Date: Tue, 24 Aug 2004 08:43:15 -0000

From: "*Carl Gustav Jung*" <ro_filosofia@k.ro>

Subject: e-CdL: batalia impotriva umbrei [1]

e-clubul_de_lectura [..asa cum am promis, comentariile pe marginea

ideilor din text ar putea fi binevenite]:

--> Carl Gustav Jung, "BATALIA IMPOTRIVA UMBREI" [conferinta tinuta pe

programul trei al BBC pe data de 3 noiembrie 1946, publicata ulterior
in *The Listener* (London, 1946), in *Essays on Contemporary Events*
(New York and Princeton, 1947)], cf. antologie [*Puterea sufletului*],
Anima, Bucuresti, 1994, traducere dr. Suzana Holan

<< Indescriptibilele evenimente din ultimii zece ani i-au facut pe unii
oameni sa creada ca ele si-ar fi avut, poate, cauza intr-o stranie
tulburare psihica. Cel care cere parerea unui psihiatru despre aceste
lucruri se asteapta, desigur, la un raspuns dat dintr-un punct de vedere
propriu acestui specialist. Oricum, psihiatrul, ca om de stiinta, nu are
pretentia de a fi atoatestiutor, caci isi considera propria opinie ca
fiind cel mult o contributie la sarcina enorm de complicata de a lamuri
lucrurile pe deplin.

Daca te situezi pe pozitiile psihopatologiei, nu e deloc usor sa te

adresezi unui public din care fac parte oameni care nu stiu nimic despre
acest domeniu dificil si de stricta specialitate. Exista totusi o
regula simpla pe care toti ar trebui sa o avem in minte: psihopatologia
maselor isi are radacinile in psihopatologia individului. Fenomene psihice
de acest calibru pot fi studiate la nivelul individului. Numai daca
reusim sa stabilim ca anumite fenomene sau simptome sunt comune unui
numar mare de indivizi diferiti, putem incepe sa cautam fenomene de masa
analoge.

Dupa cum stiti, probabil, eu tin seama atat de psihologia constientului

cat si de psihologia inconstientului, iar aceasta din urma implica
studiul viselor. Visele sunt produse naturale ale activitatii psihice
inconstiente. Stim de mult ca exista o relatie organica intre procesele
inconstiente si activitatea intelectului constient. Aceasta relatie
poate fi descrisa cel mai bine drept compensare, ceea ce inseamna ca toate
deficientele constientului - cum ar fi, de pilda, exacerbarea,
unilateralitatea sau suprimarea unor functii - sunt compensate in mod
corespunzator de procese inconstiente.

Inca din 1918, constatam in inconstientul pacientilor mei germani

tulburari specifice, care nu puteau fi atribuite psihologiei lor personale.
Astfel de fenomene impersonale se manifesta in vise intotdeauna ca
motive mitologice, de tipul celor care apar si in legendele si basmele din
toata lumea. Am denumit aceste motive mitice *arhetipuri*, adica forme
sau moduri tipice in care sunt traite respectivele fenomene colective.
Tulburari ale inconstientului colectiv se puteau constata la oricare
dintre pacientii mei germani. Devierile acestea pot fi explicate cauzal,
dar explicatiile de acest fel raman intotdeauna nesatisfacatoare, caci
arhetipurile pot fi intelese mult mai lesne prin scopul lor decat prin
cauza lor. Arhetipurile pe care aveam ocazia sa le observ exprimau
primitivism, violenta si cruzime. Dupa ce vazusem destul de multe cazuri
de acest tip, mi-am indreptat atentia spre starea de spirit ciudata
care domnea atunci in Germania. Nu am putut remarca decat semne de
deprimare si o mare neliniste, care nu erau de natura sa-mi potoleasca
suspiciunile. Intr-un articol pe care l-am publicat pe vremea aceea, imi
exprimam teama ca "bestia blonda" are somnul nelinistit, ca se agita in
somn si ca nu e exclusa posibilitatea unei izbucniri a ei [^^1^^].

Dar aceasta stare a lucrurilor nu era nicidecum un fenomen pur

teutonic, dupa cum s-a dovedit in anii urmatori. Iuresul fortelor originare
era mai mult sau mai putin general. Singura deosebire consta in insasi
mentalitatea germana, care, datorita pronuntatei inclinatii a germanului
catre psihologia de masa, s-a dovedit a fi cea mai vulnerabila. In
plus, infrangerea suferita si starea de restriste in care se afla
societatea intarisera mult in Germania instinctul gregar, astfel incat devenea
tot mai probabil ca, dintre toate natiunile vestice, Germania va fi
prima victima a unei miscari de mase declansata de razvratirea fortelor ce
dormitau in inconstient, gata sa rupa zagazurile tuturor preceptelor
morale. Conform regulii pe care am mentionat-o mai sus, fortele acestea
erau menite sa joace un rol compensator. Dar atunci cand o asemenea
activitate compensatorie a inconstientului nu este preluata de constient,
ea duce, in cazul individului, la nevroza sau chiar la psihoza, si
acelasi lucru se intampla si in cazul unui colectiv. Este clar ca ceva
trebuie sa fie in neregula cu atitudinea constienta pentru ca o asemenea
miscare compensatorie sa se produca; ceva trebuie sa fie pervertit sau
exacerbat, caci numai un constient cu deficiente poate provoca o
miscare de opozitie din partea inconstientului. Ei bine, dupa cum stiti,
nenumarate lucruri erau in dezordine, iar parerile asupra lor erau
fundamental divergente. Care este opinia corecta se poate stabili abia ex
effectu sau, altfel spus, nu putem stabili care sunt deficientele
constiintei epocii noastre decat observand ce fel de reactii declanseaza ele in
inconstient.

Dupa cum va spuneam, torentul care incepuse sa-si umple apele inca dupa
primul razboi mondial isi vestea prezenta in visele individuale sub
forma unor simboluri colective, mitologice, care dadeau expresie
primitivismului, violentei, pe scurt: tuturor puterilor intunericului. Daca
asemenea simboluri se ivesc la un numar mare de indivizi si nu sunt
intelese, ele incep sa adune laolalta, ca printr-o forta magnetica,
persoanele respective si asa ia nastere o masa. Aceasta masa isi gaseste repede
conducatorul in individul care este cel mai lipsit de rezistenta, cel
mai putin constient de responsabilitatea ce-i revine si care, tocmai
datorita inferioritatii sale, are cea mai cumplita sete de putere. El
descatuseaza fortele ce stau gata sa izbucneasca, iar masele il urmeaza cu
violenta de nestavilit a unei avalanse.
________________
^^1^^) *ber das unbewute* (1918), *Gesammelte Werke*, vol. X >>