Marius TARNAUCEANU2
Abstract. The commutativity degree of a group is one of the most important probabilistic
aspects of finite group theory. In this survey we will present some fundamental results concerning
this notion.
Keywords: commutativity degree, solvable groups, supersolvable groups, nilpotent groups.
MSC 2010: 20D60, 20F16, 20F18.
1. Introducere
Gradul de comutativitate al unui grup finit G se defineste prin
1
d(G) = |{(x, y) G2 | xy = yx}|
|G|2
1
3. d(H) d(G) d(H), oricare ar fi grupul finit G si H G.
[G : H]2
4
2. Limite pentru gradul de comutativitate
5
2.1 Limita
8
5
Teorema 2.1.1. Fie G un grup finit neabelian. Atunci d(G) si avem d(G) =
8
5
daca si numai daca G/Z(G) = Z2 Z2 .
8
Observatie. Grupurile Q8 si D8 satisfac proprietatea G/Z(G) = Z2 Z2 , deci
5
au gradul de comutativitate . Alte grupuri cu aceasta proprietate sunt grupurile
8
n1 n2
semidiedrale SD2n =hx, y | x2 = y 2 = 1, y 1 xy = x2 +1 i, n 4.
p2 + p 1
d(G) .
p3
pk + pk1 1
d(G) .
p2k1
Corolarul 2.2.2. Fie p un numar prim. Daca G este un grup neabelian de ordin
p2 + p 1
p3 , atunci d(G) = .
p3
11
Exemplu. Grupul Heisenberg peste inelul Z3 are gradul de comutativitate .
27
5
Corolarul 2.3.2. Fie G un grup neabelian finit. Daca |G/Z(G)| = l, atunci
3l 2 l+1
d(G) .
l2 2l
Exemplu. Fie n 3. Atunci
3 n! 2 n! + 1
d(Sn ) .
n!2 2 n!
Corolarul
2.5.2. Nu exista grupuri finite avand gradul de comutativitate n in-
5
tervalul ,1 .
8
Generalizare. Fie G un grup neabelian finit si d gradul minim al unei reprezentari
neliniare a lui G. Atunci
1 1 1
d(G) 2
+ 1 2 .
d d |G |
In plus, avem egalitate daca toate reprezentarile neliniare ale lui G sunt de grad d.
6
2.6 Limite superioare n functie de lungimea derivata
Teorema 2.6.1. Fie G un grup rezolubil finit de lungimea derivata d 4. Atunci
4d 7
d(G) .
2d+1
pd + pd1 1
d(G) .
p2d1
Exemplu. Fie G un p-grup finit de ordin pn , unde n > 2. Atunci G are lungime
derivata cel mult d = [ n2 ], deci inegalitatea data de Teorema 2.6.2 devine
1 1 1
d(G) n2 + n n .
p[ 2 ] p[ 2 ] p2[ 2 ]1
Corolarul 2.7.2. Daca G este un grup nilpotent finit, atunci k(G) > log2 |G| si
astfel
log2 |G|
d(G) > .
|G|
Teorema 2.7.3. Daca G este un grup rezolubil finit de lungime derivata d, atunci
d+1
d(G) .
|G|
Teorema 2.7.4. Daca G este un grup rezolubil finit de lungime derivata d, atunci
1
k(G) |G| 2d 1 si astfel
1 1
d(G) 2d 2
> .
|G|
|G| 2d 1
3. Rezultate structurale
3.1 Grupuri nilpotente
1
Teorema 3.1.1. Fie G un grup finit astfel ncat d(G) > . Atunci G este
2
nilpotent.
7
1
Corolarul 3.1.2. Fie G un grup finit nenilpotent astfel ncat d(G) = . Au loc:
2
1. G/Z(G) = S3 . 2. Daca |Z(G)| este impar, atunci G are un subgrup H = S3 astfel
ncat G
= H Z(G).
1
Teorema 3.1.3. Fie G un grup neabelian finit cu d(G) > . Atunci
2
G
= G0 G1 G2 Gk ,
2. g este un izomorfism de la G1 la G2 .
3. Diagrama
G1 G1 f f G2 G2
Z(G1 ) Z(G1 )
/
Z(G2 ) Z(G2 )
1 2
G1 g
/ G2
8
Observatie. Daca G1 si G2 sunt doua grupuri finite izoclinice, atunci d(G1 ) =
d(G2 ).
5
Teorema 3.3.2. Fie G un grup finit astfel ncat d(G) > . Atunci are loc una
16
si numai una din urmatoarele trei situatii: 1. G este superrezolubil; 2. G este izoclinic
cu A4 ; 3. G/Z(G) este izoclinic cu A4 .
1
Corolarul 3.3.3. Fie G un grup finit astfel ncat d(G) . Atunci G este fie
3
superrezolubil, fie izoclinic cu A4 .
11
Corolarul 3.3.4. Fie G un grup finit de ordin impar astfel ncat d(G) > .
75
Atunci G este superrezolubil.
q2 + p 1
Teorema 4.2.1. d(Dpq ) = .
q2 p
Corolarul 4.2.2. Pentru orice numar prim q exista un sir de grupuri finite Gi
1
cu limi d(Gi ) = 2 , anume Gi = Dpi q , unde pi = 1 + iq, i Z.
q
9
4.4 Gn -grupuri
Gn = T32n1 , = 1
1
Teorema 4.4.1. d(Gn ) = .
2
n+3
Teorema 4.5.1. d(Dicn ) = .
4n
1
Corolarul 4.5.2. limn d(Dicn ) = .
4
Q2n = Dic2n2 , n 3
2n1 + 3
Teorema 4.6.1. d(Q2n ) = .
2n+1
1
Corolarul 4.6.2. limn d(Q2n ) = .
4
2n1 + 3
Teorema 4.8.1. d(QD2n ) = .
2n+1
1
Corolarul 4.8.2. limn d(QD2n ) = .
4
10
4.9 Grupuri simetrice si grupuri alterne
Teorema 4.9.1. Numarul claselor de conjugare din grupul simetric Sn este egal
1 2 n
cu numarul p(n) al partitiilor lui n. In plus, p(n) e 3 .
4n 3
1
2 n
Corolarul 4.9.2. d(Sn ) e 3 si limn d(Sn ) = 0.
4n 3n!
Teorema 4.9.3. Numarulclaselor de conjugare
din grupul altern An este k(An ) =
p(n) 3 X n 3r 2
+ r 1
2 n
+ (1)n (1)r p e 3 .
2 2 2 4 8n 3
|r|< n
1
2 n
Corolarul 4.9.4. d(An ) e 3 si limn d(An ) = 0.
4n 3n!
p(n) d(Sn )
Corolarul 4.9.5. k(An ) si limn = 1.
2 d(An )
2. G
= G0 A, unde G0 este un 2-grup, A este un grup abelian si |G | = 2.
1
Teorema 5.1.2. Fie G un grup finit astfel ncat d(G) = . Atunci G
= Gn A,
n
2
unde Gn = hx, y | x2 = y 3 = 1, xyx1 1
= y i, n 1 si A este un grup abelian.
11
Observatie. Nu exista grupuri finite G pentru care G/Z(G)
= Z2 Z4 .
Exemplu. Fie G1 si G2 urmatoarele grupuri de ordin 64:
11 7
Atunci Gi /Z(Gi )
= Z2 Z2 Z2 , i = 1, 2, si d(G1 ) = 6 = = d(G2 ).
32 16
Teorema 5.2.2. Fie G un grup finit astfel ncat |G/Z(G)| < 12 si G/Z(G) este
neabelian. Are loc una din urmatoarele situatii:
1. Daca G/Z(G)
= S3 , atunci G
= Gn A, unde n 1, A este un grup abelian si
1
d(G) = .
2
7
2. Daca G/Z(G)
= D8 , atunci d(G) = .
16
2
3. Daca G/Z(G)
= D10 , atunci d(G) = .
5
Observatie. Nu exista grupuri finite G pentru care G/Z(G)
= Q8 .
1
5.3 Valori posibile de tipul cu p prim
p
1
Teorema 5.3.1. Pentru orice numar prim p exista un grup finit G cu d(G) = .
p
In plus, G este produs direct de grupuri rezolubile.
1
Corolarul 5.3.2. Pentru orice n N exista un grup finit rezolubil G cu d(G)= .
n
Corolarul 5.3.3. Pentru orice numar prim p de forma 2k 1 (numar prim
1
Marsenne) exista un grup finit indecompozabil G cu d(G) = .
p
1
Teorema 5.3.4. Fie p un numar prim. Atunci d(G) 6= pentru orice grup finit
p
nilpotent G.
6. Probleme deschise
Problema 6.1. Pentru ce numere naturale m si n cu m < n exista un grup finit
m
G astfel ncat d(G) = ?
n
Problema 6.2. Dat un numar irational a [0, 1], exista un sir de grupuri finite
Gn , n N, astfel ncat limn d(Gn ) = a?
12
Problema 6.3. Este multimea gradelor
de comutativitate ale grupurilor ne-
5
abeliene finite densa n intervalul 0, ?
8
Problema 6.4. Ce se poate spune despre doua grupuri finite G1 si G2 pentru
care d(G1 ) = d(G2 )?
5
Problema 6.5. Dat a 0, , determinati grupurile finite G pentru care d(G)=a.
8
Bibliografie
1. A. Castelaz Commutativity degree of finite groups, Master Degree Thesis, Wake
Forest University, U.S.A., 2010.
2. F. Barry, D. MacHale, A.N. She Some supersolvability conditions for finite
groups, Math. Proc. R. Ir. Acad., 106 (2006), 163177.
3. P. Erdos, P. Turan On some problems of a statistical group theory, IV, Acta
Math. Acad. Sci. Hung., 19 (1968), 413-435.
4. A. Erfanian, P. Lescot, R. Rezaei On the relative commutativity degree of a
subgroup of a finite group, Comm. Algebra, 35 (2007), 4183-4197.
5. R.M. Guralnick, G.R. Robinson On the commuting probability in finite groups,
J. Algebra, 300 (2006), 509-528.
6. W.H. Gustafson What is the probability that two group elements commute?, Amer.
Math. Monthly, 80 (1973), 1031-1034.
7. P. Hall A contribution to the theory of groups of prime-power order, Proc. London
Math. Soc., 36 (1933), 29-95.
8. K.S. Joseph Commutativity in non-abelian groups, Ph.D. Thesis, University of
California, L.A., 1969.
9. P. Lescot Sur certains groupes finis, Rev. Math. Speciales, 8 (1987), 276-277.
10. P. Lescot Degre de commutativite et structure d un groupe fini (1), Rev. Math.
Speciales, 8 (1988), 276-279.
11. P. Lescot Degre de commutativite et structure d un groupe fini (2), Rev. Math.
Speciales, 4 (1989), 200-202.
12. P. Lescot Isoclinism classes and commutativity degrees of finite groups, J. Algebra,
177 (1995), 847-869.
13. P. Lescot Central extensions and commutativity degree, Comm. Algebra, 29
(2001), 4451-4460.
14. P. Lescot, H.N. Nguyen, Y. Yang On the commuting probability and super-
solvability of finite groups, Monatsh. Math., 174 (2014), 567-576.
15. D.J. Rusin What is the probability that two elements of a finite group commute?,
Pacific J. Math., 82 (1979), 237-247.
16. G. Sherman What is the probablity an automorphism fixes a group element?,
Amer. Math. Monthly, 82 (1975), 261-264.
17. G. Sherman A lower bound for the number of conjugacy classes in a finite nilpotent
group, Pacific J. Math., 80 (1979), 253-254.
13