Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LINGVISTICA
Liliana Ionescu-Ruxandoiu
II ACTE VERBALE
Actele verbale sunt actele performate prin utilizarea limbii in situatii de
comunicare concrete.
Emitatorul trebuie sa selecteze o serie de mijloace lingvistice in functie de scopurile
pe care si le propune . El se intreaba cum sa spuna un anumit lucru, astfel incat sa il
determine pe receptor sa-i inteleaga corect enuntul- deci sa sesizeze corect intentiile
comunicative . Prin urmare, formularea enuntului trebuie sa ii dea emitatorului posibilitatea
de a controla procesul interpretativ care se petrece la polul receptarii. Demersul
emitatorului are caracter predictiv si strategic: pentru ca actul comunicativ sa fie eficient,
locutorul trebuie sa anticipeze corect reactiile receptorului.
La randul sau, receptorul trebuie sa gaseasca raspunsul adecvat la intrebarea ce a vrut
sa spuna emitatorul ? Demersul sau implica apelul la strategii de timp euristic ( de
descoperire ): dintre mai multe ipoteze interpretative, el o alege pe aceea pentru care,
utilizand toate datele lingvistice si situationale de care dispune, nu gaseste contraargumente.
Astfel, emiterea si receptarea sunt intr-o stransa interconditionare.
Contextul comunicativ este ansamblul factorilor care afecteaza uzul lingvistic
sub aspectul formei si a semnificatiilor.
Componentele contextului comunicativ:
o componenta sociologica reprezentata de situatia de comunicare: date despre
identitatea, rolul si statutul social al participantilor precum si locul si momentul
comunicarii.
O componenta psihologica incluzand date ( informatii sau supozitii ) despre ce
stiu, cred sau considera de la sine inteles participantii si despre intentiile lor in
situatia data.
O componenta lingvistica referitoare la locul in care se insereaza anuntul .
Implicaturile conversationale
Un implicatum este continutul acelei stari psihologice sau atitudini care trebuie sa i se
atribuie emitatorului pentru a privi ca justificabila, in anumite imprejurari, incalcarea unei/
unor maxime conversationale sau pentru a considera o astfel de incalcare, nu drept reala, ci
drept aparenta.
Prin implicaturi conversationale se desemneaza un tip special de deductii
pragmatice , a caror validitate este, in cea mai mare parte a cazurilor, limita la o
situatie comunicativa data.
Implicaturile nu presupun incalcarea aleatorie a maximelor, ci in conditii discursive
determinate si cu respectarea anumitor reguli, care sa permita accesul receptorului la
decodajul corect.
Abaterea de la cerintele unei maxime poate imbraca diverse forme:
incalcarea tacita si neostentativa a unei maxime: -Unde e bunicul ? -Tocmai
a inceput jurnalul la ProTv.
sustragerea de la respectarea unei / unor maxime si a principiului cooperativ: Ion
si Maria se mai cearta ? - Nu vreau sa vorbesc despre asta.
sacrificarea uneia dintre maxime cand aceasta intra in contact cu alta: - Cand s-au
casatorit Ion si Maria ? - Prin anii `70.
incalcarea evidenta a unei maxime sau explotarea acesteia: metafora, hiperbola,
ironia. Incalcarea flagranta a maximei relevantei poate semnala faptul ca o
anumita tema de conversatie este nepotrivita, incomoda sau chiar primejdioasa
Distingerea celor patru tipuri de abateri de la maxime este dificila. In realitate, toate
tipurile de abateri produc implicaturi.
Implicaturile pot fi:
-conventionale
-nonconventionale.
Implicaturile conventionale desemneaza aspectele semantice nelegate de
valoarea de adevar, transmise prin forme si constructii lingvistice.
Cele neconventionale, aspecte semantice legate numai indirect de continutul
lingvistic al enunturilor .
Ex: E ciudat ca nu mi-a telefonat pana acum
prepozitia ca nu mi-a telefonat pana acum nu contribuie la evaluarea enunturilor ca
adevarat sau fals , asa cum se intampla in cazul enuntului
E adevarat ca nu mi-a telefonat pana acum
Trasaturile implicaturilor sunt:
calculabile
anulabile
nonconventionale
pot avea o anumita nedeterminare
Presupozitii pragmatice
O serie de acte verbale si nonverbale au, prin natura lor un potential amenintator
vizand fie eul negativ, fie eul pozitiv al receptorului sau al emitatorului
Scuzele exprima regretul pentru o actiune sau un gest al emitatorului; ele afecteaza
eul pozitiv al acestuia. Asertiunile critice sau amenintarile afecteaza eul pozitiv al
receptorului, ca expresie a dezacordului fata de anumite idei sau actiuni ale acestuia. In
aceste conditii, singura atitudine rationala din partea emitatorului este adoptarea unui
comportament strategic , menit sa diminueze potentialul amenintator al actelor respective. In
esenta, un astfel de comportament presupune fie exprimarea neambigua a intentiilor
comunicative, dar cu interventia unor actiuni redresive, explicite sau implicite, care sa
contracareze eventualele prejudicii aduse participantilor.
In anumite tipuri de situatii, exprimarea neambigua a intentiilor comunicative fara
actiune redresiva are totusi valoarea unui comportament tstrategic. Este cazul situatiilor de
maxima urgenta, in care eficienta comunicarii trece pe primul plan: Chemati un doctor !
Telefonati la salvare !
Alegerea, de catre emitator a unui tip de strategii sau a altuia presupune evaluarea
gradului in care actele sale afecteaza imaginea receptorului sau propria imagine. O
asemenea evaluare se face in functie de trei variante sociologice:
distanta sociala
puterea relativa
gradul de interferenta pe care il prezinta actul in raport cu dorinta de autonomie
sau de aprobare a individului.