La ce varsta ar trebui sa pronunte corect toate

sunetele?
Nu exista o varsta exacta la care copilul trebuie sa pronunte corect toate sunetele. Depinde
de la copil la copil. Insa exista, evident, un reper. Si acesta este varsta de 5 ani. In jurul
acestei varste un copil ar trebui sa pronunte corect sunetele limbii romane.

Daca un copil prezinta clar niste dificultati de pronuntie sau comunicare, un parinte nu ar
trebui sa astepte varsta de 5 ani pentru a interveni. Cu cat timpul trece o vorbire
defectuoasa se va automatiza iar corectarea ei va presupune mai mult efort, timp, resurse
financiare.

Multi medici(de familie sau pediatri) recomanda parintilor sa astepte pana la 5 sau chiar 6
ani in ideea ca pronuntia copilului se va rezolva de la sine. Nu este exclus sa se intample si
asta insa nu e o situatie de neglijat si uneori o evaluare logopedica poate rezolva problema.

Dezvoltarea limbajului este in stransa relatie cu celelalte procese psihice(gandirea,

memoria, imaginatia etc). Dezvoltarea lor sprijina dezvoltarea limbajului. Cu cat ele devin
mai elaborate cu atat limbajul se formeaza si dezvolta.

Pe langa acest reper de 5 ani trebuie sa avem in vedere un alt reper ce il reprezinta varsta
de 3 ani. La 3 ani copiii ar trebui sa inceapa sa vorbeasca in propozitii, sa sustina
mici dialoguri, sa denumeasca obiecte si fiinte. Daca acest lucru nu se intampla am
putea avea de-a face cu o intarziere in dezvoltarea limbajului si o interventie de
specialitate este recomandata.

Intarzierea in dezvoltarea limbajului

Vorbim de intarziere in dezvoltarea limbajului daca pana la varsta de 3 ani:

un copil foloseste un numar redus de cuvinte, de regula pronuntate defectuos sau

inlocuite cu onomatopee;
copilul nu formeaza propozitii cu toate ca nu prezinta probleme auditive;

aparatul fonoarticulator este dezvoltat corespunzator;

dezvoltarea intelectuala este conforma cu varsta cronologica.

Cauzele intarzierii in aparitia si dezvoltarea limbajului sunt variate: afectiuni neurologice,

boli somatice, infectii repetate, mostenire genetica pe linie paterna, o stimulare
necorespunzatoare in mediul in care traieste, socuri emotionale, presiunea din partea celor
din jur de a vorbi.
Pe termen lung, urmarile sunt serioase si vor fi foarte evidente la scoala cand copilul va
intampina dificultati la insusirea citit-scrisului, nu va putea exprima starile si ideile pe care le
are, nu va putea dezvolta fraze, folosind concepte abstracte.Daca observati la copilul
dumneavoastra lipsa cuvintelor, neindeplinirea sau intelegerea partiala a comenzilor( uite
tata, fa pa, da pupic, ia cana, arata gura etc.) , interactiunea limitata cu alti copii sau
adulti, dezinteres general privind comunicarea, cel mai indicat este sa va adresati unui
pediatru, psiholog sau logoped care sa realizeze o evaluare amanuntita si sa va indrume
spre cea mai buna varianta de interventie. Cu un plan clar si cu obiective bine stabilite,
adaptate nevoilor copilului, puteti face acasa diverse exercitii care au ca scop incurajarea
limbajului verbal, dezvoltarea intelegerii, acumularea de noi cunostinte.

Limbajul nu este un sistem de sine statator el interactioneaza cu tot sistemul psihic;

asadar, fiecare stimulare si experienta de care are copilul parte de rasfrange si asupra
limbajului. O stimulare adecvata din punct de vedere al activitatilor, jocurilor si jucariilor
trezeste in copil nevoia de a verbaliza, de a spune ce ii place, de a cere noi activitati.

In mod sigur rezultatele nu apar de la o zi la alta, dar implicarea intregii familii, o atitudine
proactiva si un plan de lucru elaborat de specialist cu familia asigura succesul in depasirea
problemelor copiilor

De ce apar tulburarile de limbaj?

Vorbitul tarziu, balbaiala, vorbirea prea rapida sau prea lenta, citirea greoaie, scrierea cu
greseli, sunt tulburari ale limbajului care au o serie de cauze.

Analiza cauzelor posibile ce duc la o anume tulburare se face in raport cu maturitatea

sistemului nervos, nivelul de dezvoltare a organelor de simt, conditiile de mediu, nivelul
academic.

De cele mai multe ori, tulburarea este conditionata de o serie de factori ce actioneaza
succesiv sau concomitent.

In linii mari, avem (dupa E. Verza):

cauze prenatale sunt cauze care afecteaza in general sistemul nervos central si
implicit si limbajul: infectii, carente nutritive ale mamei, alcoolismul, traume
mecanice, intoxicatii cu substante chimice.
cauze care actioneaza la nastere nasterile grele, asfixiile, traume fizice etc.

cauze postnatale pot fi la randul lor organice (traumatisme ce afecteaza sistemul

nervos, auzul sau aparatul fonoarticulator, infectii si intoxicatii, boli ale primei copilarii
meningita, encefalita, scarlatina, rujeola etc.);functionale (insuficiente functionale
ale sistemului nervos, tulburari de nutritie, deficiente ale auzului fonematic) si psiho-
neurologice ( se intalnesc de cele mai multe ori la copiii cu retard mintal, la cei cu
tulburari de memorie si atentie, la cei cu tulburari ale vazului si auzului sau la copiii
care se subapreciaza/supraapreciaza);
 cauze psiho-sociale: modele insuficiente de vorbire, nestimularea corespunzatoare a
copilului, modele gresite de vorbire prezente la parinti, incurajarea vorbirii stalcite
pentru amuzamentul adultilor, asteptari exagerate privind vorbirea, relatii afective
neadecvate, bilingvismul.

Cauze ale tulburarilor de limbaj

Vorbitul tarziu, balbaiala, vorbirea prea rapida sau prea lenta, citirea greoaie, scrierea cu
greseli sunt tulburari ale limbajului care au o serie de cauze.
Analiza cauzelor posibile ce duc la o anume tulburare se face in raport cu maturitatea
sistemului nervos, nivelul de dezvoltare a organelor de simt, conditiile de mediu. De cele
mai multe ori, tulburarea este conditionata de o serie de factori ce actioneaza succesiv sau
concomitent.

In linii mari, avem (dupa E. Verza):

cauze prenatale- sunt cauze care afecteaza in general sistemul nervos central si
implicit si limbajul: infectii, carente nutritive ale mamei, alcoolismul, traume
mecanice, intoxicatii cu substante chimice etc.;
cauze care actioneaza la nastere nasterile grele, asfixiile, traume fizice etc.;

cauze postnatale- pot fi la randul lor organice (traumatisme ce afecteaza sistemul

nervos, auzul sau aparatul fonoarticulator, infectii si intoxicatii, boli ale primei copilarii
meningita, encefalita, scarlatina, rujeola etc.); functionale (insuficiente functionale
ale sistemului nervos, tulburari de nutritie, deficiente ale auzului fonematic) si psiho-
neurologice ( se intalnesc de cele mai multe ori la copiii cu retard mintal, la cei cu
tulburari de memorie si atentie, la cei cu tulburari ale vazului si auzului sau la copiii
care se subapreciaza/supraapreciaza);

cauze psiho-sociale: modele insuficiente de vorbire, nestimularea corespunzatoare a

copilului, modele gresite de vorbire prezente la parinti, incurajarea vorbirii stalcite pentru
amuzamentul adultilor, asteptari exagerate privind vorbirea, relatii afective neadecvate,
bilingvismul.

Ce pot face eu dupa ce copilul merge la un logoped?

Chiar daca copilul beneficiaza de sprijinul unui logoped asta nu inseamna ca rolul parintilor
in dezvoltarea limbajului s-a diminuat . Din contra, felul in care ei participa si sustin terapia
de recuperare dau tonul. O familie implicata, care lucreaza zi de zi temele date de logoped
fac ca durata interventiei sa scada, riscul ca tulburarea sa se agraveze sau sa se
diminueze.

Este esential ca parintii sa repete acasa exercitiile, sa ii ofere copilului oportunitati de

exersare a vorbirii, sa organizeze sesiuni de joc , sa vada in orice experienta o oportunitate
de invatare.
Un copil sta cu un logoped doar 2-3 ore pe saptamana iar in restul timpului este cu
parintii, acesti fiind motorul intregii terapii.

Atitudinea parintilor trebuie sa fie una calma, intelegatoare si ferma in acelasi timp. Copilul
va fi motivat sa se corecteze cu blandete fara sa se simta diferit in compania altora. Cu cat
parintii vor instaura o rutina mai repede cu atat mai usor va fi pentru copil sa repete
exercitiile (uneori chiar plictisitoare).

Un alt aspect important de care parintii trebuie sa tina seama este planul de interventie
propus de logoped. La modul ideal, specialistul propune familiei un plan de interventie ca
urmare a evaluarii si impreuna stabilesc frecventa intalnirilor, temele, ordinea exercitiilor. In
functie de copil si situatie, parintele ar putea asista la sedintele de terapie, intelegand astfel
modul de lucru in vederea continuarii interventiei acasa.

In anumite situatii, dupa mai multe sedinte de terapie, copilul nu inregistreaza un progres
satisfacator. Este o situatie de analiza pentru parinti in acest caz. Pentru astfel de situatii
este necesara o forma de planificare initiala si o modalitate de inregistrare a evolutiei pe
baza carora va decide daca este in interesul copilului continuarea terapiei cu acelasi
specialist sau cu altcineva. Ca in orice situatie, nici schimbarea frecventa a specialistilor nu
este indicata dar nici de neluat in calcul. Se poate intampla ca un logoped si un copil sa nu
gaseasca cea mai potrivita forma de comunicare, motivare care sa ii ajute in relatia lor.

Specialistul ii ajuta pe parinti cu tehnici, metode, exercitii insa responsabilitatea principal tot
parintilor le revine. Implicarea lor, monitorizarea evolutiei, respectarea indicatiilor primite
sunt bazele succesului comunicarii copilului.

Pentru informatii suplim

Cum incep terapia logopedica acasa?

Stimularea limbajului copilului incepe din momentul in care el vine acasa de la maternitate.
Vorbindu-i calm si articulat, manipuland jucarii, obiectele lui personale, zambindu-i, mama
ajuta copilul sa inteleaga importanta comunicarii. Avem pentru inceput o comunicare
nonverbala, prin stari (ras, plans, agitatie, etc.), apoi copilul apuca lucrurile de care are
nevoie sau i se par interesante, arata spre ele, produce primele zgomote/sunete,
vocalizeaza.

De la caz la caz, copilul poate incepe sa lucreze acasa, cu mama sau tata, pentru emiterea
sunetelor si intelegerea sarcinilor.

In primul rand este recomandat sa amenajati spatiul, jucariile si factorii care il pot distrage
sa fie puse in alt loc, materialele sa fie la indemana. Ideal ar fi sa aveti o oglinda (cel putin
de marimea unui monitor). Nu e cazul sa investiti in ceva sofisticat. Puteti merge in baie sau
puteti folosi usa unui dulap. Copilul va sta in fata dumneavoastra, privindu-se in oglinda.
Pentru dezvoltarea aparatului fonoarticulator puteti folosi exercitiile din capitolul de
miogimnastica sau va puteti stramba impreuna incercand sa va imite. Pentru primele
incercari atentia copilului va fi destul de limitata. Pentru a-l motiva sa stea mai mult de 5
minute puteti folosi un ruj (sa scrieti pe oglinda, sa va faceti un punct pe frunte/nas) sau
puteti folosi spuma de ras cu care sa va jucati pe oglinda.

Dupa prima activitate dati-i o pauza copilului de cateva minute si pregatiti materialele pentru
suflat (lumanare, fluier, trompete, hartiute, baloane de sapun). Repetati cu ele tot 5-8
minute.

Daca incepeti sa lucrati cu un copil mai mare, puteti lucra mai multe minute. Pentru inceput,
10 minute consecutiv sunt suficiente. Dupa 2 zile puteti sa lucrati 12 minute, dupa alte
cateva zile 13 minute si tot asa pana la jumatate de ora. Este ok ca un copil sa primeasca o
pauza sau sa nu aiba acelasi randament zilnic. Important e sa aiba un program zilnic.

Daca la copiii afectati intr-o masura mai mare, aceste etape sunt de durata, la copiii mai
putin afectati sunt modalitati de pregatire pentru alte activitati menite sa le capteze atentia si
sa ii canalizeze catre imitatii verbale, dialoguri.

Indicat este sa va monitorizati. Adica sa aveti un caiet in care sa scrieti ce ati lucrat, timpul
si comportamnetul copilului. Lucrand veti avea idei noi pe care ar fi bine sa le notati pentru
a le pune in practica mai tarziu sau pentru a va pregati materialele. Daca lucrati 30 min zi
de zi, intr-o saptamana castigati 210 minute, adica 3 ore si jumatate, intr-o luna 14 ore.

Educarea respiratiei in terapia tulburarilor de limbaj

Actul vorbirii presupune doua componente importante:respiratia si fonatia.
Respiratia, la randul ei, este compusa din :inspiratie si expiratie. In timp ce inspiratia
fiziologica este nazala, inspiratia ce insoteste actul fonetic este bucala sau buco-nazala.

Educarea respiratiei unui copil ce urmeaza un program de recuperare a limbajului este

esentiala. Fara o respiratie corespunzatoare, emisia sunetelor devine dificila. In procesul
terapeutic, exercitiile privind acest aspect sunt efectuate inainte de a aplica metode
specifice fiecarui diagnostic. Folosind tehnici specifice, putem obtine o respiratie corecta
care asigura o voce calda, o dictie buna, evitand astfel balbaielile.
Trebuie avut in vedere faptul ca exista mai multe tipuri respiratorii: diafragmatica, costala,
costo-diafragmatica. Forma recomandata este cea mixta si poate fi perceputa si inteleasa
de copil atat vizual, cat si tactil.
Cu ajutorul exercitiilor putem obtine o respiratie corecta care, pe langa suportul esential in
fonatie, ajuta si la oxigenarea si circulatia sangelui, reduce oboseala, calmeaza si linisteste,
ajuta memoria si atentia.
Exercitiile pentru educarea respiratiei sunt recomandate a se face intr-o incapere aerisita
sau chiar afara, la inceputul terapiei logopedice, asigurandu-ne ca copilul executa corect
sarcinile. Mai jos sunt cateva exemple ce pot fi folosite si de catre parintii care continua
munca logopedului acasa.
Pentru constientizarea inspir-expirului, puneti pe o bucata de hartie/servetel 1-2 picaturi de
parfum sau ulei de aromaterapie si mirositi profund, apoi eliminati aerul cu zgomot pe gura.
Dupa doriti sa aduceti un plus de interes, decupati o floricica din hartie colorata, lipiti-o pe
un pai de baut apa, puneti parfum si mirositi-o. Daca aveti mai multe arome puteti face
pentru fiecare cate o floricica. Mai puteti stinge lumanari, iar pentru copiii mai mici sunt
indicate lumanari de tort insotite de binecunoscutul la multi ani. Pentru diverse intensitati
mutati lumanarea din ce in ce mai departe de gura copilului. Folositi hartiute, fulgi, baloane
de sapun. Puteti sufla cu paiul in paharul de apa, in fluiere sau in trompete de petrecere.
Exercitiile se realizeaza stand culcat pe spate cu picioarele indoite si talpile pe sol si
inspirand-expirand avand un balon sau o minge usora pe abdomen. De asemenea lucrati
impreuna cu copilul si stand in picioare sau pe scaun.

Rolul parintelui in terapia logopedica

Succesul terapiei logopedice depinde esential de implicarea parintilor.

Rolul parintelui in terapia logopedica incepe inca dinainte ca micutul sa ajunga intr-un
cabinet logopedic deoarece parintele trebuie sa isi pregateasca copilul pentru ceea ce
urmeaza sa se intample. El va trebui sa ii explice ca va cunoaste pe cineva care ii va arata
niste trucuri si impreuna vor forma o echipa, iar in final el va putea sa exprime tot ce isi
doreste si va fi inteles de ceilalti. Copii care stiu pentru ce vin la logoped sunt mai interesati
de ceea ce se intampla, mai ales daca, cu ajutorul imaginatiei si rabdarii, mama sau tata le
creeaza un interes pentru terapia logopedica. Pe aceasta baza logopedul va crea o relatie
si il va motiva pe copil in vederea depasirii dificultatilor avute.

Ulterior, repetarea exercitiilor puse la dispozitie de logoped este importanta. Ideal este ca
parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar
si 10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie
calma, naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele
considera dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde
pe care inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in
sine, nu mai are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmari pe langa tehnicile de
corectare a vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.

La final, cand terapia logopedica si-a atins scopul specialistul si parintele con-lucreaza
pentru a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil.
Daca se intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici
greseli, parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.

Dragi parinti nu uitati ca voi sunteti principalii terapeuti, eroi si mentori ai copiilor
dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate.

Georgiana Ungureanu logoped