Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 1
Fig.1.1
Prin absorbţia acestei radiaţii cavitatea se va înc¼alzi. La echilibru termic
intensitatea radiaţiei care intr¼
a prin ori…ciu trebuie s¼
a …e egal¼
a cu intensitatea
3
radiaţiei emise prin ori…ciu. Toate corpurile negre a‡ate la o aceeaşi temper-
atur¼
a emit acelaşi tip de spectru. Acest fapt se poate înţelege uşor folosindu-
se numai argumente ale termodinamicii clasice. Totuşi, forma speci…c¼ a a
spectrului nu poate … înţeleas¼ a doar prin utilizarea argumentelor termodi-
namice.
Pentru a … mai precişi, distribuţia spectral¼ a a radiaţiei corpului negru
poate … caracterizat¼ a de m¼arimea RT ( ), numit¼ a radianţa spectral¼a, astfel
încât RT ( )d este energia emis¼ a în unitatea de timp, de suprafaţa unitate
a‡at¼
a la temperatura T în intervalul de frecvenţe de la la + d .
Radianţa (total¼ a) RT va … energia total¼ a emis¼
a în unitatea de timp, de
suprafaţa unitate a unui corp negru la temperatura T . Evident, exist¼ a relaţia
Z 1
RT = RT ( )d
0
Fig.1.2
În Fig.1.2 este reprezentat¼ a radianţa spectral¼
a RT ( ) în funcţie de frecvenţ¼
a
pentru trei temperaturi diferite. Ariile de sub curbe (prelungite pentru val-
ori foarte mari) reprezint¼ a radianţele totale. Dou¼ a lucruri se pot observa
imediat: radianţa total¼
a creşte puternic cu temperatura, iar frecvenţa la care
radianţa spectral¼
a prezin¼
a un maxim creşte şi ea cu temperatura, dar nu atât
de pronunţat.
Experimental, s-a stabilit legea lui Stefan
RT = T 4
4
unde
= 5:67 10 8 W=m2 K 4
se numeşte constanta Stefan- Boltzmann.
De asemenea, Wien a stabilit c¼
a
max T
T( ) RT ( ):
sau
= cn=2a; n = 1; 2; 3; :::
Fig.1.3
Fiec¼arei valori a lui n îi va corespunde o anumit¼ a frecvenţ¼
a. De regul¼ a,
pentru frecvenţe obişnuite şi dimensiuni a normale, valorile lui n sunt foarte
mari, astfel încât vor … foarte multe unde staţionare cu frecvenţele între şi
+ d . Fie acest num¼ ar N ( )
4a
N ( )d = 2dn = d
c
unde dn s-a înmulţit cu 2 întrucât orice und¼
a staţionar¼a de frecvenţ¼
a poate
avea dou¼
a st¼ari independente de polarizare.
Considerându-se toate cele trei direcţii ale cavit¼
aţii cubice, se obţine
8 V 2
N ( )d = d
c3
unde V = a3 , este volumul cavit¼ aţii.
Pentru a obţine densitatea de energie din cavitate în intervalul ; + d
ar trebui înmulţit num¼ arul de unde staţionare N ( )d cu energia medie a
…ec¼ arei unde şi împ¼arţit prin volumul cavit¼ aţii, V .
Termodinamica clasic¼ a a…rm¼a c¼ a atunci când un sistem conţine un num¼
ar
mare de entit¼ aţi …zice de acelaşi fel, în echilibru termic unele cu altele la
temperatura T , energia medie pe grad de libertate este 12 kT . În cazul unui
oscilator armonic liniar, energia sa total¼ a este dublul energiei cinetice medii
şi astfel energia medie a undelor sinusoidale va … E = kT . Atunci
N ( )Ed 8 2
T ( )d = = 3 kT d :
V c
Aceast¼ a relaţie a fost obţinut¼a pentru prima dat¼ a de Rayleigh şi de Jeans.
Este uşor de observat c¼ a gra…cul ei coincide cu gra…cul obţinut din expe-
rienţ¼
a numai în zona frecvenţlor mici. La frecvenţe mai mari (de exemplu în
domeniul ultraviolet) formula Rayleigh-Jeans tinde c¼ atre in…nit, comporta-
ment considerat catastrofal întrucât conduce la o radianţ¼ a total¼a in…nit¼
a. În
…zic¼
a acest rezultat este cunoscut sub numele de “catrastrofa ultraviolet¼ a”.
6
Fig.1.4
E ! kT
!0
E ! 0:
!1
Cu alte cuvinte, Planck şi-a dat seama c¼ a energia medie ar trebui s¼ a depind¼ a
de frecvenţ¼
a, E( ), având cele dou¼ a propriet¼
aţi de mai sus, în contradicţie cu
termodinamica clasic¼ a.
În fapt, legea de distribuţie Boltzmann
E =kT
e
P (E) =
kT
7
ne d¼a probabilitatea de a g¼
asi o entitate a sistemului cu energia între E şi
E + dE; atunci când num¼ arul de st¼
ari în acest interval este independent de E:
Energia medie va …
R1
EP (E)dE
E = R0 1 = kT:
0
P (E)dE
În Fig.1.5 sunt reprezentate P (E) şi EP (E). Aria de sub gra…cul funcţiei
EP (E) este tocmai E = kT:
Fig.1.5
E = 0; E; 2 E; 3 E; 4 E; ::::
8
Legea lui Boltzman, P (E) s exp( E=kT ); r¼ amâne neschimbat¼ a, dar, acum,
în locul integralelor de la 0 la 1 trebuie s¼a efectu¼
am sum¼ ari dup¼a valorile
discrete ale lui E. Gra…c, acest lucru este prezentat în Fig.1.6.
Fig.1.6
Se vede din gra…ce c¼ a s-ar putea îndeplini condiţia ca E ! 0 dac¼
a E
!1
ar … proporţional¼
a cu frecvenţa.
Planck a propus expresia cea mai simpl¼ a,
E =h ;
unde h este o constant¼
a. Atunci, şirul de energii permise va …
E = 0; h ; 2h ; 3h ; :::; nh ; :::
Energia medie se va calcula cu formula
P
1
EP (E)
n=0
E= P
1
P (E)
n=0
9
sau
P
1
nh nh =kT
P
1
n
kT
e n e
h
E = n=0
P
1 = kT n=0
P
1 ; =
1 kT
kT
e nh =kT e n
n=0 n=0
Se veri…c¼
a imediat c¼
a
d
P
1
n
P1 d n P
1
n
X
1 d
e d
e n e
d n n=0 n=0 n=0
ln e = P
1 = P1 = P
1 ;
d n n n
n=0 e e e
n=0 n=0 n=0
astfel încât
d X 1
d X 1
n n
E = kT ( ln e )= h ln e
d n=0
d n=0
d 1 h h
= h ln(1 e ) = = :
d e 1 eh =kT 1
h h h
Când h << kT; adic¼ a kT ! 0; e kT ! 1 + kT a E( ) !
şi se vede imediat c¼
h h
kT: În schimb, când h >> kT , adic¼ a kT ! 1 , şi e kT ! 1 iar E( ) ! 0:
Introducându-se aceast¼a energie medie în formula Rayleigh-Jeans se obţine
2
8 h
( )d = h d :
T
c3 e kT 1
Aceasta este formula lui Planck a spectrului corpului negru. Gra…cul lui
T
( ) coincide perfect cu cel experimental, desigur pentru o anumit¼
a valoare
a constantei h. Valoarea acceptat¼ a ast¼
azi este
34
h = 6:63 10 J:s
şi poart¼
a numele lui Planck.
Contribuţia lui Planck poate …considerat¼
a ca un postulat: “Orice entitate
…zic¼a cu un singur grad de libertate a c¼ arei ”coordonat¼ a” este o funcţie
sinusoidal¼a de timp poate avea doar energii totale E ce satisfac relaţia
E = nh n = 0; 1; 2; 3; ::
Se zice c¼
a energia este cuanti…cat¼a, st¼
arile de energie permis¼
a se numesc
st¼ari cuantice, iar num¼arul întreg n, este num¼arul cuantic.
S-ar putea argumenta c¼ a exist¼
a sisteme …zice care se comport¼ a ca oscila-
tori armonici în cazul c¼ arora nu se observ¼ a cuanti…carea energiei. În cazul
unui pendul, de exemplu, frecvenţa de oscilaţie este de ordinul 1Hz, iar en-
ergia total¼a poate … 5 10 5 J. M¼ arimea E = h , în acest caz, ar …
34 34
E = h = 6:63 10 J:s 1Hz = 6:63 10 J:
Fig.1.7
Fig.1.8
dn 1 di
= 2
dEk e dV
num¼arul dn de electroni emişi într-o secund¼ a în intervalul dEk este dat de
panta di=dV a curbei variaţiei curentului în funcţie de diferenţa de potenţial
V: Tensiunea de prag corespunde energiei maxime cu care sunt emişi electronii
din catod
Ek max = eV0 (1)
Din Fig.1.8 se poate observa faptul c¼ a, în interiorul conductorului, electronii
au o distribuţie de energie pornind de la valoarea zero şi pân¼ a la o valoare
maxim¼ a, numit¼a energia Fermi (despre aceast¼ a energie se va discuta într-un
capitol viitor).
Prin m¼ asurarea intensit¼ aţii fascicului incident, la aceeaşi frecvenţ¼
a, se
obţine un curent de saturaţie mai mare. Acest lucru arat¼ a c¼
a sunt emişi
mai mulţi electroni din catod, îns¼ a originea curbei i(V ) r¼ amâne aceeaşi.
Modi…cându-se frecvenţa, se schimb¼ a valoarea tensiunii de prag V0 necesar¼ a
anul¼arii curentului: la creşterea frecveţei , V0 creşte liniar, respectiv ener-
gia cinetic¼a maxim¼ a de emisie. În particular, dac¼ a frecvenţa scade sub o
anumit¼ a valoare 0 , numit¼ a frecvenţ¼a de prag (care depinde de materialul
catodului), nu se produce efectul fotoelectric, oricare ar … intensitatea fasci-
cului luminos incident. În Fig.1.9 este ar¼ atat¼
a dependenţa tensiunii de prag
V0 de frecvenţa .
13
Fig.1.9
Rezultatele experimentale descrise mai sus nu au putut …explicate folosindu-
se teoria clasic¼a a radiaţiei electromagnetice. Dac¼ a presupunem c¼ a un elec-
tron este extras dintr-un material datorit¼ a efectului câmpului electric al ra-
diaţiei incidente, prin creşterea intensit¼aţii acesteia, respectiv a unui câmp
electric mai mare, emisia electronilor ar trebui s¼ a creasc¼a; îns¼
a, sub un anu-
mit prag, oricare ar … intensitatea fascicului incident, nu se produce efectul
fotoelectric. Nici dependenţa acestui fenomen de frecvenţa radiaţiei incidente
nu a putut … explicat¼ a. De asemenea, peste pragul efectului, o radiaţie lumi-
noas¼ a mai puţin intens¼
a ar trebui s¼a genereze o emisie de electroni întârziat¼ a
în timp faţ¼a de o radiaţie mult mai intens¼ a; se constat¼a, îns¼
a, c¼
a emisia este
practic instantanee în ambele cazuri (intervalul de timp dintre iluminarea
catodului şi emisia electronilor este de aproximativ 10 9 s).
Efectul fotoelectric a fost explicat de Einstein, în 1905. Folosind teoria lui
Planck, el a presupus c¼ a radiaţia electromagnetic¼ a este alc¼atuit¼
a din cuante
de energie E = h , numite fotoni, şi c¼ a în interacţia radiaţiei cu metalul
un electron poate absorbi un foton. Relaţia energetic¼ a ce descrie absorbţia
fotonului de un electron este
Ek max = h We ; (2)
unde We reprezint¼ a lucrul mecanic de extracţie a electronului din metal, adic¼ a
energia minim¼ a care trebuie dat¼ a electronului pentru a … extras din metal.
Este evident faptul c¼ a We se refer¼ a la electroni care, în interiorul metalului,
au energia cinetic¼a maxim¼ a şi, deci, sunt extraşi din metal cu Ek max dat¼
a de
relaţia (1). Din (1) şi (2) rezult¼ a c¼
a
h We
Ek max = h We = eV0 ) V0 = : (3)
e e
14
Fig.1.10
Dup¼ a ciocnire (Fig.1.10-dreapta), în urma c¼ areia are loc o cedare de en-
ergie electronului de c¼atre fotonul incident, rezult¼
a:
pentru foton
c h
E1 = h ; p1 =
1 1
pentru electron
E2 ; p2 :
Conform legilor de conservare a energiei, respectiv impulsului,
E0 + E = E1 + E2 ; !
p0 = !
p1 + !
p2 :
θ=90
0
λ0 λ1 λ
θ=135
0
λ0 λ1 λ
Fig.1.11
E=h şi p = h= :
1.4.1 Propriet¼
aţile de und¼
a ale materiei. Ipoteza de Broglie
acce-lerat de o diferenţ¼
a de potenţial V . Astfel,
1 p p
Ek = mv 2 = eV; p = mv = 2mEk = 2meV ;
2
iar lungimea de und¼
a exprimat¼
a în metri este
9
h h 1; 226 10 1; 226 10 9
= =p = p = p ;
p 2meV V Ek (eV )
Fig.1.12
Condiţia Bragg de interferenţ¼a constructiv¼a în cazul împr¼
aştierii pe un
monocristal a undelor asociate electronilor este (Fig.1.13)
Fig.1.13
n = 2d sin B , (9)
unde d reprezint¼a distanţa dintre planele Bragg iar n este un num¼
ar întreg.
Folosind distanţa D dintre atomii din monocristal, atunci d = D sin , cu
21
= =2 B , unghiul de împr¼
aştiere = 2 iar condiţia Bragg se poate
rescrie sub forma
n = 2d sin : (10)
Prin difracţia razelor X pe un cristal de nichel s-a stabilit c¼ a distanţa dintre
atomii cristalului este D = 2:15A. Presupunând c¼ a maximul observat pentru
= 500 (V0 = 54eV ) corespunde difracţiei de ordinul întâi (n = 1), din relaţia
(10) se obţine = 1:65A. Lungimea de und¼ a de Broglie calculat¼a pentru
acelaşi potenţial de accelerare V0 este 1:67A, valoare foarte apropiat¼ a de cea
experimental¼ a. Modi…cându-se potenţialul V0 , au fost efectuate m¼ asur¼atori
şi la alte energii ale electronuilor incidenţi şi s-a veri…cat legea de variaţie a
energiei cu impulsul propus¼ a de de Broglie.
h h
= = :
p (2meV0 )1=2
liniilor care alcatuiesc fondul. S-a admis faptul ca liniile slabe care consti-
tuie fondul sunt cele emise de moleculele de hidrogen, in timp ce liniile mai
intense din spectru sunt emise de atomii de hidrogen. Acesti atomi apar
datorita efectului de disociere provocat de trecerea curentului electric prin
tub.
Spectrul hidrogenului atomic este constituit din linii situate o parte in
vizibil, o parte in infrarosu si o parte in ultraviolet. Aceste linii pot … im-
partite in trie grupuri numite serii spectrale: serai Paschen (infrarosu), seria
Balmer (vizibil) si seria Lyman (ultraviolet).
Prima interpretare teoretica a spectrelor a fost facuta de elvetianul Balmer
(1885), care a observat ca frecventele liniilor din seria hidrogenului sunt legate
prin relatia
~ 1 1
=R ;
4 n2
unde R este constanta lui Rydberg si n este un numar intreg, care ia
valori mai mari sau egale cu 3. Asa cum se observa imediat, la cresterea lui
~
n valorile lui tind spre limita R/4 iar liniile spectrale devin din ce in ce
mai intense (practic, la un moment dat, ele nu mai pot … separate).
Formula Balmer este un caz particular al unei formule generale care in-
clude toate liniile spectrului atomului de hidrogen. Aceasta formula este
~ 1 1
=R ;
n0 2 n2
0
unde n si n sunt doua numere intregi.
0
Daca n = 1 si n = 2; 3, 4, , se obtin frecventele seriei Lyman. Pentru
0
n = 2 si n = 3; 4, 5, ..., se obtin frecventele seriei Balmer iar pentru n0 =3 si
n = 4; 5, 6, ..., se obtin frecventele seriei Paschen.
Ulterior au fost studiate spectrele asemanatoare cu cel al hidrogenului,
adica ale atomilor elementelor usoare ionizate astfel incat sa piarda toti elec-
tronii mai putin unul, adica ionii He+ ; Li++ ; Be+++ ; C++++ : Acesti ioni …ind
alcatuiti dintr-un nucleu si un singur electron au structura asemanatoare cu
cea a hidrogenului; difera de aceasta numai prin masa si sarcina nucleului,
egala cu Ze. Acesti ioni (impreuna cu atomul de hidrogen) alcatuiesc sis-
temele hidrogenoide. Acestei analogii structurale ii va corespunde, evident,
o analogie a proprietatilor spectrale. Astfel, spectrul atomului cu numarul
atomic Z; ionizat de Z 1 ori, va … descris de relatia
~ 1 1
= Z 2R :
n0 2 n2
23
Expresia de mai sus difera de cea pentru atomul de hidrogen numai prin
faptul ca frecventele liniilor sunt multiplicate cu Z 2 (in afara unei corectii
legate de miscarea nucleului).
Atat liniile hidrogenului cat si cele ale atomilor hidrogenoizi, atunci cand
sunt obtinute cu instrumente cu putere edrezolutie mare, sunt compuse dintr-
un grup de linii foarte apropiate care alcatuiesc structura …na a liniilor;
diferenta dintre lungimile de unda ale diverselor linii este de ordinul zec-
imii de Å. Pentru multe linii ale altor spectre exista si o structura hiper…na,
care necesita instrumente cu rezolutie inalta pentru a … puse in evidenta.
Originea acestora este diferita fata de cea a celor precedente. Despre aceste
structuri se va discuta intr-un capitol ulterior.
rezolvând sistemul format din ecuaţiile (13) şi (14) se obţine un set discret
de raze (orbite) posibile
~2 4 " 0
rn = n2 a0 n 2 ; (15)
me2
şi
me4 1
!= 2 3 2: (16)
(4 "0 ) ~ n
Energia total¼ a se compune dintr-un termen de energie cinteic¼ a şi un altul
de energie potenţial¼a, energia potenţial¼
a …ind considerat¼
a zero atunci când
electronul şi protonul sunt la distanţ¼
a foarte mare unul de cel¼
alalt
1 2 2 e2
En = mrn !
2 4 " 0 rn
4
me 1 1 e2 1
= 2 2 2 = : (17)
2 (4 "0 ) ~ n 2 4 " 0 a0 n2
e2 1 1
! nm = ; (18)
8 "0 ~a0 n2 m2
sau
1 e2 1 1
= : (19)
16 2 "0 c~a0 n2 m2
M¼
arimea
e2 me4
= 11 106 m 1
(20)
16 2 "0 c~a0 4 (4 "0 )2 c~3
corespunde cu valoarea constantei R, iar dac¼ a în locul masei electronului
se introduce masa redus¼ a a sistemului electron – proton, atunci abaterea
relativ¼
a a m¼arimii (4:20) faţ¼
a de R este mai mic¼ a decât 1/100000.
De remarcat faptul c¼ a regulile lui Bohr, în special regula (i) ; conduc la
cuanti…carea energiei dar sub alt¼ a form¼a decât cuanti…carea introdus¼a pentru
prima dat¼ a de Planck. Şi alte aspecte ale …zicii atomului au încercat s¼ a …e
explicate în cadrul mecanicii clasice, dar prin ad¼ augarea unor reguli arbitrare
care în esenţ¼
a o contrazic pe aceasta din urm¼ a. Nu este cazul s¼a discut¼ am
aceste încerc¼ari. Este îns¼
a clar c¼a se simte nevoia unei teorii noi, coerente,
care s¼a poat¼a explica toate aceste tr¼ as¼
aturi, dar înc¼a multe altele, şi care
s¼
a cuprind¼a teoria clasic¼
a sub forma unui caz particular aplicabil sistemelor
de particule cu mase mari (prin comparaţie cu cele atomice şi subatomice).
26
CAPITOLUL 2
unde I este intensitatea radiaţiei (m¼ asurat¼a prin energia transportat¼ a în uni-
tatea de timp prin unitatea de suprafaţ¼ a) şi este proporţional¼ a cu media pe o
perioad¼a a oscilaţiei a p¼
atratului câmpului electric oscilant. Pe de alt¼ a parte,
N , este num¼ arul mediu de fotoni cu energia h ce traverseaz¼ a unitatea de
suprafaţ¼
a în unitatea de timp. N este un num¼ ar mediu întrucât procesele
de emisie au o natur¼ a statistic¼
a. Nu putem preciza exact câţi fotoni tra-
verseaz¼a unitatea de suprafaţ¼ a în unitatea de timp ci doar num¼ arul mediu;
num¼ arul exact poate varia atât în spaţiu cât şi în timp. Ca şi într-o teorie
cinetic¼
a obişnuit¼
a, aceste ‡uctuaţii au o importanţ¼ a cu atât mai mic¼ a cu cât
num¼ arul mediu N este mai mare. La intensit¼ aţi I mari şi frecvenţe mici,
num¼ arul N este imens şi ‡uctuaţiile pot … neglijate. În sensul acestei idei,
undele electromagnetice, a c¼ aror intensitate este m¼ asurat¼a de E 2 , pot … con-
siderate ca un fel de ghiduri pentru fotoni care, ele însele, nu posed¼ a energie
– numai fotonii au energie – dar, care reprezint¼ a o constructie matematic¼ a
a c¼
arei intensitate m¼ asoar¼a num¼ arul mediu de fotoni pe unitatea de volum.
28
S¼
a revenim la funcţia (23) pe care, pentru comoditate, s¼
a o rescriem astfel
x
(x; t) = sin 2 t = sin(kx !t) (24)
E = h = ~!: (26)
kx !t = constant. (27)
dx ! ~! E
= = = ; (30)
dt k ~k p
p2
iar pentru o particul¼
a liber¼
aE= 2m
şi
dx p2 p v
= = = ; (31)
dt 2mp 2m 2
v …ind viteza particulei libere. Acest rezultat este surprinz¼ ator şi nepl¼
acut
totodat¼a. Unda asociat¼ a unei particule materiale care se mişc¼a pe direcţia
x cu viteza v s-ar propaga cu o vitez¼ a de 2 ori mai mic¼ a. Reamintind in-
terpretarea statistic¼
a, putem a…rma c¼ a probabilitatea de a g¼asi particula pe
axa x r¼amâne în urma acesteia. Mai mult, unda plan¼ a, monocromatic¼ a (24)
conduce la o valoare medie a p¼ atratului s¼
au care este o constant¼a în raport
cu poziţia x. Cu alte cuvinte o particul¼ a cu impuls p bine determinat nu
poate avea o poziţie determinat¼a, ea g¼
asindu-se pe axa x oriunde cu aceeaşi
probabilitate. O formul¼ a alternativ¼
a a a…rmaţiei anterioare ar … aceea c¼ ao
cunoştere precis¼
a (nedeterminare p = 0) a impulsului unei particule con-
duce la o nederminare total¼ a ( x ! 1) a poziţiei sale.
Dac¼a unda de Broglie se doreşte a … un ghid pentru mişcarea particulei
atunci forma sa la orice moment de timp (…e el t = 0) este prezentat¼ a în
Fig.2.1.
30
Fig.2.1
unde
1 (x; t) = sin[kx !t] (33)
şi
2 (x; t) = sin[(k + dk)x (! + d!)t] (34)
Atunci
dk d! (2k + dk) (2! + d!)
(x; t) = 2 cos x t sin x t (35)
2 2 2 2
sau
dk d!
(x; t) = 2 cos x t sin(kx !t); (36)
2 2
…indc¼a d! 2! şi dk 2k.
Noua funcţie (x; t) are o parte rapid oscilant¼ a, sin(kx !t), şi o alta
dk d!
mult mai lent oscilant¼ a, ( 2 x 2
t) care joac¼
a rol de amplitudine modulat¼ a
a funcţiei (x; t). Vom ar¼ ata c¼
a mişcarea unei anumite valori a amplitudinii
(valoarea sa maxim¼ a, de exemplu) se face cu vitez¼ a egal¼a cu cea a particulei.
Într-adev¼ ar, faza amplitudinii constante este
dk d!
x t = const (37)
2 2
sau
dk d!
x t = 0: (38)
2 2
31
Se obţine imediat
dx d!=2 d! dE
vg = = = = (39)
dt dk=2 dk dp
care în cazul particulei libere înseamn¼
a
dE d p2 p
vg = = = = v: (40)
dp dp 2m m
M¼ arimea vg poart¼
a numele de vitez¼a de grup (a pachetului de unde) şi tocmai
aceast¼a vitez¼
a de grup a undelor de materie trebuie asociat¼ a cu viteza par-
ticulelor a c¼
aror mişcare o guverneaz¼
a. Uitându-ne la funcţia (36) la timpul
t = 0, se vede c¼
a putem localiza particula într-o zon¼
a x cuprins¼ a între dou¼a
zerouri ale amplitudinii de modulaţie, adic¼
a
dk
cos x =0
2
dac¼
a
dk
x = (2n + 1) :
2 2
Atunci
2
x = xn+1 xn = (2n + 3) (2n + 1) = : (41)
dk dk dk
Cu alte cuvinte unei nedetermin¼ ari a impusului p ~dk putem s¼
a-i asociem
o nedeterminate a poziţiei x în aşa fel încât
~
x p 2 ~> : (42)
2
În expresia (42) am scos în evidenţ¼ a 2 ~ > ~2 dintr-un motiv foarte
a faptul c¼
important. Orice pachet de und¼ a se poate scrie ca o superpoziţie dintre o
in…nitate de unde plane monocromatice, parcurgându-se un spectru continuu
de valori ale lui k şi !. Desigur, unele unde monocromatice pot intra în sum¼ a
cu amplitudini mai mari sau mai mici. În matematic¼ a o astfel de combinaţie
este cunoscut¼ a sub numele de integral¼ a Fourier, şi anume,
Z1
1
(x; t) = p '(k)ei(kx !t)
dk: (43)
2
1
În expresia (43) am considerat cazul cel mai general, acela în care funcţia
(x; t) nu este neap¼arat real¼
a. Evident c¼a în acest caz probabilitatea de
localizare despre care am discutat trebuie asociat¼
a cu o m¼arime real¼
a şi cea
32
Funcţia j (x; t)j oscileaz¼a rapid acolo unde (p) variaz¼ a mult (spre limitele
intervalului p0 p0 , p0 + p) şi, dimpotriv¼a, este maxim¼ a în vecin¼
atatea lui
p = p0 când (p) este aproape constant¼ a. j (x; t)j atinge valoarea maxim¼ a
când este satisf¼
acut¼a condiţia de faz¼a constant¼a
d (p)
= 0: (48)
dp p=p0
Folosind aceast¼
a condiţie în expresia (46) avem
dE(p)
0=x t (49)
dp p=p0
sau
x = vg t;
relaţie pe care am mai întâlnit-o şi care exprim¼
a deplasarea maximului funcţiei
de und¼ a cu viteza de grup ce coincide cu viteza particulei libere.
33
p2
S¼
a exprim¼
am E(p) = 2m
sub forma
p20 p0 (p p0 )2
E(p) = + (p p0 ) +
2m m 2m
(p p0 )2
= E(p0 ) + vg (p p0 ) + : (50)
2m
Deoarece funcţia '(p) este neglijabil¼
a în afara intervalului (p p, p0 + p),
putem renunţa la termenul p¼atratic în (p p0 ), cu condiţia ca t s¼
a …e su…cient
de mic, astfel încât
( p)2 t=2m~ 1: (51)
Într-adev¼ar, dac¼a relaţia de mai sus este satisf¼ acut¼a, m¼
arimea exp[ i(p
p0 )2 t=2m~] este atunci aproximativ egal¼ a cu 1: F¼ acându-se aceast¼
a aproxi-
maţie, rezult¼
a c¼
a
i
(x; t) = e ~ [p0 x E(p0 )t] F (x; t); (52)
unde
Z1
i
1=2
F (x; t) = (2 ~) e ~ (p p0 )(x vg t)
'(p)dp: (53)
1
care, împreun¼
a cu expresia integralei de…nite
Z1 r
2
u2 u
e e du = e4 (57)
1
conduce la
1
jCj2 = p ( p) 1 : (58)
devine
1 1 1 i
( p)2 x2 =2~2
(x) = 4 ~ 2 ( p) 2 e ~ p0 x e : (60)
Aceast¼a funcţie, pân¼a la un factor de faz¼
a exp( ~i p0 x),
este tot o gaussian¼ a.
2
j (x)j are un maxim pentru x = 0 şi scade la 1=e din valoarea sa maxim¼ a
pentru x = x, unde x = ~p reprezint¼ a l¼
argimea distribuţiei în variabila
x a funcţiei gaussiene.
Se observ¼ a c¼
a pentru pachetul de unde gaussian exist¼a relaţia
x p = ~: (61)
Nota bene, relaţia (61) este valabil¼
a numai pentru de…niţia dat¼ a mai sus
m¼arimilor x şi p. Un alt mod de a de…ni pe x şi pe p va conduce la
alt¼
a expresie de tip (61) în care în membrul drept vom reg¼ asi constanta lui
Planck ~ multiplicat¼a cu un anumit factor. O manier¼
a lipsit¼
a de ambiguitate
în de…nirea m¼arimilor x şi p este urm¼ atoarea
p p
x = < (x < x >)2 > , p = < (p < p >)2 > (62)
35
~
x p= ; (63)
2
orice alt¼
a distribuţie conducând la o valoare mai mare a produsului x p.
Putem deci scrie, în general,
~
x p1 (64)
2
care se numeşte relaţia de nedeterminare (incertitudine) pentru poziţie şi
impuls a lui Heisenberg. Aceast¼ a relaţie este o consecinţ¼ a pur matematic¼ a
a ideii lui de Broglie privind unda asociat¼ a unei particule. Cel puţin dou¼ a
aspecte trebuie scoase în evidenţ¼ a în leg¼atur¼
a cu relaţia de nedeterminare a
lui Heisenberg.
Un prim aspect se refer¼ a la faptul c¼ a x şi p reprezint¼ a imposibilitatea
de a determina concomitent atât poziţia x cât şi impulsul p al unei micropar-
ticule şi nu se refer¼ a la inerentele erori de m¼ asur¼ a datorite imperfecţiunii
aparatelor. În principiu, oricare din x sau p ar putea … zero (precizie sau
determinare total¼ a) dar niciodat¼ a simultan. Mai mult, x = 0 ar implica
p ! 1, adic¼ a impulsul ar … complet nedeterminat şi invers.
S¼a ne imagin¼ am c¼ a vrem s¼ a ”vedem” un electron. Atunci trebuie s¼ a-l
”lumin¼ am” cu o anumit¼ a radiaţie. Cu alte cuvinte, pentru a putea localiza
electronul trebuie ca el s¼ a împr¼ aştie fotonii care îl întâlnesc. Dar împr¼ aştierea
fotonului la un unghi 6= 0 presupune transferul c¼ atre electron a unui anumit
impuls. Pentru a localiza mai bine electronul trebuie folosite radiaţii cu
lungimea de und¼ a cât mai scurt¼ a. Acestea îns¼ a au impulsul h mai mare şi vor
perturba mai puternic impulsul iniţial al electronului. Cu cât determin¼ am
mai bine poziţia electronului cu atât suntem mai puţin siguri de valoarea
impulsului s¼ au. În …zica clasic¼ a ne-am putea imagina c¼ a folosim radiaţie cu
lungimea de und¼ a extrem de scurt¼ a –pentru a localiza cât mai bine electronul
–şi cu intensitate cât mai mic¼ a –pentru a-i perturba cât mai puţin impulsul
iniţial. În realitate, adic¼ a în …zica microparticulelor acest proces nu este
posibil. Într-adev¼ ar, am v¼ azut c¼a p¼atratul intensit¼ aţii undei luminoase este
proporţional cu num¼ arul mediu de fotoni ce traverseaz¼ a unitatea de suprafaţ¼ a
în unitatea de timp. A reduce intensitatea undei înseamn¼ a a reduce acest
num¼ ar mediu de fotoni. Acest num¼ ar îns¼
a nu poate … mai mic decât 1 sau
altfel nu am mai avea deloc radiaţie. Fotonul nu este divizibil, radiaţia –dac¼ a
exist¼ a –conţine cel puţin un foton şi acest foton perturb¼ a starea electronului.
36
S¼
a încerc¼ am întâi un r¼aspuns la prima întrebare. Întreaga discuţie an-
terioar¼
a ne spune c¼ a …zica microparticulelor este esenţial diferit¼ a de …zica
macroparticulelor şi, deci, nu ne putem imagina c¼ a am obţine o ecuaţie pen-
tru funcţia de und¼
a folosindu-ne numai de ecuaţiile …zicii clasice. Mai degrab¼ a
s¼
a ne orient¼ am atenţia c¼
atre relaţiile lui de Broglie - Einstein
h E
= şi = : (65)
p h
p2
E= +V (66)
2m
3) trebuie s¼a …e liniar¼a în (x; t): Cu alte cuvinte, dac¼ a 1 (x; t) şi 2 (x; t)
sunt dou¼ a soluţii diferite ale ecuaţiei pentru aceeaşi energie potenţial¼ a V,
atunci orice combinaţie liniar¼ a arbitrar¼a a acestor soluţii, (x; t) = c1 1 (x; t)+
c2 2 (x; t), trebuie s¼
a …e tot o soluţie. Acest¼ a cerinţ¼
a de liniaritate ne asigur¼ a
c¼
a putem aduna funcţii de und¼ a pentru a obţine interferenţe constructive sau
distructive atât de caracteristice undelor. Într-adev¼ ar experienţele Davisson
- Germer şi altele au ar¼ atat clar existenţa imaginilor de difracţie în leg¼ atur¼ a
cu mişcarea fasciculelor de electroni (sau a altor microparticule).
4)Energia potenţial¼ a V este în general o funcţie de x, posibil şi de t.
Exist¼a totuşi cazul special
V (x; t) = V0
în care particula este liber¼
a. În acest caz ecuaţia diferenţial¼
a trebuie s¼
a aib¼
a
ca soluţie o und¼
a progresiv¼a cu lungimea de und¼ a şi frecvenţ¼
a …xat¼
a
~2 k 2
+ V0 = ~!: (68)
2m
Se poate vedea uşor c¼ a din forma (67) a lui (x; t) putem extrage k 2 derivând
relaţia de dou¼
a ori în raport cu x, iar ! se poate obţine derivând o dat¼ a în
raport cu t. Ţinând cont şi de condiţia de liniaritate, vom încerca urm¼
atoarea
form¼ a de ecuaţie diferenţial¼
a
@ 2 (x; t) @ (x; t)
+ V0 (x; t) = ; (69)
@x2 @t
adic¼
a
… adev¼arat¼a doar pentru anumite valori ale lui x şi t. Problema apare din
faptul c¼a în expresia (69) s-au combinat o derivat¼a de ordinul 2 cu una de
ordinul 1, derivata de ordinul 1 schimbând sinusul în cosinus.
S¼
a încerc¼am atunci o funcţie de und¼
a care s¼
a …e o combinaţie de sinus şi
cosinus:
(x; t) = cos(kx !t) + sin(kx !t); (71)
unde este o constant¼
a înc¼
a nedeterminat¼
a. Atunci
@ (x; t)
= k sin(kx !t) + k cos(kx !t)
@x
@ 2 (x; t)
2
= k 2 cos(kx !t) k 2 sin(kx !t) (72)
@ x
@ (x; t)
= ! sin(kx !t) ! cos(kx !t)
@t
Introducându-le în expresia (69) g¼
asim
sau
scris¼
a, simetric, sub forma
Z1
< x >= (x; t) x (x; t)dx: (83)
1
41
Pentru ca P (x; t) s¼
a reprezinte cu adev¼ arat o densitate de probabilitate tre-
buie s¼
a impunem condiţia ca probabilitatea de a g¼ asi particula oriunde de-a
lungul axei x (dac¼a mişcarea este unidimensional¼ a) s¼
a …e 1 - adic¼
a evenimen-
tul este cert. Atunci
Z1
P (x; t)dx = 1: (84)
1
Dac¼
a funcţia (x; t) este astfel încât condiţia (84) nu este îndeplinit¼
a, adic¼
a
Z1
(x; t) (x; t)dx 6= 1;
1
sau
1
jcj2 = R1 :
2
j (x; tj dx
1
În acest caz
R1
(x; t)x (x; t)dx
1
< x >= R1 : (85)
(x; t) (x; t)dx
1
şi, în general
Z1
< f (x) >= (x; t)f (x) (x; t)dx: (86)
1
analog expresiei (86). Totuşi, integrantul (x; t)p (x; t) trebuie exprimat
ca o funcţie de variabilele x şi t. În mecanica cuantic¼ a, aşa cum am v¼azut,
relaţia de nedeterminare poziţie-impuls ne împiedic¼ a s¼
a-l scriem pe p ca o
funcţie analitic¼
a de x …indc¼
a atunci determin¼ arii absolute, x = 0, a poziţiei
îi va corespunde o determinate absolut¼ a, p = 0, a impusului. Cum vom
proceda? S¼ a ne reîntoarcem la exemplul particulei libere descrise prin
Derivând pe în raport cu x
@ (x; t) i
= ikei(kx !t)
= p (x; t)
@x ~
care se mai poate scrie şi sub forma
@
p[ (x; t)] = i~ [ (x; t)]: (88)
@x
Cu alte cuvinte, multiplicarea lui (x; t) cu p este echivalent¼
a cu aplicarea
@
asupra lui (x; t) a operatorului i~ @x .
43
@ (x; t) E
= i!ei(kx !t)
= i (x; t)
@t ~
sau
@
E[ (x; t)] = i~
[ (x; t)]: (89)
@t
@
Deci lui E îi vom asocia operatorul i~ @t . Sunt aceste relaţii limitate numai
la cazul particulei libere? Vedem imediat c¼ a nu. Relaţia (66) se poate rescrie
astfel
p2
+ V (x; t) = E
2m
2
1 @ @
i~ + V (x; t) = i~
2m @x @t
sau
~2 @ 2 @
2
+ V (x; t) = i~ (90)
2m @x @t
Aceasta este o ecuaţie operatorial¼a. Aplicat¼ a unei funcţii de und¼
a (x; t)
reg¼
asim ecuaţia Schrödinger
~2 @ 2 (x; t) @ (x; t)
2
+ V (x; t) (x; t) = i~ :
2m @x @t
În concluzie, putem spune c¼
a postularea corespondenţelor
@ @
p$ i~ şi E $ i~ (91)
@x @t
este echivalent¼ a cu postularea ecuaţiei Schrödinger. Experienţa con…rm¼ a
faptul c¼
a valabilitatea acestei corespondenţe nu este limitat¼a. Am mai putea
ad¼auga şi faptul c¼
a energiei potenţiale V (x; t) îi asociem operatorul multi-
plicativ V (x; t). Revenind la expresia formal¼ a a valorii medii a impulsului
putem scrie
Z1 Z1
@
< p >= (x; t)p (x; t)dx = (x; t) i~ (x; t)dx =
@x
1 1
Z1
@ (x; t)
= i~ (x; t) dx: (92)
@x
1
44
Similar,
Z1 Z1
@
< E >= (x; t)E (x; t)dx = (x; t) i~ (x; t)dx =
@t
1 1
Z1
@ (x; t)
= i~ (x; t) dx: (93)
@x
1
Dac¼
a pe E îl scriem în funcţie de p şi V (x; t) vom obţine
Z1
~2 @ 2
< E >= (x; t) + V (x; t) (x; t)dx: (94)
2m @x2
1
care ne conduce îns¼ a tot la relaţia (93) dac¼ a (x; t) este într-adev¼ar funcţia
de und¼ a, adic¼
a soluţia ecuaţiei Schrödinger.
În general, dac¼ a f (x; p; t) este o variabil¼
a dinamic¼
a ce este o funcţie de x;
p; şi, probabil, t, atunci valoarea sa medie se calculeaz¼ a cu
Z1
@
< f (x; p; t) >= (x; t)fop x; i~ ;t (x; t)dx (95)
@x
1
@ @
unde fop x; i~ @x ; t se obţine din f (x; p; t) înlocuind peste tot p prin i~ @x :
S¼
a consider¼
am urm¼ atoarea problem¼ a foarte important¼ a. Fie A o m¼arime
dinamic¼a. S¼
a consider¼am c¼ a ei i se asociaz¼ a, în sensul precizat mai sus, un
^ ^
operator liniar Aop pe care s¼ a-l not¼am cu A (Aop A). Aplicând acest
operator funcţiei de und¼ a (x; t) …e se obţine o alt¼
a funcţie de x şi t, …e se
obţine aceeaşi funcţie (x; t) înmulţit¼
a cu o constant¼
a, s¼
a-i zicem a. Adic¼ a
^
A[ (x; t)] = alt¼
a funcţie (96)
sau
^
A[ (x; t)] = a (x; t) , a = o constant¼
a. (97)
Relaţia (97) se numeşte ecuaţia cu valori şi funcţii proprii pentru operatorul
^
A:
Mai general se poate de…ni o ecuaţie cu valori şi funcţii proprii pentru
^
operatorul A în felul urm¼
ator
^
A' = a';
45
unde am renunţat s¼
a mai introducem funcţia proprie ' între paranteze drepte.
^
De remarcat distincţia între operatorul A (care poate … de exemplu un op-
erator diferenţial) şi num¼
arul a. De multe ori ecuaţia de mai sus poate avea
mai multe soluţii atât în ceea ce îl priveşte pe a cât şi în ceea ce îl priveşte
pe '. Cazul cel mai general se poate scrie
^
A'ni = an 'ni , n = 1; 2; ::: i = 1; :::; mn (98)
adic¼
a pot exista mai multe valori distincte pentru a, iar pentru …ecare valoare
an un num¼ ar mn de funcţii ':
^
Mulţimea valorilor proprii an ale lui A se numeşte spectrul valorilor proprii
^ ^
ale lui A. Spectrul lui A poate … o mulţime …nit¼ a, o mulţime in…nit¼a dar
num¼ arabil¼
a (adic¼
a exist¼
a un set in…nit de valori discrete ce pot … puse într-
o anumit¼ a ordine) sau chiar o mulţime continu¼ a. În primele dou¼ a cazuri
se vorbeşte de un spectru discret, în ultimul caz, de un spectru continuu.
Câteodat¼ a, o parte din spectru poate … discret iar cealalt¼ a parte continuu
(adic¼
a un spectru mixt).
Cazul prezentat în relaţia (97) este foarte interesant. El spune c¼a funcţia
^
de und¼a (x; t) este funcţie proprie pentru A cu valoarea proprie a. Atunci,
valoarea medie a observabilei A este
Z1 ^
Z1
< a >= (x; t)A (x; t)dx = a (x; t) (x; t)dx = a (99)
1 1
Ţinând cont c¼
a
^2 ^ ^ ^
A (x; t) = A[A (x; t)] = aA (x; t) = a2 (x; t) (100)
atunci
Z1 ^2
2
< a >= (x; t)A (x; t)dx = a2 (101)
1
sau
< a2 >=< a >2 : (102)
Dac¼a < a > este valoarea medie a m¼ arimii A atunci valorile observate în
diferite m¼ atori, a0 , vor ‡uctua în jurul valorii medii. Aceste ‡uctuaţii
asur¼
vor … mai mari sau mai mici. O m¼ asur¼a a acestor ‡uctuaţii este dat¼
a de
abaterea medie, adic¼a de expresia
Rezult¼
a c¼
a
2
( a)2 = < a0 2a0 < a > + < a >2 >
= < a2 > 2 < a >< a > + < a >2 =< a2 > < a >2 : (104)
Rezultatul (102) ne indic¼
a îns¼ a ( a)2 = 0, adic¼
a faptul c¼ a abaterea p¼atrat-
ic¼
a medie este zero. Cum abaterea p¼ atratic¼
a medie este suma unor m¼ arimi
pozitive, ea nu poate … egal¼
a cu zero decât dac¼a …ecare termen al s¼
au este
egal cu zero. Adic¼
a,
a0 =< a >; (105)
oricare ar … valoarea m¼asurat¼a a0 . Altfel spus, la oricare m¼asur¼a a m¼arimii di-
namice A pe sistemul descris de funcţia de und¼ a (x; t) se obţine întotdeauna
aceeaşi valoare a, adic¼
a m¼arimea A este bine precizat¼ a.
Ca exemplu, s¼ a analiz¼
am din nou particula liber¼ a caracterizat¼a de funcţia
i
(x; t) = ei(kx !t)
= e ~ (px Et)
:
Atunci
^ @ i (px Et) i
p (x; t) = i~ e~ = pe ~ (px Et)
= p (x; t):
@x
^
Vedem c¼ a (x; t) este funcţie proprie pentru p cu valoarea proprie p şi im-
pulsul p este bine determinat, adic¼ a p = 0. Desigur, dup¼ a cum am mai
atat, P (x; t) = j (x; t)j2 =constant şi x ! 1.
ar¼
În toate discuţiile de pân¼
a acum ne-am referit la o mişcare unidimension-
al¼
a a unei particule, cu alte cuvinte particula era constrâns¼ a s¼
a se deplaseze
numai de-a lungul unei drepte (denumit¼ a axa Ox). Evident c¼ a în cele mai
multe situaţii particulele se pot mişca în întreg spaţiul. În primul rând,
funcţia de und¼ a trebuie s¼
a …e o funcţie de toate coordonatele spaţiale x; y; z
precum si de t. Densitatea de probabilitate se va scrie corespunz¼ ator
P (x; y; z; t)dxdydz P (r; t)dv = j (x; y; z; t)j2 dv = j (r; t)j2 dv:
Relaţia (66) ce stabileşte leg¼
atura între energia total¼
a a particulei şi energiile
sale cinetic¼
a şi potenţial¼
a se poate scrie
p2
Hcl (r; p; t) =+ V (r; t); (106)
2m
unde în locul energiei E am scris Hcl adic¼
a hamiltonianul clasic scris în funcţie
de coordonatele canonice r şi p.
@
Cum impulsului pe direcţia x îi corespunde operatorul i~ @x , vom de…ni
operatorul vectorial
@ @ @
pop = i~ i +j +k i~r: (107)
@x @y @z
47
Atunci
@2 @2 @2
p2 = p p = ~2 + + = ~2 r 2 : (108)
@x2 @y 2 @z 2
Putem de…ni operatorul energie total¼
a H prin procedeul amintit înainte
adic¼
a
~2 2
H= r + V (r; t): (109)
2m
În acest fel ecuaţia Schrödinger se va scrie
~2 2 @ (r; t)
r (r; t) + V (r; t) (r; t) = i~ (110)
2m @t
sau
@ (r; t)
H (r; t) = i~ : (111)
@t
Ecuaţia Schrödinger (110) este, aşa cum de altfel am c¼ autat, o ecuaţie liniar¼
a
şi omogen¼ a. Cu alte cuvinte, dac¼a 1 (r; t) şi 2 (r; t) sunt soluţii distincte
ale ecuaţiei (110) atunci şi
este tot o soluţie a ecuaţiei, unde c1 şi c2 sunt constante, în general complexe.
O alt¼ a observaţie se refer¼ a la faptul c¼a ecuaţia (110) este de ordinul întâi în
derivata în raport cu timpul @=@t, astfel încât, dac¼ a se cunoaşte valoarea in-
iţial¼
a a funcţiei de und¼ a la momentul t0 , şi anume (r; t0 ), rezolvând ecuaţia,
poate … g¼ asit¼a valoarea acesteia la orice alt moment.
Alte observaţii interesante: Dac¼ a potenţialul V (r; t) este o funcţie con-
tinu¼ a în raport cu …ecare coordonat¼ a cartezian¼ a x; y şi z, atunci …ecare dintre
(r; t); @ =@t şi r este tot o funcţie continu¼ a de x; y şi z. Dac¼ a V (r; t)
2
prezint¼ a discontinuit¼ aţi (salturi) …nite de x; y şi z atunci r prezint¼
a dis-
continuit¼ aţi …nite corespunz¼ atoare. Din aceasta rezult¼ a c¼
a r trebuie s¼ a …e
2
continu¼ a. În caz contrar r ar … in…nit¼a în punctele în care r nu este
continu¼ a. Deoarece r este continu¼ a atât cât şi @ =@t vor … continue
ca funcţii de x; y şi z. În ceea ce priveşte dependenţa temporal¼ a, în mod
similar, dac¼ a V (r; t) este funcţie continu¼ a de t, atunci la fel va … (r; t) şi
@ =@t. Dac¼ a V (r; t) prezint¼ a discontinuit¼aţi …nite în raport cu t aceleaşi
48
discontinuit¼
aţi le va prezenta şi @ =@t, dar (r; t) r¼
amâne funcţie continu¼
a
de t.
@ (r; t) ~2 2
i~ = r + V (r; t) (r; t) (116)
@t 2m
49
~
j(r; t) = [ (r ) (r ) ]: (118)
2mi
Volumul V …ind ales arbitrar, relaţia (117) trebuie s¼
a …e adev¼
arat¼
a chiar şi
pentru V = dv şi atunci
@P (r;t)
+ rj(r; t) = 0: (119)
@t
Relaţia (119) reprezint¼a ecuaţia de continuitate în mecanica cuantic¼
a şi atunci
vectorul j poate … numit densitatea curentului de probabilitate.
Se observ¼ a c¼
a j(r; t) se poate scrie şi sub forma
~
j(r; t) = Re r : (120)
im
~ p
Cum operatorul im r reprezint¼ a m¼ arimea m , adic¼
a viteza v a particulei, j
este produsul dintre o vitez¼
a şi densitatea de localizare. Din acest motiv se
numeşte j densitatea curentului de probabilitate.
Folosindu-ne de teorema lui Green expresia (5.98) se poate scrie
Z Z
d
P (r;t)dv = j dS (121)
dt
V S
adic¼
a A este operator liniar hermitic.
Integrala dup¼
a S se anuleaz¼
a pe suprafaţa de la in…nit şi, în consecinţ¼
a,
obţinem Z Z
2
(r )x dv = (r ) (rx )dv
Integrala de suprafaţ¼
a se anuleaz¼
a din nou şi
Z Z
2
(r )x dv = r2 (x )dv;
astfel c¼
a
Z Z
d i~ 2 2 i~ @
< x >= [xr r (x )]dv = dv:
dt 2m 2m @x
@
Dar i~ @x este operatorul proiecţiei impulsului px şi
d < px >
< x >= ;
dt m
sau, prin generalizare
d <p>
< r >= : (124)
dt m
52
S¼
a calcul¼
am viteza de variaţie a lui < px >
Z Z Z
d d @ @ @ @ @
< px >= i~ dv = i~ dv + dv
dt dt @x @x @t @t @x
Folosindu-ne, din nou, de ecuaţia Schrödinger şi de forma sa complex conju-
gat¼
a, obţinem
Z Z
d @ ~2 2 ~2 2 @
< px >= r +V dv + r +V dv =
dt @x 2m 2m @x
Z Z
~2 2@ 2 @ @ @
= r (r ) dv (V ) V dv:
2m @x @x @x @x
Vom folosi cea de a doua identitate Green
Z Z
2 2
[f (r g) g(r f )]dv = [f rg grf ]ds
V S
~2 @ 2 (x)'(t) @ (x)'(t)
2
+ V (x) (x)'(t) = i~ :
2m @x @t
Dar
@ 2 (x)'(t) @ 2 (x) d2 (x)
= '(t) = '(t) ;
@x2 @x2 dx2
unde s-a trecut de la @ 2 =@x2 la d2 =dx2 deoarece (x) nu depinde decât de x.
Similar
@ (x)'(t) @'(t) d'(t)
= (x) = (x) :
@t @t dt
Atunci, avem
~2 d2 (x) d'(t)
'(t) + V (x) (x)'(t) = i~ (x) : (127)
2m dx2 dt
În situaţiile, adic¼a pentru valorile x sau t, în care (x) sau '(t) se anuleaz¼
a,
se vede c¼ a relaţia (127) este identic nul¼
a. Limitându-ne numai la domeniile
54
Reamintindu-ne c¼
a pentru particula liber¼
a am scris funcţia de und¼
a sub forma
i i i
(x; t) = e ~ (px Et)
= e ~ px e ~
Et
= (t)'(x)
se vede imediat c¼
a G joac¼
a rolul energiei E.
Trecând atunci la ecuaţia (129), avem
~2 d2 (x)
+ V (x) (x) = E (x); (132)
2m dx2
funcţia de und¼
a total¼
a …ind
i
Et
(x; t) = (x)e ~ : (133)
55
i
În particular, dac¼a V (x) = V0 (particula liber¼ a (x) = e ~ px
a) putem veri…ca c¼
este o soluţie a ecuaţiei (132) conducând la binecunoscuta relaţie
p2
E= + V0 :
2m
Ecuaţia (132) ne conduce, deci, la energia E a sistemului. Ea se numeşte
ecuaţia Scrödinger independent¼
a de timp (atemporal¼ a). S¼
a observ¼
am c¼
a ea
se mai poate scrie sub forma
(r;t) = (r)'(t)
i
Et
'(t) = e ~ ;
iar
H(r; i~r) (r) = E (r)
sau
~2 2
r (r) + V (r) (r) = E (r) (137)
2m
este ecuaţia cu funcţii şi valori proprii a energiei.
De remarcat c¼ a ecuaţia (137) continu¼ a s¼
a r¼
amân¼
a o ecuaţie cu derivate
parţiale (@ 2 =@x2 ; @ 2 =@y 2 ; @ 2 =@z 2 ) dar, pentru anumite forme particulare ale
lui V (r) şi funcţia (r) se poate scrie ca un produs de funcţii numai de o
singur¼a variabil¼a.
d (x)
(x) trebuie s¼
a …e continu¼
a. dx
trebuie s¼
a …e continu¼
a.
57
În Fig.2.2 prezent¼
am cazuri în care una din cele trei condiţii nu este îndeplin-
it¼
a
Fig.2.2
Fig.2.3
Fig.2.4
atomii s¼a se apropie foarte mult unul de altul. Invers, în cazul creşterii dis-
tanţei de separare faţ¼
a de valoarea de echilibru apare o forţ¼ a atractiv¼
a care
îns¼
a scade la zero dac¼ a se dep¼aşeşte distanţa de disociere întrucât molecula
se rupe iar atomii nu mai interacţioneaz¼ a.
Cum în ecuaţia Schrödinger energia E ocup¼ a o poziţie crucial¼
a, nu putem
face o discuţie a soluţiilor dac¼ a nu ne …x¼ am valoarea energiei totale (bine
determinate) E în raport cu energia potenţial¼ a V (x). Vom analiza cazul din
Fig.2.4.
Cu alegerea f¼acut¼ a, sistemul de atomi este legat, distanţa de separare
putând lua valori între x0 şi x00 . S¼
a rescriem ecuaţia Schrödinger sub forma
d2 (x) 2m
2
= 2 [V (x) E] (x) (138)
dx ~
unde 2m ~2
> 0. Ecuaţia (138) ne d¼ a valoarea derivatei de ordinul al doilea
în funcţie de diferenţa V (x) E şi de valoarea lui (x). Dup¼ a cum se
ştie, analiza gra…cului lui (x) se poate face în funcţie de semnul derivatei
2
de ordinul al doilea şi anume: dac¼ a ddx2 > 0 funcţia este concav¼ a iar dac¼
a
d2 d2
dx2
< 0 funcţia este convex¼ a (concav¼ a în jos). Semnul lui dx2 va depinde
atât de semnul lui V (x) E cât şi de semnul lui (x). Ecuaţia Schrödinger
independent¼ a de timp nu mai conţine num¼ arul imaginar i şi întotdeauna
putem g¼ asi soluţii ale ei care s¼
a …e funcţii reale.
Semnul lui V (x) E este pozitiv pentru x < x0 şi x > x00 şi negativ pentru
x0 < x < x00 . În funcţie şi de semnul lui (x) putem avea şase variante care
sunt reprezentate în Fig.2.5.
Fig.2.5
60
Fig.2.6
Alegerea f¼
acut¼a este (x0 ) > 0, atunci între x0 şi x00 funcţia este convex¼ a
şi se va îndrepta în jos pân¼ a când x = x00 . Pentru x > x00 şi V (x) E >
(x00 )
0; funcţia trebuie s¼ a devin¼a concav¼ a. În funcţie de derivata d dx putem
distinge trei cazuri. Un caz ar … acela în care concavitatea este su…cient de
mare încât s¼ a opreasc¼ a descreşterea lui (x) înainte ca ea s¼ a se anuleze şi apoi
s¼a creasc¼a valoarea lui (x) nem¼ arginit. O astfel de soluţie nu va … …nit¼ a
pentru x ! 1 şi, deci, nu poate … acceptat¼ a …zic (vezi curba 1). Un alt
caz ar … acela în care datorit¼ a pantei mari a lui (x0 ), concavitatea nu este
su…cient de mare pentru ca funcţia s¼ a creasc¼
a înainte ca ea s¼a se anuleze. În
momentul anul¼ arii, îns¼
a, schimb¼ a semnul şi funcţia devine convex¼ a, având
drept rezultat ca ea va tinde spre 1 când x ! 1 (vezi curba 2). Şi acest
rezultat este inacceptabil …zic. Ar mai putea … o ultim¼ a variant¼a, aceea în
care pentru o concavitate anume potrivit¼ a funcţia s¼ a tind¼a asimptotic spre
61
zero (vezi curba 3). O astfel de soluţie se comport¼ a bine la x ! 1 şi poate …
acceptat¼ a. Este clar îns¼ a c¼
a astfel de soluţii vor depinde de alegerile speciale
ale pantelor în punctul x0 , adic¼ a de d dx
(x0 )
.
Cum se va comporta funcţia (x) în zona x < x0 ? O analiz¼ a similar¼ a ne
arat¼ a c¼
a nu am avea în general soluţii …nite decât dac¼ a, iar¼
aşi, alegem special
valoarea derivatei în x0 . Nimic nu ne indrept¼ aţeşte, în general, s¼ a credem c¼ a
cele dou¼ a alegeri ale derivatei în x0 vor coincide.
Am putea considera în x0 , s¼ a zicem, o derivat¼ a la dreapta şi una la stânga,
d (x)
diferite între ele, dar atunci funcţia dx nu ar mai … continu¼ a în x0 . Altfel
spus, în general, nu vom avea soluţii acceptabile …zic. Este îns¼ a posibil ca în
mod special, şi anume pentru anumite valori ale energiei E, s¼ a se poat¼ a alege
o derivat¼ a unic¼a în x0 astfel încât funcţia s¼ a …e …nit¼ a atât pentru x ! 1
cât şi pentru x ! 0. Pentru anumite forme ale potenţialului V (x) este posibil
s¼a nu se g¼aseasc¼a decât o singur¼a valoare E pentru care ecuaţia Schrödinger
atemporal¼ a are soluţie. Spunem atunci c¼ a admite o singur¼ a valoare proprie
şi o singur¼a funcţie proprie. Un exemplu notabil în acest sens îl constituie
deuteronul, adic¼ a starea legat¼ a dintre un proton şi un neutron ce constituie
nucleul de deuteriu. În alte cazuri se pot g¼ asi mai multe valori permise ale
energiei, E1 ; E2 ; E3 ; ::: în num¼ ar …nit sau in…nit, dar num¼ arabil, pentru care
avem soluţii acceptabile …zic 1 ; 2 ; 3 ; ::.
S¼a ne reamintim c¼ a ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a (137) se poate scrie
sub forma
H =E
unde
~2 d2
H= + V (x)
2m dx2
este operatorul hamiltonian asociat energiei totale.
Pentru valorile proprii E1 ; E2 ; E3 ; :: putem scrie
şi
i
E t
j (x; t) = j (x)e
~ j :
Fie
(x; t) = ci i (x; t) + cj j (x; t); (142)
se veri…c¼
a
@ @ i
Et @ i
E t
i~ (x; t) = ci i (x) i~ e ~ i + cj j (x) i~ e ~ j =
@t @t @t
i i
Et E t
= ci Ei i (x)e ~ i + cj Ej j (x)e
~ j : (143)
Dar
i i
Et E t
H (x; t) = ci H i (x)e
~ i + cj H j (x)e
~ j =
i i
Et E t
= ci Ei i (x)e ~ i + cj Ej j (x)e
~ j : (144)
Vom demonstra mai târziu c¼ a funcţiile proprii ce corespund unor valori pro-
prii distincte sunt ortogonale; adic¼a, dac¼ a Ei 6= Ej , atunci
Z Z
i (x) j (x)dx = j (x) i (x)dx = 0 (147)
63
iar Z
j i (x)j2 dx = 1 (148)
Dac¼
a vrem ca şi funcţia (x; t) s¼
a …e normat¼
a, atunci avem relaţia
În …gur¼a se vede c¼
a 1 (x) nu are nici un zero, 2 (x) intersecteaz¼
a o singur¼
a
dat¼
a axa Ox, iar 3 (x) are dou¼ a intersecţii cu Ox: Cu cât funcţia de und¼
a
oscileaz¼
a mai mult, cu atât corespunde unei valori mai mari a energiei.
Fig.2.7
S¼
a revenim la potenţialul V (x) prezentat în Fig.2.2 şi s¼
a consider¼
am cazul
în care energia E este mai mare decât valoarea limit¼ a Vl a potenţialului la
distanţe mari (Vl = lim V (x)). Deci,
x!1
E > Vl : (157)
În acest caz sistemul nu mai este legat (clasic distanţa x de separare poate
avea orice valoare mai mare decât x0 ). Din punctul de vedere al ecuaţiei
Schrödinger atemporale exist¼ a acum doar dou¼ a regiuni pe axa Ox: x < x0
0
şi x > x . În a doua regiune V (x) E este negativ pentru orice valoare a
lui x. Funcţia de und¼a (x) va … convex¼ a dac¼
a (x) este pozitiv şi concav¼a
dac¼ a (x) este negativ. În ambele cazuri (x) tinde s¼ a se îndrepte spre axa
Ox şi, deci, ea va oscila în jurul acestei axe. Pentru x ! 1 funcţia (x)
va … …nit¼ a. În zona cu x mic, x < x0 , avem acum posibilitatea s¼ a alegem
convenabil panta ddx în aşa fel încât funcţia s¼a se îndrepte asimptotic c¼atre
Ox. Cu alte cuvinte putem g¼ asi funcţii proprii acceptabile …zic pentru orice
valoare a lui E > Vl . Spectrul energiei nu mai este discret ci continuu.
65
Fig.2.8
S¼
a consider¼
am din nou cazul prezentat în (142)
i i
E t E t
(x; t) = c1 1 (x; t) + c2 2 (x; t) = c1 1 (x)e
~ 1 + c2 2 (x)e
~ 2 (158)
şi s¼
a calcul¼
am densitatea de probabilitate
h i i
ih i i
i
= c1 1 (x)e ~ E1 t + c2 2 (x)e ~ E2 t c1 1 (x)e
E t
~ 1 + c2 2 (x)e
E t
~ 2
(159)
sau
i
= jc1 j2 j 1 (x)j
2
+ jc2 j2 j 2
2 (x)j + c2 c1 2 (x) 1 (x)e
~
(E2 E1 )t
+
i
(E2 E1 )t
+c1 c2 1 (x) 2 (x)e
~ : (160)
66
j j2 = j j2 ;
Am v¼
azut c¼
a densitatea de probabilitate trebuie s¼
a satisfac¼
a relaţia
Z1
2
j j = dx = 1
1
iar valoarea medie a energiei sau, mai general, a unei observabile A este
Z1
< A >= A dx
1
h j i 1 0; (166)
68
unde
h j i=0 (167)
dac¼a şi numai dac¼a = 0:
De menţionat c¼ a relaţia (167) se refer¼
a numai la norm¼ a (produsul scalar
al unui vector cu el însuşi) nu şi la produsul scalar al unui vector cu alt
vector. Este posibil ca produsul scalar s¼ a …e zero f¼
ar¼
a ca nici una din funcţiile
distincte 1 şi 2 s¼ a …e nule. În acest caz se zice c¼ a funcţiile 1 şi 2 sunt
ortogonale.
iii) In…nit dimensional şi separabil. În spaţiul Hilbert se poate intro-
duce o baz¼ a in…nit¼
a, adic¼ a o mulţime in…nit¼ a de funcţii liniar independente
astfel încât orice funcţie din spaţiu s¼a se poat¼ a scrie ca o serie convergent¼ a
de funcţiile de baz¼a X
= cn n : (168)
Observaţie: funcţiile n pot forma o mulţime num¼ arabil¼
a (adic¼
a n 2 N,
num¼ar natural) sau nu. În cel de al doilea caz este mai convenabil s¼ a scriem
funcţiile de baz¼
a nu cu indicii n ci în funcţie de un parametru (real) ce variaz¼
a
continuu, . Cazul general este acela în care se întâlnesc ambele variante şi
atunci realţia (5.148) trebuie scris¼ a sub forma
X
1 Z
= cn n (x) + c( ) ( ; x)d ; (169)
n=1
X
1 Z
j i= cn j ni + c( ) j ( )i d : (170)
n=1
cn = h n j i iar c( ) = h ( ) j i : (171)
Se veri…c¼
a faptul c¼
a h j i = 1 este echivalent cu
X Z
j n i h n j + j ( )i h ( )j d = 1; (172)
n
69
numit¼
a relaţia de închidere.
O1 O2 O2 O1 6= 0: (173)
70
În mecanica cuantic¼a apar aspecte calitativ noi. Toate aceste aspecte pot
… luate în considerare prin formularea - şi acceptarea - unui set de postulate.
Primul postulat al mecanicii cuantice: Fiec¼ arei observabile …zice A
a unui sistem cuantic îi corespunde, în spaţiul Hilbert, un operator hermitic
b Diferitele valori proprii ale operatorului hermitic se reg¼
A: asesc în valorile
m¼asurabile ale observabilei …zice pe care o reprezint¼a.
Observaţie: în mecanica cuantic¼a observabilele dinamice sunt asociate cu
operatori care acţioneaz¼
a asupra st¼
arii sistemului …zic studiat.
Folosirea operatorilor hermitici este legat¼a de faptul c¼a valorile proprii
ale operatorului respectiv trebuie s¼
a …e reale, putând … astfel identi…cate cu
valorile care pot … m¼asurate.
Dac¼a j i este o funcţie de und¼a sau un vector în spaţiul Hilbert, este
necesar ca
h jAbj i = h j A bj i : (174)
Mai restrictiv, dac¼ a operatorul A b reprezint¼
a o observabil¼
a …zic¼
a, oricare ar …
j i şi j'i trebuie s¼
a existe relaţia
bj i = h j A
h'j A b j'i : (175)
unde primul membru este real, iar h'n j 'n i este tot real. Rezult¼a, deci, c¼
a an
este real¼
a.
În al doilea rând, vectorii proprii ai unei observabile ce corespund unor
valori proprii diferite sunt ortogonali. Fie a1 6= a2 dou¼
a valori proprii ale lui
b
A. Atunci
Ab j 1 i = a1 j 1 i
şi
bj
A 2i = a2 j 2i ;
sau
h b
2j A j 1i = a1 h 2j 1i (178)
şi
h b
1j A j 2i = a2 h 1j 2 i: (179)
72
Dar
h b
1j A j 2i = a2 h 1j 2i = a2 h 2j 1 i:
Pe de alt¼
a parte, datorit¼
a hermiticit¼ b
aţii lui A,
h b
1j A j 2i =h b
2j A j 1i = a1 h 2j 1 i:
F¼
acând diferenţa relaţiilor (178) şi (179) se obţine
a2 h 2j 1i a1 h 2j 1i =0 sau (a2 a1 ) h 2j 1i = 0:
Cum a1 6= a2 , rezult¼
a
h 2j 1i = 0; (180)
adic¼a vectorii proprii sunt ortogonali.
În plus faţ¼
a de condiţia (175), pentru ca un operator hermitic s¼a reprezinte
o observabil¼a …zic¼a trebuie ca funcţiile sale proprii s¼
a formeze un set complet.
Astfel, oricare ar …vectorul de stare j (x)i el se poate exprima sub forma unei
combinaţii liniare de vectori proprii j n (x)i ai operatorului A b (observabil¼
aa
sistemului). X
j (x)i = F (an ) j n (x)i (181)
n
sau X
h (x)j = F (an ) h n (x)j ;
n
unde F (an ) sunt coe…cienţi reali. Dac¼a valorile proprii an aparţin spectrului
discret, atunci se poate scrie simpli…cat Fn = F (an ): Dac¼ a, în schimb, an
aparţin spectrului continuu, relaţia (181) se va scrie
Z
j (x)i = j (a; x)i F (a)da: (182)
qi ; qbj ] = 0;
[b
qbi0 = U
b qbi U
b 1
şi pb0i = U
b pbi U
b 1
; (184)
b este un operator unitar.
unde U
Ca exemplu, s¼
a de…nim operatorul moment cinetic în mecanica cuantic¼ a.
În mecanica clasic¼
a momentul cinetic al unei particule se de…neşte prin
l=r p
sau
lx = ypz zpy ; ly = zpx xpz ; lz = xpy ypx :
Vom de…ni atunci componentele momentului cinetic în mecanica cuantic¼
a
astfel
b @ @
lx = ybpbz zbpby = i~ y z
@z @y
b @ @
ly = zbpbx bpbz =
x i~ z x (185)
@x @z
b @ @
bpby
lz = x ybpbx = i~ x y :
@y @x
74
Observaţie. Dac¼
a am vrea s¼a construim un operator asociat m¼ arimii clasice
xpx (nu este cazul momentului cinetic), întrucât operatorii xb şi pbx nu co-
mut¼a, pentru a obţine un operator hermitic va trebui s¼
a consider¼am forma
simetrizat¼
a
1 i~ @ @
xpbx pbx x
(b b) = x x :
2 2 @x @x
Descrierea st¼
arii unui sistem cuantic
Este bine ştiut c¼a starea unui sistem clasic poate … caracterizat¼ a complet
prin coordonatele generalizate qi şi impulsurile conjugate canonic cu ele pi ,
la un moment dat.
În cazul unui sistem cuantic o astfel de descriere nu mai este posibil¼ a.
Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg a…rm¼ a c¼a este imposibil¼
a m¼ a-
surarea simultan¼ a, cu precizie, atât a impulsurilor generalizate cât şi a coor-
donatelor generalizate.
Cum ar putea … speci…cat¼ a starea unui sistem cuantic? Înainte de a
r¼
aspunde la întrebare s¼ a analiz¼ am o form¼ a general¼ a prin care poate … de-
scris¼
a starea dinamic¼ a a unui sistem, …e el clasic sau cuantic. Astfel, s¼ a
consider¼ am un ansamblu (A) format dintr-un num¼ ar foarte mare de sisteme
identice pe care le vom caracteriza statistic. Pentru un sistem oarecare din
ansamblu m¼ asur¼am una din variabilele sale dinamice (coordonat¼ a, compo-
nent¼a a impusului, energia cinetic¼ a, etc.). Dup¼ a efectuarea m¼ asur¼
arii, sis-
temul nu se reinclude în ansamblu întrucât a fost perturbat prin m¼ asurare.
Prin repetarea m¼ asur¼ arilor se obţine un bilanţ al rezultatelor ce se poate
exprima printr-o funcţie de distribuţie.
Dou¼ a ansambluri sunt identice dac¼ a bilanţurile rezultatelor m¼ asur¼
arii sunt
aceleaşi.
Fie ansamblul (A); dac¼ a (A) = (A1 ) + (A2 ), atunci (A) este un amestec
(alt-fel exprimat, (A) este un amestec dac¼ a se poate descompune în dou¼ a
subansamble de…nite (A1 ) şi (A2 )).
Dac¼ a (A1 ) (A2 ), rezult¼ a c¼a (A) este un ansamblu pur. Orice descom-
punere a ansamblului pur conduce la ansambluri identice şi, obligatoriu, iden-
tice cu ansamblul de la care s-a plecat. Toate sistemele unui ansamblu pur
sunt în aceeaşi stare dinamic¼ a.
Pentru a realiza un ansamblu pur de sisteme clasice este necesar şi su-
…cient ca toate sistemele s¼ a aib¼ a acelaşi set (pi ; qi ). Deci, într-un ansamblu
pur de sisteme clasice orice variabil¼ a dinamic¼ a este bine de…nit¼ a. Deoarece
variabila dinamic¼ a este o funcţie de pi şi de qi , ea are o valoare unic¼ a.
75
M¼
asurarea maximal¼
a
cu propriet¼
aţile
b jai ; bj ; ::; ck i = ai jai ; bj ; ::; ck i ;
A
b jai ; bj ; ::; ck i = bj jai ; bj ; ::; ck i
B (189)
sumarea f¼ acându-se dup¼ a toate valorile posibile ale setului notat prin (ai ; bj ; ::; ck ):
Postulatul al patrulea: Singurul rezultat al unei m¼ asur¼
ari precise a
variabilei dinamice A este una din valorile proprii an a operatorului hermitic
Ab asociat cu A.
Dac¼a îns¼a funcţia de und¼a nu este o funcţie proprie a lui A, b atunci la
m¼asurarea lui A pot … obţinute oricare din rezultatele a1 ; a2 ; :::; an;::.. .Este
imposibil s¼a se prezic¼ a ce rezultat se va obţine la o m¼ asurare. Totuşi, se
poate calcula probabilitatea de a obţine un anumit rezultat an :
Postulatul al cincilea: Dac¼ a se efectueaz¼ a o serie de m¼asur¼
ari ale vari-
abilei dinamice A pe un ansamblu de sisteme descrise de funcţia de und¼ a ,
valoarea medie a acestei variabile dinamice este
h jAj i
hAi = : (191)
h j i
77
Dac¼
a funcţia j i este normat¼
a la unitate avem
hAi = h j A j i :
Trebuie s¼ a subiliniem c¼
a hAi nu reprezint¼ a media distribuţiei statistice clasice
a variabilei dinamice A pe sistemele care sunt m¼ asurate. Fiecare sistem din
ansamblul statistic este identic şi este în aceeaşi stare descris¼ a de funcţia de
und¼a j i. Valoarea lui A obţinut¼ a într-un experiment pe un singur sistem
este inerent imprevizibil¼ a (exceptând cazul în care j i este o funcţie proprie
b
a lui A). Deoarece j i conţine informaţia posibil¼ a maxim¼ a despre sistem, nu
exist¼
a nici o posibilitate de a preciza înc¼ a mai mult starea într-un mod care s¼ a
permit¼ a ca valoarea lui A s¼ a …e prezis¼a. Dac¼ a unele m¼ asur¼
ari pot … repetate
imediat, cum se întâmpl¼ a atunci când se m¼ asoar¼a componenta momentului
magnetic al unui atom pe o anumit¼ a direcţie cu un sistem în cascad¼ a de dou¼a
aparate Stern-Gerlach, rezultatul celei de a doua m¼ asur¼ari poate … prezis cu
certitudine. Deducem astfel c¼ a dup¼ a prima m¼ asurare starea sistemului este
descris¼ b aparţinând valorii proprii an . În acest
a de funcţia proprie j'n i a lui A
caz, procesul de m¼ asurare are un efect de ”…ltrare”astfel încât indiferent de
starea în care se g¼ asea sistemul înaintea m¼ asur¼arii, el se va g¼
asi într-o stare
proprie a m¼ arimii m¼asurate imediat dup¼ a aceea.
Ţindând cont de faptul c¼ a vectorul de stare j i se poate dezvolta dup¼ a
vectorii proprii j'n i ai operatorului A, b exist¼ a relaţia
P b j P cj 'j > P b j 'j >
< ci 'i j A ci cj < ' i j A
i j i;j
hAi = P P = P =
< ci 'i j cj 'j > ci cj < ' i j 'j >
i j i;j
P P
ci cj aj ij j ci j2 ai
i;j i
= P = P : (192)
ci cj ij j ci j2
i;j i
Dac¼
a j i este normat¼
a, obţinem
X
hAi = j ci j2 ai ; (193)
i
adic¼a valoarea medie < A > este o sum¼ a ponderat¼a a valorilor individuale ai
cu factorii de pondere j ci j2 .
Prin de…niţie, aceşti factori j ci j2 reprezint¼
a probabilitatea g¼asirii valorii
ai la o m¼asurare a sistemului a‡at în starea descris¼ a de j i.
Dac¼
a o scriem sub forma
X X X
j< 'i j >j2 = < 'i j > < 'i j >= < j 'i >< 'i j >;
i i i
P
observ¼
am c¼
a valoarea medie a operatorului j 'i ><j 'i j este 1 pe orice
i
stare j i. Deci, el este operatorul unitate
X
j 'i ><j 'i j= I: (195)
i
Diferitele reprezent¼
ari şi leg¼
atura dintre ele
Am v¼azut c¼
a o funcţie de stare j i se poate dezvolta dup¼
a funcţiile proprii
b
ale unui operator hermitic A asociat unei observabile …zice
X
j i= ca0 ja0 i : (196)
a0
ca = ha j i
prin extensie de limbaj zicem c¼a (a) este funcţia de stare în reprezentarea
a.
Aceeaşi stare poate … speci…cat¼
a în reprezentarea b, astfel
X
'(b) hb j i ; j i= '(b0 ) jb0 i : (198)
b0
79
Expresiile (197) şi (198) reprezentând aceeaşi stare j i ; între funcţiile (a)
şi '(b) trebuie s¼
a existe o leg¼
atur¼
a:
X X
'(b) = hb ji = hbj (a0 ) ja0 i = hb ja0 i (a0 ): (199)
a0 a0
Am ar¼ atat c¼
a vectorii proprii asociaţi valorilor proprii distincte ale unui
operator hermitic sunt ortonormaţi, adic¼ a
< ai j aj >= ij : (204)
80
Într-adev¼
ar, dac¼
a arile proprii j a0 >, atunci
este una din st¼
Z
0
j a >= < a0 j a >j a > da
CAPITOLUL 3
Probleme unidimensionale
3.1 Particula liber¼
a
S¼
a rezolv¼am acum ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a. Vom începe prin a
discuta cazul cel mai simplu, şi anume, acela în care potenţialul V (x) = V0 ,
adic¼
a este constant. Clasic, forţa care acţioneaz¼ a asupra particulei F (x) =
dV =dx se anuleaz¼ a. Din acest motiv se zice c¼ a avem de-a face cu cazul
particulei libere. F¼ ar¼
a a pierde din generalitate putem considera V0 = 0.
Într-adev¼ar, ad¼augarea unei constante la energia potenţial¼ a deplaseaz¼a doar
valorile proprii ale energiei cu aceeaşi valoare V0 , dar nu in‡uenţeaz¼
a funcţiile
proprii.
S¼
a rezolv¼am, deci, ecuaţia Schrödinger atemporal¼ a
~2 d2 (x)
= E (x): (207)
2m dx2
1=2
Vom nota k = 2mE ~2
. Veri…c¼
am imediat c¼
a dou¼
a soluţii liniar indepen-
dente ale ecuaţiei (5.188) sunt
~2 k 2
E= =) E 0: (211)
2m
(Sau E V0 ; dac¼ a V0 n-ar … fost ales egal cu zero).
Deoarece nu apare nici o restricţie asupra lui E (exeptând, …reşte, E 0)
spectrul energetic al lui E va … continuu (pe toat¼ a semiaxa real¼ a E 2
2 2
[0; +1)): Cum E = ~2mk , …ecare valoare proprie a energiei este dublu de-
generat¼
qa, înţelegând prin aceastaq c¼ a exist¼
a dou¼a funcţii proprii: una cu
k = + 2mE ~2
iar alta cu k = 2mE
~2
. S¼
a not¼
am p = ~k. Atunci soluţiile
ecuaţiei Schrödinger se pot scrie sub forma
Soluţia general¼
a a ecuaţiei Schrödinger dependent¼
a de timp pentru par-
ticula liber¼a este
unde ! = E=}.
Pentru a interpreta …zic funcţia de und¼ a s¼
a consider¼am câteva cazuri
particulare. Dac¼
a B = 0, funcţia de und¼
a rezultant¼
a este unda plan¼
a
p = 0 =) x ! 1: (215)
Un alt caz particular al ecuaţiei Schrödinger se obţine pentru A = 0. Aceasta
conduce la unda plan¼ a
i(kx+!t)
(x; t) = Be : (216)
cu C = 2A:
Un rezultat similar se obţine pentru A = B.
În aceste cazuri, densitatea de probabilitate este
Fig.3.1
Deoarece integrala
Z1
ikx 2
I= Aeikx + Be dx (219)
1
este in…nit¼
a pentru orice A 6= 0 şi B 6= 0, funcţia de und¼
a a particulei libere
nu poate satisface condiţia de normare
Z1
j (x)j2 dx = 1:
1
Am v¼ azut c¼
a funcţii de und¼ a de acest tip - unde plane - reprezint¼a un sistem
…zic idealizat - particula liber¼a cu impulsul bine precizat - adic¼ a cu p = 0.
Mai realist este s¼ a reprezent¼ am particulele sub forma unor pachete de
und¼a, de extensie …nit¼a x, dar în acest caz impulsul nu mai poate … m¼ asurat
cu o precizie absolut¼ a ( p = 0).
O alt¼ a cale de a norma astfel de funcţii de und¼ a este de a introduce
particula într-o cutie (în cazul nostru, o cutie ”unidimensional¼ a”de lungime
L) pe pereţii c¼areia funcţia de und¼ a trebuie s¼
a satisfac¼
a condiţii la limit¼
a,
adic¼
a s¼a impunem ca
k (x + L) = k (x): (220)
84
Atunci, rezult¼
a c¼
a parametrul k poate lua numai valori discrete
2
k= n, n = 0; 1; 2; ::: (221)
L
Spectrul valorilor proprii ale energiei devine, şi el, discret
~2 k 2 2 2 ~2 2
En = = n;
2m mL2
…ecare valoare proprie …ind dublu degenerat¼ a.
Dac¼ a L creşte, distanţa dintre nivelele energetice succesive scade, astfel
încât, pentru o cutie macroscopic¼ a, spectrul este practic continuu.
Acum, funcţiile proprii ale impulsului pot … normate, impunând ca în
cutia de latur¼
a L,
L
Z2
j k (x)j2 dx = 1;
L
2
Dac¼a L devine foarte mare, k devine foarte mic sau, pentru a avea valori
rezonabile ale lui k, n trebuie s¼
a devin¼a foarte mare. În acest ultim caz, unei
variaţii dn –care, deşi nu poate … mai mic¼a decât unitatea, este totuşi in…nit
mic¼a în comparaţie cu n –îi corespunde o variaţie
2
dk = dn: (224)
L
P
1
Atunci se transform¼
a în integrala
n= 1
Z1 Z1
L
dn = dk (225)
2
1 1
85
Fig.3.2
V (x) = V0 ; dac¼
a0<x<a
86
V (x) = 0; dac¼
a x < 0 sau x > a
Din punct de vedere clasic, o particul¼ a cu energia E care se a‡a¼ în regiunea
x < 0, incident¼ a dinspre stânga pe bariera de potenţial se va re‡ecta pe
aceast¼ a barier¼
a în cazul în care E < V0 sau poate depaşi bariera …ind trans-
mis¼ a în regiunea x > 0, dac¼ a E > V0 :
Cuantic, exist¼a o probabilitate diferit¼
a de zero ca particula s¼a …e re‡ectat¼
a
sau ca particula s¼ a …e transmis¼a atât în cazul E < V0 cât şi în cazul E > V0 .
Contrar situaţiei clasice, particula cu E < V0 poate trece dincolo de barier¼ a
şi s¼
a se g¼aseasc¼
a în regiunea x > a, inaccesibil¼ a din punct de vedere clasic.
Acest fenomen se numeşte efectul tunel şi are foarte multe aplicaţii în …zica
modern¼ a (de exemplu, dioda tunel sau microscopul cu scanare la rezoluţie
atomic¼ a).
Primul caz pe care îl rezolv¼ am este ecuaţia st¼ arilor staţionare pentru
E < V0 , în regiunile x < 0; 0 < x < a; şi x > 0, adic¼ a
d2 (x) 2mE
+ k12 (x) = 0 ; pentru x < 0şi k12 =
dx2 }2
d2 (x) 2m
k22 (x) = 0 ; pentru 0 < x < aşi k22 = (V0 E)
dx2 }2
d2 (x)
+ k12 (x) = 0 ; pentru x > a:
dx2
Soluţiile generale ale ecuaţiilor de mai sus sunt
A+B =F +G
ik1 (A B) = k2 ( F + G) (231)
87
k2 a
Fe + Gek2 a = Ceik1 a
k2 a
k2 F e + k2 Gek2 a = ik1 Ceik1 a
Sistemul de ecuaţii (231) poate … rezolvat exprimând constantele B; C; F şi
G în funcţie de A, coe…cient ce determin¼ a amplitudinea undei care descrie
particula incident¼ a.
Din relaţiile (230) ale funcţiilor de und¼ a din cele trei regiuni considerate
se poate înţelege cu uşurinţ¼ a semni…caţia …zic¼a a diferiţilor termeni. Astfel,
Aeik1 x reprezint¼ a unda incident¼a;
Be ik1 x reprezint¼ a unda re‡ectat¼ a din regiunea x < 0. Spre deosebire
de treapta de potenţial (pentru E < V0 ), rezolvând sistemul (231) se obţine
B B < A A, adic¼ a amplitudinea undei re‡ectate este diferit¼ a de cea a undei
incidente iar unda în regiunea x < 0 nu este o und¼ a staţionar¼ a;
F e k2 x şi Gek2 x din regiunea 0 < x < a sunt undele exponenţiale cunos-
cute în cazurile în care vectorul de und¼ a este imaginar;
ik1 x
Ce descrie unda transmis¼ a dincolo de bariera de potenţial; este
termenul cel mai interesant, neavând analog casic. Coe…cientul de transmisie
este dat de relaţia
jCj2 C C
T = 2 =
jAj AA
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (231) se obţine
jCj2 1 1
T = = = (232)
jAj2
2
( ek2 a k2a
) sinh2 k2 a
1+
e 1+
4 VE 1 VE
16 VE 1 E
V0
0 0
0
E E 2k2 a
T 16 1 e (233)
V0 V0
p
2m(V0 E)
Cum k2 = }
, din relaţia (233) se poate veri…ca faptul c¼
a T ! 0 şi
, deci, ajungem la limita clasic¼ a pentru: } ! 0 sau V0 ! 1 sau a ! 1.
Subliniem de asemenea şi observaţia c¼a, în timp ce din punct de vedere clasic
T = 1 pentru orice valoare E > V0 , cuantic valoarea T = 1 se obţine ca
o limit¼a asimptotic¼
a pentru E=V0 ! 1: Deci, cuantic, şi în cazul E > V0
exist¼
a o probabilitate diferit¼
a de zero ca particula s¼a …e re‡ectat¼
a.
88
Analiza f¼ acut¼
a mai sus pentru bariera de potenţial simetric¼ a se poate
utiliza şi în cazul potenţialelor mai complicate, ca cele din …gurile de mai jos
(Fig.3.3 A şi B).
Fig.3.3
În cazul (A), calculele sunt similare celor efectuate în cazul barierei si-
metrice şi conduc, în situaţia mai interesant¼
a (bariera larg¼
a) la o expresie
simpl¼
a a coe…cientului de transmisie de forma
2a
p
T ke } 2m(V0 E) ; (234)
unde k este o funcţie care depinde de parametrii a; E; V0 şi V1 indicaţi
în …gur¼ a. În multe cazuri, k se poate aproxima cu o constant¼ a (deoarece
dependenţa de coe…cienţii de mai sus nu este foarte puternic¼ a) care, de cele
mai multe ori, este egala cu unitatea.
Spre deosebire de bariera simetric¼ a (V0 = V1 ), în acest caz energia cinetic¼ a
a particulei în x = a, atunci când a dep¼ aşit bariera, este diferit¼
a de energia
cientic¼
a cu care a ajuns la barier¼ a în x = 0:
În …gura (B) este reprezentat¼ a o barier¼ a de potenţial V (x) de form¼ a ar-
bitrar¼
a. În general, pentru un potenţial de aceast¼ a form¼a, nu se poate g¼ asi
o soluţie exact¼a a ecuaţiei st¼
arilor staţionare. De cele mai multe ori bariera
de potenţial este mult mai larg¼ a decât lungimea de und¼ a de Broglie asociat¼ a
particulei şi se pot utiliza metode aproximative pentru rezolvarea ecuaţiei
Schr½odinger.
89
Fig.3.4
a a
V (x) = 1; pentru x < şi x >
2 2
a a
V (x) = 0; pentru <x<
2 2
Acesta este potenţialul cel mai simplu pentru care se întâlneşte cuanti…carea
nivelelor de energie şi pentru care se introduc st¼ arile legate ale particulei.
Clasic, o particul¼ a cu energia …nit¼a E nu poate p¼ atrunde într-o regiune cu
energia potenţial¼ a in…nit¼a, oricare ar … E > 0. Deci, particula este obligat¼ a
s¼
a r¼
amân¼ a in interiorul gropii de potenţial. Ea se va mişca între cei doi pereţi
ai gropii, modi…cându-şi continuu sensul mişc¼ arii şi p¼
astrându-şi neschimbat¼a
90
energia cinetic¼
a (ciocniri elastice). Pentru particula clasic¼ a, este posibil¼ a orice
valoare E …nit¼ a a energiei.
Din punct de vedere cuantic se poate a…rma c¼ a în orice punct din afara
regiunii [ a=2; a=2] densitatea de probabilitate trebuie s¼a …e nul¼ a şi,
deci, în orice punct din aceast¼ a regiune este nul¼ a şi funcţia de und¼ a ( acest
rezultat important poate … demonstrat rezolvând exact problema unei gropi
de potenţial de în¼ alţime …nit¼a şi f¼
acând apoi s¼ a tind¼ a la in…nit în¼ alţimea
gropii). Deci, şi în cazul cuantic, particula r¼ amâne în interiorul gropii. Acest
fapt are, ca o consecinţ¼ a direct¼
a, rezultatul c¼a numai anumite valori discrete
ale energiei E sunt permise, adic¼ a sunt soluţii ale ecuaţiei st¼arilor staţionare.
Ecuaţia st¼
arilor staţionare care trebuie rezolvat¼ a în intervalul a=2 < x <
a=2 este simpl¼a, V (x) …ind nul în interiorul gropii de potenţial.
d2 (x) 2mE
+ k 2 (x) = 0 ; unde k 2 = (236)
dx2 }2
(x) = Aeikx + Be ikx
(237)
Exprimând funcţiile Aeikx şi Be ikx
în termeni de sinus şi cosinus, obţinem:
(x) = A(cos kx + i sin kx) + B(cos kx i sin kx) =
= (A + B) cos kx + i(A B) sin kx = A0 sin kx + B 0 cos kx (238)
unde am notat A0 = i(A B) şi B 0 = (A + B). Pe pereţii gropii de potenţial
soluţia (237) trebuie s¼
a se racordeze continuu cu soluţia (x) = 0 din afara
gropii, adic¼
a trebuie s¼a se veri…ce condiţiile
(x = a=2) = 0 ) A0 sin( ka=2) + B 0 cos(ka=2) =
= A0 sin(ka=2) + B 0 cos(ka=2) = 0 (239)
(x = a=2) = 0 ) A0 sin(ka=2) + B 0 cos(ka=2) = 0 (5.221)
Subliniem faptul c¼ a, în punctele în care potenţialul este in…nit (x = a=2),
prima derivat¼ a a funcţiei proprii (x) nu este continu¼a.
Din relaţiile (238) şi (239) rezult¼
a
2B 0 cos(ka=2) = 0 (240)
şi
2A0 sin(ka=2) = 0 (241)
În afara soluţiei banale A0 = B 0 = 0 care nu are semni…caţie …zic¼ a deoarece
corespunde unei funcţii (x) identic nul¼ a, condiţiile (5.221) şi (240) sunt
satisf¼
acute pentru
ka 3 5
A0 = 0 si cos(ka=2) = 0 ) = ; ; ; ::
2 2 2 2
91
n
) k = kn = ; cu n întreg, impar
a
sau pentru
ka
B 0 = 0 si sin(ka=2) = 0 ) = 2( ); 4( ); :::
2 2 2
sau
n
k = kn = ; cu n întreg, par.
a
Astfel, funcţiile proprii (237) se pot împ¼
arţi în dou¼
a clase:
1) funcţiile proprii pare, adic¼a (x) = ( x)
rezultând r
0 2 0
A =B = : (244)
a
În …gura de mai jos sunt reprezentate schematic funcţiile proprii 1 (x); 2 (x); 3 (x);
pentru n = 1; n = 2; n = 3: Se poate observa simetria funcţiilor proprii faţ¼a
de punctul de simetrie x = 0 al potenţialului.
Fig.3.5
92
Fig.3.6
}2 2
Valoarea proprie cea mai mic¼ a posibil¼a a hamiltonianului este E1 = 2ma 2.
Se observ¼a c¼
a E creşte liniar cu n şi descreşte cu a; la limita a ! 1; E !
0, adic¼
a energia nu mai este cuanti…cat¼ a şi toate valorile En devin posibile.
De fapt, a ! 1 are semni…caţia unei gropi de potenţial in…nit larg¼ a şi
corespunde cazului unei particule libere pentru care spectrul valorilor proprii
ale hamiltonianului este un spectru continuu.
În …ne, funcţiile de und¼
a corespunz¼ atoare funcţiilor proprii ale operatoru-
lui hamiltonian vor avea forma
} 2
i n2 t
n (x; t) = A0 sin(kn x)e 2ma2
a a
pentru n par (n > 0) şi 2
<x< 2
} 2
i n2 t
n (x; t) = B 0 cos(kn x)e 2ma2
a a
pentru n impar şi 2
<x< 2
n (x; t) =0
a
pentru x < 2
şi x > a2 :
Fig.3.7
V (x) = V0
a a
pentru x < 2
şi x > 2
V (x) = 0
94
}2 d2 (x)
+ V0 (x) = E (x); (247)
2m dx2
iar soluţiile acestei ecuaţii vor avea forme diferite pentru E > V0 şi E < V0 :
a) E > V0 şi soluţiile ecuaţiei (247) sunt
a
Ceik2 x + De ik2 x
pentru x< 2
(x) = f a (248)
F eik2 x + Ge ik2 x
pentru x> 2
cu
2mE 2m(E V0 )
k2 = şi k22 = : (250)
}2 }2
În cazul E > V0 , clasic, particula nu r¼ amâne în interiorul gropii de potenţial.
Cuantic, dac¼ a consider¼am particula incident¼ a spre groap¼
a dinspre x negativ
spre x pozitiv, termenul Ge ik2 x trebuie s¼ a …e zero deoarece reprezint¼a unda
a
re‡ectat¼ a în semispaţiul x > 2 :
Din condiţiile de continuitate ale funcţiei (x) şi ale derivatei d dx(x) în
x = a=2 şi x = a=2 se obţin 4 ecuaţii care permit exprimarea coe…cienţilor
B; C; D şi F în funcţie de amplitudinea A a undei incidente. În acest mod,
ca şi în cazul treptei de potenţial se pot calcula coe…cienţii de re‡exie şi de
transmisie. Oricare ar … valoarea E > V0 , exist¼ a numai o soluţie a ecuaţiei
st¼
arilor staţionare, adic¼
a valorile proprii ale hamiltonianului sunt continue.
b) E < V0 , k2 = ik1 şi soluţiile ecuaţiei (247) sunt:
a
(x) = Cek1 x + De k1 x
; pentru x <
2
a a
(x) = Aeikx + Be ikx
; pentru <x< (251)
2 2
a
(x) = F ek1 x + Ge k1 x
; pentru x >
2
cu
2mE 2m(V0 E)
k2 = şi k12 = : (252)
}2 }2
În relaţiile (251), termenii exponenţiali care multiplic¼
a coe…cienţii D şi F tind
la in…nit, respectiv pentru x ! 1 şi x ! 1, şi, deci, nu sunt normabili;
rezult¼
a c¼ a D = 0 şi F = 0. Scriind exponenţialele complexe din (251) în
termeni de sinus şi cosinus, obţinem
a
(x) = Cek1 x ; pentru x <
2
a a
(x) = A0 sin kx + B 0 cos kx ; pentru <x< (253)
2 2
k1 x a
(x) = Ge ; pentru x > :
2
Condiţiile de continuitate pentru (x) şi d dx(x) în punctele x = a=2 şi x =
a=2 conduc la sistemul de patru ecuaţii cu patru necunoscute:
k1 a=2
Ce = A0 sin ka=2 + B 0 cos ka=2 (254)
k1 a=2
k1 Ce = k(A0 cos ka=2 + B 0 sin ka=2) (255)
96
k1 a=2
Ge = A0 sin ka=2 + B 0 cos ka=2 (256)
k1 a=2
Gk1 e = k(A0 cos ka=2 B 0 sin ka=2): (257)
Prin sumarea şi substituirea relaţiei (254) în (256 şi repetând acceaşi proce-
dur¼
a cu (255) şi (257) se obţine
Se poate veri…ca uşor faptul c¼ a, condiţiile (262) şi (263) nu pot … veri…cate si-
multan. Într-adev¼ ar, dac¼ a cele dou¼a condiţii erau îndeplinite simultan, atunci
2
k[tg(ka=2)+ctg(ka=2)] = 0 )tg ka=2 = 1 ) k imaginar, în contradicţie
cu faptul c¼a, pentru E > 0, k este un num¼ ar real. Deci, pentru groapa de
potenţial …nit¼
a, soluţiile pot … imp¼ arţite în dou¼a clase:
Funcţiile de und¼
a din relaţiile (266), (267) şi (268) sunt funcţii pare. Para-
0
metrul B se poate obţine din condiţia de normare a funcţiei de und¼ a în
intervalul (-1; +1).
Cu condiţia 2) din relaţia (265) rezult¼
a
k1 a=2
Ce = A0 sin ka=2 ) C = G = A0 ek1 a=2 sin ka=2
iar funcţiile proprii corespunz¼
atoare sunt
a
(x) = [ A0 sin(ka=2) ek1 a=2 ]ek1 x ; pentru x < (269)
2
a a
(x) = A0 sin kx ; pentru <x< (270)
2 2
a
(x) = [A0 sin(ka=2) ek1 a=2 ]e k1 x ; pentru x > : (271)
2
Funcţiile de und¼ a (269), (270) şi (271) sunt funcţii impare. Paramentrul A0
poate … determinat din condiţia de normare a funcţiei de und¼ a. Cum (x) 6=
0 şi în afara gropii de potenţial înseamn¼ a c¼a exist¼
a o probabilitate diferit¼
a de
zero ca particula s¼ a ias¼
a în afara gropii chiar dac¼ a E < V0 : Subliniem faptul
c¼
a acesta este un efect pur cuantic şi care nu are un echivalent în mecanica
calsic¼ a.
Condiţiile (264) şi (265) sunt veri…cate numai pentru anumite valori dis-
crete k şi k1 ; cum k şi k1 sunt legaţi direct de energia E, valorile acesteia vor
… şi ele discrete, adic¼ a energia este cuanti…cat¼ a pentru E < V0 (st¼ ari legate).
Metoda de determinare a valorilor proprii discrete E ale energiei particulei
nu este simpl¼ a deoarece (264) şi (265) sunt ecuaţii transcedente. Mai mult,
parametrii k şi k1 care apar în aceste ecuaţii nu sunt independenţi, ci trebuie
s¼
a satisfac¼ a relaţia (252). Aceste ecuaţii pot … rezolvate numeric sau gra…c.
Dac¼ a înmulţim relaţiile (252) cu a2 şi le sum¼am, se obţine
2mE 2 2m(V0 E) 2
(k 2 a2 + k12 a2 ) = a + a (272)
}2 }2
2mV0 a2
= = constant:
}2
Deci, pentru o valoare …x¼ a V0 a potenţialului, suma p¼ atratelor m¼ arimilor
y = ka şi x = ka trebuie s¼ a …e constant¼ a. Ecuaţia (272) este ecuaţia unui
cerc în planul cu axele x = ka şi y = k1 a (cu k > 0 şi k1 > 0). Aceasta
înseamn¼a c¼a pentru …ecare valoare k rezult¼ a în mod univoc determinat val-
oarea corespunz¼atoare k1 : Pe de alt¼ a parte m¼ arimile k şi k1 satisfac relaţiile
(264) sau (265. Aşadar, soluţiile k şi k1 care le c¼
aut¼
am corespund intersecţiei
98
ka tg(ka=2) = k1 a (273)
sau cu funcţia
ka ctg(ka=2) = k1 a (274)
Aceste intersecţii sunt în num¼ar …nit şi corespund, alternativ, soluţiilor pare,
respectiv soluţilor impare, ca în Fig.3.8.
Fig.3.8
S¼
a presupunem c¼ a l¼
argimea a gropii de potenţial este …x¼ a. Dac¼a V0 scade,
raza cercului scade şi num¼ arul de intersecţii, de asemenea, scade. În con-
secinţ¼
a, şi num¼ arul nivelelor energetice corespunz¼ atoare st¼
arilor legate o s¼ a
2 }2
2 2
scad¼ a. Nivelele energetice depind de produsul V0 a . Pentru 0 < V0 a < 2m
exist¼a numai un nivel energetic şi aparţine clasei de soluţii 1). Pentru
2 }2 2 2
2m
< V0 a2 < 4 2m} exist¼ a dou¼ a nivele energetice aparţinând ambelor clase
de soluţii, şi aşa mai departe.
Consideraţiile f¼acute în acest paragraf se pot generaliza în cazul potenţialelor
atractive de o form¼ a mai complicat¼ a decât groapa de potenţial. În general,
ori de câte ori exist¼ a un potenţial atractiv, st¼ arile propii ale operatorului
hamiltonian pot … împ¼ arţite în dou¼a grupe:
1)st¼
arile proprii corespunz¼ atoare st¼arilor legate în care energia cinetic¼ aa
particulelor nu este su…cient de mare pentru a învinge forţele atractive iar
funcţia de und¼ a este diferit¼ a de zero într-o regiune …nit¼ a din spaţiu şi egal¼a
cu zero în afara acestei regiuni;
99
2) st¼
arile proprii corespunz¼
atoare st¼arilor nelegate în care energia cinetic¼
a
a particulei este destul de mare pentru a învinge forţele atractive şi funcţia
de und¼ a este de tip oscilatoriu în tot spaţiul. În cazul st¼ arilor legate val-
orile proprii sunt discrete iar în cazul st¼arilor nelegate valorile proprii sunt
continue. Aceste caracteristici generale r¼ amân valabile şi pentru potenţialele
tridimensionale aşa cum este, de exemplu, potenţialul coulombian în care
se a‡a¼ un electron într-un atom sau în cazul potenţialelor interatomice (de
exemplu potenţialul van der Waals).
100
Fig.3.9
101
~2 d2 1
H= 2
+ kx2 (275)
2m dx 2
iar ecuaţia Schrödinger cu valori proprii pentru energie se scrie
~2 d2 (x) 1 2
+ kx (x) = E (x): (276)
2m dx2 2
Potenţialul armonic …ind parabolic, cu dou¼ a ramuri simetrice extinzându-se
la in…nit, orice valoare proprie pozitiv¼ a, E > 0, corespunde unei st¼ari legate.
Ştiind c¼
a pulsaţia unui oscilator clasic este
p
! = k=m; (277)
s¼
a introducem m¼
arimea adimensional¼
a
2E
= : (278)
~!
S¼
a utiliz¼
am şi variabila adimensional¼
a
= x (279)
cu 1
1
mk 4 m! 2
= = : (280)
~2 ~
102
d2 ( ) 2
+( ) ( ) = 0: (281)
d 2
Avantajul unei astfel de forme const¼ a în aceea c¼
a analiza soluţiilor nu este
legat¼a de unit¼ aţile de m¼ asur¼
a folosite, cu alte cuvinte, variabila x poate …
considerat¼ a mare dac¼ a este m¼asurat¼a în A, dar mic¼a dac¼a este m¼ asurat¼
a în
metri. Variabila poate … mare sau mic¼ a în sens absolut. Idem, pentru
perechea E şi .
S¼a analiz¼ am atunci comportarea lui ( ) în regiunea j j ! 1: Pentru
orice valoare …nit¼ a a lui E, deci …nit, aceasta devine neglijabil¼ a în raport
2
cu şi relaţia (281) se reduce la
d2 2
( ) = 0: (282)
d 2
Funcţiile
p 2
=2
( )= e ; (283)
satisfac ecuaţia (282) pentru j j su…cient de mare şi orice valoare …nit¼
a a lui
p. Soluţia acceptabil¼a …zic, adic¼a …nit¼
a chiar şi pentru = 1, este îns¼ a
numai aceea în care la exponent în relaţia (283) reţinem doar semnul negativ.
Vom c¼ auta pentru ecuaţia (281) soluţii de forma
2
=2
( )=e H( ); (284)
d2 H( ) dH( )
2 +( 1)H( ) = 0; (285)
d 2 d
numit¼
a ecuaţia Hermite.
Dac¼a analiz¼
am expresia (275 a hamiltonianului H(x) se vede imediat c¼
a
(H(x) nu trebuie confundat cu funcţia H( ))
se transform¼
a în
H( x) ( x) = E ( x)
dac¼
a facem transformarea x ! x. Dar, cu (286)
H(x) ( x) = E ( x);
adic¼
a odat¼a cu (x) şi ( x) este funcţie proprie pentru H(x) cu aceeaşi
valoare proprie E. Dac¼a aceasta este nedegenerat¼
a rezult¼
a relaţia
( x) = c (x) (287)
(x) = c ( x)
sau
(x) = c2 (x);
adic¼
a
c= 1;
( x) = (x): (288)
Relaţia (288) ne spune c¼a funcţiile proprii se pot împ¼arţi în dou¼
a mari cat-
egorii: pare la inversia coordonatei spaţiale şi impare la aceast¼ a inversie.
2
Cum e =2 este întotdeauna par¼ a la inversie, va trebui s¼a discut¼
am separat
funcţiile H( ) pare sau impare.
Cazul par
H( ) = H( ): (289)
Vom dezvolta funcţia H( ) în seria de puteri
X
1
2k
H( ) = ck ; co 6= 0 (290)
k=0
Cum şirul funcţiilor k este liniar independent, coe…cientul …ec¼ arei puteri a
lui trebuie s¼a se anuleze separat, obţinându-se astfel o relaţie de recurenţ¼a
4k + 1
ck+1 = ck : (292)
2(k + 1)(2k + 1)
co …ind diferit de zero, se pot determina toţi coe…cienţii seriei, obţinându-se
o soluţie a ecuaţiei Hermite. Chiar dac¼a s-a g¼
asit astfel o soluţie matematic¼a
a ecuaţiei Hermite, ea nu reprezint¼a, în general. şi o soluţie acceptabil¼a …zic.
Într-adev¼ ar, pentru k mari,
ck+1 =ck / 1=k; (293)
unde / are semni…caţia ”se comport¼ a ca”. Dar tot aşa se comport¼a seria
2p
exp( 2 ) unde p este …nit. Atunci comportarea asimptotic¼a a funcţiei de
und¼ a ( ) va …
2
( ) / 2p exp =2 (294)
j j!1
= 2n + 1; n = 0; 1; 2; ::: (300)
unde funcţiile Hn ( ) sunt polinoame de ordinul n pare sau impare şi satisfac
ecuaţia Hermite cu = 2n + 1, adic¼ a
d2 Hn dHn
2 + 2nHn = 0: (303)
d 2 d
Datorit¼
a importanţei lor în …zic¼
a, în general (nu numai în mecanica cuantic¼
a),
propriet¼
aţile acestor polinoame au fost îndelung studiate. Ele se pot obţine,
de exemplu, cu relaţia
2
dn e n 2
Hn ( ) = ( 1) e : (304)
d n
Primele cinci polinoame Hermite sunt
H0 ( ) = 1
H1 ( ) = 2
H2 ( ) = 4 2 2 (305)
H3 ( ) = 8 3 12
H4 ( ) = 16 4 48 2 + 12
H5 ( ) = 32 5 160 3 + 120 :
106
M¼
arimea Nn este o constant¼
a de normare ce trebuie determinat¼
a astfel încât
Z1 Z1
2 jNn j2 2
j n (x)j dx = e Hn2 ( )d = 1: (308)
1 1
Din (312) se vede imediat c¼ a valoarea medie < x >= xnn = 0: De altfel. acest
rezultat este evident dac¼ a observ¼ a produsul x j n (x)j2 este o funcţie
am c¼
impar¼a de x şi integrala de la 1 la +1 se anuleaz¼ a.
Fig.3.10
109
CAPITOLUL 4
Fig.5.19
L=r p; (5.297)
@ @
Lx = i~ sin ' + ctg cos ' (5.300)
@ @'
@ @
Ly = i~ cos ' + ctg sin '
@ @'
@
Lz = i~ :
@'
Vom …, de asemenea interesaţi de p¼
atratul momentului cinetic
2 2 1 @ @ 1 @2
L = ~ sin + : (5.301)
sin @ @ sin2 @'2
['; Lz ] = i~:
[Lx ; Ly ] = i~Lz
[Ly ; Lz ] = i~Lx (5.302)
[Lz ; Lx ] = i~Ly
Lx ; L2 = Ly ; L2 = Lz ; L2 = 0:
112
1 @ @ m2
sin P m( )= P m( ): (5.309)
sin @ @ sin2
P m() trebuie s¼
a îndeplineasc¼
a şi condiţia …zic¼
a de a r¼
amâne …nit¼
a pentru
0 :
Dac¼
a introducem variabila
w = cos ; (5.310)
113
atunci
1 d d
= ; (5.311)
sin d dw
şi
d dP m2
(1 w2 ) + P = 0; (5.312)
dw dw 1 w2
unde P (w) trebuie s¼
a …e …nit în intervalul
1 w 1: (5.313)
S¼
a rescriem ecuaţia (5.312) sub forma
d2 P 2w dP m2
+ P = 0: (5.314)
dw2 1 w2 dw 1 w2 (1 w2 )2
Datorit¼
a importanţei sale în …zic¼
a, dar şi în matematic¼
a, ecuaţia (5.314) cu
consecinţele sale a f¼
acut obiectul a numeroase studii. Funcţiile P (w) care
r¼
amân …nite oriunde în intervalul [ 1; 1], deci şi pentru w = 1; exist¼ a
numai dac¼ a
= l(l + 1) (5.315)
unde
l = jmj + k, k întreg pozitiv.
Atunci valorile proprii ale lui L2 sunt
l …ind mai mare sau egal cu jmj. Deci, pentru orice valoare l, valorile proprii
posibile pentru Lz sunt
în total (2l+1) valori. Funcţiile P pe care le vom nota Plm (w) Plm (cos ) se
numesc funcţiile Legendre asociate. În cazul în care m = 0, funcţiile Pl0 (w)
se reduc la nişte polinoame de grad l în w, notate simplu Pl (w) şi care se pot
obţine prin formula
l
1 d
Pl (w) = (w2 1)l : (5.318)
2l l! dw
Primele câteva polinoame Legendre sunt prezentate mai jos
P0 (w) = 1 P3 (w) = 21 (5w3 3w)
P1 (w) = w P4 (w) = 81 (35w4 30w2 + 3) (5.319)
P2 (w) = 21 (3w2 1) P5 (w) = 81 (63w5 70w3 + 15w):
114
Dup¼ a cum se vede, aceste polinoame sunt pare sau impare dup¼ a cum l este
par sau impar.
Funcţiile asociate Legendre, Plm (w), se pot obţine din polinoamele Legen-
dre, Pl (w), prin formula
m
m d
Plm (w) = (1 w2 ) 2 Pl (w); (5.320)
dw
şi sunt ele însele polinoame numai dac¼ a m este par. Dac¼
a îns¼
a ţinem cont c¼
a
w = cos , atunci funcţiile Plm (cos ) sunt polinoame în cos şi sin pentru
orice m.
Funcţiile proprii ale lui L2 se pot scrie atunci
Z Z2 Z
2
jYlm ( ; 'j d = jYlm ( ; 'j2 sin d d' = 1: (5.321)
0 0
Se poate ar¼
ata c¼
a funcţiile Ylm normate, numite armonice sferice, sunt
1=2
2l + 1 (l jmj)!
Ylm ( ; ') = im+jmj Plm (cos )eim' : (5.322)
4 (l + jmj)!
Mai mult, armonicele sferice astfel de…nite sunt chiar ortonormate, adic¼
a
Z
Ylm ( ; ')Yl0 m0 ( ; ') sin d d' = ll0 mm0 :
unde
0 0
( ) = 0; 6=
iar Z
( )d = 1:
Prezent¼
am mai jos câteva armonice sferice
q q q
Y00 = 41 Y2; 2 = 45 sin2 3
8
e 2i'
q q q
3 epi' 5 3 i'
Y1; 1 = sin Y2; 1 = sin cos e (5.327)
q 4 2 q 4 2
Din electrodinamic¼
a se ştie c¼
a o astfel de bucl¼
a de curent creeaz¼
a în spaţiu
un câmp magnetic ale c¼ arui linii sunt echivalente cu acelea produse de un
dipol magnetic elementar de m¼ arime
l = iA; (5.330)
Fig.5.21
Din …gur¼
a se mai vede c¼
a sensul momentului magnetic l este opus sensu-
lui momentului cinetic întrucât sarcina electronului este negativ¼
a. Desigur,
m¼arimea momentului cinetic este
L = mvr: (5.331)
l evr e
= = : (5.333)
L 2mvr 2m
117
S¼
a ţinem cont de rolul jucat de constanta lui Planck, ~, în …zica atomic¼a şi
s¼
a scriem relaţia anterioar¼
a sub forma
l gl B
= : (5.334)
L ~
M¼
arimea
e~
B = = 0:927 10 23 A:m2 (5.335)
2m
depinde numai de constantele universale e; ~; şi m. Ea reprezint¼ a un moment
magnetic elementar, numit magneton Bohr. Factorul numeric gl este egal cu
unitatea şi este introdus aici doar pentru a se p¼ astra unitatea de scriere în
cazuri mai complicate când pot ap¼ area factori numerici diferiţi de 1: gl se
numeşte factorul orbital g:
Ţinând cont şi de orientarea relativ¼ a a vectorilor l şi L se poate scrie
relaţia general¼
a
gl B
l = L: (5.336)
~
Se observ¼ a c¼
a raportul dintre l şi L nu depinde de raza orbitei sau de
frecvenţa mişc¼
arii orbitale. Calcule similare efectuate pentru orbite eliptice
ne spun c¼ a l =L are aceeaşi valoare ca în (5.334) şi, deci, nu depinde de forma
orbitei. Se poate ar¼ata c¼
a acest rezultat se reg¼ aseşte şi printr-un calcul
p riguros
de mecanic¼ a cuantic¼
a dac¼a m¼arimea clasic¼ a L este înlocuit¼ a prin l(l + 1)~,
iar Lz prin ml ~, adic¼a
gl B p p
l = l(l + 1)~ = gl B l(l + 1); (5.337)
~
şi
gl
B
lz = ml ~ = gl B ml : (5.338)
~
Interesul nostru este de a studia interacţia acestor momente magnetice cu un
câmp magnetic extern de inducţie B. Asupra dipolului va acţiona un cuplu
= l B (5.339)
ce tinde s¼ a roteasc¼
a dipolul pe direcţia câmpului B, iar, asociat¼
a acestei
tendinţe, exist¼
a o variaţie a energiei potenţiale
E= l B: (5.340)
Dac¼ a nu exist¼
a un proces …zic prin care s¼
a se disipe energia potenţial¼
a de in-
teracţie dintre l şi B, atunci E r¼amâne constant¼ a. În aceste circumstanţe
l nu se poate alinia dup¼ a B. Unghiul dintre l şi B r¼
amâne constant iar
efectul cuplului este doar acela de a roti pe l în jurul lui B pe pânza unui
con cu unghiul la vârf 2 ca în Fig.5.22.
118
Fig.5.22
Fig.5.23
lz = gl B ml (5.343.a)
Fig.5.24
orice valoare a lui l exist¼ a întotdeauna printre valorile posibile ale lui ml şi
valoarea zero. Astfel, faptul c¼ a fasciculul de atomi de argint este despicat
numai în dou¼ a componente, ambele deviate, ne indic¼ a …e c¼ a ceva nu este în
regul¼a cu teoria Schrödinger a atomului, …e c¼ a ea este incomplet¼ a.
Teoria Schrödinger de pân¼ a acum este corect¼ a, dar incomplet¼a. În 1927
Phipps şi Taylor au folosit tehnica Stern-Gerlach în cazul unui fascicul de
atomi de hidrogen. În acest caz exist¼ a un singur electron. Vom vedea c¼ a
în starea de energie cea mai joas¼ a – starea fundamental¼ a – teoria prezice
c¼
a num¼ arul cuantic l are valoarea l = 0. Atunci este posibil¼ a doar valoarea
ml = 0 şi ne aştept¼
am ca fasciculul s¼a nu …e despicat. Totuşi, Phipps şi Taylor
au observat c¼ a fasciculul este despicat în dou¼ a componente deviate simetric.
Astfel, în cadrul atomului mai trebuie s¼ a existe un moment magnetic care
nu a fost luat în consideraţie pân¼ a acum. Acest moment magnetic nu este
e~
legat de nucleu întrucât ar trebui s¼ a …e de ordinul lui 2M unde M este masa
protonului, dar din m¼ arimea despic¼ arii se estimeaz¼ a un moment de ordinul
e~ e~
lui B = 2m , deci 2000 ori mai mare ca 2M .
Împreun¼ a cu alte fapte experimentale, ast¼ azi este unanim admis c¼ a pe
lâng¼a momentul cinetic (şi momentul magnetic) orbital, adic¼ a rezultat din
mişcarea pe orbit¼ a în jurul nucleului, electronul posed¼ a şi un moment cinetic
propriu S, numit spin. Iniţial aceast¼ a idee a p¼ arut ca …ind foarte normal¼ a,
dac¼a s-ar face o anologie cu momentul cinetic datorit mişc¼ arii de revoluţie
a P¼amântului în jurul Soarelui şi cu momentul cinetic datorit rotaţiei în
jurul axei proprii. Ulterior, o astfel de imagine simpli…cat¼ a a fost abando-
nat¼a întrucât venea în contradicţie cu teoria relativit¼ aţii. Deşi tot de esenţ¼
a
relativist¼
a, în momentul de faţ¼ a se accept¼ a c¼
a spinul electronului este o carac-
teristic¼
a intrinsec¼a a sa, cum sunt de altfel şi sarcina e sau masa m Alteori
este util s¼
a consider¼ am spinul ca a patra coordonat¼ a ( sau grad de libertate)
pe lâng¼a cele trei de poziţie. Oricum am considera faptele, este clar acum c¼ a
electronul, oricât de mic ar … el din punct de vedere geometric, nu mai poate
… considerat un punct material.
Vom presupune c¼ a S şi componenta Sz se pot exprima prin nişte numere
cuantice s şi ms prin relaţii identice cu cele din cazul momentului cinetic
orbital p
S = s(s + 1)~; (5.344)
Sz = ms ~: (5.345)
Presupunem, în plus, acelaşi tip de relaţii între momentul cinetic de spin
şi momentul magnetic de spin ca şi cele dintre momentul cinetic orbital şi
momentul magnetic orbital,
gs B
s = S; (5.346)
~
122
sz = gs B ms : (5.347)
M¼
arimea gs este factorul g de spin.
Dac¼a accept¼
am, ca în cazul momentului cinetic orbital, c¼
a
ms = s; s + 1; ::: + s 1; +s