Sunteți pe pagina 1din 7

Deoarece straturile acvifere sunt neomogene, toate elementele determinate prin studii

experimantale se vor folosi in proiectare ca valori medii ale rezultatelor din grupuri de cate trei
foraje de cercetare la fiecare 200- 500 metrii din viitorul front de captare. Pentru fronturi de captare
cu lungimi de peste 500 metrii, se acopera intregul front cercetat cu o retea de triunghiuri sau
dreptunghiuri in varful carora se amplaseaza forajele iar valorile medii ale parametrilor cercetati se
determina prin metode statistice.
In proiectarea captarilor se va tine seama de influenta reciproca intre foraje situate la distante
mici intre ele (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de metrii ): debitul total captat din mai multe
foraje va fi mai mic decat suma debitelor paupabile teoretic din fiecare foraj sau la un debit egal cu
suma debitelor paupate din fiecare foraj, denivelarea intre nivelul hidrostatic si cel hidrodinamic va
fi mult mai mare decat cea estimata in timpul; cercetarilor ( de fapt cele doua influente de mai sus
se manifesta combinat). Pentru a estima corect aceste influente , in timpul cercetarilor , se vor face
si pompari simultane din grupuri de foraje de cercetare .
Coeficientul de influenta al forajului F2 aspura forajului F1 ( la aceeiasi denivelare S
mentinuta atat la pomparea separata cat si la cea simultana din ambele foarje ) este dat de relatia :
Q1 Q1`
1
2
(11)
Q1
In care :
- Q1 debitul pompat de F1 in perioada in care F2 era in repaos
- Q`1 debitul pompat de F1 cand din F2 se pompeaza acelasi debit ( Q`1 = Q`2)- vezi
figura 12

Nivelul Hidrodinamic cu forajul F2 in repaos (denivelare S2)


Fig. 12

Pe baza coeficientilor de influenta obtinuti de la mai multe perechi de foraje se poate determina
si o corelatie =f(l).

Compozitia granometrica a materialului din care este alcatuit staratul acvifer se determina in
laborator, pe probe recoltate din foraje , prin metoda cernerii sau prin sedimentare (pentru materiale
foarte fine ). In urma acestor incercari rezulta curbe granolometrice (% treceri prin site in functie de
diametrul granulelor). Acestea se utilizeaza pentru a aprecia corect viteza maxima pe care o poate
avea apa in strat in timpul pauparii (pentru a nu fi antrenate particule fine) si marimea granulelor
materialului din care se vor executa filtrele in jurul puturilor de captare.

Porozitatea efectiva a stratului acvifer se poate determina cu ajutorul trasorilor fizici ,chimici
sau radioactivi (lansati din foraje vecine dupa ce in timpul pauparii - s-a stabilizat un regim de
curgere aproape permanent ) sau se poate aprecia in functie de compozitia granulometrica a
materialului (coeficientii de porozitate a materialului au valori de circa 0,15 - 0,25
OBS : VEZI SI CUNOSTINTELE DE LA DISCIPLINA MATERIALE DE CONSTRUCTIE).

Calitatea apei din stratele acvifere se determina in laborator, pe probele prelevate din foraje
catre sfarsitul pomparilor de proba (OBS : cerintele privind calitatea apei se vor studia la disciplina
ALIMENTARII CU APA).

Debitul unui curent de apa subterana cu nivel liber (freatic), care curge pe latimea B a stratului
acvifer , se poate determina in mod similar cu relatia :
Q BHv BHKi [m 3 / s ] (12)
In care :
- H - grosimea medie a stratului de apa subterana (m)
- v- viteza de curgere a apei (m/s)
- i- panta hidraulica a curentului subteran
- k - coeficientul de permeabilitate al startului acvifer (m/s)

Debitul pentru cazul starturilor acvifere sub presiune se poate determina in mod similar cu
Q BMKi [m 3 / s ] (13)
In care :
- M - grosimea medie a stratului de apa sub presiune (m)

Valorile ce se calculeza pentru debitele straturilor freatice (cu formula 12 in care se introduce H
minim din conditii de precipitatii - relatia 1 ) sau pentru straturile sub presiune de unica adancime
(formula 13 ) vor trebui comparate cu debitul capabil al stratului de apa subterana determinat prin
metodele hidrologice :
A * qs
Qcap.strat [m 3 / s ] (14)
1000
In care
- A - suprafata bazinului hidrologic care alimenteaza frontul de captare considerat (km )
- qs debitul specific de alimentare al stratului acvifer

Debitul specific qs - depinde de regimul precipitatiilor , vegetatie , relief si permeabilitatea


solului.
Dupa incheierea studiilor hidrogeologice este bine ca 2-4 foraje sa ramama in observatia
permanenta a beneficiarului sursei de apa data in exploatare (programul de masuratori de lunga
durata va fi stabilit de cei care au efectuat studiile hideologice).

2.3. Probleme ale proiecctarii si calculului captarilor subterane

Proiectarea lucrarilor de captare trebuie sa se faca tinand seama de toti factorii importanti :
debitul capabil al stratului acvifer , posibila satisfacere a consumatorilor de apa (cantitativ si
calitativ) ; pastrarea calitatii apei pe toata durata exploatarii captarii , evitarea antrenarii de particule
fine din teren si a colmatarii prizei si constructiilor anesce si protectia anticoroziva a constructiilor
de captare si transport al apei.
Este important ca proiectantul sa verifice corectitudinea studiului hidrogeologic din punct de
vedere al metodelor de cercetare aplicate si al preciziei rezultatelor.Datorita gradului de
incertitudine al acestor rezultate unii autori propun lungiri ale frontului de captare (marirea
numarului de foraje sau de drenuri )astfel incat sa se poata dispune de o rezerva de capacitate de
captare pentru perioadele secetoase. In legatura cu aceasta idee se introduce factorul de probabilitate
a obtineri debitului (Kp), asemanator ca functionalitate cu coeficientii de siguranta din calculul
structurilor de rezisnta , care pentru situatia statistica a captarilor din Romania are valori cuprinse
intre 1,25 si 1,30.
Proiectarea captarilor se va face in asa fel incat sporul de viteza al apei care curge in stratul
acvifer sa nu duca la antrenarea nisipului fin din strat catre instalatiile de captare (ar apare riscul
colmatarii acestora dar si necesitatea unei operatii suplimentare de decantare a apei in statiile de
tratare).
In functie de grosimea stratului acvifer si de celelalte caracteristici rezultate din studii se va
alege o solutie constructiva corespunzatoare : captare cu puturi (foraje verticale) sau de drenuri
(foraje orizontale sau lucrari executate de la suprafata terenului , in cazul captarii din straturile
freatice).
Proiectarea captarii se considera terminata dupa verificarea , pe o perioada de exploatare , a
parametrilor de functionare ai acestora.

2.4. Procedee de captare a apelor subterane.


Constructiile de captare a apei din straturile acvifere se clasifica in : constructii de captare
verticale (prin puturi sapate sau forate ) si captari orizontale (prin drenuri sau galerii).
Alegerea tipului de constructie de captare se face in functie de debitul care trebuie captat, de
grosimea , permeabilitatea si adancimea startului acvifer . Solutia aleasa trebuie sa fie economica si
sigura in exploatare.
Captarile verticale se adopta in urmatoarele cazuri : strat freatic de grosime mare , strat acvifer
situat la adancimi de peste 7-8 m (freatic sau sub presiune) sau in cazul captarii simultane din mai
multe straturi acvifere suprapuse.
Captarile orizontale se executa in situatia straturilor freatice de grosime mica (2-3m) si situate
la adancimi sub 7-8 m .

2.4.1. Captari verticale cu puturi

Principalele elemente componente ale unei captari verticale sunt : puturile , conductele de
legatura intre puturi si camera ( bazinul) colectoare.
Clasificarea puturilor se poate face :
- dupa scop : puturi pentru alimentari centralizate si puturi pentru alimentari locale.
- dupa sectiunea orizontala : cu diametru mare (pana la ordinul metrilor ) si cu diametru
mic (de ordinul centrimetrilor sau zecilor de cm).
dupa materialul de constructie : din beton , beton armat , zidarie de caramida sau piatra , metal ,
material plastic, azbociment., etc.
- dupa adancime : de mica adancime si de mare adancime (pana la sute de metrii ).
- dupa procedeul de constructie : puturi sapate , forate sau infipte.

Puturile sapate au , de obicei , forma rotunda . Pentru alimentarile centralizate cu apa ele au de
obicei diametre peste 1,50 m iar pentru alimentarea unor gospodarii individuale , diametre de 0,8
1,50 m ( aici se incadreaza si cele exploatate ca fantani). Un exemplu este prezentat in figura 13.

Fig. 13

Saparea puturilor mari se face mecanizat iar a celor pentru alimetari locale se poate face si manual .
Puturile forate au diametre de 0,1- 1,50 m Peretii sunt alcatuiti din coloane tubulare de otel ,
introduse la executia forajului.Executia este similara cu a forajelor descrise la cercetarile
hidrologice.
In figura 14 este prezentat un exemplu de put forat intr-un strat acvifer sub presiune.

Fig, 14

Puturile infipte sunt alcatuite din tubulatura metalica si se introduc in teren prin batere cu
soneta sau prin vibrare. La capatul inferior sunt prevazute cu un sabot ascutit care usureaza
infigerea. Diametrele acestor puturi sunt de 2,5- 6 cm . Ele se folosesc la captarea unor debite foarte
mici din straturile freatice situate la 3-4 m sub nivelul terenului . Pot fi dotate si cu pompe manuale
( exemplu , in figura 15 ).

Fig.15
Dimensionarea captarilor cu puturi necesita in primul rand algerea uneia din cele trei scheme
generale de amenajare (fig. 16).
Prima schema (a)consta in utilizarea unei conducte in sifon care aduce apa din puturi intr-un
put (bazin ) colector. Din aceasta apa este preluata prin pompare. In putul colector este posibila
tratarea apei cu dezinfectanti (de exemplu clor) . Exista avantajul unei conducte de aspiratie mai
scurte (put colector statie de pompare ). Conducta in sifon risca sa se dezamorseze daca
estansarile de la imbinari nu sunt perfecte (amorsarea sifonului se face cu o pompa de vacuum ).
Schema a doua (b) este organizata pentru pomparea cu o singura pompa cu conducte de
aspiratie multiple ( pentru fiecare put) . Ea pastreaza dezavantajele primei scheme dar este mai
ieftina (lipsind putul colector).
In schema a treia (c) fiecare put are o pompa proprie ; refularile tuturor pompelor se unesc intr-o
conducta unica de refulare. Aceasta schema prezinta o mai mare siguranta in exploatare decat
primele doua dar echipamentul hidromecanic este mai imprastiat.

1- CONDUCTA IN SIFON 7- POMPA DE APA SUBMERSIBILA


2- CONDUCTA DE ASPIRATIE 8- SORB
3- PUT COLECTOR 9- MOTOR ELECTRIC
4- POMPA DE VACUUM 10- SP STATIE DE POMPARE
5- CONDUCTA REFULARE 11- SI STRAT IMPERMEABIL
6- POMPA DE APA CENTRIFUGA 12- P1,2,3 PUTURI DE CAPTARE

Fig. 16

Dimensionarea unei captari cu puturi necesita rezolvarea urmatoarelor probleme :


a) determinarea lungimii frontului de captare
b) determinarea debitului capabil al unui put
c) stabilirea numarului de puturi si a distantei dintre acestea
d) dimensionarea conductelor de legatura
e) proiectarea statiei de pompare
f) stabilirea dimensiunilor zonei de protectie sanitara

Mai sunt necesare , de asemenea , si :


- debitul necesar consumatorului (Qc , care se va capta )
- caracteristicile hidrogeologice ale stratului acvifer ( din studiile efectuate)
- caracteristicile pompelor care se vor folosi,

a) Lungimea frontului de captare (L) se determina in ipoteza ca intreaga latime a stratului acvifer
care transporta debitul ce va fi captat este interceptata de frontul de puturi ( asezat perpendicular
pe directia de curgere a curentului subteran ). Pentru straturile freatice ( cu nivel liber) avem :

Qc
L (15)
H min * K * i

Pentru straturile acvifere sub presiune relatia devine:

Qc
L (16)
M *K
In care :
- Hmin - grosimea minima a stratului freatic (ca grosime medie , vezi formula 1 ) in metri.
- M - grosimea medie a stratului acvifer sub presiune (m)
- K - coeficientul mediu de permeabilitate al stratului acvifer (m/s)
- i - panta hidraulica medie a curentului subteran.
Lungimea L este acoperitoare deoarece latimea stratului freatic influentata de prezenta frontului
de captare este mai mare.

b)Debitul capabil al unui put (Qmax) se determina conform rezultatelor testelor de pompare dar
se pune conditia ca viteza de intrare a apei in put sa nu fie mai mare decat cea admisibila (tabelul 1)

Tabel 1
Viteza aparenta admisibila de intrare a apei in put
Marimea granulelor de nisip Va (m/s)
40 % din granule au < 1 mm 0,002
40 % din granule au < 0,5 mm 0,001
40 % din granule au < 0,25 mm 0,0005

Calculul efectiv al debitului se face prin metode analitice sau grafice (existente in literatura
de specialitate studiate la disciplina Hidraulica)

c)Numarul puturilor (n) si distanta dintre acestea (l) se determina cu relatiile urmatoare.

Qc (17)
n
Q max
L (18)
l
n
Relatia 18 se aplica daca puturile de captare sunt in aliament.
Daca straturile acvifere sunt foarte neuniforme atunci numarul de puturi si distanta intre ele se
determina pe sectoare de strat cu caracteristici aproximativ constante.
La stabilirea debitului total al captarii , suma debitelor captate individual de fiecare put va fi
afectata de coeficintii de influenta stabiliti in timpul studiilor hidrogeologice (vezi si formula 11).
d) Dimensionarea conductelor de legatura se face conform cunostintelor de la disciplina
Hidraulica . Se recomanda ca viteze admisibile : pentru conductele in sifon 0,5- 0,8 m/s iar
pentru conductele de pompare (aspiratie si refulare ) 1,0- 1,2 m/s
e) Proiectarea statiei de pompare se va face conform cunostintelor de la disciplina Instalatii de
pompare . In functie de situatia topografica se vor alege pompe cu inaltimile de aspiratie si de
refulare corespunzatoare. Pompele de vacuum vor absobi un debit de aer de circa 8-10 % din
debitul de apa captat.
f) Marimea zonei de protectie sanitara se determina la captarile de apa potabila . Timpul normat
de filtratie ( curgere in stratul acvifer subteran ) T este :
- Pentru zona de regim sever de protectie 20 zile
- Pentru zona de restrictie : 70 zile ( din care 50 zile in afara zonei de regim sever).

Fig. 17

Nu se ia in considerare timpul in care apa de la suprafata solului se poate infiltra pana la


stratul acvifer pe care il captam.
De obicei zona de protectie sanitara are forma dreptunghiulara ( figura 17 ) ; se noteaza: Dm
distanta de protectie in amonte de frontul de captare , Dv distanta de protectie in aval ( in raport
cu sensul de curgere al apei subterane v) si De distanta de protectie laterala , a distanta intre
puturi ( P1, P2,...).
In literatura de specialitate sunt prezentate diagrame de calcul pentru aceste distante . Petre
Trofin in [7] prezinta diagrama din figura 18.

Fig. 18

In care :
- D1 distanta de protectie sanitara pentru un put singular ( captare cu un put):
Q *T
D1
* p*M (19)
- Q debitul putului (m/zi)
- T timpul normat pentru protectia sanitara (zile)
- M - grosimea stratului acvifer sub presiune (m)
- p coeficient de porozitate efectiva a stratului (obisnuit , p=0,15- 0,25)
Daca se are in vedere distanata de protectie sanitara pentru captari din straturi freatice , in
formula 19, grosimea stratului sub presiune (M) se inlocuieste cu :
S
M H (20)
2
In care:
- H grosimea stratului freatic ( acvifer cu nivel liber ), m
- S- denivelarea intre nivelul hidrostatic si cel hidrodinamic care se produce in put in timpul
functionarii, m

Constructia puturilor

a) Constructia puturilor sapate.


Pentru alimentari cu apa importante puturile sapate pot avea diametre de pana la 3 m si se
construiesc de obicei sub forma de chesoane deschise din beton. Grosimea peretelui de beton al
putului va fi ():

0, D 0,10 (21)

In care : D- diametrul interior al chesonului (putului ) in metrii.


Aceasta grosime este necesara pentru ca chesonul de beton sa aiba o greutate suficienta si sa
invinga frecarea laterala cu pamantul pentru a avansa in teren. Tehnologia de lucru are urmatoarele
etape :
- pe amplasamentul viitorului put se sapa o groapa cu diametrul ceva mai mare decat al
chesonului de beton ( pana la circa 50 cm deasupra nivelului apei subterane).
- pe fundul gropii se monteaza cutitul inelar de otel al chesonului sau se betoneaza cutitul inelar
din beton armat.
- se cofreaza si se betoneaza peretele chesonului pe o inaltime de 2,5- 3m .
- se trece la sapare in interiorul chesonului si pe masura ce avanseaza sapatura chesonul patrunde
in teren sub greutatea proprie.
- se betoneaza un nou inel de cheson si apoi se continua saparea in interior ; se verifica in
permanenta patrunderea pe verticala a chesonului ; pereti vor fi armati si vor avea centuri de
armatura mai solida la fiecare tronson de 2,5- 3m ; in partea de perete a chesonului care va fi in
stratul freatic se prevad barbacane
- Se repeta operatiile pana cand chesonul viitorului put va ajunge la cota prevazuta in proiect; la
aceasta cota este bine sa se toarne pe fundul putului o placa de beton de 50 cm pentru a prevenii
tasarile in timpul exploatarii.
Daca apare necesitatea stoparii patrunderii nisipului fin in cheson prin barbacane se poate recurge
la lansarea , simultan cu chesonul, a unei camasi metalice cu diametrul ceva mai mare iar intre
camasa si peretele de beton al chesonului se introduce pietris cu rolul de filtru (ulterior ,camasa
metalica se recupereaza). Un put sapat dupa aceasta tehnologie este prezentat in figura 19.

Fig. 19

Constructia puturilor forate

Puturile forate au in general diametre de 0,1- 1,50 m si sunt constituite din coloane tubulare de otel
( atat peretele putului cat si portiunea perforata din zona startului acvifer, numita coloana filtranta ).
Forajele se executa prin metoda uscata sau prin metoda hidraulica , descrise la paragraful priviind
forajele de cercetare hidrogeologica. Puturile forate reprezinta forma cea mai raspandita de realizare
a captarilor verticale .

Fig 20

La transversarea straturilor de apa agresiva (ph<6,5) puturile se tubeaza cu doua burlane metalice
coaxiale iar intre acestea se toarna ciment rezistent la acizi .
Coloana filtranta va avea lungime corespunzatoare grosimii stratului acvifer captat (daca se
capteaza simultan mai multe straturi acvifere , se va monta cate o coloana filtranta in dreptul
fiecarui strat.
Coloana filtranta poate fi din otel , fonta , azbociment,plastic , etc. Orificiile vor reprezenta circa
25-40% din suprafata coloanei si vor avea forma dreptiunghiulara cu colturile rotunjite (circa 2-3
mm pe 25- 40 mm). Amenajarea in zona coloanei flitrante se face ca in figura 20:
Tubulatura metalica si coloana filtranta se vor proteja anticoroziv.
In cadrul captarilor de debite mari , la care un singur put nu este suficient, se amenajeaza fronturi de
captare (aliniamente de puturi pe directie perpendiculara pe directia de curgere a apei in stratul
acvifer). Puturile vor fi legate in grupuri de cate patru sau cinci prin conducte comune de sifonare
(aspiratie).
In acest fel se vor putea inchide , pentru reparatii , numai anumite sectoare , fara a scoate total din
functiune captarea.
S-a constatat ca conductele de sifon este bine sa aiba panta catre putul colector si sa functioneze , in
exploatare , la un grad de umplere de 80 % ( deci lucreaza in regim de scurgre cu fata libera).
O conditie esentiala pentru functionarea conductelor de sifonare se de aspiratie este perfecta lor
etanseitate ( in caz contrar se produce dezamorsarea lor). Proba de etanseitate se va face la 5-7 atm
si la presiuni negative (vacuum).
Materialele recomandate pentru conductele de sifonare sunt fonta de presiune si

S-ar putea să vă placă și