Nevroza si comportamentele nevrotice

Nevroza
Nevroza este o afectiune psihogena unde simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict
psihic ce-si are radacinile in istoria infantila a subiectului si constituie compromisuri intre dorinta
si aparare (Laplanche: dictionar de psihanaliza).
Din punctul meu de vedere, noi avem cu totii, in anumite momente, comportamente nevrotice
care nu raspund pe deplin situatiei prezente. Ele rezulta cel mai adesea din mecanismele de
aparare. Sunt esecurile in comunicare sau comportamentele contaminate de conflictele
neincheiate din trecut.
Prefer sa aduc exemple concrete in care o persoana aduce in prezent conflictele sale din prezent.
Nevroza este:
- incapacitatea de a fi prezent in prezent;
- incapacitatea de a avea acces la adevaratele sale nevoi, de a le identifica si de a gasi un raspuns;
- a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta;
- a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe, ritualurile care fac
viitorul previzibil (introiectii);
- a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului;
- a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii;
- a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel;
- a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: Si tu atunci ;
- a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt;
- a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare);
- a vorbi pentru a spune ceva
a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit;
- a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze;
- a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca;
- a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare;
- a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona (dependenta,
simbioza);
- a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca;
- a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele;
- a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza);
- a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie);
- a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta;
- a se supune in mod regulat parerii celorlalti: gura lumii (introiectie);
- a dori sa aiba dreptate si sa domine in mod obisnuit;
- a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile;
- a face glume fara incetare (evitare si adesea devalorizarea celuilalt ;
- a generaliza;
- a privi in alta parte;
politete excesiva;
- a-si bate joc ;
- a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea;
- a face judecati critice sau a acuza;
- a raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare.

Ce este Nevroza?
Nevroza este definita ca o tulburare de natura exogena, declansata de actiunea unor factori
psihotraumatizanti din mediu, pe fondul unei anumite fragilitati a structutii de personalitate a
individului. Nevrozele nu sunt considerate boli psihice grave deoarece nu afecteaza nucleul
de baza al personalitatii pacientului si se caracterizeaza prin reversibilitatea dereglarilor
patologice, independent de vechimea procesului perturbator. In cadrul manifestarilor clinice
domina perturbarile de ordin emotional si somatovegetative, cu pastrarea intacta a atitudinii
critice a persoanei fata de boala. Particularitatile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de
caracterul situatiei conflictuale, dar si de personalitatea individului, existand diverse variante
clinice. Tulburarile nevrotice sunt extrem de frecvente, fiind intalnite la aproximativ 12 %
din populatia generala.
Istoric
Termenul de nevroza a fost introdus in 1769 de catre W. Cullen, profesor de medicina la
Edinburg, iar acest termen va ingloba treptat toate acele afectiuni mentale ale caror cauza este de
natura psihogena. Studiul si cunoasterea clinica a nevrozelor inregistreaza o dezvoltare
considerabila intre anii 1860 si 1890 prin contributiile lui J. M. Charcot, A. A. Liebault si J.
Berheim. Ei au reusit sa reproduca simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei
hipnotice, iar din acel moment nevrozele sunt considerate tulburari psihogene.
Un rol semnificativ in intelegerea si descrierea acestei tulburari l-a avut Sigmund Freud,
parintele psihanalizei. Conform psihanalizei, structura personalitatii cuprinde trei instante
psihice: Ego, Id si Superego. Ego-ul (Eul)- entitate psihica de natura constienta, aflata in
permanenta in contact cu mediul inconjurator este raspunzator de perceperea evenimentelor
interne sau externe si are functia de executie. Id-ul (Inconstientul) este sediul impulsurilor
instinctuale, de cautare a placerii si de ostilitate/agesivitate, impulsuri pe care Ego-ul le poate
restructura conform datelor realitatii. Superego-ul (Supraeul) se compune din continuturi
psihice de natura social-valorica, idealuri, principii morale si elemente de autocritica in raport cu
primele, care stimuleaza Ego-ul in actiunea sa de combatere a fortelor Id-ului. La adultul aflat in
echilibru, Ego-ul are de regula suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente ale Id-
ului prin transformarea si sublimarea acestora. La nevrotic, aceste tendinte sunt reprimate
(refulate) si deci nu sunt accesibile constiintei. Mai mult, Ego-ul militeaza impotriva aducerii
lor in constiinta, punand in actiune diferite mecanisme de aparare. Freud defineste nevrozele, ca
fixatii la un anumit stadiu libidinal: nevroza obsesionala la nivelul anal, nevroza fobica si isteria
la nivelul genital preoedipian.
Spre deosebire de Sigmund Freud, Alfred Adler nu accepta etiologia predominant sexuala a
nevrozelor (mai ales importanta refularii si traumelor infantile). El afirma ca punctul de
plecare in geneza acestei tulburari, este sentimentul de inferioritate (complexul
de inferioritate) rezultat poate dintr-o infirmitate organica si compensat printr-o tendinta
de afirmare ostentativa sau prin agresivitate. Psihoterapia adleriana pleaca si ea de la analiza
amintirilor, a asociatilor de idei si a viselor, dar aceasta analiza serveste psihoterapeutului pentu a
demonstra caracterul imaginar al deceptiilor sale si pentru a identifica solutii mai bune de
adaptare.
Tratatele moderne de psihiatrie nu mai mentin termenul de nevroza, inlocuindu-l cu alte
concepte clinice care surprind mai adecvat particularitatiile si formele de manifestare.
Tulburarile Anxioase, de Panica sau Fobiile
Tulburarea anxioasa este printre cele mai frecvente forme de nevroza. Aceasta
tulburare apare frecvent la persoanele nesigure, cu dificultati sau incapacitate de a controla
situatiile stresante sau noi. Persoana anxioasa poate fi hiperemotiva, cu imaginatie bogata,
cu tendinta la neliniste si asteptarea unor eventuale evenimente nefavorabile. Anxietatea se
manifesta printr-o stare de incordare, de teama (in legatura cu posibilitatea aparitiei unui
eveniment neplacut pentru sine sau pentru alte persoane semnificative), iritabilitate,
dificultati de concentrare si insomnii, activitate crescuta a sistemul nervos vegetativ
(transpiratii, senzatii de cald/rece, gura uscata, diaree, mictiuni frecvente), senzatia de
sufocare, stare de oboseala si slabiciune, hipervigilenta (senzatia de a fi permanent la panda,
intr-o continua activare).
Atacul de panica este o alta forma de nevroza anxioasa. Se caracterizeaza prin
episoade de anxietate de scurta durata, cu aspect dramatic, mimand infarctul de miocard sau
crizele hipoglicemice, fiind deseori evaluat ca urgenta. Se manifesta prin lipsa de aer,
palpitatii, cefalee, vertij, parestezii (amorteli in membre si senzatia de pericol iminent).
Fobia este o frica anormala, foarte intensa si insuficient motivata, raportata la un obiect
sau situatie. Fobiile apare mai frecvent la persoanele hiperemotive care intampina dificultati
atunci cand intalnesc persoane necunoscute sau situatii neasteptate. Persoana fobica nu este
nesigura tot timpul, ci doar in contact cu noul si neprevazutul. Persoana in cauza, desi este
constienta de faptul ca fricile pe care le traieste sunt excesive si ireale, evita sau doreste sa
evite anumite situatii. Nivelul de teama resimtit produce stres intens si disfunctii in viata
zilnica a persoanei.
Tulburarile Obsesiv-compulsive se manifesta prin ganduri obsesive si ritualuri recunoscute ca
absurde, pe care individul incearca sa nu le realizeze. Obsesia este o traire care se impune fara
voia sa si pe care individul nu o poate indeparta. Aceasta tulburare apare la persoanele
hiperordonate si perfectioniste, rigide, care vor sa faca totul cat mai bine. Dintre trairile obsesiv-
complusive enumeram: amintiri obsesive, sau reprezentari obsesive, ruminatii, numaratori
(aritmomanie), verificari obsesive si intentii de act obsesiv.
Starile Depresive si reactionale la stres se manifesta printr-o dispozitei trista, stari de
nemultumire de sine si insatifactie, iritabilitate crescuta. Nevroza depresiva se combina frecvent
cu simptome anxioase si disforice. Persoanele care sufera de aceasta tulburare au o structura
depersonalitate introverta, repliata pe sine, mai putin comunicativa, atasata de munca,
dependenta de altii.
Tulburari Somatoforme se definesc prin prezenta unor probleme de natura psihologica care iau
o forma de manifestare fizica. O persoana cu o astfel de tulburare poate avea mai multe probleme
medicale vagi, desi examenul medical si investigatiile clinice repetate nu evidentiaza nici o cauza
somatica cunoscuta. Exista sapte tipuri de tulburari somatoforme: tulburarea de somatizare,
tulburarea somatoforma nediferentiata, tulburarea de conversie, tulburarea algica, hipocondria,
tulburarea dismorfica corporala si tulburarea somatoforma fara alta specificatie (FAS).
Tratament
Psihoterapia este forma cea mai eficienta de tratament si ameliorare in cazul problemelor de
natura psihologica. Persoana predispusa catre nevroza, pe langa unele vulnerabilitati biologice,
prezinta un deficit de maturizare psiho-afectiva (o nevoie crescuta de dependenta
interpersonala, capacitate decizionala scazuta in planul vietii personale si sociale), o insuficienta
identitate (o existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte intrapsihice prelungite).
Persoanei nevrotice ii lipseste increderea in sine, in rolul sau social, este agresiva fata de
ceilaltii (ironie) sau fata de sine insusi (tentativa de suicid), prezinta tulburari de
somn (insomnie sau hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotenta, abstinenta
sistematica sau masturbare) si pare a obosi exagerat de usor.
Psihoterapia individuala ajuta persoana nevrotica sa constientizeze impasul in care se afla si sa
activeaze proprile resurse emotionale, cognitive si motivationale.Utilizand metode si tehnici
diverse (de modificare a comportamentelor, a emotiilor si gandurilor distructive/ dezadaptative)
psihoterapia are ca si finaliate dimnuarea sau disparitia simptomelor, a suferinte psihosociale
si/sau psihosomatice. Totodata, psihoterapia modifica atitudinile ce perturba procesul de
schimbare, incurajeaza maturizarea, contribuind la dezvoltarea si sanatatea
persoanei aflate in tratament.
Psiholog Ionut Ghiugan

Nevroza, potrivit concepiilor contemporane, se determin ca o boal, condiionat de

situaia conflictual psihogen acut sau cronic extraordinar n urma tulburrii
interrelaiilor umane, ce se manifest cu precdere prin dereglarea funciilor sistemelor
emotiv, vegetativ i endocrin.
Nevroza se caracterizeaz prin reversibilitatea dereglrilor patologice, independent de
vechimea procesului, prin specificitatea manifestrilor clinice cu dominarea perturbrilor
emoional afective i somatovegetative, prin pstrarea atitudinii critice a pacientului fa
de boal. Particularitile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul
situaiei conflictuale i emotive, dar i de personalitatea individului, specificnd diverse
variante clinice.

Cuprins
 [ascunde]

1Etiologia nevrozelor

2Patogenia nevrozelor

o 2.1Conceptul neurodinamic

o 2.2Conceptul neurochimic

3Clasificare nevrozelor

o 3.1Nevroza astenic

o 3.2Nevroza isteric

o 3.3Nevroza obsesiv

4Legturi externe

Etiologia nevrozelor
n prezent e acceptat concepia unei etiologii multifactoriale a nevrozelor. Diversitatea
factorilor etiologici se poate grupa n trei categorii: biologici, sociali, psihogeni. Fiecare
din factorii etiologici deine ponderea respectiv n instalarea unui anumit tip de
nevroz.
Nevroza se consider ca reacie la amploarea stresului psihosocial, proporional cu
poziia social a individului. Patogenitatea circumstanelor vitale se manifest doar n
combinare cu atitudinea individului fa de ele. Astfel, patogenia nevrozei este o reacie
la stres a unui psihic vulnerabil, cu un conflict interior dureros, la persoanele
neantrenate sau depite ca poziie social i pregtire, de rspunderile sociale mereu
n cretere.

Patogenia nevrozelor
Conceptul neurodinamic
Conceptul neurodinamic al nevrozelor prezint prima ncercare de a explica
mecanismele de formare a nevrozelor, bazndu-se pe conceptul lui I.Pavlov despre
tipurile activitii nervoase superioare. Astfel, prin nevroz se subnelege dereglarea de
lung durat a activitii nervoase superioare provocat de suprancordarea proceselor
nervoase din scoara cerebral sub aciunea excitanilor neadecvai ai mediului
ambiant. Tipul activitii nervoase superioare deine rolul de substrat care fie c
predispune, fie c mpiedic dezintegrarea proceselor nervoase (neurastenia apare la
indivizii cu tipul slab dezechilibrat sau puternic; isteria - la indivizii cu prevalarea
subcortexului etc).
Conform acestui concept, la baza activitii nervoase superioare st corelarea a trei
sisteme: subcortexul (instinctele), sistema de semnalare cortical, care reflect lumea
nconjurtoare i sistema de semnalare, care asigur interaciunea individului cu sfera
cocial. Pentru nevroze este caracteristic dezintegrarea activitii sistemelor respective
i a interrelaiilor dintre ele, ce i gsete exprimare intr-o diversitate de forme clinice.
Studiile neurofiziologice contemporane au permis aprofundarea concepiilor lui I. Pavlov
despre mecanismele patogenetice ale nevrozelor. Datorit lor a fost elucidat rolul
formaiei reticulare n determinarea substratului morfologic al aciunilor asupra scoarei
cerebrale din partea regiunilor subcorticale, au fost explicate mecanismele corelaiei
dintre dereglrile activitii nervoase superioare i tulburrile vegetativ-endocrine.
n patogenia nevrozelor un rol important l dein dou mecanisme
fiziopatologice: activarea sistemelor aferente i eferente ale creierului i dezechilibrul
activitii integrative ale creierului, ndeosebi al complexului limbico-reticular, ce posibil
determin tipul nevrozei. Astfel, patologia complexului hipotalamus regiunea frontal a
scoarei cerebrale induce nevroza isteric sau cea obsesiv, pe cnd disfuncia
complexului hipocamp - amigdalar provoac neurastenia.
La baza formrii nevrozelor experimentale drept factor patogenetic servete urmtoarea
triad informaional:

necesitatea prelucrrii unui volum mare de informaie;

deficitul de timp predispus creierului pentru prelucrarea informaiei respective;

nivelul nalt al motivaiei.

E necesar de menionat, c nevrozele experimentale i cele clinice nu sunt identice -
nevrozele experimentale servesc doar drept model al celor clinice i sunt predestinate
pentru determinarea legitilor biologice ale dereglrilor nevrotice.
Conceptul neurochimic
Conceptul neurochimic al nevrozelor se bazeaz pe teoria lui H. Selye despre stres,
ndeosebi cel emotiv, determinnd nevroza drept model de stres emoional cronic.
Examenul biochimic relev perturbri cantitative eseniale ale catecolaminelor, n
special al adrenalinei i noradrenalinei, la indivizii cu nevroze. Caracterul schimbrilor
metaboliilor i predecesorilor acestora depinde de tipul nevrozei. Astfel, cel mai jos
nivel al dopaminei a fost stabilit n neurastenie, pe cnd la bolnavii cu obsesii nivelul
catecolaminelor depete cel normal.
Un mare rol n patogenia nevrozei i se atribuie complexului hipotalamus-hipofiz-
suprarenale, care particip n meninerea homeostazei fiziologice i emoionale. La
indivizii cu nevroze se apreciaz o diminuare cantitativ a glucocorticoizilor i creterea
nivelului mineralocorticoizilor. Se presupune, c hipersecreia ndelungat a
catecolaminelor sub aciunea factorilor stresani n cadrul nevrozelor induce micorarea
funciei sistemului hipofizar suprarenal, datorit secreiei excesive a hormonului
adrenocorticotrop.
n patogenia nevrozelor se implic i structurile serotoninergice ale hipotalamusului i a
mezencefalului (nivelul serotoninei crete doar n stresul de scurt durat, pe cnd n
cel ndelungat activitatea sistemei enterohromafine rmne pe parcurs stabil).
n procesele de activare aferent a scoarei paralel cu mecanismele adrenergice se
implic i cele colinergice. Experimental s-a determinat o disociere a mediatorilor in
neurastenie: nivelul ecscreiei catecolaminelor crete, pe cnd cel al acetilcolinei se
micoreaz. Nevrozele obsesive se caracterizeaz printr-un paralelism al activitii
cuplului acetilcolin-adrenalin.
Un rol determinant n patogenia reaciilor vegetative n cadrul nevrozelor i se
atribuie histaminei - substan cu aciune preponderent parasimpatic, care se include
n mecanismele nervoase centrale i periferice. Histamina crete sinteza acetilcolinei,
concomitent inhib activitatea colinesterazei.
nvestigrile biochimice relev unele dereglri ale proceselor metabolice la bolnavii cu
nevroze, n particular al metabolismului glucidic, lipidic, al srurilor minerale i al celui
energetic. Astfel, s-a stabilit o reactivitate mrit a sistemelor ce regleaz nivelul
glucozei n snge, o tendin spre hipocaliemie, hipofosfatemie, hipernatriemie nsoit
de eozinofilie, hipoholesterinemie, activarea peroxidrii lipidelor, diminuarea proceselor
anaerobe, nsoit de creterea celor aerobe ale metabolismului energetic, ultima fiind
considerat drept reacie de adaptare survenit n urma deminurii proceselor
metabolice din scoara cerebral la indivizii cu nevroze.
n nevroze se relev tendina de cretere a concentraiei bazale n plasm a alfa- i
gamaendorfinei, ndeosebi n neurastenie i nevroza obsesiv.
n patogenia nevrozelor se proemineaz o corelare bine determinat ntre starea
funcional a SNC i nivelul activitii sistemelor hipofizar-adrenalice, simpato-
adrenalice, enterocromafine, al glandei tiroide, etc., care n mare msur determin
complexitatea reaciilor biologice n aceast patologie. Astfel, stresul psihoemoional,
care servete drept cauz patogenetic a nevrozei, iniiaz att dereglri funcionale ale
sistemului nervos central, ct i morfologice: destrucie membranal, degenerarea
neuronal, dereglri microcirculatorii locale etc.
Dependena strii emotive, funciilor vegetative i endocrine de starea funcional a
complexului limbico-reticular, a hipotalamusului i a altor stucturi ale creierului este
indiscutabil.
Dereglrile funciilor hipotalamusului i ale regiunilor din vecintatea lui provocate de
anumite cauze, provoac o dezintegrare monotipic a activitii sistemelor emotive,
vegetative i endocrine. n cazul, n care aceste dereglri survin consecutiv unei situaii
conflictuale, acestea sunt considerate de natur nevrotic, iar dac sunt postinfecioase
sau posttraumatice se consider de tip nevrotic. n ambele cazuri tabloul clinic const
din mbinarea simptomelor de labilitate emotiv i vegetativ cu dezechilibrul endocrin.
Att strile dr natur nevrotic, ct i cele de tip nevrotic sunt nsoite, de regul, de
manifestri secundare de insuficien de atenie, memorie, de epuizarea psihic, toate
fiind incitate de reducerea funciilor complexului limbico-reticular, ce activeaz scoara
cerebral.
Nevroza reprezint o dereglare psihogen a activitii complexului limbico-reticular, care
apare la dezintegrarea funciilor sferelor emotive, vegetative i endocrine. Aceast
dereglare este mai accentuat n cazul, n care trauma psihic a fost precedat de boli,
intoxicaii sau pe teren genetic nefavorabil.
Coninutul sindroamelor neuropatologice n caz de nevroze este determinat de nivelul
formaiunilor SNC ce intr n componena sistemelor patologice.
Pentru majoritatea nevrozelor e caracteristic i dereglarea funciilor viscerelor. Anume
acest proces de dizreglare e considerat ca fiind primordial n patogenia tuturor
dereglrilor SNC, i n particular a nevrozelor. Chiar i n cazul n care dereglrile
nevrotice apar n urma afectrii nemijlocite a structurilor nervoase, n mecanismele lor
patogenetice se includ perturbri ale proceselor neurochimice i biofizice.
Astfel, dereglrile nevrotice prezint o patologie dizreglatorie a sistemului nervos, care
se manifest la diferite niveluri de organizare morfo-funcional prin mecanisme
patogenetice proprii nivelului respectiv. Aici pot fi menionate urmtoarele: dereglarea
proceselor membranare i funciei canalelor ionice, interaciunea mesagerilor secundari
n sistemul semnalizrii intracelulare, perturbarea transmiterii informaiei, dereglarea
sintezei, stocrii i recepionrii substanelor, care realizeaz interaciunea intercelular.
Un rol important n patogenia nevrozelor revine particularitilor genotipului i
dereglrilor proceselor genomice ale neuronului (supresia i expresivitatea genelor,
apariia genelor recombinate etc.).
Factorii genetici dein un rol important n producerea nevrozei anxioase i a celei
obsesionale; ei sunt insignifiani n depresiunile nevrotice, isteria de conversiune i
tulburrile de tip fobie simpl. Conform ultimelor date, din tulburrile anxioase numai
anxietatea generalizat ar avea un substrat genetic neimportant, pe cnd forma panic
i agrofobia conin n patogenia sa un factor ereditar important.
Ca consecin sau expresie a patologiei dizreglatorii a SNC, inclusiv a nevrozelor, poate
fi menionat ieirea de sub control a structurilor nervoase, hiperactivarea neuronilor,
formarea generatorilor excitaiei patologice mrite i a sistemelor patologice. Astfel, n
cadrul nevrozelor se formeaz sisteme patologice, n care n calitate de verig definitiv
evolueaz un organ visceral concret, dereglarea funciei cruia determin tabloul clinic
al sindromului neurovisceral.
Simptoamele neurosomatice ale nevrozei pot anticipa cele psihonevrotice i persista
dup dispariia clinic a acestora. n patogenia nevrozei se evideniaz dou forme de
dereglare a activitii creierului: tulburri cauzate de astenizarea sistemului nervos i
tulburri cauzate de funcionarea sistemei patologice. Un rol important se atribuie
insuficienei funcionale a proceselor nervoase, perturbrii metabolismului, influenelor
patogene exo- i endogene. Nevroza poate fi expresia diminurii funcionale a
sistemelor fiziologice, sub aciunea sistemelor patologice, care pot provoca fie o inhibiie
radical a structurilor nervoase, fie abolirea funciilor acestora.
Orice sindrom nevrotic reprezint o exprimare concret a dereglrilor activitii
nervoase superioare i a comportamentului. La indivizii cu tipul inert al activitii
nervoase superioare un excitant emoional sau biologic poate provoca dereglri
profunde i persistente n sfera psiho-emoional. Aceleai dereglri survin i la indivizii
cu tipul labil al activitii nervoase superioare, doar n cazurile influenelor
psihotraumatizante cronice.
Se presupune formarea unor determinante patologice att n sfera sistemului nervos
central, ct i n comportamentul psihic, activate de stimuli specifici, ce au provocat
formarea acestora.
S-a elaborat i ipoteza existenei n creier a punctului de veghe, care reprezint o
formaiune a creierului de o excitabilitate selectiv avansat i care apare sub aciunea
unor excitani de situaie, avnd rol de mecanism declanator al procesului patologic n
SNC. Aceste puncte de veghe se pot forma n creier n diverse situaii, dar dispar
odat cu lichidarea aciunii stimulilor ce le-au generat. n cazul cnd punctele persist
timp ndelungat i provoac reacii, ce nu mai corespund necesitilor organismului i
situaiei respective, ele -i asum rolul determinantelor sistemelor patologice a
comportamentului neadecvat sau patologic.

Clasificare nevrozelor
Se disting urmtoarele forme principale de nevroze: forma astenic (neurastenia,
psihastenia), isteric (isterio-neurastenia) i obsesiv. Aceast clasificare a nevrozelor
este n conformitate cu conceptul lui I.P.Pavlov despre tipurile activitii nervoase
superioare la om:

puternic, neechilibrat, mobil; corespunde temperamentului coleric;

puternic, echilibrat, mobil; corespunde temperamentului sanguinic;

puternic, echilibrat, inert; corespunde temperamentului flegmatic;

slab, neechilibrat; corespunde temperamentului melancolic.

Ca parametri ai activitii nervoase superioare servesc capacitatea consolidrii
reflexului condiionat, expresivitatea i trinicia lui, fora inhibiiei interne i externe,
viteza iradierii i concentraiei proceselor de excitaie, gradul flexibilitatii la influene
psihice patogene.
n compartimentul nevroze sunt incluse i astfel de forme nozologice cum ar fi
enurezisul, crampele profesionale, ticul nervos, situaii nevrotice particulare.
Nevroza astenic
Nevroza astenic (neurastenia) a fost descris de medicul american Gh. Bard ca o
boal, ce apare n urma unei lupte suprancordate pentru existen. Actualmente
neurastenia se consider una din formele fundamentale de nevroz. Ea apare mai
frecvent la persoanele cu tip nervos echilibrat n urma suprancordrii proceselor
nervoase fundamentale (excitaiei sau inhibiiei), provocate de excitani cu for
exagerat sau la aciune ndelungat sau din cauza alternrii rapide a aciunii factorilor
excitativi i celor inhibitori (ciocnirea proceselor de excitaie i inhibiie).
Deoarece inhibiia activ intern este un proces mai fragil i mai vulnerabil, ea se
afecteaz n primul rnd. n acest mod, esena patofiziologic a nevrozei astenice
const n predominarea proceselor de exitaie asupra inhibiiei atenuate. Din aceast
cauz tabloul clinic al maladiei se manifest prin excitabilitate exagerat, iritabilitate,
irascibilitate, precum i contextul etnic (de exemplu: victimele discriminrii). Neurastenia
este provocat mai frecvent de situaii conflictuale persistente, ce duc la o
suprasolicitare emotiv ndelungat, dei poate fi i consecina unui stres emotiv acut.
Factorii, ce provoac boala sunt foarte diferii: situaii nefavorabile familiare sau
profesionale, srcia material, ruinarea stereotipului vital, nencrederea n ziua de
mine, emoiile negative etc.
Baza clinic a sindromului neurastenic o costituie excitabilitatea exagerat i epuizare
uoar, ce se manifest prin impulsivitate, hipersenzitivitate la durere, lumin, excitani
tactili i auditivi, percepere acutizat a impulsaiei din esuturi i organe, care provoac
parestezii sau sinestezii n cutia toracic, n abdomen sau n alte organe viscerale, fiind
diagnosticate ca nevroze cardiace cardiovasculare, intestinale etc. Este caracteristic i
cefaleea cu caracter constrictiv (simptomul de casc descris de Hipocrate), labilitatea
emotiv i vegetativ, hiperreflexia, dermografism modificat, hiperestezie total,
distragere, epuizare exagaret, scderea potenei sexuale, frigiditate i dismenoree.
Nevroza isteric
Nevroza isteric (isterio-neurastenia) este cunoscut din antichitate, termenul isterie
aparinnd filozofului antic grec Platon.
I.Pavlov considera, c aceast form de nevroz apare la indivizii cu tip artistic i
activitate cortical slab. Manifestrile isteriei pot fi apreciate ca o particularitate de
refugiu n boal sau a un deeu involuntar aprut n starea agravat a bolnavului,
stimulat de cei din jur prin comptimire i atenie exagerat. Persoanele cu isterie
percep boala cu o plcere condiionat, i nu doresc s se trateze. Pe fundalul
creterii labilitii emotive i vegetative sunt posibile diverse tulburri funcionale, ce pot
imita forme de patologie organic. Bazndu-se pe cunotinele dobndite i pe
comportrile altor bolnavi, istericii reproduc cu succes tabloul clinic al diverselor boli cu
procese distructive n sistemul nervos i n alte organe i esuturi (marea simulant).
Manifestrile isteriei survin att n urma consolidrii i amplificrii diverselor tulburri
funcionale primare neisterice, ct i sub influena mecanismului de sugestie i
autosugestie conform nchipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli
imitate de el. Bolnavii au o plcere i dorin condiionat. Caracterul acestor nchipuiri
n limite mari poate condiiona o variabilitate neobinuit a tabloului clinic al neurozei.
Cu toate acestea, isteria ce caracterizeaz i prin particulariti specifice: bolnavii se
poart demonstrativ i, n acelai timp, se creeaz impresia c pentru ei manifestrile
bolii sunt nensemnate. Ei se supun foarte uor autosugestiei, ce condiioneaz
diversitatea tabloului clinic. Deseori, e posibil i sugestia contient sau incontient,
ce vine de la medic sau de la cei ce-l nconjoar.
Multitudinea manifestrilor clinice include dereglri vegetative, de motilitate, sensibilitate
i ale activitii nervoase superioare. Accesele isterice se caracterizeaz printr-un
polimorfism deosebit i apar, de regul, n prezena apropriailor, medicilor i niciodat
nu sunt precedate sau nsoite de traume eseniale, durata lor depinznd de
comportamentul celor din jur. Caracterul acceselor este diferit i se asociaz frecvent cu
reacii emotive fulgertoare i poze cu manierism.
Tulburrile de mobilitate se manifest prin diferite pareze, paralizii i contracturi isterice,
imposibilitatea efecturii micrilor complicate, hiperkinezii i crizele isterice, ce apar n
situaii emotive importante. Spre deosebire de accesul epileptic, n timpul accesului
isteric bolnavul nu-i pierde cunotina i contactul cu mediul nconjurtor; nu-i muc
limba, reaciile fotopupilare, reflexele conjunctivale i corneene se pstreaz, nu se
constat reflexele patologice. Tulburrile de sensibilitate se manifest prin anestezie
local sau prin hiperestezie; sunt multiforme dup caracter i localizare (durerea
isteric, cefalee de tip cui btut, artralgii isterice, schiatic isteric etc.).
Dereglrile isterice ale vzului se manifest deseori prin ngustarea concentric a
cmpului vizual (scotomi, hemianopsie, amauroz total), n timp ce reaciile
fotopupilare, acomodaia i convergena se pstreaz.
O situaie analogic se observ i n cazul surditii isterice: bolnavul nu aude ceea ce i
se vorbete, n schimb reacioneaz la un zgomot surprinztor. Deseori apare mutism
isteric, blbial i afonie isteric, stare hipnogogic a contiinei, stupoare
pseudocatatonic icteric.
Tulburrile vegetative isterice se manifest prin senzaii de nod n gt, disfagie, vom,
meteorism etc.
Spre deosebire de alte forme de nevroze, isteria se caracterizeaz prin amprenta
major a particularitilor individuale ale bolnavului, care, n mare msur, determin
specificul psihopatologic.
Manifestrile isteriei ndelungate prevd o corelare deosebit a dereglrilor emoional-
afective, fobiilor, asteniei i a strilor ipohondrice, ce determin, la rndul su, existena
a trei variante ale isteriei: ipocondric, fobic i depresiv.
Nevroza obsesiv
Nevroza obsesiv (obsesivo-fobic) apare n situaii conflictuale la persoanele cu
trsturi de caractre alarmant ipohondrice, la care gndirea logic predomin asupra
sentimentelor. Bolnavii cu nevroz obsesiv nu sunt siguri de aciunile lor, fixeaz
legturile dintre unele mprejurri inofensive pentru ei cu succesul sau insuccesul
personal. Teama insuccesului i ndoielile servesc drept cauz a nesiguranei sale n
deciziile luate, privind aciunile proprii. La aceti bolnavi pot aprea diferite
fobii: algofobia (teama de durere), claustrofobia (teama de spaii
nchise), agorafobia (teama de spaii deschise), hematofobia (teama de
snge), cardiofobia (teama de patologie cardiac), cancerofobie (teama de cancer) etc.
Mai rare, dar tipice pentru nevroza obsesiv sunt gndurile, amintirile, micrile
obsesive, care n afar de caracterul lor obsesiv, se mai caracterizeaz prin
contientizarea efectului patogen i au o atitudine critic fa de acestea. O manifestare
frecvent a obsesiilor sunt ritualurile - micri i aciuni obsesive, nsoite de ndoieli,
team i spaim efectuate n contradicie cu raiunea, n sperana evitrii unor
ntmplri nefericite.

Trasaturile esentiale ale nevroticului

Rigiditate in reactive
Discrepanta intre pontential si realizari

Persoane care in pofida potentialului lor raman slab productive sau in pofida tuturor
posibilitatilor raman nefericiti, incapabili de a primi si a oferi bucurie celor din jur.
Cu alte cuvinte este el insusi bariera in calea propriei fericiri.
Nu numai ca are temeri commune cu ale celorlalti oameni, ci incearca temeri ce le depasesc pe
cele din patternul cultural in care traiesc.
Sunt mai profund afectati de stress datorita incapacitatii de adaptare, ce are la baza rigiditatea in
reactive.
Desi factorii externi contribuie la aparitia nevrozei (nevroze de inadaptare sau conjuncturale)
factorii de caracter sunt mult mai importanti, simptomele fiind determinate de caracter si nu
invers.
SIMPTOMUL est eo erupie ce aduce la nivelul constietului conflicte interioare pe care persoana
a incercat sa le resolve prin solutii de compromis (mecanisme de aparare !!)
Istericul proiectia
Obs compulsive intelectualizare
Cei cu structura a psihicului afectata de nevroza sunt cele mai predispuse la afectiuni somatice,
intrucat gandurile negative, ideile distorsionate, teama, mania, intoleranta, atitudinile reactive,
sunt cei mai importanti consumatori de energie.
De cele mai mult ori nevroticii ajung in situatii de viata extrem de neplacute dp.dv social, psihic
sau fizic. Datorita tendintei de compromise cauta solutii iluzorii (inconstiente) de genul
evolutiilor spirtuale, care nu fac decat sa adanceasca conflictele sociale, familiale.
Tulburarile de nevroza sunt date de conflicte interioare si nu de simptome.

De exemplu, tendintele inconstiente din copilarie, pot interactiona cu tendinte din prezent dand
nastere la anxietate, mecanisme de aparare.
Atitudinile determinate de trauma fizice si emotionale din copilarie se manifesta prin
neincredere, exesiva dependenta, distorsiuni in perceperea acordarii si receptarii afectiunii, in
sexualitate etc.
Rezolvarea conflictelor interiore incepe cu renuntarea la vechiul sistem de valori cladit pe teama,
si recladirea lui pe baze solide, care sa asigure bucuria de a trai, claritatea mentala, linistea
interioar.
La liniste putem ajunge prin cunoasterea eului, presupunand atentia asupra respiratiei,
alimentatiei, somnului, limbajului, relatiile intime.
Claritatea mentala este elemental necesar pentru evitarea distorsiunilor cognitive.
Tulburarile nevrotice se clasifica in
Tullburari anxioase, panice sau fobice
Tulburari obsesiv compulsive
Isterice
Somatoforme si ipohondrie
Depresive si reactionale la stress
NEVROZISMUL (neuroticism) este descris ca fiind tendina de a avea triri emoionale
negative cum ar fi anxietatea, furia, depresia. Scorurile mari la nevrozism descriu indivizi care
reacioneaz emoional foarte uor, trind intens evenimente care pe ali oameni nu i
afecteaz.Au tendina de a interpreta situaii obinuite ca fiind amenintoare i de a transforma
frustrrilen dificulti fr scpare. Reaciile lor emoionale tind s persiste peste perioade lungi
de timp,ceea ce nseamn c se afl deseori ntr
-
o pas proast.Dificultile de control al emoiilor pot duce la afectarea abilitii de gndire, de a
lua decizii saude a face fa
stress-
ului. Indivizii cu un nivel sczut de nevrozism sunt mai greu de suprat i nusunt att de reactivi
din punct de vedere emoional. Tind s fie calmi, stabili emoional i nu austri afective negative
persistente.

Principalele faete ale nevrozis

mului sunt

o anxietate (anxiety);o furie (anger);o depresie (depression);o timiditate (self

--
conciousness);o nestpnire (immoderation);o vulnerabilitate (vulnerability)..
anxietate (anxiety)

persoanele anxioase au n mo
d constant senzaia c este pe cale s sentmple ceva periculos. Aceast fric se poate manifesta
fa de situaii specifice sau poate fi osentiment general de fric. Astfel de persoane se simt
tensionate, sunt agitate i au o stare de
nervozitate. Indi
vizii care obin scoruri sczute la aceast faet sunt n general calmi indrznei. o furie
(anger)
scorurile mari descriu persoane care se nfurie atunci cnd
lucrurile nu ies dup placul lor. Insist s fie tratai corect i devin revoltai i as
pri atunci cnd
simt c sunt nelai. Aceast faet descrie abilitatea de a simi furia, exprimarea acestei emoii
depinznd de scorurile la factorul Agreabilitate. Indivizii care obin scoruri sczute la furie
suntaceia care se enerveaz foarte greu i
foarte rar.
o depresie (depression)

aceast faet descrie tendina individului de a se simi trist,demoralizat i descurajat. Indivizii cu

scoruri mari duc lips de energie i au dificulti ndemararea activitilor. Scorurile sczute
descriu indivizi nengrdii de astfel de stri.
o timiditate (self
-
conciousness)

indivizii timizi sunt extrem de sensibili la prerea celor din jur despre ei. Grija lor de a fi respini
ori ridiculizai i determin s fie sfioi, jenai i stingherii
n compania celor
din jur. Sunt uor de pus n ncurctur i se simt ruinai frecvent. Frica lor dea fi criticai i
ridiculizai este exagerat i nerealist, iar stngcia i disconfortul lor fac dinaceast temere o
profeie

automplinit. Prin comparaie, indivizii cu scoruri mici nu sufer din pricina impresiei greite c
toat lumea i privete i i judec i din acest motiv nu se simt agitain situaii de interaciune
social.
o nestpnire (immoderation)

scorurile mari descriu indivizi care simt
pofte i dorine puternice i au dificulti n a li se mpotrivi. Tind s fie orientai spre plcerile i
recompensele pe termen scurt. Scorurile mici indic

lipsa acestor pofte puternice i

irezistibile, indivizii
nefiind tentai s se rsfee.

o vul
nerabilitate (vulnerability)

indivizii care obin scoruri ridicate triesc stri de panic,confuzie i neputin atunci cnd se afl
sub presiune sau sunt stresai. Scorurile sczute
descriu persoane care rmn echilibrate, ncreztoare si rationale a
tc. Cand sunt supuse stresului. (TicuConstantin,
Prezentare sintetica a chestionarului Big five plus 240)
Trsturile asociate nevrotismului sunt : anxietate, stim de sine sczut, obsesivitate,
lipsaautonomiei, tendine spre ipohondrie, nefericire i vinovie. Pentru Eysenck, nevrotismul
este odimensiune de personalitate bazat pe relativa stabilitate sau instabilitate a sistemului
nervos i nu o stare clinic sau subclinic care rezult din conflictele dintre impulsurile id
-
ului i
constrngerile
realitii sau ale super
-
egoului, cum apare n versiunea psihanalitic.

Extraversia i nevrotismul sunt cele dou mari dimensiuni msurate n Eysenck Personality Inv
entory(E.P.I., 1964) i care preau s explice destul de bine cele mai multe diferene
individuale.

Nevrotismul, denumit i instabilitate emoional, e definit de interrelaia dintre trsturile

deanxietate, depresie, sczut autoapreciere, timiditate. Tendina general de a tri afecte
precumteama, mnia, tristeea, jena, vinovia,

dezgustul, reprezint miezul acestui factor. Reaciileemoionale puternice ale instabilului

interfer cu adaptarea sa slab, conducndu
-
l spre reaciiiraionale, uneori rigide. Apatia este caracteristica invers; la cealalt extrem a
stabilitiiemoi
onale, avem de-
a face cu persoane extrem de greu de stimulat emoional, reaciileemoionale sunt slabe ca
intensitate, lente, intr greu n atmosfera emoional i au tendina de areveni la starea de
apatie, calm plat imediat dup activarea emoional.

Dac este vorba deun instabil extravert, nelinitea i sensibilitatea sunt pe primul plan, devine
excitabil, chiaragresiv. La cealalt extrem, reaciile emoiomale sunt lente i slabe, tendina
fiind de a
-si relua
starea iniial foarte repede dup activarea emoional. Scorurile nalte la nevrotism pot
indicaun risc de a dezvolta tulburri psihiatrice, dar fr ca semnificaia psihopatologic
s fieobligatorie; pot exista situaii de scoruri nalte fr ca vreo tulburarea psihiatric s fie
diagnostic
at ca atare. Scorurile sczute la nevrotism reprezint stabilitatea emoional i arat faptul c,
n faa stresului, aceste persoane rmn calme, relaxate, cu un temperament n general
egal.
 Nevrozismul desemneaz hiperreacia emoional general i predispoziia spre depresienevroti
c sub efectul unui agent stresant. Comportamental, subiecii manifest labilitateemoional,
nervozitate, hipersensibilitate, depresie, mania certurilor i a criticii. Prezenanervozitii i
mania certurilor relev faptul c n cazul nevrozismului exist i tendine
impulsive. ntr-un studiu realizat de Eysenck, acesta descrie soldatul nevrotic astfel:
soldatul nevroticn medie, este o persoan defectiv mintal i corporal; sub medie ca
inteligen, voin, control emoional, acuitate senzorial i capacitate de a se afirma. Este
sugestibil, lipsit de persisten i lent n gndire i aciune, nesociabil i tinde s reprime faptele
neplcute.
(Calugaroiu Ana- Maria, Lucrare de licenta Extraversiune si nevrotism.2005)