Od (n metru antic)

Nu credeam s-nv a muri vrodat;

Pururi tnr, nfurat n manta-mi,

Ochii mei nlam vistori la steaua

Singurtii.

Cnd deodat tu rsrii n cale-mi,

Suferin tu, dureros de dulce...

Pn-n fund bui voluptatea morii

Ne'ndurtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul nveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mrii.

De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet,

Pe-al meu propriu rug, m topesc n flcri...

Pot s mai re'nviu luminos din el ca

Pasrea Phoenix?

Piar-mi ochii turburtori din cale,

Vino iar n sn, nepsare trist;

Ca s pot muri linitit, pe mine

Mie red-m!