Sunteți pe pagina 1din 3

CURS II

17.10.2012
DREPTUL TRANSPORTURILOR

POZITIA DESTINATARULUI IN CONTRACTUL DE TRANSPORT

-contractul de transport se incheie intre intreprinzatorul de transport (carausul) si expeditor, care apar in
mod obisnuit ca subiecte ale contractului;
-parti ale contractului de transport sunt:
carausul
expeditorul, atunci cand se transporta bunuri
calatorul, in cazul transportului de calatori
-in ipoteza in care transportul de bunuri se face in folosul unei alte persoane decat acea a expeditorului,
atunci destinatarul, desi nu este parte in contract, dobandeste anumite drepturi din contractul respectiv,
motiv pentru care problema calificarii juridice a drepturilor destinatarului a facut obiectul unor ample
controverse;
-calitatea de destinatar o poate avea orice persoana fizica sau juridica, care are capacitatea de exercitiu de a
participa la incheierea si executarea unui contract de transport de marfuri;
-drepturile destinatarului isi au sorgintea in conventia initiala incheiata intre expeditor si caraus, pentru
transportul marfurilor, punandu-se astfel problema explicarii fundamentului juridic al acestor drepturi sau
care este modelul juridic care s-ar putea aplica in cauza, data fiind interventia unei a treia persoane, care
este destinatarul, posibilitatea acestuia de a actiona;
-doctrina de specialitate a incercat sa explice pozitia juridica specifica a destinatarului, in cadrul contractului
de transport de bunuri, din perspectiva mai multor teorii, dintre care vom prezenta pe scurt cateva:
1. o prima teorie sustine teza gestiunii de afaceri, transportatorul comportandu-se ca un negotiorum
gestor (gestor de afaceri) care actioneaza in interesul destinatarului;
-teoria a fost, in mod corect criticata, conform prevederilor Codului Civil, intrucat initiativa gestiunii
de afaceri, in favoarea unei terte persoane apartine, in mod normal, gestorului;
-prin urmare, raportandu-ne la contractul de transport de bunuri, initiativa incheierii contractului
revine expeditorului, iar nu carausului;
-cat priveste drepturile destinatarului fata de caraus, in comparatie cu sistemul gestiunii de afaceri,
unde acesta exista anterior activitatii de gestiune, in contractul de transport de bunuri sunt
conditionate, in principiu, de momentul ajugerii marfii la destinatie;
2. o alta teorie califica pozitia juridica a destinatarului prin intermediul cesiunii de drepturi si anume:
expeditorul, in calitate de cedent, transmite destinatarului, in calitate de cesionar, drepturile
nascute din contractul de transport;
-si aceasta teorie a fost criticata, in sensul ca destinatarul apare astfel ca avand statutul unui
veritabil succesor cu titlu particular al expeditorului;
3. teoria consacrata in doctrina, care a avut cel mai mare ecou in ceea ce priveste fundamentul
drepturilor destinatarului, este cea a stipulatiei pentru altul, care va produce efecte juridice intre
trei persoane:
expeditorul (stipulantul)
carausul (promitentul)
destinatarul transportului (tertul beneficiar)
-aceasta teorie a fost fundamentata pe faptul ca prestatia carausului profita, in intregime
destinatarului care va beneficia, la randul sau, de o actiune directa contra carausului, in cazul in care
a incalcat obligatiile asumate fata de expeditor prin contract;
-nici aceasta teorie, insa, nu a fost scutita de critici care vizau mai multe aspecte;
-prin urmare, asimilarea destinatarului unui contract de transport de bunuri cu cea a tertului
beneficiar al unei stipulatii pentru altul este contestata, in principal, avand in vedere existenta
obligatiilor care incumba acestuia;
-intrucat dreptul care ia nastere in beneficiul destinatarului are ca izvor contractul incheiat intre
expeditor si caraus, obligatiile care cad in sarcina sa au ca izvor legea;
-legea poate da nastere, oricand la obligatii in sarcina unei persoane, chiar impotriva ei;
-astfel, in cazul destinatarului contractului de transport de bunuri, izvorul obligatiilor care cad in
sarcina sa nu este actul juridic, respectiv contractul incheiat intre expeditor si caraus;
-calificand, fara nici o indoiala, stipulatia pentru altul, ca o exceptie veritabila de la principiul
relativitatii efectelor conventiilor, in ceea ce priveste drepturile create in favoarea unei terte
persoane, straine de raportul contractual dintre stipulant si promitent s-a pus intrebarea fireasca
daca aceasta institutie nu reprezinta o exceptie de la acelasi principiu si in ceea ce priveste
obligatiile intr-un sens mai larg, avand in vedere ca orice drept presupune si o obligatie corelativa;
-cu toate ca s-a sustinut faptul ca mecanismul de functionare al contractului de transport de bunuri,
cat si statutul destinatarului nu se pot regasi in diferite institutii de drept civil, intrucat acest
contract beneficiaza de un mecanism de functionare propriu, corect reglementat de legislatia in
vigoare, suntem de parere ca contractul de transport de bunuri reprezinta o aplicatie a stipulatiei
pentru altul, chiar daca nu urmeaza modelul clasic al acesteia;
-in cadrul acestui contract se regasesc conditiile de valabilitate ale stipulatiei pentru altul, respectiv
vointa neindoielnica a expeditorului si carausului de a stipula in beneficiul destinatarului, care este
determinat chiar in momentul incheierii contractului sau va fi desemnat prin exercitarea de catre
expeditor a dreptului de a modifica unilateral contractul;
-cat priveste raporturile juridice nascute din contractul de transport de bunuri, la fel ca si in cazul
stipulatiei pentru altul, carausul se obliga sa predea lucrul destinatarului in beneficiul caruia se nasc,
nemijlocit, drepturi proprii, drepturi care le dobandeste in momentul incheierii contractului dintre
expeditor si caraus;
-acceptarea de catre destinatar a drepturilor stipulate in folosul sau nu are efect constitutiv, ea
conduce doar la consolidarea acestor drepturi;
-chiar daca raporturile juridice nu se creeaza de la inceput decat intre expeditor si caraus,
destinatarul, desi nu a participat la creearea lor, joaca un rol primordial in cadrul acestei scheme
triunghiulare;
-destinatarul este profund integrat in aceasta schema care ii confera, astfel, prerogativa de a
reclama marfa carausului sau cea de a solicita daune cu privire la neexecutarea ori executarea
necorespunzatoare a unui contract la incheierea caruia nu a participat;
-el este, deopotriva constrans la plata pretului bunurilor transportate, precum si a cheltuielilor
legate de transport;
-in concluzie, contractul de transport de bunuri face inevitabila instaurarea unei scheme
triunghiulare care include existenta unor raporturi intre expeditor, caraus si destinatar;
-fiecare dintre cei trei protagonisti are un rol bine determinat, ceea ce ne indreptateste a-l
fundamenta prin prisma mecanismului stipulatiei pentru altul.
TAXA DE TRANSPORT
-caractreul oneros al contractului de transport impune ca, in toate categoriile de transport, indiferent de
obiectul acestora (marfuri calatori, bagaje), pentru prestatia executata de transportator sa primeasca contra
prestatiei celeilalte parti, taxa (tariful) de transport;
-pretul este un element constitutiv al transportului de marfuri, la fel ca si marfa insasi;
-taxa de transport se stabileste pe baza de tarife care cuprind norme cu caracter imperativ, partile neputand
sa determine cuantumul taxei prin negocieri directe asa cum se impune in cazul economiei de piata;
-de ex. in cazul transporturilor de bunuri, determinarea cuantumului taxei de transport se va face avand in
vedere felul marfii, greutatea, capacitatea mijlocului de transport, distanta si felul expeditiei;
RASPUNDEREA TRANSPORTATORULUI
-conform dispozitiilor art.1959 Cod Civil, transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa decat
in cazurile prevazute de lege;
-transportatorul raspunde pentru prejudiciile cauzate prin intarzierea ajungerii la destinatie cu exceptia
cazului fortuit si a fortei majore;
-transportatorii raspund, totodata, de integritatea bunurilor transportate atat sub aspect cantitativ, cat si
calitativ, din momentul primirii ei la transport si pana in momentul eliberarii acesteia la destinatie;
-totodata, raspund pentru pierderea totala sau partiala a bunurilor, pentru avarierea lor, pentru depasirea
termenului de eliberare si pentru orice alt caz care poate fi apreciat ca o neexecutare a contractului de
transport;
-ca orice raspundere contractuala, raspunderea carausului se intemeiaza pe culpa, intrucat ivirea oricarui
caz din cele mai sus aratate, presupune neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor
rezultate din contractul de transport;
-carausul, pentru a fi exonerat de raspundere, trebuie sa faca dovada ca neindeplinirea corespunzatoare a
obligatiei asumate se datoreaza unei cauze care exclude culpa sa;
-in ceea ce priveste raspunderea transportatorului, regula generala, este existenta prezumtiei de culpa,
drept urmare creditorul nu trebuie sa faca dovada lipsei de diligenta a carausului;
-pentru ca transportatorul sa poata fi exonerat de raspundere, ii revine obligatia de a dovedi existenta uneia
din cauzele straine si neimputabile;
ACTIUNI IZVORATE DIN CONTRACTUL DE TRANSPORT
-odata incheiat contractul de transport, se nasc obligatii pentru expeditor si transportator , iar ulterior si
pentru destinatar, a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare il indreptateste pe creditor sa
foloseasca caile prevazute de lege pentru valorificarea, la nevoie, pe cale silita a creantelor sale;
-actiuneile izvorate din contractul de transport pot avea ca obiect plata pretului sau pretentii decurgand din
executarea necorespunzatoare a contractului de transport, adica actiunile in despagubire cat si actiunile in
regres;
-in ceea ce priveste prima categorie, actiunile promovate pot urmari achitarea taxei de transport neplatite
sau restituirea integrala ori partiala a taxei platite;
-in ceea ce priveste cea de-a doua categorie de actiuni, in despagubire, pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzatoare a obligatiilor nascute din contractul de transport, acestea se pot referi la obligatia de
executare a transportului, de paza a marfii si de eliberare a ei in termen, in aceeasi cantitate si calitate cat si
obligatiile accesorii transportului.
RECLAMATIA ADMINISTRATIVA
-constituie o cale procedurala obligatorie de solutionare pe cale administrativa a litigiilor rezultate din
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor izvorate din contractul de transport;
-se adreseaza in scris transportatorului, la ea anexandu-se duplicatul documentului de transport, dupa caz,
scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, precum si intreaga documentatie doveditoare a pretentiei;
-ea trebuie sa cuprinda toate elementele necesare unei actiuni;
-promovarea actiunii la judecatorie fara anexarea dovezii inregistrarii la transportator a reclamatiei
administrative sau rezultatul pe care acesta l-a dat reclamatie ma determina restituirea actiunii.