Depresia la adult

Bucur Cosmina-Alexandra
III AMG
 Depresia la adult

Depresia este o afectiune medicala serioasa care poate influenta in mod negativ starea,
gandirea si comportamentul. Depresia se poate manifesta prin diverse simptome, cele mai des
intalnite fiind un sentiment profund de tristete si pierderea marcanta a interesului fata de orice
fel de activitati.

Cercetarile au dovedit faptul ca tulburarile depresive sunt afectiuni ale creierului - imaginile
obtinute prin rezonanta magnetica au aratat ca persoanele ce sufera de depresie se evidentiaza
prin functionarea anormala a partilor din creier ce moduleaza starea de spirit, gandirea,
somnul, apetitul si comportamentul. Totodata apare o dezechilibrare a unor neurotransmitatori
importanti.

Alte simptome pot include:

Modificari ale poftei de mancare care duc la pierdere sau crestere in greutate
Insomnie sau somn prelungit
Pierderea energiei si oboseala marcanta
Anxietate sau iritabilitate
Un sentiment de lipsa de valoare si vinovatie neadecvate
Dificultate in gandire, concentrare si capacitatea de a lua decizii
Ganduri de moarte sau suicid si tentative de a le duce la indeplinire.

Depresia este o afectiune des intalnita. Aproximativ 1 din 10 adulti anual sunt afectati de
depresie aproape de doua ori mai multe femei decat barbati. Depresia poate sa apara
oricand, dar de cele mai multe ori se face simtita pentru prima data intre sfarsitul adolescentei
si varsta de 25 de ani. Depresia este de asemenea frecventa in randul adultilor mai in varsta.

Din fericire, depresia este o afectiune care poate fi tratata.

Diferenta dintre depresie si tristete

Decesul unei persoane apropiate, pierderea locului de munca sau incheierea unei relatii
reprezinta experiente dureroase pentru oricine. Este normal sa existe trairi de tristete si durere
ca raspuns la asemenea evenimente stresante. Persoanele care trec prin asemenea situatii
dificile se pot descrie de cele mai multe ori ca fiind deprimate. Cu toate acestea, tristetea si
depresia nu sunt similare. In timp ce sentimentele de tristete se diminueaza in timp, depresia
se poate mentine luni sau chiar ani. Pacientii care au trecut printr-o depresie subliniaza
diferente marcante dintre tristetea normala si greutatea disfunctionala a depresiei clinice.

Tipuri de depresie

Depresia adolescentin;

Tulburarea bipolar;

Depresia la persoanele n vrst;

Distimia;

Depresia major sau cronic;

Depresia postnatal;

Depresia postpartum

Depresia postpartum o afectiune asociata cu nasterea unui copil este cauzata de schimbari
hormonale si poate sa apara in cadrul aceleiasi familii. Este deosebita de baby blues- o
reactie foarte normala si des intalnita care apare dupa nastere atat prin durata, cat si prin
consecintele nefaste ale indiferentei mamei cu privire la ea insasi si la copilul sau. Una din 10
mame trece printr-o forma de depresie postpartum; femeile care au sindrom premenstrual
sever sunt mai predispuse sa sufere de acest tip de depresie.

Femeile care au depresie postpartum isi iubesc copiii, chiar daca pot trai cu convingerea ca nu
sunt in stare sa fie mame bune.

Cauzele depresiei

Depresia poate afecta pe oricine, chiar si persoane care par sa traiasca in circumstante de viata
aproape ideale. Cu toate acestea, exista anumiti factori importanti in debutul depresiei.

Factori biochimici. Nivelurile anormale de serotonina si norepinefrina, doua elemente

chimice din creier, pot contribui la aparitia simptomelor depresiei, cum ar fi starea de
anxietate, iritabilitatea si oboseala. Acestea nu sunt insa singurele substante implicate,
cercetatorii se afla intr-o continua descoperire de noi informatii in acest domeniu.
Factori genetici. Depresia poate aparea la mai multi membri ai aceleiasi familii. Ca un
exemplu, daca un geaman identic are depresie, celalalt are sanse de 70% sa traiasca si el
aceasta afectiune la un moment dat pe parcursul vietii.

Personalitatea. Persoanele cu o stima de sine mai scazuta, care sunt usor coplesite de stres sau
care au o atitudine generala pesimista, par sa fie mai vulnerabile in fata depresiei.

Factori de mediu. Expunerea continua la violenta, neglijenta, abuz sau saracie poate face ca
persoanele care sunt deja predispuse la depresie sa fie si mai vulnerabile la aceasta afectiune.
De asemenea, o alta afectiune medicala poate determina aparitia depresiei. Relatia dintre o
afectiune medicala fizica si una psihica poate fi foarte complexa, acestea putandu-se influenta
si potenta una pe celalalta, astfel de cazuri trebuind urmarite atat din punct de vedere somatic,
cat si psihologic.

Tratamentul depresiei

Doar sportul, schimbarile in dieta si vacantele nu sunt de ajuns, in cele mai multe cazuri,
pentru a controla depresia pe termen lung. Cu toate acestea, depresia este una dintre cele mai
tratabile afectiuni mintale: intre 80% si 90% dintre persoanele care sufera de depresie raspund
bine la tratament si aproape toti pacientii simt o ameliorare a simptomelor.

Tratarea depresiei poate fi realizata prin interventii psihoterapeutice sau psihiatrice, insa, de
cele mai multe ori, o combinatie a celor doua conduce la cele mai bune rezultate. Inainte ca un
tratament specific sa fie recomandat, un psiholog clinician sau un psihiatru trebui sa realizeze
o evaluare diagnostica, printr-un interviu clinic si/ sau prin aplicarea unor instrumente de
diagnosticare. Scopul acestei evaluari este de a revela specialistului simptomele prezente,
istoria medicala si personala, contextul cultural si factorii de mediu ai celui afectat, in scopul
de putea formula un diagnostic corect, precum si recomandarile privind interventia terapeutica
cea mai potrivita.

Medicatia

Antidepresivele pot fi prescrise pentru a corecta dezechilibre chimice la nivelul creierului.

Aceste medicamente nu sunt sedative, euforizante sau tranchilizante. Nu provoaca nici
dependenta. In general, medicamentele antidepresive nu au un efect stimulant asupra celor
care nu prezinta depresie.
Antidepresivele pot produce o imbunatatire a starii din prima saptamana de tratament.
Beneficiile complete pot aparea insa chiar si dupa doua sau trei luni. Daca un pacient nu simte
macar o usoara imbunatatire dupa cateva saptamani, psihiatrul va schimba doza medicatiei
sau va adauga sau substitui cu un alt antidepresiv.

Psihiatrii recomanda de obicei ca pacientii sa continue sa ia medicatia timp de 6 sau mai

multe luni dupa ce simptomele s-au ameliorat. Dupa doua sau trei episoade de depresie
majora, mentinerea tratamentului pe termen lung poate fi o sugestie pentru a diminua riscul
unor episoade ulterioare.

Psihoterapia

Psihoterapia reprezinta de cele mai multe ori o modalitate care se utilizeaza doar pentru
tratamentul depresiei usoare, iar pentru depresia medie si severa, se recomanda in combinatie
cu medicatia antidepresiva recomandata de catre un medic psihiatru.

Psihoterapia poate fi individuala, implicandu-l doar pe cel afectat, sau poate implica si alte
persoane. De exemplu, terapia de familie sau de cuplu poate fi de ajutor pentru a adresa acele
probleme care tin de relatii apropiate. Terapia de grup aduce impreuna persoane care sufera de
afectiuni similare. In functie de severitatea depresiei, tratamentul poate sa dureze cateva
saptamani sau o perioada mai indelungata. Cu toate acestea, in multe cazuri, o ameliorare
substantiala poate fi resimtita dupa 10-15 sedinte de psihoterapie.

Concluzie

Depresia nu este niciodata o stare normala si produce intotdeauna o suferinta care poate fi
evitata. Beneficiind de diagnostic si tratament adecvate, majoritatea persoanelor care sufera de
depresie o pot depasi.