Bandajele

Bandajarea sau infasarea constituie o metoda prin intermediul careia se fixeaza

pansamentul. Bandajarea este una din manoperele cel mai des intrebuintate in chirurgie.
Reguli privind aplicarea bandajelor
Fiecare tip de rana, in functie de situarea si caracterul ei, necesita un anumit tip de
bandaj.
Bandajul trebuie sa fie suficient de strans pentru ca pansamentul de desubt sa nu se
miste si totodata suficient de elastic, pentru a permite o buna circulatie sanguina pe segmentul
repectiv.
Conditiile unui bun bandaj
Infasarea trebuie executata corect, cu miscari bine coordonate, evitand pe cat se poate
provocarea durerii.
Bandajarea se va executa de la stanga la dreapta (celui care executa) si de la
extremitatea membrului spre radacina acestuia.
Punctele fixe, ca si nodul prin care se termina fasa (in cazul in care este necesar) vor fi
plasate la distanta de plaga si nu in zona decliva. Este mai indicat sa se fixeze ultima parte a
fesei cu leucoplast, in loc de a se face nod.
Tehnica executarii bandajelor
Infasarea se face cu ajutorul unui sul de tifon (fasa). Acestea au diferite latimi (intre 5
si 25 cm) si lungimi (intre 2 si 5 m). Cel mai fecvent sunt utilizate fesele de 10 cm latime si 2
m lungime.
Oricare ar fi tipul dupa care se face bandajarea , se va tine seama de:
Primele ture de fasa se incep de la o distanta apreciabila de leziune (10-15 cm),
daca este posibil. Daca este vorba de un membru, bandajul incepe de la partea mai subtire a
membrului catre partea cea mai groasa. La acest nivel se trag una peste alta 4-5 ture de fasa,
apoi se avanseaza catre leziune. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare.
Pentru o fixare sigura, dupa primul tur, coltul liber al fesii se rasfrnge (fig. 1). Urmatoarele
ture se trag n diverse moduri (circular, oblic, n evantai, etc.). Terminarea bandajarii se
efectueaza cu 2-3 ture suprapuse, capatul fesii fixndu-se cu ace de siguranta, prin legare sau
cu banda adeziva. n cazul legarii se despica fasa in doua, se ncruciseaza sau se nnoada
capetele si se leaga n jurul segmentului respectiv n asa fel nct nodul sa nu fie amplasat pe
zona afectata sau pe zone de sprijin.

Fig. 1.
Scoaterea fesei se efectuaza prin derularea ei n sens invers sau prin taiere cu foarfeca
butonata.
Tipuri de infasare
Infasarea circulara este tipul cel mai simplu. Nu se mentine prea bine, de aceea are o
utilizare limitata. Se efectuaza suprapunnd turele de fasa exact una peste alta. Are avantajul
ca se executa simplu si rapid. Dezavantajul consta n faptul ca se rasuceste, mobiliznd
pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile cilindrice: cap, gat, brat, abdomen, torace,
articulatia pumnului etc.

1
 Fig. 2. Infasarea circulara
Bandajul in spirala: dupa fixarea fesei cu ture circulare, se trece la ture oblice,
conducnd-o serpuind n asa maniera nct sa acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri fasa
se rasfrnge prin tehnica numita ,,manevra policelui, deoarece marginea caudala a fiecarei
ture ramne departata de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe
membrele superioare si cele inferioare.

Fig. 3. Bandajul in spirala.

Bandajul in evantai: se ncepe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa care
se efectuaza o tura oblica deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse din ce n ce mai
putin oblic, ajungnd circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulatie se continua din nou
cu ture oblice, pna la acoperirea completa a regiunii. Este indicata n regiunea cotului,
genunchiului etc.

fig. 4. Bandajul in forma de evantai al genunchiului.

Bandajul n spic de griu sau spica: se ncepe cu ture circulare deasupra articulatiei ,
pentru fixarea pansamentului, dupa care fasa este condusa n forma cifrei ,,8, fiecare tura
acoperind cea precedenta cu 1/3 sau 2/3. Se termina infasarea cu ture circulare pe punctul de
sprijin. Se indica tot n regiuni articulare, la radacina membrelor (regiunea inghinala, scapulo-
humerala), ct si pentru executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de sn la
femei.

Fig. 5. Bandajul in spic al gleznei.

2
 Bandajul in forma cifrei 8: se incepe cu ture circulare sub articulatie, dupa care turele
sint conduse oblic peste articulatie, continund cu ale ture circulare deasupra articulatiei. Se
revine oblic pe fata opusa , incrucisnd prima tura ascendenta, dupa care se continua n 8
acoperind jumatate din tura anterioara. Se continua de cteva ori si se termina bandajul
deasupra articulatiei cu ture circulare. Este indicata pentru regiunile articulare: articulatia
cotului, piciorului, minii.

1 2

3 4
Fig. 6. Bandul in forma cifrei 8.
Bandajul rasfrnt: se fixeaz fas prin ture circulare, dup care se continu oblic n
sus pn pe faa anterioar sau posterioar a antebraului unde se fixeaz cu ajutorul policelui
minii stngi i apoi se rasfrnge i continua n jos, nconjurnd segmentul posterior, dup
care iari oblic n sus acoperind jumtatea turei anterioare se continu pn pe faa anterioar
a antebraului unde iarai este fixat cu policele, repetnd manevra. La sfrit este fixat cu
ture circulare. Aceasta metod este indicat de aplicat la nivelul membrelor i are avantajul
etanietaii pe toat lungimea sa.

Fig. 7. Bandajul rasfrant.

3
 Tipuri de bandaje pe regiuni
Bandajarea calotei craniului se execut sub form de capelin sau prin bandaj
recurent (mitra lui Hipocrate)
Capelina se efectuaz folosind o singur fa de ctre 2 persoane. Iniial faa este
condus circular pornind de la protuberana occipital, pe deasupra urechii drepte, lasnd
libere pavilioanele auriculare, trecnd deasupra arcadelor sprncenoase, apoi deasupra urechii
stngi i se continu cu nca 2 ture circulare pna la nivelul frunii, unde se fixeaz faa cu
ajutorul policelui i se rasfrnge pn la nivelul regiunii occipitale unde este fixat de ajutor.
Se conduce faa din spate n fata acoperind bolta cranian cu ture oblice fixate la final prin 2-
3 ture circulare. Se fixeaza captul liber al feii cu leucoplast sau ace de siguran, n captul
opus regiunii pansate.

Fig. 8. Capelina

Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuaza cu ajutorul a 2 fesi: una cu ture
circulare frontooccipitale si alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura
fesele se incruciseaza la nivelul regiunii frontale si cele occipitale.

Fig.9.

Bandajarea regiunii fetei se practica folosind prastia, capastrul, binoclu sau monoclu.
Prastia se foloseste la bandajarea nasului. Se confectioneaza dintr-o fasa lunga de 50-
60 cm, care la ambele capete se despica lung, lasnd la mijloc o portiune de aproximativ 5 cm
lungime nedespicata, care este aplicata peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare
ale fesii sub pavilionul urechii si se nnoada n regiunea occipitala, iar cele inferioare se trec
deasupra urechilor incrucisndu-le pe cele superioare, realiznd astfel o prastie.
Capastrul se folosete pentru fixarea pansamentului de la nivelui brbiei i buzelor.
Este confecionat la fel ca i pratia folosind o fa cu o lungime de 0,50-1m. Fixm cu partea

4
nedespicat pansamentul de la nivelul brbiei sau buzelor, dup care capele inferioare sunt
legate pe calot, iar cele superioare la ceaf.

Fig. 10. Fasa pentru prastie

si capastru Fig. 11. Prastia. Fig. 12. Capastru.

Monoclul sau binoclul se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.

Monoclul acopera o singura regiune orbitara. Se efectuaza ncepnd cu 2-3 ture
circulare frontooccipitale dupa care se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea
de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o
tura circulara frontooccipitala, apoi oblic repetnd succesiunea de ture oblice si circulare pna
la acoperirea completa a ochiului. Se fixeaza capatul liber al fesei cu leucoplast sau ace de
siguranta.
Binoclul acopera ambele regiuni orbitale. Pentru infasarea binoculara, n locul turelor
circulare fronto-occipitale, se conduce fasa oblic peste celalalt ochi, turele incrucisindu-se
deasupra piramidei nazale unde formeaza o spica

Fig. 13. Monoclu. Binoclu.

Bandajarea toracelui se efectuaza pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii

toracice ct ai pentru imobilizare n fracturi de coaste si entorse sau luxatii ale umarului si a
claviculei.
Tipurile de bandaje snt: bandajul circular, spica snului, bandajul Desault, bandajul
Velpeau si basmaua pentru imobilizarea bratului si a umarului.
Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducnd fasa circular incepnd din
regiunea inferioara a toracelui 2-3 ture de fixare, dupa care efectuam ,,manevra policelui si
se conduce fasa de jos n sus peste umar, cobornd fasa pe spate pentru a realiza asfel o bretea
de sustinere pe umar, fixnd-o apoi cu o tura circulara peste torace. Se repeta manevra pentru
a doua bretea peste celalalt umar. Se conduce fasa n ture spiralate pna n axila, unde se
nchee cu 2 ture circulare.
Spica snului se ncepe cu doua ture circulare de fixare pe torace, dupa care se
conduce fasa de jos n sus spre umarul opus snului de pansat, trecnd peste snul interesat.
Se coboara fasa pe spate prin axila snului ce trebuie pansat, pna n dreptul turei circulare,
care se executa de fiecare data dupa ce s-a trecut fasa peste sn si spate. Se ncheie bandajul
cu doua ture circulare. Spica dubla acopera n mod similar ambii sni.

5
Bandajul umarului in spica. Bandajul toracelui in spica

Bandajul sanilor (in spica) Bandajul sanului (in spica)

Fig. 14. Bandaje torace.

Bandajul Desault este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru
leziunile claviculei si umarului, precum si ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile
bratului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 fesi cu latimea de 20 cm,
vata si talc. Initial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel nct bratul si antebratul
sa formeze un unghi de 90 de grade. Se ncepe mbracarea toracelui cu ture circulare pna sub
axila. Aceste ture vor izola pielea toracelui si pielea bratului si antebratului, evitnd aparitia
iritatiei si chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiratia locala. Se ntroduce n axila si n
plica cotului o cantitate mica de vata mbibata cu talc, dupa care lipim bratul si antebtatul de
torace su cotul ndoit la 90 o . Fixam membrul superior de torace prin ture circulare de fasa
care trebuie sa cuprinda bratul, cotul si antebratul. Apoi din spate fasa se trece peste umarul
lezat, coboara anterior peste brat, sub cot si urca n spate paralel cu bratul. Fasa revine n fata
peste umarul lezat, se indreapta oblic sub axila sanatoasa si se rentoarce n fata peste umarul
bolnav, coboara lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinnd antebratul , se indreapta
spre toracele opus facnd o tura circulara de fixare la cot. Dupa aceasta tura de fixare, fasa se
trece din nou peste umarul lezat, coboara anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura
circulara si tehnica se continua astfel , nct fiecare tura oblica si circulara sa depaseasca cu
ctiva centimetri tura anterioara. Dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare,
intreg antebratul va fi ntarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mna si degetele trebuie sa
ramna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.

Fig. 15. Bandajul Desault

6
 Acelasi lucru l putem realiza cu o basma cu 4 colturi care suspenda membru superior
ca ntr-un hamac n pozitia descrisa si ale carei capete se nnoada n spatiul interscapular si la
ceafa. Aceasta tehnica este cunoscuta sub numele de esarfa lui Petit.

Fig. 16. Esarfa lui Petit

Bandajul degetelor si mainii

La nivelul acestor segmente fasa se fixeaza prin ture circulare la nivelul articulatiei
radio-carpiene, apoi se duce fasa oblic pe partea dorsala a mnii si se acopera degetul
respectiv prin ture n spirala. Pentru auricular si police,ct si pentru haluce, bandajul se face n
spica.

Bandajul in 8 a mainii Bandajul in spic a indexului

Bandajul in spiral a indexului Bandajul in spic a policelui

Fig. 17. Bandajele mainii.

In cazul degetelor bandajul in spica e dificil de facut, iar cel in spirala e instabil.
Pentru bandajarea unui singur deget e preferabila o combinatie intre infasarea rasfranta si cea
circulara. Fasa se trece peste deget de mai multe ori, fiind rasfranta in sens opus dupa fiecare
trecere; apoi fasa se rasuceste si se fac cateva ture circulare de fixare. De fapt este acceasi
tehnica folosita in cazul capelinei sau al bandajului unui bont de amputatie. Directia in care se
duce fasa e schematizata mai jos.

Fig. 18. Bandajul policelui.

Policele se bandajeaza intotdeauna separat de celelalte degete.

7
 Cand e necesara bandajarea impreuna a degetelor 2-5 se plaseaza cate un fragment de
tifon in fiecare spatiu interdigital; apoi in palma se aplica un sul de tifon nedesfacut; degetele
2 -5 se bandajeaza apoi impreuna. In acest fel degetele sunt bandajate in usoara flexie.
Punerea degetelor in flexie e importanta pentru ca in cazul aparitiei unor artroze (datorita
imobilizarii prelungite) pacientul sa poata face in continuare pensa intre police si celelalte
degete.
Bandajul bontului de amputatie
Pentru bandajul bontului de amputatie se foloseste combinatia intre cateva ture de fasa
recurente peste bont si fixate apoi cu cateva ture circulare (la fel ca la capelina).

Fig. 19. Bandajul bontului de amputatie.