Sunteți pe pagina 1din 122

1

CAPITOLUL 1

Bazele experimentale ale …zicii


cuantice

La …nele secolului al XIX-lea, 14 decembrie 1900, în faţa Societ¼ aţii Ger-


mane de Fizic¼ a, Max Planck şi-a prezentat lucrarea sa privind funcţia de
distribuţie energetic¼ a a spectrului normal. Cunoscut¼ a mai ales sub numele
de teoria lui Planck asupra radiaţiei termice, aceast¼ a lucrare este considerat¼ a
ca actul de naştere a …zicii moderne, cuantice.
Aşa cum se întâmpl¼ a şi cu teoria relativit¼ aţii, …zica cuantic¼a reprezint¼ ao
generalizare a …zicii clasice, tratând legile acesteia din urm¼ a ca nişte cazuri
speciale. Dac¼ a relativitatea extinde domeniul de aplicare al legilor în zona
vitezelor foarte mari, considerându-se viteza luminii c ca o constant¼ a univer-
sal¼a fundamental¼ a, şi …zica cuantic¼ a extinde domeniul de aplicare al …zicii
clasice înspre microcosmos, adic¼ a distanţe şi mase foarte mici. Fizica cuan-
tic¼a este, prin excelenţ¼ a, …zica microparticulelor şi a interacţiilor dintre ele,
operând atunci când m¼ arimile …zice având dimensiunea unei acţiuni (energie
x timp) sunt comparabile cu o nou¼ a constant¼ a universal¼ a fundamental¼ a, con-
stanta lui Planck, h.
A fost poate o întâmplare fericit¼ a c¼
a ideile lui Planck s-au n¼ ascut din
încercarea de a explica propriet¼ aţi ale radiaţiei electromagnetice şi nu pro-
priet¼ aţi ale microparticulelor corpusculare (electroni, atomi). De la început
s-a v¼ azut c¼ a între propriet¼ aţile radiaţiei şi cele ale fasciculelor corpusculare
sunt atât deosebiri (binecunoscute şi explicate de c¼ atre …zica clasic¼a) cât şi
asem¼ an¼ ari şocante, care nu mai au nici un fel de înţeles din punctul de vedere
al …zicii clasice.
Relativ curând dupa apariţia lucr¼ arii lui Planck, încercând s¼ a explice
efectul fotoelectric - Einstein - sau împr¼ aştierea inelastic¼ a a radiaţiilor X -
Compton - au imaginat radiaţia electromagnetic¼ a ca un fascicul de particule,
numite acum fotoni, cu masa de repaus zero. Ideile lui de Broglie, veri…cate
rapid de c¼ atre Davisson, Germer, Thomson şi alţii, au introdus o descriere
ondulatorie a fasciculelor corpusculare. În acest fel, la un sfert de secol dup¼ a
ideea lui Planck, …zicienilor le era clar faptul c¼ a atât radiaţia electromag-
netic¼ a cât şi particulele foarte mici pot … tratate unitar cu ajutorul unei
singure teorii, numit¼ a ast¼ azi mecanica cuantic¼ a cu variantele sale relativiste
şi ultrarelativiste - electrodinamica cuantic¼ a şi cromodinamica cuantic¼ a.
2

1.1 Radiaţia termic¼


a
Radiaţa termic¼ a este radiaţia emis¼ a de un corp ca urmare a st¼ arii sale de
înc¼alzire m¼ asurat¼a prin temperatura sa. Orice corp emite astfel de radiaţii în
mediul înconjur¼ ator şi le absoarbe, la rândul lui, din mediu. Dac¼ a la început
un corp este mai …erbinte decât mediul, el se va r¼ aci treptat …inc¼ a rata
energiei emise dep¼ aşeşte rata energiei absorbite. Când se atinge echilibrul
termic ratele de emisie şi de absorbţie sunt egale.
Materia a‡at¼ a într-o stare condensat¼ a (solid¼a sau lichid¼a) emite un spec-
tru continuu de radiaţie. Detaliile acestui spectru sunt aproape independente
de natura materialului din care este compus corpul, dar depind puternic de
temperatur¼ a. Experienţa zilnic¼ a ne spune c¼ a emisia de radiaţii este mai in-
tens¼a atunci când corpurile sunt la o temperatur¼ a mai mare, iar frecvenţa
radiaţiei celei mai intense este mai mare.
S-a constatat c¼ a acele corpuri care absorb practic toat¼ a radiaţia ce cade
pe ele au proprietatea c¼ a radiaţia lor termic¼a emis¼ a are un caracter univer-
sal, adic¼ a nu depinde de substanţa din care sunt confecţionate. Acestea sunt
aşa numitele corpuri negre. Este bine s¼ a reţinem c¼ a noţiunea de corp ne-
gru reprezint¼ a o idealizare a unor corpuri concrete, aşa cum în mecanic¼ a se
foloseşte noţiunea de punct material. Se pot construi corpuri aproape ne-
gre: de exemplu, orice corp acoperit cu un pigment negru difuziv, cum ar …
funinginea de lamp¼ a (negrul de fum) sau pulberea de bismut. Un alt tip de
corp aproape negru se poate obţine practicând într-un corp masiv şi opac o
cavitate legat¼ a cu exteriorul numai printr-un ori…ciu foarte mic. Dac¼ a pereţii
cavit¼aţii sunt puternic absorbanţi, practic toat¼ a radiaţia ce penetreaz¼ a ori-
…ciul este absorbit¼ a dup¼ a un num¼ ar su…cient de mare de re‡exii pe pereţii
cavit¼aţii (Fig.1.1).

Fig.1.1
Prin absorbţia acestei radiaţii cavitatea se va înc¼alzi. La echilibru termic
intensitatea radiaţiei care intr¼
a prin ori…ciu trebuie s¼
a …e egal¼
a cu intensitatea
3

radiaţiei emise prin ori…ciu. Toate corpurile negre a‡ate la o aceeaşi temper-
atur¼
a emit acelaşi tip de spectru. Acest fapt se poate înţelege uşor folosindu-
se numai argumente ale termodinamicii clasice. Totuşi, forma speci…c¼ a a
spectrului nu poate … înţeleas¼ a doar prin utilizarea argumentelor termodi-
namice.
Pentru a … mai precişi, distribuţia spectral¼ a a radiaţiei corpului negru
poate … caracterizat¼ a de m¼arimea RT ( ), numit¼ a radianţa spectral¼a, astfel
încât RT ( )d este energia emis¼ a în unitatea de timp, de suprafaţa unitate
a‡at¼
a la temperatura T în intervalul de frecvenţe de la la + d .
Radianţa (total¼ a) RT va … energia total¼ a emis¼
a în unitatea de timp, de
suprafaţa unitate a unui corp negru la temperatura T . Evident, exist¼ a relaţia
Z 1
RT = RT ( )d
0

Fig.1.2
În Fig.1.2 este reprezentat¼ a radianţa spectral¼
a RT ( ) în funcţie de frecvenţ¼
a
pentru trei temperaturi diferite. Ariile de sub curbe (prelungite pentru val-
ori foarte mari) reprezint¼ a radianţele totale. Dou¼ a lucruri se pot observa
imediat: radianţa total¼
a creşte puternic cu temperatura, iar frecvenţa la care
radianţa spectral¼
a prezin¼
a un maxim creşte şi ea cu temperatura, dar nu atât
de pronunţat.
Experimental, s-a stabilit legea lui Stefan
RT = T 4
4

unde
= 5:67 10 8 W=m2 K 4
se numeşte constanta Stefan- Boltzmann.
De asemenea, Wien a stabilit c¼
a

max T

unde max este frecvenţa la care RT ( ) prezint¼


a un maxim pentru o anumit¼
a
temperatur¼
a. Legea de deplasare a lui Wien se mai poate scrie

max T = cons tan t¼


a

unde constanta are valoarea 2:898 10 3 m K:

1.1.1 Teoria clasic¼


a a radiaţiei cavit¼
aţii

Dup¼a cum s-a menţionat, radiaţia emis¼


a prin ori…ciul unei cavit¼
aţi este
ca-racterizat¼
a de ‡uxul energetic RT ( ). Acest ‡ux va … proporţional cu
densitatea de energie din cavitate, T ( ),

T( ) RT ( ):

Astfel, radiaţia dintr-o cavitate ai c¼ arei pereţi sunt la temperatura T are


aceleaşi caracteristici ca aceea emis¼ a de un corp negru la aceeaşi temperatur¼ a
T . Considerente termodinamice ne spun c¼ a densitatea de radiaţie nu trebuie

a depind¼ a de forma cavit¼ aţii. Este convenabil s¼ a consider¼am o cavitate de
form¼ a cubic¼a cu pereţi metalici menţinuţi la temperatura T . Electronii din
pereţi precum şi orice alţi oscilatori electrici emit şi absorb radiaţia în toate
direcţiile. Putem descompune orice astfel de radiaţie elementar¼ a dup¼ a trei
componente paralele cu muchiile cavit¼ aţii.
Fie întâi o component¼ a pe direcţia x emis¼ a de peretele de la x = 0.
Aceast¼ a radiaţie este re‡ectat¼ a de peretele de la x = a şi interfer¼ a cu cea
incident¼ a formând o und¼ a staţionar¼a. Întrucât pe suprafaţa metalic¼ a câmpul
electric al undei transversale nu poate … diferit de zero, undele staţionare
trebuie s¼ a aib¼
a noduri în x = 0 şi x = a. Unda staţionar¼ a pe direcţia x se
scrie
E(x; t) = E0 sin(2 x= ) sin(2 t)
Ea prezint¼
a un nod la x = 0: Vom cere ca şi la x = a s¼
a se obţin¼
a noduri,
adic¼
a
2a= = n; n = 1; 2; 3; :::
5

sau
= cn=2a; n = 1; 2; 3; :::

Fig.1.3
Fiec¼arei valori a lui n îi va corespunde o anumit¼ a frecvenţ¼
a. De regul¼ a,
pentru frecvenţe obişnuite şi dimensiuni a normale, valorile lui n sunt foarte
mari, astfel încât vor … foarte multe unde staţionare cu frecvenţele între şi
+ d . Fie acest num¼ ar N ( )
4a
N ( )d = 2dn = d
c
unde dn s-a înmulţit cu 2 întrucât orice und¼
a staţionar¼a de frecvenţ¼
a poate
avea dou¼
a st¼ari independente de polarizare.
Considerându-se toate cele trei direcţii ale cavit¼
aţii cubice, se obţine
8 V 2
N ( )d = d
c3
unde V = a3 , este volumul cavit¼ aţii.
Pentru a obţine densitatea de energie din cavitate în intervalul ; + d
ar trebui înmulţit num¼ arul de unde staţionare N ( )d cu energia medie a
…ec¼ arei unde şi împ¼arţit prin volumul cavit¼ aţii, V .
Termodinamica clasic¼ a a…rm¼a c¼ a atunci când un sistem conţine un num¼
ar
mare de entit¼ aţi …zice de acelaşi fel, în echilibru termic unele cu altele la
temperatura T , energia medie pe grad de libertate este 12 kT . În cazul unui
oscilator armonic liniar, energia sa total¼ a este dublul energiei cinetice medii
şi astfel energia medie a undelor sinusoidale va … E = kT . Atunci
N ( )Ed 8 2
T ( )d = = 3 kT d :
V c
Aceast¼ a relaţie a fost obţinut¼a pentru prima dat¼ a de Rayleigh şi de Jeans.
Este uşor de observat c¼ a gra…cul ei coincide cu gra…cul obţinut din expe-
rienţ¼
a numai în zona frecvenţlor mici. La frecvenţe mai mari (de exemplu în
domeniul ultraviolet) formula Rayleigh-Jeans tinde c¼ atre in…nit, comporta-
ment considerat catastrofal întrucât conduce la o radianţ¼ a total¼a in…nit¼
a. În
…zic¼
a acest rezultat este cunoscut sub numele de “catrastrofa ultraviolet¼ a”.
6

Fig.1.4

1.1.2 Teoria lui Planck a radiaţiei cavit¼


aţii

Încercând s¼a rezolve discrepanţa dintre teorie şi experienţ¼ a, Planck s-


a gândit la posibilitatea viol¼
arii legii echipartiţiei energiei, pe care se baza
formula Rayleigh-Jeans. Deoarece la frecvenţe mici formula Rayleigh-Jeans
era în concordanţ¼
a cu experienţa ar trebui s¼a existe relaţia

E ! kT
!0

în schimb, la frecvenţe mari va trebui s¼


a avem

E ! 0:
!1

Cu alte cuvinte, Planck şi-a dat seama c¼ a energia medie ar trebui s¼ a depind¼ a
de frecvenţ¼
a, E( ), având cele dou¼ a propriet¼
aţi de mai sus, în contradicţie cu
termodinamica clasic¼ a.
În fapt, legea de distribuţie Boltzmann
E =kT
e
P (E) =
kT
7

ne d¼a probabilitatea de a g¼
asi o entitate a sistemului cu energia între E şi
E + dE; atunci când num¼ arul de st¼
ari în acest interval este independent de E:
Energia medie va …
R1
EP (E)dE
E = R0 1 = kT:
0
P (E)dE

În Fig.1.5 sunt reprezentate P (E) şi EP (E). Aria de sub gra…cul funcţiei
EP (E) este tocmai E = kT:

Fig.1.5

Dup¼ a cum se vede din …gur¼ a, energia E este considerat¼


a o variabil¼
a con-
tinu¼a. Marea contribuţie a lui Planck a constat în faptul c¼a a intuit c¼
a poate
obţine propriet¼
aţile necesare ale energie medii, în special condiţia E ! 0 ,
!1
dac¼a E ar … o variabil¼a discret¼a şi nu continu¼
a. Planck a propus, aşadar, c¼
a
energia poate lua numai valori discrete (dintr-un şir)

E = 0; E; 2 E; 3 E; 4 E; ::::
8

Legea lui Boltzman, P (E) s exp( E=kT ); r¼ amâne neschimbat¼ a, dar, acum,
în locul integralelor de la 0 la 1 trebuie s¼a efectu¼
am sum¼ ari dup¼a valorile
discrete ale lui E. Gra…c, acest lucru este prezentat în Fig.1.6.

Fig.1.6
Se vede din gra…ce c¼ a s-ar putea îndeplini condiţia ca E ! 0 dac¼
a E
!1
ar … proporţional¼
a cu frecvenţa.
Planck a propus expresia cea mai simpl¼ a,
E =h ;
unde h este o constant¼
a. Atunci, şirul de energii permise va …
E = 0; h ; 2h ; 3h ; :::; nh ; :::
Energia medie se va calcula cu formula
P
1
EP (E)
n=0
E= P
1
P (E)
n=0
9

sau
P
1
nh nh =kT
P
1
n
kT
e n e
h
E = n=0
P
1 = kT n=0
P
1 ; =
1 kT
kT
e nh =kT e n
n=0 n=0

Se veri…c¼
a imediat c¼
a

d
P
1
n
P1 d n P
1
n
X
1 d
e d
e n e
d n n=0 n=0 n=0
ln e = P
1 = P1 = P
1 ;
d n n n
n=0 e e e
n=0 n=0 n=0

astfel încât

d X 1
d X 1
n n
E = kT ( ln e )= h ln e
d n=0
d n=0
d 1 h h
= h ln(1 e ) = = :
d e 1 eh =kT 1
h h h
Când h << kT; adic¼ a kT ! 0; e kT ! 1 + kT a E( ) !
şi se vede imediat c¼
h h
kT: În schimb, când h >> kT , adic¼ a kT ! 1 , şi e kT ! 1 iar E( ) ! 0:
Introducându-se aceast¼a energie medie în formula Rayleigh-Jeans se obţine
2
8 h
( )d = h d :
T
c3 e kT 1
Aceasta este formula lui Planck a spectrului corpului negru. Gra…cul lui
T
( ) coincide perfect cu cel experimental, desigur pentru o anumit¼
a valoare
a constantei h. Valoarea acceptat¼ a ast¼
azi este
34
h = 6:63 10 J:s

şi poart¼
a numele lui Planck.
Contribuţia lui Planck poate …considerat¼
a ca un postulat: “Orice entitate
…zic¼a cu un singur grad de libertate a c¼ arei ”coordonat¼ a” este o funcţie
sinusoidal¼a de timp poate avea doar energii totale E ce satisfac relaţia

E = nh n = 0; 1; 2; 3; ::

unde este frecvenţa oscilaţiei, iar h o constant¼ a universal¼


a”.
Cuvântul ”coordonat¼ a”este utilizat în sens general. El poate … lungimea
unui arc spiral, poziţia unghiular¼
a a unui pendul sau amplitudinea unei unde.
10

Se zice c¼
a energia este cuanti…cat¼a, st¼
arile de energie permis¼
a se numesc
st¼ari cuantice, iar num¼arul întreg n, este num¼arul cuantic.
S-ar putea argumenta c¼ a exist¼
a sisteme …zice care se comport¼ a ca oscila-
tori armonici în cazul c¼ arora nu se observ¼ a cuanti…carea energiei. În cazul
unui pendul, de exemplu, frecvenţa de oscilaţie este de ordinul 1Hz, iar en-
ergia total¼a poate … 5 10 5 J. M¼ arimea E = h , în acest caz, ar …
34 34
E = h = 6:63 10 J:s 1Hz = 6:63 10 J:

Ca s¼a putem observa caracterul discret al energiei ar trebui s¼ a o putem m¼ a-


29
sura cu o precizie mai mare decât E=E s 10 . Este clar c¼ a nici cel
mai sensibil aparat nu poate avea asemenea performanţ¼ a. Aceeaşi problem¼ a
apare şi în …zica relativist¼
a. Ea are sens numai dac¼a vitezele corpurilor sunt
comparabile cu viteza luminii. În cazul mecanicii cuantice comparaţia va …

acut¼a în funcţie de valoarea h : Sistemele care au energii mari şi frecvenţe
mici pot … tratate în cadrul …zicii clasice şi cuanti…carea energiei nu mai
poate … observat¼ a. În cazul electronilor din atomi, îns¼
a, frecvenţele lor de
oscilaţie sunt atât de mari încât valorile h sunt pe deplin comparabile cu
energiile lor. Atomul este un sistem cuantic prin excelenţ¼ a.

1.2 Efectul fotoelectric

În urma experienţelor efectuate cu unde electromagnetice Hertz a de-


scoperit faptul c¼a desc¼
arcarea dintre doi electrozi între care exist¼
a o diferenţ¼
a
de potenţial este facilitat¼
a de iluminarea catodului cu radiaţie ultraviolet¼ a.
Hallwachs şi Lenard au demonstrat c¼ a incidenţa radiaţiei ultraviolete pe o
suprafaţ¼
a metalic¼ a produce emisia de electroni. Acest fenomen s-a numit
efect fotoelectric.
11

Fig.1.7

În Fig.1.7 este reprezentat dispozitivul experimental cu care se pun în


evidenţ¼a caracteristicile efectului fotoelectric. În interiorul unui tub vidat
sunt doi electrozi metalici: între anodul A şi catodul C se aplic¼ a o diferenţ¼
a
de potenţial V din generatorul G iar curentul în circuit este m¼ asurat cu
instrumentul S.
Atunci când catodul este iluminat cu radiaţia de o anumit¼ a frecvenţ¼
a,
care intr¼a în tub printr-o fereastr¼a transparent¼ a, curentul m¼ asurat variaz¼a în
funcţie de diferenţa de potenţial V ca în Fig.1.8. Curentul în vid este creat
de emisia din catod, a electronilor care ajung apoi la anod, electrod pozitiv
faţ¼
a de catod; num¼ arul de electroni care ajung la anod creşte cu creşterea
diferenţei de potenţial V şi curentul va atinge o valoare maxim¼ a atunci când
toţi electronii emişi de catod ajung la anod (curent de saturaţie). În Fig.1.8
se observ¼ a c¼
a exist¼
a un curent chiar şi în cazul în care anodul este negativ faţ¼ a
de catod. Prezenţa acestui curent se poate explica prin faptul c¼ a electronii
emişi au o anumit¼ a energie cinetic¼a şi pot dep¼aşi diferenţa de potenţial V
care îi încetineşte. Valoarea V0 pentru care curentul se anuleaz¼ a se numeşte
tensiune de prag.
12

Fig.1.8

Pentru a g¼asi distribuţia energiilor cinetice Ek ale electronilor emişi de


catodul iluminat vom considera c¼ a …ec¼ arui interval dEk = edV îi corespunde
un curent di = d(ne), astfel încât

dn 1 di
= 2
dEk e dV
num¼arul dn de electroni emişi într-o secund¼ a în intervalul dEk este dat de
panta di=dV a curbei variaţiei curentului în funcţie de diferenţa de potenţial
V: Tensiunea de prag corespunde energiei maxime cu care sunt emişi electronii
din catod
Ek max = eV0 (1)
Din Fig.1.8 se poate observa faptul c¼ a, în interiorul conductorului, electronii
au o distribuţie de energie pornind de la valoarea zero şi pân¼ a la o valoare
maxim¼ a, numit¼a energia Fermi (despre aceast¼ a energie se va discuta într-un
capitol viitor).
Prin m¼ asurarea intensit¼ aţii fascicului incident, la aceeaşi frecvenţ¼
a, se
obţine un curent de saturaţie mai mare. Acest lucru arat¼ a c¼
a sunt emişi
mai mulţi electroni din catod, îns¼ a originea curbei i(V ) r¼ amâne aceeaşi.
Modi…cându-se frecvenţa, se schimb¼ a valoarea tensiunii de prag V0 necesar¼ a
anul¼arii curentului: la creşterea frecveţei , V0 creşte liniar, respectiv ener-
gia cinetic¼a maxim¼ a de emisie. În particular, dac¼ a frecvenţa scade sub o
anumit¼ a valoare 0 , numit¼ a frecvenţ¼a de prag (care depinde de materialul
catodului), nu se produce efectul fotoelectric, oricare ar … intensitatea fasci-
cului luminos incident. În Fig.1.9 este ar¼ atat¼
a dependenţa tensiunii de prag
V0 de frecvenţa .
13

Fig.1.9
Rezultatele experimentale descrise mai sus nu au putut …explicate folosindu-
se teoria clasic¼a a radiaţiei electromagnetice. Dac¼ a presupunem c¼ a un elec-
tron este extras dintr-un material datorit¼ a efectului câmpului electric al ra-
diaţiei incidente, prin creşterea intensit¼aţii acesteia, respectiv a unui câmp
electric mai mare, emisia electronilor ar trebui s¼ a creasc¼a; îns¼
a, sub un anu-
mit prag, oricare ar … intensitatea fascicului incident, nu se produce efectul
fotoelectric. Nici dependenţa acestui fenomen de frecvenţa radiaţiei incidente
nu a putut … explicat¼ a. De asemenea, peste pragul efectului, o radiaţie lumi-
noas¼ a mai puţin intens¼
a ar trebui s¼a genereze o emisie de electroni întârziat¼ a
în timp faţ¼a de o radiaţie mult mai intens¼ a; se constat¼a, îns¼
a, c¼
a emisia este
practic instantanee în ambele cazuri (intervalul de timp dintre iluminarea
catodului şi emisia electronilor este de aproximativ 10 9 s).
Efectul fotoelectric a fost explicat de Einstein, în 1905. Folosind teoria lui
Planck, el a presupus c¼ a radiaţia electromagnetic¼ a este alc¼atuit¼
a din cuante
de energie E = h , numite fotoni, şi c¼ a în interacţia radiaţiei cu metalul
un electron poate absorbi un foton. Relaţia energetic¼ a ce descrie absorbţia
fotonului de un electron este
Ek max = h We ; (2)
unde We reprezint¼ a lucrul mecanic de extracţie a electronului din metal, adic¼ a
energia minim¼ a care trebuie dat¼ a electronului pentru a … extras din metal.
Este evident faptul c¼ a We se refer¼ a la electroni care, în interiorul metalului,
au energia cinetic¼a maxim¼ a şi, deci, sunt extraşi din metal cu Ek max dat¼
a de
relaţia (1). Din (1) şi (2) rezult¼ a c¼
a
h We
Ek max = h We = eV0 ) V0 = : (3)
e e
14

Relaţia (3) demonstreaz¼ a, astfel, dependenţa liniar¼a a tensiunii de prag V0


cu frecvenţa ; panta dreptei este o constant¼ a, independent¼ a de metal. De
asemenea, din (3) rezult¼a c¼a efectul fotoelectric se produce numai dac¼ ah >
We , iar frecvenţa de prag va …
We
0 = (4)
h
caracteristic¼ a materialului catodului.
Prin creşterea intensit¼
aţii fascicului incident, la aceeaşi frecvenţ¼
a, va rezulta
o creştere a num¼ arului de fotoni incidenţi pe unitatea de suprafaţ¼ a a metalu-
lui şi pe unitatea de timp, şi, deci, va … emis un num¼ ar mai mare de electroni;
îns¼
a, dac¼ a 6 0 , emisia nu are loc, oricare ar … num¼ arul de fotoni. În …ne,
analizându-se un proces elementar de absorbţie în care nu se absoarbe con-
tinuu energie ci o cantitate …nit¼ a, o singur¼a dat¼ a, emisia de electroni este
practic instantanee.
Teoria lui Einstein a fost con…rmat¼ a de experienţele de mare acurateţe
efectuate de Millikan, în 1914; a fost determinat raportul h=e, care reprezint¼ a
panta dreptei (3) şi, cunoscându-se valoarea sarcinii elementare (m¼ asurat¼ a tot
de Millikan), s-a obţinut o valoare pentru h în concordanţ¼ a cu cea obţinut¼ a
de Planck în studiul radiaţiei corpului negru.

1.3 Efectul Compton

Prin explicaţia pe care Einstein a dat-o fenomenului de emisie fotoelec-


tronic¼
a, radiaţiei electromagnetice i-au fost atribuite propriet¼ aţi corpuscu-
lare. Radiaţia este descris¼ a ca un ‡ux de fotoni, …ecare având energia E
dependent¼ a de frecvenţ¼a; viteza fotonilor este c, viteza luminii în vid, masa
lor de repaus este nul¼ a iar impulsul va … de forma
c E h h
E=h =h =) p = = = (5)
c c
Subliniem faptul c¼ a expresia impulsului unui foton coincide cu relaţia care
corespunde cantit¼ aţii de mişcare transportat¼ a de unda electromagnetic¼ a. De
asemenea, expresia impulsului fotonului este în concordanţ¼ a cu relaţia gen-
eral¼
a din teoria relativit¼aţii restrânse care leag¼a energia, impulsul şi masa de
repaus a unei particule, p
E = p2 c2 + m 2 c4 (6)
Toate aceste lucruri au fost puse în evidenţ¼
a de Compton, în 1923, printr-
un experiment în care un fascicul de raze X, cu energia fotonilor singulari de
15

ordinul a 20keV , a fost împr¼ aştiat pe o ţint¼


a de gra…t şi s-au m¼ asurat, pentru
diverse unghiuri faţ¼a de direcţia incident¼ a, intensitatea şi lungimea de und¼ a
a radiaţiei X difuzate. Compton a descoperit c¼ a radiaţia X împraştiat¼ a la
unghiuri diferite de zero faţ¼a de direcţia incident¼ a avea o lungime de und¼ a
mai mare decât cea incident¼ a, cu atât mai mare cu cât unghiul de împr¼ aştiere
era mai mare.
Acest rezultat nu putea … explicat în teoria clasic¼ a conform c¼ areia atunci
când radiaţia electromagnetic¼ a pune în mişcare un electron, acesta va emite
cu aceeaşi frecvenţ¼
a (difuzia Thomson).
Folosind teoria lui Einstein, Compton face ipoteza c¼ a fasciculul de raze X
este format din fotoni care veri…c¼ a relaţia (5), şi aceşti fotoni sunt împr¼ aştiaţi
de electronii din gra…t conform unui proces de ciocnire elastic¼ a foton-electron;
electronul ciocnit poate … considerat liber, energia fotonului incident …ind
mult mai mare decât energia de leg¼ atur¼ a a electronilor de valenţ¼ a din gra…t.
Cinematica ciocnirii elastice foton-electron se bazeaz¼ a pe legile conserv¼ arii
energiei, respectiv impulsului. În starea iniţial¼ a, înainte de ciocnire (Fig.1.10-
stânga), se poate scrie:
pentru foton
c h
E =h =h
0 0 ; ! p = !
0 u x
0 0
pentru electron
E = mc2 ; p = 0:
16

Fig.1.10
Dup¼ a ciocnire (Fig.1.10-dreapta), în urma c¼ areia are loc o cedare de en-
ergie electronului de c¼atre fotonul incident, rezult¼
a:
pentru foton
c h
E1 = h ; p1 =
1 1
pentru electron
E2 ; p2 :
Conform legilor de conservare a energiei, respectiv impulsului,

E0 + E = E1 + E2 ; !
p0 = !
p1 + !
p2 :

Folosind relaţia (6), conservarea energiei se poate rescrie sub forma


q
p0 c + mc2 = p1 c + p22 c2 + m2 c4 =) p22 = (p0 p1 )2 + 2(p0 p1 )mc:

Din legea conserv¼


arii impusului se obţine
!
p2 = !
p0 !
p1 ) p22 = p20 + p21 2p0 p1 cos :

a expresii ale lui p2 rezult¼


Egalând cele dou¼ a c¼
a
p0 p1
p0 p1 = (1 cos )
mc
Dac¼a exprim¼ am impusurile fotonilor în funcţie de lungimea de und¼
a (din 5)
se obţine relaţia lui Compton
h
1 0 = (1 cos ) (7)
mc
Fotonul împr¼ aştiat are lungimea de und¼ a mai mare decât cea a fotonului
incident şi, deci, frecvenţa sau energia mai mici, în urma ced¼ arii energiei
electronului. Diferenţa creşte cu unghiul de împr¼
aştiere şi relaţia (7) este
în deplin¼
a concordanţ¼ a cu rezultatele experimentale.
Coe…cientul din (7) are dimensiunea unei lungimi de und¼ a şi se numeşte
lungimea de und¼a Compton a electronului; valoarea sa este
h 12
c = = 2:43 10 m:
mc
Subliniem faptul c¼
a diferenţele de lungimi de und¼a sunt foarte mici,
de ordinul picometrilor.Variaţia relativ¼
a = 0 are valori apreciabile numai
dac¼
a 0 nu este mult diferit¼a de c .
17

Pentru un anumit unghi , se vor g¼ asi şi fotoni împr¼


aştiaţi cu lungimea de
und¼a 0 nemodi…cat¼ a (Fig.1.11). Prezenţa acestor fotoni poate … explicat¼ a
atribuind procesul de împr¼ aştiere unui electron legat. În acest caz se pre-
supune c¼a fotonul incident ciocneşte un atom, şi în relaţia (7) se înlocuieşte
masa electronului cu masa atomului, care este de aproximativ 104 ori mare
mare; astfel, se obţine o valoare 1 practic egal¼ a cu 0 :

θ=90
0

λ0 λ1 λ

θ=135
0

λ0 λ1 λ
Fig.1.11

Deci, prin împr¼


aştierea radiaţiei electromagnetice se obţin dou¼a fenomene.
Primul, este împr¼aştierea fotonilor f¼
ar¼a modi…carea lungimii de und¼ a (lungimi
de und¼a scurte, de ordinul 10 10 m sau mai mici, împr¼ aştierea are loc pe un
electron legat). Cel de-al doilea fenomen îl reprezint¼ a împr¼ aştierea Compton
pe un electron liber, obţinându-se o variaţie m¼ asurabil¼a a lungimii de und¼ a
.

1.4 Aspectul ondulatoriu şi aspectul corpuscular al ra-


diaţiei
18

Din fenomenele studiate pân¼ a acum se poate observa faptul c¼ a radiaţia


electromagnetic¼ a se comport¼ a diferit în situaţii diferite. De exemplu, cu
un fascicul luminos cu lungimea de und¼ a în regiunea albastru-violet se pot
efectua experienţe de interferenţ¼ a şi difracţie; atunci când aceast¼ a radiaţie
interacţioneaz¼a cu un anumit material, ea produce o emisie de electroni con-
form unor regului ce nu pot … explicate folosind propriet¼ aţile ondulatorii
ale radiaţiei. Similar, un fascicul de raze X este împr¼ aştiat Compton, efect
ce poate … explicat numai în ipoteza corpuscular¼ a a radiaţiei; lungimea de
und¼a a fotonului împr¼ aştiat este m¼asurat¼ a cu un spectrometru Bragg a c¼ arui
construcţie este bazat¼a pe propriet¼ aţile ondulatorii ale radiaţiei.
Formal, leg¼ atura dintre cele dou¼ a aspecte este dat¼ a de relaţiile

E=h şi p = h= :

Prin dezvoltarea mecanicii cuantice s-a a…rmat ideea c¼ a dualismul în mani-


festare este o proprietate intrinsec¼ a a radiaţiei.
Aspectul ondulatoriu al radiaţiei electromagnetice a fost primul con…r-
mat, având o baz¼ a experimental¼ a solid¼
a şi o formulare teoretic¼a ce reiese din
ecuaţiile Maxwell. Mai târziu, atunci când a fost posibil¼ a studierea inter-
acţiei radiaţiei cu materia, s-a putut pune în evidenţ¼a şi aspectul corpuscular.
Ideile care au stat la baza înţelegerii interacţiei radiaţiei electromagnetice cu
materia sunt cele ale lui Planck, respectiv Einstein.

1.4.1 Propriet¼
aţile de und¼
a ale materiei. Ipoteza de Broglie

În 1924 de Broglie, analizând toate rezulatele experimentale care evi-


denţiaz¼
a aspectele corpusculare ale radiaţiei electromagnetice, face ipoteza

a în natur¼a exist¼ a o simetrie în manifestare între radiaţie şi materie. Aşa
cum unui câmp electromagnetic care se propag¼ a sub forma unor unde de
frecvenţ¼
a şi lungime de und¼ a îi este asociat¼ a o particul¼
a, fotonul, care
are mas¼ a de repaus nul¼ a, energia E = h şi impulsul p = h =c = h= , de
Broglie propune ca unei particule de mas¼ a m şi impuls p s¼a i se asocieze un
câmp ce prezint¼ a propriet¼aţi ondulatorii, cu lungimea de und¼ a şi frecvenţa
date de relaţiile:
h E
= ; = : (8)
p h
Din relaţiile (8), prima, în particular, este cunoscut¼
a ca relaţia de Broglie.

a calcul¼ am valoarea lungimii de und¼ a pentru un electron nerelativist,
19

acce-lerat de o diferenţ¼
a de potenţial V . Astfel,
1 p p
Ek = mv 2 = eV; p = mv = 2mEk = 2meV ;
2
iar lungimea de und¼
a exprimat¼
a în metri este
9
h h 1; 226 10 1; 226 10 9
= =p = p = p ;
p 2meV V Ek (eV )

în aceste relaţii diferenţa de potenţial V este exprimat¼


a în volţi iar energia
cinetic¼
a în electrovolt. Se obţin, de exemplu:

V = 100V Ek = 100eV = 122:6pm


V = 103 V Ek = 1keV = 38:8pm
V = 104 V Ek = 10keV = 12:3pm

S¼a ne reamintim faptul c¼ a, pentru a observa fenomenele de interferenţ¼ a şi


difracţie, parametrii geometrici ai instrumentului (cum ar … fantele sau aper-
turile) trebuie s¼a aib¼
a dimensiuni comparabile cu lungimea de und¼ a a luminii.
În cazul în care aceast¼ a lungime de und¼ a este mult mai mic¼ a decât dimen-
siunile instrumentelor optice, atunci efectele de interferenţ¼ a şi difracţie sunt
neglijabile. Aşadar, pentru a pune în evidenţ¼ a undele asociate electronilor
este nevoie ca dimensiunile ”reţelei” s¼ a …e comparabile cu cele ale lungimii
de und¼ a de Broglie a particulei, = h=p.
Aşa cum am v¼ azut în studiul fenomenului de difracţie, distanţele inter-
atomice într-un cristal sunt de ordinul 100pm; deci, fenomenele pe care le
produc undele asociate electronilor vor … aceleaşi cu cele descrise pentru ra-
diaţiile X.
Ca şi în cazul radiaţiei X, un cristal poate … utilizat ca o reţea pentru a
observa efectele de difracţie şi interferenţ¼a ale undelor asociate electronilor.
În 1927, Davisson şi Germer au studiat re‡exia electronilor pe o faţ¼ a
a unui cristal. Fasciculul de electroni incident normal pe suprafaţa unui
monocristal provine dintr-un tun electronic în care particulele au fost accel-
erate într-o diferenţ¼
a de potenţial V0 şi vor p¼
ar¼asi tunul având energia cinetic¼ a
eV0 . Cu ajutorul unui detector se m¼ asoar¼a num¼ arul de electroni împr¼ aşti-
aţi la diferite unghiuri faţ¼ a de direcţia de incidenţ¼ a. Schema experienţei
Davisson- Germer este prezentat¼ a în Fig.1.12.
20

Fig.1.12
Condiţia Bragg de interferenţ¼a constructiv¼a în cazul împr¼
aştierii pe un
monocristal a undelor asociate electronilor este (Fig.1.13)

Fig.1.13
n = 2d sin B , (9)
unde d reprezint¼a distanţa dintre planele Bragg iar n este un num¼
ar întreg.
Folosind distanţa D dintre atomii din monocristal, atunci d = D sin , cu
21

= =2 B , unghiul de împr¼
aştiere = 2 iar condiţia Bragg se poate
rescrie sub forma
n = 2d sin : (10)
Prin difracţia razelor X pe un cristal de nichel s-a stabilit c¼ a distanţa dintre
atomii cristalului este D = 2:15A. Presupunând c¼ a maximul observat pentru
= 500 (V0 = 54eV ) corespunde difracţiei de ordinul întâi (n = 1), din relaţia
(10) se obţine = 1:65A. Lungimea de und¼ a de Broglie calculat¼a pentru
acelaşi potenţial de accelerare V0 este 1:67A, valoare foarte apropiat¼ a de cea
experimental¼ a. Modi…cându-se potenţialul V0 , au fost efectuate m¼ asur¼atori
şi la alte energii ale electronuilor incidenţi şi s-a veri…cat legea de variaţie a
energiei cu impulsul propus¼ a de de Broglie.
h h
= = :
p (2meV0 )1=2

Conform ipotezei de Broglie, nu numai electronii ci toate particulele materiale


au propriet¼ aţi ondulatorii. Acest lucru a fost con…rmat printr-o serie de
experienţe ca difracţia atomilor de heliu şi a moleculelor de hidrogen pe un
cristal (I. Esterman, R. Frisch şi O. Stern). Mai târziu, o nou¼ a con…rmare a
teoriei de Broglie este dat¼a de difracţia neutronilor pe cristale.
În toate fenomenele studiate în acest capitol, care au putut … explicate
numai introducând condiţii de cuanti…care şi dualismul und¼ a-materie, apare
constanta lui Planck h. Dac¼ a valoarea acesteia ar … zero, atunci şi lungimea
de und¼ a de Broglie = h=p s-ar anula, iar particula s-ar supune legilor
mecanicii clasice. Deoarece constanta Planck are o valoare mic¼ a, comportarea
ondulatorie a materiei nu se manifest¼ a la nivel macroscopic. Astfel, mecanica
clasic¼
a poate … considerat¼ a ca o limit¼a la lungimi de und¼a mici a mecanicii
ondulatorii (sau cuantice).

1.5 Serii spectrale


Spectrul hidrogenului si al sistemelor hidrogenoide
Primul spectru studiat a fost cel al hidrogenului atomic deoarece era cel
mai simplu, atomul de hidrogen avand cea mai simpla structura. Daca se
analizeaza spectru emis de un tub de descarcare care contine hidrogen se
observa un numar mare de linii care pot … separate, cu usurinta, in doua
categorii. Exista un fond constituit dintr-un numar de linii nu foarte intense,
peste care se suprapune un numar mic de linii mai intense; intensitatea aces-
tora, atunci cand creste curentul prin tub, creste mai repede decat cea a
22

liniilor care alcatuiesc fondul. S-a admis faptul ca liniile slabe care consti-
tuie fondul sunt cele emise de moleculele de hidrogen, in timp ce liniile mai
intense din spectru sunt emise de atomii de hidrogen. Acesti atomi apar
datorita efectului de disociere provocat de trecerea curentului electric prin
tub.
Spectrul hidrogenului atomic este constituit din linii situate o parte in
vizibil, o parte in infrarosu si o parte in ultraviolet. Aceste linii pot … im-
partite in trie grupuri numite serii spectrale: serai Paschen (infrarosu), seria
Balmer (vizibil) si seria Lyman (ultraviolet).
Prima interpretare teoretica a spectrelor a fost facuta de elvetianul Balmer
(1885), care a observat ca frecventele liniilor din seria hidrogenului sunt legate
prin relatia
~ 1 1
=R ;
4 n2
unde R este constanta lui Rydberg si n este un numar intreg, care ia
valori mai mari sau egale cu 3. Asa cum se observa imediat, la cresterea lui
~
n valorile lui tind spre limita R/4 iar liniile spectrale devin din ce in ce
mai intense (practic, la un moment dat, ele nu mai pot … separate).
Formula Balmer este un caz particular al unei formule generale care in-
clude toate liniile spectrului atomului de hidrogen. Aceasta formula este

~ 1 1
=R ;
n0 2 n2
0
unde n si n sunt doua numere intregi.
0
Daca n = 1 si n = 2; 3, 4, , se obtin frecventele seriei Lyman. Pentru
0
n = 2 si n = 3; 4, 5, ..., se obtin frecventele seriei Balmer iar pentru n0 =3 si
n = 4; 5, 6, ..., se obtin frecventele seriei Paschen.
Ulterior au fost studiate spectrele asemanatoare cu cel al hidrogenului,
adica ale atomilor elementelor usoare ionizate astfel incat sa piarda toti elec-
tronii mai putin unul, adica ionii He+ ; Li++ ; Be+++ ; C++++ : Acesti ioni …ind
alcatuiti dintr-un nucleu si un singur electron au structura asemanatoare cu
cea a hidrogenului; difera de aceasta numai prin masa si sarcina nucleului,
egala cu Ze. Acesti ioni (impreuna cu atomul de hidrogen) alcatuiesc sis-
temele hidrogenoide. Acestei analogii structurale ii va corespunde, evident,
o analogie a proprietatilor spectrale. Astfel, spectrul atomului cu numarul
atomic Z; ionizat de Z 1 ori, va … descris de relatia

~ 1 1
= Z 2R :
n0 2 n2
23

Expresia de mai sus difera de cea pentru atomul de hidrogen numai prin
faptul ca frecventele liniilor sunt multiplicate cu Z 2 (in afara unei corectii
legate de miscarea nucleului).
Atat liniile hidrogenului cat si cele ale atomilor hidrogenoizi, atunci cand
sunt obtinute cu instrumente cu putere edrezolutie mare, sunt compuse dintr-
un grup de linii foarte apropiate care alcatuiesc structura …na a liniilor;
diferenta dintre lungimile de unda ale diverselor linii este de ordinul zec-
imii de Å. Pentru multe linii ale altor spectre exista si o structura hiper…na,
care necesita instrumente cu rezolutie inalta pentru a … puse in evidenta.
Originea acestora este diferita fata de cea a celor precedente. Despre aceste
structuri se va discuta intr-un capitol ulterior.

1.6 Nivelele discrete de energie în atom şi ipotezele lui


Bohr

Falimentul conceptelor clasice, când vrem s¼ a le extindem la mişcarea elec-


tronilor, se vede cel mai bine atunci când se discut¼ a atomul de hidrogen.
Experienţele lui Rutherford au ar¼ atat c¼a atomul (de hidrogen) poate … privit
ca …ind alc¼ atuit dintr-un electron ce graviteaz¼ a în jurul unui nucleu destul
de mare înc¼ arcat pozitiv (protonul). Neglijându-se radiaţia electromagnet-
ic¼
a, acest sistem reprezint¼ a analogul mişc¼ arii unei planete în jurul Soarelui,
atracţia gravitaţional¼
a dintre mase …ind înlocuit¼ a prin atracţia coulombian¼ a
dintre sarcini. Deşi mecanica lui Newton a avut un uriaş succes tocmai pen-
tru c¼
a a reuşit s¼
a explice corect mişcarea planetelor în jurul Soarelui, analogul
electric al acestui model planetar se constituie, poate, în cel mai mare eşec
al teoriei clasice. Desigur, motivatia acestui fapt const¼ a în aceea c¼a radiaţia
electromagnetic¼ a nu poate … neglijat¼ a. Acceleraţia în mişcarea orbital¼ a a
electronului este atât de mare încât, în concordanţ¼ a cu teoria lui Maxwell,
acesta acţioneaz¼ a ca o surs¼a de energie radiant¼ a. Teoria clasic¼a prezice c¼a în
10
mai puţin de 10 s electronul se va contopi cu protonul cedând energia sa
mecanic¼ a sub forma unei sclipiri luminoase.
Frecvenţa radiaţiei emise este legat¼ a de frecvenţa mişc¼arii electronului pe
orbita sa. Tot teoria clasic¼ a zice c¼
a pe m¼ asur¼a ce electronul radiaz¼ a energie,
aceast¼a frecvenţ¼a se modi…c¼ a rapid, dar continuu, dând naştere unui spectru
continuu de radiaţie.
Astfel, teoria clasic¼a a lui Rutherford are dou¼ a tr¼
as¼
aturi calitative impor-
tante:
(i) Atomul trebuie s¼ a …e instabil.
24

(ii) Ar trebui s¼a radieze energie cu un domeniu (spectru) continuu de


frecvenţe.
Ambele aceste rezultate sunt complet contrazise de experienţ¼ a. Contraz-
icerea primului rezultat este evident¼ a; atomii …ind printre cele mai stabile
sisteme pe care le ştim. Falsitatea celui de al doilea rezultat este mai greu de
observat, dar un studiu deliat al radiaţiei hidrogenului, efectuat de Balmer
înc¼a din 1885, a ar¼atat c¼
a frecvenţele emise au un spectru discret, iar liniile
cel mai uşor de observat în spectrul vizibil veri…c¼ a relaţia empiric¼
a
1 1 1
=R ; n = 3; 4; 5; :::
22 n2
In alte domenii spectrale s-au observat serii asem¼ an¼atoare ce pot … exprimate
prin relaţia
1 1 1
=R ; n m+1
m2 n2
constanta R (Rydberg) …ind aceeaşi pentru toate seriile hidrogenului, adic¼ a
nu depinde nici de m; nici de n:
Faptul c¼ a o m¼
arime …zic¼a, pentru care …zica clasic¼a accept¼
a f¼
ar¼
a discuţie
un spectru continuu de valori, se manifest¼ a sub forma unui set discret de
valori posibile, reprezint¼
a o tr¼
as¼atur¼
a crucial¼
a, calitativ nou¼
a a atomului.
In 1913, Niels Bohr a sugerat nişte reguli ad hoc prin care dintr-o teorie
semi-clasic¼a se obţineau rezultate ce concordau cu experienţa:
(i) M¼arimea momentului cinetic al atomului este un multiplu întreg de ~
L = n~; n = 1; 2; 3; ::: (11)
Impunerea unor valori discrete pentru momentul cinetic conduce imediat la
valori discrete ale energiei En :
(ii) Emisia sau absorbţia radiaţiei apare numai atunci când electronul
efectueaz¼a un salt discontinuu de pe o orbit¼
a de energie En pe una de energie
Em ; adic¼a
~! nm = jEn Em j ; (12)
! nm …ind frecvenţa nm a radiaţiei multiplicat¼
a prin 2 :
Dac¼a aplic¼
am aceste reguli unui atom de hidrogen al c¼ arui electron, de
mas¼a m; se roteşte în jurul nucleului (presupus …x) pe o orbit¼
a circular¼
a, de
raz¼
a r; cu viteza unghiular¼ a !; obţinem
e2
= mr! 2 : (13)
4 "0 r 2
Condiţia (i) înseamn¼
a
mr2 ! = n~; n = 1; 2; 3; ::: (14)
25

rezolvând sistemul format din ecuaţiile (13) şi (14) se obţine un set discret
de raze (orbite) posibile

~2 4 " 0
rn = n2 a0 n 2 ; (15)
me2
şi
me4 1
!= 2 3 2: (16)
(4 "0 ) ~ n
Energia total¼ a se compune dintr-un termen de energie cinteic¼ a şi un altul
de energie potenţial¼a, energia potenţial¼
a …ind considerat¼
a zero atunci când
electronul şi protonul sunt la distanţ¼
a foarte mare unul de cel¼
alalt
1 2 2 e2
En = mrn !
2 4 " 0 rn
4
me 1 1 e2 1
= 2 2 2 = : (17)
2 (4 "0 ) ~ n 2 4 " 0 a0 n2

M¼arimea a0 este aşa numita raz¼


a Bohr sau raza primei orbite Bohr. Cu
relaţia (12) se obţine

e2 1 1
! nm = ; (18)
8 "0 ~a0 n2 m2
sau
1 e2 1 1
= : (19)
16 2 "0 c~a0 n2 m2

arimea
e2 me4
= 11 106 m 1
(20)
16 2 "0 c~a0 4 (4 "0 )2 c~3
corespunde cu valoarea constantei R, iar dac¼ a în locul masei electronului
se introduce masa redus¼ a a sistemului electron – proton, atunci abaterea
relativ¼
a a m¼arimii (4:20) faţ¼
a de R este mai mic¼ a decât 1/100000.
De remarcat faptul c¼ a regulile lui Bohr, în special regula (i) ; conduc la
cuanti…carea energiei dar sub alt¼ a form¼a decât cuanti…carea introdus¼a pentru
prima dat¼ a de Planck. Şi alte aspecte ale …zicii atomului au încercat s¼ a …e
explicate în cadrul mecanicii clasice, dar prin ad¼ augarea unor reguli arbitrare
care în esenţ¼
a o contrazic pe aceasta din urm¼ a. Nu este cazul s¼a discut¼ am
aceste încerc¼ari. Este îns¼
a clar c¼a se simte nevoia unei teorii noi, coerente,
care s¼a poat¼a explica toate aceste tr¼ as¼
aturi, dar înc¼a multe altele, şi care

a cuprind¼a teoria clasic¼
a sub forma unui caz particular aplicabil sistemelor
de particule cu mase mari (prin comparaţie cu cele atomice şi subatomice).
26

Aceast¼ a teorie, ap¼


arut¼a în a doua jum¼ atate a anilor 1920 este mecanica cuan-
tic¼a. Merit¼a s¼a subliniem faptul c¼a o teorie ce foloseşte un aparat matematic
destul de complicat şi puţin inteligibil nespecialiştilor a putut s¼ a-şi lase o
amprent¼ a atât de puternic¼ a pe întreaga civilizatie contemporan¼ a. Pentru a
da doar câteva exemple, nici energetica nuclear¼ a, nici biochimia molecular¼ a
şi, legat¼
a de ea, genetica, nici explozia dispozitivelor cu corp solid care a
dus la civilizaţia informaţional¼ a de azi, n-ar … fost posibile f¼ ar¼
a mecanica
cuantic¼ a. O teorie ieşit¼
a din minţile iscoditoare ale câtorva tineri (la timpul
respectiv) care analizau fenomene ştiinţi…ce interesante, ce-i drept, dar im-
posibil de imaginat a avea vreodat¼ a o cât de mic¼ a aplicaţie practic¼
a, a reuşit
s¼a schimbe în mai puţin de o sut¼ a de ani viaţa omului pe p¼ amânt.
27

CAPITOLUL 2

Formalismul mecanicii cuantice

2.1. Descrierea statistic¼


a a sistemelor cuantice

Fenomenele …zice expuse, pe scurt, în paragrafele anterioare au scos în


evidenţ¼ a cel puţin trei aspecte interesante:
(i) cuanti…carea unor m¼ arimi …zice (energie, moment cinetic);
(ii) comportarea corpuscular¼ a a luminii;
(iii) comportarea ondulatorie a particulelor materiale.
Cele trei aspecte s-au dovedit a … strâns legate unele de altele. Mai precis,
aspectele (ii) şi (iii) se pot îngloba într-un concept unic: dualismul und¼a–
corpuscul, iar primul aspect va rezulta ca o consecinţ¼ a a acestui dualism.
Încercând o reconciliere între propriet¼ aţile corpusculare ale luminii şi in-
terpretarea clasic¼ a a undei luminoase, Einstein a sugerat ideea c¼ a unda de
lumin¼ a în sensul ei clasic ne d¼ a o descriere mediat¼ a a fasciculului de fotoni.
Aceast¼ a idee se poate exprima printr-o formul¼ a
1
I= E2 = h N (21)
0c

unde I este intensitatea radiaţiei (m¼ asurat¼a prin energia transportat¼ a în uni-
tatea de timp prin unitatea de suprafaţ¼ a) şi este proporţional¼ a cu media pe o
perioad¼a a oscilaţiei a p¼
atratului câmpului electric oscilant. Pe de alt¼ a parte,
N , este num¼ arul mediu de fotoni cu energia h ce traverseaz¼ a unitatea de
suprafaţ¼
a în unitatea de timp. N este un num¼ ar mediu întrucât procesele
de emisie au o natur¼ a statistic¼
a. Nu putem preciza exact câţi fotoni tra-
verseaz¼a unitatea de suprafaţ¼ a în unitatea de timp ci doar num¼ arul mediu;
num¼ arul exact poate varia atât în spaţiu cât şi în timp. Ca şi într-o teorie
cinetic¼
a obişnuit¼
a, aceste ‡uctuaţii au o importanţ¼ a cu atât mai mic¼ a cu cât
num¼ arul mediu N este mai mare. La intensit¼ aţi I mari şi frecvenţe mici,
num¼ arul N este imens şi ‡uctuaţiile pot … neglijate. În sensul acestei idei,
undele electromagnetice, a c¼ aror intensitate este m¼ asurat¼a de E 2 , pot … con-
siderate ca un fel de ghiduri pentru fotoni care, ele însele, nu posed¼ a energie
– numai fotonii au energie – dar, care reprezint¼ a o constructie matematic¼ a
a c¼
arei intensitate m¼ asoar¼a num¼ arul mediu de fotoni pe unitatea de volum.
28

Analog ideii einsteiniene, Max Born a propus o interpretare similar¼


a pentru
particulele materiale.
S¼a introducem o funcţie care s¼a reprezinte o und¼a de Broglie, funcţia
de und¼a . Aşa cum unda electromagnetic¼ a plan¼
a, monocromatic¼ a, este
descris¼
a de
x
E(x; t) = A sin 2 t ; (22)
pentru mişcarea pe o direcţie x a unei particule cu impuls şi energie bine
determinate s¼
a introducem funcţia de und¼a
x
= A sin 2 t (23)

unde = hp iar = Eh . Aşa cum E 2 m¼ asoar¼a probabilitatea de a detecta


un foton şi 2 va m¼ asura probabilitatea de a detecta o particul¼ a. E este o
und¼a (de radiaţie) asociat¼
a fotonului, iar este o und¼ a (de materie) asociat¼a
particulei. Aşa cum în cazul undelor electromagnetice suprapunerea lor (de
exemplu E1 + E2 = E) duce la fenomene de interferenţ¼ a, va trebui s¼
a admitem
principiul de superpoziţie ( 1 + 2 = ) şi pentru undele materiale pentru
a explica difracţia unui fascicul de electroni pe cristale. Ce propriet¼ aţi au
undele asociate particulelor? S¼ a le compar¼ am din nou cu undele de radiaţie
E. Acestea sunt consecinţe ale ecuaţiilor Maxwell, postulate ca atare în teoria
electromagnetismului, dar pe deplin justi…cate de un num¼ ar mare de fapte
experimentale. Aceeaşi procedur¼ a trebuie urmat¼ a şi în cazul undelor asociate
de Broglie, s¼
a construim o anumit¼ a ecuaţie de und¼ a pe care s-o admitem ca
un postulat de baz¼ a al teoriei cuantice, corectitudinea alegerii …ind justi…cat¼ a
prin concordanţa ce apare între rezultatele diferitelor experienţe şi rezultatele
prezise de teorie.

2.2. Pachetul de unde de Broglie


a revenim la funcţia (23) pe care, pentru comoditate, s¼
a o rescriem astfel
x
(x; t) = sin 2 t = sin(kx !t) (24)

unde k = 2 iar ! = 2 . De asemenea am considerat A = 1: M¼ arimea k


1
(proporţional¼
a cu num¼arul de unde pe unitatea de lungime, )este legat¼
a de
impulsul particulei prin
h
p = = ~k; (25)
29

iar ! este legat¼


a de energie prin

E = h = ~!: (26)

Prin abuz de limbaj, m¼ arimile ! şi k se numesc, adesea, tot frecvenţ¼


a, re-
spectiv num¼ ar de und¼
a. Din (24) se vede c¼a o valoare determinat¼
a a sinusului
(între 1 şi +1) se obţine la o valoare …x¼a a fazei:

kx !t = constant. (27)

La alt moment de timp vom avea aceeaşi valoare a funcţiei dac¼


a se modi…c¼
a
şi poziţia x , adic¼
a
kdx !dt = 0 (28)
sau
dx !
= : (29)
dt k
M¼arimea dxdt
reprezint¼
a aşadar viteza cu care se propag¼
a în direcţia pozitiv¼
a
a lui x o valoare …x¼a a lui (de exemplu, = 1). Se vede uşor c¼ a

dx ! ~! E
= = = ; (30)
dt k ~k p
p2
iar pentru o particul¼
a liber¼
aE= 2m
şi

dx p2 p v
= = = ; (31)
dt 2mp 2m 2
v …ind viteza particulei libere. Acest rezultat este surprinz¼ ator şi nepl¼
acut
totodat¼a. Unda asociat¼ a unei particule materiale care se mişc¼a pe direcţia
x cu viteza v s-ar propaga cu o vitez¼ a de 2 ori mai mic¼ a. Reamintind in-
terpretarea statistic¼
a, putem a…rma c¼ a probabilitatea de a g¼asi particula pe
axa x r¼amâne în urma acesteia. Mai mult, unda plan¼ a, monocromatic¼ a (24)
conduce la o valoare medie a p¼ atratului s¼
au care este o constant¼a în raport
cu poziţia x. Cu alte cuvinte o particul¼ a cu impuls p bine determinat nu
poate avea o poziţie determinat¼a, ea g¼
asindu-se pe axa x oriunde cu aceeaşi
probabilitate. O formul¼ a alternativ¼
a a a…rmaţiei anterioare ar … aceea c¼ ao
cunoştere precis¼
a (nedeterminare p = 0) a impulsului unei particule con-
duce la o nederminare total¼ a ( x ! 1) a poziţiei sale.
Dac¼a unda de Broglie se doreşte a … un ghid pentru mişcarea particulei
atunci forma sa la orice moment de timp (…e el t = 0) este prezentat¼ a în
Fig.2.1.
30

Fig.2.1

O astfel de und¼ a se poate scrie ca un pachet de unde plane, monocro-


matice, folosindu-se şi proprietatea de superpoziţie. Pentru exempli…care s¼ a
combin¼ am numai dou¼ a astfel de unde ale c¼aror frecvenţe şi numere de und¼
a
difer¼
a între ele prin m¼arimi mici, d! şi dk. Vom scrie

(x; t) = 1 (x; t) + 2 (x; t) (32)

unde
1 (x; t) = sin[kx !t] (33)
şi
2 (x; t) = sin[(k + dk)x (! + d!)t] (34)
Atunci
dk d! (2k + dk) (2! + d!)
(x; t) = 2 cos x t sin x t (35)
2 2 2 2
sau
dk d!
(x; t) = 2 cos x t sin(kx !t); (36)
2 2
…indc¼a d! 2! şi dk 2k.
Noua funcţie (x; t) are o parte rapid oscilant¼ a, sin(kx !t), şi o alta
dk d!
mult mai lent oscilant¼ a, ( 2 x 2
t) care joac¼
a rol de amplitudine modulat¼ a
a funcţiei (x; t). Vom ar¼ ata c¼
a mişcarea unei anumite valori a amplitudinii
(valoarea sa maxim¼ a, de exemplu) se face cu vitez¼ a egal¼a cu cea a particulei.
Într-adev¼ ar, faza amplitudinii constante este
dk d!
x t = const (37)
2 2
sau
dk d!
x t = 0: (38)
2 2
31

Se obţine imediat
dx d!=2 d! dE
vg = = = = (39)
dt dk=2 dk dp
care în cazul particulei libere înseamn¼
a

dE d p2 p
vg = = = = v: (40)
dp dp 2m m

M¼ arimea vg poart¼
a numele de vitez¼a de grup (a pachetului de unde) şi tocmai
aceast¼a vitez¼
a de grup a undelor de materie trebuie asociat¼ a cu viteza par-
ticulelor a c¼
aror mişcare o guverneaz¼
a. Uitându-ne la funcţia (36) la timpul
t = 0, se vede c¼
a putem localiza particula într-o zon¼
a x cuprins¼ a între dou¼a
zerouri ale amplitudinii de modulaţie, adic¼
a

dk
cos x =0
2

dac¼
a
dk
x = (2n + 1) :
2 2
Atunci
2
x = xn+1 xn = (2n + 3) (2n + 1) = : (41)
dk dk dk
Cu alte cuvinte unei nedetermin¼ ari a impusului p ~dk putem s¼
a-i asociem
o nedeterminate a poziţiei x în aşa fel încât
~
x p 2 ~> : (42)
2
În expresia (42) am scos în evidenţ¼ a 2 ~ > ~2 dintr-un motiv foarte
a faptul c¼
important. Orice pachet de und¼ a se poate scrie ca o superpoziţie dintre o
in…nitate de unde plane monocromatice, parcurgându-se un spectru continuu
de valori ale lui k şi !. Desigur, unele unde monocromatice pot intra în sum¼ a
cu amplitudini mai mari sau mai mici. În matematic¼ a o astfel de combinaţie
este cunoscut¼ a sub numele de integral¼ a Fourier, şi anume,
Z1
1
(x; t) = p '(k)ei(kx !t)
dk: (43)
2
1

În expresia (43) am considerat cazul cel mai general, acela în care funcţia
(x; t) nu este neap¼arat real¼
a. Evident c¼a în acest caz probabilitatea de
localizare despre care am discutat trebuie asociat¼
a cu o m¼arime real¼
a şi cea
32

mai bun¼a alegere este j j2 = . Este convenabil s¼


a rescriem relaţia (43)
sub forma echivalent¼a
Z1
i
1=2
(x; t) = (2 ~) '(p)e ~ (px Et)
dp (44)
1

unde funcţia '(p) se poate obţine din (x; t)


Z1
i
1=2 (px Et)
'(p) = (2 ~) (x; t)e ~ dx (45)
1

în acord cu teorema Fourier.


Deşi '(p) poate … o funcţie complex¼a, pentru cele ce urmeaz¼ a este su…-
cient s¼
a discut¼
am cazul în care '(p) este o funcţie real¼
a şi prezint¼
a un maxim
pronunţat pentru o valoare p = p0 , sc¼azând rapid c¼ atre zero în afara inter-
valului (p0 p; p0 + p). S¼ a not¼
am

(p) = px E(p)t (46)

unde E(p) scoate în evidenţ¼a faptul c¼


a între energia particulei şi impuls poate
p2
exista o relaţie matematic¼a (pentru o particul¼ a liber¼
a, clasic, E(p) = 2m ).
Atunci
Z1
1=2
(x; t) = (2 ~) ei (p)=~ '(p)dp: (47)
1

Funcţia j (x; t)j oscileaz¼a rapid acolo unde (p) variaz¼ a mult (spre limitele
intervalului p0 p0 , p0 + p) şi, dimpotriv¼a, este maxim¼ a în vecin¼
atatea lui
p = p0 când (p) este aproape constant¼ a. j (x; t)j atinge valoarea maxim¼ a
când este satisf¼
acut¼a condiţia de faz¼a constant¼a
d (p)
= 0: (48)
dp p=p0

Folosind aceast¼
a condiţie în expresia (46) avem
dE(p)
0=x t (49)
dp p=p0

sau
x = vg t;
relaţie pe care am mai întâlnit-o şi care exprim¼
a deplasarea maximului funcţiei
de und¼ a cu viteza de grup ce coincide cu viteza particulei libere.
33

p2

a exprim¼
am E(p) = 2m
sub forma

p20 p0 (p p0 )2
E(p) = + (p p0 ) +
2m m 2m
(p p0 )2
= E(p0 ) + vg (p p0 ) + : (50)
2m
Deoarece funcţia '(p) este neglijabil¼
a în afara intervalului (p p, p0 + p),
putem renunţa la termenul p¼atratic în (p p0 ), cu condiţia ca t s¼
a …e su…cient
de mic, astfel încât
( p)2 t=2m~ 1: (51)
Într-adev¼ar, dac¼a relaţia de mai sus este satisf¼ acut¼a, m¼
arimea exp[ i(p
p0 )2 t=2m~] este atunci aproximativ egal¼ a cu 1: F¼ acându-se aceast¼
a aproxi-
maţie, rezult¼
a c¼
a
i
(x; t) = e ~ [p0 x E(p0 )t] F (x; t); (52)
unde
Z1
i
1=2
F (x; t) = (2 ~) e ~ (p p0 )(x vg t)
'(p)dp: (53)
1

Pachetul de unde este deci reprezentat de produsul dintre unda plan¼ a cu


h E(p0 )
lungimea de und¼ a 0 = jp0 j şi frecvenţa = h înmulţit¼a cu o amplitudine
modulatoare F (x; t). Analizând expresia (53) se vede c¼
a funcţia F (x; t) este
de fapt F (x vg t), cu alte cuvinte, valoarea maxim¼a a lui F se deplaseaz¼ a
de-a lungul lui x cu viteza vg . Dar

jF (x; t)j2 = j (x; t)j2 (54)

şi, deci, probabiliatea de a g¼ asi particula în poziţia x se deplaseaz¼


a şi ea
în timp cu aceeaşi vitez¼ a vg , reobţinându-se, pentru un caz general, rezul-
tatul menţionat mai înainte şi anume: viteza de grup trebuie asociat¼ a vitezei
clasice a particulei libere.

5.3 Relaţiile de nedeterminare Heisenberg

Revenind acum la expresia (42), s¼ a consider¼am cazul particular în care


'(p) este o funcţie de tip Gauss centrat¼
a în jurul valorii p0

'(p) = C exp[ (p p0 )2 =2( p)2 ] (55)


34

unde p este l¼ argimea distribuţiei în jurul lui p0 , adic¼


a '(p0 p) =
1 2
C exp( 2 ) sau, altfel spus, amplitudinea j'(p0 p)j este 1=e din ampli-
tudinea maxim¼ a. Constanta C se poate alege impunându-se o condiţie de
normare
Z1
j'(p)j2 dp = 1 (56)
1

care, împreun¼
a cu expresia integralei de…nite
Z1 r
2
u2 u
e e du = e4 (57)
1

conduce la
1
jCj2 = p ( p) 1 : (58)

Cu condiţia (56) constanta C se poate determina doar pân¼a la un factor de


faz¼
a (num¼ar complex de modul 1). Vom alege acest factor de faz¼
a astfel încât
1 1
C= 4 ( p) 2 : (59)
La t = 0 funcţia de und¼
a
Z1
1 i
(x) = (2 ~) 2 e ~ px '(p)dp
1

devine
1 1 1 i
( p)2 x2 =2~2
(x) = 4 ~ 2 ( p) 2 e ~ p0 x e : (60)
Aceast¼a funcţie, pân¼a la un factor de faz¼
a exp( ~i p0 x),
este tot o gaussian¼ a.
2
j (x)j are un maxim pentru x = 0 şi scade la 1=e din valoarea sa maxim¼ a
pentru x = x, unde x = ~p reprezint¼ a l¼
argimea distribuţiei în variabila
x a funcţiei gaussiene.
Se observ¼ a c¼
a pentru pachetul de unde gaussian exist¼a relaţia
x p = ~: (61)
Nota bene, relaţia (61) este valabil¼
a numai pentru de…niţia dat¼ a mai sus
m¼arimilor x şi p. Un alt mod de a de…ni pe x şi pe p va conduce la
alt¼
a expresie de tip (61) în care în membrul drept vom reg¼ asi constanta lui
Planck ~ multiplicat¼a cu un anumit factor. O manier¼
a lipsit¼
a de ambiguitate
în de…nirea m¼arimilor x şi p este urm¼ atoarea
p p
x = < (x < x >)2 > , p = < (p < p >)2 > (62)
35

cu semni…caţia de abateri p¼atratice medii. Parantezele ascuţite < > înseam¼a


mediile m¼ arimilor din interior. Astfel de…nite x şi p, se poate ar¼ ata c¼
ao
distribuţie gaussian¼
a de forma (55) conduce la relaţia

~
x p= ; (63)
2
orice alt¼
a distribuţie conducând la o valoare mai mare a produsului x p.
Putem deci scrie, în general,
~
x p1 (64)
2
care se numeşte relaţia de nedeterminare (incertitudine) pentru poziţie şi
impuls a lui Heisenberg. Aceast¼ a relaţie este o consecinţ¼ a pur matematic¼ a
a ideii lui de Broglie privind unda asociat¼ a unei particule. Cel puţin dou¼ a
aspecte trebuie scoase în evidenţ¼ a în leg¼atur¼
a cu relaţia de nedeterminare a
lui Heisenberg.
Un prim aspect se refer¼ a la faptul c¼ a x şi p reprezint¼ a imposibilitatea
de a determina concomitent atât poziţia x cât şi impulsul p al unei micropar-
ticule şi nu se refer¼ a la inerentele erori de m¼ asur¼ a datorite imperfecţiunii
aparatelor. În principiu, oricare din x sau p ar putea … zero (precizie sau
determinare total¼ a) dar niciodat¼ a simultan. Mai mult, x = 0 ar implica
p ! 1, adic¼ a impulsul ar … complet nedeterminat şi invers.
S¼a ne imagin¼ am c¼ a vrem s¼ a ”vedem” un electron. Atunci trebuie s¼ a-l
”lumin¼ am” cu o anumit¼ a radiaţie. Cu alte cuvinte, pentru a putea localiza
electronul trebuie ca el s¼ a împr¼ aştie fotonii care îl întâlnesc. Dar împr¼ aştierea
fotonului la un unghi 6= 0 presupune transferul c¼ atre electron a unui anumit
impuls. Pentru a localiza mai bine electronul trebuie folosite radiaţii cu
lungimea de und¼ a cât mai scurt¼ a. Acestea îns¼ a au impulsul h mai mare şi vor
perturba mai puternic impulsul iniţial al electronului. Cu cât determin¼ am
mai bine poziţia electronului cu atât suntem mai puţin siguri de valoarea
impulsului s¼ au. În …zica clasic¼ a ne-am putea imagina c¼ a folosim radiaţie cu
lungimea de und¼ a extrem de scurt¼ a –pentru a localiza cât mai bine electronul
–şi cu intensitate cât mai mic¼ a –pentru a-i perturba cât mai puţin impulsul
iniţial. În realitate, adic¼ a în …zica microparticulelor acest proces nu este
posibil. Într-adev¼ ar, am v¼ azut c¼a p¼atratul intensit¼ aţii undei luminoase este
proporţional cu num¼ arul mediu de fotoni ce traverseaz¼ a unitatea de suprafaţ¼ a
în unitatea de timp. A reduce intensitatea undei înseamn¼ a a reduce acest
num¼ ar mediu de fotoni. Acest num¼ ar îns¼
a nu poate … mai mic decât 1 sau
altfel nu am mai avea deloc radiaţie. Fotonul nu este divizibil, radiaţia –dac¼ a
exist¼ a –conţine cel puţin un foton şi acest foton perturb¼ a starea electronului.
36

Al doilea aspect pe care trebuie s¼ a-l remarc¼am se refer¼a la faptul c¼


a pro-
dusul x p se compar¼ a cu constanta lui Planck ~. Datorit¼ a micimii lui ~
relaţia lui Heisenberg are semni…caţie doar în cazurile în care valorile im-
pusurilor sunt mult mai mici decât pentru particule clasice, iar acest lucru
este strâns legat de valoarea masei particulei. În cazul particulelor macro-
scopice, considerând c¼ a nedetermin¼ arile x şi p sunt cele mai mici imag-
inabile, folosind cele mai performante aparate de m¼ asur¼a, produsul x p
dep¼aşeşte cu foarte multe ordine de m¼ arime valoarea ~. Putem spune c¼ a
în cazul macroparticulelor se pot determina simultan atât poziţia x cât şi
impulsul p cu precizia absolut¼ a ( x t p t 0), putându-se de…ni atunci
funcţia x(t) din care se obţine p(t) = m dx(t)
dt
.
În cazul microparticulelor noţiunea de traiectorie nu mai poate avea sens.
Funcţia x(t) va … o funcţie aleatoare, iar p(t) nu mai poate … legat de x(t)
printr-o expresie simpl¼ a. Din acest motiv descrierea este statistic¼
a. Se admite

a funcţia (x; t) descrie complet sistemul …zic considerat. În leg¼ atur¼
a cu
aceast¼ a a…rmaţie trebuie s¼
a r¼aspundem la dou¼ a întreb¼
ari fundamentale: a)
cum se obţine funcţia de und¼ a (x; t)? şi b) cum se obţin din funcţia (x; t)
valorile diferitelor m¼arimi …zice?

2.4 Ecuaţia Schrödinger


a încerc¼ am întâi un r¼aspuns la prima întrebare. Întreaga discuţie an-
terioar¼
a ne spune c¼ a …zica microparticulelor este esenţial diferit¼ a de …zica
macroparticulelor şi, deci, nu ne putem imagina c¼ a am obţine o ecuaţie pen-
tru funcţia de und¼
a folosindu-ne numai de ecuaţiile …zicii clasice. Mai degrab¼ a

a ne orient¼ am atenţia c¼
atre relaţiile lui de Broglie - Einstein
h E
= şi = : (65)
p h

În cazul particulei libere, cu p şi E bine determinaţi, ecuaţia pe care o c¼


aut¼
am
trebuie s¼a …e compatibil¼ a cu aceste relaţii ca şi cu altele pe care le vom
considera necesare şi rezonabile. Putem astfel g¼ asi o expresie foarte plauzibil¼a
a ecuaţiei care determin¼a funcţia de und¼ a. Trebuie îns¼a s¼
a subliniem cu t¼arie
faptul c¼a argumentele, oricât de plauzibile ar …, nu constituie o demonstraţie.
De fapt, ecuaţia ce determin¼ a funcţia de und¼a – ecuaţia Schrödinger – nu
se deduce, ea se postuleaz¼a. Evident c¼ a numai o ulterioar¼ a comparaţie cu
experienţa poate justi…ca încrederea noastr¼ a în corectitudinea postulatului.
37

Putem lua în considerare patru cerinţe pe care ar trebui s¼a le îndeplineasc¼


a
ecuaţia lui Schrödinger
1) trebuie s¼a …e compatibil¼
a cu relaţiile de Broglie - Einstein (65)
2) trebuie s¼a …e compatibil¼
a cu ecuaţia

p2
E= +V (66)
2m
3) trebuie s¼a …e liniar¼a în (x; t): Cu alte cuvinte, dac¼ a 1 (x; t) şi 2 (x; t)
sunt dou¼ a soluţii diferite ale ecuaţiei pentru aceeaşi energie potenţial¼ a V,
atunci orice combinaţie liniar¼ a arbitrar¼a a acestor soluţii, (x; t) = c1 1 (x; t)+
c2 2 (x; t), trebuie s¼
a …e tot o soluţie. Acest¼ a cerinţ¼
a de liniaritate ne asigur¼ a

a putem aduna funcţii de und¼ a pentru a obţine interferenţe constructive sau
distructive atât de caracteristice undelor. Într-adev¼ ar experienţele Davisson
- Germer şi altele au ar¼ atat clar existenţa imaginilor de difracţie în leg¼ atur¼ a
cu mişcarea fasciculelor de electroni (sau a altor microparticule).
4)Energia potenţial¼ a V este în general o funcţie de x, posibil şi de t.
Exist¼a totuşi cazul special
V (x; t) = V0
în care particula este liber¼
a. În acest caz ecuaţia diferenţial¼
a trebuie s¼
a aib¼
a
ca soluţie o und¼
a progresiv¼a cu lungimea de und¼ a şi frecvenţ¼
a …xat¼
a

(x; t) = sin(kx !t); (67)


2
unde k = iar ! = 2 . Combinând relaţiile (65) cu (66) obţinem condiţia

~2 k 2
+ V0 = ~!: (68)
2m
Se poate vedea uşor c¼ a din forma (67) a lui (x; t) putem extrage k 2 derivând
relaţia de dou¼
a ori în raport cu x, iar ! se poate obţine derivând o dat¼ a în
raport cu t. Ţinând cont şi de condiţia de liniaritate, vom încerca urm¼
atoarea
form¼ a de ecuaţie diferenţial¼
a

@ 2 (x; t) @ (x; t)
+ V0 (x; t) = ; (69)
@x2 @t
adic¼
a

k 2 sin(kx !t) + V0 sin(kx !t) = ! cos(kx !t): (70)

Îns¼ a, chiar dac¼


a putem modi…ca parametrii şi , funcţiile sin(kx !t)
şi cos(kx !t) sunt liniar independente, cu alte cuvinte, relaţia (70) poate
38

… adev¼arat¼a doar pentru anumite valori ale lui x şi t. Problema apare din
faptul c¼a în expresia (69) s-au combinat o derivat¼a de ordinul 2 cu una de
ordinul 1, derivata de ordinul 1 schimbând sinusul în cosinus.

a încerc¼am atunci o funcţie de und¼
a care s¼
a …e o combinaţie de sinus şi
cosinus:
(x; t) = cos(kx !t) + sin(kx !t); (71)
unde este o constant¼
a înc¼
a nedeterminat¼
a. Atunci
@ (x; t)
= k sin(kx !t) + k cos(kx !t)
@x
@ 2 (x; t)
2
= k 2 cos(kx !t) k 2 sin(kx !t) (72)
@ x
@ (x; t)
= ! sin(kx !t) ! cos(kx !t)
@t
Introducându-le în expresia (69) g¼
asim

k 2 cos(kx !t) k 2 sin(kx !t)


+V0 cos(kx !t) + V0 sin(kx !t)
= ! sin(kx !t) ! cos(kx !t)

sau

[ k 2 + V0 + ! ] cos(kx !t) + [ k 2 + V0 !] sin(kx !t) = 0:

Pentru ca aceast¼a egalitate s¼


a …e valabil¼ a pentru orice x şi t trebuie ca atât
coe…cientul ce înmulţeşte funcţia cosinus cât şi cel ce înmulţeşte sinusul s¼
a
…e zero:
k 2 + V0 = ! (73)
şi
k 2 + V0 = != (74)
Împreun¼ a cu (5.48) putem obţine cele 3 constante ; ; . Sc¼
azând pe (74)
din (73), g¼
asim
0= ! !=
sau
= 1=
astfel încât
2
= 1
sau p
= 1= i: (75)
39

Mai departe, (73) devine


k 2 + V0 = i !:
Comparând direct aceast¼
a expresie cu expresia (68), se vede c¼
a
~2
= (76)
2m
şi
i =~
sau
= i~: (77)
Se poate vedea c¼
a nu are importanţ¼a ce semn alegem pentru . Alegerea
consacrat¼
a este = +i~ şi atunci ecuaţia diferenţial¼
a c¼
autat¼
a este
~2 @ 2 (x; t) @ (x; t)
2
+ V0 (x; t) = i~ : (78)
2m @x @t
Aceasta este ecuaţia lui Schrödinger pentru particula liber¼ a, adic¼
a pentru
V (x; t) = V0 . În principiu, nu este obligatoriu ca ecuaţia c¼ autat¼
a s¼
a aib¼
a
aceeaşi form¼a şi pentru V (x; t) 6=constant¼
a. Experienţa ultimilor 75 de ani
ne-a ar¼atat c¼
a ecuaţia Schrödinger
~2 @ 2 (x; t) @ (x; t)
2
+ V (x; t) (x; t) = i~ : (79)
2m @x @t
are soluţii (x; t) care descriu corect sistemele de microparticule atât timp
cât mişcarea lor este nerelativist¼
a.
Procedând într-o manier¼ a asem¼ an¼
atoare, dar înlocuind expresia (66) prin
p
E = c2 p2 + (m0 c2 )2 + V; (80)
Dirac a obţinut în 1928 ecuaţia de baz¼
a a mecanicii cuantice relativiste (care
îi poart¼
a numele) şi din care ecuaţia Schrödinger deriv¼ a ca o aproximaţie
în limita nerelativist¼
a. Credem c¼ a nu trebuie s¼
a mai subliniem faptul c¼ a
nici ecuaţia Dirac nu este demonstrat¼a ci postulat¼a, corectitudinea ei …ind
dovedit¼a de concordanţa rezultatelor teoretice cu cele experimentale.

2.5 Interpretarea statistic¼


a a funcţiei de und¼
a

Revenind la ecuaţia Schrödinger


p exprimat¼ a de (79) se observ¼ a imediat
existenţa num¼
arului imaginar i = 1. Soluţiile ecuaţiei Schrödinger vor …
40

deci, în general, funcţii complexe. De exemplu, în cazul particulei libere am


veri…cat c¼a
(x; t) = cos(kx !t) + i sin(kx !t) = exp[i(kx !t)] (81)
este o soluţie a ecuaţiei Schrödinger cu V (x; t) = V0 .
Acest fapt pare foarte stânjenitor deoarece într-o lume real¼ a (în sens …zic)
m¼arimile trebuie s¼ a …e reale (în sens matematic). Ne punem întrebarea oare
ce oscileaz¼a în unda ? O întrebare similar¼ a şi-au pus …zicienii în leg¼ atur¼ a
cu undele electromagnetice, întrebare care i-au dus la conceptul eronat de
eter. R¼ aspunsul corect este acela c¼ a funcţiile de und¼ a, soluţii ale ecuaţiei
Schrödinger, nu au o semni…caţie …zic¼ a direct¼ a, ele sunt numai nişte instru-
mente de calcul cu ajutorul c¼ arora, prin procedee speci…ce, se pot calcula
m¼arimile …zice reale (în ambele sensuri ale cuvântului real).
Leg¼atura fundamental¼ a dintre propriet¼aţile funcţiei de und¼ a (x; t) aso-
ciat¼
a particulei şi m¼arimile …zice reale se face în termenii densit¼aţii de prob-
abilitate P (x; t). În concordanţ¼ a cu un postulat enunţat pentru prima oar¼ a
de Max Born în 1926, leg¼ atura dintre densitatea de probabilitate şi funcţia
de und¼ a este
P (x; t) = (x; t) (x; t) = j (x; t)j2 : (82)
Atunci P (x; t)dx = j (x; t)j2 dx este probabilitatea de a g¼ asi particula cu
coordonata cuprins¼ a între x şi x + dx dac¼a la momentul t se m¼ asoar¼ a poziţia
particulei descris¼
a de (x; t): Vedem, deci, c¼ a în mecanica cuantic¼ a predicţiile
au o natur¼ a statistic¼a. Raţiunea fundamental¼ a pentru care mecanica cuan-
tic¼
a se exprim¼ a mai degrab¼ a prin probabilit¼aţi decât certitudini este tocmai
principiul de incertitudine (nedeterminare) comentat mai înainte.
Am obţinut, deci, din considerente de plauzibilitate, o ecuaţie diferenţial¼ a
2
pentru funcţia de und¼ a (x; t). Am mai statuat c¼ a din j (x; t)j se obţine
densitatea de probabilitate de localizare. Un sistem …zic este caracterizat
îns¼
a de multe variabile dinamice (adic¼ a paramerii ce depind de evoluţia sa)
cum ar … impulsul, momentul cinetic, energia, etc. Cum s-ar putea obţine
informaţii legate de variabilele dinamice cu ajutorul funcţiei de und¼ a (x; t)?
Foarte uşor se poate obţine valoarea medie a poziţiei
Z1
< x >= xP (x; t)dx
1

scris¼
a, simetric, sub forma
Z1
< x >= (x; t) x (x; t)dx: (83)
1
41

Pentru ca P (x; t) s¼
a reprezinte cu adev¼ arat o densitate de probabilitate tre-
buie s¼
a impunem condiţia ca probabilitatea de a g¼ asi particula oriunde de-a
lungul axei x (dac¼a mişcarea este unidimensional¼ a) s¼
a …e 1 - adic¼
a evenimen-
tul este cert. Atunci
Z1
P (x; t)dx = 1: (84)
1

Dac¼
a funcţia (x; t) este astfel încât condiţia (84) nu este îndeplinit¼
a, adic¼
a
Z1
(x; t) (x; t)dx 6= 1;
1

atunci se poate înmulţi funcţia (x; t) cu o constant¼


a, ecuaţia Schrödinger
…ind liniar¼
a,
Z1 Z1
2
c (x; t)c (x; t)dx = jcj j (x; tj2 dx = 1
1 1

sau
1
jcj2 = R1 :
2
j (x; tj dx
1

În acest caz
R1
(x; t)x (x; t)dx
1
< x >= R1 : (85)
(x; t) (x; t)dx
1

Desigur c¼a o condiţie necesar¼ a ca relaţia (85 s¼a aib¼


a sens este ca integrala de
la numitor s¼a …e convergent¼ a. Acest lucru nu este îndeplinit în mod automat;
mai mult, chiar funcţia (81) ce corespunde particulei libere nu îndeplineşte
aceast¼a condiţie. Acest fapt nu ar trebui s¼ a ne mire întrucât o particul¼a liber¼
a
cu impuls bine determinat, p = 0, nu poate avea decât o poziţie complet
nedeterminat¼ a, x ! 1, şi, deci, o probabilitate de localizare diferit¼ a de
zero oriunde pe axa x (de la 1 la +1). Este clar c¼ a integrala (84) nu poate
… …nit¼a. Deocamdat¼ a s¼
a ne limit¼am discuţia numai la cazurile în care (84)
este îndeplinit¼a şi atunci zicem c¼a funcţia de und¼ a este normat¼a la unitate. De
observat c¼a valoarea medie a lui x poate … o funcţie de timp, t. Asem¼ an¼ator
Z1
2
< x >= (x; t) x2 (x; t)dx
1
42

şi, în general
Z1
< f (x) >= (x; t)f (x) (x; t)dx: (86)
1

În particular, acest lucru este valabil pentru energia potenţial¼


a
Z1
< V (x; t) >= (x; t)V (x; t) (x; t)dx: (87)
1

2.6 Reprezentarea prin operatori a m¼


arimilor dinamice

Am putea extinde acest procedeu şi altor variabile dinamice cum ar …


p2
impulsul p sau energia cinetic¼
a E = 2m . Formal se poate scrie
Z1
< p >= (x; t)p (x; t)dx
1

analog expresiei (86). Totuşi, integrantul (x; t)p (x; t) trebuie exprimat
ca o funcţie de variabilele x şi t. În mecanica cuantic¼ a, aşa cum am v¼azut,
relaţia de nedeterminare poziţie-impuls ne împiedic¼ a s¼
a-l scriem pe p ca o
funcţie analitic¼
a de x …indc¼
a atunci determin¼ arii absolute, x = 0, a poziţiei
îi va corespunde o determinate absolut¼ a, p = 0, a impusului. Cum vom
proceda? S¼ a ne reîntoarcem la exemplul particulei libere descrise prin

(x; t) = ei(kx !t)


:

Derivând pe în raport cu x
@ (x; t) i
= ikei(kx !t)
= p (x; t)
@x ~
care se mai poate scrie şi sub forma
@
p[ (x; t)] = i~ [ (x; t)]: (88)
@x
Cu alte cuvinte, multiplicarea lui (x; t) cu p este echivalent¼
a cu aplicarea
@
asupra lui (x; t) a operatorului i~ @x .
43

O asociere similar¼ a se poate face între m¼


arimea dinamic¼
a E şi operatorul
@
diferenţial i~ @t . Într-adev¼ar,

@ (x; t) E
= i!ei(kx !t)
= i (x; t)
@t ~
sau
@
E[ (x; t)] = i~
[ (x; t)]: (89)
@t
@
Deci lui E îi vom asocia operatorul i~ @t . Sunt aceste relaţii limitate numai
la cazul particulei libere? Vedem imediat c¼ a nu. Relaţia (66) se poate rescrie
astfel
p2
+ V (x; t) = E
2m
2
1 @ @
i~ + V (x; t) = i~
2m @x @t
sau
~2 @ 2 @
2
+ V (x; t) = i~ (90)
2m @x @t
Aceasta este o ecuaţie operatorial¼a. Aplicat¼ a unei funcţii de und¼
a (x; t)
reg¼
asim ecuaţia Schrödinger

~2 @ 2 (x; t) @ (x; t)
2
+ V (x; t) (x; t) = i~ :
2m @x @t
În concluzie, putem spune c¼
a postularea corespondenţelor
@ @
p$ i~ şi E $ i~ (91)
@x @t
este echivalent¼ a cu postularea ecuaţiei Schrödinger. Experienţa con…rm¼ a
faptul c¼
a valabilitatea acestei corespondenţe nu este limitat¼a. Am mai putea
ad¼auga şi faptul c¼
a energiei potenţiale V (x; t) îi asociem operatorul multi-
plicativ V (x; t). Revenind la expresia formal¼ a a valorii medii a impulsului
putem scrie
Z1 Z1
@
< p >= (x; t)p (x; t)dx = (x; t) i~ (x; t)dx =
@x
1 1
Z1
@ (x; t)
= i~ (x; t) dx: (92)
@x
1
44

Similar,
Z1 Z1
@
< E >= (x; t)E (x; t)dx = (x; t) i~ (x; t)dx =
@t
1 1
Z1
@ (x; t)
= i~ (x; t) dx: (93)
@x
1

Dac¼
a pe E îl scriem în funcţie de p şi V (x; t) vom obţine
Z1
~2 @ 2
< E >= (x; t) + V (x; t) (x; t)dx: (94)
2m @x2
1

care ne conduce îns¼ a tot la relaţia (93) dac¼ a (x; t) este într-adev¼ar funcţia
de und¼ a, adic¼
a soluţia ecuaţiei Schrödinger.
În general, dac¼ a f (x; p; t) este o variabil¼
a dinamic¼
a ce este o funcţie de x;
p; şi, probabil, t, atunci valoarea sa medie se calculeaz¼ a cu
Z1
@
< f (x; p; t) >= (x; t)fop x; i~ ;t (x; t)dx (95)
@x
1

@ @
unde fop x; i~ @x ; t se obţine din f (x; p; t) înlocuind peste tot p prin i~ @x :

a consider¼
am urm¼ atoarea problem¼ a foarte important¼ a. Fie A o m¼arime
dinamic¼a. S¼
a consider¼am c¼ a ei i se asociaz¼ a, în sensul precizat mai sus, un
^ ^
operator liniar Aop pe care s¼ a-l not¼am cu A (Aop A). Aplicând acest
operator funcţiei de und¼ a (x; t) …e se obţine o alt¼
a funcţie de x şi t, …e se
obţine aceeaşi funcţie (x; t) înmulţit¼
a cu o constant¼
a, s¼
a-i zicem a. Adic¼ a
^
A[ (x; t)] = alt¼
a funcţie (96)

sau
^
A[ (x; t)] = a (x; t) , a = o constant¼
a. (97)
Relaţia (97) se numeşte ecuaţia cu valori şi funcţii proprii pentru operatorul
^
A:
Mai general se poate de…ni o ecuaţie cu valori şi funcţii proprii pentru
^
operatorul A în felul urm¼
ator
^
A' = a';
45

unde am renunţat s¼
a mai introducem funcţia proprie ' între paranteze drepte.
^
De remarcat distincţia între operatorul A (care poate … de exemplu un op-
erator diferenţial) şi num¼
arul a. De multe ori ecuaţia de mai sus poate avea
mai multe soluţii atât în ceea ce îl priveşte pe a cât şi în ceea ce îl priveşte
pe '. Cazul cel mai general se poate scrie
^
A'ni = an 'ni , n = 1; 2; ::: i = 1; :::; mn (98)

adic¼
a pot exista mai multe valori distincte pentru a, iar pentru …ecare valoare
an un num¼ ar mn de funcţii ':
^
Mulţimea valorilor proprii an ale lui A se numeşte spectrul valorilor proprii
^ ^
ale lui A. Spectrul lui A poate … o mulţime …nit¼ a, o mulţime in…nit¼a dar
num¼ arabil¼
a (adic¼
a exist¼
a un set in…nit de valori discrete ce pot … puse într-
o anumit¼ a ordine) sau chiar o mulţime continu¼ a. În primele dou¼ a cazuri
se vorbeşte de un spectru discret, în ultimul caz, de un spectru continuu.
Câteodat¼ a, o parte din spectru poate … discret iar cealalt¼ a parte continuu
(adic¼
a un spectru mixt).
Cazul prezentat în relaţia (97) este foarte interesant. El spune c¼a funcţia
^
de und¼a (x; t) este funcţie proprie pentru A cu valoarea proprie a. Atunci,
valoarea medie a observabilei A este
Z1 ^
Z1
< a >= (x; t)A (x; t)dx = a (x; t) (x; t)dx = a (99)
1 1

Ţinând cont c¼
a
^2 ^ ^ ^
A (x; t) = A[A (x; t)] = aA (x; t) = a2 (x; t) (100)

atunci
Z1 ^2
2
< a >= (x; t)A (x; t)dx = a2 (101)
1
sau
< a2 >=< a >2 : (102)
Dac¼a < a > este valoarea medie a m¼ arimii A atunci valorile observate în
diferite m¼ atori, a0 , vor ‡uctua în jurul valorii medii. Aceste ‡uctuaţii
asur¼
vor … mai mari sau mai mici. O m¼ asur¼a a acestor ‡uctuaţii este dat¼
a de
abaterea medie, adic¼a de expresia

< (a0 < a >)2 >= ( a)2 : (103)


46

Rezult¼
a c¼
a
2
( a)2 = < a0 2a0 < a > + < a >2 >
= < a2 > 2 < a >< a > + < a >2 =< a2 > < a >2 : (104)
Rezultatul (102) ne indic¼
a îns¼ a ( a)2 = 0, adic¼
a faptul c¼ a abaterea p¼atrat-
ic¼
a medie este zero. Cum abaterea p¼ atratic¼
a medie este suma unor m¼ arimi
pozitive, ea nu poate … egal¼
a cu zero decât dac¼a …ecare termen al s¼
au este
egal cu zero. Adic¼
a,
a0 =< a >; (105)
oricare ar … valoarea m¼asurat¼a a0 . Altfel spus, la oricare m¼asur¼a a m¼arimii di-
namice A pe sistemul descris de funcţia de und¼ a (x; t) se obţine întotdeauna
aceeaşi valoare a, adic¼
a m¼arimea A este bine precizat¼ a.
Ca exemplu, s¼ a analiz¼
am din nou particula liber¼ a caracterizat¼a de funcţia
i
(x; t) = ei(kx !t)
= e ~ (px Et)
:
Atunci
^ @ i (px Et) i
p (x; t) = i~ e~ = pe ~ (px Et)
= p (x; t):
@x
^
Vedem c¼ a (x; t) este funcţie proprie pentru p cu valoarea proprie p şi im-
pulsul p este bine determinat, adic¼ a p = 0. Desigur, dup¼ a cum am mai
atat, P (x; t) = j (x; t)j2 =constant şi x ! 1.
ar¼
În toate discuţiile de pân¼
a acum ne-am referit la o mişcare unidimension-
al¼
a a unei particule, cu alte cuvinte particula era constrâns¼ a s¼
a se deplaseze
numai de-a lungul unei drepte (denumit¼ a axa Ox). Evident c¼ a în cele mai
multe situaţii particulele se pot mişca în întreg spaţiul. În primul rând,
funcţia de und¼ a trebuie s¼
a …e o funcţie de toate coordonatele spaţiale x; y; z
precum si de t. Densitatea de probabilitate se va scrie corespunz¼ ator
P (x; y; z; t)dxdydz P (r; t)dv = j (x; y; z; t)j2 dv = j (r; t)j2 dv:
Relaţia (66) ce stabileşte leg¼
atura între energia total¼
a a particulei şi energiile
sale cinetic¼
a şi potenţial¼
a se poate scrie
p2
Hcl (r; p; t) =+ V (r; t); (106)
2m
unde în locul energiei E am scris Hcl adic¼
a hamiltonianul clasic scris în funcţie
de coordonatele canonice r şi p.
@
Cum impulsului pe direcţia x îi corespunde operatorul i~ @x , vom de…ni
operatorul vectorial
@ @ @
pop = i~ i +j +k i~r: (107)
@x @y @z
47

Atunci
@2 @2 @2
p2 = p p = ~2 + + = ~2 r 2 : (108)
@x2 @y 2 @z 2
Putem de…ni operatorul energie total¼
a H prin procedeul amintit înainte

H = Hcl (r; i~r; t)

adic¼
a
~2 2
H= r + V (r; t): (109)
2m
În acest fel ecuaţia Schrödinger se va scrie

~2 2 @ (r; t)
r (r; t) + V (r; t) (r; t) = i~ (110)
2m @t
sau
@ (r; t)
H (r; t) = i~ : (111)
@t
Ecuaţia Schrödinger (110) este, aşa cum de altfel am c¼ autat, o ecuaţie liniar¼
a
şi omogen¼ a. Cu alte cuvinte, dac¼a 1 (r; t) şi 2 (r; t) sunt soluţii distincte
ale ecuaţiei (110) atunci şi

(r; t) = c1 1 (r; t) + c2 2 (r; t) (112)

este tot o soluţie a ecuaţiei, unde c1 şi c2 sunt constante, în general complexe.
O alt¼ a observaţie se refer¼ a la faptul c¼a ecuaţia (110) este de ordinul întâi în
derivata în raport cu timpul @=@t, astfel încât, dac¼ a se cunoaşte valoarea in-
iţial¼
a a funcţiei de und¼ a la momentul t0 , şi anume (r; t0 ), rezolvând ecuaţia,
poate … g¼ asit¼a valoarea acesteia la orice alt moment.
Alte observaţii interesante: Dac¼ a potenţialul V (r; t) este o funcţie con-
tinu¼ a în raport cu …ecare coordonat¼ a cartezian¼ a x; y şi z, atunci …ecare dintre
(r; t); @ =@t şi r este tot o funcţie continu¼ a de x; y şi z. Dac¼ a V (r; t)
2
prezint¼ a discontinuit¼ aţi (salturi) …nite de x; y şi z atunci r prezint¼
a dis-
continuit¼ aţi …nite corespunz¼ atoare. Din aceasta rezult¼ a c¼
a r trebuie s¼ a …e
2
continu¼ a. În caz contrar r ar … in…nit¼a în punctele în care r nu este
continu¼ a. Deoarece r este continu¼ a atât cât şi @ =@t vor … continue
ca funcţii de x; y şi z. În ceea ce priveşte dependenţa temporal¼ a, în mod
similar, dac¼ a V (r; t) este funcţie continu¼ a de t, atunci la fel va … (r; t) şi
@ =@t. Dac¼ a V (r; t) prezint¼ a discontinuit¼aţi …nite în raport cu t aceleaşi
48

discontinuit¼
aţi le va prezenta şi @ =@t, dar (r; t) r¼
amâne funcţie continu¼
a
de t.

2.7 Ecuaţia de continuitate în mecanica cuantic¼


a

În rezumat, putem a…rma c¼ a structura matematic¼a a ecuaţiei Schrödinger


impune anumite restricţii asupra soluţiilor sale în funcţie de forma potenţialu-
lui.
O alt¼
a restricţie important¼
a poate ap¼ area din considerente …zice, şi anume,
din interpretarea statistic¼a a funcţiei de und¼ a. În fond, la orice moment de
timp t, particula trebuie s¼ a se a‡e undeva în spaţiu – evenimentul cert cu
probabilitatea 1. Atunci
Z
j (r; t)j2 dv = 1; (113)

integrala efectuându-se pe tot spaţiul. Funcţiile de und¼ a care îndeplinesc


condiţia (113) se numesc de p¼atrat integrabil dac¼ a integrala este convergent¼ a
şi normate dac¼ a valoarea integralei este chiar 1. Cel mai important lucru este
ca funcţiile s¼
a …e de p¼
atrat integrabil pentru c¼a, apoi, relaţia (112) ne permite
s¼a înmulţim funcţia cu un factor de normare corespunz¼ ator. Preciz¼
am c¼a
relaţia (113) trebuie îndeplinit¼a la orice moment de timp, altfel spus integrala
din stânga trebuie s¼ a …e independent¼ a de timp
Z
d
P (r;t)dv = 0 (114)
dt
dac¼a integrala este extins¼
a peste tot spaţiul.

a analiz¼am întâi ce se întâmpl¼a pentru un volum …nit V . Atunci
Z Z Z
d @ @ @
P (r;t)dv = [ (r;t) (r;t)]dv = + dv:
dt @t @t @t
V V V
(115)
Folosindu-ne de ecuaţia Schrödinger şi de conjugata ei complex¼
a

@ (r; t) ~2 2
i~ = r + V (r; t) (r; t) (116)
@t 2m
49

unde V (r;t) este o m¼


arime real¼a, g¼
asim c¼
a
Z Z
d i~
P (r;t)dv = [ (r2 ) (r2 ) ]dv
dt 2m
V V
Z Z
i~
= r[ (r ) (r ) ]dv = rjdv:(117)
2m
V V

În (117) am de…nit vectorul

~
j(r; t) = [ (r ) (r ) ]: (118)
2mi
Volumul V …ind ales arbitrar, relaţia (117) trebuie s¼
a …e adev¼
arat¼
a chiar şi
pentru V = dv şi atunci

@P (r;t)
+ rj(r; t) = 0: (119)
@t
Relaţia (119) reprezint¼a ecuaţia de continuitate în mecanica cuantic¼
a şi atunci
vectorul j poate … numit densitatea curentului de probabilitate.
Se observ¼ a c¼
a j(r; t) se poate scrie şi sub forma

~
j(r; t) = Re r : (120)
im
~ p
Cum operatorul im r reprezint¼ a m¼ arimea m , adic¼
a viteza v a particulei, j
este produsul dintre o vitez¼
a şi densitatea de localizare. Din acest motiv se
numeşte j densitatea curentului de probabilitate.
Folosindu-ne de teorema lui Green expresia (5.98) se poate scrie
Z Z
d
P (r;t)dv = j dS (121)
dt
V S

unde S este suprafaţa ce m¼ argineşte volumul V . Dac¼ a extindem acum volu-


mul V la tot spaţiul, suprafaţa S se extinde spre in…nit, dar dac¼ a este de
p¼atrat integrabil ea trebuie s¼
a se anuleze la distanţe mari astfel încât j este
zero pe suprafaţa de la in…nit şi relaţia (114) este adev¼ arat¼
a.
O consecinţ¼
a important¼ a a relaţiei (114) este urm¼ atoarea
Z Z Z
d @ @ 1
P (r;t)dv = + dv = [ (H ) (H ) ]dv
dt @t @t i~
(122)
50

unde ne-am folosit de forma (111) a ecuaţiei Schrödinger şi de conjugata sa


complex¼
a.
Atunci Z Z
(H )dv = (H ) dv: (123)

Aceast¼ a relaţie trebuie îndeplinit¼


a pentru orice funcţie de p¼ atrat integrabil
şi, în general, nu orice operator liniar îndeplineşte condiţia (123). Operatorii
ce satisfac aceast¼ a condiţie pentru orice funcţie de p¼
atrat integrabil se
numesc operatori hermitici. Rezult¼ a c¼a hamiltonianul care descrie mişcarea
unei particule într-un potenţial real V (r; t) trebuie s¼
a …e un operator hermitic.
Operatorul hamiltonian nu este singurul operator hermitic ce apare în teoria
cuantic¼ a. În fapt, orice operator asociat unei m¼ arimi dinamice A trebuie s¼ a
…e un operator hermitic. Într-adev¼ ar, m¼arimii dinamice A(r; p;t) i se asociaz¼
a
operatorul liniar A(r; i~r; t). Valoarea medie a m¼ arimii A va …
Z
< A >= A(r; i~r; t) (r; t)dv:

Dar rezultatele m¼ asur¼


atorilor lui A şi, deci, valoarea medie < A > trebuie

a …e, evident, m¼arimi reale. În consecinţ¼a, pentru orice funcţie de und¼
a
trebuie satisf¼
acut¼
a condiţia
Z Z
A dv = (A ) dv;

adic¼
a A este operator liniar hermitic.

2.8 Trecerea de la mecanica clasic¼


a la mecanica cuan-
tic¼
a.
Teoremele lui Ehrenfest

În 1927 P. Ehrenfest a stabilit dou¼ a teoreme importante care stabilesc


faptul c¼ a mecanica clasic¼ a se poate obţine ca un caz limit¼a al mecanicii cuan-
tice, şi anume atunci când atât ‡uctuaţiile poziţiei cât şi ale impulsului faţ¼
a
de valorile medii corespunz¼ atoare devin neglijabile.
S¼a analiz¼
am întâi cum se modi…c¼ a în timp valoarea medie a unei compo-
nente, x, a poziţiei.
Z Z Z
d d @ (r; t) @ (r; t)
< x >= (r; t)x (r; t)dv = (r; t)x dv+ x (r; t)dv
dt dt @t @t
51

care, folosindu-ne de (110) şi (116), se transform¼


a în
Z Z
d 1
< x >= x(H )dv (H ) x dv =
dt i~
Z Z
1 ~2 2 ~2 2
= x r +V dv r +V x dv :
i~ 2m 2m
Termenii ce conţin potenţialul V se reduc, şi
Z
d i~
< x >= x(r2 ) (r2 )x dv:
dt 2m
R R
Aplicând prima identitate Green f (r2 g) + (rf )(rg)dv = f (rg)dS
V S
obţinem
Z Z Z
2
(r )x dv = x (r )dS (r ) (rx )dv:
S

Integrala dup¼
a S se anuleaz¼
a pe suprafaţa de la in…nit şi, în consecinţ¼
a,
obţinem Z Z
2
(r )x dv = (r ) (rx )dv

şi, utilizând iar¼


aşi identitatea Green,
Z Z Z
(r ) (rx )dv = r(x )dS + r2 (x )dv:
S

Integrala de suprafaţ¼
a se anuleaz¼
a din nou şi
Z Z
2
(r )x dv = r2 (x )dv;

astfel c¼
a
Z Z
d i~ 2 2 i~ @
< x >= [xr r (x )]dv = dv:
dt 2m 2m @x
@
Dar i~ @x este operatorul proiecţiei impulsului px şi
d < px >
< x >= ;
dt m
sau, prin generalizare
d <p>
< r >= : (124)
dt m
52


a calcul¼
am viteza de variaţie a lui < px >
Z Z Z
d d @ @ @ @ @
< px >= i~ dv = i~ dv + dv
dt dt @x @x @t @t @x
Folosindu-ne, din nou, de ecuaţia Schrödinger şi de forma sa complex conju-
gat¼
a, obţinem
Z Z
d @ ~2 2 ~2 2 @
< px >= r +V dv + r +V dv =
dt @x 2m 2m @x
Z Z
~2 2@ 2 @ @ @
= r (r ) dv (V ) V dv:
2m @x @x @x @x
Vom folosi cea de a doua identitate Green
Z Z
2 2
[f (r g) g(r f )]dv = [f rg grf ]ds
V S

prima integral¼ a se anuleaz¼


a pe suprafaţa de la in…nit unde funcţia tinde
la zero, iar cea de a doua integral¼
a ne d¼
a
Z Z
@ @ @V @V
(V ) V dv = dv =
@x @x @x @x
astfel încât
d @V
< px >=
dt @x
sau, în cazul tridimensional
d
< p >= hrV i : (125)
dt
Vedem imediat c¼ a dac¼a ‡uctuaţiile sunt neglijabile m¼ arimile < p >, < r >
şi h rV i reprezint¼
a tocmai vectorii de poziţie r , impuls p, şi forţ¼
a F din
mecanica clasic¼
a, iar expresiile (124) şi (125) trec în analogul lor clasic
dr p dp
= şi = rV:
dt m dt

2.9 Ecuaţia Schrödinger atemporal¼


a. St¼
ari staţionare

Am v¼ azut c¼a ecuaţia Schrödinger (110) conţine derivate parţiale de or-


dinul întâi în raport cu timpul şi de ordinul al doilea în raport cu coordonatele
53

x, y, z. De asemenea ea depinde explicit de potenţialul V (r; t), de…nit de la


un sistem …zic la altul. În plus, rezolvarea sa trebuie s¼ a ţin¼
a seama atât de
constrângeri de ordin matematic, dar şi de ordin …zic (de exemplu, soluţia s¼ a
…e integrabil¼a în modul p¼ atrat). Din toate aceste motive a‡area unei soluţii
analitice a ecuaţiei Schrödinger constituie o problem¼ a foarte di…cil¼
a, adesea
de nerezolvat!
În decursul timpului s-au inventat diverse metode de rezolvare aproxima-
tiv¼
a a acestei ecuaţii, iar în ultimul timp se apeleaz¼ a tot mai des la rezolv¼ari
numerice, pro…tându-se de puterea de calcul tot mai mare.
Desigur, mecanica cuantic¼ a n-ar … avut un succes atât de r¼ asun¼
ator dac¼a
nu s-ar … g¼asit soluţii analitice în cazul câtorva sisteme …zice interesante.
O tehnic¼ a standard folosit¼ a la rezolvarea ecuaţiilor cu derivate parţiale
const¼a în scrierea soluţiei ca un produs de funcţii dintre care cel puţin una,
dac¼a nu …ecare, s¼ a depind¼ a de o singur¼ a variabil¼
a. De exemplu, în cazul
ecuaţiei Schrödinger unidimensionale
~2 @ 2 (x; t) @ (x; t)
2
+ V (x; t) (x; t) = i~
2m @x @t
încerc¼
am scrierea funcţiei de und¼
a sub forma

(x; t) = (x)'(t): (126)

S¼a not¼am c¼ a acest lucru este posibil întotdeauna, cu condiţia ca energia


potenţial¼a s¼a nu depind¼a explicit de t Adic¼
a V (x; t) V (x): Într-adev¼
ar,
introducând forma (126) în ecuaţia Schrödinger, obţinem

~2 @ 2 (x)'(t) @ (x)'(t)
2
+ V (x) (x)'(t) = i~ :
2m @x @t
Dar
@ 2 (x)'(t) @ 2 (x) d2 (x)
= '(t) = '(t) ;
@x2 @x2 dx2
unde s-a trecut de la @ 2 =@x2 la d2 =dx2 deoarece (x) nu depinde decât de x.
Similar
@ (x)'(t) @'(t) d'(t)
= (x) = (x) :
@t @t dt
Atunci, avem
~2 d2 (x) d'(t)
'(t) + V (x) (x)'(t) = i~ (x) : (127)
2m dx2 dt
În situaţiile, adic¼a pentru valorile x sau t, în care (x) sau '(t) se anuleaz¼
a,
se vede c¼ a relaţia (127) este identic nul¼
a. Limitându-ne numai la domeniile
54

în x şi t pentru care (x)'(t) este diferit de zero, s¼


a împ¼
arţim relaţia (127)
cu acest produs, obţinând
1 ~2 d2 (x) 1 d'(t)
2
+ V (x) (x) = i~ : (128)
(x) 2m dx '(t) dt

Întrucât energia potenţial¼a nu depinde de t, în membrul stâng al relaţiei (128)


se a‡a¼ o funcţie ce poate depinde numai de x, iar în membrul drept o funcţie
de t. Cum acest lucru se întâmpl¼ a pentru orice alegere arbitrar¼
a a variabilelor
x şi t (exceptând desigur soluţiile ecuaţiilor (x) = 0 şi '(t) = 0) …ecare
membru nu poate … decât o constant¼ a. S¼ a not¼
am cu G aceast¼ a constant¼ a
comun¼ a. Atunci
1 ~2 d2 (x)
+ V (x) (x) = G (129)
(x) 2m dx2
şi
1 d'(t)
i~ = G: (130)
'(t) dt
G este constanta de separare. Vedem, deci, c¼ a în locul unei singure ecuaţii
cu derivate parţiale pentru o funcţie de dou¼ a variabile independente, x, şi t,
se obţine o pereche de ecuaţii diferenţiale ordinare, câte una pentru …ecare
coordonat¼ a. Aceste dou¼a ecuaţii sunt cuplate în sensul c¼ a amândou¼a conţin
aceeaşi constant¼a de separare, G. Ecuaţia (130) se poate rezolva imediat,
rescriind-o sub forma
d'(t) iG
= '(t): (131)
dt ~
Pân¼a la un factor multiplicativ, soluţia (131) este
i
Gt
'(t) = e ~ :

Reamintindu-ne c¼
a pentru particula liber¼
a am scris funcţia de und¼
a sub forma
i i i
(x; t) = e ~ (px Et)
= e ~ px e ~
Et
= (t)'(x)

se vede imediat c¼
a G joac¼
a rolul energiei E.
Trecând atunci la ecuaţia (129), avem

~2 d2 (x)
+ V (x) (x) = E (x); (132)
2m dx2
funcţia de und¼
a total¼
a …ind
i
Et
(x; t) = (x)e ~ : (133)
55

i
În particular, dac¼a V (x) = V0 (particula liber¼ a (x) = e ~ px
a) putem veri…ca c¼
este o soluţie a ecuaţiei (132) conducând la binecunoscuta relaţie

p2
E= + V0 :
2m
Ecuaţia (132) ne conduce, deci, la energia E a sistemului. Ea se numeşte
ecuaţia Scrödinger independent¼
a de timp (atemporal¼ a). S¼
a observ¼
am c¼
a ea
se mai poate scrie sub forma

H (x) = E (x) (134)


2
~ d 2
unde H = 2m dx2
+V (x) şi nu depinde de t. Astfel scris¼ a ecuaţia Schrödinger
atemporal¼a este o ecuaţie cu funcţii şi valori proprii. În general, putem avea
mai multe valori proprii E şi pentru …ecare valoare proprie una sau mai
multe funcţii proprii. Dac¼ a H nu depinde de timp şi dac¼ a înmulţim ambii
i
Et
membri ai relaţiei (134) cu funcţia temporal¼ a '(t) = e ~ , egalitatea (134)
se p¼
astreaz¼
a
i i
H (x)e ~ Et = E (x)e ~ Et ;
sau
H (x; t) = E (x; t): (135)
Deşi, din punct de vedere matematic ecuaţia (135) nu este diferit¼ a de ecuaţia
(134), din punct de vedere …zic ea ne aduce nişte clari…c¼ ari esenţiale. Într-
adev¼ ar, am ar¼atat c¼
a dac¼
a funcţia de und¼ a a unui sistem este funcţie proprie
pentru un operator liniar şi hermitic ce corespunde unei m¼ arimi dinamice,
atunci orice m¼ asur¼
a efectuat¼a asupra sistemului conduce la o valoare bine pre-
cizat¼a a acelei m¼arimi. În cazul nostru o-peratorul hamiltonian este asociat
energiei particulei şi, deci, o m¼asurare efectuat¼ a asupra energiei sistemului
ne va da valoarea bine de…nit¼ a E. Merit¼ a s¼
a reamintim faptul c¼ a relaţia
(135) este valabil¼a numai dac¼ a operatorul H nu depinde explicit de timp –
în caz contrar acţiunea lui H asupra funcţiei de und¼ a nu ne d¼ a E (x; t) ci
d (x;t)
i~ dt . Deci, dac¼ a hamiltonianul nu depinde explicit de timp sistemul se
a‡a¼ într-o stare de energie E bine precizat¼ a. Recunoaştem aici aceeaşi lege
de conservare a energiei valabil¼ a şi în mecanica clasic¼a.
Aceste st¼ari de energie bine determinat¼ a se numesc şi st¼ari staţionare. S¼ a
calcul¼am densitatea de probabilitate într-un astfel de caz
i i
P (x; t)dx = j (x; t)j2 dx = (x)e ~ Et (x)e ~
Et
(x) (x)dx = j (x)j2 dx
dx =
(136)
şi nu depinde de t. Cu alte cuvinte, probabilitatea de a a‡a particula într-o
anumit¼ a poziţie între x şi x + dx depinde numai de x, nu şi de timpul la care
56

se execut¼a procesul m¼asur¼


arii. Vedem, deci, c¼a denumirea de stare staţionar¼ a
este cât se poate de adecvat¼a.
Tot ceea ce a fost discutat pân¼ a acum în leg¼ atur¼a cu mişcarea unidi-
mensional¼ a, se poate transpune şi în cazul mişc¼
arii în spaţiul tridimensional.
Astfel,

(r;t) = (r)'(t)
i
Et
'(t) = e ~ ;

iar
H(r; i~r) (r) = E (r)
sau
~2 2
r (r) + V (r) (r) = E (r) (137)
2m
este ecuaţia cu funcţii şi valori proprii a energiei.
De remarcat c¼ a ecuaţia (137) continu¼ a s¼
a r¼
amân¼
a o ecuaţie cu derivate
parţiale (@ 2 =@x2 ; @ 2 =@y 2 ; @ 2 =@z 2 ) dar, pentru anumite forme particulare ale
lui V (r) şi funcţia (r) se poate scrie ca un produs de funcţii numai de o
singur¼a variabil¼a.

2.10 Cuanti…carea energiei

Pân¼a acum nu am spus în nici un fel cum poate … rezolvat¼ a ecuaţia


Schrödinger independent¼ a de timp. Vom discuta acest lucru în cele ce urmeaz¼a
şi vom vedea cum apare cuanti…carea energiei în mod natural atunci când se
rezolv¼ a ecuaţia Schrödinger. În leg¼ atur¼
a cu ecuaţia Schrödinger dependent¼ a
de timp am stabilit nişte criterii, atât matematice cât şi …zice, pe care trebuie
s¼a le îndeplineasc¼ a funcţia de und¼a (r;t) - în cazul unidimensional. Aceleaşi
criterii, tot în cazul unidimensional (dar extinderea la cazul tridimensional
se poate face în mod automat, necomportând nici o discuţie suplimentar¼ a)
se aplic¼a şi funcţiei de und¼a (x) sau derivatei sale d (x)=dx

(x) trebuie s¼a …e …nit¼a (mai


d (x)
precis integrabil¼
a în dx
trebuie s¼
a …e …nit¼
a.
modul p¼ atrat).
d (x)
(x) trebuie s¼a …e univalent¼
a. dx
trebuie s¼
a …e univalent¼
a.

d (x)
(x) trebuie s¼
a …e continu¼
a. dx
trebuie s¼
a …e continu¼
a.
57

În Fig.2.2 prezent¼
am cazuri în care una din cele trei condiţii nu este îndeplin-
it¼
a

Fig.2.2

Trebuie s¼ a subliniem faptul c¼ a dintre toate soluţiile posibile ale ecuaţiei


dife-renţiale trebuie s¼a le alegem numai pe acelea care îndeplinesc cerinţele
de mai sus. De multe ori soluţiile acceptabile …zic, adic¼ a …nite sau univalente,
nici nu exist¼ a pentru orice valoare a parametrului E (sau al altor variabile
dinamice) fapt ce conduce la cuanti…carea energiei (sau a momentului cinetic,
de exemplu).
Este un fapt demn de menţionat c¼ a nu exist¼
a o singur¼a ecuaţie Schrödinger
independent¼ a de timp ci, pentru …ecare sistem …zic, câte o ecuaţie Schrödinger
determinat¼ a de forma concret¼ a a potenţialului V (x). În mod riguros nu
putem analiza soluţiile ecuaţiei Schrödinger pân¼ a nu cunoaştem exact potenţialul
V (x). Totuşi, se poate face o analiz¼a calitativ¼
a foarte instructiv¼ a considerând
un potenţial V (x) tipic, cum ar … acela dintre doi atomi identici legaţi într-o
molecul¼a biatomic¼ a. (Fig.2.3)
58

Fig.2.3

Fig.2.4

În acest caz coordonata x reprezint¼ a distanţa între centrele celor doi


atomi, iar minimul lui V (x) are loc la distanţa de echilibru, acolo unde forţa
care acţioneaz¼
a asupra …ec¼arui atom F = dV (x)=dx se anuleaz¼ a. La dis-
tanţe mai mici decât cea de echilibru apare o forţ¼
a de repulsie care împiedic¼a
59

atomii s¼a se apropie foarte mult unul de altul. Invers, în cazul creşterii dis-
tanţei de separare faţ¼
a de valoarea de echilibru apare o forţ¼ a atractiv¼
a care
îns¼
a scade la zero dac¼ a se dep¼aşeşte distanţa de disociere întrucât molecula
se rupe iar atomii nu mai interacţioneaz¼ a.
Cum în ecuaţia Schrödinger energia E ocup¼ a o poziţie crucial¼
a, nu putem
face o discuţie a soluţiilor dac¼ a nu ne …x¼ am valoarea energiei totale (bine
determinate) E în raport cu energia potenţial¼ a V (x). Vom analiza cazul din
Fig.2.4.
Cu alegerea f¼acut¼ a, sistemul de atomi este legat, distanţa de separare
putând lua valori între x0 şi x00 . S¼
a rescriem ecuaţia Schrödinger sub forma
d2 (x) 2m
2
= 2 [V (x) E] (x) (138)
dx ~
unde 2m ~2
> 0. Ecuaţia (138) ne d¼ a valoarea derivatei de ordinul al doilea
în funcţie de diferenţa V (x) E şi de valoarea lui (x). Dup¼ a cum se
ştie, analiza gra…cului lui (x) se poate face în funcţie de semnul derivatei
2
de ordinul al doilea şi anume: dac¼ a ddx2 > 0 funcţia este concav¼ a iar dac¼
a
d2 d2
dx2
< 0 funcţia este convex¼ a (concav¼ a în jos). Semnul lui dx2 va depinde
atât de semnul lui V (x) E cât şi de semnul lui (x). Ecuaţia Schrödinger
independent¼ a de timp nu mai conţine num¼ arul imaginar i şi întotdeauna
putem g¼ asi soluţii ale ei care s¼
a …e funcţii reale.
Semnul lui V (x) E este pozitiv pentru x < x0 şi x > x00 şi negativ pentru
x0 < x < x00 . În funcţie şi de semnul lui (x) putem avea şase variante care
sunt reprezentate în Fig.2.5.

Fig.2.5
60

Pentru o anumit¼ a form¼


a a energiei potenţiale V (x), ecuaţia diferenţial¼
a
2 2
ne d¼
a o relaţie între d =dx şi care determin¼ a comportarea general¼a a lui
. Dac¼a …x¼ am o anumit¼ a valoare a lui şi a derivatei sale d =dx pentru
o anumit¼a valoare a lui x atunci comportarea particular¼a (speci…c¼ a) a lui
este determinat¼ a pentru orice valoare a lui x. În Fig.2.6 sunt prezentate
comport¼arile funcţiei pentru trei alegeri ale lui şi d =dx într-un anumit
punct x0 din regiunea a doua (x0 < x0 < x00 ).

Fig.2.6

Alegerea f¼
acut¼a este (x0 ) > 0, atunci între x0 şi x00 funcţia este convex¼ a
şi se va îndrepta în jos pân¼ a când x = x00 . Pentru x > x00 şi V (x) E >
(x00 )
0; funcţia trebuie s¼ a devin¼a concav¼ a. În funcţie de derivata d dx putem
distinge trei cazuri. Un caz ar … acela în care concavitatea este su…cient de
mare încât s¼ a opreasc¼ a descreşterea lui (x) înainte ca ea s¼ a se anuleze şi apoi
s¼a creasc¼a valoarea lui (x) nem¼ arginit. O astfel de soluţie nu va … …nit¼ a
pentru x ! 1 şi, deci, nu poate … acceptat¼ a …zic (vezi curba 1). Un alt
caz ar … acela în care datorit¼ a pantei mari a lui (x0 ), concavitatea nu este
su…cient de mare pentru ca funcţia s¼ a creasc¼
a înainte ca ea s¼a se anuleze. În
momentul anul¼ arii, îns¼
a, schimb¼ a semnul şi funcţia devine convex¼ a, având
drept rezultat ca ea va tinde spre 1 când x ! 1 (vezi curba 2). Şi acest
rezultat este inacceptabil …zic. Ar mai putea … o ultim¼ a variant¼a, aceea în
care pentru o concavitate anume potrivit¼ a funcţia s¼ a tind¼a asimptotic spre
61

zero (vezi curba 3). O astfel de soluţie se comport¼ a bine la x ! 1 şi poate …
acceptat¼ a. Este clar îns¼ a c¼
a astfel de soluţii vor depinde de alegerile speciale
ale pantelor în punctul x0 , adic¼ a de d dx
(x0 )
.
Cum se va comporta funcţia (x) în zona x < x0 ? O analiz¼ a similar¼ a ne
arat¼ a c¼
a nu am avea în general soluţii …nite decât dac¼ a, iar¼
aşi, alegem special
valoarea derivatei în x0 . Nimic nu ne indrept¼ aţeşte, în general, s¼ a credem c¼ a
cele dou¼ a alegeri ale derivatei în x0 vor coincide.
Am putea considera în x0 , s¼ a zicem, o derivat¼ a la dreapta şi una la stânga,
d (x)
diferite între ele, dar atunci funcţia dx nu ar mai … continu¼ a în x0 . Altfel
spus, în general, nu vom avea soluţii acceptabile …zic. Este îns¼ a posibil ca în
mod special, şi anume pentru anumite valori ale energiei E, s¼ a se poat¼ a alege
o derivat¼ a unic¼a în x0 astfel încât funcţia s¼ a …e …nit¼ a atât pentru x ! 1
cât şi pentru x ! 0. Pentru anumite forme ale potenţialului V (x) este posibil
s¼a nu se g¼aseasc¼a decât o singur¼a valoare E pentru care ecuaţia Schrödinger
atemporal¼ a are soluţie. Spunem atunci c¼ a admite o singur¼ a valoare proprie
şi o singur¼a funcţie proprie. Un exemplu notabil în acest sens îl constituie
deuteronul, adic¼ a starea legat¼ a dintre un proton şi un neutron ce constituie
nucleul de deuteriu. În alte cazuri se pot g¼ asi mai multe valori permise ale
energiei, E1 ; E2 ; E3 ; ::: în num¼ ar …nit sau in…nit, dar num¼ arabil, pentru care
avem soluţii acceptabile …zic 1 ; 2 ; 3 ; ::.
S¼a ne reamintim c¼ a ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a (137) se poate scrie
sub forma
H =E
unde
~2 d2
H= + V (x)
2m dx2
este operatorul hamiltonian asociat energiei totale.
Pentru valorile proprii E1 ; E2 ; E3 ; :: putem scrie

H i (x) = Ei i (x): (139)

pentru …ecare Ei , funcţia de und¼


a va …
i
Et
i (x; t) = i (x)e
~ i (140)

şi se vede imediat c¼


a
Hi i (x; t) = Ei i (x; t); (141)
adic¼
a funcţia de und¼a i este funcţie proprie pentru operatorul energie. Cum
am mai discutat, atunci sistemul se va g¼ asi în starea cu energia Ei bine
determinat¼ a, orice m¼asurare efectuat¼a asupra sistemului va da cu certitudine
valoarea Ei . Pe de alt¼
a parte, principiul superpoziţiei ne permite s¼
a construim
62

funcţii de und¼a care sunt combinaţii liniare de alte funcţii de und¼


a. De
exemplu, s¼ a consider¼
am funcţiile de und¼
a
i
Et
i (x; t) = i (x)e
~ i

şi
i
E t
j (x; t) = j (x)e
~ j :
Fie
(x; t) = ci i (x; t) + cj j (x; t); (142)
se veri…c¼
a
@ @ i
Et @ i
E t
i~ (x; t) = ci i (x) i~ e ~ i + cj j (x) i~ e ~ j =
@t @t @t
i i
Et E t
= ci Ei i (x)e ~ i + cj Ej j (x)e
~ j : (143)

Dar
i i
Et E t
H (x; t) = ci H i (x)e
~ i + cj H j (x)e
~ j =
i i
Et E t
= ci Ei i (x)e ~ i + cj Ej j (x)e
~ j : (144)

Comparând (143) cu (143) vedem c¼ a (x; t) este şi ea o funcţie de und¼


a.
Îns¼
a,
H (x; t) = ci Ei i (x; t) + cj Ej j (x; t) 6= E (x; t); (145)
adic¼ a nu este funcţie proprie pentru H.
În acest caz nu mai putem spune c¼ a sistemul se a‡a¼ precis în starea cu
Ei , sau cu Ej sau, poate, starea cu Ei + Ej , etc. S¼ a calcul¼ am valoarea medie
a energiei, adic¼ a
Z
(x; t)H (x; t)dx
Z
i i i i
= (ci i (x)e ~ Ei t + cj j (x)e ~ Ej t )H(ci i (x)e ~ Ei t + cj j (x)e ~ Ej t )dx
Z Z
2 2 i
= jci j j i (x)j Ei dx + ci cj i (x)Ej j (x)e ~ (Ej Ei )t dx + (146)
Z Z
i 2
+ cj ci Ei j (x) i (x)e ~
(Ej Ei )t
dx + jcj j2 Ej j (x) dx:

Vom demonstra mai târziu c¼ a funcţiile proprii ce corespund unor valori pro-
prii distincte sunt ortogonale; adic¼a, dac¼ a Ei 6= Ej , atunci
Z Z
i (x) j (x)dx = j (x) i (x)dx = 0 (147)
63

iar Z
j i (x)j2 dx = 1 (148)

printr-o normare corespunz¼


atoare. Atunci

< E >= jci j2 Ei + jcj j2 Ej : (149)

Dac¼
a vrem ca şi funcţia (x; t) s¼
a …e normat¼
a, atunci avem relaţia

jci j2 + jcj j2 = 1: (150)

Putem interpreta coe…cienţii jci j2 şi jcj j2 ca probabilit¼ aţile de a g¼


asi una din
valorile Ei sau Ej .
Analiza prezentat¼ a mai înainte se poate generaliza uşor. Se poate demon-
stra c¼
a soluţiile funcţii proprii ale unui operator hermitic formeaz¼ a un sistem
complet; altfel spus, orice funcţie cu propriet¼ aţi ”rezonabile” (şi funcţiile de
und¼a au astfel de propriet¼ aţi) se poate dezvolta dup¼ a setul complet de funcţii
proprii X
(x; t) = ak (t) k (x): (151)
k
Atunci, valoarea medie a energiei va …
X
< E >= Ek jak (t)j2 : (152)
k

În exemplul anterior am considerat doar doi coe…cienţi ak (t) diferiţi de zero,


i i
şi anume: ai (t) = ci e ~ Ei t şi aj (t) = cj e ~ Ej t :

ar¼
a a cunoaşte exact energia potenţial¼ a V (x) nu putem cunoaşte valo-
rile numerice ale energiei Ei . Se poate face îns¼ a o leg¼
atur¼
a calitativ¼
a între
ordonarea valorilor proprii ale energiei E1 < E2 < E3 ::: şi num¼ arul de noduri
(zerouri) ale funcţiilor proprii 1 (x); 2 (x); 3 (x); ::. În Fig.2.7 sunt prezen-
tate trei astfel de funcţii, toate trecând prin acelaşi punct (x0 ; i (x0 )), dar
având pante diferite în x0 : Dup¼ a cum se poate vede în …gur¼ a
d 3 (x) d 2 (x) d 1 (x)
> > ; (153)
dx dx dx
iar variaţia pantei în punctul x0 se va a‡a în aceeaşi relaţie de inegalitate, şi
anume
d2 3 (x) d2 2 (x) d2 1 (x)
> > : (154)
dx2 dx2 dx2
Folosind îns¼ a ecuaţia Schrödinger atemporal¼a, observ¼ am c¼ a

jV (x0 ) E3 j > jV (x0 ) E2 j > jV (x0 ) E1 j : (155)


64

Deoarece x0 se a‡a¼ în regiunea în care V (x0 ) E) < 0, rezult¼


a

E3 > E2 > E1 : (156)

În …gur¼a se vede c¼
a 1 (x) nu are nici un zero, 2 (x) intersecteaz¼
a o singur¼
a
dat¼
a axa Ox, iar 3 (x) are dou¼ a intersecţii cu Ox: Cu cât funcţia de und¼
a
oscileaz¼
a mai mult, cu atât corespunde unei valori mai mari a energiei.

Fig.2.7


a revenim la potenţialul V (x) prezentat în Fig.2.2 şi s¼
a consider¼
am cazul
în care energia E este mai mare decât valoarea limit¼ a Vl a potenţialului la
distanţe mari (Vl = lim V (x)). Deci,
x!1

E > Vl : (157)

În acest caz sistemul nu mai este legat (clasic distanţa x de separare poate
avea orice valoare mai mare decât x0 ). Din punctul de vedere al ecuaţiei
Schrödinger atemporale exist¼ a acum doar dou¼ a regiuni pe axa Ox: x < x0
0
şi x > x . În a doua regiune V (x) E este negativ pentru orice valoare a
lui x. Funcţia de und¼a (x) va … convex¼ a dac¼
a (x) este pozitiv şi concav¼a
dac¼ a (x) este negativ. În ambele cazuri (x) tinde s¼ a se îndrepte spre axa
Ox şi, deci, ea va oscila în jurul acestei axe. Pentru x ! 1 funcţia (x)
va … …nit¼ a. În zona cu x mic, x < x0 , avem acum posibilitatea s¼ a alegem
convenabil panta ddx în aşa fel încât funcţia s¼a se îndrepte asimptotic c¼atre
Ox. Cu alte cuvinte putem g¼ asi funcţii proprii acceptabile …zic pentru orice
valoare a lui E > Vl . Spectrul energiei nu mai este discret ci continuu.
65

În concluzie se poate a…rma c¼ a


Atunci când relaţia dintre energia total¼a a unei particule şi energia sa
potenţial¼a este astfel încât în interpretarea ei clasic¼a particula ar … constrâns¼a
s¼a r¼amân¼a într-o zon¼a limitat¼a din spaţiu, teoria Schrödinger prezice c¼a en-
ergia total¼a va … cuanti…cat¼a. Când relaţia este astfel încât particula nu este
constrâns¼a s¼a r¼amân¼a într-o zon¼a limitat¼a din spaţiu, teoria cuantic¼a prezice
c¼a energia total¼a poate avea orice valoare.
Succint, putem zice în acest fel: spectrul energetic al sistemelor legate
este discret iar spectrul energetic al sistemelor nelegate este continuu. (vezi
Fig.2.8).

Fig.2.8


a consider¼
am din nou cazul prezentat în (142)
i i
E t E t
(x; t) = c1 1 (x; t) + c2 2 (x; t) = c1 1 (x)e
~ 1 + c2 2 (x)e
~ 2 (158)

şi s¼
a calcul¼
am densitatea de probabilitate
h i i
ih i i
i
= c1 1 (x)e ~ E1 t + c2 2 (x)e ~ E2 t c1 1 (x)e
E t
~ 1 + c2 2 (x)e
E t
~ 2

(159)
sau
i
= jc1 j2 j 1 (x)j
2
+ jc2 j2 j 2
2 (x)j + c2 c1 2 (x) 1 (x)e
~
(E2 E1 )t
+
i
(E2 E1 )t
+c1 c2 1 (x) 2 (x)e
~ : (160)
66

Dependenţa de timp dispare în primii doi termeni dar se menţine în urm¼


atorii
doi. Vedem c¼a ultimii termeni oscileaz¼
a cu o aceeaşi frecvenţ¼
a
E2 E1
= : (161)
h

a consider¼
am cazul unui atom de hidrogen în care electronul se a‡a¼ în starea
cea mai coborât¼
a, E1 ; numit¼
a starea fundamental¼a. În acest caz funcţia de
i
und¼a este = e ~ E1 t iar probabilitatea de localizare este

j j2 = j j2 ;

independent¼ a de timp. Dac¼ a probabilitatea de localizare este independent¼ a


de timp, tot aşa va … şi distribuţia de sarcin¼ a. Dar, chiar în electromag-
netismul clasic, o distribuţie static¼
a de sarcin¼ a nu emite radiaţie electromag-
netic¼
a. Vedem, deci, c¼ a teoria Schrödinger explic¼ a paradoxul teoriei cuantice
vechi privind stabilitatea atomilor în starea fundamental¼ a.
Atomii excitaţi emit, îns¼ a, radiaţii şi în cele din urm¼ a se reîntorc pe
starea fundamental¼ a. S¼a consider¼am cazul unui electron a‡at pe punctul de
a efectua o tranziţiei dintr-o stare excitat¼ a, E2 , pe starea fundamental¼ a E1 .
Tranziţia dureaz¼a un timp extrem de scurt, t. În acest interval de timp o
m¼asurare a energiei nu ne poate da un rezultat cu o precizie mai bun¼ a decât
~
E1 ; (162)
2 t
rezultând din relaţia Heisenberg aplicat¼ a m¼arimilor conjugate E şi t. t …ind
foarte mic, E este de ordinul diferenţei E2 E1 . Starea sistemului trebuie
descris¼a atunci cu ajutorul expresiei (158) care conduce la densitatea de prob-
abilitate (160). Aceasta din urm¼ a, îns¼
a, implic¼a existenţa unei distribuţii de
sarcin¼a oscilante cu frecvenţa = (E2 E1 )=h şi, în consecinţ¼ a, va emite
radiaţie cu aceeaşi frecvenţ¼
a. Se explic¼
a, astfel, unul din postulatele lui Bohr.
Desigur, în starea fundamental¼ a t este practic in…nit şi E poate … zero,
adic¼a energia E1 este bine determinat¼ a. Se poate ar¼ ata c¼a teoria Schrödinger
nu prezice corect numai frecvenţele radiaţiilor emise ci şi probabilit¼aţile de
tranziţie (pe unitatea de timp).

2.11 Spaţiul Hilbert. Notaţia Dirac

Vom încheia aceast¼


a parte cu o notaţie util¼
a ce se datoreşte lui Dirac.
67

Am v¼
azut c¼
a densitatea de probabilitate trebuie s¼
a satisfac¼
a relaţia
Z1
2
j j = dx = 1
1

iar valoarea medie a energiei sau, mai general, a unei observabile A este
Z1
< A >= A dx
1

unde A este operatorul asociat observabilei.


Dirac consider¼a c¼
a funcţiile de und¼a aparţin unui spaţiu vectorial, normat,
in…nit dimensional şi separabil numit spaţiu Hilbert. Datorit¼ a importanţei
sale în …zic¼
a, propriet¼aţile matematice ale spaţiului Hilbert au fost studiate
îndelung şi în detaliu. Vom enumera mai jos, succint, câteva propriet¼ aţi ale
acestui spaţiu, care intr¼a de altfel în de…niţia sa.
i) Spaţiu vectorial. Orice combinaţie liniar¼ a (cu coe…cienţi de regul¼ a
complecşi) a mai multor funcţii ce aparţin spaţiului Hilbert H aparţine şi lui
H:
ii) Normat. Se introduce o relaţie binar¼ a între oricare dou¼a funcţii din
H, numit¼ a produs scalar, cu proprietatea

< 1 j 2 >=< 2 j 1 > (163)

şi …ind de…nit¼


a prin expresia
Z1
h 1 j 2i 1 (x) 2 (x)dx: (164)
1

Se vede imediat c¼ a densitatea de probabilitate este produsul scalar dintre


funcţia de und¼a (vector din H) cu ea îns¼ aşi, numit¼
a şi norma vectorului
(funcţiei de und¼
a)
Z1
2
j j = dx =< j >: (165)
1

Norma are urm¼


atoarea proprietate important¼
a

h j i 1 0; (166)
68

unde
h j i=0 (167)
dac¼a şi numai dac¼a = 0:
De menţionat c¼ a relaţia (167) se refer¼
a numai la norm¼ a (produsul scalar
al unui vector cu el însuşi) nu şi la produsul scalar al unui vector cu alt
vector. Este posibil ca produsul scalar s¼ a …e zero f¼
ar¼
a ca nici una din funcţiile
distincte 1 şi 2 s¼ a …e nule. În acest caz se zice c¼ a funcţiile 1 şi 2 sunt
ortogonale.
iii) In…nit dimensional şi separabil. În spaţiul Hilbert se poate intro-
duce o baz¼ a in…nit¼
a, adic¼ a o mulţime in…nit¼ a de funcţii liniar independente
astfel încât orice funcţie din spaţiu s¼a se poat¼ a scrie ca o serie convergent¼ a
de funcţiile de baz¼a X
= cn n : (168)
Observaţie: funcţiile n pot forma o mulţime num¼ arabil¼
a (adic¼
a n 2 N,
num¼ar natural) sau nu. În cel de al doilea caz este mai convenabil s¼ a scriem
funcţiile de baz¼
a nu cu indicii n ci în funcţie de un parametru (real) ce variaz¼
a
continuu, . Cazul general este acela în care se întâlnesc ambele variante şi
atunci realţia (5.148) trebuie scris¼ a sub forma

X
1 Z
= cn n (x) + c( ) ( ; x)d ; (169)
n=1

cn sau c( ) …ind, în general, numere complexe.


Notaţia Dirac este urm¼ atoarea: produsul scalar h 1 j 2 i este considerat
ca produsul dintre un vector ket j 2 i şi un vector bra h 1 j. (Denumirile
provin din descompunerea cuvântului engezesc bracket parantez¼ a).
Cu aceast¼a notaţie relaţia (169) se poate scrie

X
1 Z
j i= cn j ni + c( ) j ( )i d : (170)
n=1

Se poate demonstra c¼ a funcţiile de baz¼


a pot … alese ortonormate, adic¼
a
h n j m i = nm şi atunci

cn = h n j i iar c( ) = h ( ) j i : (171)

Se veri…c¼
a faptul c¼
a h j i = 1 este echivalent cu
X Z
j n i h n j + j ( )i h ( )j d = 1; (172)
n
69

numit¼
a relaţia de închidere.

2.12 Postulatele mecanicii cuantice

În cadrul …zicii sistemelor clasice – sisteme c¼ arora li se pot aplica con-


ceptele clasice – se consider¼ a c¼a operaţia de observare nu perturb¼ a în mod
semni…cativ mişcarea acestora. Mai precis, se consider¼ a c¼
a orice perturbaţie
provocat¼ a de procesul de m¼ asurare poate … corectat¼ a, în principiu, exact.
Cel mai simplu proces de observare const¼ a în a privi un obiect. Astfel,
obiectul trebuie iluminat, adic¼ a înseamn¼ a a-l ”bombarda” cu fotoni. Dac¼ a
dorim s¼ a determin¼ am cu precizie poziţia unui obiect, lungimea de und¼ a a
luminii trebuie s¼ a …e su…cient de mic¼ a, frecvenţa su…cient de mare şi, în
consecinţ¼ a, impulsul fotonilor p = ~k = h 1 peste o anumit¼ a limit¼
a. O
”lovitur¼ a” cu un astfel de foton poate perturba apreciabil sistemul studiat
dac¼a acesta este su…cient de mic. Aşa cum a…rm¼ a Dirac, exist¼a o limit¼
aa
acuit¼aţii puterii noastre de observaţie şi a micimii perturbaţiei ce însoţeşte
aceast¼ a observaţie – o limit¼ a inerent¼a naturii lucrurilor şi care nu poate …
niciodat¼ a dep¼ aşit¼
a prin îmbun¼ at¼
aţirea tehnicii de observare.
Dac¼ a sistemul este su…cient de mare încât aceste perturbaţii inevitabile

a poat¼ a … neglijate, se aplic¼ a teoria …zicii clasice, sistemul …ind descris de
legile …zicii clasice. Pe de alt¼ a parte, dac¼a sistemul este astfel încât aceste
perturbaţii sunt apreciabile, atunci el este ”microscopic” în sens absolut şi,
pentru a-l descrie, este nevoie de o nou¼ a teorie –teoria cuantic¼ a.
Întrucât operaţiile de observare in‡uenţeaz¼ a sistemul …zic analizat, ne
aştept¼am ca acest fapt s¼ a apar¼a explicit în teorie. Aceste operaţii au dou¼ a
propriet¼ aţi importante:
1) Fiec¼ arui tip de observaţie (de exemplu: m¼ asurarea energiei, a impul-
sului sau a poziţiei) îi corespunde un set de numere (valori) - adic¼ a tocmai
rezultatele posibile ale observaţiei (m¼ asur¼
arii). Aceste valori pot forma un
spectru continuu, discret sau mixt.
2) Fie dou¼ a tipuri de observaţii O1 şi O2 (O1 ar putea …m¼ asurarea poziţiei
iar O2 m¼ asurarea impulsului). S¼ a not¼am prin O1 O2 efectuarea celor dou¼ a
m¼ asur¼ari în ordinea O2 apoi O1 . Atunci O2 O1 va însemna efectuarea aceloraşi
dou¼ a tipuri de m¼ asur¼
ari, dar în ordine inversat¼ a. Deoarece …ecare observaţie
poate perturba şi, deci, afecta rezultatul celeilalte, cele dou¼ a proceduri vor
da rezultate …nale diferite. Simbolic, acest lucru se poate scrie ca

O1 O2 O2 O1 6= 0: (173)
70

Valoarea acestei expresii trebuie legat¼ a de m¼ arimea perturbaţiilor inevitabile.


În acest¼ a etap¼ a şi cu aceast¼a interpretare trebuie introdus¼ a în teorie o nou¼ a
constant¼ a care s¼ a conduc¼ a la o înţelegere cantitativ¼ a, nu numai calitativ¼ a,
a noţiunii de ”microscopic” (microparticul¼ a). Teoria cuantic¼ a ne indic¼ a în
mod clar c¼ a acest rol trebuie s¼ a …e jucat de constanta lui Planck. În teoria
cuantic¼ a modern¼ a, relaţia de mai sus este exprimat¼ a cantitativ prin relaţiile
de nedeterminare ale lui Heisenberg.
Revenind la un sistem clasic, s¼ a zicem un punct material (sau particul¼ a
clasic¼a) se poate face o observare simultan¼ a a poziţiei şi a vitezei (deci a
impulsului) şi, mai departe, a energiei totale. De asemenea, se poate ob-
serva momentul cinetic –legat şi de poziţie şi de vitez¼ a. Este clar, deci, c¼ a
toate m¼ arimile m¼ asurabile, care vor avea anumite valori, determin¼ a starea
sistemului. În esenţ¼ a, legile mecanicii clasice ne spun c¼ a starea sistemului
este cunoscut¼ a dac¼ a se cunoaşte funcţia r(t).
În cazul sistemelor cuantice aceast¼ a abordare nu mai este posibil¼ a. Într-
adev¼ ar, cunoaşterea cu precizie a funcţiei r(t) ar însemna c¼ a la orice moment
de timp s¼ a cunoaştem şi impulsul (m dr dt
).
Pentru a de…ni starea unui sistem cuantic trebuie s¼ a analiz¼ am, în primul
rând, care m¼ arimi …zice pot … m¼ asurate simultan. Suntem astfel conduşi la
noţiunea de sistem maximal de observabile compatibile, starea sistemului la
un moment dat …ind indicat¼ a de valorile m¼ asur¼
arii tuturor acestor observabile
din sistem. Aceasta ar … o descriere complet¼ a a sistemului cuantic. În cazul
în care doar anumite observabile din setul maximal sunt m¼ asurate, vom avea
desigur o descriere incomplet¼ a şi, în acest caz, ideea de probabilitate apare
ca inevitabil¼ a.
Totuşi, ideea de probabilitate ar trebui s¼ a apar¼ a în teorie chiar dac¼ a
am avea o cunoaştere complet¼ a (în sens cuantic) a sistemului. Într-adev¼ ar,
cunoaşterea complet¼ a este doar o cunoaştere a observabilelor care se pot m¼ a-
sura simultan. Despre celelalte observabile nu putem face decât a…rmaţii
probabilistice. O cunoaştere exact¼ a a valorii unei astfel de observabile ar
însemna perturbarea inevitabil¼ a a sistemului şi, deci, schimbarea st¼ arii aces-
tuia.

Postulatele mecanicii cuantice

Observabilele unui sistem reprezint¼


a m¼arimi care, în principiu, pot … m¼
a-
surate convenabil şi reproductibil. În …zica clasic¼
a (macroscopic¼ a) observ-
abilele sistemului corespund unor funcţii de variabilele de baz¼ a. Valorile
m¼asurate pentru o observabil¼a dinamic¼a sunt valori numerice.
71

În mecanica cuantic¼a apar aspecte calitativ noi. Toate aceste aspecte pot
… luate în considerare prin formularea - şi acceptarea - unui set de postulate.
Primul postulat al mecanicii cuantice: Fiec¼ arei observabile …zice A
a unui sistem cuantic îi corespunde, în spaţiul Hilbert, un operator hermitic
b Diferitele valori proprii ale operatorului hermitic se reg¼
A: asesc în valorile
m¼asurabile ale observabilei …zice pe care o reprezint¼a.
Observaţie: în mecanica cuantic¼a observabilele dinamice sunt asociate cu
operatori care acţioneaz¼
a asupra st¼
arii sistemului …zic studiat.
Folosirea operatorilor hermitici este legat¼a de faptul c¼a valorile proprii
ale operatorului respectiv trebuie s¼
a …e reale, putând … astfel identi…cate cu
valorile care pot … m¼asurate.
Dac¼a j i este o funcţie de und¼a sau un vector în spaţiul Hilbert, este
necesar ca
h jAbj i = h j A bj i : (174)
Mai restrictiv, dac¼ a operatorul A b reprezint¼
a o observabil¼
a …zic¼
a, oricare ar …
j i şi j'i trebuie s¼
a existe relaţia

bj i = h j A
h'j A b j'i : (175)

Relaţiile (174) şi (175) au consecinţe foarte importante. În primul rând,


b sunt reale. Într-adev¼
valorile proprii ale observabilei A ar, …e ecuaţia cu valori
şi funcţii proprii
b j'n i = an j'n i :
A (176)
Multiplicând relaţia precedent¼
a cu h'n j (în sensul produsului scalar) se obţine

b j'n i = an h'n j 'n i;


h'n j A (177)

unde primul membru este real, iar h'n j 'n i este tot real. Rezult¼a, deci, c¼
a an
este real¼
a.
În al doilea rând, vectorii proprii ai unei observabile ce corespund unor
valori proprii diferite sunt ortogonali. Fie a1 6= a2 dou¼
a valori proprii ale lui
b
A. Atunci
Ab j 1 i = a1 j 1 i
şi
bj
A 2i = a2 j 2i ;

sau
h b
2j A j 1i = a1 h 2j 1i (178)
şi
h b
1j A j 2i = a2 h 1j 2 i: (179)
72

Dar
h b
1j A j 2i = a2 h 1j 2i = a2 h 2j 1 i:

Pe de alt¼
a parte, datorit¼
a hermiticit¼ b
aţii lui A,

h b
1j A j 2i =h b
2j A j 1i = a1 h 2j 1 i:


acând diferenţa relaţiilor (178) şi (179) se obţine

a2 h 2j 1i a1 h 2j 1i =0 sau (a2 a1 ) h 2j 1i = 0:

Cum a1 6= a2 , rezult¼
a
h 2j 1i = 0; (180)
adic¼a vectorii proprii sunt ortogonali.
În plus faţ¼
a de condiţia (175), pentru ca un operator hermitic s¼a reprezinte
o observabil¼a …zic¼a trebuie ca funcţiile sale proprii s¼
a formeze un set complet.
Astfel, oricare ar …vectorul de stare j (x)i el se poate exprima sub forma unei
combinaţii liniare de vectori proprii j n (x)i ai operatorului A b (observabil¼
aa
sistemului). X
j (x)i = F (an ) j n (x)i (181)
n
sau X
h (x)j = F (an ) h n (x)j ;
n

unde F (an ) sunt coe…cienţi reali. Dac¼a valorile proprii an aparţin spectrului
discret, atunci se poate scrie simpli…cat Fn = F (an ): Dac¼ a, în schimb, an
aparţin spectrului continuu, relaţia (181) se va scrie
Z
j (x)i = j (a; x)i F (a)da: (182)

Se poate demonstra, ca o teorem¼ a, c¼a dac¼a mulţimea vectorilor proprii ai


unui operator hermitic este …nit¼ a, atunci vectorii proprii formeaz¼ a un set
complet. În cel¼alalt caz, deşi o astfel de teorem¼ a nu poate … demonstrat¼ a, se
constat¼a c¼
a pentru toţi operatorii interesanţi din punct de vedere …zic setul
vectorilor proprii este complet.
O problem¼ a nesoluţionat¼ a înc¼
a se refer¼a la modul în care construim op-
eratorii hermitici asociaţi observabilelor …zice.
Al doilea postulat al mecanicii cuantice: Orice m¼ arime …zic¼ a cla-
sic¼
a poate … considerat¼a ca …ind construit¼ a cu ajutorul variabilelor conjugate
canonic iar operatorul corespunz¼ ator unor astfel de observabile dinamice se
73

obţine prin înlocuirea variabilelor canonice clasice cu operatorii corespunz¼a-


tori.
Pentru toate perechile de operatori ai conjugatelor canonice de baz¼a exist¼
a
regulile de comutare Heisenberg:

qi ; qbj ] = 0;
[b

[pbi ; pbj ] = 0; (183)


[pbi ; qbj ] = i~ ij :

Observaţie: dac¼a pentru descrierea sistemului …zic cuantic nu avem variabile


care s¼a aib¼a un corespondent clasic, atunci în locul celui de al doilea pos-
tulat se folosesc propriet¼ aţile de simetrie şi regulile de comutare aplicabile
operatorilor corespunz¼ atori.
Regulile Heisenberg de comutare constituie axioma de cuanti…care, vala-
bil¼
a pentru un sistem …zic cu un num¼ ar …nit de grade de libertate. Descrierea
sistemului cuantic în funcţie de pbi şi qbi este complet¼ a. Orice operator care
comut¼ a cu toate coordonatele qbi şi cu toate impulsurile pbi este un multiplu
al operatorului unitate.
Dac¼ a operatorii pbi ; şih qbj satisfac
i relaţiile de comutare [pbi ; qbj ] = i~ ij ; iar
b0 b0 b 0 b0
q şi q satisfac relaţiile p ; q = i~ ij atunci cele dou¼ a seturi de operatori
i j i j
sunt legate prin relaţia

qbi0 = U
b qbi U
b 1
şi pb0i = U
b pbi U
b 1
; (184)
b este un operator unitar.
unde U
Ca exemplu, s¼
a de…nim operatorul moment cinetic în mecanica cuantic¼ a.
În mecanica clasic¼
a momentul cinetic al unei particule se de…neşte prin

l=r p

sau
lx = ypz zpy ; ly = zpx xpz ; lz = xpy ypx :
Vom de…ni atunci componentele momentului cinetic în mecanica cuantic¼
a
astfel
b @ @
lx = ybpbz zbpby = i~ y z
@z @y

b @ @
ly = zbpbx bpbz =
x i~ z x (185)
@x @z

b @ @
bpby
lz = x ybpbx = i~ x y :
@y @x
74

Observaţie. Dac¼
a am vrea s¼a construim un operator asociat m¼ arimii clasice
xpx (nu este cazul momentului cinetic), întrucât operatorii xb şi pbx nu co-
mut¼a, pentru a obţine un operator hermitic va trebui s¼
a consider¼am forma
simetrizat¼
a
1 i~ @ @
xpbx pbx x
(b b) = x x :
2 2 @x @x

Descrierea st¼
arii unui sistem cuantic

Este bine ştiut c¼a starea unui sistem clasic poate … caracterizat¼ a complet
prin coordonatele generalizate qi şi impulsurile conjugate canonic cu ele pi ,
la un moment dat.
În cazul unui sistem cuantic o astfel de descriere nu mai este posibil¼ a.
Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg a…rm¼ a c¼a este imposibil¼
a m¼ a-
surarea simultan¼ a, cu precizie, atât a impulsurilor generalizate cât şi a coor-
donatelor generalizate.
Cum ar putea … speci…cat¼ a starea unui sistem cuantic? Înainte de a

aspunde la întrebare s¼ a analiz¼ am o form¼ a general¼ a prin care poate … de-
scris¼
a starea dinamic¼ a a unui sistem, …e el clasic sau cuantic. Astfel, s¼ a
consider¼ am un ansamblu (A) format dintr-un num¼ ar foarte mare de sisteme
identice pe care le vom caracteriza statistic. Pentru un sistem oarecare din
ansamblu m¼ asur¼am una din variabilele sale dinamice (coordonat¼ a, compo-
nent¼a a impusului, energia cinetic¼ a, etc.). Dup¼ a efectuarea m¼ asur¼
arii, sis-
temul nu se reinclude în ansamblu întrucât a fost perturbat prin m¼ asurare.
Prin repetarea m¼ asur¼ arilor se obţine un bilanţ al rezultatelor ce se poate
exprima printr-o funcţie de distribuţie.
Dou¼ a ansambluri sunt identice dac¼ a bilanţurile rezultatelor m¼ asur¼
arii sunt
aceleaşi.
Fie ansamblul (A); dac¼ a (A) = (A1 ) + (A2 ), atunci (A) este un amestec
(alt-fel exprimat, (A) este un amestec dac¼ a se poate descompune în dou¼ a
subansamble de…nite (A1 ) şi (A2 )).
Dac¼ a (A1 ) (A2 ), rezult¼ a c¼a (A) este un ansamblu pur. Orice descom-
punere a ansamblului pur conduce la ansambluri identice şi, obligatoriu, iden-
tice cu ansamblul de la care s-a plecat. Toate sistemele unui ansamblu pur
sunt în aceeaşi stare dinamic¼ a.
Pentru a realiza un ansamblu pur de sisteme clasice este necesar şi su-
…cient ca toate sistemele s¼ a aib¼ a acelaşi set (pi ; qi ). Deci, într-un ansamblu
pur de sisteme clasice orice variabil¼ a dinamic¼ a este bine de…nit¼ a. Deoarece
variabila dinamic¼ a este o funcţie de pi şi de qi , ea are o valoare unic¼ a.
75

Într-un ansamblu pur de sisteme cuantice o variabil¼ a dinamic¼a nu este


bine determinat¼ a. Atunci când se fac m¼ asur¼
ari pe sistemele componente ale
ansamblului, nu se obţine o valoare unic¼ a ci o distribuţie de valori. În acest
caz nedeterminarea este de natur¼ a pur cuantic¼ a.
Pentru a speci…ca starea unui sistem cuantic la un moment dat se intro-
duce un nou postulat.
Al treilea postulat al mecanicii cuantice: Fiecare stare …zic¼ a posibil¼
a
a unui sistem este caracterizat¼ a printr-un vector j (x)i din spaţiul Hilbert
asupra c¼ aruia acţioneaz¼
a operatorii variabilelor corespunz¼ atoare.
Deci, postulatul al treilea introduce m¼ arimea matematic¼ a asupra c¼areia
acţioneaz¼a operatorii corespunz¼atori variabilelor dinamice şi arat¼
a cum poate
… determinat un vector de stare. Acest vector de stare trebuie s¼ a exprime şi
evoluţia în timp a sistemului, adic¼a s¼
a …e o funcţie de t, j (x; t)i.
Dac¼a vectorul de stare este vector propriu al observabilei A, b atunci
bj i = a j i :
A
Am v¼ azut c¼
a în acest caz orice m¼ b pe ansamblul statistic ne va
asurare a lui A
da valoarea numeric¼ a a. Dac¼ a j i nu este un vector propriu al lui Ab atunci
el se poate descompune dup¼ a sistemul complet de vectori proprii ai lui A,b
j'n i : X
j i= cn j'n i unde cn = h'n j i; (186)
n
o stare a sistemului …zic …ind o suprapunere liniar¼a a st¼
arilor proprii ale unei
obser-vabile speci…cate. Acesta este principiul suprapunerii.

a admitem c¼ a starea sistemului este descris¼ a de un vector propriu al
b Atunci, în urma unei m¼
unei observabile A. asur¼
ari se obţine o valoare bine
determinat¼ a a observabilei respective. În general, m¼ asurarea altei observ-
abile, s¼ b nu ne va da o valoare bine determinat¼
a zicem B, a decât în cazul în
b
care vectorul de stare este vector propriu şi pentru B. Rezult¼ a deci c¼
a dou¼
a
observabile pot … m¼ asurate simultan numai dac¼ a au vectori proprii comuni.
Dar
b j'n i = an j'n i ;
A
b j'n i = bn j'n i ;
B (187)
şi se veri…c¼
a imediat relaţia
h i h i
bB
A; b j'n i = 0 =) A;
bBb = 0: (5.168)
Deci, condiţia necesar¼
a şi su…cient¼
a ca dou¼a sau mai multe observabile ale
unui sistem cuantic s¼
a …e m¼ asurate simultan este ca operatorii corespunz¼
atori

a comute.
76


asurarea maximal¼
a

Suntem în m¼ asur¼a acum s¼ a r¼


aspundem la o întrebare esenţial¼ a: Care este
informaţia maxim¼ a care se poate obţine despre sistemul cuantic?
Pentru un sistem cuantic exist¼ a un num¼ ar maxim de operatori care co-
mut¼a şi va exista, deci, un num¼ ar maxim de m¼ asur¼ ari compatibile.
M¼asurarea simultan¼ a a tuturor observabilelor compatibile, efectuat¼ a la un
moment dat, poart¼ a numele de m¼asurare maximal¼a. Deci, un sistem cuantic
este descris complet prin m¼ asurarea valorilor proprii ale tuturor observabilelor
compatibile care duc la seria maximal¼ a, iar starea este caracterizat¼ a prin
vectorul propriu comun. În acest sens, este foarte convenabil de a indica
aceste valori în scrierea vectorului propriu comun. Convenim notaţia
E
j i ai ;bj ;::;ck jai ; bj ; ::; ck i (188)

cu propriet¼
aţile
b jai ; bj ; ::; ck i = ai jai ; bj ; ::; ck i ;
A
b jai ; bj ; ::; ck i = bj jai ; bj ; ::; ck i
B (189)

b jai ; bj ; ::; ck i = ck jai ; bj ; ::; ck i :


C
Atunci, o stare arbitrar¼
a a sistemului poate … exprimat¼ a ca o suprapunere
liniar¼
a X
j i= cai ;bj ;::;ck jai ; bj ; ::; ck i ; (190)
(ai ;bj ;::;ck )

sumarea f¼ acându-se dup¼ a toate valorile posibile ale setului notat prin (ai ; bj ; ::; ck ):
Postulatul al patrulea: Singurul rezultat al unei m¼ asur¼
ari precise a
variabilei dinamice A este una din valorile proprii an a operatorului hermitic
Ab asociat cu A.
Dac¼a îns¼a funcţia de und¼a nu este o funcţie proprie a lui A, b atunci la
m¼asurarea lui A pot … obţinute oricare din rezultatele a1 ; a2 ; :::; an;::.. .Este
imposibil s¼a se prezic¼ a ce rezultat se va obţine la o m¼ asurare. Totuşi, se
poate calcula probabilitatea de a obţine un anumit rezultat an :
Postulatul al cincilea: Dac¼ a se efectueaz¼ a o serie de m¼asur¼
ari ale vari-
abilei dinamice A pe un ansamblu de sisteme descrise de funcţia de und¼ a ,
valoarea medie a acestei variabile dinamice este
h jAj i
hAi = : (191)
h j i
77

Dac¼
a funcţia j i este normat¼
a la unitate avem

hAi = h j A j i :

Trebuie s¼ a subiliniem c¼
a hAi nu reprezint¼ a media distribuţiei statistice clasice
a variabilei dinamice A pe sistemele care sunt m¼ asurate. Fiecare sistem din
ansamblul statistic este identic şi este în aceeaşi stare descris¼ a de funcţia de
und¼a j i. Valoarea lui A obţinut¼ a într-un experiment pe un singur sistem
este inerent imprevizibil¼ a (exceptând cazul în care j i este o funcţie proprie
b
a lui A). Deoarece j i conţine informaţia posibil¼ a maxim¼ a despre sistem, nu
exist¼
a nici o posibilitate de a preciza înc¼ a mai mult starea într-un mod care s¼ a
permit¼ a ca valoarea lui A s¼ a …e prezis¼a. Dac¼ a unele m¼ asur¼
ari pot … repetate
imediat, cum se întâmpl¼ a atunci când se m¼ asoar¼a componenta momentului
magnetic al unui atom pe o anumit¼ a direcţie cu un sistem în cascad¼ a de dou¼a
aparate Stern-Gerlach, rezultatul celei de a doua m¼ asur¼ari poate … prezis cu
certitudine. Deducem astfel c¼ a dup¼ a prima m¼ asurare starea sistemului este
descris¼ b aparţinând valorii proprii an . În acest
a de funcţia proprie j'n i a lui A
caz, procesul de m¼ asurare are un efect de ”…ltrare”astfel încât indiferent de
starea în care se g¼ asea sistemul înaintea m¼ asur¼arii, el se va g¼
asi într-o stare
proprie a m¼ arimii m¼asurate imediat dup¼ a aceea.
Ţindând cont de faptul c¼ a vectorul de stare j i se poate dezvolta dup¼ a
vectorii proprii j'n i ai operatorului A, b exist¼ a relaţia
P b j P cj 'j > P b j 'j >
< ci 'i j A ci cj < ' i j A
i j i;j
hAi = P P = P =
< ci 'i j cj 'j > ci cj < ' i j 'j >
i j i;j
P P
ci cj aj ij j ci j2 ai
i;j i
= P = P : (192)
ci cj ij j ci j2
i;j i

Dac¼
a j i este normat¼
a, obţinem
X
hAi = j ci j2 ai ; (193)
i

adic¼a valoarea medie < A > este o sum¼ a ponderat¼a a valorilor individuale ai
cu factorii de pondere j ci j2 .
Prin de…niţie, aceşti factori j ci j2 reprezint¼
a probabilitatea g¼asirii valorii
ai la o m¼asurare a sistemului a‡at în starea descris¼ a de j i.

Pi =j ci j2 =j< 'i j >j2 : (194)


78

Coe…cienţii ci =< 'i j > se numesc amplitudini de probabilitate.


Evident, exist¼a relaţia
X X
Pi = j< 'i j >j2 = 1:
i i

Dac¼
a o scriem sub forma
X X X
j< 'i j >j2 = < 'i j > < 'i j >= < j 'i >< 'i j >;
i i i
P
observ¼
am c¼
a valoarea medie a operatorului j 'i ><j 'i j este 1 pe orice
i
stare j i. Deci, el este operatorul unitate
X
j 'i ><j 'i j= I: (195)
i

Diferitele reprezent¼
ari şi leg¼
atura dintre ele

Am v¼azut c¼
a o funcţie de stare j i se poate dezvolta dup¼
a funcţiile proprii
b
ale unui operator hermitic A asociat unei observabile …zice
X
j i= ca0 ja0 i : (196)
a0

Funcţia de stare j i este complet şi unic determinat¼ a de coe…cienţii ca0 ai


dezvolt¼arii dup¼
a setul complet de vectori proprii jai. Evident

ca = ha j i

şi relaţia (196) devine


X X
j i= ha0 j i ja0 i (a0 ) ja0 i : (197)
a0 a0

prin extensie de limbaj zicem c¼a (a) este funcţia de stare în reprezentarea
a.
Aceeaşi stare poate … speci…cat¼
a în reprezentarea b, astfel
X
'(b) hb j i ; j i= '(b0 ) jb0 i : (198)
b0
79

Expresiile (197) şi (198) reprezentând aceeaşi stare j i ; între funcţiile (a)
şi '(b) trebuie s¼
a existe o leg¼
atur¼
a:
X X
'(b) = hb ji = hbj (a0 ) ja0 i = hb ja0 i (a0 ): (199)
a0 a0

Zicem c¼a hb ja0 i sunt coe…cienţii Fourier ai transform¼arii Fourier generalizate,


care sunt de fapt daţi de produsele scalare dintre vectorii de baz¼ a ai celor
dou¼a reprezent¼ ari.
Observaţie: hb ja0 i reprezint¼ a amplitudinea probabilit¼ aţii de a g¼
asi sis-
0
temul în starea j b > dac¼ a el e descris prin funcţia de stare ja i (vezi (194)).
În general, trecerea de la o baz¼ a jai la o baz¼
a jbi se face cu ajutorul unui
operator unitar
jbi = U jai (200)
(Un operator unitar U este un operator liniar cu proprietatea
1
h U j = h jU j i
oricare ar … vectorii j i şi j i din spaţiul Hilbert; evident U 1 U = U U 1 =
I).
Elementele de matrice ale operatorului A b în reprezentarea jai sunt nu-
merele
b ja00 i ;
ha0 j A (201)
iar în reprezentarea jbi sunt
b jb00 i :
hb0 j A (202)
dar, ţinând cont de (195),
X X
b jb00 i = hb0 j
hb0 j A bj
ja0 i ha0 j A ja00 i ha00 j b00 >=
a0 a00
X D E
= b j a00 ha00 j b00 i :
hb0 ja0 i a0 j A (203)
a0 ;a00

Deci, elementele matricei operatorului Ab într-o reprezentare se obţin din cele


dintr-o alt¼
a reprezentare printr-o transformare Fourier dubl¼a.

Cazul spectrului continuu.

Am ar¼ atat c¼
a vectorii proprii asociaţi valorilor proprii distincte ale unui
operator hermitic sunt ortonormaţi, adic¼ a
< ai j aj >= ij : (204)
80

Evident simbolul Kronecker ij = (1 dac¼ a i = j şi 0 dac¼


a i 6= j) se refer¼
a
la situaţia în care valorile proprii ai , aj aparţin spectrului discret. În cazul
spectrului continuu, dezvoltarea (196) se va scrie
Z
j >= c(a) j c > da , c(a) =< a j > (205)

iar relaţia de ortonormare trebuie scris¼


a sub forma

< a j a0 >= (a a0 ): (206)

Într-adev¼
ar, dac¼
a arile proprii j a0 >, atunci
este una din st¼
Z
0
j a >= < a0 j a >j a > da

şi deci (206) este satisf¼


acut¼
a.

CAPITOLUL 3
Probleme unidimensionale
3.1 Particula liber¼
a


a rezolv¼am acum ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a. Vom începe prin a
discuta cazul cel mai simplu, şi anume, acela în care potenţialul V (x) = V0 ,
adic¼
a este constant. Clasic, forţa care acţioneaz¼ a asupra particulei F (x) =
dV =dx se anuleaz¼ a. Din acest motiv se zice c¼ a avem de-a face cu cazul
particulei libere. F¼ ar¼
a a pierde din generalitate putem considera V0 = 0.
Într-adev¼ar, ad¼augarea unei constante la energia potenţial¼ a deplaseaz¼a doar
valorile proprii ale energiei cu aceeaşi valoare V0 , dar nu in‡uenţeaz¼
a funcţiile
proprii.

a rezolv¼am, deci, ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a
~2 d2 (x)
= E (x): (207)
2m dx2
1=2
Vom nota k = 2mE ~2
. Veri…c¼
am imediat c¼
a dou¼
a soluţii liniar indepen-
dente ale ecuaţiei (5.188) sunt

exp(ikx) şi exp( ikx); (208)


81

sau, echivalent, putem considera soluţiile reale

sin(kx) şi cos(kx): (209)

Soluţia general¼a a ecuaţiei (207) este, deci, combinaţia liniar¼


a

(x) = Aeikx + Be ikx


; (210)

unde A şi B sunt constante arbitrare.


S¼a nu uit¼am, îns¼
a, c¼
a dintre toate soluţiile acceptabile din punct de vedere
matematic trebuie s¼ a le reţinem numai pe acelea care au şi sens …zic. Una
dintre cerinţe este aceea ca funcţia s¼
a nu devin¼ a in…nit¼
a la +1 sau la 1
(sau la amândou¼ a capetele). Acest lucru se poate întâmpla numai dac¼ a
m¼arimea k este pur real¼ a (nu are parte imaginar¼ a). În acest caz

~2 k 2
E= =) E 0: (211)
2m
(Sau E V0 ; dac¼ a V0 n-ar … fost ales egal cu zero).
Deoarece nu apare nici o restricţie asupra lui E (exeptând, …reşte, E 0)
spectrul energetic al lui E va … continuu (pe toat¼ a semiaxa real¼ a E 2
2 2
[0; +1)): Cum E = ~2mk , …ecare valoare proprie a energiei este dublu de-
generat¼
qa, înţelegând prin aceastaq c¼ a exist¼
a dou¼a funcţii proprii: una cu
k = + 2mE ~2
iar alta cu k = 2mE
~2
. S¼
a not¼
am p = ~k. Atunci soluţiile
ecuaţiei Schrödinger se pot scrie sub forma

k (x) = C exp( ikx) = C exp( ipx=~):

3.1.1 Interpretarea …zic¼


a a soluţiilor particulei libere.

Soluţia general¼
a a ecuaţiei Schrödinger dependent¼
a de timp pentru par-
ticula liber¼a este

(x; t) = (Aeikx + Be ikx


)e iEt=~
= Aei(kx !t)
+ Be i(kx+!t)
; (212)

unde ! = E=}.
Pentru a interpreta …zic funcţia de und¼ a s¼
a consider¼am câteva cazuri
particulare. Dac¼
a B = 0, funcţia de und¼
a rezultant¼
a este unda plan¼
a

(x; t) = Aei(kx !t)


: (213)
82

Aceast¼a und¼ a este asociat¼ a unei particule libere de mas¼a m, mişcându-se


de-a lungul axei x în sensul ei pozitiv, cu un impuls bine de…nit de m¼ arime
p2 2 2
p = ~k şi energie corespunz¼ atoare E = 2m = ~2mk : Unda plan¼a are pulsaţia
2
! = E=~ = ~k 2m
şi k = ~p = 2 , unde este lungimea de und¼ a de Broglie
a particulei. Aceasta reprezint¼a o vibraţie deplasându-se în sensul pozitiv al
axei x cu viteza de faz¼a vf = !k = 2m~k
:
Densitatea de probabilitate corespunz¼ atoare undei plane este

P = j (x; t)j2 = jAj2 : (214)

Aceast¼a densitate de probabilitate nu este numai independent¼ a de timp


(starea staţionar¼
a), ci şi de variabila x, astfel încât poziţia particulei pe axa
x este complet necunoscut¼a ; rezultatul este în concordanţ¼ a cu relaţia Heisen-
berg de nedeterminare

p = 0 =) x ! 1: (215)
Un alt caz particular al ecuaţiei Schrödinger se obţine pentru A = 0. Aceasta
conduce la unda plan¼ a
i(kx+!t)
(x; t) = Be : (216)

care corespunde unei oscilaţii de num¼ ar de und¼a k = p=~ şi pulsaţie ! =


2
E=~ = ~k =2m, propagându-se în direcţia negativ¼a a lui x cu viteza de faz¼ a
vf = !=k = ~k=2m, descriind mişcarea unei particule libere în sensul negativ
al axei x, dar a c¼
arei poziţie pe aceast¼a ax¼
a este complet necunoscut¼ a.
Putem analiza şi cazurile A = B sau A = B. În primul caz, se adun¼ a
dou¼a unde plane ce se propag¼ a în sensuri opuse, cu amplitudini egale

(x; t) = A(eikx + e ikx


)e i!t
= Ce i!t
cos kx; (217)

cu C = 2A:
Un rezultat similar se obţine pentru A = B.
În aceste cazuri, densitatea de probabilitate este

P = j (x; t)j2 = 4 jAj2 cos2 kx (218)

care corespunde unor zone de probabilitate maxim¼ a alternând cu zone de


probabilitate zero. Avem de-a face cu o und¼a staţionar¼a. Deşi, acum, densi-
tatea de probabilitate nu mai este constant¼a ci modulat¼ a cu factorul cos2 kx,
tot nu se poate vorbi de o localizare a particulei, ea putându-se g¼ asi oriunde
pe axa real¼a, dar în …ecare element de lungime 2 cu probabilitate variabil¼ a,
vezi Fig.3.1.
83

Fig.3.1

3 1.2 ”Normarea”funcţiei de und¼


a a particulei libere

Deoarece integrala
Z1
ikx 2
I= Aeikx + Be dx (219)
1

este in…nit¼
a pentru orice A 6= 0 şi B 6= 0, funcţia de und¼
a a particulei libere
nu poate satisface condiţia de normare
Z1
j (x)j2 dx = 1:
1

Am v¼ azut c¼
a funcţii de und¼ a de acest tip - unde plane - reprezint¼a un sistem
…zic idealizat - particula liber¼a cu impulsul bine precizat - adic¼ a cu p = 0.
Mai realist este s¼ a reprezent¼ am particulele sub forma unor pachete de
und¼a, de extensie …nit¼a x, dar în acest caz impulsul nu mai poate … m¼ asurat
cu o precizie absolut¼ a ( p = 0).
O alt¼ a cale de a norma astfel de funcţii de und¼ a este de a introduce
particula într-o cutie (în cazul nostru, o cutie ”unidimensional¼ a”de lungime
L) pe pereţii c¼areia funcţia de und¼ a trebuie s¼
a satisfac¼
a condiţii la limit¼
a,
adic¼
a s¼a impunem ca
k (x + L) = k (x): (220)
84

Atunci, rezult¼
a c¼
a parametrul k poate lua numai valori discrete
2
k= n, n = 0; 1; 2; ::: (221)
L
Spectrul valorilor proprii ale energiei devine, şi el, discret

~2 k 2 2 2 ~2 2
En = = n;
2m mL2
…ecare valoare proprie …ind dublu degenerat¼ a.
Dac¼ a L creşte, distanţa dintre nivelele energetice succesive scade, astfel
încât, pentru o cutie macroscopic¼ a, spectrul este practic continuu.
Acum, funcţiile proprii ale impulsului pot … normate, impunând ca în
cutia de latur¼
a L,
L
Z2
j k (x)j2 dx = 1;
L
2

astfel încât jCj2 = L 1


şi funcţiile proprii normate devin
1
k (x) = p exp(ikx): (222)
L
Observ¼
am c¼
a aceste funcţii sunt chiar ortonormate, deoarece
L L
Z2 Z2
1
k0 (x) k (x)dx =L exp[i(k k 0 )x]dx = kk0 : (223)
L L
2 2

Dac¼a L devine foarte mare, k devine foarte mic sau, pentru a avea valori
rezonabile ale lui k, n trebuie s¼
a devin¼a foarte mare. În acest ultim caz, unei
variaţii dn –care, deşi nu poate … mai mic¼a decât unitatea, este totuşi in…nit
mic¼a în comparaţie cu n –îi corespunde o variaţie
2
dk = dn: (224)
L
P
1
Atunci se transform¼
a în integrala
n= 1

Z1 Z1
L
dn = dk (225)
2
1 1
85

şi relaţia de închidere ia forma


Z1 Z1
0 1
k (x ) k (x)dk = exp[ik(x x0 )]dk = (x x0 ): (226)
2
1 1

Transformata Fourier a acestei ultime relaţii devine


Z1
exp[i(k k 0 )x]dx = (k k 0 ): (227)
1

şi, deci, dac¼


a alegen funcţiile proprii ale impulsului de forma
1
k = p exp(ikx) (228)
2
atunci ele sunt ortonormate pe întreaga ax¼a, x în raport cu funcţia a lui
Dirac
Z1
k0
(x) k (x)dx = (k k 0 ): (229)
1

3.2 Bariera de potenţial. Efectul tunel

Vom analiza bariera de potenţial dreptunghiular¼


a, pentru care potenţialul
este discontinuu în dou¼
a puncte, de exemplu în x = 0 şi x = a, Fig.3.2.

Fig.3.2

V (x) = V0 ; dac¼
a0<x<a
86

V (x) = 0; dac¼
a x < 0 sau x > a
Din punct de vedere clasic, o particul¼ a cu energia E care se a‡a¼ în regiunea
x < 0, incident¼ a dinspre stânga pe bariera de potenţial se va re‡ecta pe
aceast¼ a barier¼
a în cazul în care E < V0 sau poate depaşi bariera …ind trans-
mis¼ a în regiunea x > 0, dac¼ a E > V0 :
Cuantic, exist¼a o probabilitate diferit¼
a de zero ca particula s¼a …e re‡ectat¼
a
sau ca particula s¼ a …e transmis¼a atât în cazul E < V0 cât şi în cazul E > V0 .
Contrar situaţiei clasice, particula cu E < V0 poate trece dincolo de barier¼ a
şi s¼
a se g¼aseasc¼
a în regiunea x > a, inaccesibil¼ a din punct de vedere clasic.
Acest fenomen se numeşte efectul tunel şi are foarte multe aplicaţii în …zica
modern¼ a (de exemplu, dioda tunel sau microscopul cu scanare la rezoluţie
atomic¼ a).
Primul caz pe care îl rezolv¼ am este ecuaţia st¼ arilor staţionare pentru
E < V0 , în regiunile x < 0; 0 < x < a; şi x > 0, adic¼ a

d2 (x) 2mE
+ k12 (x) = 0 ; pentru x < 0şi k12 =
dx2 }2
d2 (x) 2m
k22 (x) = 0 ; pentru 0 < x < aşi k22 = (V0 E)
dx2 }2
d2 (x)
+ k12 (x) = 0 ; pentru x > a:
dx2
Soluţiile generale ale ecuaţiilor de mai sus sunt

(x) = Aeik1 x + Be ik1 x


; pentru x < 0
k2 x
(x) = F e + Gek2 x ; pentru 0 < x < a (230)
(x) = Ceik1 x + De ik1 x
; pentru x > a:
Deoarece am presupus c¼ a particula soseşte dinspre stânga barierei de potenţial,
la dreapta barierei poate exista numai unda transmis¼ a aşa încât D = 0.
Not¼am faptul c¼ a G 6= 0, chiar dac¼
a acest coe…cient multiplic¼ a o funcţie expo-
nenţial¼
a cresc¼ atoare deoarece soluţia exponenţial¼a este limitat¼a la un interval
…nit [0; a] şi este normat¼ a în acest interval.
Din condiţiile de continuitate ale funcţiei (x) şi ale derivatei sale în
punctele x = 0 şi x = a se obţine sistemul de patru ecuaţii liniare cu
coe…cienţii A; B; C; F şi G:

A+B =F +G

ik1 (A B) = k2 ( F + G) (231)
87

k2 a
Fe + Gek2 a = Ceik1 a
k2 a
k2 F e + k2 Gek2 a = ik1 Ceik1 a
Sistemul de ecuaţii (231) poate … rezolvat exprimând constantele B; C; F şi
G în funcţie de A, coe…cient ce determin¼ a amplitudinea undei care descrie
particula incident¼ a.
Din relaţiile (230) ale funcţiilor de und¼ a din cele trei regiuni considerate
se poate înţelege cu uşurinţ¼ a semni…caţia …zic¼a a diferiţilor termeni. Astfel,
Aeik1 x reprezint¼ a unda incident¼a;
Be ik1 x reprezint¼ a unda re‡ectat¼ a din regiunea x < 0. Spre deosebire
de treapta de potenţial (pentru E < V0 ), rezolvând sistemul (231) se obţine
B B < A A, adic¼ a amplitudinea undei re‡ectate este diferit¼ a de cea a undei
incidente iar unda în regiunea x < 0 nu este o und¼ a staţionar¼ a;
F e k2 x şi Gek2 x din regiunea 0 < x < a sunt undele exponenţiale cunos-
cute în cazurile în care vectorul de und¼ a este imaginar;
ik1 x
Ce descrie unda transmis¼ a dincolo de bariera de potenţial; este
termenul cel mai interesant, neavând analog casic. Coe…cientul de transmisie
este dat de relaţia
jCj2 C C
T = 2 =
jAj AA
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (231) se obţine

jCj2 1 1
T = = = (232)
jAj2
2
( ek2 a k2a
) sinh2 k2 a
1+
e 1+
4 VE 1 VE
16 VE 1 E
V0
0 0
0

Expresia coe…cientului de transmisie dat¼ a de relaţia (232) se simpli…c¼


a foarte
mult în cazul particular al unei bariere înalte (E=V0 << 1) şi foarte largi
(k2 a >> 1). Aceast¼ a ultim¼a condiţie implic¼a faptul c¼ a l¼
argimea barierei
trebuie s¼
a …e mult mai mare decât lungimea de und¼ a de Broglie asociat¼ a
2k a
particulei. În acest caz sinh2 k2 a cosh2 k2 a = e 22 şi

E E 2k2 a
T 16 1 e (233)
V0 V0
p
2m(V0 E)
Cum k2 = }
, din relaţia (233) se poate veri…ca faptul c¼
a T ! 0 şi
, deci, ajungem la limita clasic¼ a pentru: } ! 0 sau V0 ! 1 sau a ! 1.
Subliniem de asemenea şi observaţia c¼a, în timp ce din punct de vedere clasic
T = 1 pentru orice valoare E > V0 , cuantic valoarea T = 1 se obţine ca
o limit¼a asimptotic¼
a pentru E=V0 ! 1: Deci, cuantic, şi în cazul E > V0
exist¼
a o probabilitate diferit¼
a de zero ca particula s¼a …e re‡ectat¼
a.
88

Analiza f¼ acut¼
a mai sus pentru bariera de potenţial simetric¼ a se poate
utiliza şi în cazul potenţialelor mai complicate, ca cele din …gurile de mai jos
(Fig.3.3 A şi B).

Fig.3.3

În cazul (A), calculele sunt similare celor efectuate în cazul barierei si-
metrice şi conduc, în situaţia mai interesant¼
a (bariera larg¼
a) la o expresie
simpl¼
a a coe…cientului de transmisie de forma
2a
p
T ke } 2m(V0 E) ; (234)
unde k este o funcţie care depinde de parametrii a; E; V0 şi V1 indicaţi
în …gur¼ a. În multe cazuri, k se poate aproxima cu o constant¼ a (deoarece
dependenţa de coe…cienţii de mai sus nu este foarte puternic¼ a) care, de cele
mai multe ori, este egala cu unitatea.
Spre deosebire de bariera simetric¼ a (V0 = V1 ), în acest caz energia cinetic¼ a
a particulei în x = a, atunci când a dep¼ aşit bariera, este diferit¼
a de energia
cientic¼
a cu care a ajuns la barier¼ a în x = 0:
În …gura (B) este reprezentat¼ a o barier¼ a de potenţial V (x) de form¼ a ar-
bitrar¼
a. În general, pentru un potenţial de aceast¼ a form¼a, nu se poate g¼ asi
o soluţie exact¼a a ecuaţiei st¼
arilor staţionare. De cele mai multe ori bariera
de potenţial este mult mai larg¼ a decât lungimea de und¼ a de Broglie asociat¼ a
particulei şi se pot utiliza metode aproximative pentru rezolvarea ecuaţiei
Schr½odinger.
89

O astfel de metod¼ a care permite g¼ asirea soluţiei ecuaţiei st¼


arilor staţionare
foloseşte expresia coe…cientului tunel (234). Procedeul const¼ a în aproximarea
curbei care descrie potenţialul V (x) cu mai multe bariere dreptunghiulare în
regiunea cuprins¼ a între abscisele x1 şi x2 în care dreapta orizontal¼ a corespun-

atoare energiei E a particulei incidente intersecteaz¼ a bariera de potenţial
(vezi …gura (B)).
Dac¼ a dx este l¼
argimea unei astfel de bariere dreptunghiulare şi V (x) este
în¼
alţimea ei, coe…cientul de transmisie poate … aproximat cu
x
R2 2
p
}
2m(V (x) E)dx
T k0 e x1
: (235)
3.3 Groapa de potenţial dreptunghiular¼
a in…nit¼
a

Fig.3.4

a a
V (x) = 1; pentru x < şi x >
2 2
a a
V (x) = 0; pentru <x<
2 2
Acesta este potenţialul cel mai simplu pentru care se întâlneşte cuanti…carea
nivelelor de energie şi pentru care se introduc st¼ arile legate ale particulei.
Clasic, o particul¼ a cu energia …nit¼a E nu poate p¼ atrunde într-o regiune cu
energia potenţial¼ a in…nit¼a, oricare ar … E > 0. Deci, particula este obligat¼ a

a r¼
amân¼ a in interiorul gropii de potenţial. Ea se va mişca între cei doi pereţi
ai gropii, modi…cându-şi continuu sensul mişc¼ arii şi p¼
astrându-şi neschimbat¼a
90

energia cinetic¼
a (ciocniri elastice). Pentru particula clasic¼ a, este posibil¼ a orice
valoare E …nit¼ a a energiei.
Din punct de vedere cuantic se poate a…rma c¼ a în orice punct din afara
regiunii [ a=2; a=2] densitatea de probabilitate trebuie s¼a …e nul¼ a şi,
deci, în orice punct din aceast¼ a regiune este nul¼ a şi funcţia de und¼ a ( acest
rezultat important poate … demonstrat rezolvând exact problema unei gropi
de potenţial de în¼ alţime …nit¼a şi f¼
acând apoi s¼ a tind¼ a la in…nit în¼ alţimea
gropii). Deci, şi în cazul cuantic, particula r¼ amâne în interiorul gropii. Acest
fapt are, ca o consecinţ¼ a direct¼
a, rezultatul c¼a numai anumite valori discrete
ale energiei E sunt permise, adic¼ a sunt soluţii ale ecuaţiei st¼arilor staţionare.
Ecuaţia st¼
arilor staţionare care trebuie rezolvat¼ a în intervalul a=2 < x <
a=2 este simpl¼a, V (x) …ind nul în interiorul gropii de potenţial.
d2 (x) 2mE
+ k 2 (x) = 0 ; unde k 2 = (236)
dx2 }2
(x) = Aeikx + Be ikx
(237)
Exprimând funcţiile Aeikx şi Be ikx
în termeni de sinus şi cosinus, obţinem:
(x) = A(cos kx + i sin kx) + B(cos kx i sin kx) =
= (A + B) cos kx + i(A B) sin kx = A0 sin kx + B 0 cos kx (238)
unde am notat A0 = i(A B) şi B 0 = (A + B). Pe pereţii gropii de potenţial
soluţia (237) trebuie s¼
a se racordeze continuu cu soluţia (x) = 0 din afara
gropii, adic¼
a trebuie s¼a se veri…ce condiţiile
(x = a=2) = 0 ) A0 sin( ka=2) + B 0 cos(ka=2) =
= A0 sin(ka=2) + B 0 cos(ka=2) = 0 (239)
(x = a=2) = 0 ) A0 sin(ka=2) + B 0 cos(ka=2) = 0 (5.221)
Subliniem faptul c¼ a, în punctele în care potenţialul este in…nit (x = a=2),
prima derivat¼ a a funcţiei proprii (x) nu este continu¼a.
Din relaţiile (238) şi (239) rezult¼
a
2B 0 cos(ka=2) = 0 (240)
şi
2A0 sin(ka=2) = 0 (241)
În afara soluţiei banale A0 = B 0 = 0 care nu are semni…caţie …zic¼ a deoarece
corespunde unei funcţii (x) identic nul¼ a, condiţiile (5.221) şi (240) sunt
satisf¼
acute pentru
ka 3 5
A0 = 0 si cos(ka=2) = 0 ) = ; ; ; ::
2 2 2 2
91

n
) k = kn = ; cu n întreg, impar
a
sau pentru
ka
B 0 = 0 si sin(ka=2) = 0 ) = 2( ); 4( ); :::
2 2 2
sau
n
k = kn = ; cu n întreg, par.
a
Astfel, funcţiile proprii (237) se pot împ¼
arţi în dou¼
a clase:
1) funcţiile proprii pare, adic¼a (x) = ( x)

(x) = B 0 cos(kn x); cu kn = n =a şi n = 1; 3; 5; ::: (242)


2)funcţii proprii impare, adic¼
a (x) = ( x)

(x) = A0 sin(kn x); cu kn = n =a şi n = 2; 4; 6::: (243)


Nu exist¼ a soluţie pentru n = 0;deoarece aceasta ar corespunde funcţiei
(x) = 0 şi, deci, unei densit¼ aţi de probabilitate nul¼ a în timp ce noi ştim

a particula trebuie s¼ a se a‡e în interiorul gropii. Constantele A0 şi B 0 din
ecuaţiile (241) şi (242) se determin¼ a utilizând condiţia de normare
Za=2
j (x)j2 dx = 1;
a=2

rezultând r
0 2 0
A =B = : (244)
a
În …gura de mai jos sunt reprezentate schematic funcţiile proprii 1 (x); 2 (x); 3 (x);
pentru n = 1; n = 2; n = 3: Se poate observa simetria funcţiilor proprii faţ¼a
de punctul de simetrie x = 0 al potenţialului.

Fig.3.5
92

Valorile energiei E rezultate din ecuaţia st¼


arilor staţionare sunt cuanti…-
cate, …ind cuanti…cate valorile posibile ale vectorului de und¼ a k:
(}kn )2 }2 n 2 }2 2 2
En = = = n; (245)
2m 2m a 2ma2
n se numeşte num¼ar cuantic.
În Fig.3.6 sunt reprezentate nivelele de energie permise pentru câteva
valori ale lui n:

Fig.3.6
}2 2
Valoarea proprie cea mai mic¼ a posibil¼a a hamiltonianului este E1 = 2ma 2.

Este important s¼ a observ¼ am faptul c¼ a nu exist¼a o valoare proprie pentru


a a
E = 0, adic¼a particula a‡at¼ a în regiunea ; nu poate avea energia nul¼
2 2
a.
Acest lucru este o consecinţ¼a direct¼a a principiului de nedeterminare; de fapt,
dac¼a particula nu poate ieşi din groapa de potenţial, ea trebuie s¼a se g¼
aseasc¼ a
a a
într-un punct din intervalul ; , adic¼
2 2
a coordonata sa este cunoscut¼ a cu
imprecizia x = a: Acest lucru implic¼ a existenţa unei limite cu care se poate
cunoaşte impulsul particulei:
p x h) p h= x h=a:
Dac¼a ar exista o stare cu E = 0, impulsul particulei în aceast¼ a stare ar
trebui s¼
a …e bine de…nit şi egal cu zero şi incertitudinea p în determinarea
impulsului ar trebui s¼a …e, de asemenea, egal¼ a cu zero. Acest rezultat este în
contradicţie cu principiul de nedeterminare şi semni…c¼ a faptul c¼
a, din punct
de vedere cuantic, particula nu se poate a‡a în repaus în interiorul gropii de
potenţial..
Diferenţa de energie dintre dou¼a nivele succesive este
}2 2 }2 2
E = En+1 En = (n + 1)2 n2 = (2n + 1) : (246)
2ma2 2ma2
93

Se observ¼a c¼
a E creşte liniar cu n şi descreşte cu a; la limita a ! 1; E !
0, adic¼
a energia nu mai este cuanti…cat¼ a şi toate valorile En devin posibile.
De fapt, a ! 1 are semni…caţia unei gropi de potenţial in…nit larg¼ a şi
corespunde cazului unei particule libere pentru care spectrul valorilor proprii
ale hamiltonianului este un spectru continuu.
În …ne, funcţiile de und¼
a corespunz¼ atoare funcţiilor proprii ale operatoru-
lui hamiltonian vor avea forma
} 2
i n2 t
n (x; t) = A0 sin(kn x)e 2ma2

a a
pentru n par (n > 0) şi 2
<x< 2

} 2
i n2 t
n (x; t) = B 0 cos(kn x)e 2ma2

a a
pentru n impar şi 2
<x< 2

n (x; t) =0
a
pentru x < 2
şi x > a2 :

3.4 Groapa de potenţial dreptunghiular¼


a …nit¼
a.

Fig.3.7

V (x) = V0
a a
pentru x < 2
şi x > 2
V (x) = 0
94

pentru a2 < x < a2 :


Chiar dac¼ a nu este foarte simplu de analizat, acest potenţial este foarte
util în cazul în care o particul¼ a se a‡a¼ sub acţiunea unor forţe care im-
pun mişcarea ei într-o regiune bine de…nit¼ a. De exemplu, forţele care leag¼ a
protonii şi neutronii într-un mediu sunt forţe intense, cu raze scurte de acţi-
une; potenţialul corespunz¼ ator este mult diferit de cel coulombian şi poate …
aproximat destul de bine cu o groap¼ a de potenţial. Un alt caz interesant este
cel al electronilor de conducţie într-un metal. Electronii se pot mişca liber
în interiorul metalului dar, pentru a p¼ ar¼asi metalul, trebuie s¼ a dep¼aşesc¼
ao
barier¼a de potenţial. Potenţialul în care se g¼ asesc electronii poate … aproxi-
mat cu o groap¼ a dreptunghiular¼ a având în¼ alţimea de ordinul unei zecimi de
eV şi l¼
argimea egal¼ a cu dimensiunea metalului.
Clasic, o particul¼ a cu E < V0 este constrâns¼ a s¼a r¼amân¼ a în interiorul
gropii de potenţial. Cuantic îns¼ a, contrar cazului gropii in…nite, probabili-
tatea de a g¼ asi o particul¼
a în afara gropii, chiar şi pentru E < V0 , este diferit¼ a
de zero. Aşadar, trebuie s¼ a g¼asim soluţii ale ecuaţiei st¼
arilor staţionare atât în
interiorul cât şi în exteriorul gropii de potenţial; soluţii continue în punctele
x = a=2 şi x = a=2:
În intervalul [ a=2; a=2] , ecuaţia pe care trebuie s¼ a o rezolv¼ am este (236)
iar soluţiile sunt date de relaţiile (237) şi (238). În intervalul x < a=2 şi
x > a=2 ecuaţia pe care trebuie s¼ a o rezolv¼ am este:

}2 d2 (x)
+ V0 (x) = E (x); (247)
2m dx2
iar soluţiile acestei ecuaţii vor avea forme diferite pentru E > V0 şi E < V0 :
a) E > V0 şi soluţiile ecuaţiei (247) sunt
a
Ceik2 x + De ik2 x
pentru x< 2
(x) = f a (248)
F eik2 x + Ge ik2 x
pentru x> 2

unde k22 = 2m(E}2 V0 ) .


Aşadar, funcţiile proprii pentru particula a‡at¼
a în groapa de potenţial
…nit¼
a, în cazul E > V0 pot … scrise sub forma
a
(x) = Ceik2 x + De ik2 x
; pentru x <
2
a a
(x) = Aeikx + Be ikx
; pentru <x< (249)
2 2
a
(x) = F eik2 x + Ge ik2 x
; pentru x >
2
95

cu
2mE 2m(E V0 )
k2 = şi k22 = : (250)
}2 }2
În cazul E > V0 , clasic, particula nu r¼ amâne în interiorul gropii de potenţial.
Cuantic, dac¼ a consider¼am particula incident¼ a spre groap¼
a dinspre x negativ
spre x pozitiv, termenul Ge ik2 x trebuie s¼ a …e zero deoarece reprezint¼a unda
a
re‡ectat¼ a în semispaţiul x > 2 :
Din condiţiile de continuitate ale funcţiei (x) şi ale derivatei d dx(x) în
x = a=2 şi x = a=2 se obţin 4 ecuaţii care permit exprimarea coe…cienţilor
B; C; D şi F în funcţie de amplitudinea A a undei incidente. În acest mod,
ca şi în cazul treptei de potenţial se pot calcula coe…cienţii de re‡exie şi de
transmisie. Oricare ar … valoarea E > V0 , exist¼ a numai o soluţie a ecuaţiei
st¼
arilor staţionare, adic¼
a valorile proprii ale hamiltonianului sunt continue.
b) E < V0 , k2 = ik1 şi soluţiile ecuaţiei (247) sunt:
a
(x) = Cek1 x + De k1 x
; pentru x <
2
a a
(x) = Aeikx + Be ikx
; pentru <x< (251)
2 2
a
(x) = F ek1 x + Ge k1 x
; pentru x >
2
cu
2mE 2m(V0 E)
k2 = şi k12 = : (252)
}2 }2
În relaţiile (251), termenii exponenţiali care multiplic¼
a coe…cienţii D şi F tind
la in…nit, respectiv pentru x ! 1 şi x ! 1, şi, deci, nu sunt normabili;
rezult¼
a c¼ a D = 0 şi F = 0. Scriind exponenţialele complexe din (251) în
termeni de sinus şi cosinus, obţinem
a
(x) = Cek1 x ; pentru x <
2
a a
(x) = A0 sin kx + B 0 cos kx ; pentru <x< (253)
2 2
k1 x a
(x) = Ge ; pentru x > :
2
Condiţiile de continuitate pentru (x) şi d dx(x) în punctele x = a=2 şi x =
a=2 conduc la sistemul de patru ecuaţii cu patru necunoscute:
k1 a=2
Ce = A0 sin ka=2 + B 0 cos ka=2 (254)
k1 a=2
k1 Ce = k(A0 cos ka=2 + B 0 sin ka=2) (255)
96

k1 a=2
Ge = A0 sin ka=2 + B 0 cos ka=2 (256)
k1 a=2
Gk1 e = k(A0 cos ka=2 B 0 sin ka=2): (257)
Prin sumarea şi substituirea relaţiei (254) în (256 şi repetând acceaşi proce-
dur¼
a cu (255) şi (257) se obţine

2B 0 cos ka=2 = (C + G)e k1 a=2


(258)

2A0 sin ka=2 = ( C + G)e k1 a=2


(259)
2kA0 cos ka=2 = k1 (C G)e k1 a=2
(260)
2kB 0 sin ka=2 = k1 (C + G)e k1 a=2
: (261)
Dac¼a B 0 6= 0 şi (G + C) 6= 0, se pot împ¼arţi membru cu membru relaţiile
(261) şi (258) şi rezult¼
a
k tg (ka=2) = k1 : (262)
Dac¼a A0 6= 0 şi (G C) 6= 0, se pot împ¼
arţi membru cu membru relaţiile
(260) şi (259) şi obţinem

k ctg (ka=2) = k1 : (263)

Se poate veri…ca uşor faptul c¼ a, condiţiile (262) şi (263) nu pot … veri…cate si-
multan. Într-adev¼ ar, dac¼ a cele dou¼a condiţii erau îndeplinite simultan, atunci
2
k[tg(ka=2)+ctg(ka=2)] = 0 )tg ka=2 = 1 ) k imaginar, în contradicţie
cu faptul c¼a, pentru E > 0, k este un num¼ ar real. Deci, pentru groapa de
potenţial …nit¼
a, soluţiile pot … imp¼ arţite în dou¼a clase:

1) A0 = 0; G=C si ktg (ka=2) = k1 (264)

2) B 0 = 0; G= C si kctg (ka=2) = k1 : (265)


Cu condiţia 1) din relaţia (264) rezult¼
a
k1 a=2 1 a=2
Ce = B 0 cos ka=2 ) C = G = B 0 ek cos ka=2

şi, deci, funcţiile proprii corespunz¼


atoare sunt:
a
(x) = [B 0 cos(ka=2) ek1 a=2 ]ek1 x ; pentru x < (266)
2
a a
(x) = B 0 cos kx ; pentru <x< (267)
2 2
a
(x) = [B 0 cos(ka=2) ek1 a=2 ]e k1 x
; pentru x > : (268)
2
97

Funcţiile de und¼
a din relaţiile (266), (267) şi (268) sunt funcţii pare. Para-
0
metrul B se poate obţine din condiţia de normare a funcţiei de und¼ a în
intervalul (-1; +1).
Cu condiţia 2) din relaţia (265) rezult¼
a

k1 a=2
Ce = A0 sin ka=2 ) C = G = A0 ek1 a=2 sin ka=2
iar funcţiile proprii corespunz¼
atoare sunt
a
(x) = [ A0 sin(ka=2) ek1 a=2 ]ek1 x ; pentru x < (269)
2
a a
(x) = A0 sin kx ; pentru <x< (270)
2 2
a
(x) = [A0 sin(ka=2) ek1 a=2 ]e k1 x ; pentru x > : (271)
2
Funcţiile de und¼ a (269), (270) şi (271) sunt funcţii impare. Paramentrul A0
poate … determinat din condiţia de normare a funcţiei de und¼ a. Cum (x) 6=
0 şi în afara gropii de potenţial înseamn¼ a c¼a exist¼
a o probabilitate diferit¼
a de
zero ca particula s¼ a ias¼
a în afara gropii chiar dac¼ a E < V0 : Subliniem faptul

a acesta este un efect pur cuantic şi care nu are un echivalent în mecanica
calsic¼ a.
Condiţiile (264) şi (265) sunt veri…cate numai pentru anumite valori dis-
crete k şi k1 ; cum k şi k1 sunt legaţi direct de energia E, valorile acesteia vor
… şi ele discrete, adic¼ a energia este cuanti…cat¼ a pentru E < V0 (st¼ ari legate).
Metoda de determinare a valorilor proprii discrete E ale energiei particulei
nu este simpl¼ a deoarece (264) şi (265) sunt ecuaţii transcedente. Mai mult,
parametrii k şi k1 care apar în aceste ecuaţii nu sunt independenţi, ci trebuie

a satisfac¼ a relaţia (252). Aceste ecuaţii pot … rezolvate numeric sau gra…c.
Dac¼ a înmulţim relaţiile (252) cu a2 şi le sum¼am, se obţine

2mE 2 2m(V0 E) 2
(k 2 a2 + k12 a2 ) = a + a (272)
}2 }2
2mV0 a2
= = constant:
}2
Deci, pentru o valoare …x¼ a V0 a potenţialului, suma p¼ atratelor m¼ arimilor
y = ka şi x = ka trebuie s¼ a …e constant¼ a. Ecuaţia (272) este ecuaţia unui
cerc în planul cu axele x = ka şi y = k1 a (cu k > 0 şi k1 > 0). Aceasta
înseamn¼a c¼a pentru …ecare valoare k rezult¼ a în mod univoc determinat val-
oarea corespunz¼atoare k1 : Pe de alt¼ a parte m¼ arimile k şi k1 satisfac relaţiile
(264) sau (265. Aşadar, soluţiile k şi k1 care le c¼
aut¼
am corespund intersecţiei
98

arcului de cerc dat de ecuaţia (272) în primul cadran al planului cartezian


(k > 0 şi k1 > 0) cu funcţia

ka tg(ka=2) = k1 a (273)

sau cu funcţia
ka ctg(ka=2) = k1 a (274)
Aceste intersecţii sunt în num¼ar …nit şi corespund, alternativ, soluţiilor pare,
respectiv soluţilor impare, ca în Fig.3.8.

Fig.3.8


a presupunem c¼ a l¼
argimea a gropii de potenţial este …x¼ a. Dac¼a V0 scade,
raza cercului scade şi num¼ arul de intersecţii, de asemenea, scade. În con-
secinţ¼
a, şi num¼ arul nivelelor energetice corespunz¼ atoare st¼
arilor legate o s¼ a
2 }2
2 2
scad¼ a. Nivelele energetice depind de produsul V0 a . Pentru 0 < V0 a < 2m
exist¼a numai un nivel energetic şi aparţine clasei de soluţii 1). Pentru
2 }2 2 2
2m
< V0 a2 < 4 2m} exist¼ a dou¼ a nivele energetice aparţinând ambelor clase
de soluţii, şi aşa mai departe.
Consideraţiile f¼acute în acest paragraf se pot generaliza în cazul potenţialelor
atractive de o form¼ a mai complicat¼ a decât groapa de potenţial. În general,
ori de câte ori exist¼ a un potenţial atractiv, st¼ arile propii ale operatorului
hamiltonian pot … împ¼ arţite în dou¼a grupe:
1)st¼
arile proprii corespunz¼ atoare st¼arilor legate în care energia cinetic¼ aa
particulelor nu este su…cient de mare pentru a învinge forţele atractive iar
funcţia de und¼ a este diferit¼ a de zero într-o regiune …nit¼ a din spaţiu şi egal¼a
cu zero în afara acestei regiuni;
99

2) st¼
arile proprii corespunz¼
atoare st¼arilor nelegate în care energia cinetic¼
a
a particulei este destul de mare pentru a învinge forţele atractive şi funcţia
de und¼ a este de tip oscilatoriu în tot spaţiul. În cazul st¼ arilor legate val-
orile proprii sunt discrete iar în cazul st¼arilor nelegate valorile proprii sunt
continue. Aceste caracteristici generale r¼ amân valabile şi pentru potenţialele
tridimensionale aşa cum este, de exemplu, potenţialul coulombian în care
se a‡a¼ un electron într-un atom sau în cazul potenţialelor interatomice (de
exemplu potenţialul van der Waals).
100

Fig.3.9
101

3.5 Oscilatorul armonic liniar

Problema oscilatorului armonic liniar este, în fond, strâns legat¼ a de în-


ceputurile teoriei cuantice. În de…nitiv, chiar postulatul lui Planck E = nh
nu reprezint¼
a altceva decât spectrul energetic discret al oscilatorului armonic
care se reg¼
aseşte – cu o modi…care minim¼ a –şi printr-un calcul riguros de
mecanic¼a cuantic¼a.
Energia potenţial¼a ce determin¼
a forţa elastic¼
a este
1
V (x) = kx2 :
2
Atunci operatorul hamiltonian va …

~2 d2 1
H= 2
+ kx2 (275)
2m dx 2
iar ecuaţia Schrödinger cu valori proprii pentru energie se scrie

~2 d2 (x) 1 2
+ kx (x) = E (x): (276)
2m dx2 2
Potenţialul armonic …ind parabolic, cu dou¼ a ramuri simetrice extinzându-se
la in…nit, orice valoare proprie pozitiv¼ a, E > 0, corespunde unei st¼ari legate.
Ştiind c¼
a pulsaţia unui oscilator clasic este
p
! = k=m; (277)


a introducem m¼
arimea adimensional¼
a
2E
= : (278)
~!

a utiliz¼
am şi variabila adimensional¼
a

= x (279)

cu 1
1
mk 4 m! 2
= = : (280)
~2 ~
102

Ecuaţia Schrödinger se poate rescrie astfel

d2 ( ) 2
+( ) ( ) = 0: (281)
d 2
Avantajul unei astfel de forme const¼ a în aceea c¼
a analiza soluţiilor nu este
legat¼a de unit¼ aţile de m¼ asur¼
a folosite, cu alte cuvinte, variabila x poate …
considerat¼ a mare dac¼ a este m¼asurat¼a în A, dar mic¼a dac¼a este m¼ asurat¼
a în
metri. Variabila poate … mare sau mic¼ a în sens absolut. Idem, pentru
perechea E şi .
S¼a analiz¼ am atunci comportarea lui ( ) în regiunea j j ! 1: Pentru
orice valoare …nit¼ a a lui E, deci …nit, aceasta devine neglijabil¼ a în raport
2
cu şi relaţia (281) se reduce la

d2 2
( ) = 0: (282)
d 2
Funcţiile
p 2
=2
( )= e ; (283)
satisfac ecuaţia (282) pentru j j su…cient de mare şi orice valoare …nit¼
a a lui
p. Soluţia acceptabil¼a …zic, adic¼a …nit¼
a chiar şi pentru = 1, este îns¼ a
numai aceea în care la exponent în relaţia (283) reţinem doar semnul negativ.
Vom c¼ auta pentru ecuaţia (281) soluţii de forma
2
=2
( )=e H( ); (284)

unde H( ) sunt funcţii ce nu trebuie s¼a contravin¼ a comport¼ arii asimptotice


(283).
Înlocuind în (281) expresia (283) se obţine o ecuaţie pentru H( ) de forma

d2 H( ) dH( )
2 +( 1)H( ) = 0; (285)
d 2 d

numit¼
a ecuaţia Hermite.
Dac¼a analiz¼
am expresia (275 a hamiltonianului H(x) se vede imediat c¼
a
(H(x) nu trebuie confundat cu funcţia H( ))

H(x) = H( x): (286)

Atunci, ecuaţia Schrödinger

H(x) (x) = E (x)


103

se transform¼
a în
H( x) ( x) = E ( x)
dac¼
a facem transformarea x ! x. Dar, cu (286)

H(x) ( x) = E ( x);

adic¼
a odat¼a cu (x) şi ( x) este funcţie proprie pentru H(x) cu aceeaşi
valoare proprie E. Dac¼a aceasta este nedegenerat¼
a rezult¼
a relaţia

( x) = c (x) (287)

Schimbând din nou x ! x obţinem

(x) = c ( x)

sau
(x) = c2 (x);
adic¼
a
c= 1;
( x) = (x): (288)
Relaţia (288) ne spune c¼a funcţiile proprii se pot împ¼arţi în dou¼
a mari cat-
egorii: pare la inversia coordonatei spaţiale şi impare la aceast¼ a inversie.
2
Cum e =2 este întotdeauna par¼ a la inversie, va trebui s¼a discut¼
am separat
funcţiile H( ) pare sau impare.
Cazul par
H( ) = H( ): (289)
Vom dezvolta funcţia H( ) în seria de puteri

X
1
2k
H( ) = ck ; co 6= 0 (290)
k=0

care conţine numai puteri pare în . Introducând seria în ecuaţia (285)


obţinem
X1 X
1
2(k 1)
2k(2k 1)ck + ( 1 4k)ck 2k = 0
k=1 k=0
sau
X
1
2k
[2(k + 1)(2k + 1)ck+1 + ( 1 4k)ck ] = 0: (291)
k=0
104

Cum şirul funcţiilor k este liniar independent, coe…cientul …ec¼ arei puteri a
lui trebuie s¼a se anuleze separat, obţinându-se astfel o relaţie de recurenţ¼a
4k + 1
ck+1 = ck : (292)
2(k + 1)(2k + 1)
co …ind diferit de zero, se pot determina toţi coe…cienţii seriei, obţinându-se
o soluţie a ecuaţiei Hermite. Chiar dac¼a s-a g¼
asit astfel o soluţie matematic¼a
a ecuaţiei Hermite, ea nu reprezint¼a, în general. şi o soluţie acceptabil¼a …zic.
Într-adev¼ ar, pentru k mari,
ck+1 =ck / 1=k; (293)
unde / are semni…caţia ”se comport¼ a ca”. Dar tot aşa se comport¼a seria
2p
exp( 2 ) unde p este …nit. Atunci comportarea asimptotic¼a a funcţiei de
und¼ a ( ) va …
2
( ) / 2p exp =2 (294)
j j!1

care este evident neacceptabil¼ a, tinzând spre in…nit. Singura modaliate de


a evita comportarea exponenţial¼ a cresc¼atoare exp( 2 ) (care anuleaz¼a com-
2
portarea descresc¼atoare a lui exp( =2)) ar … ca seria in…nit¼a de puteri
(290) s¼
a …e redus¼a la un polinom. Acest lucru se poate întâmpla dac¼ a, de la
un N încolo, toţi coe…cienţii cN +1 ar … zero. Din relaţia de recurenţ¼
a (292)
acest lucru are loc atunci când
= 2N + 1; N = 0; 1; 2; ::: (295)
deci, funcţia H( ) se transform¼a într-un polinom de gradul 2N în iar funcţia
proprie ( ) este acceptabil¼ a …zic, tinzând c¼atre zero când j j ! 1.
Cazul impar
H( ) = H( ): (296)
Vom dezvolta acum funcţia H( ) dup¼
a seria de puteri
X
1
2k+1
H( ) = dk ; do 6= 0; (297)
k=0

obţinându-se relaţia de recurenţ¼


a
4k + 3
dk+1 = dk ; (298)
2(k + 1)(2k + 3)
şi, mutatis mutandis, obţinem soluţii acceptabile …zic numai dac¼
a H( ) este
redus¼a la un polinom cu condiţia
= 4N + 3; N = 0; 1; 2; ::: (299)
105

Pentru ca relaţiile (295) şi (299) s¼


a se veri…ce simultan, valoarea lui trebuie

a …e num¼ar întreg pozitiv impar, adic¼ a

= 2n + 1; n = 0; 1; 2; ::: (300)

pentru a avea soluţii acceptabile …zic. Cuanti…carea valorii parametrului


conduce imediat la cuanti…carea energiei
1 1
En = n+ ~! = n+ h , n = 0; 1; 2; ::: (301)
2 2

asem¼an¼ator dar nu identic, cu rezultatul stipulat de Planck în 1900. Într-


adev¼ar, postulatul lui Planck era En = n~!, sau valoarea minim¼ a a energiei
egal¼
a cu zero. Clasic, la energie zero, particula se a‡a¼ în vârful parabolei
ce exprim¼ a potenţialul V (x) = 21 kx2 , ce ar presupune atât o determinare
precis¼
a a poziţiei cât şi a impulsului, fapt perfect compatibil cu …zica calsic¼
a.
În teoria cuantic¼ a, îns¼a, principiul de nedeterminare interzice acest lucru,
chiar în starea fundamental¼ a energia este 12 ~!:
Funcţiile proprii vor …
2
=2
n( )=e Hn ( ); (302)

unde funcţiile Hn ( ) sunt polinoame de ordinul n pare sau impare şi satisfac
ecuaţia Hermite cu = 2n + 1, adic¼ a
d2 Hn dHn
2 + 2nHn = 0: (303)
d 2 d
Datorit¼
a importanţei lor în …zic¼
a, în general (nu numai în mecanica cuantic¼
a),
propriet¼
aţile acestor polinoame au fost îndelung studiate. Ele se pot obţine,
de exemplu, cu relaţia
2
dn e n 2
Hn ( ) = ( 1) e : (304)
d n
Primele cinci polinoame Hermite sunt

H0 ( ) = 1
H1 ( ) = 2
H2 ( ) = 4 2 2 (305)
H3 ( ) = 8 3 12
H4 ( ) = 16 4 48 2 + 12
H5 ( ) = 32 5 160 3 + 120 :
106

Polinoamele Hermite se pot obţine şi cu ajutorul funcţiei generatoare G( ; s)


X1
Hn ( ) n
s2 +2s
G( ; s) = e = s : (306)
n=0
n!

arei valori discrete En = (n + 21 )~! îi corespunde numai una dintre


Fiec¼
funcţiile proprii …zic acceptabile
2 x2 =2
n( x) = Nn e Hn ( x): (307)


arimea Nn este o constant¼
a de normare ce trebuie determinat¼
a astfel încât
Z1 Z1
2 jNn j2 2
j n (x)j dx = e Hn2 ( )d = 1: (308)
1 1

F¼acând un calcul în care se foloseşte şi funcţia generatoare de…nit¼


a anterior,
se poate determina constanta de normare
1
2
Nn = p : (309)
2n n!
Mai mult, funcţiile normate
1
2
2 x2 =2
n( x) = p e Hn ( x) (310)
2n n!
sunt chiar ortonormate, adic¼
a
Z1
n (x) m (x)dx = nm :
1

În multe situaţii în care intervine interacţia radiaţiei cu oscilatorii cuantici


este necesar s¼
a se calculeze m¼ arimile xnm
Z1 Z1
Nn Nm 2
xnm n (x)x m (x)dx = 2
e Hn ( )Hm ( )d : (311)
1 1

Din nou, folosindu-se funcţia generatoare rezult¼


a c¼
a
8
< 0 m 6= n 1
1 n+1 1=2
xnm = ( ) ; m=n+1 (312)
: 1 n 2 1=2
(2) , m=n 1
107

Din (312) se vede imediat c¼ a valoarea medie < x >= xnn = 0: De altfel. acest
rezultat este evident dac¼ a observ¼ a produsul x j n (x)j2 este o funcţie
am c¼
impar¼a de x şi integrala de la 1 la +1 se anuleaz¼ a.

Comparaţia cu teoria clasic¼


a

În Fig.2.18 sunt reprezentate funcţiile proprii n (x) ale oscilatorului ar-


monic corespunz¼ atoare celor mai joase valori proprii. În aceeaşi …gur¼ a sunt
2
reprezentate şi densit¼ aţile de probabilitate corespunz¼ atoare, j n j , împre-
un¼a cu densitatea de probabilitate clasic¼ a, Pc , corespunz¼atoare oscilatoru-
lui clasic cu aceeaşi energie En : Clasic, poziţia particulei este x = x0 sin !t
(x0 …ind amplitudinea oscilaţiei), iar viteza v = !x0 cos !t şi energia E =
2 2
m!p x0 =2. Punctele de întoarcere, corespunzând lui E = V (x), sunt x0 =
2E=m! 2 . Probabilitatea Pc (x)dx ca la o observare întâmpl¼ atoare partic-
ula clasic¼ a s¼
a …e g¼
asit¼
a în intervalul dx este egal¼ a cu fracţiunea din timpul
total petrecut de particul¼ a în acel interval. Dac¼ a T = 2 =! este perioada de
oscilaţie, avem
1 2dx dx
Pc (x)dx = = 2
: (313)
T v (x0 x2 )1=2
Era de aşteptat ca densitatea de probabilitate clasic¼ a Pc (x) s¼ a …e maxim¼ a
în vecin¼atatea punctelor de întoarcere x0 ; acolo unde viteza particulei se
anuleaz¼a. Din Fig.2.18 se observ¼ a c¼a pentru valori mici ale num¼ arului cuantic
n, densit¼aţile de probabilitate cuantic¼ a a poziţiei, j n j2 , sunt foarte diferite
de densit¼aţile corespunz¼ atoare, Pc , pentru oscilatorul clasic. În cazul st¼ arii
2
fundamentale (n = 0) densitatea de probabilitate cuantic¼ a j 0 j este maxim¼ a
în x = 0, în timp ce particula clasic¼ a se a‡a¼ un timp mai lung în punctele de
cap¼at ale mişc¼arii. Îns¼ a, pe m¼
asur¼a ce n creşte, acordul dintre densit¼ aţile de
probabilitate clasic¼ a şi cuantic¼
a se îmbun¼ at¼aţeşte.
108

Fig.3.10
109

CAPITOLUL 4

Momente cinetice şi magnetice în


mecanica cuantica¼

4.1 Momentul cinetic orbital

Din mecanica clasic¼ a se ştie c¼


a în cazul unui sistem izolat se pot for-
mula trei legi de conservare: a energiei, a impulsului şi a momentului cinetic,
obţinându-se 7 integrale prime ale mişc¼ arii (atât impulsul cât şi momentul
cinetic …ind m¼ arimi vectoriale). În cazul mişc¼ arii unidimensionale, îns¼a, mo-
mentul cinetic nu este o m¼ arime …zic¼ a interesant¼a, raportat la un punct de pe
axa mişc¼arii …ind identic zero. Lucrurile se schimb¼ a radical în cazul în care
mişcarea sistemului este tridimensional¼ a. Desigur, sunt cazuri interesante în
care mişcarea sistemului poate … considerat¼ a unidimensional¼a. Un exemplu
îl constituie penetrarea electronilor prin bariera de potenţial în joncţiunile
tranzistoarelor. În studiul atomilor, moleculelor sau al nucleelor este îns¼ a
absolut necesar s¼ a lu¼
am în consideraţie caracterul tridimensional al mişc¼ arii.
Drept consecinţ¼ a, momentul cinetic devine una dintre observabilele …zice cele
mai interesante.
110

Fig.5.19

Clasic, momentul cinetic al unei particule, exprimat faţ¼


a de originea unui
anumit sistem de coordonate este m¼ arimea vectorial¼a L de…nit¼ a prin

L=r p; (5.297)

unde r este vectorul de poziţie al particulei – relativ la origine – iar p este


vectorul impuls al particulei considerate (Fig.5.19)
Folosind regula general¼a c¼a unei observabile clasice f (r; p; t) îi asociem
^
un operator cuantic f (r; i~r;t), putem scrie - în coordonate carteziene
- operatorii cuantici ai proiecţiilor momentului cinetic pe cele trei axe ale
sistemului de coordonate
@ @
Lx = i~ y z
@z @y
@ @
Ly = i~ z x (5.298)
@x @z
@ @
Lz = i~ x y :
@y @x
111

În cazul sistemelor în care energia potenţial¼a prezint¼


a simetrie sferic¼
a (câmp
central) V (r) V (r), se dovedeşte a … foarte convenabil¼ a exprimarea m¼ arim-
ilor …zice în coordonate polare sferice - pe scurt, coordonate sferice - aşa cum
sunt de…nite în Fig.5.19

x = r sin cos '


y = r sin sin ' (5.299)
z = r cos :

În aceste coordonate operatorii momentului cinetic au forma

@ @
Lx = i~ sin ' + ctg cos ' (5.300)
@ @'
@ @
Ly = i~ cos ' + ctg sin '
@ @'
@
Lz = i~ :
@'
Vom …, de asemenea interesaţi de p¼
atratul momentului cinetic

L2 = L2x + L2y + L2z

care, în cazul coordonatelor sferice, se scrie

2 2 1 @ @ 1 @2
L = ~ sin + : (5.301)
sin @ @ sin2 @'2

Expresia lui Lz din (5.300) putea … obţinut¼a direct, ţinându-se cont c¼


a Lz şi
rotaţia de unghi ' în jurul lui z sunt m¼
arimi observabile conjugate - în sensul
în care avem perechile (x; px ) sau (t; E). Atunci

['; Lz ] = i~:

Prin calcul direct se poate observa c¼


a cele trei componente Lx ; Ly ; Lz nu
comut¼a unele cu altele, deci nu pot … observate simultan. Îns¼
a, …ecare în
a cu L2 :Deci,
parte, comut¼

[Lx ; Ly ] = i~Lz
[Ly ; Lz ] = i~Lx (5.302)
[Lz ; Lx ] = i~Ly
Lx ; L2 = Ly ; L2 = Lz ; L2 = 0:
112

În aceast¼a situaţie o funcţie proprie pentru una dintre componente nu va …


funcţie proprie şi pentru celelalte componente, dar poate … funcţie proprie
pentru L2 : Datorit¼ a expresiei matematice mai simple, s¼a discut¼
am problema
2
cu valori şi funcţii proprii pentru operatorul Lz , apoi pentru L . Fie

Lz U(') = ~mU('); (5.303)

unde valoarea proprie am scris-o ca un produs între ~ (care are dimensiuni


de moment cinetic) şi un num¼ ar adimensional m; altfel spus mometul cinetic
este m¼
asurat în unit¼
aţi ~, valoarea numeric¼
a …ind m. Atunci
@U(')
i~ = ~mU('); (5.304)
@'
cu soluţia imediat¼
a
U(') = eim' : (5.305)
Dac¼a din punct de vedere matematic U(') este o soluţie a ecuaţiei (5.304)
pentru orice valoare a lui m, pentru ca U(') s¼ a reprezinte o stare …zic¼a
trebuie ca U(') s¼
a …e univalent¼
a, adic¼
a pentru orice ' funcţia U(') trebuie

a …e egal¼
a cu U(' + 2 ). Consecinţa important¼
a a acestei constrângeri este

a
m = 0; 1; 2; ::: (5.306)
În alte cuvinte valorile posibile ale proiecţiei momentului cinetic pe axa Oz
sunt valori întregi de ~.
În cazul operatorului L2 ecuaţia cu valori proprii este

L2 Y m( ; ') = ~2 Y m( ; '); (5.307)

unde am ţinut seama c¼ a Y ( ; ') trebuie s¼


a …e funcţie proprie şi pentru Lz ,
deci, trebuie s¼
a …e de forma

Y m( ; ') = P m( )eim' : (5.308)

Simpli…când funcţia eim' , obţinem ecuaţia diferenţial¼


a pentru P m( )

1 @ @ m2
sin P m( )= P m( ): (5.309)
sin @ @ sin2
P m() trebuie s¼
a îndeplineasc¼
a şi condiţia …zic¼
a de a r¼
amâne …nit¼
a pentru
0 :
Dac¼
a introducem variabila

w = cos ; (5.310)
113

atunci
1 d d
= ; (5.311)
sin d dw
şi
d dP m2
(1 w2 ) + P = 0; (5.312)
dw dw 1 w2
unde P (w) trebuie s¼
a …e …nit în intervalul

1 w 1: (5.313)


a rescriem ecuaţia (5.312) sub forma
d2 P 2w dP m2
+ P = 0: (5.314)
dw2 1 w2 dw 1 w2 (1 w2 )2
Datorit¼
a importanţei sale în …zic¼
a, dar şi în matematic¼
a, ecuaţia (5.314) cu
consecinţele sale a f¼
acut obiectul a numeroase studii. Funcţiile P (w) care

amân …nite oriunde în intervalul [ 1; 1], deci şi pentru w = 1; exist¼ a
numai dac¼ a
= l(l + 1) (5.315)
unde
l = jmj + k, k întreg pozitiv.
Atunci valorile proprii ale lui L2 sunt

~2 l(l + 1); l = 0; 1; 2; ::: (5.316)

l …ind mai mare sau egal cu jmj. Deci, pentru orice valoare l, valorile proprii
posibile pentru Lz sunt

~m; m = 0; 1; 2; :::; l; (5.317)

în total (2l+1) valori. Funcţiile P pe care le vom nota Plm (w) Plm (cos ) se
numesc funcţiile Legendre asociate. În cazul în care m = 0, funcţiile Pl0 (w)
se reduc la nişte polinoame de grad l în w, notate simplu Pl (w) şi care se pot
obţine prin formula
l
1 d
Pl (w) = (w2 1)l : (5.318)
2l l! dw
Primele câteva polinoame Legendre sunt prezentate mai jos
P0 (w) = 1 P3 (w) = 21 (5w3 3w)
P1 (w) = w P4 (w) = 81 (35w4 30w2 + 3) (5.319)
P2 (w) = 21 (3w2 1) P5 (w) = 81 (63w5 70w3 + 15w):
114

Dup¼ a cum se vede, aceste polinoame sunt pare sau impare dup¼ a cum l este
par sau impar.
Funcţiile asociate Legendre, Plm (w), se pot obţine din polinoamele Legen-
dre, Pl (w), prin formula
m
m d
Plm (w) = (1 w2 ) 2 Pl (w); (5.320)
dw

şi sunt ele însele polinoame numai dac¼ a m este par. Dac¼
a îns¼
a ţinem cont c¼
a
w = cos , atunci funcţiile Plm (cos ) sunt polinoame în cos şi sin pentru
orice m.
Funcţiile proprii ale lui L2 se pot scrie atunci

Ylm ( ; ') = Nlm Plm (cos )eim' ;

unde Nlm este o constant¼


a ce poate … determinat¼
a prin condiţia

Z Z2 Z
2
jYlm ( ; 'j d = jYlm ( ; 'j2 sin d d' = 1: (5.321)
0 0

Se poate ar¼
ata c¼
a funcţiile Ylm normate, numite armonice sferice, sunt
1=2
2l + 1 (l jmj)!
Ylm ( ; ') = im+jmj Plm (cos )eim' : (5.322)
4 (l + jmj)!

Mai mult, armonicele sferice astfel de…nite sunt chiar ortonormate, adic¼
a
Z
Ylm ( ; ')Yl0 m0 ( ; ') sin d d' = ll0 mm0 :

Relaţia de ortogonalitate de mai sus este valabil¼


a şi separat, adic¼
a
0 0
hPl0 m0 (cos ) j Plm (cos )i = 0, l 6= l ; m 6= m
D 0 E 0
eim ' j eim' = 0; m 6= m :

Vom prezenta înc¼ a dou¼a propriet¼


aţi importante ale armonicelor sferice. Una
se refer¼
a la faptul c¼a armonicele sferice formeaz¼a un set complet, adic¼a orice
funcţie f ( ; ') de…nit¼
a pe 0 ; 0 ' 2 se poate dezvolta într-o
serie in…nit¼a de forma
X
1 X
l
f ( ; ') = Blm Ylm ( ; ') (5.324)
l=0 m= l
115

unde coe…cienţii numerici Blm se pot g¼


asi din relaţia
Z
Blm = Ylm ( ; ')f ( ; ') sin d d': (5.325)

Cea de a doua proprietate important¼a este aceea de închidere, care în acest


caz se scrie X 0 0
Ylm ( )Ylm ( ) = ( ) (5.326)
l;m

unde
0 0
( ) = 0; 6=
iar Z
( )d = 1:

Prezent¼
am mai jos câteva armonice sferice
q q q
Y00 = 41 Y2; 2 = 45 sin2 3
8
e 2i'
q q q
3 epi' 5 3 i'
Y1; 1 = sin Y2; 1 = sin cos e (5.327)
q 4 2 q 4 2

Y1;0 = 43 cos Y2;0 = 45 21 (3 cos2 1)

4.2 Momentele magnetice

Cum putem m¼ asura momentele cinetice în mecanica cuantic¼ a? Exist¼ a


procedee prin care se pot determina direct st¼ arile cuanti…cate ale momentelor
cinetice (de exemplu, experienţa Einstein-de Haas) dar, de cele mai multe ori,
determinarea se face indirect, m¼ asurându-se momentele magnetice şi inter-
acţia lor cu câmpurile magnetice externe şi/sau interne. Atât experienţa, cât
şi calculele teoretice –din nefericire destul de complicate –ne arat¼ a c¼
a dac¼a
în mişcarea lor particulele înc¼
arcate electric se a‡a¼ într-o stare a momentu-
lui cinetic diferit¼
a de zero, atunci în mod automat se face simţit¼ a prezenţa
unui moment magnetic. Putem constata acest lucru analizând, într-un model
simplu (Bohr), mişcarea unui electron de mas¼ a m şi sarcin¼a e în jurul unui
nucleu.
Considerând mişcarea uniform¼ a pe o orbit¼a circular¼
a, intensitatea curen-
tului electric pe orbit¼ a va …
e ev
i= = : (5.329)
T 2 r
116

Din electrodinamic¼
a se ştie c¼
a o astfel de bucl¼
a de curent creeaz¼
a în spaţiu
un câmp magnetic ale c¼ arui linii sunt echivalente cu acelea produse de un
dipol magnetic elementar de m¼ arime

l = iA; (5.330)

unde A este aria buclei. Momentul magnetic este orientat perpendicular pe


planul orbitei, cum se vede în Fig.5.21

Fig.5.21

Din …gur¼
a se mai vede c¼
a sensul momentului magnetic l este opus sensu-
lui momentului cinetic întrucât sarcina electronului este negativ¼
a. Desigur,
m¼arimea momentului cinetic este

L = mvr: (5.331)

Introducând în (5.330) expresiile curentului şi ale ariei în funcţie de raza


traiectoriei şi de vitez¼
a avem
ev 2 evr
l = iA = r = : (5.332)
2 r 2
Raportând (5.332) la (5.331) obţinem

l evr e
= = : (5.333)
L 2mvr 2m
117


a ţinem cont de rolul jucat de constanta lui Planck, ~, în …zica atomic¼a şi

a scriem relaţia anterioar¼
a sub forma
l gl B
= : (5.334)
L ~

arimea
e~
B = = 0:927 10 23 A:m2 (5.335)
2m
depinde numai de constantele universale e; ~; şi m. Ea reprezint¼ a un moment
magnetic elementar, numit magneton Bohr. Factorul numeric gl este egal cu
unitatea şi este introdus aici doar pentru a se p¼ astra unitatea de scriere în
cazuri mai complicate când pot ap¼ area factori numerici diferiţi de 1: gl se
numeşte factorul orbital g:
Ţinând cont şi de orientarea relativ¼ a a vectorilor l şi L se poate scrie
relaţia general¼
a
gl B
l = L: (5.336)
~
Se observ¼ a c¼
a raportul dintre l şi L nu depinde de raza orbitei sau de
frecvenţa mişc¼
arii orbitale. Calcule similare efectuate pentru orbite eliptice
ne spun c¼ a l =L are aceeaşi valoare ca în (5.334) şi, deci, nu depinde de forma
orbitei. Se poate ar¼ata c¼
a acest rezultat se reg¼ aseşte şi printr-un calcul
p riguros
de mecanic¼ a cuantic¼
a dac¼a m¼arimea clasic¼ a L este înlocuit¼ a prin l(l + 1)~,
iar Lz prin ml ~, adic¼a
gl B p p
l = l(l + 1)~ = gl B l(l + 1); (5.337)
~
şi
gl
B
lz = ml ~ = gl B ml : (5.338)
~
Interesul nostru este de a studia interacţia acestor momente magnetice cu un
câmp magnetic extern de inducţie B. Asupra dipolului va acţiona un cuplu
= l B (5.339)
ce tinde s¼ a roteasc¼
a dipolul pe direcţia câmpului B, iar, asociat¼
a acestei
tendinţe, exist¼
a o variaţie a energiei potenţiale

E= l B: (5.340)
Dac¼ a nu exist¼
a un proces …zic prin care s¼
a se disipe energia potenţial¼
a de in-
teracţie dintre l şi B, atunci E r¼amâne constant¼ a. În aceste circumstanţe
l nu se poate alinia dup¼ a B. Unghiul dintre l şi B r¼
amâne constant iar
efectul cuplului este doar acela de a roti pe l în jurul lui B pe pânza unui
con cu unghiul la vârf 2 ca în Fig.5.22.
118

Fig.5.22

Analizând Fig.5.22 observ¼ am c¼a vectorul cuplu , perpendicular pe B şi


pe L d¼a naştere unei variaţii a momentului cinetic dL = dt: M¼ arimea lui
gl B
este = ~ LB sin . De asemenea, dL = L sin !dt şi atunci
gl B
!= B
~
sau, ţinând cont c¼ a rotaţia se face în jurul lui B, frecvenţa unghiular¼a ! va
… paralel¼a cu B şi
gl B
!= B: (5.340)
~
Acest fenomen poart¼ a numele de precesie Larmor iar frecvenţa (pulsaţia)
unghiular¼ a ! se numeşte frecvenţa Larmor. Deşi, la prima vedere, acest
fenomen pare straniu, s¼ a ne gândim c¼ a este perfect echivalent cu ”c¼aderea”
Lunii spre P¼ amânt sau ”c¼ aderea” P¼ amântului spre Soare. În ambele cazuri
forţele sunt centrale şi atractive, totuşi mişc¼ arile sunt de rotaţie în jurul
centrelor de atracţie şi nu de translaţie spre ele.
119

În cazul în care câmpul magnetic aplicat este uniform în spaţiu nu va


exista o forţ¼
a net¼
a care s¼
a imprime dipolului magnetic o mişcare de translaţie
(deşi va exista un cuplu şi o mişcare de precesie pe con). În cazul unui câmp
neuniform poate ap¼ area o forţ¼
a ce acţioneaz¼
a asupra dipolului şi, deci, o
translaţie a acestuia (dac¼a este liber s¼
a se deplaseze).
S¼a consider¼am cazul simplu, dar mult folosit în experienţe, în care neu-
niformitatea se manifes¼ a numai de-a lungul lui B, direcţia sa …ind luat¼ a ca
ax¼a Oz.Atunci
B (0; 0; B(z))
iar
E= lz B(z): (5.341)
Aceast¼a energie potenţial¼
a va depinde de valoarea lui B de-a lungul lui Oz
deci va … E(z). Putem de…ni atunci o forţ¼ a medie ce acţioneaz¼
a asupra
momentului magnetic l în direcţia z:
d E(z) dB(z)
Fz = = lz : (5.342)
dz dz

4.3 Experienţa Stern-Gerlach şi spinul electronului

În 1922 Stern şi Gerlach au m¼ asurat valorile posibile ale momentelor


magne-tice dipolare ale atomilor de argint trimiţând un fascicul din aceşti
atomi printr-un câmp magnetic neuniform. În Fig.5.23 este prezentat¼ a o
schem¼
a a dispozitivului experimental.

Fig.5.23

S-a obţinut un fascicul de atomi neutri prin evaporarea într-un cuptor a


argintului. Fasciculul este colimat de o diafragm¼ a şi intr¼
a într-un magnet.
120

Secţiunea transversal¼ a prin magnet ne arat¼


a c¼
a el produce un câmp ce creşte
în intensitate în sensul lui z, aşa cum este el de…nit în …gur¼ a, care este
totodat¼ a şi sensul lui B. Cum atomii sunt în ansamblu neutri, singura forţ¼ a
net¼ a ce acţioneaz¼ a asupra lor este Fz din (5.342) care este proporţional¼ a
cu lz . Întrucât forţa ce acţioneaz¼ a asupra …ec¼arui atom din fascicul este
proporţional¼ a cu valoarea lui lz , la trecerea prin câmpul magnetic …ecare
atom va … deviat cu o valoare proporţional¼ a cu lz . Astfel fasciculul este
analizat (fragmentat) în componente ce corespund diferitelor valori ale lui
lz . Atomii astfel deviaţi lovesc o plac¼ a metalic¼a pe care se condenseaz¼ a

asând o urm¼ a vizibil¼
a.
Dac¼a vectorul moment magnetic are o m¼ arime l , atunci, în …zica clasic¼a,
componenta z, lz , a acestui vector poate avea orice valoare între l şi + l .
Predicţiile mecanicii cuantice ne spun c¼ a lz poate avea numai valori discrete

lz = gl B ml (5.343.a)

unde ml ia valori întregi

ml = l; l + 1; :::; 0; ::: + l 1; +l (5.343.b)

Astfel, predicţia clasic¼


a este c¼
a fasciculul va … de‡ectat într-o band¼a continu¼
a,
în timp ce predicţia cuantic¼ a este c¼a fasciculul va … de‡ectat şi despicat în
câteva componente discrete.

Fig.5.24

Stern şi Gerlach au observat c¼ a fasciculul de atomi de argint este despicat


în dou¼ a componente discrete, ca în Fig.5.24.
Aceste rezultate reprezint¼ a, calitativ, o dovad¼a experimental¼ a direct¼
a a
cuanti…c¼ arii spaţiale a momentelor magnetice şi deci a momentelor cinetice.
Totuşi, rezultatele experienţei Stern-Gerlach nu concord¼ a cantitativ cu
relaţiile (5.343a) şi (5.343b). Conform acestor relaţii num¼ arul valorilor posi-
bile ale lui lz este num¼ arul valorilor posibile pentru ml care este 2l + 1.
Dar cum l este întreg, acest num¼ ar va … întotdeauna impar. În plus, pentru
121

orice valoare a lui l exist¼ a întotdeauna printre valorile posibile ale lui ml şi
valoarea zero. Astfel, faptul c¼ a fasciculul de atomi de argint este despicat
numai în dou¼ a componente, ambele deviate, ne indic¼ a …e c¼ a ceva nu este în
regul¼a cu teoria Schrödinger a atomului, …e c¼ a ea este incomplet¼ a.
Teoria Schrödinger de pân¼ a acum este corect¼ a, dar incomplet¼a. În 1927
Phipps şi Taylor au folosit tehnica Stern-Gerlach în cazul unui fascicul de
atomi de hidrogen. În acest caz exist¼ a un singur electron. Vom vedea c¼ a
în starea de energie cea mai joas¼ a – starea fundamental¼ a – teoria prezice

a num¼ arul cuantic l are valoarea l = 0. Atunci este posibil¼ a doar valoarea
ml = 0 şi ne aştept¼
am ca fasciculul s¼a nu …e despicat. Totuşi, Phipps şi Taylor
au observat c¼ a fasciculul este despicat în dou¼ a componente deviate simetric.
Astfel, în cadrul atomului mai trebuie s¼ a existe un moment magnetic care
nu a fost luat în consideraţie pân¼ a acum. Acest moment magnetic nu este
e~
legat de nucleu întrucât ar trebui s¼ a …e de ordinul lui 2M unde M este masa
protonului, dar din m¼ arimea despic¼ arii se estimeaz¼ a un moment de ordinul
e~ e~
lui B = 2m , deci 2000 ori mai mare ca 2M .
Împreun¼ a cu alte fapte experimentale, ast¼ azi este unanim admis c¼ a pe
lâng¼a momentul cinetic (şi momentul magnetic) orbital, adic¼ a rezultat din
mişcarea pe orbit¼ a în jurul nucleului, electronul posed¼ a şi un moment cinetic
propriu S, numit spin. Iniţial aceast¼ a idee a p¼ arut ca …ind foarte normal¼ a,
dac¼a s-ar face o anologie cu momentul cinetic datorit mişc¼ arii de revoluţie
a P¼amântului în jurul Soarelui şi cu momentul cinetic datorit rotaţiei în
jurul axei proprii. Ulterior, o astfel de imagine simpli…cat¼ a a fost abando-
nat¼a întrucât venea în contradicţie cu teoria relativit¼ aţii. Deşi tot de esenţ¼
a
relativist¼
a, în momentul de faţ¼ a se accept¼ a c¼
a spinul electronului este o carac-
teristic¼
a intrinsec¼a a sa, cum sunt de altfel şi sarcina e sau masa m Alteori
este util s¼
a consider¼ am spinul ca a patra coordonat¼ a ( sau grad de libertate)
pe lâng¼a cele trei de poziţie. Oricum am considera faptele, este clar acum c¼ a
electronul, oricât de mic ar … el din punct de vedere geometric, nu mai poate
… considerat un punct material.
Vom presupune c¼ a S şi componenta Sz se pot exprima prin nişte numere
cuantice s şi ms prin relaţii identice cu cele din cazul momentului cinetic
orbital p
S = s(s + 1)~; (5.344)
Sz = ms ~: (5.345)
Presupunem, în plus, acelaşi tip de relaţii între momentul cinetic de spin
şi momentul magnetic de spin ca şi cele dintre momentul cinetic orbital şi
momentul magnetic orbital,
gs B
s = S; (5.346)
~
122

sz = gs B ms : (5.347)

arimea gs este factorul g de spin.
Dac¼a accept¼
am, ca în cazul momentului cinetic orbital, c¼
a

ms = s; s + 1; ::: + s 1; +s

atunci, în cazul experienţei Phipps şi Taylor


1 1
ms = ; (5.348)
2 2
iar
1
s= : (5.349)
2
M¼asurându-se despicarea fasciculului, se poate evalua forţa Fz . M¼
asurându-
se dBz =dz şi cunoscând valoarea lui B se poate determina experimental
produsul gs ms . Phipps şi Taylor au g¼ asit gs ms = 1 şi cum ms = s,
ajungem la concluzia c¼a
gs = 2: (5.350)
Aceste concluzii au fost con…rmate prin multe alte experienţe. Este interesant
de notat c¼a ideea spinului electronului este anterioar¼a experienţei Phipps-
Taylor. Ea a fost introdus¼ a înc¼
a din 1925 de Goudsmit şi Uhlenbeek în
studiul structurii …ne a spectrului hidrogenului, iar imaginea electronului ca
un minuscul giroscop a fost discutat¼ a de Compton chiar din 1921.

S-ar putea să vă placă și