi ajunse în
dreptul uşii imense care străjuia intrarea din
încăperea lui Caleb. Ea se deşteptase dimineaţa
visând că el o ţine în braţe şi o săruta pe pielea ei
catifelată şi acum se simţea prea emoţionată ca să-1
înfrunte.
Ciocăni la uşă înainte de a intra în imensul birou
al lui Steele.
VISURI ÎMPLINITE 87 încăperea era vastă ca un studio de filmare: câteva fotolii uriaşe îmbrăcate
VISURI ÎMPLINITE
87
încăperea era vastă ca un studio de filmare:
câteva fotolii uriaşe îmbrăcate în piele erau
aşezate în faţa unui şemineu din marmură, iar
paşij ei se înfundau într-un covor oriental. în
faţa sa se găsea un birou masiv cu încrustaţii
florale iar peretele era acoperit cu cărţi aşezate în
rafturi care se armonizau cu culoarea covorului.
Privirile ei curioase întâlniră ochii rec; ai lui
Caleb care stătea într-un fotoliu confortabil în
spatele biroului.
Cat scoase un oftat de uşurare, mulţumind Ceru-
lui că producătorul părea destul de distant în biroul
său opulent, abordând un aer sever. Nu era deloc
bărbatul pe care-1 visa noapte de noapte.
- Te rog să mă scuzi dacă te-am făcut să mă
aştepţi puţin, începu el drept preambul. Vorbeam la
telefon când ai sosit.
- N u face nimic. Vocea ei tremură puţin din
cauza frământărilor.
- Te rog, ia loc! o invită el, arătându-i scaunul
care se afla în faţa biroului.
Ea se aşeză tulburată; Cum puteau să se com-
porte ca doi străini când fuseseră atât de apropiaţi?!
- încă mai visezi?
Ea îşi aruncă privirile spre el, înroşindu-se puter-
nic în obraji.
- C e
să visez? repetă
ea
cu voce răguşită de
emoţie şi ruşine.
-Păi, accidentul lui Harry. Arăţi de parcă toată
noaptea nu ai pus geană peste geană
88 CAROLE MORTIMER - Nici tu nu arăţi prea grozav, îi întoarse ea vorba cu
88
CAROLE MORTIMER
- Nici tu nu arăţi prea grozav, îi întoarse ea
vorba cu promptitudine, nemulţumită că el nu- se
referise la visurile sale din ultima vreme. E? A nu
putea şti că figura lui o înlocuise pe cea a lui Harry
şi că în fiecare noapte îi revenea în minte, c?hinu-
ind-o.
-Motivul
pentru
care
nu
am
putut .dormi:
azi-noapte diferă foarte mult de motivul pentru
care te-ai chinuit tu, îi spuse el pe un ton ironic.
Măcar de-ar fi fost adevărat!
- Domnule Steele, n-am venit aici să discut
despre mine, i se adresă ea rece. Nu cred că ai uitat
că avem ceva de discutat!
-Aşa e, confirmă el cu o lucire şăgalnică în
priviri. Am câteva ştiri bune pentru tine, dar
câteva rele, adăugă el.
şi
- Am impiresia că faci o glumă proastă, zise ea
pe un ton sec.
- Nu este vina mea, se scuză el. Luke a făcut-o
din nou de oaie.
Ea se simţi profund jignită, amintindu-şi de
gluma nesărată a lui Luke care o adusese în patul
său fără voia ei.
- Da, te ascult.
Caleb scoase un suspin.
- I-am spus tatălui meu de insistenţa ta de a-1
vizita.
-Oh!
- Putem trece acum la veşti bune, continuă el cu
ironie.
)
1 VISURI ÎMPLINITE 89 Ochii ei îl fulgerară cu mânip. - Lucien Steele este de
1 VISURI ÎMPLINITE
89
Ochii ei îl fulgerară cu mânip.
- Lucien Steele este de acord să mă vadă?
- Da, răspunse Caleb tară
lase
se vadă
dacă ştirea îi face şi lui plăcere.
O scânteiere de bucurie se aprinse în ochii ei,
dar imediat Cat deveni îngrijorată, aşteptând să
audă şi veştile rele. Bănuia că ele se referă la
viitoarea întâlnire cu reputatul scriitor.
- Este tatăl tău de acord să discutăm despre căs-
nicia lui?
-Da,
dacă-ţi dă aprobare
după
ce
se uită
la
notiţele pe care le-ai luat.
-Altceva? îl întrebă ea intimidată. Era sigură
că veştile rele nu fuseseră încă menţionate; îl
asigurase pe Caleb că nu are intenţia să scrie
decât după ce va fi obţinut consimţământul
tatălui său. Nu avea intenţia să supere sau să
rănească sensibilitatea celor cărora le lua
interviuri.
El se lăsă pe spate, sprijinindu-se de speteaza
fotoliului şi uitându-se cu atenţie la chipul ei.
- Ştii foarte bine că tatăl meu a rupt legătura cu -
lumea exterioară în ultimii ani, nu-i aşa?
-Desigur, aprobă ea aşteptând cu teamă ce-i va
spune el.
- Află că el nu locuieşte la Londra.
- Aha! înţeleg.
- înţelegi? îi spuse el cu aroganţă. Mă îndoiesc
că-ţi dai seama ce înseamnă asta.
90 CAROLEvMORTIMER - Ce mai aştepţi pentru a mă lămuri pe deplin despre ce e
90
CAROLEvMORTIMER
- Ce mai aştepţi pentru a mă lămuri pe deplin
despre ce e vorba? îl întrebă ea, nerăbdătoare să
pună capăt situaţiei stânjenitoare dintre ei. Nu
mai suport să te joci de-a şoarecele şi pisica cu
mine!
El adoptă un aer sever şi şe uită rece la ea.
-Tatăl meu m-a rugat să te invit să-ţi petreci
week-end-ul cu el.
- Păi, este foarte bine. Este chiar minunat!
- Cat, îi tăie el vorba. Tot ce vei şti este că nu va
trebui să părăseşti Anglia!
CAPITOLUL IV Cat îşi încruntă sprâncenele. - Ce înseamnă asta? - - Ţi se pare
CAPITOLUL IV
Cat îşi încruntă sprâncenele.
- Ce înseamnă asta? -
- Ţi se pare misterios, nu? îi răsputise el. Dacă
vrei să-1 vezi pe tatăl meu, va trebui să fii prezentă
la aeroport, mâine seară, la şase şi treizeci.
- Nu mi-ai spus că locuieşte în Anglia? De ce să
vin la aeroport?
- Tatăl meu locuieşte departe de Londra, aşa că
este mai bine să iei avionul pentru a scuti timpul şi
oboseala unui drum cu maşina. Să nu cauţi să afli
unde vei zbura pentru a descoperi locuinţa sa, o
avertiză el. Ca măsură de prevedere, putem zbura
în cerc deasupra casei sale şi să coborâm mult mai
departe de locul unde se află aceasta.
Ea îl înfruntă cu curaj.
- Nu ţi se pare cam misterios şi dramatic?
El dădu nepăsător din umeri.
-Sti i de când n-a mai vorbit tatăl meu cu un
reporter? De zece ani.
Lucien Steele trăia izolat de lume de vreo doi
ani dar refuzase orice interviu de mai multă vreme.
Cărţile sale referitoare la Hollywood şi la perso-
9
92 CAROLEvMORTIMER nalităţile care au trăit în ceţatea filmului erau extrem de căutate, iar faptul
92
CAROLEvMORTIMER
nalităţile care au trăit în ceţatea filmului erau
extrem de căutate, iar faptul că autorul lor, care
cunoscuse splendoarea în lumea filmului, refuza
orice contact cu lumea, le sporea faima. în ultimul
timp.apăruseră zvonurile că nu el îşi scria cărţile,
deoarece nimeni nu-1 mai zărise la faţă. Cat îşi
dădea seama că avusese un noroc nemaipomenit
dacă Lucien acceptase să stea de vorbă cu ea, dar
era îngrijorată de tot misterul care plutea în jurul
acestei întâlniri.
-Trebuie să-ţi mărturisesc, rosti Caleb, că sunt
împotriva hotărârii tatălui meu.
Faptul acesta fusese vizibil încă de la început.
Oricare ar fi fost sentimentele pe care le avusese
faţă de ea săptămâna trecută, acum se arăta extrem
de rece faţă de dorinţele ei de a-i face o vizită
tatălui lui. Cel puţin îi era recunoscătoare pentru
schimbarea bruscă de atitudine, sperând ca şi
visele ei să înceteze.
- M-am hotărât; voi merge la reşedinţa tatălui
tău!
Ochii lui negri o fulgerară.
-Cu m de ţi-ai schimbat părerea? Gata, una,
două, esti hotărâtă să zbori cine stie unde în
9
9
9
week-end şi totuşi ai refuzat să iei cina.cu mine!
Chipul ei se mohorî.
- Consider că un week-end în compania tatălui
tău va fi mult mai puţin periculos decât o cină cu
tine, îi răspunse ea cu reproş.
Privirile lui deveniră mai blânde şi expresia
mânioasă se transformă într-un zâmbet rar.
/ VISURI ÎMPLINITE 93 - S e poate să ai dreptate. Să ştii, pisicuţo, că
/
VISURI
ÎMPLINITE
93
- S e poate să
ai dreptate. Să ştii, pisicuţo, că nu
mi-arn schimbat intenţiile faţă de tine, adăugă el pe
un ton sincer.
Aşadar o tratase cu o răceală prefăcută! Ea îl
fulgeră cu privirea.
-Afl ă că nici eu nu mi-am schimbat părerea
despre tine!
El clătină amuzat din cap văzând cât de pornită
este împotriva lui.
- Acum e rândul tău să acţionezi şi aştept cu
nerăbdare deznodământul acestei lupte interesante
dintre noi doi!
- Unul dintre noi va trebui să piardă, îl asigură
ea în mod confidenţial.
-Ah , bineînţeles, îşi ţuguie el buzele. Oricare
alt bărbat ar considera că este extrem de dificil să
lupţi cu o fantomă care-ţi bântuie amintirile.
Ea îi aruncă o privire rece, excedată de tonul
ironic al vorbelor lui.
-Harry a fost tot ce am avut mai scump pe
lume, spuse ea pe un ton patetic.
- Crezi că ar fi dorit să-ţi iroseşti tot restul vieţii
care ţi-a mai rămas de trăit aici, pe pământ?
Ea clocoti de furie.
- Ţi-am mai spus că-mi place să trăiesc viaţa
aşa cum consider eu că trebuie trăită.
Caleb se ridică brusc în picioare şi ea se dădu
instinctiv înapoi, înfricoşată de privirea lui ucigă-
toare. El dădu ocol biroului şi se postă în faţa ei,
întinzând mâinile spre ea.
-Nu
94 CAROLEvMORTIMER - Pisicuţo, nu-mi plac femeile care se feresc de mine, murmură el pe
94
CAROLEvMORTIMER
- Pisicuţo, nu-mi plac femeile care se feresc de
mine, murmură el pe un ton răguşit. Mai ales când
eşti atât de aproape de mine şi pot să te ating.
Panica se ivi în ochii ei măriţi şi ea făcu un alt
pas înapoi, dar se împiedică de braţele unui fotoliu
şi căzu în el.
Caleb se apropie de fotoliu şi-i blocă orice fel de
intenţie de fugă.
- Ştii cât timp a trecut de când o femeie îmi tul-
bură somnul? o întrebă el enervat. Ştii de când
visez că îmbrăţişez trupul unei femei, ca până la
ziuă să descopăr că nu este lângă mine?
Ea începu să respire greu, având o expresie înfri-
coşată, Dacă el i-ar atinge pielea mătăsoasă
- De ani de zile, pisicuţo, murmură el compăti-
mitor. îmi pare rău că un bărbat pe care l-ai iubit,
Cat, a murit, dar eu sunt viu şi te doresc atât de
mult încât sufăr zi şi noapte.
Ea tremură din tot trupul când el se aşeză pe
scaun în faţa ei.
- Cat, o strigă Caleb cu blândeţe, apucându-i
bărbia şi întorcându-i faţa către el. N-am ştiut ca se
va întâmpla asta, oftă el. Am sperat că dacă te voi
vedea şi-ţi voi transmite hotărârea tatălui meu,
totul se va termina între noi şi te voi putea uita.
Dar, iată că nu pot, Cat. Nu pot să uit!
Ea se uită înmărmurită la chipul lui atât de
aproape de faţa ei şi-şi dădu seama că ochii lui nu
erau negri ci albaştri, de un albastru extrem de
închis. Şi iată că ochii lui se apropiau încetul cu
încetul
1 VISURI ÎMPLINITE 95 Buzele lui îi cuprinseră gura şi ea simţi pentru prima dată
1 VISURI ÎMPLINITE
95
Buzele lui îi cuprinseră gura şi ea simţi pentru
prima dată sărutarea lui pătimaşă; în dimineaţa de
după petrecere el o sărutase numai pe sâni. Săruta-
rea lui era mai presus de orice închipuire; era caldă
şi senzuală, tandră şi excitantă. Ea îşi ţinea ochii
închişi şi avea senzaţia că era un vis; tot aşa se
întâmpla noapte de noapte când el o săruta tandru
şi delicat şi tot aşa îşi petrecea braţele în jurul
gâtului lui.
El o sărută uşor pe buze apoi pe pielea tran-
dafirie a gâtului, în timp ce mâna lui o mângâia cu
gingăşie pe sâni, iar degetul îi mângâia sfârcul
obraznic.
Ea se lipi mai adânc de el, îi mirosi parfumul
părului şi a pielii, simţindu-i căldura trupului. Când
el îi sărută sfârcul sânului şi începu să-1 frământe
cu delicateţe între dinţi, o flacără îi cuprinse
coapsele şi o făcu să geamă încetişor. Respiraţia ei
deveni gâfâitoare ş; se arcui la îmbrăţişarea lui,
dorind să fie dezmierdată şi sărutată ca niciodată.
Când mâna lui îi atinse încetişor celălalt sân, ea
tresări de plăcere. Parcă devenise un glob de foc,
realitatea şi visele împletindu-se vijelios încât nu
mai ştia pe ce lume se afla.
Un pocnet îl facu pe Caleb să ridice capul cu o
mişcare bruscă. Chipul său păstra încă dulceaţa
trupului ei şi ochii lui aveau luciri pasionate.
- L a naiba, făcu el, ducându-se să ridice un
lemn care trosnise şi căzuse din şemineu. După ce
îl aruncă în focul care-1 înghiţi cu flăcări mari şi
albăstrui-gălbui, Caleb se întoarse spre Cat.
96 CAROLEvMORTIMER -Am am crezut că este un foc artificial, murmură ea surprinsă. - Nu,
96
CAROLEvMORTIMER
-Am
am crezut că este un foc artificial,
murmură ea surprinsă.
- Nu, replică el surâzând. Este unul adevărat.
Ochii ei verzi se oglindiră în privirile lui intense.
Ea se simţi ruşinată de înfăţişarea ei răvăşită, de
faptul că sânii erau dezgoliţi şi bretelele rochiei
erau căzute şi lacrimile îi umplură ochii.
-Cat , mie nu-mi plac lucrurile artificiale, îi
mărturisi el cu sinceritate. Tu eşti atât de reală şi de
adevărată.
Ea îşi plecă privirile, neîndrăznind să se uite la
el, ruşinată de poziţia ei şi mai ales de atitudi-
nea ei.
- în afară de rimei, îi aminti ea supărată.
El surâse binevoitor.
-Fiecare are dreptul să dea o tuşă de mister
propriei înfăţişări. In afară de rimei totul este la
tine atât de natural şi de frumos!
Mai ales răspunsurile sale. Nu conta ce-i
spusese, căci el găsea motive de apreciere la adresa
ei, astfel că se simţea stingherită de prezenţa
acfestui bărbat căruia nu-i putea refuza nimic.
- Poţi să adaugi şi dragostea mea pentru Harry,
rosti ea cu voce tare, sperând că el ii va ierta lipsa
de delicateţe de a-i aminti de fostul ei iubit.
El rosti cu gravitate:
- Cat, nu poţi să mă baţi cu aceeaşi vergea de
două ori. încep să mă obişnuiesc cu loviturile pe
care vrei să mi le dai, o preveni el pe un ton liniştit.
Ea îşi ridică bărbia semeţindu-se:
- Crezi că de asta te-am mâhnit?
1 VISURI ÎMPLINITE 97 -Da. -Atunci sper să nu mai fie nevoie să-ţi reamintesc de
1 VISURI ÎMPLINITE
97
-Da.
-Atunci sper să nu mai fie nevoie să-ţi
reamintesc de iubirea mea, îi spuse ea pe un ton
rece. Mă îndoiesc că vom mai avea ocazia să ne
revedem.
El surâse cu amărăciune.
- Crezi că o
să te pot uita?
- N u cred că ai altă posibilitate, rosti ea cu
convingere.
- Chiar nu am altă şansă? se rugă el.
Ea simţi că o cuprinde o stare de neajutorare.
Ştiuse dinainte că nu trebuie să vină să-1 viziteze.
Data viitoare va fi mult mai precaută.
- Cred că este timpul să plec, exclamă ea ridi-
cându-se din fotoliu, şi punându-şi hainele în ordine.
Mă aşteaptă cineva la aeroport, mâine seară? în-
trebă ea, cu mai mult calm decât sperase.
El se arătă puţin supărat de hotărârea ei.
- Persisti să te întâlneşti cu Lucien?
9
9
- Bineînţeles, îl asigură ea cu convingere.
- Bine! Mă întreb numai dacă atitudinea mea nu
te-a înverşunat în dorinţa de a-1 vedea pe tatăl meu.
- Comportarea ta nu are nici o legătură cu dis-
cuţia cu tatăl tău, îi spuse cu reproş.
- îmi pare foarte bine. El se întoarse la birou şi
se aşeză îir fotoliu. Da, vei fi aşteptată la aeroport.
Te rog să-ţi pui haine groase, o sfătui el. Acolo
unde vei merge este destul de frig şi a nins destul
de mult, îi spuse el pe un ton ironic în timp ce ea
încerca să-şi amintească unde au fost anunţate
ninsori la buletinul meteo de dimineaţă.
98 CAROLEvMORTIMER De fapt el avusese dreptate: ninsese peste tot în Anglia acum, în luna
98
CAROLEvMORTIMER
De fapt el avusese dreptate: ninsese peste tot în
Anglia acum, în luna februarie şi locuinţa tatălui
său putea fi în orice parte a insulei.
- Dacă vremea este aşa de rea, crezi că avionul
va putea ateriza acolo? îl întrebă ea îngrijorată.
Caleb dădu din cap, liniştind-o.
- Căderile de zăpadă au fost anunţate la sfârşitul
săptămânii.
-Dar
- Dacă avionul nu va putea zbura, te voi anunţa
ca să nu vii la aeroport. La urma-urmei ştiu unde
locuieşti.
De ce toate vorbele lui păreau că sună a amenin-
ţare?
- Foarte bine. îţi
mulţumesc, adăugă ea, neştiind
ce să-i spună.
O licărire caldă apăru în ochii lui.
-N-ai pentru ce, îi răspunse el, amuzat de
stinghereala ei.
-Ţi-am mulţumit pentru faptul că ai aranjat
întâlnirea mea cu tatăl tău, izbucni ea mânioasă.
El se prefăcu supărat.
-Bineînţeles, am priceput pentru ce mi-ai
mulţumit.
Ce tip afurisit! La ce altceva putuse să se
gândească!?
- Nu e deloc amuzant, a admonestă ea pe Vikki
care nu se putea opri din râs.
1 VISURI ÎMPLINITE 99 - B a este foarte nostim, reuşi să spună Vikki printre
1 VISURI ÎMPLINITE
99
- B a este foarte nostim, reuşi să spună Vikki
printre hohote de râs. Aproape că a făcut dragoste
cu tine în biroul său şi tu i-ai mulţumit.
Obrajii lui Cat se împurpurară brusc.
- Mai bine nu-ţi spuneam nimic despre modul
, cum a decurs întrevederea mea cu Caleb, exclamă
ea indignată. Simţise nevoia să se destăinuiască
cuiva şi fiinţa cea mai apropiată era Vikki.
- Cat, dar eu nu râd de tine, draga mea, mur-
mură prietena ei. Nu-mi pot imagina în ruptul
capului, ca severul producător care mi-a făcut o
impresie destul de bună, să se comporte în felul
acesta. Părea atât de sigur pe el, îi explică Vikki.
- Este foarte stăpân pe el, recunoscu Cat. Numai
că a hotărât ca eu să fiu viitoarea lui victimă.
- Nu mi s-a părut că ar arăta ca un violator sau
asasin, izbucni în râs Vikki.
- Ştii foarte bine ce am vrut să spun, rosti Cat pe
un ton serios.
- Desigur, o aprobă prietena ei zâmbind. Dacă
ţi-e teamă să te mai vezi cu el, de ce ai acceptat
atunci să te întâlneşti cu tatăl lui?
- Din cauză că vom fi numai eu şi Lucien Steele.
- Ţi-a spus Caleb că nu va fi şi el acolo?
-Nu , dar
- Ar trebui să fii mai înţeleaptă, Cat, şi să nu
visezi cai verzi pe pereţi, o necăji Vikki. Ţi-a
mărturisit clar că el zboară oriunde în lume. Ai
acceptat să vii la aeroport, dar cine-ţi garantează că
nu va fi el cel care te aşteaptă la scara avionului?
- adăugă Vikki cu viclenie.
100 CAROLEvMORTIMER - Dar nu cred că el va veni, se încăpăţână Cat. Caleb nu-i
100
CAROLEvMORTIMER
- Dar nu cred că el va veni, se încăpăţână Cat.
Caleb nu-i spusese dacă va fi de faţă la întreve-
derea dintre ea şi Lucien Steele, dar nici nu-i
spusese că va absenta de la întâlnire! Cat clătină
nedumerită din cap.
- Mă duc să-i telefonez chiar acum, se hotărî ea
brusc.
Vikki se uită mirată la ea.
- Crezi că-ţi va spune adevărul, din moment ce
mi-ai mărturisit că te doreşte ca un nebun?
Cat îşi aminti de destăinuirea lui Caleb care
detesta orice falsitate şi dădu âfirmativ din cap,
sigură că el nu va minţi doar de dragul de a o
"determina să nu-si schimbe hotărârea de a-1 vizita
pe tatăl său.
Din păcate, Caleb nu era la birou şi secretara îi
spuse că el nu va reveni decât săptămâna viitoare.
Cat se mulţumi cu aceste vorbe, crezând că el
plecase în America şi astfel nu va avea timpul să se
întoarcă la Londra până la sfârşitul săptămânii. Cu
toate acestea, spera în sinea ei ca el să fie la
aeroport când va sosi acolo. Habar nu avea cine o
aştepta acolo, spre ce direcţie se vor îndrepta şi
cum o va întâmpina Lucien Steele.
9
9
-Domnişoară Howard, auzi ea o voce cunos-
cută.
Se întoarse surprinsă, cu obrajii în flăcări şi des-
coperi că glasul îi aparţinea lui Norm, amintindu-şi
că-1 văzuse în dimineaţa de după petrecere în
dormitorul lui Caleb şi ea avusese doar un cearşaf
VISURI ÎMPLINITE 101 drept unică îmbrăcăminte. Cu siguranţă că şi el îşi amintea de împrejurările
VISURI ÎMPLINITE
101
drept unică îmbrăcăminte. Cu siguranţă că şi el îşi
amintea de împrejurările când se cunoscuseră.
Cu toate acestea, privirile lui păreau destul de
binevoitoare.
-Sun t
sigur că, indiferent
ce s-a petrecut în
noaptea aceea, Caleb îşi ţine promisiunile, con-
tinuă Norm, luându-i valiza.
- Aşa e, recunoscu ea, zâmbindu-i cu politeţe.
- Ăsta e tot bagajul? se interesă el văzând cât de
uşoară este valiza ei.
- Ce trebuia să mai iau? Stau doar două zile,
nu-i aşa?
- Este adevărat, afirmă el nepăsător, zâmbindu-i
oarecum misterios.
-Norm
Zâmbetul lui se stinse imediat.
- Am primit instrucţiuni stricte să nu-ţi răspund
la întrebări, o îijtrerupse el cu rejgret.
Ea dădu din cap, înţelegând ce ordine primise
din partea lui Caleb.
- Ştiu că respecţi cu sfinţenie ordinele lui Caleb.
Din nou ochii lui luciră şiret.
- Absolut cu sfinţenie.
Ei îi plăcea acest bărbat care nu-şi pierduse
simţul umorului, chiar în situaţii atât de stânje-
nitoare ca aceea în care se găseau acum.
-îm i pare rău că ţi-am pus în cumpănă fide-
litatea faţă de Caleb. Nu e cinstit din partea mea.
- Numai într-o mică măsură, spuse el rotindu-şi
ochii albaştri. Dar a fost destul de tentant să mă pui
la încercare, nu?
102 CAROLE v MORTIMER - Da, râse Cat. Mă bucur că ai fost desemnat să
102
CAROLE v MORTIMER
- Da, râse Cat. Mă bucur că ai fost desemnat să
mă însoţeşti; mă simt puţin nervoasă.
-N-aş fi vrut niciodată să te întâmpin la o
asemenea călătorie, o tachină el.
Ea îi fii recunoscătoare pentru buna lui dispoziţie,
mai ales că simţul ei obişnuit al umorului fusese
înlocuit de suspiciune şi teama. Acest lucru îi con-
firmase temerea că ar fi făcut un articol neinteresant
dacă n-ar fi discutat în prealabil cu Lucien Steele!
Misterul în care fusese înconjurată întâlnirea cu tatăl
lui Caleb o făcuse să devină destul de nervoasă şi
nesigură pe ea. De aceea era bucuroasă că Norm
ştiuse să risipească atmosfera rece şi plină de fră-
mântări care o însoţea spre celebrul scriitor.
-Cred că este cazul să ne prezentăm, spuse el
politicos. Ultima noastră întâlnire n-a favorizat
cunoştinţa noastră, continuă el pe acelaşi ton
glumeţ. Mă numesc Norman Brucş, Norm pentru
prieteni. Sper că şi tu vei face parte dintre ei. Sunt
secretarul particular al lui Caleb Steele.
- Numele meu este Catherine Howard şi sunt un
spin înfipt în coasta lui Caleb Steele.
El izbucni într-un râs uşor.
9
- Mi-am dat seama că umbla ca un leu în cuşcă
din cauza ta, în ultimele săptămâni.
Ea se roşi din nou în obraji, când îşi aminti de
vorbele lui Caleb Steele că o poartă în suflet zi şi
noapte, din momentul când o zărise în patul său.
- Să nu crezi că eu voi fi ca profetul Daniel care
să-i scoată ghimpele din picior! replică ea pe un
ton vesel.
1 VISURI ÎMPLINITE 103 - Cred şi eu că nu eşti un astfel de ghimpe,
1 VISURI ÎMPLINITE
103
- Cred şi eu că nu eşti un astfel de ghimpe, tu
înţepi în inimă, o tachină Norm.
Ea se îndoia că Steele ar fi genul de om să-şi
împărtăşească oricui problemele personale, dar era
evident faptul că spiritul de observaţie al lui
Norman Bruce sesizase că şeful său avea o fră-
mântare interioară cauzată de o întâmplare recentă
şi intuiţia lui neobişnuită îi permisese să întreză-
rească adevărul: ea fusese spinul care-i sângerase
inima lui Caleb! însemna că mărturisirea lui Caleb
fusese adevărată: se perpelea de dorul ei ca peştele
pe uscat!
- Trebuie să spun că nu mă priveşte viaţa parti-
culară a lui Caleb Steele, o linişti Norman, văzând
expresia ei îngrijorată.
- N u ştiu dacă ştii prea bine cine sunt eu
începu Cat.
- Ba ştiu foarte bine cu cine am de-a face, Cat, o
întrerupse el deschis. Eşti scriitoarea care doreşte
să-1 întâlnească pe Lucien Steele. Dacă ai fi dorit
altceva, Caleb mi-ar fi spus şi n-ar fi fost de acord
cu această întrevedere.
Când, urcă în avion, Cat îşi dădu seama că nu era
un aparat de zbor al unei companii de aviaţie ci
aparţinea firmei lui Caleb, evând emblema frumos
scrisă pe fuselaj: Studiourile de film Steele.
Ea îl luă de braţ pe Norman.
-Est e avionul lui Caleb? vorbi ea mai tare
pentru a se face auzită în vacarmul asurzitor al
aeroportului unde alte avioane aterizau şi-şi luau
zborul neîncetat. Era impresionată că avionul lui
104 CAROLEvMORTIMER Steele era gata de decolare, aşteptând o singură persoană - pe ea! -
104
CAROLEvMORTIMER
Steele era gata de decolare, aşteptând o singură
persoană - pe ea!
- Desigur, confirmă Norm mirat că ea îi pune o
asemenea întrebare.
Ea păşi în interior şi-1 întrebă pe Norm:
- Cine pilotează aparatul?
El ezită un moment înainte de a-i răspunde:
- Evident pilotul.
Ea se uită înspre cabina de pilotaj dar nu putu
vedea chipul pilotului.
- Este cumva Caleb?
- N u el pilotează, o asigură Norm pe un ton
ironic.
-Est e şi el în avion? insistă ea, simţind că
Norman îi va spune adevărul.
- Nici măcar nu este în ţară, zise Norm.
Ea îi zâmbi cu căldură, bucuroasă să ştie că nu
va fi stânjenită de prezenţa lui Caleb. Vântul se
înteţise şi ea se felicită că s-a îmbrăcat cu haine
mai groase.
Interiorul fusese amenajat pentru a satisface
cerinţele lui Caleb; în mijloc-se aflau două măsuţe,
în jurul cărora opt fotolii luxoase aşţeptau pasagerii
care doreau să lucreze în timpul zborului. Cealaltă
parte a cabinei fusese amenajată într-un salon mic
şi cochet. Tot confortul necesar unei deplasări
rapide era asigurat la bordul acestui avion.
Cat nu mai zburase cu avionul. Singura ei posi-
bilitate fusese anulată de moartea lui Harry; luna
de miere fusese stabilită în Grecia şi totul căzuse
baltă. De atunci nu mai avusese dorinţa de a călă-
1 VISURI ÎMPLINITE 105 tori în străinătate. Acum simţea că zborul o încânta şi lucrul
1 VISURI ÎMPLINITE
105
tori în străinătate. Acum simţea că zborul o încânta
şi lucrul acesta nu scăpă privirilor lui Norman.
- Este prima dată când zbori cu avionul, nu? o
întrebă el pe un ton vesel.
-Da , dar sper să nu fie ultima, îl asigură ea
entuziastă. Este atât de minunat să zbori! exclamă
ea extaziată, zărind luminile strălucitoare ale
Londrei. în timp ce Norm pregătea băuturile, ea
putu admira norii cşre pluteau sub avion şi cerul de
un albastru intens care-i aducea aminte de ochii lui
'
Caleb.
-Zborurile scurte sunt minunate, rosti Norm
încântat. Numai cele lungi, ca cele până în Statele
Unite, sunt obositoare.
Ea deveni visătoare.
- Mi-ar place atât de mult să văd America!
- Cine ştie? continuă Norm uitându-se cu aten-
ţie la ea. Poate vei face această călătorie cât de
curând.
-Nu
eu nu cred asta:, se grăbi ea să răspundă,
dându-şi seama ce vrusese el să sugereze. N-am de
gând să merg nicăieri cu şeful tău. El îşi întinse
picioarele pentru a se relaxa şi continuă: ,
- Cred că sunt multe lucruri încântătoare pe care
Caleb ar putea să ţi le arate în America.
Cat îşi întoarse privirile de la el şi se uită prin
hublou la cerul pe care se iviseră primele stele şi-şi
reaminti ochii fascinanţi ai lui Caleb Steele.
Noaptea trecută ea reţinuse momentele petrecute
în biroul lui Caleb, alungând somnul care o cuprin-
sese şi avusese puterea să nu mai dorească să fie
106 CAROLEvMORTIMER iubită de el, deşi amintirea sărutărilor lui o tulbura enorm. Nu putuse dormi
106
CAROLEvMORTIMER
iubită de el, deşi amintirea sărutărilor lui o tulbura
enorm. Nu putuse dormi gândindu-se la scena din
biroul lui.
Totuşi, el nu-i mai bântuia visele.
Deşi se străduise din răsputeri să-1 readucă
aproape de ea, conturul figurii lui dispăruse în ceaţă.
Dimineaţa se trezise obosită şi răvăşită.
în timpul somnului agitat, figura lui Caleb nu
mai apăruse.
Atâtea nopţi aşteptase ca el să nu-i mai tulbure
somnul şi iată că acum, când se trezise fără el în
minte, izbucnise în hohote amare de plâns. De ce
Caleb o chinuia atât de tare?
- Cat? Te simţi bine? se auzi vocea îngrijorată a
lui Norm care o scoase din gândurile ei chinuitoare.
Ea deschise ochii plini de lacrimi.
- Mă simt bine, spuse ea. Mai avem mult până
la sosire?
- Cam douăzeci de minute, aprecie el uitându-se
îngrijorat la ea. Ai cumva rău de înălţime?
Dacă numai asta ar fi cauză suferinţei sale! Nici
ea nu ştia ce se întâmpla în sufletul ei, atât de
încercat şi de chinuit de când îl cunoscuse pe Caleb
Steele. De atunci nu mai avusese linişte şi pace.
-Nu , absolut deloc, susţinu ea cu tărie. Domnul
Lucien Steele nu mai are alţi oaspeţi în afară de
mine? se interesă ea.
- Domnul Steele nu primeşte niciodată oaspeţi,
o informă el. Am senzaţia că numai vorbele lui
Luke au putut să-1 determine să facă o excepţie de
la obiceiurile lui.
1 VISURI ÎMPLINITE 107 Ea se arătă surprinsă. - Ştiu că i-a spus bunicului său
1 VISURI ÎMPLINITE
107
Ea se arătă surprinsă.
- Ştiu că i-a spus bunicului său că doresc foarte
mult să-1 vizitez, dar nu văd ce-ar fi putut adăuga
ca să-1 determine să renunţe la regula severă din
ultimii ani.
El dădu din umeri.
- N u vorbesc în necunoştinţă de cauză când
afirm că Luke are o plăcere specială să facă şotii
-Şti u şi eu pe năzdrăvănii face Luke, mormăi
Cat, amintindu-şi cu neplăcere de petrecerea dată
de nepotul scriitorului.
- Poţi fi sigură că, indiferent ce s-a petrecut la
aniversarea lui, Luke a ştiut să prezinte faptele
într-o lumină destul de favorabilă, încât să-1 facă
pe Lucien să accepte o întâlnire cu cea care a
pătimit la petrecere.
- Oh, nu! exclamă ea, simţind că-i fuge sângele
din obraji, ruşinată că faimosul scriitor este la
curent cu incidentele prin care trecuse în noaptea
aceea de pomină. Dacă aş fi bărbat, l-aş pocni
peste bot pe Luke de-ar vedea stele verzi! adăugă
ea enervată.
-Dac ă ai fi fost bărbat, nu s-ar fi întâmplat
nimic, o ironiză Norm.
Dacă ar fi fost bărbat, Caleb Steele nu s-ar fi
sfiit să-1 pocnească pe nepoftitul musafir din patul
său.
Aşadar, Luke îl determinase pe bunicul său s-o
primească pe Cat! Cine ştie ce i-a relatat despre ea!
Trebuia să afle neapărat care fuseseră vorbele
nepotului.
108 CAROLEvMORTIMER - Cred că Lucien Steele a acceptat să mă vadă deoarece este de
108
CAROLEvMORTIMER
- Cred că Lucien Steele a acceptat să mă vadă
deoarece este de acord cu cele ce voi scrie despre
el, mărturisi ea cu naivitate.
- S e poate să fi fost convins de asta, clătină
Norm din cap. Un om prevenit este pe jumătate
convins.
Cat simţi nevoia să-1 roage pe Norm să-i dea
indicaţii pilotului să se întoarcă la Londra dar se
răzgândi, nedorind să-i dea satisfacţie lui Caleb
Steele.
- Ce mai contează motivul pentru care mă pri-
meşte, important este doar faptul că-1 voi vizita!
exclamă ea.
Ochii lui Norman o priviră cu admiraţie şi el
zâmbi aprobator la înţelepciunea de care dăduse
dovadă. După ce se uită la becul de deasupra uşii
de la cabină, el spuse:
-Fixează-ţi centura, Cat, vom ateriza peste
putină vreme.
în sfârşit, zarurile fuseseră aruncate şi ea nu mai
putea da înapoia îl va întâlni pe Lucien Steele,
indiferent de ceea ce îi spusese Luke! Va obţine
interviul în ciuda adversităţii manifestate de Caleb.
- Aterizările sunt la fel de uşoare ca şi deco-
lările, o asigură el, mângâindu-i mâna, neştiind
care este cauza emoţiei ei.
Imediat ce avionul se opri, uşa se deschise şi
Norman o ajută să coboare, conducând-o la o
limuzină neagră. Şoferul îi deschise portiera şi ea
se aşeză pe bancheta din spate în timp ce Norman
îi aduse Valiza.
/ 1 VISURI ÎMPLINITE 109 Ea nu se interesă pe ce aeroport aterizaseră, con- vinsă
/
1 VISURI ÎMPLINITE
109
Ea nu se interesă pe ce aeroport aterizaseră, con-
vinsă că trebuie să respecte consemnul lui Caleb cu
privire la locul unde locuia Lucien Steele.
Cu toate acestea, îşi dădu seama că se află într-o
regiune îndepărtată de Londra, deoarece în zare se
zăreau coline şi creste înzăpezite. Cat se uită la
Norman, dar acesta rămase tăcut şi îngândurat şi ea
recunoscu că nu trebuie să fie prea curioasă cu
privire la ţinutul pe care-1 străbăteau.
Interiorul maşinii era aranjat cu gust şi ea fu
cuprinsă de o uşoară toropeală. Pe fereastră se
putea vedea stratul gros de zăpadă şi cerul
plumburiu ameninţător. Cat se întrebă dacă se
aflau în Scoţia sau în Ţara Galilor, deşi nu-i păsa
unde se afla şi nu dorea să facă public locul în care
~ se refugiase Lucien Steele.
La un moment dat cotiră din şosea pe o alee
mărginită de şiruri falnice de copaci acoperiţi de
zăpadă, la capătul căreia se zărea o.clădire masivă
care părea un castel medieval.
Când maşina se opri, Norman o ajută să iasă şi
ea admiră în voie castelul. Zidurile erau din piatră
cenuşie iar ferestrele luminate alcătuiau o privelişte
încântătoare. Ea rămase uluită în faţa frumuseţii
clădirii când auzi o voce cunoscută:
— Bine ai venit în casa mea.
Cat se întoarse şi căscă ochii mari de uimire,
zărindu-1 pe Caleb!
CAPITOLUL V Ea avu timp să vadă cât de misterios arăta Caleb, îmbrăcat în costum
CAPITOLUL V
Ea avu timp să vadă cât de misterios arăta
Caleb, îmbrăcat în costum negru şi se întoarse
întrebătoare spre Norm, cerându-i o explicaţie.
Acesta dădu înţelegător din cap, ştiind care este
motivul reproşului ei mut.
-Cat, el nu este un musafir, este într-adevăr
casa lui Caleb! N-o minţise defel când îi spusese
despre Caleb că nu se mai afla în ţară; atât Scoţia
câr şi Ţara Galilor erau administrate autonom, aşa
că puteau fi socotite în afara Angliei, din punct de
vedere al localnicilor.
-Vino înăuntru, Cat, să te adăposteşti de.
zăpadă, o invită Caleb. Ai tot timpul să-i ceri
socoteală lui Norm în privinţa informaţiilor greşite
pe care ţi le-a dat, adăugă el făcându-i cu ochiul
secretarului său.
Ea nu se clinti din loc.
- Aş vrea să fiu condusă imediat la Londra, rosti
ea cu reproş.
Ochii lui Caleb se posomorâră.
- D e ce?
- Este evident că m-ai adus aici promiţându-mi
altceva şi eu
} 112 CAROLEvMORTIMER - Te rog să ne laşi singuri, Norm, spuse Caleb în timp
}
112
CAROLEvMORTIMER
- Te rog să ne laşi singuri, Norm, spuse Caleb în
timp ce-i lua bagajul lui Cat şi o conducea în casă.
După ce trecură de un hol imens ajunseră într-un
salon confortabil unde un foc puternic ardea în
şemineul de marmură. încăperea era largă şi
elegantă: covoare scumpe odihneau pe parchet iar
tavanul era lambrisat cu esenţe rare de cireş si
mahon. Un candelabru minunat atârna în mijlocul
camerei.
- Dă-mi drumul, se zbătu Cat mânioasă. Eşti
- N u recurg la trucuri ieftine pentru a forţa o
femeie să-şi petreacă week-end-ul cu mine,
Catherine Howard, îi spuse el pe un ton autoritar.
Toate femeile vin de bunăvoie aici!
- Tatăl tău este aici?
- Da.
-Dar
- Este casa mea, dar tatăl meu locuieşte aici, o
întrerupse el sec. Nu te-am adus aici ca să petre-
cem două zile de dragoste împreună!
Obrajii ei se îmbujorară.
- Nu este cazul să-ţi baţi joc de mine. *
- Nu vreau deloc să abuzez de buna ta credinţă!
Mai bine te-aş strânge de gât decât să atentez la
pudoarea ta, o fulgeră el cu privirea.
Eaj?onstată că într-adevăr îl înfuriase foarte tare,
ceea ce-i spori uluiala.
-A m întrebat-o pe secretara ta, apoi l-am
chestionat pe Norm şi nici unul nu mi-a spus că
eşti aici, ba chiar mi-au dat de înţeles <?ă eşti în
1 VISURI ÎMPLINITE 113 America, replică ea furioasă. Şi tu nu mi-ai spus că intenţionezi
1 VISURI ÎMPLINITE
113
America, replică ea furioasă. Şi tu nu mi-ai spus că
intenţionezi să vii aici.
- Am venit la rugămintea tatălui meu, ridică el
tonul. Nu mai are obişnuinţa de a primi musafiri,
mai ales tinere încântătoare.
•Ea făcu o grimasă de dispreţ.
- îţi dai seama că el crede că noi am fost
- Iubiţi, o aprobă el, dând din cap. După ce va
vorbi cinci minute cu tine, va şti sigur că nu s-a
întâmplat nimic între noi, adăugă el ironic.
Ea se simţi stânjenită de tonul vocii lui.
- Ce vrei să spui?
El surâse cu amărăciune.
- Iubiţii nu acţionează aşa cum ne-am comportat
noi.
Ea tremură de indignare.
- Şi cum crezi că ne-am comportat noi doi?
- Eu m-am comportat ca şi cum te-aş fi dorit.
Tu, însă, te-ai comportat ca şi cum ai fi dispreţuit
iubirea. Tatăl meu este un om isteţ şi-şi va da
seama foarte repede că Luke a minţit atunci când
i-a relatat despre aventura noastră.
Oare aşa să fie? Dacă Lucien Steele era atât de
inteligent, îşi va da seama ce vise o chinuiau? Nu,
bineînţeles că nu va putea; nimeni nu-ţi poate ghici
visele din priviri.
Ea clătină din cap.
- Nu pot rămâne aici.
- De ce nu poţi? se răsti el.
Ea rămase neclintită în hotărârea luată.
114 CAROLEvMORTIMER - Toată povestea noastră a fost ridicolă încă de la început. - Ş
114
CAROLEvMORTIMER
- Toată povestea noastră a fost ridicolă încă de
la început.
- Ş i totuşi ai acceptat-o şi chiar ţi-a făcut
plăcere, îi reaminti el.
- A m considerat că voi petrece un week-end
plăcut în compania tatălui tău> obţinând infor-
maţiile dorite şi apoi voi putea pleca în linişte,
mărturisi ea cu sinceritate nevinovată. Ea îşi
închipuia că şi Caleb considerase că aşa se vor
petrece lucrurile.
- Păi cine te opreşte să-ţi realizezi dorinţele?
-Nu , clătină din cap. Vreau să mă întorc la
Londra.
- Nu în seara asta, îi spuse el pe un ton sever.
- De ce nu? îl întrebă ea nedumerită.
- Deoarece este ora douăzeci şi unu şi jumătate,
îi răspunse el impacientat.
- E u nu
- Avionul meu s-a întors deja la Londra.
Ochii ei rămaseră miraţi.
-Deja?
Caleb confirmă printr-o mişcare a capului.
-Cat, ai avut dreptate în noaptea aceea când
mi-ai spus că eşti o fată deosebită. Nici o altă
femeie pe care am cunoscut-o nu a dorit ouf atâta
înverşunare să scape de mine.
Disperarea cu care se lupta aducea mai mult a
frică. Îşi dădea oare seama cât de nervoasă era ştiind
că se află în această încăpere împreună cu el? Nici
nu se putea gândi cum îşi va petrece week-end-ul în
compania lui!
1 VISURI ÎMPLINITE 115 -Domnule Steele, nu mă simt deloc intimidată sau disperată, se apără
1 VISURI ÎMPLINITE
115
-Domnule Steele, nu mă simt deloc intimidată
sau disperată, se apără ea. Nu-mi place însă să fiu
luată drept o proastă!
El o privi ea şi cum ar fi vrut să-i spună: „Atunci
nu te comporta ca o proastă", dar se abţinu şi îi
mărturisi cu blândeţe:
- Am aşteptat atât de mult să cinez cu tine
- Oh, nu sunt pregătită încă să-1 văd pe tatăl tău.
Permite-mi să mă schimb, îl rugă ea, uitându-se la
ghetele din picioarele ei şi la haina îmblănită pe
care o purta.
- Tatăl meu şi-a luat cina în camera lui acum o
oră, o lămuri el. De aceea nu trebuie să mă impre-
sionezi decât pe mine, adăugă el.
- Ea clipi nervoasă din gene.
- Atunci nu e nevoie decât să mă aranjez puţin.
- Bineînţeles, o privi el ironic. Te conduc sus, în
camera ta.
-Oh , dar
- Linişteşte-te, pisicuţo. Niciodată n-am încălcat
o regulă de aur care spune că mai întâi să mănânci
şi apoi să seduci o tânără nevinovată, adăugă el
zeflemitor. Mai întâi îmi voi satisface foamea,
după care
Cat nu admise să fie ironizată şi nu mai răspunse
la vorbele lui şi îl urmă pe Caleb, urcând scara
impresionantă de marmură până la etaj. Aici cotiră
pe un coridor lung şi ajunseră la camera ei aflată
tocmai în capătul culoarului.
- Cîte camere are conacul? se interesă ea curioasă
când pătrunseră în dormitorul ei şi rămase cu gura
116 CAROLEvMORTIMER căscată văzând baldachinul care înconjura patul cu perdelele sale de mătase asortate cu
116
CAROLEvMORTIMER
căscată văzând baldachinul care înconjura patul cu
perdelele sale de mătase asortate cu covorul şi
perdelele de la ferestre. Fiecare stâlp al baldachinu-
lui avea încrustaţii fine ca şi celelalte mobile din
încăpere.
-„Este real ce văd? exclamă ea uluită, mângâind
sculpturile patului.
- Ge credeai, că au fost executate la comanda
unui bogătaş american lipsit de gust? Bineînţeles
că sunt adevărate, aşa cum şi restul încăperilor din
castel sunt asortate cu gust. Pot să-ţi spun că habar
n-am câte încăperi adăposteşte conacul.
-Caleb, îi spuse ea punându-i mâna pe braţ,
n-am vrut să-ţi spun că tu ai comandat mobila
pentru castel, numai că n-am mai văzut până acum
ceva la fel de original.
Ochii lui căpătară o expresie mai blândă.
- Nici eu, şopti el.
Cat avu impresia că el spune mai mult decât lăsa
să se înţeleagă. Ea respinse ideea că el ar fi vrut să
glumească. Totul i se părea atât de ciudat.
-Cat
- Cred că voi putea găsi singură drumul până la
salon, îl asigură ea, retrăgându-şi mâna. Poţi să-mi
\ acorzi cinci minute?
El aprobă din cap, abţinându-se să mai spună
ceva.
După cinci minute sau cinci ore, nici ea nu ştia
cât timp trecuse, Cat cobora scara în culmea
emoţiei, tremurând la amintirea senzaţiei pe care o
avusese la atingerea braţului lui Caleb! înnebunise,
1 VISURI ÎMPLINITE 117 nu alta! Unde dispăruse chipul lui Harry şi tul- burarea pe
1 VISURI ÎMPLINITE
117
nu alta! Unde dispăruse chipul lui Harry şi tul-
burarea pe care o resimţea când se gândea la el?
Ah, cât de mult avea nevoie de ajutorul lui în seara
asta!
Dar ea ştia foarte bine că Harry nu putea să-i
mai fie de nici uri folos. încă îl mai iubea, aşa cum
îl va iubi mereu, dar Caleb o determinase nu numai
să aibă din nou sentimente pentru altcineva, dar o
forţase aproape să simtă din nou că trăieşte. De
aceea îi era teamă să-1 întâlnească sifigur.
în cele cinci minute avute la dispoziţie îşi periase
în grabă pletele blonde, fără să se gândească să-şi
schimbe hainele. De fapt, abia sosise şi Caleb îi
spusese că nu trebuie să se formalizeze pentru ţinuta
deseară.
Cat avea simţul orientării şi, cu toate acestea, îi
veni foarte greu să regăsească drumul spre salon:
casa era atât de mare încât te puteai rătăci foarte
uşor în ea. Cat admiră faptul că reşedinţa aceasta
somptuoasă nu fusese modernizată, cu excepţia
încălzirii centrale care asigura o atmosferă plăcută,
în ciuda timpului rece de afară. Ea îşi imagină cu
uşurinţă o scenă din alte timpuri când mesenii erau
înşiraţi de-a lungul unor mese lungi în salonul
unde servitorii se împiedicau de câini care ronţăiau
oasele aruncate de oaspeţi. Bărbaţii erau destul de
ameţiţi şi se uitau cu nişte priviri pătimaşe la femei
în timp ce Caleb, aşezat în capul mesei, alegea pe
cea cu care va împărţi patul în noaptea aceea. El
s-ar fi simţit foarte bine în acele timpuri înde-
părtate, sălbatice şi fără morală.
118 CAROLEvMORTIMER - Aş vrea să ştiu ce minune a făcut ca ochii tăi să
118
CAROLEvMORTIMER
- Aş vrea să ştiu ce minune a făcut ca ochii tăi
să aibă scânteieri aşa de uimitoare şi obrajii tăi să
fie atât de îmbujoraţi! o întâmpinară vorbele lui
când ea se ivi în capul scării care ducea la salon.
Cat îi aruncă o privire rece, gândindu-se cu regret
că vraja se destrămase şi lumea cavalerilor dispăruse
brusc: Caleb era îmbrăcat în haine moderne,
amintindu~i că trăieşte 9 în secolul al XX-lea desi în
colţul gurii păstrase cinismul alter-egoului din epoca
feudală.
Ea continuă să coboare treptele scării, spu-
nându-i:
5
- Ai o casă minunată. Dorea să evite un răspuns
direct la vorbele adresate de el.
El repetă întrebarea când ea ajunse în dreptul
lui:
- Cine ţi-a îmbujorat obrajii şi a făcut ca ochii
tăi să lucească aşa de misterios?
Ea nu se pierdu cu firea şi replică imediat:
- Aşa arăt întotdeauna când mi-e foame.
-Foame de ce? îi şopti el pe un ton galant,
luâ'ndu-i braţul pentru a o conduce în sala de mese.
Ea se opri brusc şi se uită fix în ochii lui.
-Dac ă aşa consideri tu că ne vom distra în
seara asta, este preferabil să renunţi la asemenea
întrebări!
El îi dărui unul din rarele sale zâmbete.
- Nu faci nimic ca să-mi intri în graţii!
Ea se îndreptă bosumflată spre uşa care părea că
dă spre sala de mese.
- Nu ai nimic să-mi spui? insistă el.
1 VISURI ÎMPLINITE 119 - Nu este frumos să repet ce-am spus. - Ţi-efoame, nu-i
1 VISURI ÎMPLINITE
119
- Nu este frumos să repet ce-am spus.
- Ţi-efoame, nu-i aşa? nu se lăsă el.
Ea se uită la el, conştientă că vorbele lui aveau
un dublu înţeles, dar privirea ei îi arăta că este
decisă să priceapă numai sensul propriu al
cuvântului.
-Caleb
-Ha i să n-o mai facem să aştepte pe bucătă-
reasă, îi tăie el vorba în timp ce deschise uşa care
ducea în sala de mese. încăperea era cu puţin mai
mică decât salonul şi avea în mijloc o masă ovală
cu două scaune aşezate la capete. Focul din cămin
şi un candelabru cu cinci lumânări alcătuiau sin-
gurele surse de lumină din cameră. El îi aruncă o
privire misterioasă şi-i spuse, îndreptându-se spre
întrerupător pentru a aprinde candelabrul care
atârna în mijlocul tavanului:
- Cred că majordomul s-a înşelat când i-am spus
că voi cina în compania unei tinere încântătoare.
-Nu , îl opri Cat, cu obrajii în flăcări. Este mai
drăguţ aşa, murmură ea ruşinată.
- Şi eu cred că e mai bine aşa, dădu el din cap
aprobator, în timp ce-i trase scaunul. După aceea se
duse la locul său din faţa ei şi apăsă pe butonul
care-i dădea bucătăresei semnalul că poate servi
mâncarea.
Ea se uită încântată în jur şi-1 întrebă:
- Unde este Norm?
- în camera lui, răspunse el satisfăcut.
- De ce? întrebă ea nedumerită.
El ridică din umeri.
120 CAROLEvMORTIMER -N-aş putea să-ţi explic mai bine decât spu- nându-ţi că s-a întors din
120
CAROLEvMORTIMER
-N-aş putea să-ţi explic mai bine decât spu-
nându-ţi că s-a întors din Statele Unite? abia de
câteva ore şi
- Azi? exclamă ea uimită, amintindu-şi de vor-
bele lui Norm referitoare la oboseala unor zboruri
peste ocean.
-Da , astăzi.
- Trebuie să fie mort de oboseală!
- Asa
e,
7
încuviinţă
Caleb.
înainte
de
a-mi
9
9
reproşa faptul că sunt un despot care-şi exploatează
la maximum funcţionarii, vreau să-ţi destăinuiesc
că această călătorie a fost una strict privată. A cele-
brat împlinirea a douăzeci de ani de căsătorie.
- Este însurat?
El se uită mirat la ea.
- Ţi-a spus el ceva în acest sens? Crezi că din
atitudinea lui nu se vede clar că este căsătorit? S-a
comportat ciudat faţă de tine?
Culoarea obrajilor deveni trandafirie când ea
înţelese ce dorea el să insinueze.
- N u trebuie să fii îngrijorat din cauza mo-
ralei
Ea lăsă fraza neterminată, căci el ridicase mâna
punând degetele pe buze. O femeie scundă şi
plinuţă intră în cameră, zâmbindu-i lui Cat în timp
ce puse două castroane aburind? în dreptul
fiecăruia. Cat îi întoarse zâmbetul, îndrăgind-o
imediat.
- Nu este adevărat ce se spune despre scoţieni
că sunt duri şi neprietenoşi, murmură ea în timp ce
bucătăreasa se întoarse la bucătărie.
1 VISURI ÎMPLINITE 121 Caleb izbucni în râs, amuzat de remarca ei, încât şi expresia
1 VISURI
ÎMPLINITE
121
Caleb izbucni în râs, amuzat de remarca ei, încât
şi expresia ochilor îi deveni mai blândă. Când
râdea, o gropiţă nostimă îi apărea în bărbie.
- Ce te-a făcut să fii atât de bine dispusă?
Munţii, şoferul meu Hector, buna mea bucătăreasă
Mc Donald sau supa?
Ea îşi plecă privirile la castronul de argint
aburind.
- Asta e supă?
- Gustă şi ai să vezi cum e, o îndemnă el.
Ea gustă şi găsi supa minunată, mai ales că avea
nevoie de ceva cald. Ii era într-adevăr foame.
-Est e bună, recunoscu ea după ce luă câteva
înghiţituri.
- N u mi-ai răspuns la întrebarea în legătură cu
Norman, îi aduse el aminte.
Ea clipi din ochi şi-1 înfruntă cu curaj.
- Norman a fost foarte drăguţ şi politicos cu
mine. Este un bărbat care ia căsătoria în serios,
continuă ea, reamintindu-i tonul dur cu care Caleb
se adresase lui Norm în dimineaţa când se trezise
în patul lui.
- N u
trebuie
acuzi pe mine de eşecul
căsniciei, se apără ea, Diana a fost cea care a „
hotărât să-şi părăsească soţul şi fiul.
-îm i
pare rău. Văd că totul devine prea
personal între noi.
- Te rog să mănânci supa, o rugă el mâhnit.
Ea fusese obligată de împrejurări să susţină o
asemenea apreciere căci se convinsese de justeţea
afirmaţiei sale.
122 CAROLEvMORTIMER Ea trase adânc aer în piept. - M-am hotărât să rămân să-1 întâlnesc
122
CAROLEvMORTIMER
Ea trase adânc aer în piept.
-
M-am hotărât să rămân să-1 întâlnesc pe tatăl
tău,
rupse ea tăcerea care se lăsase şi care crea o
atmosferă intimă. Nervii îi erau puşi la încercare.
El se arătă uimit de hotărârea ei:
- Ce te-a făcut să-ţi schimbi părerea?
Ea dădu din umeri.
Mă aflu atât de aproape de el şi ar fi păcat să
mă întorc la Londra fără să discutăm.
-
f
- Aşa cred şi eu, afirmă Caleb.
Ea se arătă nerăbdătoare să-şi atingă scopul
vizitei.
- Când voi putea să-1 văd?
- La micul dejun de mâine dimineaţă, o informă
el, în timp ce ea refuza desertul oferit de doamna
Mc Donald. Se mulţumi cu o plăcintă cu mere,
spre satisfacţia bucătăresei.
- Trebuie să-ţi spuii că el obişnuieşte să lucreze
dimineaţa, adăugă Caleb îndată ce bucătăreasa ieşi
din cameră. De aceea cred că nu-1 vei vedea decât
până mâine după-amiază târziu.
El se încruntă.
-înseamnă că puteam foarte bine să sosesc
^ mâine.
- Şi eu cu cine aş fi putut lua această cină? îi
spuse el pe un ton şăgalnic.
-Caleb
- Ştii să schiezi? o întrerupse el dându-şi seama
că ea avea de gând să-1 certe.
-N-am încercat până acum, recunoscu ea cu
sinceritate.
1 VISURI ÎMPLINITE 123 - Mâine vei putea lua primele lecţii. -Unde? -înmunţii Cairngorm. -Suntem
1 VISURI ÎMPLINITE
123
- Mâine vei putea lua primele lecţii.
-Unde?
-înmunţii Cairngorm.
-Suntem atât de aproape de America? se
interesă ea.
- Nu pot să-ţi dau nici tm amănunt despre locul
unde te afli. Am ştiut că dacă te aduc aici, secretul
reşedinţei mele va fi descoperit. Cu toate acestea,
rosti el pe un ton grav, am dorit atât de mult să fii
aici.
Cat întinse braţul şi-i mângâie mâna pe care o
găsi caldă şi plăcută la pipăit.
-N-am de gând să dezvălui nimănui unde se
află ascuns tatăl tău, îl asigură ea cu convingere.
Ochii lui negri se uitau ţintă la ea ca şi cum ar fi
vrut să-i pătrundă în suflet şi să-i citească adevărul.
El îi cuprinse degetele şi i le strânse încetişor.
Să mergem în salon, îi propuse el cu o voce
răguşită.
Ea nu putu să-1 refuze şi el o conduse într-o
cameră alăturată unde luară loc pe canapeaua din
faţa şemineului cu un foc puternic ce răspândea o
căldură îmbietoare.
Caleb încă o ţinea de mână în timp ce amândoi
se uitau la flăcările care dansau misterios în obscu-
ritatea camerei. %
-Cat
Ea îşi îndreptă privirile spre chipul lui, neli-
niştită de această chemare.
- Ştiu că eşti înspăimântată, dar ţin să te asigur
că nu voi abuza de tine, oricât de mult te doresc.
124 CAROLEvMORTIMER Caleb o sărută uşor pe pielea mătăsoasă a gâtului, apoi pe obrajii purpurii
124
CAROLEvMORTIMER
Caleb o sărută uşor pe pielea mătăsoasă a gâtului,
apoi pe obrajii purpurii şi în sfârşit îi cuprinse
buzele întredeschise.
Ea ştiuse, încă de când acceptase să ia cina cu
el, că acesta va fi sfârşitul romantic al serii. Nu se
aşteptase să fie atât de cuprinsă de dorinţa de a-i
răspunde la sărutări şi la mângâieri.
-Vreau să te sărut pe sâni, şopti Caleb care-i
desfăcuse nasturii de la bluza albă de mătase şi se
aplecă la sfârcul obraznic pe care începu să-1
soarbă în extaz. Ah, ce mult îmi place! exclamă el,
îndreptându-se spre celălalt sfârc. Te rog să nu mă
opreşti încă, murmură el.
Ea se uită emoţionată la capul lui care zăcea la
pieptul ei precum un copil care suge la sânul
mamei şi simţea că dorise de atâta timp să fie
iubită de Caleb.
Propriile simţăminte erau departe de a fi ma-
terne şi când el îşi ridică faţa buzele ei întredes-
chise îi cuprinseră gura într-un sărut pasionat.
El o culcă cu gingăşie pe canapea şi îşi desfăcu
cămaşa, apoi se lipi de pieptul ei, dându-i fiori în
tot corpul.
- Oh, Doamne! îşi îndreptă Caleb gura spre
buzele ei. Sărută-mă, Cat. Iubeşte-mă!
Buzele ei se lipiră de pielea fină a pieptului iui
acoperit de un păr catifelat şi alunecă până la
sfârcurile lui pe care le frământă aşa cum
procedase şi el cu ale ei, trezindu-i fiori de plăcere.
In acel moment avea o putere extraordinară asupra
lui, aşa după cum era conştientă de fascinaţia pe
1 VISURI ÎMPLINITE 125 care el o exercita asupra ei. Acum se armonizau în mângâieri
1 VISURI ÎMPLINITE
125
care el o exercita asupra ei. Acum se armonizau în
mângâieri şi sărutări din ce în ce mai îndrăzneţe.
Gând el o sărută pe gură^ limbile lor se împletiră
delicat, ridicând nori de plăcere.
Trupurile lor se mişcau într-un vals bine ritmat
de dorinţa lbr arzătoare, coapsele ei urmând miş-
carea şoldurilor lui Caleb. El se abţinu să meargă
până la capăt, ţinându-şi promisiunea pe care i-o
făcuse, dar ea simţi că dacă nu se oprea în acel
moment, va ajunge pe culmile extazului numai
prin sărutări şi mângâieri. Ea se desprinse din
sărutarea lui arzătoare.
-Cum ? Nu, Cat, te rog! o imploră el căutându-i
înflăcărarea din ochi. Nu, nu, nu! El îşi plecă
fruntea pe umărul ei, suspinând cu durere, încer-
când să-şi domolească impulsurile corpului. Da,
bine, reuşi el să spună într-un târziu. Da, e bine
aşa, oftă el lăsându-se moale lângă ea,
Cat stătea lângă el, prea tulburată ea însăşi ca să
mai poată face ceva, aşteptând să-şi potolească
mişcările coapselor.
După câtva timp, el îşi ridică privirile pline de
pasiune, uitându-se ţintă în ochii ei.
%
- în curând n-am să mai pot să-mi ţin pro-
misiunea şi te voi iubi cu adevărat, o avertiză el
pierdut.
-N- a
fost din cauza mea, murmură
ea fre-
mătând. Eu eram gata să merg până la capăt, dar
numai
- Numai Domnul te-a oprit, şopti el. Aş fi vrut
să te fac să cunoşti deplina voluptate.
126 CAROLEvMORTIMER Ea respiră cu greu uitându-se la el, la fel de aprinsă. - Aş
126
CAROLEvMORTIMER
Ea respiră cu greu uitându-se la el, la fel de
aprinsă.
- Aş vrea să mă ridic, te rog.
- Caleb îi luă cu gingăşie bărbia în mână şi o făcu
să se uite în ochii lui strălucitori.
- N u
e nici un
păcat dacă simţi dorinţa să faci
dragoste, pisicuţo, o încurajă el cu tandreţe.
- Ştiu că nu e nici un păcat să vrei să cunoşti
plăcerea dragostei.
- Văd că-ţi pare rău că s-a întâmplat aşa, rosti el
pe un ton cald, ridicându-se şi încheindu-şi nasturii
de la cămaşă. Nu vreau să fiu ipocrit, adăugă el, nu
regret deloc că am ajuns aici!
Cat îşi puse hainele în ordine, ruşinată de
privirea lui care nu o slăbea. Putea să se arate
ipocrită, afirmând că nu dorise ca el s-o iubească?
Era prea tulburată ca să poată spune ce simte, mai
ales că era curioasă să afle noi senzaţii de plăcere,
aşteptând ca el să-i trezească flacăra mocnită din
trupul tânăr şi doritor de dragoste. Nici nu putea să
se recunoască în femeia care se armonizase atât de
bine cu dezmierdările lui înfocate.
-Caleb
- Du-te la culcare, pisicuţo, îi ceru el încet.
Somn uşor şi mai ales nu mă uita noaptea asta în
visele tale.
Să-1 viseze pe el! Parcă ce altceva făcuse de
când îl cunoscuse, cu excepţia nopţii trecute?
Poate nici în noaptea asta nu-1 va mai visa.
Rămase mult timp trează în patul uriaş adăpostit de
baldachin, gândindu-se că aşa cum îşi închipuise
1 VISURI ÎMPLINITE 127 că el ar fi putut fi un senior feudal, tot aşa
1 VISURI ÎMPLINITE
127
că el ar fi putut fi un senior feudal, tot aşa ar putea
reveni în visele sale din acea noapte. Se chinui din
răsputeri să adoarmă, dar somnul nu venea aşa
uşor. Adormi într-un târziu şi nu-1 visă deloc pe
Caleb.
A doua zi de dimineaţă se trezi nervoasă şi
întristată. Se frământase adânc în somn şi corpul ei,
nelăsând-o să-şi revină în fire, trezit la o viaţă
nouă, se răzbuna acum pe ea, după o noapte
agitată.
Proasta ei dispoziţie nu se atenuă nici după ce
făcu un duş cald, nici după ce se îmbrăcă într-o
fustă neagră de lână şi un pulover verde pal. Se
gândise să nu-i facă o impresie greşită lui Lucien
Steele dacă ar apărea în faţa lui purtând pantaloni,
conştientă de faptul că el ar fi dispreţuit astfel de
femei.
Când coborî scara deveni puţin îngrijorată sur-
prinzându-1 pe Caleb discutând aprins cu Norman
în salon. Caleb se întoarse brusc, uitându-se la ea ca
şi cum i-ar fi simţit prezenţa. Nu-şi mai desprinse
privirile de la ea deşi continua să vorbească cu
Norman. Până să ajungă jos, Norman îşi luă rămas
bun de la Caleb şi-i adresă un zâmbet cald la care ea
îi răspunse surâzând.
De ce nu-şi luase Caleb privirea de la ea? Oare
în fiecare dimineaţă se gândea atât de mult la ea?
El veni în întâmpinarea ei sprijinindu-se cu un
braţ de balustradă, zâmbindu-i încurajator.
-Caleb
- Cat, suspină el. Arăţi minunat!
128 CAROLEvMORTIMER -Eu El îi luă mâna cu o mână iar cu cealaltă o înlăn-
128
CAROLEvMORTIMER
-Eu
El îi luă mâna cu o mână iar cu cealaltă o înlăn-
ţui atrăgând-o spre pieptul lui.
- Hai să ne spunem aşa cum trebuie, „bună dimi-
neaţa", îi şopti el înainte de a-i cuprinde buzele
întredeschise.
Toată supărarea ei se risipi ca un fulg în căldura
sărutării lui şi ea se lipi strâns de trupul lui, încon-
jurându-1 cu mâinile sale tremurânde, răspun-
zându-i la sărut.
- Aşa e mai bine, rosti el privind-o cu admiraţie.
Bună dimineaţa, iubito, murmură el cu tandreţe.
- Bună dimineaţa, îi răspunse ea cu ochii stră-
lucind de plăcere şi cu obrajii în flăcări.
Caleb păru mulţumit de felul cum începuseră
dimineaţa şi-i zâmbi cu căldură.
- Eşti pregătită să-1 întâlneşti pe tatăl meu?
Ea nu mai voia să întâlnească pe altcineva;
dorea numai ca el s-o ia în braţe şi s-o ducă - dulce
povară - în dormitor.
- Da, răspunse ea gâfâind.
El zâmbi uşor.
- Nu fi atât de nervoasă, altfel o să te mânânce
de vie! o tachină el.
Oh, Doamne, cât de mult ar fi vrut ca el să fie
cel care s-o mănânce! După cum se simţise în
braţele lui, nu credea că altcineva ar putea s-o
emoţioneze, oricât de mult farmec ar fi avut.
- Hai să mergem la el, curaj, draga mea, o
încurajă, cuprinzându-i talia/voi avea grijă de tine.
Dar cine o va apăra de el?
1 VISURI ÎMPLINITE 129 în sala de mese se afla o singură persoană care stătea
1 VISURI ÎMPLINITE
129
în sala de mese se afla o singură persoană care
stătea la masă. Lucien Steele avea părul scurt şi
alb, aşa cum va avea într-o zi şi fiul său. Bătrânul
părea tot atât de impresionant ca şi Caleb. Se vede
că fusese extrem de cuceritor în tinereţe, ca s-o
captiveze pe frumoasa Sofiia Harrison. Arăta destul
de viguros şi când se întoarse spre ei, ea observă că
avea ochii la fel de negri ca ai lui Caleb. Ceva în
privirea lui o întristă.
Era o privire de om pe moarte.
CAPITOLUL VI Ea nu-si dădu seama de ce ochii lui făceau o impresie %tât de
CAPITOLUL VI
Ea nu-si dădu seama de ce ochii lui făceau o
impresie %tât de tristă, mai ales că Lucien îi
zâmbea binevoitor. Dar lucirea mohorâtă dispăru
imediat din ochii lui şi ea putu să vadă o privire
curioasă care o cerceta cu minuţiozitate. Lucien se
ridică la intrarea lor şi cântărea în mintea lui
calităţile acestei femei de care se îndrăgostise fiul
său.
Cum putuse ea să creadă că acest bărbat este pe
moarte, când ochii lui o priveau cu o nedisimulată
sete de a o cunoaşte?
Lucien era tot atât de înalt ca şi Caleb şi purta
un pulover negru călduros. Pe moment crezu că
greşise în apreciere pentru că trupul lui Lucien
părea tot atât de agil şi de sănătos ca al fiului
său.
-Domnişoară Howard, o întâmpină el cu un
accent englezesc ca şi al nepotului său. Eşti
domnişoara Howard, nu-i aşa? adăugă el pe un ton
ironic. Sau poate că eşti prietena fiului meu! se
interesă el ridicându-şi sprâncenele sure.
Ea se» îmbujor a l a faţ ă şi se desprins e din înlăn -
ţuirea lui Caleb. Ultima ei dorinţă era ca Lucien
132 CAROLEvMORTIMER Steele să facă vreo remarcă răutăcioasă privind relaţiile dintre ea şi Caleb! După
132
CAROLEvMORTIMER
Steele să facă vreo remarcă răutăcioasă privind
relaţiile dintre ea şi Caleb! După cele relatate de
nepot, nici nu era prea greu să-şi închipuie acest
lucru!
-Nu , vreau
Da
să spun
da, se scuză ea încurcată.
eu
- Ştiu ce vrei să spui, domnişoară Howard, o
ajută Lucien pe un ton cald, uitându-se la fiul său.
Lăsând la o parte greşelile lui Luke, ^trebuie să
admiţi că are un gust rafinat, adăugă el pe un ton
ironic.
Pe chipul lui Caleb apăru o expresie de regret.
- Din păcate, gustul nu are nimic de a face cu
buna purtare; chiar cu o Cat mai urâtă, Luke tot
şi-ar fi satisfăcut plăcerea jocului său crud! rosti el
cu amărăciune.
Lucien se arătă mirat.
- Crud? repetă el.
- Da, crud, acceptă Caleb. Cat nu mai vrea să
treacă niciodată prin asemenea momente îngrozi-
toare. '
Lucien întoarse spre ea ochii măriţi de curio-
zitate şi Cat se simţi stingherită de insistenţa cu
care era privită. După câteva momente, care ei i se
părură o veşnicie, Lucien se întoarse spre Caleb.
- Am s-o văd pe domnişoara la ora patru şi
jumătate, la ceai. Apoi, întorcându-se spre ea,
adăugă înainte de a se retrage din cameră:
- Vă doresc o zi plăcută.
Ea rămase înmărmurită câteva clipe, respirând
din greu. Inima îi bătea puternic în piept. Cu greu
1 VISURI ÎMPLINITE 133 reuşi să-şi revină în fire şi ea dădu din umeri a
1 VISURI
ÎMPLINITE
133
reuşi să-şi revină în fire şi ea dădu din umeri a
uşurare, spunându-i lui Caleb:
- îţi mulţumesc. Am impresia - adăugă ea
zâmbindu-i cald - că tatăl tău m-ar fi mâncat de
vie dacă n-ai fi fost aici!
Caleb făcu o grimasă.
- Nu fi înfricoşată, mai mult te răneşte cu vorba
decât cu fapta, îi spuse el în timp ce-i îndepărta
scaunul de la masă pentru ca ea să ia loc.
Ea se aşeză şi spuse:
- N u mi-am închipuit că ar exista un alt bărbat
mai arogant ca tine, când vorbeşti.
El râse cu poftă.
-L-a i întâlnit pe cel de la care am moştenit
acest păcat!
Ea ghici că Lucien Steele este protejat de fiul lui
care căutase să-i scuze purtarea trufaşă numai
dintr-un sentiment filial. Celebrul scriitor o
enervase destul de mult.
-Poftim, serveşte-te, îi întrerupse el gândurile,
turnându-i cafea în ceaşcă, adăugând apoi lapte. Ea
îşi puse numai o linguriţă de zahăr, deoarece
prefera cafeaua amăruie.
Cat se miră de atmosfera intimă ce se născuse
între ei şi ghici chiar că dacă ea i-ar fi turnat
cafeaua, Caleb ar fi băut-o fără lapte sau zahăr.
Căuta să-şi amintească cum prefera Harry să-şi bea
cafeaua şi nu reuşi decât să se gândească la Caleb.
- N u
trebuie să te deranjezi, pot să mă servesc
singură, îl opri ea pe Caleb care se oferise să-i
pună pe o farfurioară şuncă şi ouă fierte.
134 CAROLEvMORTIMER El îi aruncă o privire mustrătoare. -Dej a am pus şunc$ şi ouăle,
134
CAROLEvMORTIMER
El îi aruncă o privire mustrătoare.
-Dej a
am pus şunc$ şi ouăle, te rog să nu mă
refuzi.
Ochii ei se uitară cu nemulţumire la el.
-Nu-mi
place şunca şi nici nu mănânc ouă
dimineaţa, minţi ea.
El se simţi ofensat de refuzul ei.
- Spune-mi
atunci
ce preferi
să mănânci
la
micul dejun şi voi comanda deîndată.
Ce prefera ea? Ar fi preferat ca braţele lui s-o
îmbrăţişeze, să simtă buzele lui pe gura ei şi
privirea lui pasionată când o dezmierda. Nu mai
avea nici un chef să mănânce!
- Nu mi-e foame, mărturisi ea de data asta fără
să mintă; pofta ei de mâncare se topise pe
neaşteptate. Noaptea trecută când se aşezase în pat,
încercase din răsputeri să-şi amintească culoarea
ochilor lui Harry şi nu putuse să-şi imagineze decât
două globuri oculare fără strălucire. Era atât de
necăjită că începuse să-1 uite pe Harry, şi toate
astea numai din cauza bărbatului din faţa ei!
- Cred că voi lucra în dimineaţa asta dacă tu
- Aminteşte-ţi că vom merge să schiem, îi şopti
el la fel de supărat, fără să se atingă de mâncare.
- Ţi-am spus că nu ştiu să schiez.
- Şi eu ţi-am propus să iei astăzi prima lecţie.
- Nu vreau să merg cu tine, exclamă ea.
El zâmbi cu amărăciune la ieşirea ei nervoasă.
-îm i
permit
să-ţi
aduc
aminte
aici
eşti
musafiră, susură el.
1 VISURI ÎMPLINITE 135 - înseamnă că nu mă pot aştepta să mă inviţi să
1 VISURI ÎMPLINITE
135
- înseamnă că nu mă pot aştepta să mă inviţi să
plec! îi spuse ea mânioasă.
- Nu, bineînţeles că nu!
-Credeam că vei spune da! Ea se ridică de la
masă. Nu vreau să-ţi acord favorurile dormitorulur
numai pentru a fi politicoasă cu gazda mea! îi
reproşă ea cu dispreţ.
- Potoleşte-te, ce te-a apucat, ai înnebunit?
exclamă Caleb, ridicându-se la rândul lui îr\
picioare. Nu-ţi dai seama ce vorbeşti!
- Ba ştiu, îl asigură ea semeaţă.
-Afurisită ce eşti, o apostrofă el. Eşti
Caleb
se opri căci uşa se deschise pe neaşteptate.
-Hei! se răsti Caleb la Norman care-i aruncă o
privire neajutorată. Norman fu calul de bătaie al
furiei lui Caleb care-şi vărsă oful pe secretarul său
ivit brusc în cadrul uşii.
- Am vrut să luăm micul dejun împreună, se
scuză Norman, care simţi că tensiunea dintre Cat şi
Caleb atinsese punctul critic. Nu-i nimic, am să vin
mai târziu, adăugă el, retrăgându-se spre uşă.
- Nu, mai bine plec eu, rosti Caleb pe un ton
rece. Mai am câteva lucruri de rezolvat înainte de a
ieşi împreună, se adresă el lui Cat.
Ea înţelese că ultimele
cuvinte fuseseră un
avertisment că ei vor merge totuşi să schieze şi ea
se aşeză pe scaun, ruşinată, îh timp ce uşa fusese
trântită de Caleb. Oare ce se întâmpla cu ea? încă
nu ţinea prea mult la Caleb şi iată că acesta îi ,
scosese din minte-figura lui Harry, cu excepţia
unui singur amănunt. încă îşi aducea aminte de
i 136 CAROLE MORTIMER faptul că dragostea lor fusese adâncă şi reciprocă. Nici nu se
i
136
CAROLE MORTIMER
faptul că dragostea lor fusese adâncă şi reciprocă.
Nici nu se putea compara cu sentimentele pe care
le încercau acum Caleb şi cu ea. Se simţi mult mai
bine în momentul când îşi ridică privirile spre
Norman pentru a-i adresa un zâmbet cald.
- Te rog să te apropii şi să iei loc, îl invită ea cu
blândeţe. Nu mă simt prea bine pentru că abia am
terminat cearta obişnuită cu Caleb. Ea încercă să-i
explice care fusese motivul disputei când el îi
întrerupsese fără voie.
- Cine a câştigat? o întrebă el mâncând cu poftă
şunca şi ouăle pe care Caleb le refuzase.
Ea îi surâse cu cochetărie.
-Ghici!
El izbucni în râs.
- Ce ai aranjat cu Lucien Steele? se interesă el
curios.
- Cum e fiul, aşa e şi tatăl, răspunse ea sec.
Norman dădu aprobator din cap.
- Aşa e, seamănă foarte mult unul cu celălalt, fu
de acord Norm.
- A m impresia că-ţi plac foarte mult amân-
doi.
-Foarte mult, repetă el mimând accentul ei
englezesc. Dar acelaşi lucru se poate afirma şi
despre tine.
-Există vreo femeie care să nu-1 fi plăcut pe
Caleb? îl ironiză ea văzând cât de arogant pare.
- Se poate să ai dreptate, o aprobă el. Totuşi ai
un simţământ deosebit pentru el, fie că vrei sau nu
să recunoşti asta.
9
1 VISURI ÎMPLINITE 137 Oare aşa să fie? între ea şi Caleb fusese o furtună
1 VISURI
ÎMPLINITE
137
Oare aşa să fie? între ea şi Caleb fusese o
furtună şi o formă de cochetărie, dar ea ştia că are
într-adevăr un sentiment pentru el. întrebarea care
se punea era: ce fel de sentiment?
Cat se uită pe furiş la Caleb care conducea Range
Rover-ul către Aviemore şi munţii Cairngorm. El