Sunteți pe pagina 1din 20

CORELATII INTRE

PROPRIETATILE
REOLOGICE ALE
MATERIALELOR
DE AMPRENTA SI
PROPRIETATILE LOR CLINICE

Rezidenti : Dr. Adina Iordan

Dr. Ioana Cresneac


INTRODUCERE

Materialele de amprenta sunt materiale folosite la inregistrarea tuturor elementelor care


alcatuiesc campul protetic in vederea realzarii unor modele care sa reproduca fidel forma dintilor
si a crestelor alevolare. Exista o mare varietate de materiale de amprenta fiecare dintre acestea
avand proprietatile sale, avantajele si dezavantajele. Materialele de amprenta folosite in mod
curent in practica stomatologica pot fi clasificate in functie de capacitatea materialului de
amprenta de a se deforma si reveni la forma sa initiala in materiale elastice si materiale non-
elastice. Atunci cand discutam teoretic despre proprietatile reologice ale unui material de
amprenta ne referim la cateva caracteristici definitorii ale acestuia: vascozitate, elasticitate,
rigiditate, deformare plastica. In privinta aspectelor clinice legate de proprietatile reologice ale
unui material de amprenta ne referim in principal la acuratetea amprentarii si la stabilitatea
dimensionala a amprentei.

Vascozitatea este proprietatea unui fluid de a se opune miscarii relative a particulelor


constituente, adica forte de frecare interne si rezistenta la curgere.

Vascoelasticitatea este caracteristica materialelor de a avea atat proprietati elastice cat si


vascoase in cursul deformarilor plastice. Materialele vascoase opun rezistenta la fluxul de
forfecare si aluneca linear atunci cand este aplicata o forta de compresiune. Materialele elastice
se deformeaza instantaneu la o forta de intindere si revin la forma initiala atunci cand forta este
inlaturata. Vascoelasticitatea materialelor este in stransa dependenta cu tipul de forta aplicata si
durata acesteia. Studiul vascoelasticitatii a inceput in sec XX atunci cand in industria chimica au
fost introdusi polimerii sintetici cu o mare varietate de aplicatii practice. In practica
stomatologica acestia si-au gasit aplicabilitatea mai ales in categoria materialelor de amprenta.
Aparitia materialelor de amprenta de tipul elastomerilor a fost un moment cheie in protetica
dentara deoarece ele au adus un inalt grad de acuratete al amprentelor, mai ales in protetica fixa.
Proprietati ideale ale materialelor de amprenta:

Netoxic pentru mediul inconjurator si pentru persoanele care vin in contact cu materialul
Neiritant pentru tesuturile moi
Confortabil pentru pacient (timp de priza scurt , gust placut, consistenta acceptabila)
Acuratete in inregistrarea campului protetic
Fidelitate in inregistrare
Stabilitate dimensionala
Usor de folosit (timp de lucru scurt, manipulare usoara, depozitare)
Compatibilitate cu materialele pentru turnarea modelelor
Pret de cost redus
Termen de valabilitate lung

MATERIALE DE AMPRENTA NON-ELASTICE

Din aceasta categoria fac parte acele materiale de amprenta care dupa momentul de priza devin
rigide, in cazul unei deformari aceste materiale raman deformate neavand un coeficient de
elasticitate care sa le permita revenirea la forma initiala.

Dintre aceste materiale fac parte : materialele teromplastice (impropriu numite Stents),ghipsul
si pasta ZOE (zinc oxid eugenol)

MATERIALE DE AMPRENTA ELASTICE

Aceste tipuri de materiale au ca si caracteristica principala elasticitatea dupa momentul de priza.


Ele pot fi supuse la deformari intr-un anumit grad fara sa sufere deformari permanete si din
aceste considerente sunt folosite mai ales atunci cand campul protetic prezinta retentivitati sau
preparatii cu detalii complicate. Acuratetea amprentarii face din materialele elastice sa fie
materialele de amprenta de electie in cazul preparatiilor protetice fixe, in protetica pe implanturi,
si in supraprotezari.
Din categoria materialelor de amprenta elastice fac parte doua grupe de materiale : hidocoloizii
(agar-agar si alginatele) si elastomerii (polisulfitii de tipul tiocolilor, siliconii de aditie si
condensare si polieterii).

HIDROCOLOIZII

Coloidul este o stare de agregare a materiei in care particulele unei substante sunt in mod
individual si uniform dispersate in mediul unei alte substante. Atunci cand mediul de dispersie
este apa substanta poarta numele de hidrocoloid. Atunci cand particulele solubilizate sunt
dispersate in lichid coloidul se gaseste in starea de sol. Ceea ce este caracteristic pentru coloizi
este reactia prin care particulele se ataseaza unele de celelalte formand o retea care limiteaza
miscarile moleculelor solubile, materialul devenind astfel vascos si gelatinos, trecand in starea
de gel. Coloizii au capacitatea de a isi schimba reversibil sau ireversibil starea de agregare,
caracteristica ce a facut ca acetse materiale sa isi gaseasca aplicabilitate in practica
stomatologica. Coloizii pot fi convertiti din sol in gel fie prin modificari ale temperaturii
(reducerea temperaturii duce la starea de gel, cresterea temperaturii aduce coloidul din nou in
starea de sol - este cazul hidrolocoloizilor reversibili de tipul agar-agar) fie printr-o reactie
chimica ireversibila (care sta la baza mecanismului de priza al alginatelor). Materialele de
amprenta de tipul hidrocoloizilor sunt plasate in cavitatea bucala in starea de sol, stare care
permite inregistrarea detaliilor campului protetic si sunt indepartate din cavitatea bucala atunci
cand ele ating strarea de gel.

Hidrocoloizii reversibili tip agar-agar

Sunt compusi chimici care contin ca si substanta de baza agarul (un coloid) dispersat in mediu
apos, iar ca substante adjuvante sulfat de potasiu si borax (ce actioneaza ca si agenti de intarire).
Starea de agregare in care se gasesc hidrocoloizii reversibili este starea de gel. Ei sunt
comercializati sub forma de tuburi sigilate pentru a preveni evaporarea apei. Tuburile sunt
incalzite in baie de apa pentru o perioada de 10-45 minute pentru a permite prin intermediul
temperaturii transformarea gelului in sol. Amprenta va fi luata in starea de sol a materialului. De
indata ce amprenta este indepartata din cavitatea bucala, aceasta este spalata sub jet de apa rece
pentru a favoriza trecerea in starea de gel.
Desi unele avantaje ale hidrocoloizilor nu pot fi negate ( realizarea unor amprente de detaliu ,
netoxic, neiritant, termen de garantie lung) folosirea lor in practica curenta stomatologica este
mult limitata. Aceste materiale au stabilitate dimensionala redusa, nu sunt favorabile campurilor
protetice cu detalii retentive, tehnica de lucru este greoaie si cronofaga, de aceea in timp au fost
inlocuite cu materiale de amprenta elastice de tipul polieterilor, siliconilor sau tiocolilor.
Momentan hidrocoloizii reversibili sunt folositi cu predilectie in laboratoarele de tehnica dentara
pentru obtinerea modelelor duplicat datorita proprietatii lor de reversibilitate a starii de agregare.

Alginatele

Sunt materiale de amprenta care se prezinta sub forma de pulbere hidrofila care in amestec cu
apa la temperatura camerei formeaza o pasta cu vascozitate crescuta ce permite un timp de lucru
de cateva minute necesar amprentarii. Timpul de priza poate fi modificat prin schimbarea
temperaturii apei : un timp de priza scurt se obtine folosind apa la temperatura ridicata, in timp
ce apa rece favorizeaza un timp de priza mai lung. La fel ca si in cazul agar-agarului materialul
care ia contact cu campul protetic este primul care face priza, restul de material din portamprenta
facand priza mai lent. Pulberea de alginat contine ca elemente chimice: o sare de alginat (alginat
de sodiu), o sare de calciu (sulfat de calciu) si fosfat trisodic. Reactia chimica care permite
transformarea materialului din stare de sol in stare de gel este initiata de contactul cu
apa,pulberea fiind intens hidrofila. Ea poate fi sintetizata astfel:

Alginat de Na + CaSO4 = Na2SO4 + Alginat de Ca

Aceasta reactie chimica este o reactie imediata care nu permite un timp optim de amprentare. Din
aceste considerente a fost adaugat fosfatul trisodic care actioneaza ca un inhibitor al reactiei de
priza. Fosfatul trisodic intra in reactie cu fosfatul de calciu, prevenind astefel ca intreaga cantitate
de fosfat de calciu sa reactioneze cu alginatul de sodiu. In momentul in care intreaga cantitate de
fosfat trisodic a reactionat (reactia primara fiind consumata in intregime) restul de fosfat de
calciu reactioneza intr-o reactie secundara cu alginatul de sodiu. Timpul de reactie primara
corelat cu o vascozitate optima a materialului devine astfel timpul de lucru al alginatului ca si
material de amprenta.
Pentru a obtine rezultate clinice cat mai bune este necesar ca portamprentele sa contina retentii
pentru a preveni deformarea materialului. Imediat dupa indepartarea din cavitatea bucala
amprenta trebuie spalata sub jet de apa rece si invelita in servetele umede pentru a preveni
dehidratarea (care ar duce la modificari ale amprentei) si nu plasata in apa (caz in care se va
favoriza imbibitia materialului cu aceleasi consecinte).Modelul trebuie turnat cat mai repede din
momentul amprentarii din aceleasi considerente ale stabilitatii dimensionale.

Amprentele obtinute cu alginat au o stabilitate dimensionala redusa si nu sunt indicate in


amprentarea de mare finete necesara preparatiilor din protetica fixa de aceea ele sunt mai ales
folosite in realizarea unor modele de studiu necesare analizei cazului clinic si confectionarii unor
linguri individuale.

ELASTOMERII

Elastomerii sunt materiale de amprenta folosite in acele situatii clinice care necesita un grad
crescut de acuratete si fidelitate, in special in preparatiile pentru coroane si punti din protetica
fixa. Ei prezinta doua avantaje majore fata de hidrocoloizi: rezistenta la forte de intindere
(elasticitatea) si stabilitatea dimensionala. Elastomerii sunt materiale cu proprietati hidrofobice
avand la baza reactiei chimice o reactie de polimerizare. Formele de prezentare ale materialelor
de tip elastomeric prezinta un grad diferit de vascozitate in functie de compozita lor chimica si de
particularitatile cazului clinic.

Principalele tipuri de elastomeri sunt: polisulfitii (tiocolii), siliconii (siliconi de aditie sau de
condensare) si polieterii.

Polisulfitii (Tiocolii)

Polisulfitii sunt materiale polimerice care se livreaza sub forma de doua componente sub forma
de pasta: baza si activator. Componentul activ al pastei de baza este polisulfitul alaturi de alti
excipienti care confera materialului consistenta si plasiticitatea. Pasta activatoare contine oxid de
plumb (care initiaza reactia polimerica si stabileste legaturi cu lanturile polisulfidice), sulf (care
potenteaza reactia chimica) si un ulei inert (care da vascozitate materialului de amprenta). In
momentul in care pasta si activatorul sunt puse in contact se declanseaza reactia chimica de
polimerizeare care formeaza legaturi stabile intre lanturile polimerice ale polisulfitului ducand la
o schimbare in consistenta materialului astfel materialul de amprenta se transforma dintr-o
pasta vascoasa intr-un material rigid-elastic. Pentru amprentare sunt necesare portamprente
tratate in prealabil cu adezivi de tipul cauciucurilor solvabile in acetona pentru a obtine retentia
materialului de amprenta in lingura. Reactia de priza este accelerata de prezenta fluidelor din
cavitatea bucala. Timpul de lucru mediu al polisulfitilor este de 5-8 minute, timp in care
materialul are vascozitatea optima pentru obtinerea unor amprente fidele.

Firmele producatoare de materiale de amprenta polisulfidice prezinta o gama variata de produse:


polisulfitii pot fi gasiti in diferite variante de constitenta de la cele fluide (cu vascozitate redusa)
la cele medii si pana la materiale chitoase (cu vascozitate crescuta). Ele pot fi folosite in
amprentari intr-un timp sau amprentari in doi timpi (wash-technique). Matrialul are un timp de
lucru optim care permite modelarea corecta a zonelor retentive si in final o contractie de priza
mica (0.3-0.4% in primele 24h).Cu toate acestea, este recomandat ca modelele sa fie turnate in
maxim 24h de la amprentare pentru a pastra stabilitatea dimensionala buna si execelenta
reproducere a detaliilor. Dezavantajele tiocolilor sunt date de oxidul de plumb care poate genera
efecte toxice sau iritante si de mirosul neplacut dat de prezenta sulfului in compozitie. Este un
material destul de dificil de manevrat si necesita linguri tratate cu adezivi ceea ce face ca in
practica polisulfitii sa fie mai putin folositi decat celelalte tipuri de materiale de amprenta
elastice : siliconii si polieterii.

Siliconii

Materialele de amprenta de tipul siliconilor sunt clasificate in functie de tipul de reactie chimica
care sta la baza reactie de priza. Astfel, ei se impart in siliconi de aditie si siliconi de
condensare. La fel ca si polisulfitii siliconii pot fi folositi atat in amprentarea intr-un timp cat si
in amprentarea in doi timpi datorita variatelor forme de prezentare. Exista in momentiul actula pe
piata siliconi cu constitenta scazuta (fluid), medie (medium/regular) sau crescuta (putty).

Siliconii de aditie
Numiti si polivinilsilixani, siliconii de aditie se prezinta sub forma a doua paste : baza si
activator. Pasta de baza contine un polimer polidimetilsiloxan in care unele grupari metil sunt
inlocuite cu hidrogen. Pasta activatoare contine un pre-polimer ale carui grupari metil sunt
inlocuite de grupari vinil si un catalizator pe baza de acid cloroplatinic. In amestec in proportii
egale acidul cloroplatinic declanaseaza reactia de aditie intre cei doi poliemeri. Lanturile
polimerice se leaga prin legaturi stabile transformand pasta vascoasa intr-un solid cu proprietati
elastice. Timpul de priza este de aproximativ 6-8 minute din monetul spatularii, timp suficient
pentru a amprenta campul protetic.

Siliconii de aditie sunt materiale de amprenta fidele ce permit amprentari de detaliu cu mare
acuratete, au stabilitate dimensionala buna si elasticitate crescuta permitand astfel indepartarea
lor de pe campul protetic fara deformarea amprentei in zonele retentive. Sunt netoxice si
neiritante pentru tesuturile moi si fac amprentarea o sedinta mai confortabila pentru pacient.

Siliconii de condensare

La fel ca si siliconii de aditie siliconii de condensare sunt materiale de amprenta cu utilizare larga
in practica stomatologica fiind livrate in diferite forme de consistenta pentru a putea acoperi o
plaja cat mai larga de situatii clinice (vascozitate scazuta ,medie si crescuta). Reactia care sta la
baza mecanismului de priza in cazul siliconilor de condensare este o reactie de polimerizare care
loc intre polimerul silicon cu grupari terminal de tip hidroxil continut in pasta de baza si agentul
de polimerizare organohidrogen siloxan continut in pasta activatoare. Reactia de condensare
care permite transformarea materialului intr-un solid cu proprietati elastice este mediata de o
sunstanta activatoare : dibutil-tin dilaurat. In cursul condensarii se elibereaza hidrogen in forma
gazoasa care alaturi de substantele adjuvante poate cauza iritatia tesuturilor moi.

Siliconii de condensare au un modul de elasticitate aproape ideal si prezinta o rezistenta la forte


de intindere si compresiune foarte bune fiind favorabil amprentarii zonelor retentive. Desi este
un material hidrofobic, amprentele obtinute sunt de o mare acuratete si sunt folosite in practica
protetica curenta.

Polieterii
Sunt materiale de amprenta elstice a caror reactie de priza este o reactie de polimerizare care se
petrece intre polieterul continut de pasta de baza si un ester al acidului sulfonic continut in pasta
activatoare. Reactia este accelerata de cresterea temperaturii si de prezenta fluidelor din cavitatea
bucala. Au aceleasi caracteristici de baza pe care le prezinta toate materialele de amprenta
elastice: ele se transforma in urma reactiei de priza dintr-o masa vascoasa intr-un solid cu
proprietati elastice. Sunt mai putin folosite in practica stomatologica decat siliconii de aditie si
condensare deoarece au un timp de lucru mai scurt, o rezistenta mai scazuta la forte de intindere
si compresiune iar prezenta esterului de acid sulfonic poate creea fenomene alergice. Cu toate
acestea, amprentele luate cu polieteri au o contractie de priza scazuta, acuratete crescuta si
stabilitate dimensionala buna. Polieterii prezinta un caracter hidrofil, care le permite sa
inlocuiasca siliconii de aditie in multe situatii clinice.

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA PROPRIETATILE

REOLOGICE ALE MATERIALELOR DE AMPRENTA

Este foarte important sa cunoastem caracteristicile proprietatilor de curgere ale materialelor de


amprenta deoarece acestea se coreleaza cu abilitatea lor de a se mula in cursul amprentarii si de a
adopta o anumita forma astfel incat, in final sa reproduca fidel toate detaliile campului protetic.
Cunoasterea acestor schimbari in reologia materialelor de amprenta se coreleaza cu date clinice
legate de : tehnicile si conditiile de manipulare ale materialului de amprenta, timpul de priza,
acuratetea si fidelitatea amprentei. Acuratetea materialului de amprenta depinde de un numar
crescut de factori care au fost analizati prin diferite studii de-a lungul timpului cu o crescuta
atentie. Printre acesti factori se numara:

o tipul de material,
o consistenta materialului de amprenta,

o timpul de spatulare,

o grosimea stratului de material de amprenta dintre campul protetic si portamprenta,

o tipul de retentie al portamprentei,

o timpul de turnare al modelului.

Vascozitatea materialelor de amprenta este un factor mentionat tot mai des in literatura de
specialitate, acest factor a inceput sa fie luat in consideratie si studiat amanuntit odata cu aparitia
materialelor de amprenta elastice. S-au stabilit corelatii intre proprietatile reologice ale
materialelor de amprenta si influenta lor asupra acuratetei si stabilitatii amprentei.

O parte dintre studiile din literatura de specialitate au analizat vascozitatea materialelor de


amprenta in momentul in care acestea intra in contact cu cavitatea bucala, alte studii s-au ocupat
de masurarea vascozitatii in diverse faze : inaintea spatularii, in timpul spatularii, in momentul
amprentarii si dupa momentul de priza completa. Exista si o anumita categorie de studii care au
facut masuratori ale acuratetei amprentarii cu diferite materiale de amprenta. Toate aceste studii
au demonstrat importanta cunoasterii proprietatilor reologice si impactul imens care il au asupra
proprietatilor clinice ale materialelor de amprenta.

M.H. Reisbick studiind reologia materialelor de amprenta a realizat un studiu in care si-a propus
sa compare acuratetea si stabilitatea dimensionala a unor amprente ce au ca obiectiv principal
aceeasi preparatie protetica (un molar de 6 ani inferior slefuit pentru o coroana de acoperire
metalica) cu diferite tipuri de materiale elastice. Reibick propune ca materiale de amprenta cate
un reprezentant din urmatoarele clase de materile elastice: un material siliconic, un material
polisulfitic si un hidrocoloid.

S-au masurat pe preperatia din cavitatea bucala urmatorele dimensiuni:

- distanta mezio-ocluzo-distala (latimea bontului protetic)


- distanta vestibulo-proximo-linguala (circumferinta bontului protetic)

- distanta de la limita gingivala pana la marginea ocluzala (inaltimea bontului protetic)

si - distanta dintre fata meziala a dintelui distal de preparatie si fata distala a dintelui mezial de
preparatie

Fiecare material de amprenta a fost preparat conform indicatiilor date de producator. In


amprentele obtinute s-au turnat modele din gips clasa III Moldano respectandu-se cu strictete
aceleasi conditii de turnare pentru toate modelele (raport pulbere/apa distilata foarte exact,
vacuum-malaxor, temperatura constanta de 25C si 31% umiditate) astfel incat in cazul
contractiei de priza a ghipsului aceasta sa fie identica pentru toate modelele in cauza si sa nu
influenteze rezultatele studiului. Pentru evaluarea acuratetei materialului de amprenta modelele
s-au turnat imediat in amprenta. Pentru evaluarea stabilitatii dimensionale modelele au fost
turnate la 1h dupa amprentare. Pe modelele astfel obtinute s-au facut aceleasi masuratori ca si pe
preparatia din cavitatea bucala.

Din datele calculate rezulta ca rata rapida de polimerizare a siliconilor si rapiditatea schimbarilor
fizice ale materialelor de tip hidrocoloid scad acuratetea si stabilitatea amprentelor. Ordinea
acuratetei pentru materialele studiate a fost in ordine descrescatoare: polisulfiti, siliconi si
hidrocoloizi ireversibili. Stabilitatea dimensionala la 1h este mai mare pentru elastomeri in
comparatie cu hidrocoloizii. Nu au fost observate diferente semnificative intre polisulfiti si
siliconi.

E.C. Combe alaturi de J.B. Moser plecand de la importanta cunoasterii vascozitatii si


proprietatilor de curgere ala materialelor de amprenta in stadiul fluid au studiat diferite aparate
folosite in cercetarea fizicii aplicate la materialele folosite in practica curenta stomatologica. In
anul 1976ei publica in Journal of Dental Research un studiu intitulat An Apparatus for
Measuring the Rheological Properties of Dental Materials . Concluziile studiului publicat au fost
ca pentru a intelege fenomenele reologice ale materialelor dentare este necesar un aparat care
trebuie sa satisfaca urmatoarele obiective : sa poata masura vascozitatea, chiar si la valori mari
ale acesteia, sa monitorizeze schimbarile in vascozitate ale materialului in timp, sa foloseasca
pentru determinari cantitati mici de material similar cu cantitatile folosite in practica
stomatologica. In lumina acestor idei, autorii propun ca aparate pentru masurarea vascozitatii :
un cilindru cu piston, un vascometru si un reometru toate aparatele avand la baza fenomenul
extruziei capilare.

Principiul de utilizare a reometrului se bazeaza pe faptul ca o forta de torsiune (torque) este


aplicata materialului care se testeaza printr-un con ce este atasat unui dispozitiv tip placuta. Este
important sa fie selectata o valoare potrivita a torque-ului (rata de torsiune) si aceasta sa fie
folosita pentru toate testele, intrucat proprietatile reologice urmarite pot diferi in functie de
valoarea torque-ului folosit.

Reometru cu afisaj digital

Reometrul poate afisa :

- Temperatura de lucru (la nivelul placutei unde exista mostra de material testat) masurata
in grade Celsius

- Vascozitatea masurata in cP (centi Poise=milipascal/secunda)

- Rata de forfecare

- Rata de torsiune

- Tipul de rotor utilizat


In urmatorii ani, autorii reiau studiul reologiei avand drept obiectiv materialele de amprenta a
caror vasco-elasticitate este masurata cu ajutorul reometrului. Alaturi de ei se aliniaza si alte
nume din lumea medicala care studiaza folosind reometrul vascoelasticitatea materialelor
dentare.

Tinand seama de clasificarea elastomerilor in functie de consistenta lor (putty, tray materials,
regular materials, wash-materials) studiile care au analizat proprietatile reologice pe grupe de
consistenta cu ajutorul reometrului au aratat urmatoarele valori ale vascozitatii dinamice
masurate in Poise ( in Sistemul International al Unitatilor de Masura 1 Poise este definit ca
vascozitatea dinamica a unui fluid care daca este plasat intre doua suprafete plane si una dintre
suprafete este deplasata lateral cu o forta de 1 Pascal, se deplaseaza cu o distanta egala cu
grosimea stratului dintre suprafete in interval de 1 secunda) :

o Putty materials (materiale cu consistenta chitoasa folosite inspecial pentru


confectionarea unorportamprente rigide direct in cavitatea bucala) 4000-7000 Poise

o Heavy bodied materials (materiale cu vascozitate crescuta folosite pentru a captusi ligura
preliminara si a o transforma intr-o lingura individuala in vederea unor amprente de
spalare) 2000-3000 Poise

o Regular materials (materiale cu vascoyitate medie mai scayute decat celelalte doua
folosite in mod curent in amprentare) 400-1500 Poise

o Wash materials (materiale fluide folosite in amprentarea in doi timpi) 100-700 Poise

J.F.McCabe si H. Arikowa se numara si ei printre aceia care au studiat proprietatile reologice


ale materilelor de amprenta de tip elastomer monitorizand cu ajutorul unui reometru modificarile
in curba tan ca si mijloc de apreciere a stabilitatii dimensionale si a vasco-elasticitatii in cursul
amprentarii.

Tan, sau pierderea tangenta, in termeni strict fizici ne indica pierderea de curgere a materialului
in timpul deformarii si este importanta in evaluarea proprietatilor vasco-elastice ale unui
material. Valori ridicate ale tan reprezinta o pierdere mai mare de energie si un comportament
vascos al materialului in timp ce valori scazute ale tan reprezinta un comportament elastic.
Curba de vasco-elasticiatate care se calculeaza pe baza tan are valori cuprinse intre 0 si 90. Cu
cat curba tangenta tinde spre 0 materialul se apropie de comportamentul elastic. Cu cat curba se
apropie de 90 materialul are un comportament pur vascos. Varful curbei tan este Tg si depinde
de frecventa, cuplul si temperatura la care a fost facuta testarea. Tan a fost masurata pentru 5
materiale diferite de amprenta (atat inainte de amprentare cat si in cursul amprentarii) cu ajutorul
unui reometru la o frecventa constanta de 1 Hz si la un cuplu constant de 3x103Nm.

Materialele de amprenta utilizate au fost urmatoarele: Impregum (Espe), President (Coltene), Doric
(Schottlander), Coltex (Coltene) si Permalastic (Kerr).

Material de amprenta Clasa de elastomer Timp de amesctec Firma producatoare

Impregum polieter 45 sec ESPE

President polivinilsiloxan 45 sec COLTENE

Doric polivinilsiloxan 30 sec SCHOTTLANDER

Coltex silicon de condesare 60 sec COLTENE

Permalastic polisulfit 60 sec KERR

Prima masuratoare a fost facuta pentru toate tipurile de materiale inaintea initierii reactiei
chimice, practic fiecare pasta (baza si catalizator a fost testata cu ajutorul reometrului pentru a se
masura tan)

Cele mai multe materiale se gaseau inaintea amprentarii (atat baza cat si catalizatorul, ambele
sub forma de pasta) intr-o stare pseudoplastica. Imediat dupa punerea in contact si inceperea
spatularii elastormerii polieterici (tan = 9.85) si polisulfidici (tan = 9.54) au prezentat valori
mult marite ale tan decat celelalte materiale in cursul polimerizarii (pentru siliconi tan = 4.96
3.01). Pentru elastomerii de tip polivinilsiloxan valorile tan au fost initial reduse si au continuat
sa scada pe masura ce materialul facea priza, ceea ce sugereaza ca aceste materiale ar trebui
folosite cat mai repede din momentul in care baza si catalizatorul au intrat in contact. Elastomerii
polieterici au prezentat o perioada mai lunga de inductie pe parcursul careia tan a ramas la o
valoare ridicata.

S-a concluzionat ca in cazul materialelor de amprenta a caror reactie de priza nu a avut loc, se
confirma comportamentul pseudoplastic carcaterizat prin vascozitate si plasticitate ceea ce face
in termeni clinici ca materialul sa fie usor de manipulat, sa nu curga in timpul incarcarii
portamprentei dar sa se muleze fidel pe suprafata campului protetic atunci cand se aplica o forta
de compresiune pe un plan dur (forta de inserare a amprentei asupra campului protetic).
Caracteristica ideala pentru materialele neamestecate este natura pseudoplastica reprezentata
printr-o valoare tan ridicata care se coreleaza cu : usurinta de manipulare si de amestecare a
materialului.

Cea de-a doua masuratoare a fost facuta pe materialele de amprenta in cursul reactiei de priza.
Practic, s-au testat cu ajutorul reometrului vascozitatea materillor in momentul punerii in contact
a bazei si a catalizatorului si initierii reactiei de polimerizare, apoi la fiecare 20 secumde timp de
10 minute.

In urma acestor masuratori s-au ajuns la urmatoarele concluzii: in cazul polivinilsiloxanilor s-a
observat ca acestia dezvolta o elasticitate imediat dupa amestecarea bazei si a catalizatorului,
deci, acest tip de material trebuie folosit cat mai repede pentru a obtine rezultatele scontate.
Pentru materialele Impregum (polieter) si Coltex (silicon de condensare) perioada de inductie a
fost lunga cu o valoare tan neschimbata.Pe masura ce materialul face priza vascozitatea
acestuia creste si valoarea tan scade. Perioada de inductie (perioada de platou pentru tan) a fost
mai lunga pentru Impregum decat pentru Coltex, ceea ce se traduce in termeni clinici ca
polieterul ramane plastic o perioada de timp mai indelungata dupa amestecare fapt ce permite
medicului sa obtina o amprenta de mare precizie permitandu-i un timp mai indelungat de
modelare a structurilor adiacente campului protetic (amprente excelente in protezarea mobila si
mobilizabila a edentatiei totale si subtotale). Mai mult decat atat, acest fapt trebuie stiut pentru a
nu indeparta amprenta din cavitatea bucala atat timp cat materialul este inca intr-o stare plastica.

Rezultatele acestui studiu sprijina ipoteza ca monitorizarea tan este un mod eficient de evaluare
a proprietatilor vascoelastice ale materialelor de amprenta.
CONCLUZII

Avand in vedere multitudinea materialelor de amprenta care se gasesc pe piata la ora actuala
trebuiesc tinute cont de anumite proprietati ale materialelor de amprenta ce trebuie urmarite de
clinicieni. Fiecare medic trebuie sa gaseasca materialele necesare pentru realizarea oricarui tip de
amprenta, tinand cont de urmatoarele prioritati:

Limitele sa fie usor accesibile,

Materialele sa fie cat mai usor compresive

Timpul de priza trebuie adaptat la numarul de dinti stalpi (conform dr. Phillipe Boghanin)

Coloizii (hidrocoloizii, alginatele) sunt materiale foarte hidrofile, cu capacitati de


evidentiere a detaliilor crescute, o putere de etalare crescuta care in schimb, au marele
deyavantaj de a fi materiale fragile care necesita o turnare rapida a amprentei.

Elastomerii, contrar coloizilor, au afinitate mai scazuta pentru apa, dar o mare elasticitate
si o buna stabilitate dimensionala.

Siliconii de aditie poseda o buna stabilitate dimensioanla, o mare precizie, o deformare


permanenta minima, toata gama de vascozitati, diferiti timpi de priza.

Polieterii prezinta un caracter hidrofil, care le permite sa inlocuiasca siliconii de aditie in


multe situatii clinice

Consideratiile asupra vascozitatii au revelat ca :

Daca vascozitatea materialului este prea scazuta (materialul este intr-o stare apropiata de
starea fluida) sub presiunea de amprentare acesta va curge din portamprenta neluand
astfel contact intim cu structurile campului protetic ce trebuiesc amprentate. Rezultatul
va fi o amprenta distorsionata, necomforma cu situatia reala.

Daca vascozitatea materialului este prea crescuta (materialul se gaseste intr-o stare
pseudoplastica) datorita fie unui timp prea mare de spatulare, fie unei proprotionari
necorespunzatoare a bazei si catalizatorului reactia de polimerizare se declanseaza mai
rapid, moleculele se agrega in lanturi elastice, mai intai cele in prim contact cu suprafata
campului protetic datorita tempraturii locale mai crescute ce potenteaza reactia de
polimerizare. Toate acestea vor rezulta in final intr-o amprenta deformata care va da
nastere unui model cu modificari dimensionale importante care in protetica fixa
reprezinta esecul unei lucrari protetice.

Cand vorbim despre polisulfiti si siliconi exista o perioada considerabila de timp in care
materialul face priza.In functie de firma producatoare aceasta poate varia de la 5 minute la 12
minute din momentul in care baza si catalizatorul sunt puse in contact. Acest interval de priza
este conditionat clinic de mentinerea portamprentei si a materialului de amprenta in cavitatea
bucala a pacientului. Cu cat timpul de priza al unui material este mai lung, cu atat manopera este
mai neplacuta pentru pacient. Cu toate aceste este recomandat ca timpii de lucru sa fie respectati
conform instructiunilor firmei producatoare, amprenta nefiind indepartata din cavitatea bucala
inainte consumarii intervalului de priza. Nerespectarea timpilor de priza poate conduce la
urmatoarele situatii in practica curenta :

Orice intarziere in inserarea amprentei pe campul protetic face ca reactia de polimerizare


declansata prin amestecul bazei si a catalizatorului si accelerata prin spatulare sa se
desfasoare inainte de amprentarea propriu-zisa, in concluzie modificarile in plasticitatea
materialului vor fi deja evidente materialul de amprenta va avea o vascozitate crescuta,
uneori transformandu-se intr-o stare semicolid elastica chiar inainte de inserarea in
cavitatea bucala. Aceste amprente sunt un esec

Scurtarea timpului de mentinere in cavitatea bucala face ca materialul sa nu polimerizeze


in intregime : prima zona de polimerizare este zona ce se afla in imediata vecinatate a
elementelor campului protetic. Restul de material ramane intr-o stare de partiala
polimerizare, materialul se va desprinde de portamprenta compromitand in intregime
amprenta.

In final putem concluziona pe buna dreptate ca succesul unei lucrari protetice depinde in mare
parte de acuratetea amprentei iar pentru a obtine o amprenta ideala este necesar ca practicianul sa
dovedeasca o buna pregatire teoretica, simt clinic si cunoasterea proprietatilor fizice si chimice
ale materialelor de amprenta pentru a putea face fata unei imense varietati de situatii clinice.
BIBLIOGRAFIE

1. Richard van Noort , Introduction to Dental Materials , Mosby fourth edition 2005

2. Wayne D. Cook , Rheological Studies of the Polymerization of Elastomeric Impression


Materials , Journal of Biomedical Materials Research , vol.16 , issue 4 , sept 2004

3. E.C. Combe , J.B. Moser , The Rheological Characteristics of Elastomeric Impression


Materials , Journal of Dental Research , vol 57 , issue 2 , febr. 1978

4. E.C. Combe , J.B. Moser , An Apparatus for Measuring the Rheological Properties of
Dental Materials , Journal of Dental Research , vol 55 , 1976

5. L.G. Tolley , R.G. Craig , Viscoelastic Properties of Elastomeric Impression Materials ,


Journal of Oral Rehabilitation , vol.5 , issue 1 , 2007

6. M.H. Reisbick , Effect of Viscosity on the Accuracy and Stability of Elastic Impression
Materials , Journal of Dental Research , vol 52 , 1973

7. C.F. Marcinak , F.A. Young , R.A. Draughn , W.R. Flemming , Linear Dimensional
Changes in Elastic Impression Materials , Journal of Dental Research , vol 59 , 1980

8. N. Shigeto , Y. Yamada , H. Iwanaga , A. Sabianto , T. Hamada , Setting Properties of


Alginate Impression Materials in Dynamic Viscoelasticity , Journal of Oral Rehabilitation
, vol 24 , issue 10 , 2008

9. J.F. McCabe , T.E. Carrick , Rheological Properties of Elastomers during Setting ,


Journal of Dental Research , vol 68 , 1989

10. J.F. McCabe , T.E. Carrick , Onset of Elasticity in Setting Elastomers , Journal of Dental
Research , vol 69 , sept 1990

11. J.F. McCabe , H Arikawa , Rheological Properties of Elastomeric Impression Materials


before and during Setting , Journal of Dental Research , vol. 77 , 1998
12. N. Nallamuthu , M. Braden , M.P. Patel , Dimensional Changes of Alginate Dental
Impression Materials , Journal of Materials Science : Materials in Medecine , vol 17 ,
issue 12 , dec. 2006

13. K.D. Jamani , E. Harrington , H.J. Wilson , Rigidity of Elastomeric Impression Materials
, Journal of Oral Rehabilitation , vol 16 , issue 3 , 2007