Cand vei sti de mine, tu prefate.

Ne le spune ca mai cunoscut, nici ca am fost impreuna, nu le

explica ce am fost eu pentru tine, nici ce as fi putut fi. Intai, pentru ca niciodata nu te vor crede.
Se vor gandi ca exagerezi, que tia scapat mana in medicamente, ca nimic si nimeni nu ar fi putut
fi asa adevarat si sigur. Te vor lua drept nebuna, vor rade de durerea ta si te vor impinge sa
continui, modalitate pe care o au ceilalti de a ne face sa uitam.
Cand vei sti de mine, tu taci si zambeste, niciodata nu intreba ce fac. Daca mia fost rau, se vor
ocupa sa afli. Si cu tot luxul de amanunte. O sa vezi. Putin cate putin, vor naufragia resturi ale
istoriei mele pe plaja vietii tale noi, bucati de amintiri naufragiate pe singura plaja din lume pe care
niciodata nu va mai iesi soarele. Si daca mia fost bine, nici atunci no sa dureze mult pana sa afli,
nu iti face griji. Vor incerca sa iti umbreasca fericirea aruncand presupusele mele succese ca
alcool pentru ranile tale, si nu vor ezita sa ti le arunce cand esti goala. Dar din nou, totul va veni
ca un stift, incoerent si rau.
Ce stiu ei despre fericirea ta. Eu, care am avut-o intre mainile mele si care puteam sa o tutuiesc
cum cineva tutuieste fericirea, poate. Dar ei, nu.
Fie ceo fi.
Nimeni nu isi poate imagina ce o sa simti cand vei sti de mine. Nimeni nu poate si nici nu trebuie,
credema. Vei simti durerea acelei ecuatii pe care o credeam rezolvata, fiind incapabili sa o
clarificam pana la final. Vei simti neplacerea acelei intrebari care nu a stiut niciodata sa isi inchida
semnul de punctuatie. Vei simti un ce sar fi intamplat daca . Si mai ales, vei simti ca ceva intre
noi a continuat sa creasca chiar si cand neam despartit. Un ceva atat de mare ca golul pe care
lam lasat cand am redevenit doi. Un ceva atat de mic ca spatiul pe care un da ajunge
intotdeauna sa il cedeze unui nu .
Dar tu indura. Rezista. Fati favoarea asta. Faneo amandurora. Sa nu se vada ca faci asta.
Nimeni sa nu descopere ochii aia ai tai subliniati cu apa si sare.
Asta da, cand vei sti de mine, incearca sa nu dai curs amintirilor mele. Gandestete ca au zile,
luni sau poate chiar si ani umbland pe acolo, imbratisanduse la fiecare scuza pentru a se putea
pronunta, la speranta ca cineva le va lua, le va asculta si le va da caldura. Sunt acele amintiri pe
care leam fabricat impreuna, cu aceleasi maini cu care am construit un viitor care niciodata na
fost, sunt anecdotele alea stupide care ne faceau sa radem doar pe mine si pe tine, scrise intro
limba pe care deja no mai practica nimeni, alta limba moarta in mainile unui palat rafinat.
Dale adapost. Imprumutale ceva, orice, chiar daca ar fi doar atentia ta.
Pentru ca daca intro zi vei sti de mine, iar asta va insemna multe lucruri. In primul rand, ca oricat
am incercat, nu am putut pleca atat de departe de tine cum am vrut. In al doilea rand, ca oricat
de mult tiai dorit, nici tu nu ai putut ramane atat de aproape de unde candva am fost fericit. Da,
fericit. In al treilea rand, ca lumea ta si a mea urmeaza o prognoza stabila inauntrul gravitatii. Si
in al patrulea rand pentru a finisa lista ca orice scadere este in realitate o suma ascunsa a lui
0, o intoarcere in orice loc in afara acelui loc de unde sa plecat.
Nimic din toate astea nu ar trebui sa deranjeze sau sa altereze existenta ta in ziua in care vei sti
de mine. Nimic din toate astea nu ar trebui sa te faca sa te simti rau. Gandestete ca tu si eu am
reusit cu toate. Gandestete ca totul sa putut si totul sa avut, pana la final.
 Incepand de acum, tu fii linistita, ca eu voi fi bine. Ma conformez ca intro zi vei sti de mine, ma
conformez ca cineva te va musca de bucurie, imi ajunge sa stiu ca intro zi numele meu iti va
atinge auzurile si iti va rasuci buzele. Astea pentru ca acum te vei deschide in fata oricui ce iti va
povesti lucruri despre mine.
De aceea, cand vei sti de mine, nu fi naiva si prefate.
Prefate ca mai uitat.
Si vei ajunge sa ma uiti.
Pe bune.