O problema de olimpiada si . . .

cteva norme
polinomiale
Gabriel DOSPINESCU 1
O interesanta problema data la faza finala a olimpiadei japoneze n anul 1994
cerea
Sa se demonstreze ca exista o constanta absoluta c > 0 cu proprietatea ca pentru
orice numere reale a1 , a2 , . . . , an si orice numar n are loc
n
Y n
Y
max |x ai | cn max |x ai | .
x[0,2] x[0,1]
i=1 i=1

Se poate arata fara foarte mare dificultate, cu ajutorul interpolarii,

ca c = 12 este
o valoare admisibila. Alexandru Lupas a demonstrat ca 5 + 2 6 este de aseme-
nea o valoare admisibila. Astfel ca problema determinarii celei mai mici constante
admisibile se impune.
n cele ce urmeaza vom demonstra ca 3 + 2 2 este cea mai buna constanta si vom
generaliza problema pentru un polinom arbitrar cu coeficienti complecsi. n afara
de rezultatul lui Alexandru Lupas nu mai cunoastem nimic n legatura cu aceasta
problema, asa ca ne cerem scuze daca doar repetam demonstratia altcuiva.
Fie Pn multimea polinoamelor cu coeficienti
S complecsi, de grad n. Sa definim
pentru a b norma polinomului f Pn (din motive lesne de nteles, nu ne vor
n1
interesa polinoamele constante) ca fiind kf k[a,b] = max |f (x)|. Fie Tn polinomul
x[a,b]
Cebsev de ordin n. Sa demonstram urmatoarea
Propozitie. Pentru orice polinom f Pn are loc inegalitatea
1 h n n i
kf k[0,2] 3+2 2 + 32 2 kf k[0,1] . (1)
2
Estimarea este optimala, pentru polinomul Tn (2x 1) obtinndu-se egalitate.
Partea simpla a trecut, este timpul sa facem niste mici calcule. Instrumentul
de lucru pe care l vom folosi este interpolarea. nainte de a trece la demonstratia
propriu-zisa, sa dovedim mai nti
k Q
n
Lema 1. Daca tk = cos pentru k = 0, n, atunci polinomul Pn (x) = (x tk )
n k=0
are expresia

x2 1 h p n p n i
Pn (x) = n
x + x2 1 x x2 1 . (2)
2
Demonstratia nu este deloc dificila. Este suficient sa demonstram ca

x2 1 h p
21
n p
21
n i
f (x) = x + x x x
2n
1 Student, cole Normale Suprieure, Paris

96
 k
este un polinom monic de grad n+1 ce se anuleaza n tk = cos . Faptul ca este un po-
n
1 n n1 2
linom monic de grad n+1 rezulta din scrierea f (x) = n1 x x 1 + ...
2 1
f (x)
(ce arata de fapt doar ca f este polinom) si din faptul ca lim n+1 = 1 (ceea ce
x x
k
este evident). Ca acest polinom se anuleaza n tk = cos rezulta din formula lui
n
Moivre.
Din Lema 1 vom deduce cteva rezultate care se vor dovedi esentiale n demersul
nostru.
Lema 2. Au loc identitatile:
Q (1)k n
(tk tj ) = pentru k 6= 0, n,
j6=k 2n1
(3)
Q
n n Q
n1 (1)n n
(t0 tj ) = n2 , (tn tj ) = .
j=1 2 j=0 2n2
Demonstratie. Sa derivam relatia (2). Dupa calcule, ce le lasam n seama
cititorului, obtinem
n h p n p n i
Pn0 (x) = n x + x2 1 + x x2 1 +
2 h n i
x p n p
+ x + x2 1 x x2 1 . (4)
2n x2 1
Din (4) si formula lui Moivre obtinem imediat ca
Y (1)k n
(tk tj ) = Pn0 (tk ) = .
2n1
j6=k
Tot din (4), dar de aceasta data calculnd lim Pn0 (x) cu ajutorul regulii lui
x1
lHospital, obtinem si celelalte doua relatii din enunt.
Demonstratia Propozitiei. nainte de toate observam ca putem presupune
fara a restrnge generalitatea ca kf k[0,1] = 1. Daca aratam ca pentru orice x [1, 2]
n n
3+2 2 + 32 2
are loc |f (x)| , va rezulta ca pentru orice x [0, 2]
n 2 n
3+2 2 + 32 2
avem |f (x)| si de aici obtinem relatia (1). Sa fixam,
2
1 k
deci, x [1, 2] si sa consideram numerele xk = 1 + cos , pentru k = 0, n.
2 n
Folosind formula de interpolare Lagrange putem scrie
Xn Y x xj
f (x) = f (xk ) ,
xk xj
k=0 j6=k
de unde
Xn Y n n Y n Y

x xj X Y x xj X 2 xj X 3 tj
|f (x)| = =
x x |x x | |x x | |tk tj |
k=0 j6=k
k j k j k j
k=0 j6=k k=0 j6=k k=0 j6=k

97
(sa nu uitam ca |f (xj )| 1, xj [0, 1], x [1, 2]).
Sa observam ca, din Lema 2, ultima suma se poate rescrie

n1 n1
X Y n2 n1Y Yn
2 2
(3 tj ) + (3 tj ) + (3 tj ) . (5)
n n j=0 j=1
k=1 j6=k

Folosind Lema 1 si (4) avem

n h n n i 3 h n n i
3 + 2 2 + 3 2 2 + 3 + 2 2 3 2 2 =
2n 2n+1 2
n1
XY n1
Y Yn
0
= Pn (3) = (3 tj ) + (3 tj ) + (3 tj ) .
k=1 j6=k j=0 j=1

Q
n1 Q
n Q
n1
Ramne sa constatam ca (3 tj )+ (3 tj ) = 6 (3 tj ). nsa, ntorcndu-
j=0 j=1 j=1
ne n (2), observam ca
n1
Y 1 h p n p n i
(x tj ) = x + x2 1 x x2 1 ,
j=1
2n x2 1
de unde
n1
Y 1 h n n i
(3 tj ) = 3+2 2 32 2 . (6)
j=1
2n+1 2
Un mic calcul bazat pe relatiile (5) si (6) arata ca de fapt
n Y n n
X 3 tj 3+2 2 + 32 2
= .
|tk tj | 2
k=0 j6=k

Desigur, ca sa terminam demonstratia propozitiei ramne sa aratam ca pentru

polinomul Tn (2x 1) chiar avem egalitate. Aceasta este o consecinta imediata a
faptului ca
n n
x + x2 1 + x x2 1
Tn (x) = .
2
ntr-adevar, ultima reprezentare arata tocmai faptul ca pentru x [1, 3] are loc
n n
3+2 2 + 32 2
|Tn (x)| ,
2
de unde
n n
3+2 2 + 32 2
kTn (2x 1)k[0,2] = =
2
n n
3+2 2 + 32 2
= kTn (2x 1)k[0,1] .
2

Initial, ne gndeam sa punem punct notei aici, dar ulterior am descoperit ca lemele
demonstrate mai au cteva aplicatii deloc de neglijat. ntr-adevar, sa vedem pentru
98
nceput cum decurge teorema de deviatie minimala a lui Cebsev, din rezultatele de
pna acum.
Teorema (Cebsev). Pentru orice polinom monic f Pn are loc kf k[1,1]
1 Tn
n1
, estimarea fiind optimala, n sensul ca pentru polinomul n1 are loc egalitate.
2 2
Demonstratie. Sa presupunem ca exista f Pn astfel nct afirmatia kf k[1,1]
1 k
este falsa. Folosind interpolarea Lagrange cu nodurile tk = cos , k = 0, n,
2n1 n
obtinem
Xn Y x tj
f (x) = f (tk ) . (7)
tk tj
k=0 j6=k
mpartind cu x si facnd x n (7) (folosind desigur ipoteza ca polinomul f este
monic) rezulta identitatea
Xn Y 1
1= f (tk ) , (8)
tk tj
k=0 j6=k

din care, prin utilizarea inegalitatii modulului, rezulta estimarea

n
1 XY 1
1 < n1 . (9)
2 |tk tj |
k=0 j6=k

Nu avem dect sa observam acum ca din Lema 2 rezulta identitatea

n
1 XY 1
= 1,
2n1 |tk tj |
k=0 j6=k
Tn
care contrazice relatia (9). Cititorul poate verifica imediat ca polinomul n1 este
2
1
monic, de grad n si ca are norma n1 .
2
Observatie. Mentionam ca se poate determina cea mai mica valoare a normei
unui polinom monic de grad n pe orice interval, aplicnd Teorema lui Cebsev trans-
formatei polinomului prin intermediul unui homeomorfism liniar ce aplica intervalul
respectiv n [1, 1].
Desigur, este binecunoscuta urmatoarea problema, ce apare n fiecare an macar
la una din olimpiadele locale sau interjudetene:

Daca ax2 + bx + c 1 pentru x [1, 1], atunci cx2 + bx + a 2 pentru
x [1, 1].
Daca aceasta problema este ct se poate de simpla, despre cazul general:

1
Determinati o margine optimala pentru norma polinomului xn f pe [1, 1],
x
daca f Pn este un polinom de norma 1 pe [1, 1],
nu putem spune dect contrariul. Acum doi - trei ani figura n Crux Mathematicorum
ca problema deschisa lansata de Walther Janous. Din pacate, nemaiavnd acces la
numerele noi ale revistei, nu stim daca a fost rezolvata sau nu. Cert este ca aceasta
99
problema decurge destul de repede din urmatoarea afirmatie mult mai generala (a
carei originalitate o lasam n seama cititorului avizat):
Propozitia 2. Pentru orice polinom f Pn are loc |f (x)| |Tn (x)| kf k[1,1]
pentru orice x (, 1) (1, ).
Demonstratie. Sa fixam u [1, 1] nenul si sa scriem iarasi formula de inter-
k
polare Lagrange cu nodurile tk = cos , adica relatia (7). Cum (7) este valabila
n
pentru orice valoare reala a variabilei, obtinem cu ajutorul inegalitatii modulului ca
n Y
X

f 1 1 kf k 1 utj
. (10)
u |un | [1,1]
|tk tj |
k=0 j6=k

Daca scriem acum formula de interpolare pentru polinomul Tn obtinem, tinnd

cont ca Tn (tk ) = (1)k si de rezultatele din Lema 2, ca

X
1 1 n Y 1 ut j
n
1 X Y 1 utj
Tn = (1)k
= . (11)
u |un | tk tj |un | |tk tj |
k=0 j6=k k=0 j6=k

1 1
Din (10) si (11) rezulta desigur ca f kf k[1,1] Tn pentru orice
u u
u [1, 1] nenul, ceea ce nu este dect o reformulare a inegalitatii de demonstrat.

Si acum, doua consecinte interesante ale Propozitiei 2.

Consecinta 1. Teorema lui Cebsev.

ntr-adevar,
nu avem dect sa scriem inegalitatea din Propozitie sub forma
f (x) Tn (x)

xn kf k[1,1] xn si sa facem x . Tinnd cont ca Tn are coeficientul
1
dominant 2n1 , rezulta ca, daca f Pn este monic, atunci kf k[1,1] n1 , adica
2
tocmai teorema de care am vorbit adineauri.

Consecinta 2. Problema lui Walther Janous.

ntr-adevar, daca presupunem ca f
Pn
are norma
1
pe intervalul
[1, 1], atunci
n 1 n 1
pentru orice x [1, 1] vom avea x f x Tn 2 n1
, caci pentru
x x
1 1 h n n i
x [1, 1] avem xn Tn = 1 + 1 x2 + 1 1 x2 2n1 (ine-
x 2
galitatea (1 + a)n + (1 a)n 2n fiind usor de demonstrat pentru 0 a 1).
1
Rezulta, deci, ca norma polinomului xn f este majorata de 2n1 , iar aceasta
x
constanta este optimala, caci pentru polinomul Cebsev de ordinul n marginea este
atinsa.
Si aici se termina vizita n lumea problemelor de olimpiada si nu numai. . .

100