Sunteți pe pagina 1din 116

Carmen Chelaru

Cui i-e frică de Isto ria m u zicii ? !


Partea a doua

Povestea Operei
Clădirea O pereidin Sydney (Australia),construită în perioada 1959-1973.

O pera din Sydney constituie astăzi instituţia cu cel m ai m are num ăr de m anifestări artistice din lume, din
cele mai diverse genuri – operă, m usical, dans contem poran, balet clasic, teatru, jazz, m uzică sim fonică,
expoziţii,film e – în m edie aproxim ativ 3000 pe an, pentru cca. două m ilioane de spectatori.Edificiulrepre-
zintă un com plex de săli de spectacol, de conferinţe, birouri etc., reunite într-o arhitectură originală, deve-
nită em blem atică pentru m etropola australiană. Personalul instituţiei lucrează 24 de ore pe zi, tot tim pul
anului,cu excepţia prim eizile de Crăciun şia VineriiM ari.
Cuprins

PREFAŢĂ ......................................................................................................... 7
PROLOG - IZVOARELE GENULUI DE O PERĂ ................................................... 11
UVERTURA - ETAPELE CONSTITUIRII G EN U LU IDE O PERĂ .............................. 13
Madrigalul dramatic ............................................................................... 13
Camerata fiorentina ............................................................................... 14
Rappresentazione di anima e di corpo .................................................... 14
Jacopo Peri ............................................................................................. 16
PRIMII COMPOZITORI DE O PERĂ ........................................................... 17
Claudio MoNteverdi ............................................................................... 17
Francesco Cavalli .................................................................................... 18
Marc Antonio Cesti ................................................................................. 18
Alessandro Scarlatti ................................................................................ 19
ACTU L ÎN TÂI– PRIM U L TIP D E O PERĂ:OPERA SERIA .................................... 20
REPREZEN TAN ŢI..................................................................................... 20
Italia ....................................................................................................... 20
Anglia ..................................................................................................... 20
Franţa..................................................................................................... 20
ACTUL AL DOILEA – A U RM AT O PERA BU FFA… ............................................ 22
ITALIANUL PERGOLESI ŞIU RM AŞIISĂI................................................... 22
FRAN CEZIIN U RĂM ÂN IN D IFEREN ŢI… .................................................... 24
INTERMEZZO – OPERETA, SORA MAI MICĂ A O PEREIBU FFA ! ORIGINI......... 26
JACQUES OFFENBACH & COMP. ............................................................. 27
ACTUL AL TREILEA – PRIM A SIN TEZĂ A O PEREI ÎN FĂPTU ITĂ DE CH RISTOPH
WILLIBALD GLUCK ......................................................................................... 29
ACTUL AL PATRULEA – O PERA CLASICĂ ........................................................ 31
DESPRE „N U N TA LU IFIG ARO ”................................................................ 34
Structura teatral-m uzicală a O perei........................................................ 35
Câteva observaţii:................................................................................... 36
DRAMMA GIOCOSO SAU OPERA TRAGI-CO M ICĂ .................................. 37
ACTUL AL CINCILEA – VEACU L RO M AN TIC ŞIO PERA ..................................... 40
G EN ERALITĂŢI........................................................................................ 40
O PERA ÎN EU RO PA SEC.AL XIX-LEA ........................................................ 43
În Italia ................................................................................................... 43
O pera clasică,buffa ............................................................................... 43
Melodrama ............................................................................................ 43
G iuseppe Verdişidram a rom antică ....................................................... 44
O pera veristă ......................................................................................... 47
4
În Franţa................................................................................................. 48
Grand opéra........................................................................................... 48
O péra com ique ...................................................................................... 48
Melodrama ............................................................................................ 48
O pera sim fonică..................................................................................... 49
Dram a rom antică ................................................................................... 50
Baletul ................................................................................................... 50
O pera im presionistă .............................................................................. 50
În G erm ania şiAustria............................................................................. 52
Opera pre-rom antică a luiBeethoven .................................................... 52
O pera naţională germ ană ...................................................................... 52
Sinteza w agneriană din a doua jum ătate a sec.alXIX-lea ...................... 53
Trăsăturide lim bajm uzical.................................................................... 53
Tonalitatea lărgită .................................................................................. 53
Tehnica leitmotivului .............................................................................. 54
Simfonismul ........................................................................................... 55
O rchestraţia ........................................................................................... 56
Trăsăturide ordin dram aturgic .............................................................. 58
Sim bioza dintre poezie şim uzică............................................................. 58
Mitul ...................................................................................................... 59
Gesamtkunstwerk sau arta viitorului la Richard Wagner.......................... 59
O pera de Şcoală naţională ...................................................................... 62
În Rusia .................................................................................................. 62
În Cehia .................................................................................................. 63
ACTU L AL ŞASELEA ŞI ULTIMUL DIVERSITATEA FO RM ELO R DE ARTĂ SIN CRETICĂ
ÎN SECO LU L XX .............................................................................................. 66
CONTINUAREA TRADIŢIEI....................................................................... 66
Creatorireprezentatividin această direcţie ............................................. 66
DESPRINDEREA DE TRADIŢIE.................................................................. 68
O pera serială .......................................................................................... 68
Expresionismul ....................................................................................... 69
Cinematograful – m uzica de film şifilm ulm uzical................................... 70
Opera rock ............................................................................................. 74
Spectacolul multimedia .......................................................................... 77
EPILOG – O PERA,U N D RU M ÎN CH IS ? ........................................................... 82
ANEXE ........................................................................................................... 85
M IC DICŢIO N AR D E TERM EN I„O PERISTICI”............................................ 86
CLAUDIO MONTEVERDI, 1567-1643 ....................................................... 98
CHRISTOPH WILLIBALD GLUCK, 1714-1787............................................. 99
5
WOLFGANG AMADEUS MOZART, 1756-1791 ....................................... 100
Mozart – „N unta luiFigaro”,structura teatrală (I)................................. 102
GIUSEPPE VERDI, 1813-1901 ................................................................ 104
RICHARD WAGNER, 1813-1883 ............................................................ 105
Date biografice ..................................................................................... 105
Creaţia luiW agner................................................................................ 106
CLAUDE DEBUSSY, 1862-1918 .............................................................. 107
Date biografice ..................................................................................... 107
Creaţia luiClaude D ebussy.................................................................... 109
LISTA CU CELE MAI CUNOSCUTE 50 DE FILME MUZICALE ..................... 110
OPERE ROCK ........................................................................................ 111
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PRIVIN D ISTO RIA OPEREI ............................ 113
DRUMUL ISTORIC AL OPEREI, GRAFIC .................................................. 115
PR EFA ŢĂ

Am pornit de la ideea unei lucrări cu destinaţie


didactică.Fiind însă în perm anent dialog – paşnic,
dar nu tot timpul amiabil – cu generaţia tânără,
muzicienişine-muzicieni, rezultatul a fost mai pu-
ţin conform ist. Ni s-a părut firesc ca ceea ce are
personalitatea tânără m ai de preţ – fantezia,
spiritul rebel, originalitatea, imaginaţia – să con-
stituie un reper perm anent în elaborarea unui a-
sem enea dem ers. Am încercat să raportăm conţi-
nutul ca şi form a la categoria de vârstă căreia ne
adresăm . N e-a preocupat în m ai m ică m ăsură a-
cademismul.

Cu toate acestea, n-am uitat nicio clipă anecdota


potrivit căreia, după venirea la putere a comuni-
ştilor şicolectivizare,un ţăran îispunea unuiacti-
vist de partid:„N e-aţiprom is că în com unism vom
trăi noi ca boierii, da’ se vede că au ajuns să tră-
iască boierii ca noi!”

Scopul nostru nu a fost, aşadar, coborârea conţi-


nutului şi form ei la zone „oligo”-educative. Am Ce am urm ărit ?
dorit,dim potrivă, să urcăm nivelul consideraţiilor
la zone de m axim ă perspectivă, cu urm ătoarele
scopuri:
Punerea în relaţie a fanteziei,
 cititorulsă sesizeze m ecanism ulistoriei; spiritului rebel, originalităţii,
im aginaţiei tinerei generaţii
 să poată face corelaţiiîn tim p şispaţiu;
cu :
 să-şi însuşească criterii de judecată cu un
grad cât m aim are de generalitate;  Mecanismul istoriei
 Corelaţiiîn tim p şispaţiu
 să înţeleagă relaţia istorieicu alte dom eniia-
 Capacitatea de analiză şi
le culturii,ştiinţeişitehnicii;
sinteză
 şi,m aipresus de orice,să capete instrumente  Relaţia istoriei cu alte
de lucru şicurajulnecesar în vederea form ării domenii
propriilor convingeri, a liberului arbitru.  Însuşirea instrum entelor
şim etodelor de lucru
8
Includem lucrarea de faţă într-un ciclu intitulat
Cui i-e frică de Istoria m uzicii ?!, ce va cuprinde
mai multe volume de dimensiuni comparabile, a-
vând ca tem e epoci, stiluri şi personalităţi din is-
toria artei sunetelor. Unul din aceste volume va
purta titlul Fenomenul muzical rom ânesc şi va
cuprinde o prezentare în aceeaşi m anieră
sintetică, a drum ului parcurs de cultura noastră
m uzicală, de la începuturi până astăzi. Este
principalul motiv pentru care, în prezenta lucrare
nu am inclus referiri la spectacolul sincretic
rom ânesc.

Am încercat să ne eliberăm de prejudecăţi nefo- Surse de informare:


lositoare, atât în privinţa m ecanism ului istoric, a cartea tipărită
ierarhiei valorilor, cât şi în cea a folosirii diverse-
internetul
lor instrum ente de lucru.În acest sens,nise pare
esenţial de urm at calea de m ijloc. N u susţinem,
de pildă, folosirea în exclusivitate a internetului
ca sursă bibliografică şi nici pe cea tradiţională –
cartea tipărită. Consultarea am belor surse în ega-
lă m ăsură nise pare atitudinea cea m aipotrivită.

Asocierea muzicii cu alte arte a constituit dintot- Sincretism = Îm binare de ele-


deauna o tentaţie pentru creatori. D e altfel, sin- mente eterogene aparţinând
cretismul reprezintă prim ul stadiu de existenţă a unor arte diferite (literatură,
artei. Întrucât el se adresează principalelor două muzică,dans etc.),caracteri-
simţuri – auzul şi văzul – spectacolul sincretic a stică folcloruluişim aiales fa-
avut prin aceasta garanţia unei m ai pronunţate zelor primitive de dezvoltare a
accesibilităţişia stat perm anent în atenţia şipre- culturii,când diferitele arte nu
ocupările oam enilor de cultură. erau încă diferenţiate.(DEX
online)
De-a lungul istoriei au existat mai multe momente
culminante ale formelor de manifestare a sincre-
tism ului.Aşa au fost:
 tragedia antică greacă,sec.VI-V î.H.
 opera chineză,sec.VII(d.H .)
 teatrul japonez, sec. XVI-XVII (d.H.)
9
Acestora li se adaugă,desigur, cea mai cunoscută
şim aifam iliară nouă,europenilor,dintre formele O pera = Com poziţie m uzicală
de asociere a m uzicii cu teatrul (şi cu dansul) – scrisă pentru solişti,cor şior-
Opera. chestră pe textulunuilibret
dramatic; reprezentare sceni-
Am încercat în cele ce urm ează să construim o cât că a acesteilucrări.(DEX on-
m ai sintetică im agine a Operei, de la naşterea ei, line)
până în zilele noastre. Întrucât a curs m ultă cer-
neală în privinţa unor genuri de operă şi a unor
compozitorireprezentativi, nu am încercat să ba- G enul de operă a apărut la
tem la uşideja deschise, ciam dorit să creăm un începutul sec. al XVII-lea, în
„peisaj” cuprinzător,m arcând m om entele de vârf Italia.
ale genului.

În drum urile O perei europene au existat câteva


Sinteze şiperspective în istoria
„intersecţii” im portante,pe care le-am numit Sin-
operei:
teze, unde s-au întâlnit confluenţe şi au pornit
perspective deopotrivă.Acestea au fost:
Gluck
I. Sinteza lui Gluck,
Mozart
II. şicea m ozartiană,
Verdi
III. Sinteza lui Verdi
Wagner
IV. şicea w agneriană,
Secolul XX
V. în fine, Sinteza spectacolului sincretic al sec.
XX.

D rum ulrăm âne,evident,deschis.

Acolo unde am considerat necesar, am prezentat


un anum it tip de operă în întreaga luievoluţie,de
la apariţie,până în zilele noastre.Aşa a fost cazul,
de pildă,alopereibuffa/comice şialoperetei.

În privinţa imaginilor, am preferat versiuni


caricaturale nu din lipsă de consideraţie faţă de
compozitori şi de importanţa acestora, ci pentru a
crea o punte între academism şi nonconformism.
PROLOG -
IZVOARELE GENULUI DE OPER Ă

Povestea începe în ultim ele deceniiale veacului al


XVI-lea,în Italia.SpiritulRenaşteriise instalase de
m aibine de 300 de aniîn m odulde traişide gân-
dire, în sensibilitatea, gustul şi preferinţele
oamenilor epocii.

I. Credinţa în D um nezeu luase forme tot mai Spiritul, cultura, filozofia


lum eşti: pictorii şi sculptorii înfăţişau figurile Renaşterii
sfinţilor,a Fecioareicu Pruncul,chiar scenele
Patimilor, în form e şi cu m ijloace tot mai re-
ale, tot mai umane. Sim bolistica creştină era
înlocuită treptat – acolo unde era posibil – cu
form e um ane. O m ul m edieval, strivit de pă-
catul originar, îngrozit de pedeapsa Judecăţii
de Apoi,prosternat în faţa unuiD um nezeu a-
totputernic, fără chip, neîndurător în faţa
greşelii,a fost înlocuit cu om ulrenascentist –
creat după chipul şi asem ănarea Domnului,
întruchipare a frumosului trupesc şisufletesc,
a perfecţiunii şi echilibrului proporţiilor. Mu-
ritorul îşi îndreaptă de-acum privirea către
Divinitate cu încredere şi speranţă. Acum nu
m ai este acceptată fără obiecţii sintagma
„Crede şi nu cerceta!”, ci se pun întrebări şi
se caută răspunsuri!

II. În acelaşi tim p, oam enii Renaşterii au


redescoperit clasicismul antic grecesc – artele,
literatura, filozofia, arhitectura – cu care au
„colorat” şi diversificat universul de gândire
creştin.

Între m ultele revelaţii pe care antichitatea


greacă le-a provocat în spiritul Renaşterii se
află teatrul şi mitologia. În scrierile antice
sunt descrise am ănunţit tragediile şicom edi-
12
ile lui Eskil, Sofocle, Euripide, Aristophan,
Menandru ş.a.Iar vechile am fiteatre îifasci-
Cultura şiarta antică greacă
nau pe oamenii veacului al XVI-lea celpuţin la
fel de mult ca pe cei ai zilelor noastre.Păşind
pe scenele acestor im presionante şi enigm a-
tice edificii, im aginaţia prindea aripi, zămis-
lind uimitoare tablouri de sunet, forme, cu-
lori,personaje,întâm plăritragice şicomice !

III. Concomitent cu toate acestea, tradiţia Teatrul popular medieval


teatrului popular medieval crease câteva ge-
nuriîn care desfăşurarea scenică se îm pletea
cu m uzica şicu dansul.
 în timpul carnavalului italian1, un aseme-
nea gen de spectacolpopular era (şieste
şiastăzi)com m edia dell’arte2.
 în Franţa – vaudeville3
 în Germania – singspiel4
 în Anglia – masque5

1
Carnavalulitalian are loc în oraşele italiene aproxim ativ între m ijloculluniiianuarie şia treia săptăm ână din
februarie.Celm aicunoscut este carnavalulde la Veneţia.
Vezi http://www.hostetler.net/key.cfm?Startrow=1&Flag=Yes&key=carnivale
2
„În lim ba italiană, cuvântul arte avea sensul de m ici şm echerii, trucuri, secrete ale negustorilor şi
m eseriaşilor. Term enul com m edia dell’arte desem nează un gen teatral apărut în Italia, în sec. XV I, care a
influenţat direct apariţia genului de operă; cuprindea personaje fruste (populare, simple, naturale, ne-
rafinate), denumite zanni, cele mai cunoscute fiind Arlecchino, Brighella, Scapino, Scaramuccia şi Pulcinella.
Atmosfera acestui tip de teatru popular italian i-a influenţat pe cei m ai m ari dram aturgi ai vrem ii,
Shakespeare, M olière şi Beaum archais şi a avut consecinţe asupra unor opere celebre precum Figaro de
Mozart şiBărbieruldin Sevilla de Rossini.” În Dolmetsch Online Music Dictionary,
http://www.dolmetsch.com/musictheorydefs.htm
3
Vaudeville (vodevil) = „Cuvânt de origine franceză, probabil din voix de ville = vocea oraşului, cântec de
stradă.La origine,cântece satirice ale locuitorilor din Paris,care,în tim puldom nieiregeluiLudovic alXIV -lea
(1638-1715)au fost incluse în m icicom ediiprezentate la bâlciurile din capitală.”
În http://www.dolmetsch.com/defsv.htm
4
singspiel =„Term enula apărut în sec.XVI,dar astăzise identifică m aiales cu tipulde operă germ ană din sec.
XVIII-XIX,cu subiect com ic şidialogurivorbite.” (The term w as in use in the 16th century,but it is now m ost
commonly applied to 18th- and early 19th-century light or com ic operas w ith spoken dialogue.) În Classical
Music Pages, din The Grove Concise Dictionary of Music, http://w3.rz-berlin.mpg.de/cmp/g_singspiel.html
5
masque = „Form ă aristocratică de teatru englez din sec. XVI-XV II, în care se îm pleteau poezia, dansul şi
m uzica într-un discurs rafinat; masque îşiare originea în spectacolulfrancez ballet de cour (balet de curte) şi
în diferite form e de divertism ent practicate de nobiliiitalieni; după RăzboiulCivil(detronarea şi decapitarea
lui Charles I al Angliei de către O liver Crom w ell, în 1649) a fost înlocuit treptat cu opera.” (A n aristocratic
sixteenth- and seventeenth-century English theatre form integrating poetry, dance, music, and elaborate
sets, derived from the French ballet de cour and court entertainment from Italy, it was superceded, after the
CivilW ar,by the m ore developed opera.) În http://www.dolmetsch.com/defsm.htm
UVERTURA - ETAPELE CONSTITUIRII
GENULUI D E O PER Ă

Prin toate acestea,m om entulera pregătit:nobilii


renascentişti,anturajulşiartiştiide la curţile aces-
tora erau în căutarea unor noi form e de artă, în
care să se îm pletească m uzica,versul,dansul,tea-
trul, în care, prin experienţa dram elor liturgice şi
a teatrului popular medieval, să se reînvie gloria
vechilor tragedii. Au urm at câteva etape în contu-
rarea noului gen de teatru muzical, denumit ulte-
rior opera.

MADRIGALUL DRAMATIC

O prim ă încercare a avut ca rezultat madrigalul


Madrigal dramatic, mijlocul
dramatic.
sec. al XVI-lea.
„Sfârşitul Renaşterii italiene anunţă constituirea Compozitori:
unei noi faze a m adrigalului, fază în care se Alessandro Striggio-senior,în
accentuează caracterul dram atic, adesea 1567 - Il cicalamento delle
spectaculos,şiare ca reprezentanţipe com pozito- donne albucato (Trăncăneala
rii Don Carlo Gesualdo Principe da Venosa (1566- fem eilor la spălător),
1613) şi Claudio M onteverdi (1567-1643)… D in Orazio Vecchi –
acest gen de m adrigale va lua naştere aşa-zisul Amfiparnasso, Commedia
madrigal dramatic sau dialogat… primele produc- harmonica,
ţiicom ponistice de acest felau văzut lum ina zilei Claudio Monteverdi – Il
în jurul anilor 1550 şi au fost generate de înflori- Combattimento di Tancredi e
rea teatrului profan italian… Com poziţiile respec- Clorinda
tive aveau drept text literar o acţiune foarte sim- ş.a.
plă, extrasă din realitate… Personajele nu se ex-
primau printr-un solo,ca în m elodram ă,ciîn lim -
baj polifonic… ”6

6
Doru Popovici – M uzica Renaşteriiîn Italia,Ed. muz. Buc. 1978, pp. 144-145.
14
CAMERATA FIORENTINA

Între anii 1576-1582, Giovanni Bardi, conte de


Vernio,organizează la Florenţa ceea ce va răm âne
în istorie sub denum irea de Camerata fiorentina,
reuniuni muzical-literar-teatrale – nouă etapă în
cristalizarea genului de teatru muzical. Muzicienii Florenţa, m ijlocul sec. al XVI-
din Camerata lui Bardi au iniţiat înlocuirea trepta- lea.
tă a stiluluipolifonic (provenit din limbajul renas-
Reuniuni (cenacluri) muzical-
centist al madrigalului) cu monodia acompaniată,
literar-teatrale în care se de-
m aiadecvată genului teatral. Reprezentanţi:
clamau povestiri, scenete, dia-
 Vincenzo Galilei 7 (1533-1591) – Lamento-ul
loguri din scrierile antice gre-
contelui Ugolino (inspirat din Infernul de
ceşti, cu acom paniam ent m u-
Dante)
zical.
 Giulio Caccini (1545-1618) – Euridice (1600),
Il rapimento di Cefalo (1600), Euridice (1602)
ş.a.

RAPPRESENTAZIONE DI ANIMA E DI CORPO

În perioada 1589-1599, se afirm ă la Florenţa un Florenţa,1600


muzician – consemnat de istorie drept rival al
contelui Bardi – Emilio de Cavalieri8 (1550?-1602). Em ilio Cavaliericreează
El im pune în viaţa artistică a cetăţii noi genuri: lucrarea intitulată
pastorala (în care poezia se îm pletea cu dansulşi
cântul vocal) şi oratoriul. D in creaţia sa: Aminta „Rappresentazione dianim a e
(inspirată din Torquato Tasso), Il Satiro, La Dispe- dicorpo” (Reprezentaţia spiri-
razione di Fileno9. telor şitrupurilor)

„În primele zile ale lunii februarie 1600, la Roma, considerată genulpremergă-
maim ulţim uzicienis-au adunat în catedrala San- tor alopereişioratoriului
ta Maria della Vallicella pentru a interpreta o no-
uă com poziţie intitulată Rappresentazione di ani-
ma e di corpo, sem nată de Em ilio Cavalieri. Era,

7
Tatălcunoscutului G alileo – m atem atician, fizician,astronom ,autorulcelebrei sintagm e „Eppur, si muove!
(Şitotuşise m işcă!)”.
8
Em ilio de Cavalieri: com pozitor, cântăreţ, dansator, coregraf, organizator de spectacole, diplom at şi
organist venit de la Roma, titular la Capella Del Crucifisso din Florenţa.
9
Histoire de la musique (Roland-Manuel), vol. I, Ed. Gallimard Paris 1960, p. 1427.
15
se pare, primul oratoriu cunoscut în istoria m uzi-
cii10. Cavalieri este considerat unul dintre creatorii
În înregistrarea realizată de
genului şi unul dintre primii care au folosit basso
casa de discuri EM I, în anul
continuo în cadrul noului stil recitar cantando
1976, apar urm ătorii inter-
(recitativ cântat). Muzicianul a fost preocupat în
preţi:
lucrarea sa de exprimarea cât m aifidelă în cântul
vocal a sensului cuvintelor. În acest nou stil de  17 solişti
cânt şide acom paniam ent era reprezentată o ma-  Cor
re bogăţie de sentim ente um ane,precum şio m ai  Ansamblu instrumental:
atentă explorare a spiritului.«Era – afirma Filippo cornet, recorder, dulcian
Neri11 – un nou m ijloc de a deştepta sufletul spre (tenor şibas),trom bon
contem plarea celor cereşti.» baroc, viola da gamba
(alto,tenor şibas),
Lucrarea Rappresentazione di anima e di corpo
violone, violoncel,
cuprindea trei acte, precedate de un prolog, ce se
theorbo, chitarrone,
prezenta sub form a unuidialog în proză,între doi
chitara battente,
tineri, Avveduto şi Prudentio. Subiectul descrie
clavecin,orgă,in-
conflictul dintre Suflet şiTrup – de fapt între divin
12 13 strum ente de percuţie.
şilumesc, dintre apolinic şidionisiac . Oratoriul
tratează astfeltema susţinută de m orala creştină, D urata:86’
care opune bucuria aleşilor din Paradis, disperării
celor condam naţila chinurile veşnice în Infern. În
final,îngeriişialeşiispirituluiîşiunesc glasurile în-
tru pream ărirea luiD um nezeu.

Acţiunea cuprinde 14 personaje-simbol: Sufletul,


Trupul, Timpul, Înţelepciunea, Gândulbun,Lumea,
Îngerul păzitor, Viaţa lum ească, Plăcerea îm pre-
ună cu doi însoţitori, corul îngerilor (pe 5 voci),
ansam blul sufletelor binecuvântate şi un cor cu

10
oratoriu = form ă de cateheză (lecţie de catehism ,prin extensie - lecţie de religie) instituită de Filippo N eri,
fondatorulcongregaţieiOratoriului.În DEX online, http://dexonline.ro/ VezişicapitolulBarocul, Principalele
genuri vocal-instrumentale religioase, Oratoriul.
11
Filippo Neri (1515-1595) cleric italian,născut la Florenţa şim ort la Rom a,sanctificat de Biserica Catolică în
anul1622.M oaştele sale au fost aduse în biserica Santa Maria della Vallicella din Rom a şiapoirăspândite în
num eroase lăcaşuricreştine din Italia şidin afara ei.
12
apolinic = care este orientat spre ordine, m ăsură şi arm onie, caracterizat printr-o contem plare senină,
detaşată;lucid,raţional.În DEX online, http://dexonline.ro/
13
dionisiac = care are o atitudine de extaz, de zbucium ,plină de pasiuni.Term en folosit de N ietzsche pentru
a denum io atitudine afectivă,exprim ând im pulsurile iraţionale ale vieţii;extatic,pasionat,zbucium at.În DEX
online, http://dexonline.ro/
16
rol de comentator. Recitative, duete, grupuri de
solişti,corurişiritornelle instrumentale – toate se
înlănţuie într-un discurs dinamic.”14

Astfel descrie muzicologul P. Claude Ollivier


premiera, în anul 1600, a uneia din formele
premergătoare genurilor de operă şi oratoriu,
intitulată Rappresentazione di anima e di corpo,
avându-l ca autor pe Emilio de Cavalieri.

JACOPO PERI

Jacopo Peri (1561-1633) este considerat autorul


ultim ei etape interm ediare în conturarea genului
de operă,continuând im punerea monodiei acom-
paniate ca mijloc principal de exprimare muzicală.
A compus Daphne (1597) şiEuridice (1600).
O pera „Euridice” – premiera
la 6 octombrie 1600, la
Florenţa.M uzica de Jacopo
Peri, textul de Ottavio
Rinuccini.

14
http://www.esprit-et-vie.com/article.php3?id_article=1189
PRIMII COMPOZITORI DE O P ER Ă

CLAUDIO MONTEVERDI

D upă apariţia noului gen, primul compozitor de


valoare, autor de opere răm âne Claudio Monte-
verdi (1567-1643)15.

Cuiva care-ipropunea să scrie m uzică după o po-


vestire cu tritoni,am oraşi,zefirişisirene, Monte-
verdi i-a răspuns: „Povestea nu m ă inspiră deloc,
mi-e greu s-o înţeleg şi nu cred că poate stârni
emoţiicuiva.Ariana îm istoarce lacrim i,Orfeu îm i
provoacă durere, dar acestei istorii nu-i văd sen-
sul. Aşadar, Seniore,ce credeţic-ar putea să facă
muzica din această poveste stearpă?... Muzica, Claudio Monteverdi
spunea el,trezeşte em oţiiîn sufletul artistului, iar 1567-1643

acesta şi le m anifestă cântându-i pe oameni cu


Principalele titluri din creaţia
bucuriile şi suferinţele lor, nu-şi iroseşte fantezia
lui Monteverdi:
cu creaturi im aginare precum zefirii şi am oraşii.
Dacă el însuşi nu porneşte în această întreprin-  Lamento d'Arianna,
dere cu em oţii, cum poate avea pretenţia să-i  Orfeo,
em oţioneze pe alţii?” Arta luiM onteverdiem ană  Il ritorno d'Ulisse in
din om şise adresează om ului. Numai astfel o pu- patria,
tem înţelege.  l'Incoronazione di
Poppea,
În anul1607, Monteverdi a compus Orfeu, prima
 Combatimento di
operă im portantă. Teoretic, Monteverdi a impus
Tancredi e Clorinda,
ceea ce este cunoscut drept seconda pratica,
 Lauda Jerusalem
potrivit căreia m uzica devine subordonată textu-
Dominium,
lui,din care preia sugestiiritm ice şim elodice, ast-
 Gira il nemico insidioso
fel încât linia vocală se prezintă sub form a unei
Amore,
rostiri cântate. În practică însă, com pozitorul era
 La finta pazza Licori,
prea muzician pentru a sacrifica melodia pe alta-
 Vespro della Beata
rul versului. El m enţine elocvenţa textului, dar şi
Vergine.
cantabilitatea discursului muzical. În acest sens,el

15
Biografia şicreaţia luiClaudio M onteverdisunt prezentate pe scurt în anexă.
18
tratează cuvântul m ai puţin ca expresie acade-
m ică şim aim ult ca m ijloc de exprim are a em oţii-
Francesco Cavalli, 1602-1676
lor. De aiciform a caracteristică de discurs num ită
recitar cantando (recitare cântată), plină de ex-  Le nozze di Teti e di Peleo
presivitate şisentim ent. Aceasta constituie nouta- (1639)
tea adusă de opera Orfeu. Povestea preluată din  La Dafne (1640)
mitologia antică este um anizată prin trăirile  La Didone (1641)
personajelor.  La virtù de'stralid'Am ore
(1642)
D upă m oartea sa,com pozitorul a intrat în uitare,
 L'Egisto (1643) L'Ormindo
fiind redescoperit abia în anii 1926-1942, prin
(1644)
grija muzicianului Gian Francesco Malipiero. As-
 La Doriclea (1645)
tăzi,M onteverdieste prezent în m arile festivaluri
16  Il Titone (1645, music
de operă,devenind m aim odern ca oricând.
lost)
 Giasone (1649, cea mai
FRANCESCO CAVALLI cunoscută operă a sa)
 L'Orimonte (1650)
Francesco Cavalli (1602-1676), pe adevăratul nu-  L'Oristeo (1651) La
me Pietro Francesco Caletti-Bruni, s-a stabilit la Rosinda (1651)
Veneţia în 1616.A introdus în opera seria arii mai  La Calisto (1652)
m elodioase şipersonaje suplim entare, mai popu-  L'Eritrea (1652)
lare. Deşi operele sale conţin toate stângăciile şi  L'Orione (1653)
exagerările specifice începutului, ele prezintă  Il Ciro (1654)
efecte dramatice puternice, o remarcabilă acce-  Il Xerse (1655)
sibilitate m elodică, chiar şi un anum it um or  L'Erismena (1655)
caracteristic epocii. A compus 33 de opere din ca-  L'Artemisia (1657)
re s-au păstrat 27. Între acestea, enum erăm  Il rapimento d'Helena
alăturat cîteva. (Elena) (1659)
 L'Ercole (Ercole amante)
MARC ANTONIO CESTI (1662)
 Scipione affricano (1664)
Marc Antonio Cesti (1623-1669) – compozitor  Mutio Scevola (Muzio
veneţian de operă: IlPom o d’oro. Scevola) (1665)
 Il Pompeo Magno (1666)
 L'Eliogabalo (1667)

16
Inform aţiipreluate din Histoire de la musique (Roland-Manuel), vol. I, Ed. Gallimard, Paris 1960, pp. 1442-
1456.
19
ALESSANDRO SCARLATTI

Alessandro Scarlatti (1659-1725) – compozitor


napolitan: La Statira, La Principessa fidele,
Mitridate Eupatore, Telemaco, Griselda, Eraclea
etc. La Scarlatti, orchestra câştigă în im portanţă.
El introduce în discursul m uzical al operei m o-
mente instrumentale numite ritornello, cu rolul
de a crea un plus de diversitate şi atractivitate,
precum şide a realiza legătura între părţile vocal- „Punerea pe m uzică a unei
instrumentale. drame teatrale (dramma per
m usica), în care toate rolurile
sunt cântate, inaugurează o
nouă fază m uzicală,adânc în-
scrisă în destinul baroc. (… )
Caracteristica principală a
teatrului m uzical (… ) răm âne
capacitatea de a integra şi
sintetiza toate genurile, for-
m ele şiprocedeele de scriitură
ale epocii.” (G . D enizeau, op.
cit. p. 66)
A CTU L ÎN TÂ I – PR IM U L TIP D E O PER Ă :
OPERA SERIA
 Apare în Italia, la începutul sec. XVII. D ispare Opera seria = operă solem nă
la mijl. sec. XVIII. (it.)
 Subiecte inspirate din m itologia greacă şi la-
tină şidin istoria antică.
 Form a principală de exprim are solistică – ari-
oso

R EPR EZEN TA N ŢI

ITALIA

Florenţa – Jacopo Peri, Giulio Caccini


Roma – Stefano Landi, Domenico Mazzochi
Veneţia – Claudio Monteverdi, Francesco Cavalli

Napoli – Francesco Provenzale, Alessandro


Stradella, Alessandro Scarlatti

ANGLIA

Henry Purcell – Dido and Aeneas


G eorg Friedrich H ändel – Giulio Cesare in Egitto,
Rinaldo, Tamerlano etc.

FR A N ŢA

Francezii au adaptat opera seria la gustulşiprefe-


rinţele lor.

Jean Baptiste Lully,com pozitorulcurţiiluiLudovic


al XIV-lea: Personaje de opera seria
 tragédies lyriques (sau opéra-ballet sau opere
seria) – Alceste, Thésée etc.
 com édies-ballets – Le bourgeois gentilhomme
(Burghezul gentilom, comedie muzicală cre-
ată în colaborare cu M olière,în 1670) etc.
21
 ballets de cour (balete de curte)
Jean Philippe Rameau
 opéra-ballet - Hippolyte et Aricie, Les Indes Opera-balet reprezintă
galantes, Castor et Pollux varianta franceză a operei
seria italiene. Apare la
Către sfârşitul sec. al XVII-lea, opera seria devine
sfârşitulsec.XVII.Subiecte
plictisitoare, prin arioso-urile şi recitativele inter-
pastorale, eroice, lirice
minabile, prin momentele sterile de virtuozitate
inspirate din mitologie,
ale soliştilor,care întrerupeau cursulacţiuniipen-
antichitate. Cuprinde
tru a-şietala calităţile tehnice cu im provizaţiipro-
momente lungi de balet,
prii. De asemenea, subiectele mitologice deveni-
intercalate în cadrulopereide
seră aride,greu de înţeles,desprinse de realitatea
tip seria.
timpului,de preferinţele publiculuitot m aietero-
gen, com pus din nobili, dar şi din burghezi, oră-
şeni, oam eni cu educaţie şi cultură diferite. Din
aceste motive, genul este sortit dispariţiei. În fil-
mul Amadeus, Mozart caracterizează opera italia-
nă a aceleivrem ideosebit de plastic:

„… toţi acei bărbaţi-soprane17 zgâriindu-ţi auzul;


perechide am orezigraşi şi ridicoli, dându-şi ochii
peste cap fără noim ă… Asta nu-i dragoste, asta-i
de-a dreptul prostie !”18

D eşi genulva dispărea odată cu Händel(la m ijlo-


cul sec. al XVIII-lea), cu câteva decenii înainte apă-
ruse o alternativă din ce în ce m ai preferată:
opera buffa.

17
Ironie la adresa interpreţilor castraţi,aflaţiîncă în m are vogă în acea perioadă.
18
„Watching Italian opera, all those male sopranos, scratching, stupid fat couples, just rolling their eyes
about… That’s not love,that’s just rubbish!”.
ACTUL AL DOILEA –
Opera buffa = operă com ică,
A URMAT OPERA BUFFA…
apărută în Italia,la începutul
sec. al XVIII-lea
ITALIANUL PERGOLESI ŞI U R M A ŞII SĂ I

Tipulreprezentativ de operă com ică italiană de la


începutul sec. al XVIII-lea s-a num it la început
intermezzo şi a apărut la N apoli, în jurul anului
1710.

D e obicei, o operă seria avea trei acte, între care


erau prezentate intermezzi comice19. La început,
cele două intermezzi nu aveau nici o legătură în-
tre ele. M ai târziu însă ele au căpătat o acţiune
unică,prezentată în două părţi.Se folosea dialec-
tul napolitan, iar personajele proveneau din tea- Giovanni Battista Pergolesi,
trul popular italian numit com m edia dell’arte: că- 1710-1736

pitanulîngâm fat,bătrâna doică,doctorulşarlatan,


valetul pus pe şotii, bătrânul bogătan zgârcit, în-
crezutul,am orezulînşelător etc.

Noul gen – devenit de sine stătător şinum it opera


buffa20 – a trecut un tim p neobservat datorită u-
nor com pozitori obscuri. Cel ce a atras atenţia a-
supra operei buffa şia im pus-o definitiv a fost tâ-
nărul Giovanni Battista Pergolesi (1710-1736), cu
La serva padrona (Servitoarea stăpână, 1733).
Acest unic titlu a fost suficient pentru a-i atrage
celebritatea tânărului com pozitor. Pergolesi sus-
ţine suprem aţia m uziciiasupra cuvântului.„Libre-
tul părea doar un pretext pentru o m uzică veselă,
antrenantă, inspirată, ce caracterizează situaţii şi
personaje com ice.”21

19
tot astfel cum , cu 2000 de ani în urm ă, vechii greci intercalau între tragedii acele scurte scenete comice
numite satire.
20
buffo = comic, caraghios, hazliu (it.)
21
A.Buga,Cr.M .Sârbu – 4 Secole de teatru muzical, Ed. DU Style, Buc. 1999, p. 14.
23
Opera La serva padrona poartă titlulcom plet:„In-
term ezzo în două părţi.M uzica de G .B.Pergolesi.
Libretul de Gennaro Antonio Federico”. Prem iera
a avut loc la 28 august 1733,la N apoli,în pauzele
dintre actele operei seria Il prigioniero superbo de
acelaşi com pozitor. Personajele sunt bătrânul
U berto (bas)şiservitoarea sa,Serpina (soprană).

De-a lungul istoriei operei, genul buff a cunoscut M aeştri ai genului buff, de la
capodopere de necontestat, precum: apariţie,până în prezent
 Mozart – Nunta lui Figaro (după G eorges
Beaumarchais, 1786)22
 Rossini – Bărbierul din Sevilla (tot după
23
Georges Beaumarchais, 1816)
 Donizetti – Elixirul dragostei (1832) şi Don
Pasquale (1843)
 Verdi n-a fost atras de genul comic. Totuşi,
ultim a sa operă, Falstaff (după Shakespeare,
1893), pe un libret de Arrigo Boito, poate fi
considerată operă buffa.
 Ermano Wolf-Ferrari, com pozitor veneţian
(1876-1948), contemporan cu Puccini – Cei
patru bădărani(după Carlo G oldoni,1906)
 Gian Francesco Malipiero, născut şi el la
Veneţia (1882-1973) – com pune în 1926 trei
opere com ice după Carlo G oldoni:La bottega
del caffé, Sir Todero Brontolon, Le Baruffe
Chlozzotte

22
Este cea m ai valoroasă operă de acest tip din creaţia m ozartiană. Com pozitorul a sem nat însă m ai m ulte
opusuriîn acest tip de operă:Bastien et Bastienne, La finta semplice, La finta giardiniera, Cosi fan tutte.
23
Şi Rossini a com pus m ai m ulte opere buffa, care însă nu au egalat celebritatea Bărbierului: Italianca în
Alger,Cenuşăreasa,Coţofana hoaţă etc.
24
FR A N C EZII N U R Ă M Â N IN D IFER EN ŢI…
O péra com ique sau com édie-
Între anii 1752-1754, la Paris s-a dezlănţuit o
ballet = corespondente ale
aprigă luptă între adepţii spectacolelor prezen-
opereibuffa în Franţa.Apar la
tate de trupele operei buffa italiene şi cei ai
mijlocul sec. al XVIII-lea.
reprezentaţiilor franceze de curte. Această dis-
pută este cunoscută în istorie sub denumirea de Războiulbufonilor (la
Războiul bufonilor. Timp de doi ani, Parisul se Querelle des bouffons) – dis-
îm părţise în două tabere: cea a „bufoniştilor”, pută istorică între muzicienii
avându-i ca protagonişti pe D iderot, Rousseau, francezi de la mijlocul sec. al
Grimm – partizani ai operei italiene, cu subiecte XVIII-lea. Protagonist: compo-
preluate din viaţa cotidiană,redate prin m elodică zitorul Jean Philippe Rameau
sim plă, firească, accesibilă, ritm ică precisă, (1683-1764). Acesta a intrat
spectacol antrenant şieficient – şicealaltă tabără, în conflict cu adepţiioperei
a „anti-bufoniştilor” – adepţi ai teatrului francez seria italiene,precum şicu
de curte, care apărau tradiţia tragediei m uzicale Enciclopediştiifrancezianti-
fastuoase, cu subiecte mitologice, prin tipurile de monarhişti(principal
tragédies lyriques, opéra-ballet sau ballets de reprezentant, scriitorulşi
24
cour. filozoful Denis Diderot).
Concepţiile despre m uzică ale
Versiunea franceză a operei buffa era opéra
lui Rameau au provocat
comique sau com édie-ballet. Cunoscută fiind
numeroase controverse. Una
pasiunea francezilor pentru dans,era de aşteptat
dintre ele,având drept
ca toate tipurile de teatru m uzical „im portate”
referinţă creaţia predecesoru-
sau autohtone să cuprindă consistente m om ente
luisău,Jean Baptiste Lully
de balet. Teatrulm uzicalcom ic îşifăcuse de altfel
(1632-1687), era modificarea
intrarea pe scena franceză încă din ultimele dece-
coregrafiei în m om entele de
nii ale sec. al XVII-lea, cu comediile-balet ale lui J.
balet ale operei,de la m işcări-
B. Lully.
le line, specifice operei lulliste,
la salturişigesturidinamice,
ce i-au scandalizat pe lully-şti.
O altă tem ă de controversă a
constituit-o şipreferinţa lui
Rameau pentru limbajul ar-
monic în detrimentului celui
melodic.

24
după A.Buga,Cr.M .Sârbu – 4 Secole de teatru muzical, op. cit. p. 101.
25
În com paraţie cu italienii, francezii s-au lăsat cu
toate acestea m aipuţin tentaţide um orulm uzical.
U rm aşiaiopereicom ice
Reprezentanţiiacestuitip sunt de aceea m aipuţin
franceze,până în sec.XX
num eroşi:

Adrien François Boïeldieu (1775-1834) – Doamna


albă,după W alter Scott (1825)

şiîn sec.XX

Darius Milhaud (1892-1974) – Salata franceză


(1924), balet-com edie cu cântec într-un act şi
două tablouri,pe un libret de Albert Flam ent.

Scenă din opera La serva padrona de Pergolesi


FestivalulInternaţionalde O peră Sm etana,Litom ysl(Cehia),
25
1998

25
http://www.smetanovalitomysl.cz/fotogb.htm
INTERMEZZO – OPERETA, SORA MAI
Opereta = gen de operă
M ICĂ A O PER EI B U FFA ! ORIGINI
com ică,apărută în Franţa,la
De-a lungul veacurilor, oamenilor – săraci ori bo- mijlocul sec. al XIX-lea.
gaţi – le-a plăcut m ereu să cânte şi să danseze.
Caracteristici:
Bogaţiişi-au construit săliprivate de spectacol,şi-
au angajat m uzicienicare com puneau şiinterpre-  frecvente momente
tau m uzică pe placul stăpânilor. Poporul însă s-a vorbite ce alternează cu
descurcat cum a putut:scene im provizate în pieţe m om entele cântate;
publice, în faţa m arilor catedrale,în sălim unicipa-  m elodică de inspiraţie
le ş.a.m .d. Preferinţele de asem enea, erau diferi- populară;
te. Elita societăţii, aristocraţii optau pentru fast,  predom ină form a
26
rafinam ent, subtilitate, virtuozitate… „Plebeii” strofică în secţăiunile
se m ulţum eau cu sim plitatea, accesibilitatea, u- muzicale;
morul frust27,personaje veridice,naturale,îm ple-  rare episoade de
tirea teatrului cu m uzica şi cu dansul etc. Din a- virtuozitate vocală.
ceastă din urm ă form ă de teatru popular s-au
născut şi au evoluat, începând din Evul M ediu
timpuriu,până la m ijloculveacului alXIX-lea, mai
multe tipuri muzical-dramatice:
 în Italia, în vrem ea carnavalului veneţian – Originile operetei
com m edia dell’arte,
 în Franţa – vaudeville (voix de ville = vocea
oraşului,cântec de stradă) şiopéra com ique,
 în Germania – singspiel (sing = cânt, spiel =
joc),
 în Spania – zarzuela (zarza = rug de mure)28
 în Anglia – Beggar’s O pera (opera cerşetorilor)

26
plebeu = (În antichitatea rom ană) (Persoană) care făcea parte din plebe; (om ) sărac, um il; (om ) de rând,
lipsit de distincţie,vulgar,grosolan.– Din lat. plebeius.
plebe = (În Rom a antică) Categorie socială de oam eni liberi fără o activitate perm anentă, care trăiau din
câştiguriîntâm plătoare şidin distribuţiifăcute de stat.
În DEX online, http://dexonline.ro/
Am optat pentru acest term en ca o m etaforă la tot ce nu constituia artistocraţie.
27
frust = natural,neprelucrat,sim plu.În DEX online, http://dexonline.ro/
28
vezişiD icţionar de term enioperistici.
27
D esigur, între toate acestea există diferenţe dic-
tate de tem peram entul naţional, de tradiţii şi
preferinţe, de îm prejurările apariţiei şi evoluţiei
genului, dar câteva trăsăturisunt com une:
 caracterul comic,
 folosirea lim biinaţionale,
 îm binarea dialogurilor vorbite cu m uzica, cu
sau fără dans.

JACQUES OFFENBACH & COMP.

D in toate aceste surse de îndelungată tradiţie


populară s-a născut la m ijloculsecoluluialXIX-lea
29
un tip de teatru muzical cult numit opereta . Pă-
Jacques Offenbach
rintele genului este considerat francezul Jacques
1819-1880
Offenbach (1819-1880), iar trăsăturile principale părintele operetei
sunt:
 caracterul comic,
30
 îm binarea dialogurilor vorbite cu m uzica.

Cele m ai cunoscute titluri din creaţia lui O ffen-


bach sunt: O rphée aux enfers (O rfeu în Infern,
1858)31 şiLa belle H élène (Frumoasa Elena, 1864).

O ffenbach a fost urm at de alţicom pozitorirăm aşi


obscuri, precum Charles Lecocq (1832-1918),
Robert Planquette (1850-1903), André Messager
(1853-1929) ş.a.

Entuziasmul cu care au fost primite operetele lui


Offenbach a deschis drum şi creatorilor din alte
spaţiiculturale europene şinu num ai.

La Viena, Franz von Suppé (1819-1895), cu opere-


Dansatoare
tele: Die schöne G alathea (Frumoasa Galateea,
a celebrului Can-Can
1865), Boccaccio (1879), Dichter und Bauer (Poet

29
A se consulta şisite-ul http://w3.rz-berlin.mpg.de/cmp/g_operetta.html
30
http://www.dolmetsch.com/musictheorydefs.htm
31
cu celebrul dans Can-Can.
28
şi ţăran, 1846), Leichten Kavallerie (Cavaleria u-
şoară,1866) ş.a.

A urm at îndeaproape „Regele valsului vienez” –


Compozitorei celebri de
Johann Strauss-Fiul (1825-1899) – cu celebrele
operete,din Europa şiSU A,în
sale operete Die Fledermaus (Liliacul, 1874), Eine
sec. XIX-XX.
Nacht in Venedig (O noapte la Veneţia, 1883), Der
Zigeunerbaron (Voievodulţiganilor, 1885), Wiener
Blut (Sânge vienez, 1899) ş.a.

Franz Lehar (1870-1948), compozitor de origine


maghiară – Die lustige Witwe (Văduva veselă,
1905), Der Graf von Luxemburg (Contele de
Luxemburg, 1909) etc.

Emmerich Kalman (1882-1953), de asemenea de


origine m aghiară – G räfin M ariza (Contesa Mariza,
1924), Die Zirkusprinzessin (Prinţesa circului,
1926).32

Nord-am ericanii au inventat şi ei o versiune pe


gustulpubliculuide peste ocean,num ită musical.
Între cei m ai cunoscuţi autori – Jerome Kern
(1885-1945) 33, George Gershwin (1898-1937)34 ,
35
Cole Porter (1891-1964) şi Irving Berlin (1888-
36
1989) .

32
N um ărulcom pozitorilor de operetă din a doua jum ătate a sec.XIX şi prim a jum ătate a sec.XX este m are:
Paul Abraham, Ralph Benatzky, Willy Czernik, Ede D onáth, Nico Dostal, Leo Fall, Ernst Fischer, Richard G enée,
H ervé, Leon Jessel, Viktór Jacobi, Walter Kollo, Willi Kollo, Eduard Künneke, Fritz Kreisler, Charles Lecocq,
Paul Lincke, Theo Mackeben, Karl M illöcker, Oskar Nedbal, Virgilio Ranzato, Robert Stolz, Oscar Straus,
Arthur Seymour Sullivan, Carl Zeller, Carl Michael Ziehrer ş.m .a.
33
cel mai cunoscut titlu: Show Boat.
34
Lady, be Good!, 1924; Oh, Kay!, 1926; Strike up the Band, 1927; Funny Face, 1927; Girl Crazy, 1930.
35
Kiss me, Kate, 1948
36
pe adevăratulnum e IsraelIsidor Baline.Holiday Inn, 1942.
ACTUL AL TREILEA – PR IM A SIN TEZĂ
A OPEREI ÎN FĂ PTU ITĂ DE
CHRISTOPH WILLIBALD GLUCK

La mijlocul sec. al XVIII-lea, un muzician austriac –


Christoph Willibald Gluck (1714-1787)37 – ajutat
de talent şi de sesizarea noilor orientări în
preferinţele publicului austriac şi francez deopo-
trivă – a intervenit cu „am eliorări” substanţiale în
tradiţionala opera seria, devenită anacronică şi
ridicolă.

G luck readuce în centrul atenţiei creatorului,


interpretului şi publicului drama – conflictul, ide-
Christoph Willibald Gluck
ea, personajele, simbolurile, sentimentele – deba-
1714-1787
rasând genulde tiradele interminabile, de jongle-
riile vocale, de sterilitatea căpătată de-a lungul
celor 150 de anice trecuseră de la apariţia acestui
gen. M uzica, în concepţia com pozitorului, avea Sinteza I:
menirea să am plifice drama, cu tot ce reprezenta D ram a prim ează,m uzica
ea. Gluck prefigura astfel spiritul romantic de mai ilustrează şiadânceşte
târziu. conflictul.

În 1762,m uzicianulcreează prim a operă ce întru-


chipează noile sale idei – versiunea vieneză la
Orfeo ed Euridice – în colaborare cu poetulRanie-
re Calzabigi. Lucrarea a trecut neobservată pentru
început. Însufleţit de m aim ult curajşiexperienţă,
G luck creează în 1774,o a doua versiune, amplifi-
cată – O rphée et Euridice, în lim ba franceză –
prezentată la Paris în acelaşi an. Succesul este
pe m ăsura valorii partiturii. Compozitorul eli-
mină o bună parte din elem entele de opera se-
ria, înlocuindu-le cu melodii accesibile, canta-
bile, dar pline de trăiri profunde, pe gustul pu-
blicului. Înlocuieşte de asemenea vocea de ca-

37
A se consulta şianexele.
30
strat a personajului titular cu cea de mezzo-so-
prană,m ainaturală.

Versiunea franceză este considerată aşadar


adevărata expresie a reform ei luiG luck în dom e-
niul operei: O rphée et Eurydice, tragédie-opéra
en trois actes. Libret de Ranieri de' Calzabigi.
Personajele: O rphée – mezzo-soprană sau tenor,
Eurydice – soprană,L’Am our – soprană. Cor – păs-
tori,nim fe,fúrii,eroi,eroine.

Au urmat alte titluri: Alceste (1767), Iphigénie en


Aulide (1776), Iphigénie en Tauride (1779) etc.

În domeniul operei, Christoph Willibald Gluck


poate fi considerat, prin urm are, „puntea” dintre
Baroc şiClasicism ,dar şiun precursor alspiritului
romantic. O rfeu şiEuridice
ACTUL AL PATRULEA –
O PER A CLA SICĂ

Foarte apropiat în tim p de G luck,Mozart – auto-


rul modelului de operă clasică38 – a acţionat în
realizarea capodoperelor sale aproape în acelaşi
timp cu contem poranulsău m aivârstnic:

 1762, Gluck,în vârstă de 48 de ani,crea versi-


unea vieneză la Orfeu; 1768, Mozart, de nu-
mai 12 ani, compunea, tot la Viena, singspiel-
ul Bastien şiBastienne;
 1767, Gluck – Alceste; 1768, Mozart – opera
buffa La finta semplice;
 1774, Gluck – versiunea franceză la Orfeu;
1775, Mozart – Il re pasatore, dramma per
musica
 1776, Gluck – Iphigenia în Aulida; 1780-81, Wolfgang Amadeus Mozart,
1756-1791
Mozart – opera seria Idomeneo re di Creta;
 1779, Gluck – Iphigenia în Taurida; 1781-82, Sinteza II:
Mozart – singspiel-ul Răpirea din serai; etc. M uzica prim ează asupra
conflictului dramatic.
În lungile sale turnee, din anii 1763–1778, Mozart
a cunoscut viaţa m uzicală din oraşele europene în
care a concertat – în Italia,Franţa,G erm ania,Aus-
tria, Anglia. Cum dispunea, între altele, de o
excepţională m em orie, m uzicianul a înregistrat şi
decantat întreaga diversitate de m anifestări ale
teatrului muzical din vremea sa.

Desigur, nu s-a m ulţum it să observe, ci a sesizat


valorile autentice, şi-a m anifestat fără rezerve
preferinţele sau antipatiile,în fine,a purces elîn-
suşi să experim enteze unul sau altul din tipurile
de teatru m uzical pe care le cunoscuse la alţii.

38
A se consulta şianexele.
32
Până la vârsta de 25 de ani, M ozart „îşi făcuse
m âna” în toate tipurile de operă „la m odă” din
vremea sa: seria, buffa, singspiel, dramma per
Tipuri de opere mozartiene:
musica. Cunoştea calităţile şidefectele stiluluiita-
- seria
lian, ale celuifrancez origerm an.Ştia deja cum ar
- buffa
trebuisă arate o operă pe gustulsău.
- singspiel
O dată cu Răpirea din serai, com pozitorul intră - dramma per musica
într-o nouă etapă, de elaborare a sintezei operei - dramma giocoso
europene de până la elşim aiales de constituire a
modelului clasic al genului. Cu certitudine –
scrisorile sale o dovedesc – aceste „operaţii” nu s-
au desfăşurat în m od ştiinţific, cu gom a şi cu
încruntarea unui savant dintr-un laborator experi-
mental ! M ozart avea,se pare,o fire spontană,un
autentic sim ţ al um orului, o sensibilitate direct
proporţională cu geniul său, dublate toate de un
nedezm inţit instinct al proporţiilor, echilibrului şi
sim etriei.Îiplăceau totodată claritatea şisim plita-
tea. Şipeste toate acestea,avea o genială inspira-
ţie m elodică – calitate com entată îndelung şi
prezentată extrem de sugestiv în capodopera
cinem atografică Amadeus.

Ei bine, tocm ai această nesecată inspiraţie m elo-


dică – plăcerea de a inventa m elodii ce ajungeau
în scurt tim p pe buzele tuturor – l-a făcut să pună
muzica mai presus de dram ă, în simbioza teatru-
lui muzical. În concepţia m ozartiană, opera nu
este o dram ă cu m uzică, ci o dram ă exprim ată
prin m uzică; un personaj nu poate exista separat
de m elodia pe care o cântă:eleste această m elo-
die. Aşadar, principiul ce guvernează opera
mozartiană este:M uzica înainte de orice !

Vor intra astfel în patrim oniul universal capodo-


pere nemuritoare precum:

 Die Entfuehrung aus dem Serail (Răpirea din


serai, 1781-82) – singspeil
33
 Le nozze di Figaro (Nunta lui Figaro, 1785-86)
– opera buffa
 Don Giovanni (1787) – dramma giocoso
 Cosi fan tutte (1790) – opera buffa
 D ie Zauberflöte (Flautul fermecat, 1791) –
singspiel

 La clemenza di Tito (1791) – opera seria

Opera capătă la M ozart sem nificaţiiexcepţionale.


Compozitorul a realizat o nouă sinteză a genului,
după Reforma lui Gluck. Spre deosebire de
Gluck 39 , Mozart considera muzica elementul
principal în operă. D e aici şi valoarea literară
discutabilă a unor librete m ozartiene40,între care
Flautul fermecat.

În creaţia de operă a lui M ozart apar principalele


tipuri ale vremii sale:
 Seria – Ex: Idomeneo KV 366, La clemenza di
Tito KV
 Singspiel – Ex: Die Entführung aus dem Serail
(Răpirea din serai) KV 384, D ie Zauberflöte
(Flautul fermecat) KV 620
 Buffa – Ex: Le nozze di Figaro (Nunta lui
Figaro) KV 492, Cosi fan tutte KV 588

N iciuna însă nu respectă strict trăsăturile tipului;


fiecare îm bină elem ente generale proprii cu cele
ale altor tipuri,realizând astfelsinteza.

În plus,M ozart creează un tip nou,original,răm as


singular în opera europeană până în sec. XX:
dramma giocoso41 – Don Giovanni KV 527. Trăsă-

39
care trata relaţia teatru-m uzică în favoarea teatrului.
40
Nu este cazul libretelor semnate de Lorenzo da Ponte: Nunta lui Figaro, Don Giovanni şiCosi fan tutte.
41
Se pare că ideea acesteidenum irinu-iaparţine luiM ozart,cilibretistuluisău,Lorenzo da Ponte.
34
tura principală a acestei opere este îm binarea
comicului cu tragicul.

În afară de suprem aţia m uzicii în ansam blul


elementelor ce compun opera, Mozart este – cum O pera „N unta luiFigaro” are
afirmam anterior – autorul operei clasice. Pentru ca tem ă piesa de teatru cu
a ilustra structura acestui tip de spectacol, am acelaşititlu a francezului
ales Nunta lui Figaro – adevărat m odel clasic în Pierre Beaumarchais, 1732-
form ă şilim baj. 1799 – ceasornicar,
inventator, muzician,
D ESPR E „N U N TA LU I FIG A R O ” politician, invalid, spion,
publicist,negustor de arm e şi
Opera Nunta lui Figaro are patru acte, precedate revoluţionar – simpatizant al
de uvertura. Fiecare act este compus din scene, la războiuluide independenţă
rândul lor acestea cuprinzând: arii (şi cavatine), nord-am erican şialRevoluţiei
recitative (majoritatea de tip secco, însoţite de franceze.
clavecin), dialoguri recitativice, momente de
ansamblu – de la duet până la cor. Orchestra are Capodoperele sale teatrale:
rol de acom paniam ent, ieşind pe alocuri în - „Le Barbier de Séville ou la
evidenţă prin „com entarii” sugestive (melodice, Précaution inutile” (Bărbierul
ritmice, timbrale, dinamice etc.) care accentuează din Sevilla sau Precauţiune
mai ales umorul. inutilă,1773)– premiera la 3
ianuarie 1775, Comedia
Asem enea tuturor operelor sale com ice, dar în Franceză.
special a celor de m aturitate stilistică, Mozart nu - „La Folle journée ou le
se poate oprisă nu am estece în com iculgeneralo Mariage de Figaro” (Ziua
subtilă nuanţă de tragic sau m ăcar de ironie nebună sau N unta luiFigaro,
am ară. Aşa e, de pildă, cavatina lui Figaro din 1778) – premiera la 27 aprilie
actul I: Se vuol ballare / Signor Contino, / il 1784,Com edia Franceză.
chitarrino le suonero… – în care fostulbărbier din D eşiau fost intezise de
Sevilla, actualmente valet al contelui de Almaviva, cenzura regelui Ludovic al XVI-
plănuieşte o farsă îm potriva stăpânului său, lea, piesele s-au bucurat de un
pentru a-l învăţa m inte să m ai râvnească la enorm succes.
nevestele altora. U m orul ascunde însă revoltă şi
am ărăciune.
35
STRUCTURA TEATRAL-M U ZICA LĂ A O PEREI42

Wolfgang Amadeus Mozart

Le nozze di Figaro („Nunta lui Figaro”), Opera buffa în 4 acte

Libret în limba italiană de Lorenzo da Ponte (1749-1838)

Premiera: Viena, Burgtheater, 1 mai 1786

Personajele:

Il Conte di Almaviva – bariton Marcellina – mezzo-soprană


La Contessa di Almaviva [Rosina] – Bartolo – bas
soprană Basilio – tenor
Susanna – soprană Don Curzio
Figaro – bariton Barbarina – soprană
Cherubino – mezzo-soprană (soprană) Antonio
D ue D onne (două fem ei)

Coro diContadini(ţărani) Cor

42
A se consulta şigraficele din anexe.
CÂ TEV A O B SER V A ŢII: Lorenzo da Ponte, 1749-1838
scriitor,poet şilibretist italian,
 Fiecare act se încheie cu m om ente de
autor al textelor mozartiene
ansamblu.
„Nunta lui Figaro”, „Don
 Personajele principale au, fiecare, arii Giovanni”, „Cosi fan tutte”.
reprezentative, în care virtuozitatea vocală Da Ponte provenea din familia
cedează în faţa portretuluipsihologic: unuievreu creştinat şifusese
destinat cariereiecleziastice şi
 Figaro – 3 arii,în actele IşiIV,între care celei didactice.
celebrele Se vuol ballare şi N on piů Tem peram entulsău înclinat
andrai, farfallone amoroso spre aventură şi
nonconform ism ,îlîndreaptă
 Cherubino – 2 arii, actele I şi II, nu m ai
către o viaţă de peregrinări–
puţin cunoscute: N on so piů cosa son,
Veneţia,D resda,Viena,Paris,
cosa faccio, şiVoi che sapete
Londra, New York.
 Susanna – 2 arii,actele IIşiIV Prieten al cunoscutului
 Contesa – 2 arii,actele IIşiIII aventurier Giacomo
Casanova,considerat,alături
 Iar restul personajelor câte o arie: de Don Juan, simbolul
Contele (act III), Bartolo (act I), seducătorului.
Marcellina, Basilio, Barbarina – toţi în
actul IV

 Majoritatea recitativelor sunt secco, însoţite


de continuo (clavecin).

 Momente de grup:
 Duete – Figaro–Susanna, Marcellina–
Susanna (act I), Susanna–Cherubino (act
II), Conte–Susanna (act III)

 Terţete – Basilio–Susanna–Conte (act I),


Contesa–Conte–Susanna (act II)

 Sextet în actulIII
 Coruri – finalul actului I, act III

 Ansambluri – finalul actelor II, III, IV


37
 Pe m ăsură ce se derulează, acţiunea devine
m aidinam ică,m aivivace
 Finalul operei constituie o genială pagină de
oratoriu – îm păcarea tuturor,fericire genera-
lă.
 Din graficul de mai jos reiese deosebit de
sugestiv echilibrulşiproporţia în:
 distribuirea ariilor pe personaje –
principale şisecundare – şipe cele patru
acte;

 raportul echilibrat dintre momentele


solistice (ariile) şi cele de grup – duete,
terţete,sextet,cor,ansam blu (tutti);
 locul şi im portanţa m om entelor de
ansamblu în desfăşurarea spectacolului.

D esigur, graficulnu poate reda im aginea artistică


com pletă – aceasta num aiopera însăşipoate să o
facă. Lipsesc, de pildă, recitativele – componenta
propriu-zis teatrală a spectacolului– care „conduc”
acţiunea. Lipseşte de asem enea reprezentarea
orchestrei.

DRAMMA GIOCOSO SAU


OPERA TRAGI-C O M IC Ă Don Giovanni are la origini un
personaj legendar din
Mozart – prin tem peram entulsău plin de vitalita- povestirile spaniole ale sec. al
te, printr-un dezvoltat sim ţ alum orului– a prefe- XVII-lea. Prima istorie
rat în dom eniul operei tipurile com ice – opera cunoscută despre D on Juan
buffa şi singspiel-ul, de aceea majoritatea opere- datează din perioada 1620-
lor sale aparţin acestor două tipuri. 1635 – El burlador de Sevilla y
convidado de piedra
U na singură reprezintă un caz singular: Don (Seducătoruldin Sevilla şi
Giovanni. Iniţial, com pozitorul a intitulat-o opera O aspetele de piatră)a
buffa. Libretistul său, cunoscutul poet şi dram a- scriitorului Tirso de Molina.
38
43
turg Lorenzo da Ponde – figură insolită a acelor
vremi, personalitate nonconform istă, apropiată
Subiectuloperei„Don
de cea a muzicianului – a optat însă pentru denu-
G iovanni” – Sevilla, sec. XVII.
mirea de dramma giocoso.
ActulI:G rădina casei
Comandorului. Valetul Leporello
Această operă răm âne unică atât în creaţia m o-
stă de pază.Don G iovannipă-
zartiană, cât şi în istoria genului, până în secolul
trunde în camera Donnei Anna.
XX. Este cea m ai originală sinteză între tragic şi Apare D onna Anna,urm ărindu-l
comic care s-a creat vreodată în operă. pe seducătorulm ascat şistrigând
după ajutor.Apare Com andorul,
Cum afirm am m aisus,M ozart „pigm entează” m e- îlprovoacă la duelpe D on
reu comicul din muzica sa cu aluzii dramatice, tra- G iovannişicade,ucis de acesta.
gice sau celpuţin m elancolice. Contesa din Nunta Logodnicul Annei, Don Ottavio,
lui Figaro reprezintă un exem plu de personajtra- jură răzbunare.
gic „rătăcit” într-o operă buffa. D ar nicăieritragi- O piaţă în apropierea palatuluilui
cul şicomicul nu sunt mai echilibrat reprezentate Don Giovanni. Cavalerul o
ca în Don Giovanni, începând chiar cu Uvertura – reîntâlneşte pe fosta sa iubită,
D onna Elvira,îndurerată şi
esenţa conţinutului m uzical, dar şi a dualism ului
dornică de răzbunare.D rept
tragic-comic, bine-rău.
consolare,Leporello îiînşiră
Elvireilunga listă a cuceririlor
Elementul tragic este ilustrat prin tonalitatea re
amorezului.
minor – tonalitate funebră în universul sonor
Apare alaiulde nuntă altinerilor
m ozartian (a se vedea expresia suprem ă, ţăraniM asetto şiZerlina.Don
Requiem-ul). Re majorul nu întârzie însă să apară, Giovanni devine interesat de
aducând cu sine comicul. m ireasă şiîiinvită pe nuntaşiîn
palatulsău.Avansurile stăpâ-
Şipersonajele sunt ilustrăriale dualism uluitragic- nuluisunt întrerupte de Elvira,
comic: Anna şiO ttavio.Zerlina încearcă
să-lîm pace pe m irele gelos.
 Don Giovanni – nucleul generator al tragicu-
Serbarea este întreruptă de
luişialcom iculuideopotrivă strigătele de ajutor ale Zerlinei.
 Donna Anna, Donna Elvira, Comandorul – La îndem nulElvirei,Anneişiallui
personaje tragice O ttavio,m ulţim ea cere
pedepsirea cavalerului. Don
 Leporello, Zerlina, Masetto – personaje comi- G iovanniscapă cu fuga.
ce
 Ottavio – personaj secundar neutru

43
insolit = care surprinde prin caracterulsău neobişnuit.http://dexonline.ro/
39

Tragicul
Comicul ActulII: Îm prejurim ile casei
Comandorul Zerlinna Donnei Elvira. Dorind s-o seducă
pe camerista acesteia, Don
Don G iovannischim bă m antia şi
Dona Anna Leporello
Giovanni o
pălăria cu Leporello.Apare
M asetto însoţit de m aim ulţi
Dona Elvira Masetto tineri, dornic de răbunare.Don
Ottavio G iovanni,deghizat,lise alătură,
personaj secundar neutru îldezarm ează şi-lloveşte pe
M asetto,apoidispare.Zerlina îl
consolează pe învins.
Dualismul tragi-com ic în opera Don Giovanni Târziu în noapte,Leporello este
prins de ceicincirăsbunători,
care îlconfundă cu stăpânulsău.
O pera m ozartiană a răm as o confluenţă a tradiţiei,
În confuzia generală,valetul
ca şiun m odelgenerator pentru viitor.
reuşeşte să scape.
Cim itirulşistatuia Com andorului.
În tim p ce Leporello îipovesteşte
stăpânuluipăţaniile,iar Don
G iovannirâde,glasulstatuiiîi
anunţa m oartea înainte de
răsăritulsoarelui.
În cam era sa,Don G iovanni
petrece în lux şidesfrâu,ignorând
avertism entele valetuluisău.În
strigătele de groază ale acestuia,
apare statuia am eninţătoare a
Comandorului, pe care Don
G iovanniîlinvitase în bătaie de
joc la cină.Spectrulîicere
pocăinţă,dar în urm a refuzului
sfidător,îlaruncă în flăcările
iadului.
în final,toţideplâng cele
întâm plate,încheind:„Astfel
sfârşicelce a săvârşit răul.
M oartea unuipăcătos este
m ereu aidom a faptelor sale.”
ACTUL AL CINCILEA – VEACUL
R O M A N TIC ŞI O PER A

G EN ER A LITĂ ŢI Tipuride operă în sec.alXIX-


lea:
În istoria m uzicii europene, secolul al XIX-lea se - opera clasică
identifică în bună m ăsură cu Romantismul, mai
- dram a rom antică
precis cu spiritul romantic.
- melodrama
Romantismul – atât ca noţiune aparţinând esteti- - opera sim fonică
cii,cât şica epocă istorică – a fost şieste încă pe (opera-oratoriu)
cât de cunoscut,pe atât de com plex şicontrover- - opera de şcoală naţională
sat; poate pentru că este suficient de apropiat în - opera veristă
tim p şispaţiu de prezent pentru a putea fistudiat - opera im presionistă
în detaliu,dar destulde îndepărtat de noipentru - opereta
a permite perspective de sinteză. - baletul

În zilele noastre, a fi romantic a căpătat o cono-


taţie uşor peiorativă,constituind o trăsătură opu-
să pragm atism ului, gândirii ştiinţifice – carac-
teristice individului secolelor 20-21. Cei ce gân-
desc astfel pierd din vedere însă, pe de-o parte,
că întreg secolul20 capătă sens doar în strânsă le-
gătură cu veacul precedent, iar pe de altă parte,
însuşi secolul 20 poartă cu sine, în prim ele cinci
deceniicelpuţin,„m icrobul” rom antism ului.

Spectacolul sincretic a căpătat în veaculalXIX-lea


aspecte tot m ai diversificate. N ota dom inantă
însă răm âne spiritulrom antic.

Cultura în sec.alXIX-lea se adresează unuinum ăr


tot m aim are şi unor categorii tot m aidiferite de
„consum atori”. G radul de accesibilitate creşte.
Încă din ultim ele decenii ale veacului precedent
apar im portante săli de spectacol, cu un num ăr
tot m ai m are de locuri, în cele m ai importante
capitale europene:
41
 Paris, O péra G arnier, fondată de Ludovic al
XIV-lea, în 1669. Actuala clădire a fost
Teatre de operă celebre,
construită în perioada 1825-1898, de
construite în sec.alXIX-lea
arhitectul Charles Garnier.

 Milano, Teatro alla Scala – una din primele


sălide m ariproporţiiale Europeim uzicale, i-
naugurată la 3 august 1778. La SCALA, stagiu-
nea se deschide prin tradiţie la 7 decem brie,
de ziua SFÂN TU LU I AM BRO ZIE, ocrotitorul
oraşuluiM ilano.O rice spectacoltrebuie să se
term ine înainte de m iezul nopţii – cele mai
lungi încep din această cauză m ai devrem e.
Nimeni, sub nici un motiv nu poate intra în
sală după începerea spectacolului, indiferent
cât de im portant personaj ar fi – asta a con-
statat din experienţă proprie celebrulstar de
cinema Richard Burton.44

 Moscova, BolşoiTeatr – companie de teatru,


balet şioperă,fondată în 1776.Actualul edifi-
ciu datează din 1825, a fost de mai multe ori
renovat şicuprinde aprox.2000 locuri.

 Sankt Petersburg, Teatrul Mariinski45 – fon-


dat în 1783, în tim puldom niei Ecaterinei cea
M are a Rusiei.Construcţia a fost term inată în
1859, are 2000 de locuri, iar numele i s-a a-
cordat după ţarina M aria Alexandrovna. În
perioada com unistă s-a numit Teatrul Kirov
din Leningrad.

 Veneţia, Teatrul La Fenice – inaugurat în


1792.

 Londra, Royal Opera House Covent Garden –


edificiu complex, fondat în 1856.

44
Inform aţiile au fost preluate din Wikipedia, enciclopedie electronică.
45
În perioada 1934-1992, Teatrul Mariinski s-a numit Kirov.
42
 La 22 m ai1872,pe o înălţim e din apropierea
orăşeluluiBayreuth, a fost pusă piatra de te-
La noi:
melie a viitorului edificiu ce se va numi
1852 – este inaugurat Teatrul
Bayreuth Festspielhaus46. Este cea mai mo-
N aţionaldin Bucureşti,cu
dernă viziune despre relaţia spaţiu arhitecto-
opereta „Zoe” de Ioan Andrei
nic–m uzică din secolul romantic şiîiaparţine
Wachmann.
lui Richard Wagner. Edificiul a fost deschis în
1885 – prim a reprezentaţie de
1876,la 13 august,dată ce a devenit prin tra-
operă în lim ba rom ână,la
diţie începutulFestivaluluiWagner.
TeatrulN aţionaldin
 New York, Metropolitan Opera House, situa- Bucureşti,cu opera „Linda di
tă în Lincoln Center a fost fondată în 1880. Cham ounix” de Donizetti.

… Iată doar câteva dintre edificiile devenite legen-


dare, ridicate de-a lungul sec. al XIX-lea, ce găzdu-
iesc de aproape două sute de ani, repertoriul liric
mondial.

46
Datele a
u fost preluate din Hannu Salmi – The Foundation of the Bayreuth Festival, studiu în form ă electronică,1999.
O PER A ÎN EU R O PA SEC . AL XIX-LEA

Tipuride operă italiană în sec.


ÎN ITALIA al XIX-lea:
- opera clasică
se disting de-a lungul întreguluisecol, urm ătoare-
- melodrama
le tipuride operă47:
- dram a rom antică
- opera veristă
Opera clasică, buffa

Creaţia lui Gioacchino Rossini, 1792-1868:

 La scala diseta (Scara de m ătase,1812)


 L'italiana in Algeri (Italianca în Alger,
1813)
 Ilturco in Italia (Turculîn Italia,1814)
 Ilbarbiere diSiviglia (Bărbieruldin Sevilla,
1816)
Gioacchino Rossini,
 La Cenerentola (Cenuşăreasa,1817)
1792-1868
 La gazza ladra (Coţofana hoaţă,1817)
 Semiramide (1823)
 Le siège de Corinthe (Asediul Corintului,
1826)

Opere de Gaetano Donizetti, 1797-1848

 L’Elisir d’Am ore (Elixiruldragostei,1832)


 Don Pasquale (1843)

Giuseppe Verdi – Falstaff (1893)


Gaetano Donizetti
1797-1848
Melodrama

= tip de teatru m uzicalapărut la începutulsec.XIX


în Italia (Vincenzo Bellini) şila sfârşitul sec. XIX în
Franţa (Jules M assenet). Se caracterizează prin
melodica declamatorie, cu caracter rubato (desfă-
şurare liberă), dependentă de text. Spectacolul

47
A se consulta D icţionarulde term enioperisticipentru tipurile de operă m enţionate.
44
are o nuanţă facilă, lacrim ogenă, exagerat senti-
mental.G enulrevine în creaţia de operă a sec.XX
(Stravinski,M ilhaud,Schönberg ş.a.).

Creaţia luiVincenzo Bellini,1801-1835:

 La sonnambula, (Somnambula,
1831)
 Norma (1831)
 I puritani (Puritanii, 1835)

Opere de Gaetano Donizetti, 1797-1848

 Anna Bolena (1830) Vincenzo Bellini


 Maria Stuarda (1835) 1801-1835
 Lucia di Lammermoor (1835)
 Roberto Devereux (1837)
 Lucrezia Borgia (1840)
 La fille du régim ent (Fiica regim entu-
lui, 1840)
 La Favorite (Favorita, 1840)
 Linda di Chamounix (1842)

Opere de Jules Massenet, 1842-1912

 Manon (1884)
 Le Cid (1885)
 Werther (1892)
 Thaïs (1894)

G iuseppe V erdi şi drama rom antică


Sinteza III:
În a doua jum ătate a sec. XIX, Giuseppe Verdi în- Dram a rom antică a luiVerdi
cepe să se m odifice structura opereirom antice,în
conformitate cu transformarea treptată a lim ba-
jului muzical,evoluând către dram a rom antică:

 teatrul devine com ponenta principală a spec-


tacolului;
45
 com pozitorulurm ăreşte analiza psihologică a
personajelor; Dram a rom antică apare
concom itent în Italia,Franţa şi
 scenele, tablourile, chiar actele se „topesc” Germania, la mijlocul sec. al
treptat într-o desfăşurare m uzical-teatrală XIX-lea.
continuă, cu numeroase momente de Autori reprezentativi:
culm inaţie a acţiunii, cu trăiri profunde, Giuseppe Verdi
dram e um ane extrem e şi, în general, cu final Richard Wagner
tragic;

 structura m uzicală clasică (arii, recitative,


momente colective etc.) se contopesc de
asem enea în discursuri sonore continue –
solistice sau de grup, vocal-instrumentale sau
orchestrale;

 ansamblul orchestral se am plifică şi capătă


im portanţă de personajcom entator;

 virtuozitatea vocală nu m ai este un scop în


sine, fiind înlocuită cu interpretarea teatral-
m uzicală a fiecăruiparticipant – cu nimic mai
Giuseppe Verdi
prejos ca dificultate tehnică decât pasajele
1813-1901
vocale ale operei clasice. Interpretul devine
astfelîn egală m ăsură cântăreţ şiactor;

 desfăşurarea scenică – regie, scenografie,


costume, efecte scenice etc. – devine parte
egală ca im portanţă în ansam blul
spectacolului.

Creaţia luiG iuseppe Verdi,1883-1901

 Nabucco, 1842
 I Lombardi alla prima crociata, 1843
 Ernani, 1844
 I due Foscari, 1844
 Giovanna d'Arco, 1845
 Macbeth, 1847
 Luisa Miller, 1849
 Rigoletto, 1851
46
 Il trovatore, 1853
 La traviata, 1853
 Les vêpres siciliennes, 1855 În operele sale,Verdise
 Simon Boccanegra, 1857 inspiră din:
 Un ballo in maschera, 1859 - episoade biblice: Nabucco
 La forza del destino, 1862 - scriitorul francez Victor
 Don Carlo, 1867 Hugo: Ernani, Rigoletto (Le roi
 Aida, 1871 s’am use)
 Otello, 1887 - poetul englez George
Gordon Byron: I due Foscari
M işcarea revoluţionară italiană num ită Il Risorgi- (Cei doi Foscari), Corsarul
mento (Renaşterea, it.) a apărut în prim ele dece- - dramaturgul englez William
nii ale sec. al XIX-lea,urm ărind unificarea Italieişi Shakespeare: Macbeth,
eliberarea de sub ocupaţia austriacă, im pusă du- Otello, Falstaff
pă înfrângerea lui Napoleon Bonaparte. Această - poetul german Friedrich
m işcare s-a amplificat de-a lungul veacului al XIX- Schiller: Luisa Miller, Don
lea,antrenând toate categoriile sociale. Carlos
- scriitorul francez Alexandre
Verdia avut un rolcentralîn Risorgimento-ul din
Dumas-fiul: La traviata
a doua jum ătate a secolului,atât prin convingerile
(Curtezana – La dame aux
proprii, foarte puternice, cât şi prin stilulm uzical
Cam élias)
adecvat momentului – crearea cântecului coral
- inaugurarea Canalului de
patriotic, simplu, accesibil, deosebit de antrenant.
Suez, 1871: Aida
U n exem plu ilustrativ îlreprezintă m om entulpre-
mierei operei Nabucco la Milano (Teatrul Scala,
1842) – centrul ocupaţiei austriece. Celebrul cor
al robilor Va pensiero a provocat un delir de ne-
descris, asistenţa cerând repetarea lui în pofida
interdicţiilor im puse de autorităţi. Compozitorul
devine astfel una dintre figurile-simbol ale revolu-
ţionarilor italieni, iar corurile sale cele m aiîndră-
gite cântece de m ase.

Apare de asemenea sloganul Viva VERDI –


Vittorio Emanuele Re D ’Italia – cu referire la rege-
le Sardiniei, Victor Emanuel II.
47
O pera veristă
Verism – vero = adevărat (it.)
Caracteristici: opera veristă – tip de operă
 Sistem modal pentatonic italiană,apărută în ultim ele
 M elodică de tip arioso,cu evidente influenţe decenii ale sec. al XIX-lea
din partea canţoneteipopulare italiene.
 Ritm ică subordonată m elodicii şi textului
literar.Agogică variată
 D inam ică extrem de bogată şidiversă
 M are bogăţie tim brală
 Polifonie liniară
 Forme libere
 Subiecte inspirate din cotidian (realiste).
Pasiuni şi trăiri puternice. Profunde analize
psihologice. Final tragic Giacomo Puccini
1858-1924
Reprezentanţi:

Giacomo Puccini, Ruggiero Leoncavallo, Pietro


Mascagni, Umberto Giordano

Creaţia luiG iacom o Puccini,1858-1924

 Manon Lescaut, 1893.


 La bohèm e, 1896.
 Tosca, 1900.
 Madama Butterfly, 1904.
Ruggiero Leoncavallo
 La fanciulla del West, 1910. 1858-1919
 La rondine, 1917.
 Il Trittico, 1918.
 Turandot, 1926.

Creaţia luiRuggiero Leoncavallo,1858-1919

 I Pagliacci, 1892

Creaţia luiPietro M ascagni,1862-1945

 Cavalleria rusticana (1889)


Pietro Mascagni
1862-1945
48
ÎN FR A N ŢA
Tipuride operă franceză în
Opera păstrează unele elem ente com une cu cea
sec. al XIX-lea:
italiană (în special în privinţa structurii teatral-
- grand opéra
m uzicale), dar cunoaşte şi o evoluţie proprie,
- melodrama
legată de spiritulşipreferinţele naţionale,care se
- dram a rom antică
m anifestă în specialîn privinţa baletului.
- opera sim fonică
(opera-oratoriu)
G rand opéra
- baletul
- opereta
Apare în Franţa, în prim a jum . a sec. XIX. Lim baj
- opera im presionistă
romantic, subiecte eroice, fast exagerat, montare
grandioasă. N u lipsesc m om entele de balet şi
ariile de virtuozitate vocală – superficiale,
artificiale.

Reprezentanţi: G iacom o M eyerbeer, François


Auber

Opere de Giacomo Meyerbeer, 1791–1864

 Robert le Diable (Robert Diavolul,1831)


 Les Huguenots (H ughenoţii, 1836)
48
Gioacchino Rossini , 1792-1868

 Guillaume Tell (Wilhelm Tell, 1829)

O péra comique

Opere de François Auber,1782-1871

 Fra Diavolo (1830)

Melodrama

Opere de Charles Gounod 49 , 1818-1893, între


care Faust (1859)

48
Rossini a locuit la Paris 11 ani (1824-1829, 1855-1868).
49
http://www.covodeglisbronzi.it/apubslife.php?id_art=52
49
Opere de Georges Bizet, 1838-1875,între care Les
pêcheurs de perles (Pescuitorii de perle, 1863)

O pera sim fonică

= tip de operă rom antică, apărut în sec. XIX, a


cărei principală caracteristică o reprezintă
simfonismul aplicat în scriitura orchestrală şi
vocal-instrum entală. Structura generală se
apropie mai mult de oratoriu decât de opera
tradiţională. O rchestra este egală ca im portanţă
cu ansam blul vocilor, fiind m ult am plificată faţă
Charles Gounod
de tradiţia clasică a operei. 1818-1893

50
Reprezentant: Berlioz – opera Les Troyens
(Troienii ,1863)

Opera-oratoriu

= gen artistic de sinteză între oratoriu şioperă, cu


subiect laic, personaje, libret, structură teatrală,
dar fără desfăşurare scenică, fără costum e, fără
dialoguri.

Compozitor reprezentativ pentru sec. XIX: Hector


Berlioz – Sim fonia dram atică Rom eo şiJulieta
Hector Berlioz
Opere-oratorii de Hector Berlioz, 1803-1869 1803-1869

 Sim fonia dram atică Rom eo şi Julieta


(1839)
 La Damnation de Faust (1846)

50
http://www.naxos.com/mainsite/default.asp?pn=Composers
50
Drama rom antică

Opera Carmen (1875) de Georges Bizet51, 1838-


1875

Baletul

Compozitorii

 Adolphe Adam (1803-1856) – baletul Giselle


(1841)
 Léo D elibes (1836-1891) – baletul Coppélia
(1870)

Opera im presionistă
Georges Bizet
una singură,dar reprezentativă:Claude Debussy – 1838-1875
Pelléas et M élisande52

Impresionism = „curent artistic apărut în arta


plastică franceză la sfârşitul sec. XIX şi ilustrat de
pictori ca Monet, Degas, Renoir, Pissaro, Sisley,
Cézanne etc.”53

În m uzică,creatorulimpresionismului este Claude


D ebussy, iar lucrarea ilustrativă este O pera
Pelléas şiM élisande.

O pera im presionistă întruneşte trăsăturile de lim -


baj muzical specifice:
 Sistem modal pentatonic
 M elodică de tip arioso D ebussy şiRavel,
 Ritm ică subordonată m elodiciişitextuluilite- 1862-1918
rar. Caracter rubato 1875-1937
 D inam ică fără treceribruşte
 M are bogăţie tim brală;timbre rezultante (su-
prapuneri de 2 sau mai multe timbre

51
http://www.opdebeeck.com/caricaturessketchesb.html
52
A se consulta anexele.
53
Idem, p. 235.
51
interpretând aceeaşim elodie);folosirea voci-
lor cu vocalize, ca culoare tim brală în cadrul
orchestrei „Pelléas şiM élisande” (1892)
 Polifonie liniară;heterofonie este piesa de teatru a
 Forme libere scriitorului simbolist francez
 Genuri improvizatorice Maurice Maeterlinck.
Ea a constituit sursă de
Opera Pelléas şiM élisande cuprinde un tip de de-
inspiraţie pentru m aim ulte
clam aţie m elodică – cu organizare pentatonică,
lucrărim uzicale,sem nate de:
crom atică, hexatonică sau în alte sistem e m odale
Claude Debussy (operă),
– ce înlocuieşte recitativul şi aria. Adesea, unei
Gabriel Fauré (m uzică de
melodii i se adaugă un dublaj la 8vă, 5tă sau 4tă –
scenă),Jean Sibelius (m uzică
fapt care creează „um bre” m elodice, asem enea
de scenă),Arnold Schönberg
umbrelor ce însoţesc contururile în pictură.
(poem simfonic).
Ritmul este liber, subordonat melodiei. Nu cu- Tema piesei este iubirea
prinde form ule distincte,previzibile,pulsaţiisim e- im posibilă dintre Pelléas,
trice.M etrica devine o sim plă form alitate,pentru cavaler alM eseiRotunde şi
uşurarea interpretării.Totuşiinterpretarea rubato, m isterioasa M élisande,soţia
chiar şicea m aim ică abatere de la tem po,nu tre- prinţuluiG olaud – poveste
buie făcută decât dacă o indică partitura. Prin asem ănătoare cu cea a
indicaţia sans rigueur (fără rigoare), Debussy face nefericiţilor îndrăgostiţi
apel la inteligenţa interpretului: nu înseam nă Tristan şiIsolda.
ignorarea ritm uluinotat în partitură,nicisupune-
rea m ecanică faţă de „despotism ul” duratelor, ci
redarea discursului muzical cu supleţe şi flexibili-
tate ritm ică.

Lim bajulluiD ebussy prezintă o m are bogăţie tim -


brală.În m uzica sa vocală,de pildă,apar inflexiuni
melodice apropiate de fonetica limbii franceze.
ÎN G ER M A N IA ŞI A U STR IA

Opera s-a depărtat din ce în ce m aim ult de spiri-


Principalele tipuride operă
tul latin care o crease. Fenomenulîncepuse chiar
germ ană din sec.alXIX-lea:
pe parcursul secolului al XVIII-lea, prin dezvolta-
- opera pre-rom antică a lui
rea paralelă a oratoriului, cu toate formele ce le-a
Beethoven
luat ulterior – oratoriul laic şi religios (acesta din
- opera naţională germ ană
urm ă cu varianta num ită Passion – Patimi).
- dram a w agneriană
D upă sinteza europeană şicapodoperele inegala- - opereta
bile în genul clasic create de M ozart la sfârşitul
sec. al XVIII-lea, era firesc ca genul să păşească pe
tărâmuri noi de exprimare m aicurând decât în al-
te zone culturale.Aşa s-a întâm plat cu:

Opera pre-rom antică a lui Beethoven 54

Singura operă beethoveniană – Fidelio (1805) –


nu este considerată între cele m airealizate şim ai
ales novatoare lucrări ale com pozitorului. N outa-
tea nu lipseşte totuşi şi ea constă în m esaj. Toc-
m aiacesta este m otivulpentru care caracterizăm
opera ca fiind pre-rom antică. M esajul ei anunţă
patosulrom antic aldram elor din a doua jum ătate
a sec. al XIX-lea.
Beethoven
1770-1827
Opera naţională germ ană

iniţiată de Carl Maria von Weber (1786-1826)


constituie de asem enea o „avanprem ieră”
europeană. Muzicienii europeni nu-şi puseseră
încă problem a specificului naţional. Limbajul
muzical cult era comun în principii şi reguli, în
Italia ca şiîn Franţa,în G erm ania ca şiîn Anglia.

54
U niiistoriciau optat pentru denum irea de „opera salvării”.N is-a părut m aijustificată însă varianta de m ai
sus.
53
Weber se situează printre prim ii care se lasă
tentat de spiritul naţional al poporului său –
tentaţie ce se va transforma la mijlocul veacului al
Caracteristici ale Sintezei
XIX-lea, într-un curent muzical cunoscut sub
w agneriene în operă:
numele de şcolile m uzicale naţionale. Aşa se face
55
că, în opera sa reprezentativă Der Freischütz Trăsăturide lim bajm uzical–
(1821), W eber apelează la o poveste populară
germ ană, păstrând în desfăşurarea scenică cât Tonalitatea lărgită
m ai m ult din spiritul naţional german: limba, Leitmotivul
personaje şi decoruri, cântece şi dansuri de Simfonismul
inspiraţie populară etc. O rchestraţia

Trăsăturide ordin
Sinteza w agneriană din a doua jum ătate a
dramaturgic –
sec. al XIX-lea
Sim bioza dintre poezie şi
Pe acest fond constituit în prim a jum ătate a m uzică
veacului al XIX-lea, Richard Wagner (1813-1883) a
Temele mitologice
creat o nouă sinteză europeană şi, m ai ales, a Gesamtkunstwerk (opera
prefigurat în concepţia despre sincretism ca şi în
de artă totală)
limbajul muzical, una dintre cele mai novatoare
viziuni,num ită de elgesamtkunstwerk: gesamt =
total, kunst = artă,werk = lucrare,operă (l.germ )
– altfel spus opera de artă totală 56. Inovaţiile lui
Wagner vor marca arta spectacolului de-a lungul
întreguluisecolXX.

Sinteza creată de W agner în opera europeană are


laturi multiple şioriginale.

Trăsături de limbaj muzical

Tonalitatea lărgită

În concepţia w agneriană, tonalitatea nu mai are


structura rigidă din perioada când Bach îi
dem onstra valenţele în Clavecinul bine temperat.

55
În traducere liberă Vânătorulferm ecat.
56
A se consulta şianexele.
54
Tonalitatea lui Wagner are o tonică, care pe
parcursulfluiduluisonor este m aim ult sugerată –
prin funcţiunile dom inantice57 – decât vizibilă. U n
sintetic „tratat” de tonalitate lărgită îl constituie
Preludiul la Tristan şiIsolda.

D in analiza arm onică a celor 110 m ăsuri,rezultă o


proporţie covârşitoare de acorduri„dominantice”,
care sugerează tonalităţi, fără să le definească
precis. Se creează astfel o m odulaţie continuă, o
instabilitate tonală,o m işcare rapidă de la o „con-
stelaţie” la alta, într-un univers din ce în ce m ai
vast. Din totalitatea acordurilor care apar pe par-
cursul Preludiului, proporţiile sunt urm ătoarele:
Weber
 50% - acorduride septim ă şi/sau nonă de do- 1786-1826
minantă
 30% - acordurim icşorate cu septim ă m icşora- Sinteza IV:
tă sau cu septim ă m ică Dram a m uzicală w agneriană
 10% - acorduride sextă m ărită (identice audi-
tiv cu septim a de dom inantă)
 10% - alte funcţiuni

Tehnica leitmotivului

N u W agner este cel ce a „inventat” această


modalitate com plexă de tratare a melodiei.
Leitmotivul reprezintă un m otiv sau o tem ă m uzi-
cală „ce poate caracteriza o idee, o situaţie, un
personaj,un obiect.” Pe scurt,o tem ă-simbol.58 O
asem enea abordare a m elodiciigăsim (sporadic,e
drept) şila M ozart – tema Comandorului din Don
Giovanni, de pildă, sau tem e din opera Cosi fan Richard Wagner,
tutte; motivul lui Samiel din Freischütz de Weber; 1813-1883

57
Includem în categoria acordurilor dominantice acele acorduri care cer rezolvare şiconţin funcţiunile-cheie
ale tonalităţii:sensibila şidominanta.În acest fel,num ărullor se extinde,de la clasica septim ă de dom inantă,
la acordurile:m icşorat cu septim ă m ică,m icşorat cu septim ă m icşorată şila celde sextă m ărită.
58
Leitmotiv. Term enul îi aparţine, se pare, lui H ans von W olzogen (prieten al lui Richard W agner). În
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,pp.265-267.
55
dansul bunicilor din Carnavalul de Schumann.

Cel dintâi care a transform at leitmotivul într-un


principiu de structurare com ponistică a fost Leitm otiv = tem ă-simbol
H ector Berlioz,în Sim fonia fantastică. El l-a numit
idee fixă.

W agner însă a aplicat m etoda la întreaga sa crea-


ţie dram atică, aducând uneori atâtea tem e-sim-
bol, încât auditorul aproape le pierde şirul şi
semnificaţia. S-au publicat de aceea „dicţionare”
cu leitmotivele dramelor wagneriene, ce pot fi
consultate în tim pulFestivaluluide la Bayreuth.

Tehnica leitmotivului constituie, am putea spune,


o esenţă a program atism uluiaplicat la spectacolul
sincretic.

Simfonismul
Simfonism – tip complex de
Este evidentă afinitatea com pozitorului german plurim elodie (sintaxă
faţă de cea m aicom plexă form ă de „verticalitate” m uzicală)
m uzicală de până la el. W agner îl recunoştea de
altfel pe Beethoven drept unul dintre mentorii
săi. Sim fonism ulw agnerian are însă o particulari-
tate, originală şi m ult controversată: leitmotivul.
Dincolo de excesele imposibil de negat, leitmoti-
vele conferă scriituriisale sim fonice un pronunţat
caracter dram aturgic, accentuându-i astfel
spaţialitatea metaforică. Însăşiopţiunea pentru o
anum ită structură m uzicală a acestor
teme-simbol reflectă încărcătura lor program atică
şi evoluţia ulterioară în discursul sonor, ca şi în
acţiunea dram atică.U n exem plu sugestiv îlconsti-
tuie acelaşiPreludiu la Tristan:

Cele două leitmotive – primul al lui Tristan, al doi-


lea al Isoldei – au un profil muzical propriu, toto-
dată intersectându-se şicom pletându-se reciproc.
56

Wagner – Tristan şiIsolda,leitmotive

O rchestraţia

„Corul tragediei greceşti – nota compozitorul – a


lăsat m oştenire sem nificaţia sa, afectiv necesară
pentru dram ă,doar orchestrei moderne, pentru a
se dezvolta în ea,liber de orice lim itare,până la o Orchestraţia wagneriană
capacitate de exprim are infinit de variată.”59

D in tabloul de m ai jos se im pun urm ătoarele


observaţii:
 Încă de la opera O landezul zburător Wagner
apelează la o orchestră im presionantă, dacă
luăm în considerare că grupul coardelor tre-
buie să cuprindă m ai m ult de 60 instrum en-
tişti (16 vl I, 16 vl II, 12 vla, 12 vcl, 8 cb). În
total, peste 100.
 D iversitatea tim brală şi num ărulinterpreţilor
cresc începând chiar cu Tannhäuser, Compo-
zitorul nu ezită să plaseze grupuri de instru-
mentiştişipe scenă,din raţiuniscenografice.
 În Tetralogie apare cea m aiam plă orchestra-
ţie, m aim ulte grupuride instrum ente de su-
flat fiind dublate.
 Inventează el însuşi celebra tubă ce-i poată
numele.

59
Richard Wagner – O pera şidram a,Ed. muz. 1983, p. 262.
57

Titlul dramei Perioada O rchestraţia


compunerii

D er fliegende H olländer 1841-46-52-60 2+1,2+1,2,2 / 4 2 3 1 / tm p,perc.,hp,10 harpe pe scenă /


60
coarde

Tannhäuser 1843-45-65 3, 2, 2+1, 2 / 4, 3, 3, 1 / tmp, perc (toba mare, cinele,


trianglu, tam burina, castagnete), hp, coarde; pe scenă:
corn englez, 2 piccolo, 4 fl, 4 ob, 6 cl, 6 fg, 12 corni, 12 trp,
4 trb, trianglu, cinele, tamburina

Lohengrin 1845-48 2+1, 2+1, 3+1, 3 / 4 3 3 1 / tmp, perc (cinele, triangle,


tam b),hp,orga,coarde;pe scenă: piccolo,3 fl,3 ob,3 cl,3
fg, 4 corni, 12 trp, 4 trb, orga, hp, tmp, cinele, trianglu,
tenor drum.

Das Rheingold 1853-54 3+1, 3+1, 3+1, 3 / 8, 2 tube tenor, 2 tube bas, 3 trp, 1 trp
bas, 4 trb, 1 trb contrabas, 1 tuba contrabas / tmp, perc
(cinele, trianglu, gong), 6hp, coarde (16 vl I, 16 vl II, 12 vla,
12 celli,8 cb); pe scenă:18 nicovale de dim ensiunidiferite,
1 ciocan, 1 hp

D ie W alküre 1854-56 3+2, 3, 3+1, 3 / 8, 2 tube tenor, 2 tube bas, 3 trp, 4 trb+1
trb cb, 1 tuba cb / tmp, perc (cinele, trianglu, gong, glock),
6hp, coarde (16, 16, 12, 12, 8); pe scenă: corn de
vânătoare,m aşină de tunete.

Tristan und Isolde 1857-59 3+1, 2+1, 2+1, 3 / 4, 3, 3, 1 / tmp, perc (cinele, trianglu),
hp, coarde; pe scenă: corn engl.,6 corni(sau m ai m ulţi), 3
trp, 3 trb

Die Meistersinger 1861-67 3+1, 2, 2, 2 / 4, 3, 3, 1 / tmp, perc (bass drum, cinele,


trianglu, glock) hp, lăută, coarde; pe scenă: orgă, corni de
vânătoare, trp, tenor drums.

Siegfried 1856-71 2+4, 3+1, 3+1, 1 bas cl, 3 / 8, 2 tube tenor, 2 tube bas, 3
trp, 1 trp bas, 4 trb, 1 trb cb, 1 tuba cb / tmp, perc (cinele,
trianglu, glock, gong) 6hp, coarde (16, 16, 12, 12, 8); pe
scenă:corn engl.,corn,ciocan de forjă,m aşină de tunete.
61
D ie G ötterdäm m erung 1869-74 3+1+afl , 3+1, 3+1, 3 / 8, 2 tube tenor, 2 tube bas, 3 trp, 1
trp bas, 4 trb, 1 trb cb, 1 tuba cb / 2 tmp, perc (cinele,
trianglu, tenor drum, glock, gong), 6hp, coarde (16, 16, 12,
12,8);pe scenă:cornide vânătoare,corni,4 hp.

Parsifal 1877-82 3+1,3+1,3+1,3+1 / 4,3,3,1 / tm p,2hp,coarde; pe scenă:


6 trp,6 trb,tenor drum ,clopote,m aşină de tunete

60
D in alte surse:pe scenă - 3 piccolo,6 corni,m aşina de vânt
61
flaut alto (în sol)
58

La W agner, orchestra devine, aşadar, personaj


principal, om niprezent, atât în fosă cât şi pe
scenă,cu intervenţiiproprii,com entarii,colorând
şi aprofundând acţiunea,creând prin com plexita-
tea scriiturii sim fonice, o lum e auditivă virtuală,
paralelă cu cea scenică – vizuală. „… elem entele
prin care orchestra com pensează expresia – scria
Wagner – nu pot fi decise niciodată de capriciul
muzicianului, oarecum ca un ingredient artistic
62
sonor, ci numai de intenţia poetului.” În contrast
63
cu structura „incoerentă” a operei tradiţionale ,
drama sa are un caracter unitar. Ea com unică o
expresie „care în fiecare m om ent al său, include
în sine intenţia poetică… Lim bajuluicom binat din
cuvinte şi sunete nu i-ar fi posibilă această com -
pletă tăinuire a intenţieipoetice dacă nu se putea Tuba w agneriană

să ise adauge un aldoilea lim baj,alcăruisunet să


se audă sim ultan,anum e lim bajulsunetelor;”64
Tuba w agneriană îm bină
Putem afirm a aşadar că în dram a w agneriană componente şitehnică inter-
coexistă două lum i virtuale – cea poetică şi cea pretativă de corn şituba.A
muzicală – ce se îm pletesc „polifonic”. Fiecare îşi
fost creată de W agner pentru
are relativa independenţă, dar una depinde de
cealaltă. orchestraţia Tetralogiei
„InelulN ibelungilor”.
Trăsături de ordin dram aturgic U lterior a fost folosită şide
alţicom pozitori,precum :
Anton Bruckner, Arnold
Sim bioza dintre poezie şi m uzică
Schönberg,Richard Strauss,
„O operă este destinată,prin esenţa eicom plexă, Igor Stravinsky,Bela Bàrtok,
să form eze un organism în care se concentrează, Edgar Varese ş.a.
într-o desăvârşită unitate, toate artele ce contri- Muzicianul a avut ideea
buie s-o constituie. (… ) Cât tim p nu se va sim ţi o creăriiacestuiinstrum ent în
pătrundere reciprocă între poem şim uzică nu va
urm a uneivizite în m agazinul
exista adevărata dram ă m uzicală.”, afirm a
Wagner 65 . D e aici nevoia pe care a sim ţit-o lui Adolphe Sax (inventatorul
muzicianul de a-şiconcepe singur textele literare. saxofonului),la Paris,în 1853.

62
Richard Wagner – O pera şidram a,Ed. muz. 1983, p. 269.
63
Idem, p. 270
64
ibid., p. 268
65
Emanoil Ciomac – Viaţa şiopera luiRichard W agner,Ed. muz. 1967, p. 15.
59
Inelul Nibelungilor –
„… în realizarea m uzicală a lui Tristan – nota compo-
1848-1874
zitorul – nu mai are loc nici o repetare a cuvintelor:
în textura acestora şia versurilor este trasată întrea- este titlul Tetralogiei wagneri-
ga dimensiune a melodiei,adică această m elodie es- ene – ciclul de patru drame
te construită deja poetic.”66 muzicale –
Aurul Rinului
Mitul Walkyria
Siegfried
„Ca sursă ideală de inspiraţie a poetului am crezut Amurgul zeilor.
(… ) că trebuie să indic mitul, această poezie a popo-
rului, care a luat naştere iniţial anonim , pe care în
toate tim purile o întâlnim tot m ereu tratată din nou
Surse de inspiraţie ale libretu-
de m arii poeţi ai perioadelor de cultură desăvârşită;
căci la m it dispare aproape com plet form a relaţiilor lui (conceput de R. Wagner):
omeneşti exprim ate num ai prin raţiunea abstractă, vechi saga islandeze (saga =
convenţională,pentru a se arăta în schim b num aio- legende nordice datând din
menescul pur, etern inteligibilul, dar în form ă con- sec. X-XI,înfăţişând întâm plări
cretă,neim itabilă,pe care i-o îm prum ută fiecăruim it legate în specialde istoria
autentic configuraţia sa individuală uşor de recuno- triburilor nordului) şiepopeea
scut.”67
Nibelungilor (din mitologia
D e aici, în universulum an w agnerian nu există fiinţe germ anică).
umane, ci simboluri umane, cu care autorul constru-
ieşte nu o realitate concretă, ci una virtuală. Şi din
nou întorcându-ne la Tristan, iată cum argum entează Povestea are în centru inelul
autorulrelaţia m it-realitate în această dram ă: ferm ecat care conferă
purtătoruluiputeride stăpâni-
„Viaţă şi m oarte, întreaga sem nificaţie a existenţei
tor al lumii.
lum ii exterioare depinde aici num ai de m işcarea
lăuntrică a sufletului. Întreaga acţiune em oţionantă Inelulfusese făcut de piticul
se desfăşoară num aiprin faptulcă este provocată de nibelung Alberich din aurul fu-
străfundul sufletului şi că apare la lum ină întocm ai rat fluviului Rin.
aşa cum a fost prefigurată în interior.”68 Mai multe personaje se luptă
pentru cucerirea inelului,între
Gesamtkunstwerk sau arta viitorului la Richard acestea aflându-se însuşi
Wagner W otan,stăpânulzeilor germ a-
nici din Walhala.
U na din cele m ai cuprinzătoare viziuni din veacul al
XIX-lea, asupra unei noi forme de sincretism, sinteză
a spaţiului im aginar cu cel acustico-vizualîi aparţine

66
Richard Wagner – Un muzicant german la Paris, Ed. muz. 1981, p.206
67
Richard Wagner – Un muzicant german la Paris, op. cit p.187
68
Idem, p. 205-206
60
incontestabil lui Richard Wagner. Considerăm că
direcţiile şisoluţiile propuse de el,atât în lim bajul
componistic propriu-zis, cât şi în noul tip de dra- EroulSiegfried cucereşte ine-
m ă m uzicală de la sfârşitul secolului au avut un lul,prin voinţa luiW otan,dar
impact atât de puternic asupra evoluţieiulterioa- este trădat şiucis.
re a rom antism ului european, încât deceniile ce În final,w alkyria Brunnhilde,
au urm at până la m ijloculsecoluluiXX nu au făcut fiica luiW otan şiiubita lui
decât să continue, să diversifice ceea ce W agner
Siegfried înapoiază inelulfer-
prevăzuse şiprefigurase.
mecat apelor Rinului.
W agner a fost toată viaţa preocupat nu num ai Totodată însă are loc prăbuşi-
cum trebuie să sune m uzica sa, cişiunde, îm pre- rea W alhaleişidispariţia zei-
ună cu ce şiîn ultim ă instanţă de ce alege compo- lor.
zitorulo soluţie sau alta pentru a se exprim a.Isto-
ria artei – implicit a muzicii – arată că m arile sin- W alkyrie = fem eie războinică
teze spirituale sunt cu atât m ai valoroase cu cât în m itologia nordică,cu puteri
confluenţa m ultiplelor căi ale trecutului este ca-
supranaturale şitrăsături
pabilă să deschidă drum uri cât m ai largi pentru
viitor. O asem enea sinteză vizionară îi aparţine omeneşti,echivalentul
muzicianului germ an şi – în esenţa ei – se referă amazoanei din mitologia
la relaţia dintre opera de artă com plexă im aginată greacă.
de m uzician şi punerea ei în spaţiul creat tot de
acesta. Pentru elaborarea libretului,
Wagner a studiat vechile mi-
Asemenea lui Brahms, Wagner a fost un arhitect,
turiprecreştine ale populaţii-
dar gândirea sa a vizat un alt tip de arhitectură,
lor germ anice şiscandinave,
com plet nouă şi deosebit de îndrăzneaţă: nu
m uzică pură, ci un m onum ent sincretic, nu o inclusiv povestirile fraţilor
sinteză a trecutului, ci o operă a viitorului – G rim m („Frum oasa din pădu-
Gesamtkunstwerk. Pentru aceasta, Wagner a fost rea adrom ită” ori„Povestea
muzician, poet, filozof, istoric, arhitect, regizor, celui ce nu ştia ce-i aia
scenarist şi m ulte altele, care l-au ajutat să-şi groaza”).Tem a ultim ei
precizeze şi să-şi realizeze ideile, atrăgându-i
dram e,„Am urgulzeilor” are
totodată adm iraţia până la fanatism din partea
unora şi critica până la ură din partea altora la bază „Cântecul
dintre contem poraniisăi.„… orchestra va sta,faţă N ibelungilor”
de dram a concepută de m ine aproxim ativ în (Nibelungenlied), poem
aceeaşirelaţie în care corultragic era cu acţiunea germanic medieval din sec.
dram atică.” Ansam blul sim fonic va fi, prin XII.
urmare, un amplu comentator permanent al
dram ei. În Moartea Isoldei, de pildă, solista
ajunge să aibă doar intervenţii scurte,întrerupte,
care răzbat din fluidul sim fonic continuu, în
tensiune crescândă. Este cunoscut faptul că
această celebră pagină w agneriană a pătruns în
61
repertoriul simfonic cel mai adesea fără vocea
solistă.
Wagner a prelucrat toate
D ram ele w agneriene se desfăşoară cu acţiuni aceste surse disparate,
văzute,dar m aiales subînţelese oripresupuse – o conferindu-le coerenţă şi
altă trim itere către tragedia greacă. Sim bolul şi transform ându-le într-un
efectul scenic reprezintă instrumentul predilect al
ansamblu de simboluri, pentru
dramaturgului W agner, în slujba căruia se află
regizorul şiscenaristul Wagner. a ilustra idei filozofice, idealuri
şinăzuinţe de perm anentă
Sub acest aspect, Tristan şi Isolda reprezintă – valoare um ană:
credem – chintesenţa sim bolisticii w agneriene. dragostea, m ăreţia naturiişi
Autorulcreează „o acţiune redusă aproape num ai
libertatea spiritului, opuse
la două personaje principale, o dram ă cu înţeles
puterii, asociate cu factorul
veşnic, dezbrăcată de toate contingenţele secun-
dare. Şi acţiunea şi dram a aceasta e toată nu în civilizator şiim punerea legii.
gesturi exterioare, ci num ai în sufletul celor doi
eroi. Aici, m ai m ult ca în orice altă parte a lui, el
se leapădă de tot ce poate fidescriere,istoric,zu-
grăvire a situaţiei,a decorului. Toate acestea sunt
reduse la m inim um … este dram a lăuntrică din
sufletele eroilor, partea curat omenească,
desprinsă de toată contingenţa sau convenţia.”69

69
Em. Ciomac, op. cit. p. 134.
OPER A D E ŞCO A LĂ N A ŢIO N A LĂ Tipuride operă de şcoală
naţională:
Printr-o istorie plină de evenim ente sângeroase,
- opera istorică
de transform ări sociale radicale, printr-o specta-
- opera-basm
culoasă explozie a ştiinţei şi tehnicii, secolul al
- opera cu specific popular
XIX-lea a adus cu sine şinoutăţiîn concepţiile de-
(caracter realist,personaje şi
spre cultură şiartă. Între acestea – naşterea con-
întâm plăridin lum ea satului
ştiinţeinaţionale şia sentim entuluide patriotism.
sau periferia oraşelor)
D e aici, o întreagă cultură dom inată de ceea ce
- baletul
s-a numit spirit naţional. U na din form ele de artă
- opereta
70
preferate a fost O pera de Şcoală naţională .

În linii mari, genul se păstrează strâns legat de


tradiţia europeană. În conţinut însă, apar sem ne
din ce în ce m aim arcate de spiritulnaţional:
 limba libretelor,
 tem a şisubiectul
 desfăşurarea scenică Glinka
 elemente de limbaj muzical – m elodică,ritmi- 1804-1857
că,trăsăturitim brale, semne de armonie mo-
dală, tip de declam aţie m elodică (monolog)
ce înlocuieşte tot m ai des aria şi recitativul
etc.

În Rusia
Mussorgski
 Mihail Ivanovici Glinka, 1804-1857 – O viaţă 1839-1881
pentru Ţar sau Ivan Susanin (premiera la
BolşoiTeatr, 1836)

 Aleksandr Porfirievici Borodin, 1833-1887 –


Cneazul Igor (începută în 1869; prem iera la
Teatrul Mariinski, Skt. Petersburg, 1890)
 Modest Petrovici Mussorgski, 1839-1881
 Boris Godunov (premiera la Teatrul 1Rimski-Korsakov
Mariinski, Skt. Petersburg, 1874) 1844-1908

70
A se consulta şianexele.
63
 H ovanşcina (1872-1880, premiera la
Modest Mussorgski –
Teatrul Mariinski, Skt. Petersburg, 1886)
„Boris Godunov”,
 Târgul din Sorocinsk (1874-1880, frag- operă în 4 acte şiprolog
ment prezentat la Skt. Petersburg, 1911) (versiune orchestrală de N .Rim ski-
Korsakov, 1896).
 Nikolai Rimski-Korsakov, 1844-1908 M uzica şilibretulde M ussorgski,după
 Snegurocika (Albă-ca-Zăpada, 1882) Puşkin şiKaram zin.
Compusă în perioada 1868-1874.
 Sandko (1897)
 Povestea ŢaruluiSaltan (1900) Personajele:
 Cocoşulde aur (1909)
Boris Godunov (bariton)
 Piotr Ilici Ceaikovski, 1840-1893 Feodor Borisovici (mezzo-soprană)
 Evghenii Oneghin (1877-1878) Ksenija Borisovna (soprană)
 D am a de pică (1890) Doica Ksenijei (mezzo-soprană)
CneazulV asiliIvanoviciŞujskii
 Baletele – Lacul lebedelor (1875-1876);
(tenor)
Frum oasa din pădurea adorm ită (1890); AndreiŞchelkalov, reprezentantul
Spărgătorulde nuci(1892) dumei (baritone)
Pimen (bas)
Pretendentul la tron (falsul Dmitri,
În Cehia Grigori) (tenor)
M arina M nişek, fiica guvernatorului
Bedrich Smetana, 1824-1884 – opera Mireasa din Sandomir (mezzo-soprană)
vândută (1866) Rangoni, preot iezuit (bas)
Varlaam,călugăr (bas)
Antonin Dvořak, 1841-1904 – opera Rusalka Misail,călugăr (tenor)
H angiţa (mezzo-soprană)
(1901) popor (cor)
Mikitici,com andant de poliţie (bas)
În aceeaşi categorie se înscriu şi operetele
com puse în sec.alXIX-lea,m enţionate m aisus,în
prezentul capitol, în special cele sem nate de
Lehar şi Kalm an ori musical-urile americane de
Cole Porter şiG eorge G ershw in.

Pe fondul interesului crescând faţă de specificul


naţional,de asem enea,ca o consecinţă firească a
apariţiei,la începutul sec. XX, a studiului ştiinţific
asupra creaţiei populare, a arhivelor de folclor,
spectacolulsincretic cu specific naţional a căpătat
în veacul XX form e tot m ai diversificate şi
contribuţiinaţionale multiple.
ŢarulBoris G odunov – Personaj
istoric ce l-a inspirat pe Modest
Mussorgski
64
Spectacolul nu mai avea un scop propriu-zis patri-
otic ori revoluţionar. Aceste deziderate fuseseră
atinse, în esenţa lor, în secolul precedent. Acum
în atenţia creatorilor stătea originalitatea, nouta-
tea în form ă şiconţinut.Iar una din căile de reali-
zare a acestor trăsăturiera specificul naţional. A-
şa se face că în „concertul” m uzical al naţiunilor
moderne apar noi„solişti”,precum :
Bedrich Smetana
 Ruşii:
1824-1884
 Stravinski – baletele Pasărea de foc,
Petruşka,Sărbătoarea prim ăverii etc.
 Şostakovici – opera Lady Macbeth din
Mtsensk (1934)
 maghiarulZoltán Kodály (1882-1967)
 cehulLeoš Janáček (1854-1928)
 finlandezul Jean Sibelius (1865-1957)
 spaniolul Manuel de Falla (1876-1946)
 americanul Leonard Bernstein – West Side
Story
 şinu în uiltim ulrând rom ânii: Antonin D vořak
 George Enescu – opera Oedipe 1841-1904

 Mihail Jora – baletele La piaţă,


D em oazela M ăriuţa
 Paul Constantinescu – opera O noapte
furtunoasă
 Sabin D răgoi– opera N ăpasta
 M arţian N egrea – opera Marin Pescarul
 Sigism und Toduţă – opera M eşterul
Manole
 Liviu Glodeanu – opera Zamolxe ş.a.

Căile de redare a specificului naţional erau de a-


stă dată preponderent m uzicale şi abia în al doi-
lea rând de ordin literar, teatral, regizoral, sceno-
grafic ş.a.m .d.
65

G .Verdi„La traviata” – fragment din Preludiu


A CTU L A L ŞA SELEA ŞI ULTIMUL
DIVERSITATEA FORMELOR D E A R TĂ
SIN CR ETICĂ ÎN SECO LU L XX

CONTINUAREA TR A D IŢIEI Sinteza V:


Spectacolul sincretic al sec. XX
Ca şicelelalte genuriartistice,şiopera continuă în
prim a jum ătate a veacului XX, drum ul pornit cu O rientăriestetice şide lim baj:
300 de ani în urm ă, în Italia. Toate intervenţiile - Continuare a tradiţieişi
novatoare ce avuseseră loc în secolul precedent abordare a nouluiîn m od
se păstrează orise adâncesc: ponderat
- O rientărinovatoare,în care
 „Fluidizarea” discursului, în sensul contopirii originalitatea şielem entele de
ariei, recitativului şi chiar a intervenţiilor de noutate prim ează.
grup într-o m işcare sonoră continuă – num ită
uneori declam aţie cântată, alteori recitativ
melodramatic sau chiar arioso – în care vocile
intră şi ies, iar „trunchiul” m uzicaleste susţi-
nut de orchestră. Este cazul operei veriste, a
dramei wagneriene, a operei ruse (reprezen-
tate m aiales de M ussorgski),în fine,a operei
impresioniste.
 Creşterea im portanţei tuturor componente-
lor spectacolului – a celor vizuale ca şia celor
auditive, a celor teatrale ca şi a celor m uzi-
cale. Începutul îl făcuse W agner, în opera sa
de artă totală (gesamtkunstwerk).
 Transform area soliştilor din virtuoziai cântu-
lui,în actoricântăreţi;în ultim ele decenii ale
sec. XX, la toate acestea s-a adăugat şi ce-
rinţa unor calităţifizice ale interpreţilor de pe
scenă.

CREATORI REPREZENTATIVI DIN A CEA STĂ


D IR ECŢIE

 Richard Strauss, 1864-1949 –


 Salomeea (operă într-un act după O scar
67
Wilde, 1905)
 Electra (operă într-un act după Sofocle,1909)
Genuri muzical-dram atice în
 Cavalerul rozelor (com edie m uzicală în 3 acte,
sec. XX:
1911)
- dram a rom antică
 Igor Stravinsky, 1881-1971 –
- opera veristă
 baletele Pasărea de foc (1910), Petruşka
- opera im presionistă
(1911) şiSărbătoarea prim ăverii(1913),
- opera expresionistă
 Mavra (opera buffa într-un act, după Puşkin,
- opera serială
1922)
- opera naţională
 George Enescu, 1881-1955 – Oedipe (tragedie liri- - baletul
că în patru acte,cu prolog,1920-1923) - opereta / musical
- teatrul muzical
 Serghei Prokofiev, 1891-1953 – - opera-oratoriu
 Dragostea celor trei portocale (operă în 4 ac-
te, 1919), - filmul
 RăzboişiPace (operă în 5 acte,după Tolstoi, - opera rock
1941-1943), - spectacolul multimedia
 baletele Roem o şi Julieta (1835-1836) şi Ce-
nuşăreasa (1940-1944) ş.a.

 George Gershwin, 1898-1937 – Porgy and Bess


(folk opera, 1935)

 Aram Haciaturian, 1903-1978 – baletele Spartacus


şiG ayané

 Leonard Bernstein, 1918-1990 – West Side Story


(musical, 1957)
DESPRINDEREA DE TRADIŢIE

O PER A SERIA LĂ Sistemul sonor serial =


sistem de organizare sonoră
În deceniulaltreilea alsec.XX,Arnold Schönberg, bazat pe principiulegalităţii
îm preună cu colegii săi Alban Berg şi Anton funcţionale a elem entelor so-
Webern, au creat un nou sistem de organizare so- nore.
noră num it sistemul serial. Tem a m uzicală tradi- Seria sonoră = unitatea de
ţională este înlocuită cu seria. bază a sistem uluiserial.
Seria poate fi:
Reguliîn organizarea seriei dodecafonice:
- m elodică – constituită din
 cuprinde totalul cromatic sunete şiintervale
 nici unul din cele 12 sunete nu se repetă în - ritm ică – de durate
interiorul seriei - dinam ică – de intensităţi
 unitatea de m ăsură a intervalelor este 1 = - tim brală – de timbre
semiton (diatonic sau cromatic) - integrală – toate la un loc
 ordinea intervalelor în cadrul seriei este fixă
şi constituie elem ent de construcţie pentru
lucrarea m uzicală.
 din serie rezultă întreaga desfăşurare m elo-
dică şiarm onică a lucrării.
 seria reprezintă unitatea de bază în stabilirea
formei arhitectonice a lucrării71.
 odată concepută, seria nu m ai suferă m odifi-
72
căriinterne.

Schönberg şi Berg au aplicat regulile seriale – în


m od m ai m ult sau m ai puţin strict – şi în genul
operei, sem nând lucrări de referinţă precum :
Schönberg – M oise şiAaron (1933), Alban Berg –
Wozzeck (1925)şiLulu (1935).

La aceste titlurise adaugă creaţiile luiStravinski–


oratoriile religioase Canticum sacrum (1955) şi

71
Aşa cum tem a m uzicală reprezenta factorul de coeziune şisensulexistenţeiform elor tradiţionale.
72
J. Gawlas - Principalele direcţii ale tehnicii com ponistice contem porane, Katowice 1963, traducere de Ion
Tiba, vol. II, p. 193. (Biblioteca Univ. de Arte G. Enescu Iaşi,Ig 276/D ).
69
Threni (1958), compuse tot pe baza sistemului se-
rial.
Baletul-pantom im ă într-un act
„M andarinulm iraculos”, ilus-
EXPRESIONISMUL trare a mesajului estetic expresionist.
Com pus de Bela Bàrtok în 1918-1924.
Prem iera din 1925,de la Köln a stâr-
Expresionism = „Curent artistic cu un puternic
nit critici vehemente. Lucrarea este
caracter contestatar şi nonconform ist, apărut în cunoscută m aicurând în versiunea
G erm ania şiAustria,la începutulsec.XX,m aiîntâi Suitei simfonice.
în artele plastice şi în literatură (Bertold Brecht, Acţiunea se petrece în m ediulviolent
şianarhic aluneim etropole.
August Strindberg),apoiîn m uzică.”73
O încăpere locuită de treivagabonzi.
Eiforţează o tânără fată să adem e-
Expresionism ul cultivă contrastele violente, nească trecători,prin gesturi
disonanţele,stridenţele,tragicul,grotescul,urâtul, provocatoare, pentru a-i jefui. Ea reu-
tensiunea,evadarea din real.Reprezintă un efect şeşte să aducă în cam eră un bătrân
alstresuluisocialprovocat de prim ulrăzboim on- desfrânat şizdrenţăros.N eavând ce
fura,vagabonziiîlaruncă în stradă.
dial. Vine apoirândulunuitânăr tim id,dar
niciacesta nu are banişieste zvârlit
O pera expresionistă ilustrează trăsăturile esteticii afară.
curentului muzical căruia îiaparţine. Dansul provocator este reluat.
D eodată,ceipatru zăresc un personaj
Reprezentanţi: ciudat ce intră în cam eră.Vagabonzii
se ascund. Personajul straniu, un
 Arnold Schönberg - M oise şi Aaron (operă Mandarin,răm âne nem işcat în cadrul
uşii.Vagabonziio silesc pe fată să-l
serială,1933),
atragă înăuntru. Brusc,M andarinul
 Alban Berg – Wozzeck (operă serială,1925), vrea s-o îm brăţişeze pe fată.A re loc o
 Bela Barok - CastelulPrinţuluiBarbă-Albastră luptă,fata scapă,M andarinulo
(operă, 1911, revizuită în 1912-1918), urm ăreşte.Vagabonziiîlprind,îljefu-
iesc,apoiîlsufocă cu perne şipături.
Mandarinul miraculos (pantom im ă, 1918-
D ar M andarinulcontinuă s-o pri-
1919), vească pe fată.Îlstrăpung de treiori
 Igor Stravinski - baletul Petruşka (1911) cu o sabie ruginită,dar de fiecare
dată else ridică şise îndreaptă către
fată.Vagabonziiîlînşfacă şi-lspân-
zură de lam pă.D ar lam pa se rupe şi
totulse cufundă în întuneric.Trupul
M andarinuluiîncepe să răspândească
o lum ină sinistră,verzuie.La cererea
fetei, vagabonzii se retrag. Mandari-
nulo îm brăţişează;atunci,trupulsău
începe să sângereze şim oare.

73
D icţionar de term enimuzicali,Editura ştiinţifică şienciclopedică,Bucureşti1984,p.170.
70
CINEMATOGRAFUL – M U ZICA D E FILM ŞI
FILMUL MUZICAL

Cinem atografula constituit o revoluţie a sincretis- Charles Chaplin, primul


m ului. N u întâm plător această form ă de expri- com pozitor celebru de m uzică
m are artistică a fost num ită o nouă artă – a şap- de film – n. 1889, Londra, m.
tea. Prin specificul lim bajului său, film ul nu m ai 1977,Elveţia.
are lim ite de spaţiu şi tim p ca teatrul. M ai ales Cunoscut şica „Charlot” sau
odată cu introducerea lim bajelor inform atice în „M iculvagabond”.
cinematografie, nimic nu mai pare imposibil de Înălţim ea:1,65 m
exprim at în această atât de spectaculoasă form ă
de artă sincretică. Com pune m uzică la filmele:
- O femeie din Paris (1923)
Ritm ul evoluţiei universului m aterial şi spiritual - Timpuri noi (1936)
um an devenise în sec. XX deosebit de alert. Apă- - Un rege la New York (1957)
ruse filmul mut: în 1901 este realizat primul wes- - Contesa din Hong Kong
tern, în 1913,Charles Chaplin îşilansează primele (1967)
filme, iar în 1925 produce celebrul film Goana
după aur, identificându-se cu nu m ai puţin cele-
brul său personaj Charlot. În 1912, la Londra
funcţionau 400 de cinematografe.

În 1926 apare film ul sonor, iar în 1939 – primul


film color, Pe aripile vântului (Gone with the
Wind), super-producţie am ericană după rom anul
scriitoarei Margaret Mitchell.

Era celei de-a şaptea arte a început cu adevărat


după deceniul al cincilea, după al doilea război
mondial. D in acest m om ent putem afirm a că
limbajul cinematografic devenise suficient de di-
versificat pentru a apărea genuri distincte, pre-
cum film ulde acţiune, istoric, documentar, ecrani-
zarea,film ulde artă,de anim aţie,poliţist ş.a.m .d.

D in perspectiva m uzicală, film ul oferă câteva ti-


purişicom ponente extrem de interesante şivalo-
roase:
71
1. În prim ulrând,coloana sonoră. Ea devine parte a
spectacolului cinematografic, cu valoare artistică
atuncicând,pe de-o parte,este creată de m uzici-
eniinspiraţi,pe de altă parte,când prezintă dublă
valoare:

 în strânsă relaţie cu pelicula pe care o ilus-


trează şicăreia îiadânceşte sem nificaţiile şi
 valoare în sine, ce face ca atunci când este
prezentată independent, să-şi păstreze
capacitatea em oţională.

Aşa au răm as în istoria film ului capodopere în


care muzica ocupă un loc reprezentativ:

 Filmul Aleksandr Nevski al lui Serghei


Eisenstein, cu muzica de Serghei Prokofiev,
Serghei Prokofiev
produs în anul 1938. Coloana sonoră a aces-
1891-1953
tui film antologic a devenit în scurt tim p de la
prezentarea sa nu m ai puţin cunoscuta Can-
tată cu acelaşi titlu, pentru mezzo-soprană,
cor şiorchestră (1939).

 Film ulrom ânesc de antologie O noapte furtu-


noasă, realizat de regizorul Jean G eorgescu în
plin război, 1942, cu mari actori ai teatrului
rom ânesc precum Alexandru Giugaru, Gri-
gore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Marcel
Anghelescu ş.a. M uzica a fost com pusă de
Paul Constantinescu.

 Ennio Morricone74, unul din cei mai inspiraţi


compozitori contemporani de m uzică de film ,
cu celebrele sale producţiila:

 A Fistful Of Dollars (Pentru un pumn de do-


lari, 1964), A Few Dollars More (Pentru câ-
ţiva dolari în plus, 1965), ambele cu Clint

74
Compozitorul italian s-a născut la 10 noiem brie 1928,la Rom a.
72
Eastwood, Clanul sicilienilor (capodoperă
cinem atografică cu o pleiadă de m ari actori,
între care Jean G abin şi Lino Ventura, 1969),
Once upon a Time in America (A fost odată în
America, 1984), The Legend of 1900 (Legenda
lui 1900, 1998) şialte zecide film e.
75
 Regizorul italian Franco Zefirelli reprezintă
de asem enea o personalitate m arcantă a
cinematografiei contemporane. Zefirelli este
autorul unora dintre cele m ai rem arcabile şi
mai echilibrate opere de artă cinem atogra- Compozitorul italian
fică ale sec.XX,în care toate m ijloacele de Ennio Morricone
n. 1928
 exprimare sunt atent urm ărite,inclusiv coloa-
na sonoră.Com pozitoriialeşisă creeze m uzi-
ca filmelor sale au semnat pagini de antolo-
gie. Între capodoperele regizate de Zefirelli,
care constituie valori incontestabile şi din
punct de vedere m uzicalse num ără:

 Romeo and Juliet (1968) – muzica de


Nino Rota
 Jesus of Nazareth (1977) – muzica de
Maurice Jarre

2. M uzica poate deveni în spectacolul cinema-


tografic com ponentă principală şi atunci
avem de-a face cu filmul muzical. Aşa au ră-
m as în istoria cinem atografiei film e m uzicale
precum:

 The Wizard of Oz (Vrăjitorul din O z, 1939) –


muzica de Harold Arlen.

 Singin’ in the Rain (Cântând în ploaie, 1952)


cu celebrul Gene Kelly. Muzica îi aparţine lui
Lennie Hayton.

75
N ăscut la Florenţa,în 1923.
73
 Oklahoma (1955) – muzica de Richard
Rodgers şi O scar H am m erstein, după
musical-ulcu acelaşititlu,creat în 1943 şidis-
tins cu premiul Pulitzer în 1944.

 Les parapluies de Cherbourg (Umbrelele din


Cherbourg, 1964) – muzica de Michel
Legrand.

 My Fair Lady (1964) – peliculă de referinţă în


genul film ului m uzical, distinsă cu 8 prem ii
Oscar. Muzica este semnată de Frederick
Loewe (com pozitor de origine austriacă,
1904-1988)
Compozitorul francez
 Mary Poppins (1964) – regia Robert Michel Legrand
Stevenson; muzica de Richard M . Sherm an şi n. 1932

Robert B. Sherm an, distinsă de asem enea cu


unul din cele 5 premii Oscar.

 The Sound of Music (Sunetul muzicii, 1965) –


regia Robert Wise, muzica de Irwin Kostal,
film distins cu 5 premii Oscar,între care unul
pentru m uzică.

… şilista ar putea continua mult76.

2Frederick Loewe 1904-1988


3. Un alt gen cinematografic legat de arta
sunetelor este film ul de artă în care tem a o
constituie personalitatea unui muzician ori o
anum ită creaţie m uzicală. Aşa sunt
capodopere precum:

 The Wall (Zidul, 1982), realizare cinematogra-


fică de excepţie a form aţiei britanice Pink

76
O listă m ai cuprinzătoare a celor m ai cunoscute şi valoroase 50 de film e m uzicale poate fi consultată la
adresa
http://www.imdb.com/Sections/Genres/Musical/average-vote . Am inclus-o şinoiîn anexe.
74
Floyd, în special a principalului m em bru al
grupului, Roger W aters. Iniţial, m uzica aces-
tui film a reprezentat un album audio lansat
de form aţia britanică în anul 1979. Pentru a
m ăriefectulşiaudienţa,W aters a avut ideea
realizăriifilm ului,care a devenit creaţie cine-
matografică de referinţă a sfârşituluide secol
XX,prin m esajca şiprin realizare.
 Amadeus (1984) – regia Milos Forman, sce-
nariulPeter Shaffer,după o piesă de teatru a
aceluiaşiautor. Film ula fost distins cu 8 pre-
mii Oscar şi constituie o pagină de artă cine-
matografică de incontestabilă valoare în toa-
Pink Floyd
te com ponentele sale: tem ă, subiect, scena-
riu, com plexul ideilor şim esajelor, realizarea
tehnică,joculactorilor şinu în cele din urm ă,
coloana sonoră. Este, credem, cea mai intere-
santă sinteză între realitate şi ficţiune ce s-a
creat în jurul unei personalităţi m uzicale. Cu
atât m airem arcabilă cu cât m uzicianulînsuşi
reprezintă o figură unică în istorie: Wolfgang
Amadeus Mozart Coloana sonoră cuprinde
un colaj deosebit de edificator pentru inten-
ţiile autorilor filmului, cu fragmente din crea-
ţia m ozartiană,prezentate într-o form ă în ca-
re auditivul şivizualul se contopesc într-o sin-
teză cu totul originală. Un exemplu semnifi-
cativ îlconstituie scena din final,în care este
prezentată elaborarea de către com pozitor a
fragmentului Confutatis din Requiem ul în re
minor.

77
OPERA ROCK

Rock = gen m uzicaldeosebit de popular,apărut în


Statele U nite şiîn M area Britanie,la sfârşitulani-

77
A se consulta şisite-ul http://en.wikipedia.org/wiki/Rock_opera .
75
lor 1960, caracterizat printr-un fundal sonor de î-
naltă intensitate, cu grup de percuţie, chitare e-
lectrice şi voci. Muzica rock s-a născut din genul
rock’n’roll78 al anilor ’50, din m uzica soul79 şi din
80
blues . După apariţia m uziciirock, aceasta a m ai
cunoscut influenţe şitransform ări,din jazz,folk şi
m uzica cultă. Rock-ula generat la rândul său m ai
multe tipuri: hard rock, southern rock, heavy
metal, progressive rock, punk rock, grunge, etc.
The Beatles
81
„D eşila început a fost num it m uzică beat , rock-
ul s-a impus cel mai adesea printr-o anum ită
arm onie. Revoluţia m uzicii beat britanice a
gravitat în jurul chitarei electrice şi a cântării
acordice tipice acestui instrument. Neîngrădiţi de
reguli m uzicale form ale, reprezentanţii rock-ului
tim puriu cântau şiruri de acorduri până sim ţeau
că au creat starea pe care doreau s-o exprime
pentru ei înşişi, pentru ca apoi s-o transm ită
publicului. Aceasta este cauza pentru care
progresiile arm onice sunt atât de im portante în
muzica rock. Aceasta nu înseam nă,desigur,că al-
te componente de limbaj – precum cea denumită
beat,ritm ul,pulsaţia – nu sunt la fel de importan-
te în rock.Un ritm inspirat, de efect, poate trans-
form a un cântec banalsub aspect arm onic,bazat

78
G en m uzical am erican deosebit de îndrăgit în anii 1950, intens ritm at, interpretat cu grupuri de
instrumente electronice am plificate.Celm aipopular interpret algenuluirăm âne Elvis Presley.
Vezi http://www.dolmetsch.com/defss3.htm
79
Tip de creaţie apărut în A m erica anilor 1960, caracterizat printr-un discurs vocal intens em oţional,
cuprinzând efecte precum suspine, sughiţuri, strigăte, falseto-uri, şoapte etc. Vezi
http://www.dolmetsch.com/defss3.htm
80
blues = gen vocal afro-american. Blues-ula evoluat în m aim ulte etape:
 1920-1930, blues rural – voce cu acom paniam ent de chitară sau arm onică.
 1920-1930, classic blues – instrum entist sau solist vocalacom paniat de o form aţie restrânsă.
 1940-1950, urban blues – întâlnit m ai ales în nordul Statelor U nite, cu instrum ente am plificate electric,
care lansează form ula rhythm and blues.
 1960, B.B.King – gen influenţat de jazz,având în centru chitara,cunoscut şica British Blues.
 1980, blues noir – influenţat de jazz-ul profesionist, de urban blues şide rock.
Vezi http://www.dolmetsch.com/defsb1.htm
81
to beat = (engl.) a bate, a lovi.
76
82 83
pe trei acorduri simple,într-un hit .”

G enul de operă rock constituie una din cele mai


curajoase şi m ai spectaculoase îm binări dintre
tradiţie şi noutate, dintre m uzica cultă şi cea de
divertism ent, dintre conform ism şi non-confor-
mism. Com binaţia a creat celm aiadesea rezulta-
te şocante.D ar se pare că tocm aiacesta este sco-
pulreprezentanţilor genului: prin form e de expri-
mare neobişnuite, şocante să atragă atenţia asu-
pra unor problem e m ajore ale um anităţii.

„O pera rock sau musical-ulrock reprezintă o pro-


Yannis Xenakis
ducţie m uzicală având cadrul de operă (sau de 1922-2001
musical) cu un limbaj de tip rock’n’roll. Opera
rock se prezintă frecvent şica un album sau ciclu
de piese legate prin tem ă, m esaj, idei com une.
Recent au apărut şi noţiunile de metal opera şi
rap opera.”84 În această accepţie, album ul The
Wall (Zidul) lansat de Pink Floyd în 1979 este defi-
nit drept operă rock. Prin problematica pe care o
abordează genul – problemele grave ale umani-
tăţiicontem porane – şiprin audienţa foarte largă
căreia i se adresează, opera rock reprezintă un
gen extrem de proem inent în tabloulm uzicalcon-
temporan. Includem de aceea o listă m ai cuprin-
zătoare de titluriaparţinând operei rock:

82
hit = (engl.) lovitură,şoc,m are succes.
83
„Though initially m ost people called it "beat music", from its very beginnings rock music was mainly a
harmonic thing. The British beat revolution that started it all, revolved around guitars and the chords played
on those instruments. Not hindered by any formal musical knowledge, the artists of early rock music were
just sticking chords after one another till they seem to fit with the moods they wanted to express for
themselves and to transfer to their audience. That's why chord progressions are so important in rock music.
That doesn't mean, however, that other things — like the "beat" itself, rhythm — don't count as well. A good
rhythm trick can turn a harm onically sim ple song,based on just the three basic chords,into a hit song.” G er
Tillekens.
În http://www.dolmetsch.com/defss3.htm
84
http://en.wikipedia.org/wiki/Rock_opera
77
SPECTACOLUL MULTIMED IA

În ultim ele deceniiale secoluluiXX a apărut o no-


uă form ă de sincretism ,m aicom plexă decât ope-
ra ori cinem atograful: m işcarea în spaţii largi (în
mediul natural, în am fiteatre, pe stadioane etc.),
combinaţii de lum ini, culori şi um bre, m uzică şi
text,totulrealizat cu m ijloace electronice video şi
audio sau com binaţii între surse sonore tradiţio-
nale („reci”) şi cele electronice. U nul dintre „pio-
Jean Michel Jarre
nierii” acestuigen răm âne compozitorul, arhitec-
n.1948 (Lyon,Franţa)
tul şi m atem aticianul Yannis Xenakis, cu specta-
85
colele intitulate polytopes . Sunt producţii(chiar
super-producţii) artistice ce adună laolaltă m ai
multe arte, tehnică, num eroşi interpreţi, totul
într-un spaţiu larg natural, de cele m ai m ulte ori
în aer liber.Aşa sunt:

 Polytope de M ontréal(1967) – spectacol de


lum ini şi sunet, interpretat de patru an-
sambluri orchestrale;
 Polytope de Persepolis (1971);
 Polytope De Cluny (1972) – sunet difuzat pe Coperta CD.
Spectacol multimedia
şapte canale electronice;
realizatde J.M .Jarre în 1978
 Polytope De Mycenes (1978).

Pe m ăsură ce tehnica a evoluat, com pozitorii au


apelat tot mai rar la surse sonore tradiţionale, cu
alte cuvinte la instrumentişti ori cântăreţi,
preferând aparatura electronică tot m ai
sofisticată, „dirijată” de creierul artistului cu
ajutorul „creierului” electronic – com puterul. În
această direcţie, tot Yannis Xenakis – beneficiind
de o com plexă pregătire în domeniul tehnicii de
calcul – a creat limbaje speciale de programare.

85
polys = gr. numeros, topos = gr. loc.
78
Alăturide num ele luiXenakis,în dom eniulm uzicii
electronice incluse în show-uri artistice
multi-media – denum ite şi spectacole muzicale
multi-dim ensionale şi com binate - s-au remarcat
şi alţi creatori: Edgar Varèse, Jean-Baptiste
Barrière,PaulLansky,D enis Sm alley,

O figură rem arcabilă răm âne de asem enea Jean


Michel Jarre.Ela im pus cu un răsunător succes o
altă variantă, m ai spectaculoasă a polyitope-ilor
lui Xenakis : aşa-numitele spectacole
villes-en-concert. Aici intervine însă palierul de
audienţă aflat în intenţia fiecăruia dintre cei doi
muzicieni : Xenakis se adresează în m are m ăsură
unui public avizat; Jarre are în vedere cele m ai
diferite categorii de auditori. De aici,diferenţa de
popularitate.
J. M. Jarre - Spectacolul multimedia
În septem brie 2002, Jean M ichel Jarre a realizat "Aero"
un concert de două ore, în aer liber, lângă locali-
tatea daneză Aalborg,în prezenţa a peste 35.000
de spectatoridin 25 de ţări,de pe treicontinente.
Costurile proiectului s-au ridicat la peste 20 mili-
oane de coroane daneze. Biletele au avut preţuri
cuprinse între 200 şi1900 coroane.

Titlul spectacolului a fost Aero: ofrandă adusă


vântului (Aero: a Tribute to the Wind). Prepara-
tivele au început în august 2001. În prima confe-
rinţă de presă legată de organizarea spectacolului,
autorul îşi prezenta astfel intenţiile: „Vântul con-
stituie personajul central nu num ai ca form ă de
energie, ci şi ca sursă de sunete, im agini, m esaje
şivisuri. Vântulpoartă păsări,polen,dar şifum şi
poluare. Vântul ne pune în legătură cu ce-i mai
rău,dar şicu ce-i mai bine – alegerea răm âne s-o
facem noi.”

Scena cuprindea un ansamblu de ecrane de tele-


viziune şi un şir de claviaturi. Aceasta crea sufici-
79
ent spaţiu pentru a perm ite instalarea unuiim ens
ecran de proiecţie,de aproape 14 m (45 picioare),
Încotro se îndreaptă
ca şi pentru un num ăr m are de interpreţi: cor
spectacolul sincretic ?
m ixt, orchestră, grup de percuţie ş.a. D in cauza
timpului nefavorabil, deasupra scenei a fost mon- O nouă noţiune care începe
tat un acoperiş de plastic şioţel,care însă a m ic- tot m aim ult să-şifacă loc este
şorat efectele spectaculoase ale reflectoarelor.86 Realitatea virtuală (Virtual
Suprafaţa pe care s-a desfăşurat spectacolul (in- Reality - VR).
2
clusiv zona publicului) a fost de 66.000 m .
Tehnologie care permite
Com ponenta m uzicală a concertului a fost contactul direct, cu ajutorul
transm isă pe un num ăr de 16 piste (track-uri) şia sim ulăriipe com puter,dintre
cuprins m ai m ulte nivele sonore, între care un utilizator (spectator)şio
fond sonor am biental(vuietulvântului, al morilor realitate im aginară.
de vânt,alunor prese tipografice). Au fost create
condiţiile acustice pentru ca,la orice distanţă s-ar Tehnologia VR se utilizează în
fi aflat publicul faţă de scenă, rezultatul sonor să cercetare,educaţie,m edicină,
fie acelaşica pe scena însăşi. Între interpreţi s-au mass-media etc.
aflat compozitorul, Francis Rimbert, grupul danez
Safri Duo, Aalborg Symphony Orchestra, corurile Ea prezintă însă un anum it
grad de risc, prin ruptura de
reunite ale Conservatorului N ordjysk şi
lum ea reală,prin com oditatea
U niversităţiidin Aalborg,CorulKlarup (30 de fete
şilipsa de efort din partea
între 14 şi25 de ani).
utilizatorului.
Asem enea tuturor genurilor de artă, şi acest tip
de sincretism cuprinde o ierarhie valorică. În a-
cest sens facem precizarea că există form e m ai
puţin reprezentative pentru ceea ce considerăm a
fi sincretismul multidimensional de autentică va-
loare artistică.O m uzică am bientală,de pildă,ori-
cât de realizată ar fi ea, nu constituie un scop în
sine, cireprezintă o „recuzită” în slujba altor sco-
puri.Ea se află în asem enea cazurila periferia zo-
nei de receptare, pătrunzând m ai ales în subcon-
ştientul ascultătorului. În vrem e ce creaţiile la
care ne-am referit, ale lui Xenakis, J. M. Jarre,

86
Fragmente din referirile la spectacolul Aero publicate în form ă electronică de Robin H osgood, ziarist şi
fotograf. http://www.questbbs.fsnet.co.uk/aero.htm
80
Pink Floyd ori genul de operă-rock constituie do-
menii în care preocuparea creatorului se îndrea-
ptă în m od constant şi concom itent către m ai
multe limbaje artistice şim ijloace tehnice,tocm ai
în scopul realizării sintezei între spaţiul acustic şi
cel virtual, într-o nouă form ă de Gesamtkunst-
werk,num ită astăzimultimedia.

Multimedia este un atribut, transform at rapid în


substantiv datorită frecventei sale utilizări din ul-
timul timp. Multimedia (multi = mai multe; media
= m edii,m ijloace) înseam nă exact ce îispune nu-
mele: capacitatea unui sistem de a comunica
(prezenta) inform aţia prin interm ediulm aim ultor
medii de prezentare simultan, cum ar fi: text,
grafică, fotografii, anim aţie, sunet, clipuri video,
etc. De asemenea, multimedia im plică noţiunea
de interactivitate: utilizatorul nu este un simplu
spectator ci poate să m odifice după dorinţă şi
posibilităţicursulevenim entului(aplicaţiei).

Actuala clădire a O pereiMetropolitan


din New York – pentru cunoscători
Met – a fost ridicată după planurile
arhitectului Wallace K. Harrison. Sala
de spectacole cuprinde aproximativ
4000 de locurişia fost inaugurată la
16 septembrie 1966, cu opera „Anto-
niu şiCleopatra” de Samuel Barber.
Edificiuleste situat în Lincoln Center,
iar foaierul principal este decorat cu
picturide M arc Chagal.Săptăm ânal
se susţin şapte spectacole cu 4-5 pro-
ducţiidiferite.Actualuldirector m uzi-
calşidirijor principaleste Jam es
Levine, iar dirijor-invitat permanent,
Valeri Gherghiev.

3 Sala Operei Metropolitan – spectacolul de adio al


dirijorului Leopold Stokowsky – 16 aprilie 1966
81

87
4 New York - Metropolitan Opera House

87
Inform aţiile provin din Wikipedia the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Metropolitan_Opera#The_.22Old_Met.22
EPILOG – O PER A , U N D R U M ÎN CH IS ?

Sunt patru veacuri de când m uzicienii Renaşterii italiene au im aginat spectacolul de


teatru şim uzică num it opera. Am încercat aicisă m arcăm traiectoria sinuoasă a acestui
fascinant spectacol sincretic, de-a lungul celor patru sute de ani. Nu ne-a preocupat
detalierea personalităţii unor com pozitori precum Rossini, D onizetti, Verdi, Puccini,
Wagner ori Richard Strauss,deşiafişele m arilor teatre lirice ale lum iisunt dom inate în
prezent de numele lor. I-am pom enit num ai în m ăsura în care prezenţa lor explică şi
completează evoluţia genului. Am redat istoria ca pe o povestire în form ă teatrală, a
căruipersonajcentral este Opera însăşi.

Până la m ijlocul secolului XX tradiţia genului a continuat să existe, într-o m ăsură m ai


m are sau m aim ică.D upă acelm om ent însă,desprinderea a fost aproape totală,astfel
încât form ele contem porane ale spectacolului sincretic nu mai pot fi numite operă.
Chiar şim enţinerea în repertoriul contem poran a capodoperelor genului din secolele
XVIIIşiXIX se face prin tot m aim ulte com prom isuri.Foarte frecvent suntem surprinşi–
plăcut ori neplăcut – de viziuni scenice, regizorale ce se doresc „m oderne”, în parte
pentru a justifica perenitatea spectacolului în sine, în parte pentru a-l „adapta”
peisajului actual. Este bine, este rău? N u credem că aceasta poate fi o problem ă de
bine şi de rău. Este doar o stare reală. Trebuie să acceptăm evidenţa conform căreia
opera a lăsat locul altor form e de artă în care m uzica, im aginea, m işcarea se unesc
pentru a crea un univers spiritual.

* * *
5 "Albă ca Zăpada" (1937),celebrulfilm alluiW alt D isney a m arcato nouă eră în spectacolulsincretic.
Film ulde anim aţie lasă frâu liber im aginaţieişigeniuluiartistic.
M uzica film uluia fost com pusă de Frank Churchill.

În 1940, W alt D isney realizează o altă capodoperă cinem atografică de anim aţie: Fantasia. Filmul este
conceputca un colajde form ă,culoare şim işcare,pe câteva paginimuzicale celebre: J. S. Bach – Toccata şi
Fuga în re m inor, în versiunea orchestrală a lui Leopold Stokowski, Ceaikovski – Suita „Spărgătorul de
nuci”, P. Dukas – U ceniculvrăjitor,I. Stravinsky – Sărbătoarea prim ăverii, Beethoven – Sim fonia Pastorală,
A. Ponchielli – Dansul orelor, M. Mussorgski – O noapte pe m untele pleşuv, Fr. Schubert – Ave Maria.
Film ulconstituie o rem arcabilă dem onstraţie de inversare a rolurilor în sim bioza imagine–sunet: dacă în
m od obişnuit m uzica este cea care slujeşte im aginea, de astă dată arta sunetelor este „ilustrată” prin
imagini.

6 M ickey M ouse îistrânge m âna dirijoruluiLeopold Stokow ski


ANEXE
87
M IC D IC ŢIO N A R D E TER M EN I „O PER ISTIC I”

ARIE Principala com ponentă solistică a genurilor m uzical-teatrale sau


piesă independentă.

Lucrare solistică,vocal-instrum entală sau instrum entală,de du-


rată relativ restrânsă, cu form ă determ inată, caracter liric. Cel
m aiadesea se exprim ă prin m onodie acom paniată.

ARIOSO Com ponentă solistică a genurilor muzical-teatrale din Baroc,


interm ediară între recitativ şi arie. Are caracter vocal-
instrumental, durată şi form ă nedeterm inate, dependent de
textul literar şipreponderent melodic.

Arioso-ul a fost principala form ă solistică de exprim are la


începuturile operei (sec.XVII,în opera seria),a dispărut la m ijlo-
cul sec. al XVIII-lea şi a revenit în structura operei în sec. XX,
începând cu opera veristă.

(OPERA-) BALET Variantă franceză a operei seria italiene. Apare la sfârşitulsec.


XVII. Subiecte pastorale, eroice, lirice inspirate din mitologie,
antichitate.Cuprinde m om ente lungide balet,intercalate în ca-
drul operei de tip seria.

Reprezentanţi:Jean Baptiste Lully,Jean Philippe Ram eau

Baletul propriu-zis – gen sincretic (m uzică, dans, literatură)


destinat reprezentării scenice, având la bază un libret, cuprin-
zând num ere m uzicale,grupate în acte, tablouri, scene. Mijlocul
principalde exprim are a acţiuniieste muzica şigestul.Apare în
sec. XIX, în Franţa. Cunoaşte o ascensiune spectaculoasă odată
cu Şcoala rusă (Ceaikovski),în a doua jum .a sec.XIX.

BEG G AR’S O PERA = opera cerşetorilor, engl. Tip de operă „realistă”, apărută în
Anglia, în prim a jum . a sec. XVIII. Parodiază opera seria. Cu-
prinde elem ente com ice, groteşti, subiecte cotidiene, cântece
simple din repertoriulorăşenesc.

Reprezentanţi:John G ay,John Cristopher Pepusch


88

(OPERA) BUFFA Tipulreprezentativ de operă com ică italiană de la începutulsec.


al XVIII-lea s-a num it la început intermezzo şia apărut la N apoli,
în jurul anului 1710.

D e obicei, o operă seria avea trei acte, între care erau prezen-
tate intermezzi comice. La început, cele două intermezzi nu
aveau nicio legătură între ele.M aitârziu însă ele aveau o acţi-
une unică,prezentată în două părţi.Se folosea dialectul napoli-
tan, iar personajele proveneau din teatrul popular italian numit
com m edia dell’arte:căpitanulîngâm fat,bătrâna doică,doctorul
şarlatan,valetulpus pe şotii, bătrânulbogătan zgârcit,încrezu-
tul,am orezulînşelător etc.

Noul gen a trecut un tim p neobservat datorită unor com pozitori


obscuri. Cel ce a atras atenţia supra operei buffa şi a im pus-o
definitiv a fost tânărul G iovanni Battista Pergolesi (La serva
padrona, 1733).

Alţi reprezentanţi: D om enico Cim arosa (Căsătoria secretă),


Wolfgang Amadeus Mozart (N unta lui Figaro ş.a.), Gioacchino
Rossini (Bărbierul din Sevilla ş.a.), Gaetano Donizetti (Elixirul
dragosteiş.a.),André Ernest M odest G rétry

CAVATINA Arie scurtă ca urm ează după un recitativ m ailung.Are conţinut


de virtuozitate,caracterizând totodată personajul.

COMMEDIA „În lim ba italiană,cuvântularte avea sensul de m icişm echerii,tru-


D ELL’ARTE curi, secrete ale negustorilor şi m eseriaşilor. Term enul commedia
dell’arte desem nează un gen teatral apărut în Italia, în sec. XVI,
care a influenţat direct apariţia genuluide operă; cuprindea perso-
naje fruste (populare, simple, naturale, ne-rafinate), denumite
zanni, cele mai cunoscute fiind Arlecchino, Brighella, Scapino,
Scaramuccia şiPulcinella. Atmosfera acestui tip de teatru popular
italian i-a influenţat pe cei m ai m ari dram aturgi ai vrem ii,
Shakespeare,M olière şiBeaum archais şia avut consecinte asupra
unor opere celebre precum Figaro de Mozart şi Bărbierul din
Sevilla de Rossini.” (Italian, the w ord arte being properly
translated as a combination of 'tricks of the trade' (in Italian lazzi),
and 'know-how'; a dramatic genre, emerging in Italy in the 16th
89
century, that had a strong influence on drama and thence on
opera. It included stock characters, the zanni, the best known
being Arlecchino, Brighella, Scapino, Scaramuccia and Pulcinella.
The plots lines went on to influence the greatest European
playw rights, Shakespeare, M olière and Beaum archais, and in due
course the greatest opera composers including Mozart (Figaro)
and Rossini (Il barbiere di Siviglia). În Dolmetsch Online Music
Dictionary,

http://www.dolmetsch.com/musictheorydefs.htm

(OPERA) Expresionism = „Curent artistic cu un puternic caracter contestatar


EXPRESIONISTĂ şi nonconform ist, apărut în G erm ania şi Austria, la începutul sec.
XX, m ai întâi în artele plastice şi în literatură (Bertold Brecht,
August Strindberg), apoi în m uzică.” 88 Expresionism ul cultivă
contrastele violente, disonanţele, stridenţele, tragicul, grotescul,
urâtul,tensiunea,evadarea din real.Reprezintă un efect alstresu-
luisocialprovocat de prim ulrăzboim ondial.

O pera expresionistă ilustrează trăsăturile esteticii curentului muzi-


cal.

Reprezentanţi:

A. Schönberg (M oise şi Aaron), A. Berg (Wozzeck), Bela Barok


(Castelul Prinţului Barbă-Albastră, M andarinul m iraculos - balet),
Stravinski (baletul Petruşka)

G RAN D O PÉRA Apare în Franţa, în prim a jum . a sec. XIX. Limbaj romantic, subi-
ecte eroice, fast exagerat, m ontare grandioasă. N u lipsesc
momentele de balet şi ariile de virtuozitate vocală – superficiale,
artificiale.

Reprezentanţi:G iacom o M eyerbeer,François Auber

(OPERA) Impresionism = „curent artistic apărut în arta plastică franceză la


IM PRESIO N ISTĂ sfârşitul sec. XIX şi ilustrat de pictori ca M onet, D egas, Renoir,
Pissaro, Sisley, Cézanne etc.” 89 În m uzică, creatorul

88
D icţionar de term enim uzicali,Editura ştiinţifică şienciclopedică,Bucureşti1984,p.170.
89
Idem, p. 235.
90
impresionismului este Claude D ebussy,iar lucrarea ilustrativă este
Opera Pelléas şiM élisande.

O pera im presionistă întruneşte trăsăturile de lim bajm uzicalspeci-


fice:

 Sistem modal pentatonic


 M elodică de tip arioso
 Ritm ică subordonată m elodicii şi textului literar. Caracter
rubato
 D inam ică fără treceribruşte
 M are bogăţie tim brală; timbre rezultante (suprapuneri de 2
sau m ai m ulte tim bre interpretând aceeaşi m elodie); folosi-
rea vocilor cu vocalize,ca culoare tim brală în cadrulorchestrei
 Polifonie liniară;heterofonie
 Forme libere
 Genuri improvizatorice

MASQUE „Form ă aristocratică de teatru englez din sec. XVI-XVII, în care se


îm pleteau poezia,dansulşim uzica într-un discurs rafinat; masque
îşi are originea în spectacolul francez ballet de cour (balet de
curte) şiîn diferite form e de divertism ent practicate de nobilii itali-
eni; după Războiul Civil a fost înlocuit treptat cu opera.” (An
aristocratic sixteenth- and seventeenth-century English theatre
form integrating poetry, dance, music, and elaborate sets, derived
from the French ballet de cour and court entertainment from Italy,
it was superceded, after the Civil War, by the more developed
opera.)

În http://www.dolmetsch.com/defsm.htm

MELODRAMA Tip de teatru m uzical apărut la începutul sec. XIX în Italia (V.
Bellini) şila sfârşitulsec. XIX în Franţa (J. M assenet). Se caracteri-
zează prin m elodica declam atorie,cu caracter rubato (desfăşurare
liberă), dependentă de text. Spectacolul are o nuanţă facilă,
lacrimogenă, exagerat sentim ental. G enul revine în creaţia de
operă a sec.XX (Stravinski,M ilhaud,Schönberg ş.a.).

MULTIMEDIA În ultim ele deceniiale sec. XX a apărut o nouă form ă de transm i-


tere a inform aţiei – multimedia - care a generat la rândul ei noi
91
form e de artă sincretică ce include m uzica. Multimedia este un
atribut, transform at rapid în substantiv datorită frecventei sale
utilizăridin ultim ul tim p. M ultim edia (multi = mai multe; media =
m edii, m ijloace) înseam nă exact ce îi spune num ele: capacitatea
unuisistem de a com unica inform aţia prin intermediul mai multor
m edii de prezentare sim ultan, cum ar fi: text, grafică, fotografii,
anim aţie, sunet, clipuri video, etc. D e asem enea, m ultim edia im -
plică noţiunea de interactivitate: utilizatorul nu este un simplu
spectator ci poate să m odifice după dorinţă şi posibilităţi cursul
evenim entului(aplicaţiei).

MUSICAL Tip de com edie m uzicală de origine nord-am ericană – răspândită


în întreaga lum e – apărută în sec. XIX, sim ilar operetei : acţiune
dramatică unitară,alternanţă de scene vorbite (teatrale), numere
m uzicale şim om ente coregrafice (dansante).

Cei m ai cunoscuţi autori am ericani din anii 1920-1930, sunt:


Jerom e Kern,G eorge G ershw in,Cole Porter şiIrving Berlin.

(OPERA) Tip de teatru m uzicalapărut la încep.sec.XIX în G ermania. Limba-


N AŢIO N ALĂ jul m uzical poartă evidente trăsături de inspiraţie populară (cân-
tece, dansuri, com binaţii tim brale). Subiectul este de asem enea
inspirat din basm ele, istoria ori specificul naţional, cu personaje,
text în lim ba naţională,costum e,decoruri – specifice.

O pera naţională este reprezentată prin:

 Opera-basm – Weber – Freischütz, Glinka – Ruslan şiLudm ila


 O pera istorică – Glinka – Viaţa pentru Ţar (sau Ivan Susanin)

(OPERA) Neoclasicism = curent artistic,apărut în m uzică la m ijloculsec.XIX.


Trăsătura de bază este reconsiderarea modelelor
N EO CLASICĂ
 clasice şipre-clasice (în neoclasicism ulsec.XIX),
 precum şi ale altor epoci, curente şi tendinţe ale trecutului:
Renaştere, Ev M ediu, chiar Antichitate; ori rococo-ul francez,
muzica elisabethană din sec. XVII – modele prezente în
neoclasicismul sec. XX

O pera neoclasică apare în sec.XX,elem entele neoclasice constând


în:
92

 subiecte – Richard Strauss - Cavalerul rozelor (1911): comedie


m uzicală; acţiunea se petrece la Viena, a doua jum . a sec.
XVIII. Intermezzo : com edie burgheză în 2 acte. Stravinski –
Oedipus Rex (1927): operă-oratoriu după Sofocle, text în
lim ba latină.Pulcinella (1919-1920):balet cu cântece pe tem e
de Pergolesi etc.
 reprezentare scenică ilustrând am bianţa epocii evocate de
subiect
 limbaj muzical – parţialneoclasic (sistem m odal, tem e citate,
ritm ică dansantă,tim bre, polifonie,elem ente arm onice),par-
ţialm odern.

O PERĂ  G en sincretic (m uzică, teatru, poezie, dans) destinat


reprezentării scenice, având la bază un libret, cuprinzând nu-
m ere m uzicale,grupate în acte, tablouri, scene.
 Apare în jurulanului1600, din dorinţa artiştilor Renaşteriide
a reînvia teatrulantic grecesc.
 Apare ca urmare a impunerii monodiei acompaniate şia stilu-
lui concertant din perioada Barocului tim puriu şi a Renaşterii
târzii.
 Apare în Italia ca urm are a preferinţeiitalienilor pentru cântul
vocal acompaniat – canzoneta.
 Componente muzicale ale operei:
 Solistice – aria, recitativul, arioso, cavatina
 Vocal-colective – duet,terţet,cvartet… cor,scene
 Instrumentale – uvertura, intermezzo
 Alte componente – balet

OPERA- G en artistic de sinteză între oratoriu şi operă, cu subiect laic,


ORATORIU personaje, libret, structură teatrală, dar fără desfăşurare scenică,
fără costum e,fără dialoguri.

Compozitor reprezentativ pentru sec. XIX: Hector Berlioz – Simfo-


nia dram atică Rom eo şiJulieta

OPERA-ROCK G en artistic de sinteză între operă şimuzica rock,apărut în a doua


jum . a sec. XX. Cadrul este preluat din operă, lim bajul m uzical şi
efectele scenice – din rock.
93

O PERETĂ Tip de com edie m uzicală de origine diversă, apărută în sec. XIX.
Opereta îşi are originea în teatrul popular medieval: commedia
dell’arte (Italia), vaudeville (Franţa), singspiel (G erm ania) şi se
caracterizează prin: acţiune dram atică unitară, alternanţă de
scene vorbite (teatrale),num ere m uzicale şim om ente coregrafice
(dansante).

Reprezentanţi:

Jacques Offenbach – Orfeu în Infern (1858), Frumoasa Elena


(1864)

Johann Strauss-Fiul – Liliacul (1874), Sânge vienez (1899)

RECITATIV D eclam are cântată a unui text literar-poetic. Provine din psalmo-
die şibalada populară.Este dependentm elodic şiritm ic de text.

Ambitus restrâns,intervale m ici.

Tipuri:

 secco = solistul declam a pe o m elodie extrem de sim plă, tex-


tul literar, iar grupul concertino sau doar clavecinul marca mo-
m entele de respiraţie oriîncheierile de fraze / versete prin ca-
denţe;
 accompagnato = declam aţia solistuluiera însoţită permanent
de grupul instrumental.
 Sprechgesang = cântare vorbită germ. Tip de recitativ impus
de Arnold Schönberg şiadepţiisăi,în sec.XX.
 parlando – preluat de Bàrtok din folclor (sec.XX)
 melodramatic – la Mussorgski (Boris Godunov), Enescu
(Oedip)

(OPERA SAU G en sincretic apărut la începutul sec. XIX, având lim baj m uzical
DRAMA) romantic. La început structura opereirom antice a fost cea clasică
RO M AN TICĂ (acte,tablouri,scene),în care s-a încadrat lim bajulm uzicalrom an-
tic.

În a doua jum ătate a sec. XIX, structura operei rom antice începe
să se m odifice, în conform itate cu transform area treptată a
limbajuluim uzicalrom antic,evoluând către dram a rom antică:
94

 teatrul devine com ponenta principală


 com pozitorulurm ăreşte analiza psihologică a personajelor
 scenele, tablourile, chiar actele se „topesc” treptat într-o
desfăşurare muzical-teatrală continuă, cu numeroase mo-
m ente de culm inaţie a acţiunii, cu trăiri profunde, dram e
um ane extrem e şi,în general,finaltragic.
 structura m uzicală clasică (arii,recitative, m om ente colective
etc.) se contopesc de asem enea în discursuri sonore continue
– solistice sau de grup, vocal-instrumentale sau orchestrale –
numite la Wagner m elodia infinită.
 ansamblul orchestral se amplifică considerabil şi capătă
importanţă de personajcom entator
 virtuozitatea vocală nu m aieste un scop în sine,fiind înlocuită
cu interpretarea teatral-m uzicală a fiecăruiparticipant – cu ni-
m ic m aiprejos ca dificultate tehnică decât pasajele vocale ale
operei clasice.
 desfăşurarea scenică – regie, scenografie, costume, efecte
scenice etc. – devine parte egală ca im portanţă în ansam blul
spectacolului.

Reprezentanţi: G iuseppe Verdi (1813-1901), Richard Wagner


(1813-1883).

(O PERA) SERIALĂ Tip de operă apărută în deceniul al treilea al sec. XX, al cărei dis-
curs m uzicaleste organizat după sistem ulsonor serial.

Reprezentanţi:

Arnold Schönberg – M oise şiAaron (1933)

Alban Berg – Wozzeck (1925), Lulu (1935)

Stravinski – oratoriile religioase Canticum sacrum (1955), Threni


(1958)

(OPERA) Tip de operă rom antică, apărut în sec. XIX, a cărei principală
SIM FO N ICĂ caracteristică o reprezintă simfonismul aplicat în scriitura orches-
trală şivocal-instrum entală.O rchestra este egală ca im portanţă cu
ansam blul vocilor, fiind m ult am plificată faţă de tradiţia clasică a
operei.
95

Reprezentant: Berlioz – Troienii

SINGSPIEL Teatru m uzical germ an de origine populară. Com ponenta princi-


pală este teatrul, în care apar m om ente m uzicale.Reprezintă una
din sursele operetei.

Subiecte com ice,cu elem ente de basm .Text în lim ba germ ană.

Compozitor reprezentativ: Mozart (Flautul fermecat)


„Term enula apărut în sec. XVI, dar astăzise identifică m aiales tipul de operă ger-
m ană din sec.XVIII-XIX,cu subiect com ic şidialogurivorbite.” (The term w as in use
in the 16th century, but it is now most commonly applied to 18th- and early 19th-
century light or com ic operas w ith spoken dialogue.) În Classical Music Pages, din
The Grove Concise Dictionary of Music,
http://w3.rz-berlin.mpg.de/cmp/g_singspiel.html

SERIA (OPERA) = solem nă, it. Prim ul tip de operă din istoria genului. Apare în
Italia,la începutulsec.XVII.D ispare la m ijl.Sec.XVIII.

Subiecte inspirate din m itologia greacă şi latină şi din istoria an-


tică.Form a principală de exprim are solistică – arioso

Reprezentanţi:

 Florenţa – Jacopo Peri, Giulio Caccini


 Roma – Stefano Lndi, Domenico Mazzochi
 Veneţia – Claudio Monteverdi, Francesco Cavalli
 Napoli – Francesco Provenzale, Alessandro Stradella,
Alessandro Scarlatti
 Anglia – H enry Purcell,G eorg Friedrich H ändel

UVERTURA ouvert = deschis, fr. Introducere instrum entală la suitele precla-


sice,cu rolde fixare a tonalităţii.Piesă orchestrală de introducere
la operă,cu funcţie tonală, de atm osferă (prefigurează tipuloperei
– comic sau tragic), tem atică (cuprinde teme muzicale din cuprin-
suloperei).Se m ainum eşte şisinfonia (cu n).

 Sec. XVII – uverturile italiene aveau forma repede-lent-repede;


cele franceze invers (lente-repede-lent). Fără legătură tem a-
tică cu conţinutuloperei.
 Sec. XVIII – form ă sonată clasică. G luck creează legătură
tematică între uvertură şiconţinutuloperei.
96
 Sec. XIX – apar şialte tipuride introducerila opere: preludiu,
prolog.

Tot în s. XIX apare şi uvertura de concert – piesă sim fonică


independentă, de m ici dim ensiuni (10-15 m in.), rom antică sau
proram atică.

(O PERA) VERISTĂ Verismul (vero = adevărat, it.) – curent m uzical apărut în opera
italiană de la sfârşitulsec.XIX şiprim a jum ătate a sec.XX.

Caracteristici:

 Sistem modal pentatonic

 M elodică de tip arioso, cu evidente influenţe din partea


canţonetei populare italiene.

 Ritm ică subordonată m elodiciişitextuluiliterar.Agogică vari-


ată

 D inam ică extrem de bogată şidiversă

 M are bogăţie tim brală

 Polifonie liniară

 Forme libere

 Subiecte inspirate din cotidian (realiste). Pasiuni şi trăiri


puternice. Profunde analize psihologice. Final tragic

Reprezentanţi:

Giacomo Puccini, Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto


Giordano

VODEVIL La origine – vaudeville = cântec francez com ic sau satiric din


Renaştere.

La sfârşitul sec. XVI – spectacol satiric cu caracteristicile


com m edieidell’arte italiene:acţiune dram atică unitară,alternanţă
de scene vorbite (teatrale),num ere m uzicale şim om ente coregra-
fice (dansante).
97

Reprezintă unuldin izvoarele opereteidin sec.XIX.

A pătruns şiîn ţările rom âne în prim a jum ătate a sec.XIX,odată cu


trupele străine de teatru şi m uzică şi cu profesorii străini de mu-
zică,din fam iliile boiereşti.Curând au apărut şicom pozitoriautoh-
toni de vodeviluri:

Matei Millo & Flechtenmacher – Baba H ârca

Alecsandri & Flechtenmacher - Chiriţele


„Cuvânt de origine franceză, probabil din voix de ville = vocea oraşului, cântec de
stradă.La origine,cântece satirice ale locuitorilor din Paris,care,în tim puldom niei
regelui Ludovic al XIV-lea (1638-1715) au fost incluse în m icicom ediiprezentate la
bâlciurile din capitală.” (French, possibly from voix de ville, literally 'street song';
originally satirical Parisian street songs which during the reign of Louis XIV (1638-
1715) taking on more topical songs found themselves incorporated into comedies
performed at Paris fairs.)

În http://w w w .dolm etsch.com /defsv.htm

ZARZUELA (zarza = rug de mure, sp.) Termenul provine din La Zarzuela – cas-
tel de vânătoare al fam iliei regale spaniole, situat lângă M adrid,
înconjurat de rugide m ure,unde,în sec.XVII,aveau loc fiestas de
zarzuela (serbările de la Zarzuela).

Ulterior, a devenit gen de teatru muzical popular comic, cuprin-


zând dialogurivorbite,cântece şim om ente corale.

http://www.dolmetsch.com/musictheorydefs.htm

http://www.zarzuela.net/ref/history.htm
CLAUDIO MONTEVERDI, 1567-1643

1567 N aşterea luiClaudio M onteverdila Crem ona


1582 Prim a operă tipărită:Sacrae Cantiunculae,Veneţia
1587 Primul volum de madrigale,Veneţia
1589 sau 1590 Al doilea volum de madrigale,Veneţia
1590 Prim eşte slujba de violist la curtea lui Vincenzo de Gonzaga,
duce de Mantua
1592 Al treilea volum de madrigale,Veneţia
1595 Se căsătoreşte cu Claudia Cattaneo.Călătoreşte în U ngaria
1600 Se naşte fiulsău Francesco
1602, 17 aprilie Prim eşte drept de cetăţenie la M antua.
1603 Al patrulea volum de madrigale, Veneţia. Pe pagina de titlu,
apare pentru prim a dată cu indicaţia Maestro della musica,
ceea ce înseam nă că obţinuse funcţia de şefalm uziciide curte.
1605 N aşterea fiuluisău M assim iliano
1607 Prezentarea piesei Orfeo în carnaval.
Este ales membru la Accademia degli Animosi.
M oare soţia sa Claudia.
1608 Premiera operei Arianna
1610 Călătoreşte la Rom a.Missa in Illo Tempore,Veneţia
1613 Prim eşte funcţia de dirijor la Catedrala San Marco,Veneţia.
1614 Alşaselea volum de madrigale,Veneţia
1619 Alşaptelea volum de m adrigale,Veneţia
1626 M assim iliano obţine diplom a de m edic.
1627, septembrie Inchiziţia îlarestează pe M assim iliano.
1628, ianuarie Massimiliano este eliberat.
1630-1631 O raşulM antua este jefuit.Bântuie cium a la Veneţia.
1632 Scherzi Musicali.
Monteverdi devine preot.
1638 Madrigali Guerrieri e Amorosi. (Volumul 8)
1641 Opera Ilritorno d’U lisse in patria.
1642 Opera L’Incoronazione diPoppea.
1643, 29 noiembrie Monteverdi moare.
CHRISTOPH WILLIBALD GLUCK, 1714-1787

N ăscut la Erasbach (Austria),2 iulie 1714:m ort la Viena,15 noiem brie 1787.

Tatăl – pădurar în Palatinatul de U pper (astăziîn vestul Cehiei). Lim ba cehă a fost, se
pare,lim ba sa m aternă.

La 14 anipleacă să studieze la Praga,unde activează ca organist. Continuă la Viena,la


M ilano şiîn alte oraşe italiene,apoi,între 1745-1746,la Londra,unde cunoaşte m uzica
luiH ändel.

În 1752 se află la Viena, în calitate de Konzertmeister şi apoi de Kapellmeister al


prinţuluide Saxa-Hildburghausen.

Com pune opere în stilitalian şifrancez

1761 – Baletul-pantom im ă Don Juan

1762 - Opera Orfeo ed Euridice, creată în colaborare cu poetul Calzabigi şi coregraful


Angiolini,considerată prim a operă ce ilustrează „reform a” luiG luck.

1767 – Opera Alceste

1776 – G luck se decide să-şi aplice noile idei în opera franceză şi prezintă la Paris
Iphigénie en Aulide (Iphigenia în Aulida)îm preună cu versiunea franceză la opera Orfeo
– intitulată O rphée.Spectacolele se bucură de m are succes.

1779 - Iphigénie en Tauride (Iphigenia în Taurida)

„Reform a” luiG luck exprim ă o nouă concepţie despre relaţia teatru-m uzică:

 M uzica este subordonată teatrului, textului, ideii, sentim entelor, fără ca


acţiunea să fie întreruptă de tradiţionalele intermezzi orchestrale şi m ai
ales de pasajele vocale de virtuozitate.

 Uvertura reprezintă o sinteză a dram ei

 O rchestraţia ilustrează sensulcuvântului

 Exprim are sim plă,directă a em oţiilor om eneşti.

 M uzica sa este plină de dinam ism ,dar şide seninătate şisublim .

 G luck „dizolvă” dram a în m uzică,nu o ilustrează cu ajutorulmuzicii.


WOLFGANG AMADEUS MOZ ART, 1756-1791

1756, 27 ianuarie S-a născut la Salzburg (Austria) W olfgang Am adeus M ozart.


S-a manifestat ca un copil-minune: la 5 ani a compus prima
lucrare, la 6 ani a cântat pentru prim a oară în public, în faţa
prinţuluielector alBavarieişia îm părăteseiAustriei.
1763-1766 Turneu european,care a inclus Paris şiLondra.
M icul W olfgang com pune prim ele sim fonii şi publică prim ele
partituri proprii.
D upă 9 lunipleacă din nou în turneu, la Viena.
1770-1773 Trei călătorii în Italia, unde scrie două opere (Mitridate, Lucio
Silla).
Aicicunoaşte m uzica italiană – instrum entală şide operă.
1774-1777 Concert maestru la capela arhiepiscopului Coloredo de Salzburg.
Com pune,între altele,toate concertele pentru vioară.
1777 Încearcă să găsească posturi de m uzician m ai bine plătite la
curtea din M ünchen şila cea din M annheim ,fără succes însă.
Pleacă la Paris,însoţit de m am a sa,unde prezintă Simfonia nr. 31
„pariziana”. Mama sa m oare, acest fapt afectându-l profund pe
tânărulde 21 de ani.
1779-1780 M uzician la curtea din Salzburg şila catedrală.
1780 Compune opera Idomeneo pentru teatrul din M ünchen,
bucurându-se de m are succes. Este opera în care com pozitorul
îşi începe sinteza novatoare, prin crearea unor pagini muzicale
profund em oţionante şi com entarii recitativice încredinţate
orchestrei.
1781, mai Intră în conflict cu arhiepiscopul şi dem isionează (sau este
concediat).
Se stabileşte la Viena,unde speră la un post la curtea im perială.
În aşteptare,dă lecţiide m uzică,scrie lucrărila com andă,publică
partituri,cântă în public.
1782 Se căsătoreşte cu Constanze W eber.
Renum ele său vienez creşte prin prezentarea operei-singspiel
D ie Entführung aus dem Serail(Răpirea din serai).
101

Compune de asemenea Concertele pentru pian 11, 12, 13, pe


care le interpretează în public, apărând astfel în dubla postură
de com pozitor şiinterpret virtuoz.
1782-1785 Cvartetele dedicate lui Haydn : KV 387, 421, 428, 458, 464, 465.
H aydn însuşi îi scria lui Leopold M ozart, după ce a cunoscut
lucrările: „Este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut
personalsau despre care am auzit vreodată;are talent,dar ceea
ce este m ai im portant, are o profundă cunoaştere asupra
compoziţiei.”
1783 M area M issa în do m inor KV 427,neterm inată.
1784 Devine membru francmason.
1786 Opera Le nozze di Figaro (Nunta lui Figaro), prima din cele trei cu
libret de Lorenzo da Ponte.
1787 Premiera la Praga a operei Don Giovanni (libret de Lorenzo da
Ponte).
O bţine un post ne-important la curte, de Kammermusicus,care îi
asigură un salariu m ic, dar constant. Atribuţiile sale se rezum au
doar la compunerea pieselor de dans pentru balurile imperiale.
N ecesităţile şi pretenţiile sale financiare erau însă cu m ult m ai
m arişide aici– anide lipsurişidatorii.
1788 Ultimele trei simfonii : N r.39 în m ibem olm ajor KV 543,N r.40 în
sol minor KV 550 şiN r.41 în do m ajor KV 551 „Jupiter”.
1790 Opera buffa Cosi fan tutte (Aşa fac toate) ultima pe libret de
Lorenzo da Ponte
1791 opera-singspiel D ie Zauberflöte (Flautul fermecat).
La Praga are loc premiera operei (seria) La clemenza di Tito
Incepe Requiem-ul care răm âne însă neterm inat. Elevul său
Franz Xaver Süssm ayr a com pletat lucrarea după schiţele
m aestruluisău.
1791, 5 decembrie Mozart m oare la Viena. Este îngropat în groapă com ună, într-o
suburbie a Vienei .
Cauzele acestei cerem onii m isterioase au răm as necunoscute şi
pot fim ultiple.Între acestea – calitatea de membru francmason
a m uzicianului, de asem enea o epidem ie de holeră ce izbucnise
în Viena.N u se cunoaşte astăzim orm ântulluiM ozart !
102

MOZART – „N U N TA LU I FIG A R O ”, STR U CTU R A TEA TR A LĂ (I)

Actul I, 8 scene Actul II, 11 scene Actul III, 14 scene Actul IV, 15 scene
Scena 1 – F, S Scena 1 – C, S, F Scena 1 – CA Scena 1 – BB
Nr. 1, duettino, recitativ
Nr. 11, cavatina C - Porgi, recitativ Nr. 24, cavatina - L'ho
Nr. 2, duettino, recitativ amor, qualche ristoro Scena 2 – CA, C, S perduta... me meschina...
Scena 2 – F recitativ recitativ Scena 2 – BB, F, M
Nr. 3, recitativ, cavatina F Scena 2 – C, S, CH, CA Nr. 17, duettino CA–S recitativ
– Se vuol ballare recitativ recitativ Scena 3 – M, F
Scena 3 – B, M Nr. 12, arietta CH - Voi che Scena 3 – F, S, CA
sapete recitativ
recitativ
recitativ recitativ Scena 4 – M
Scena 4 – CA
Nr. 4, aria B - La vendetta, Nr. 13, aria S - Venite, recitativ
oh, la vendetta! inginocchiatevi; Nr. 25, aria - Il capro e la
N r.18,recitativ şiaria
Scena 4 – M, S recitativ capretta
Scena 5 – CA, M, DC, F, B,
Scena 3 – C, CA, S S Scena 5 – BB
recitativ recitativ recitativ
Nr. 5, duettino N r.14,terţet recitativ
Nr. 19, sextet
Scena 5 – S, CH recitativ Scena 6 – F, BS, B
Scena 6 – S, M, F, B
Scena 4 – S, CH recitativ
recitativ Scena 7 – BS, B
Nr. 6, aria CH - N on so piů Scena 7 – BB, CH
Nr. 15, duettino
cosa son, cosa faccio, recitativ recitativ
recitativ
Scena 6 – CH, S, CA Scena 8 – C Nr. 26, aria BS - In
Scena 5 – C, CA quegl'anni, in cui val poco
recitativ N r.20,recitativ şiaria
Scena 7 – BS, S, CA Scena 8 – F
recitativ Scena 9 – CA, A
recitativ N r.27,recitativ şiaria
Scena 6 – C, CA
N r.7,terţet recitativ Scena 9 – S, C, M
recitativ Nr. 16, final (recitativ) Scena 10 – C, S recitativ
Scena 8 – tutti Scena 7 – aceiaşi,S Scena 10 – aceleaşi,F
recitativ recitativ
recitativ
Nr. 8, cor Nr. 21, duettino N r.28,recitativ şiaria S
Scena 8 – S, C, CA
recitativ recitativ Scena 11 – aceiaşi,CH
recitativ
Nr. 9, cor Scena 11 – aceiaşi, CH ,BB, recitativ
Scena 9 – aceiaşi,F Cor
recitativ Nr. 29, final
Nr. 22, cor
Nr. 10, aria F - N on piů Scena 10 – aceiaşi,A Scena 12 – aceiaşi,CA
andrai, farfallone recitativ
Scena 13 – F, S
amoroso, Scena 11 – tutti Scena 12 – aceiaşi,CA ,A
recitativ Scena 14 – aceiaşi,CA
Scena 13 – aceiaşi,F Scena 15 – tutti (final)
recitativ
Nr. 23, final
Scena 14 – tutti

F = Figaro, S = Susanna, CA = Contele Almaviva, C = Contesa, Cherubino = CH, Marcellina = M, Bartolo = B, Basilio = BS, Don Curzio = DC, Barbarina
= BB, Antonio = A.
M
Moozzaarrtt –– O
Oppeerraa „„N
Nuunnttaa lluuii FFiiggaarroo””,, ssttrruuccttuurraa m
muuzziiccaall--tteeaattrraallăă

Act I Act II Act III Act IV

duet Barbarina
duet

Contesa arie
Marcell
Figaro
arie ina
Contele
arie
arie arie Basilio
Cherubino
Bartolo sextet
Uvertura
arie
arie
arie Figaro
duet Susanna
Contesa
arie
arie
Cherubino arie Susanna
terţet duet
arie arie

terţet cor
duet

cor tutti
tutti
tutti
Figaro

arie
GIUSEPPE VERDI, 1813-1901
Date biografice

1813, S-a născut la Roncole,lângă orăşelulBusseto (provincia Parma) Giuseppe Fortunino


10 octombrie Francesco Verdi.
Tatăl– proprietarul unui han. Curând după naşterea luiG iuseppe,fam ilia se m ută la
Busseto,unde copilulfrecventează biblioteca şcoliiiezuite şiprim eşte prim ele lecţii
de m uzică.

1830 O cupă funcţia de şefalm uziciim unicipale la Busseto.Susţine prim a sa apariţie


publică în casa negustoruluiAntonio Barezzi,pasionat m elom an şiprincipalulsău
susţinător financiar în perioada studiilor la M ilano.Verdidevine profesorulde m uzică
al fiicei lui Barezzi, Margherita.

1833 La vârsta de 20 de anipleacă la M ilano pentru a-şicontinua studiile, dar este respins
la Conservator pentru depăşirea vârsteiadm isibile.Ia lecţiiparticulare de com poziţie
şicontrapunct şiasistă la spectacolele de operă de la Scala,precum şila concertele
sim fonice cu m uzică vieneză (oraşulM ilano era centrulocupaţieiaustriece).

1836 Se căsătoreşte cu M argherita Barezzi.

1839 Premiera la Scala a primei sale opere, Oberto,este bine prim ită.Ise oferă un
contract pe doianiîn calitate de com pozitor alrenum ituluiteatru de operă.Îimor
soţia şicei doi copii.

1842 D upă o perioadă de profundă descurajare,reîncepe lucrulşiterm ină prim a sa


capodoperă – opera Nabucco – care îiaduce consacrarea.

1843-1851 Perioadă creatoare prolifică – între operele com puse:I Lombardi, Ernani, Macbeth.

1851 Începe legătura sa cu soprana G iseppina Strepponi,cu care se căsătoreşte în 1859.

Compune opera Rigoletto,a cărei prem ieră are loc la V eneţia.Este m om entul
m aturizăriisale com ponistice,a conceperiidramei romantice,cu subiect,defăşurare
scenică,analiza psihologică,scriitură m uzicală – complexe, elaborate.

D evine personalitate internaţională,aclam at pe scene prestigioase,precum Skt.


Petersburg, Paris, Cairo.

1869 Participă,îm preună cu alţicom pozitoriitalieni,la crearea unuirequiem în m em oria


luiG ioacchino Rossini.Partea creată de Verdipentru acest requiem – Libera me – va
fiinclusă,cincianim aitârziu,în celebra sa Messa da requiem,dedicată m em oriei
poetului patriot italian Alessandro Manzoni (1874).

1870 Sem nează un contract cu gurvernulegiptean pentru crearea un eiopere ce urm a să


fie prezentată cu prilejuldeschideriiCanaluluide Suez. Premiera operei Aida va avea
loc în 1871,la Cairo.

D upă 1870 U ltim a perioadă de creaţie – Don Carlos, Otello, Falstaff.

1901, Verdi moare la Milano.


27 ianuarie
105
RICHARD WAGNER, 1813-1883

90
DATE BIOGRAFICE
1813 Richard Wagner s-a născut la Leipzig.
1832 Com pune o sim fonie şiprim a operă – Nunta
1833 D irijor de cor la W ürzburg.O pera Zânele
1836 Se căsătoreşte cu M inna Planer.
1838-1839 Lucrează la opera Rienzi. Este arestat pentru datorii. Fuge din
închisoare,la Paris.
1841 O landezulzburător
1843-1845 D irijor la orchestra Curţiidin D resda
1845 Tannhäuser
1846-1848 Lohengrin
1849 Călătorii la W eim ar, Paris, Zürich. Scrie lucrările teoretice Arta
şiRevoluţia şiArta viitorului.
1850 Scrie lucrarea teoretică O pera şiD ram a.
1852 Prim a întâlnire cu M athilde W esendonk. Term ină libretele la
Tetralogie. Face ascensiuniîn Alpiielveţieniîm preună cu Liszt.
Fam ilia W esendonk îi finanţează două călătorii în Italia (iulie
1852, august 1853).
1854 Aurul Rhinului
1854-1856 Walkyria
1857 Wesendonklieder – ciclu de lieduri pe versuri de Mathilde
Wesendonk, rezultat al idilei cu aceasta.
1859 Tristan şi Isolda – a doua creaţie com pusă în tim pul idilei cu
Mathilde Wesendonk.
1861 Premiera operei Tannhäuser la Paris.Prim a întâlnire cu Cosim a
von Bülow .
1864 Este invitat la M ünchen de regele Ludw ig II de Bavaria. Relaţie
cu Cosima.

90
Histoire de la musique (Roland-Manuel), vol. II, Ed. Gallimard, Paris 1963, pp. 572-576.
106
1866 Cosim a îşipărăseşte soţul(von Bülow ).
1870 W agner realizează proiectul teatrului de la Bayreuth. Se
căsătoreşte cu Cosim a,cu care avea deja treicopii.
1872, 22 mai Începe oficialconstrucţia Teatrului.
1874 Încheie Tetralogia „InelulN ibelungilor”. Se term ină construcţia
vilei Wahnfried de la Bayreuth, a familiei Wagner.
1876 Tetralogia este prezentată la Bayreuth. Călătorie în Italia.
U ltim a întâlnire cu Friedrich N ietzsche.
1882 Parsifal,ultim a operă.
1883, 13 februarie W agner m oare la Veneţia.Este înm orm ântat la 18 februarie,la
Bayreuth.

CR EA ŢIA LU I W A G N ER

opere şidram e m uzicale91

Die Feen (Zânele, 1833-34, premiera 1888)


Rienzi, der Letzte der Tribunen (Rienzi, ultimul tribun, 1837-40, premiera 1842)
Der fliegende H olländer (O landezulzburător,1840-41, premiera 1843)
Tannhäuser und der Sängerkrieg aufW artburg (1842-45, premiera 1845)
Lohengrin (1845-48, premiera 1850)
Der Ring des Nibelungen (Tetralogia Inelul Nibelungilor, premiera 1876),com pusă din 4
drame:

I Das Rheingold (Aurul Rinului, 1851-54, premiera 1869)


II D ie W alküre (Walkyria, 1851-56, premiera 1870)
III Siegfried (1851-71, premiera 1876)
IV G ötterdäm m erung (Amurgul zeilor, 1848-1874, premiera 1876)

Tristan und Isolde (1856-59, premiera 1865)


D ie M eistersinger von N ürnberg (M aeştrii cântăreţi din N ürnberg, 1845-67, premiera
1868)
Parsifal (1865-82, premiera 1882)

91
http://users.utu.fi/hansalmi/opera.html
107
CLAUDE DEBUSSY, 1862-1918

DATE BIOGRAFICE

1862, 22 august Claude D ebussy se naşte la St.


Germain-en-Laye (Franţa).
Părinţii erau proprietarii unui magazin
de produse exotice.
Prim a sa profesoară de pian, d-na
M auté de Fleurville,elevă a luiChopin,
i-a remarcat talentul, recoman-
dându-l pentru Conservatorul din Claude Debussy
Paris.
1872-1884 Studiază la Conservatorul din Paris, clasa de com poziţie a prof.
Ernest Guiraud. Cantata sa L’enfant prodigue este distinsă cu
Premiul Romei – reprezentând o bursă de studii tim p de 2 ani în
Italia.
1879-1882 Este angajat ca pianist la reşedinţa contesei Nadejda von Meck,
excentrica prietenă a com pozitoruluiP.I.Ceaikovski92.
La castelul Chenonceau de pe Loire, Contesa von Meck angajase un
trio de tineri m uzicieni: pian, vioară, violoncel. În anul 1879,
Debussy l-a înlocuit pe colegul său Antonio Jim enez93 în acest trio.
Se interpreta m uzică clasică, desigur m ultă m uzică de Ceaikovski,
precum şi diverse alte lucrări, conform preferinţelor şi gustului
stăpâneicasei.Vara contesa călătorea la Florenţa,Veneţia,Viena şi
apoi la M oscova, luându-l pe tânărul pianist cu ea. U na din
îndatoririle sale era de a-iînvăţa pianulpe copiiicontesei,precum
şiasigurarea acom paniam entuluila seratele m uzicale organizate la
reşedinţa Von M eck.
Se cunoaşte foarte puţin despre perioada petrecută de m uzician în
serviciul doamnei Von Meck.
Într-una din călătoriile la Viena, asistă pentru prim a dată la un
spectacol cu drama Tristan şi Isolda de Wagner, sub bagheta
dirijorului Hans Richter. Lucrarea – cunoscută deja în G erm ania de
peste 15 ani – produce o im presie adâncă asupra lui Debussy.

92
Văduva unui bogat inginer, contesa devenise stăpâna unei im ense averi, care-i perm itea să-i asigure
muzicianului rus un venit constant, deloc neglijabil,tim p de m ai m ulţiani, ca expresie a m ariisale adm iraţii
(în pofida acesteiadm iraţii,sau poate tocm aidin cauza ei,contesa şiCeaikovskinu s-au întâlnit niciodată.).
93
Antonio Jimenez Manjon, compozitor spaniol, 1866-1919,stabilit în ultim iianiaivieţiila Buenos Aires.
108
Lim bajul m uzical intens crom atizat, tonalitatea lărgită w agneriană
îi provoacă entuziasm ul, confirm ându-i propriile intenţii de
abandonare a sistemului tonal.
1885-1887 Studiiîn Italia.
D upă 1887 Se dedică com poziţieişiacceptă rar să apară în public ca dirijor sau
ca pianist.
1888, 1889 Asistă la Bayreuth, la reprezentarea dram elor lui W agner, fiind
fascinat mai ales de Parsifal. U lterior, entuziasm ul său se va
transform a într-o vehem entă opoziţie faţă de lim bajul şi estetica
w agneriană.
1889 Asistă la Expoziţia universală de la Paris, fiind fascinat de culturile
extrem-orientale.
1890-1900 Reprezintă deceniul cel m ai prolific din creaţia lui Debussy,
culm inând cu opera Pelléas şi M élisande, după dram a poetului
belgian sim bolist M aurice M aeterlinck. În pofida reacţiei unor
critici ai vremii, opera s-a bucurat de succes, intrând definitiv în
repertoriulinternaţional.
D upă Pelléas, Debussy devine celebru, fiind invitat în m ari oraşe
muzicale ale Europei pentru a-şi dirija lucrările sau pentru a
conferenţia despre m uzică. D evine de asem enea cunoscut ca un
foarte „acid” critic m uzical,m aiales pe tem e privind noile orientări
în com ponistica europeană.
D in cercul său de prieteni nu făceau parte m uzicieni, ci m ai ales
pictori,poeţi,literaţi– m ajoritatea reprezentanţiaiImpresionismu-
lui şi Simbolismului, grup ce se întâlnea în m od obişnuit în casa
poetului Stéphane M allarm é. Pornind de la versurile acestuia,
Debussy va com pune prim a sa lucrare sim fonică im portantă
Prélude à „L’après-m idid’un faune”.
1905 Se naşte Claude-Em m a, fiica lui D ebussy şi a Em m ei Bardac,
creatore de m odă (croitoreasă) – „Chou-Chou” – căreia tatălsău îi
dedică suita Colţulcopiilor (1906-1908).
1908 D ebussy se căsătoreşte cu Em m a Bardac,m am a fiiceisale.
D upă 1914 M uzicianul este m arcat profund de război, nem aifiind în stare să
com pună.
1917, Apare pentru ultim a oară în public,la St. Jean-de-Luz, interpretând
septembrie la pian Sonata nr.4 pentru vioară şipian.
1918, 25 martie D ebussy m oare la Paris de cancer intestinal,în tim p ce avioanele şi
tunurile germane bombardau capitala.
109
CR EA ŢIA LU I CLA U D E D EBUSSY

1872 Cantata sa L’enfant prodigue este distinsă cu Premiul Romei

1888 Cantata La dam oiselle élue – lucrare cu evidente influenţe


wagneriene.

1889 Cinq poèm es de Baudelaire – lucrare cu evidente influenţe


wagneriene

1890 Suite bergamasque pentru pian

1893–1902 Opera Pelléas et M élisande,după M aurice Maeterlinck

1892-1894, Prélude à „L’après-m idid’un faune” (Preludiu la „După-amiaza


unuifaun”) după Stéphane M allarm é.Prim a audiţie a avut loc la
Prim a audiţie: Société N ationale.Prim a lucrare în lim bajautentic impresionist.

22 dec. 1894

1899 3 Nocturnes

1902, 30 aprilie Premiera operei Pelléas şiM élisande, la O péra-Comique din Paris.

1903-1905 La mer (3 Schiţe sim fonice Marea)

1906-1909 Images – 2 volume de piese pentru pian.

1906-1908 Suita „Children’s Corner” (Colţulcopiilor).

1910-1913 2 volume de Preludii pentru pian

1911 D ram a liturgică Le m artyre de St.Sébastien (M artiriulSfântului


Sebastian)

1912 Images (Imagini)

1913 Baletul Jeux (Jocuri)

1915 D ouă volum e de Studii (Études) pentru pian şiSuita En blanc et


noir (În alb şinegru)pentru 2 piane,lucrăriîn care se sim t unele
influenţe din partea tânăruluicom pozitor Igor Stravinski.

1917 Compune ultima sa lucrare, Sonata nr.4 pentru vioară şipian.


110
LISTA CU CELE MAI CU NOSCUTE 50 DE FILME MUZICALE
(după http://www.imdb.com/Sections/Genres/Musical/average-vote)

1 Singin' in the Rain (1952) 8.4/10 (24567 25 Willy Wonka & the Chocolate Factory
votes) (1971) 7.6/10 (21932 votes)
2 Wizard of Oz, The (1939) 8.2/10 (45824 26 Meet Me in St. Louis (1944) 7.6/10 (3052
votes) votes)
3 Duck Soup (1933) 8.2/10 (11917 votes) 27 Star Is Born, A (1954) 7.6/10 (2157 votes)
4 Night at the Opera, A (1935) 8.0/10 (7372 28 Pardon My Sarong (1942) 7.6/10 (595
votes) votes)
5 Parapluies de Cherbourg, Les (1964) 8.0/10 29 Demoiselles de Rochefort, Les (1967)
(2822 votes) 7.6/10 (698 votes)
6 Gold Diggers of 1933 (1933) 7.9/10 (682 30 Holiday Inn (1942) 7.6/10 (1776 votes)
votes) 31 Band Wagon, The (1953) 7.6/10 (1535
7 Swing Time (1936) 7.9/10 (1482 votes) votes)
8 Blaue Engel, Der (1930) 7.9/10 (2195 32 Many Adventures of Winnie the Pooh, The
votes) (1977) 7.6/10 (1991 votes)
9 Lion King, The (1994) 7.8/10 (40341 votes) 33 Fiddler on the Roof (1971) 7.6/10 (7074
votes)
10 Nightmare Before Christmas, The (1993)
7.8/10 (26619 votes) 34 Moulin Rouge! (2001) 7.6/10 (56671 votes)
11 Lagaan: Once Upon a Time in India (2001) 35 Pinocchio (1940) 7.6/10 (8510 votes)
7.8/10 (3639 votes) 36 Shall We Dance (1937) 7.6/10 (807 votes)
12 Beauty and the Beast (1991) 7.8/10 (30041 37 Mary Poppins (1964) 7.6/10 (16630 votes)
votes)
38 Wicker Man, The (1973) 7.6/10 (6480
13 My Fair Lady (1964) 7.8/10 (14757 votes) votes)
14 Snow White and the Seven Dwarfs (1937) 39 Color Purple, The (1985) 7.5/10 (12809
7.7/10 (16837 votes) votes)
15 Dancer in the Dark (2000) 7.7/10 (18669 40 Aladdin (1992) 7.5/10 (27255 votes)
votes)
41 South Park: Bigger Longer & Uncut (1999)
16 Une femme est une femme (1961) 7.7/10 7.5/10 (39704 votes)
(943 votes)
42 Gay Divorcee, The (1934) 7.5/10 (914
17 Blues Brothers, The (1980) 7.7/10 (33393 votes)
votes)
43 Hedwig and the Angry Inch (2001) 7.5/10
18 Court Jester, The (1956) 7.7/10 (2916 (7369 votes)
votes)
44 Music Man, The (1962) 7.5/10 (4475 votes)
19 On the Town (1949) 7.7/10 (2369 votes)
45 42nd Street (1933) 7.5/10 (1476 votes)
20 Sound of Music, The (1965) 7.7/10 (24682
votes) 46 Chunhyang (2000) 7.5/10 (600 votes)

21 West Side Story (1961) 7.7/10 (15193 47 Easter Parade (1948) 7.5/10 (1522 votes)
votes) 48 Waiting for Guffman (1996) 7.4/10 (8531
22 O Lucky Man! (1973) 7.7/10 (1361 votes) votes)

23 Cabaret (1972) 7.7/10 (8557 votes) 49 Oliver! (1968) 7.4/10 (4019 votes)

24 Top Hat (1935) 7.7/10 (2787 votes) 50 Babes in Toyland (1934) 7.4/10 (1057
votes)
OPERE ROCK

(Lista a fost preluată din Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Rock_opera)

James Rado, Gerome Ragni şi Galt Tom Waits, Franks Wild Years (1987)
MacDermot, Hair (1967)
The Residents, God in Three Persons (1988)
The Electric Prunes, Missa în fa m inor (1968)
Q ueensrÿche, Operation: Mindcrime, (1988). O
poveste despre dragoste, sex, moarte, putere,
Pretty Things, S.F. Sorrow (1968): primul album religie,corupţie,trădare,lăcom ie şinebunie.
de proporţiide tip operă rock.
Savatage, Streets: A Rock Opera (1991)
The Who, Tommy (1969): albumul care a lansat
termenul rock opera. Ulterior s-a realizat şi o
Gwar, America Must Be Destroyed (1992)
versiune cinem atografică.
Pete Townshend, Psychoderelict (1993). Album
The Who, Quadrophenia (1973)
cuprinzând cântece, precedate de dialoguri ce
compun scenariul.
Genesis, The Lamb Lies Down on Broadway
(1974)
Meat Loaf, Bat Out of Hell II: Back Into Hell
(1993)
David Bowie, Diamond Dogs (1974).Iniţiala fost
concepută ca o adaptare operă rock la romanul
Randy Newman, Faust (1995)
1984 al lui George Orwell, dar lui Bowie i s-a
refuzat copyright-ul.
Fear Factory, Demanufacture (1995)
Alexander Zhurbin, Orpheus and Eurydice (1975)
Marilyn Manson, Antichrist Superstar (1996)
Rush, 2112 (1976). Prim a jum ătate a acestui
Jim Steinman, Tanz der Vampire (1997). O peră
album este o operă rock cu reprezentare
rock cu vam piri, după film ul om onim al lui
scenică.
Roman Polanski.
Meat Loaf, Bat Out of Hell (1977). Adaptare a
Mike Watt, "Contemplating the Engine Room"
povestirii Peter Pan.
(1997).
Frank Zappa, Joe's Garage (1979)
Blind Guardian, Nightfall in Middle-Earth
(1998). Prima power metal opera.
Pink Floyd, The Wall (1979)
Marilyn Manson, Mechanical Animals (1998)
The Residents, Mark of the Mole (1981)
Ayreon, Into the Electric Castle (1998).
Styx, Kilroy Was Here (1983))
Dream Theater, Metropolis pt. 2: Scenes From a
Szorenyi, Levente/Brody,Janos, Istvan a Kiraly
Memory (1999).
(1984)
Marilyn Manson, Holy Wood (In the Shadow of
Pete Townshend, White City (1986).
the Valley of Death) (2000)
112

Symphony X, V: The New Mythology Suite Stephen Schwartz, Godspell, (1971)


(2000).
Stephen Schwartz, Pippin (1972)
Kamelot, Karma (2001)
Jim Jacobs and Warren Casey, Grease, (1972)
Drive-By Truckers, Southern Rock Opera (2001).
Charlie Smalls, The Wiz (1975)
Spock's Beard, Snow (2002).
Richard O'Brien, The Rocky Horror Show (1973)
Kamelot, Epica (2003)
Howard Ashman and Alan Menken, Little Shop
Neil Young and Crazy Horse, Greendale (2003) of Horrors (1982)

Acda en de Munnik, Ren Lenny Ren (2004) Tim Rice and Andrew Lloyd Webber, Evita
(1976)
Say Anything, Say Anything is a Real Boy (2004).
Tim Rice, Björn U lvaeus and Benny Andersson,
The Fiery Furnaces, Blueberry Boat, (2004). Chess (1984)

Ayreon, The Human Equation (2004). Pete Townshend, The Iron Man (1989).
Progressive metal opera despre un bărbat aflat
în com ă şivocile din im aginaţia sa. Jon English and David Mackay, Paris (1990)

Green Day, American Idiot (2004). Prima punk- Jeff Wayne, Jeff Wayne's Musical Version of The
rock opera. War of the Worlds (1978)

Kayak, Nostradamus - Fate of Man (2005). Jonathan Larson, Rent (1996)

Kamelot, The Black Halo (2005), după Faust de John Cameron Mitchell, Hedwig and the Angry
Goethe. Inch (2001)

The Fiery Furnaces, Rehearsing My Choir (2005). Nikolo Kotzev, Nostradamus (2001)

The What Ifs, The Pizza War (2005). Andrew Lloyd Webber and Jim Steinman,
Whistle Down the Wind (1996)
Tim Rice and Andrew Lloyd Webber, Jesus Christ
Superstar (1970) Studio Pierrot, Bleach (2005).
BIBLIOGRAFIE SELECTI V Ă PR IV IN D ISTO R IA OPEREI

* * * Dolmetsch Online http://www.dolmetsch.com/m


usictheorydefs.htm
Music Dictionary
* * * The Grove Concise Dictionary of http://w3.rz-
berlin.mpg.de/cmp/g_singspie
Music
l.html
* * * D icţionar de term enim uzicali Editura ştiinţifică şi
enciclopedică,Bucureşti
1984
* * * IMDb – Internet Movie Database http://www.imdb.com/

* * * Histoire de la musique Ed. Gallimard, Paris


(Roland-Manuel), vol. I-II 1960
* * * Wikipedia, the Free Encyclopedia http://en.wikipedia.org/
wiki/
Ciomac, Emanoil Viaţa şiopera luiRichard W agner Editura m uzicală,
Bucureşti1967
Constantinescu, CînteculluiO rfeu Editura Eminescu,
Grigore Bucureşti1979
Popovici, Doru M uzica Renaşteriiîn Italia Editura m uzicală,
Bucureşti1978
Salmi, Hannu The Foundation of the Bayreuth studiu în form ă
Festival electronică,1999
Wagner, Richard O pera şidram a Editura m uzicală,
Bucureşti1983
Wagner, Richard Un muzicant german la Paris Editura m uzicală,
Bucureşti1981
Buga, A. 4 Secole de teatru muzical Editura DU Style,
Sârbu,Cr.M . Bucureşti1999

Emilio de Cavalieri – Rappresentazione di anima e di corpo


http://www.esprit-et-vie.com/article.php3?id_article=1189

opereta
http://w3.rz-berlin.mpg.de/cmp/g_operetta.html
DRUMUL ISTORIC AL OPEREI, GRAFIC