COGNITIVA seminar 4

Tipuri de codare a informatiei

Modalitatea specifica de codare sau reprezentare a informatiei e un alt argument in sustinerea ideii ca MSD (Memoria de Scurta
Durata) e un sistem mnezic autonom: ea procedeaza la o reprezentare lingvistica, verbala a stimulului in timp ce memoria senzoriala
recurge la codarea neurobiologica iar MLD (Memoria de Lunga Durata) la codarea semantica.
Desi recurge preponderent la codarea verbala, in MSD nu e singura reprezentare cu care se opereaza, aparand si reprezentari
semantice, imagistice, procedurale iar pe de alta parte MLD si ea contine oricare dintre reprezentarile mentionate.
Reactualizarea informatiei
-Primele experimente au demonstrat ca accesul la informatia din MSD se face serial pe cand reactualizarea din MLD se
realizeaza in paralel.
-Cercetarile ulterioare au reusit sa demonstreze ca valoarea de activare pentru fiecare item e cu atat mai redusa cu cat se
distribuie pe mai multi itemi deci reclama un timp mai indelungat si ca atare MSD si MLD se refera la acelasi sistem mnezic aflat insa
in 2 stari diferite de activare.
Baza neurofiziologica
MSD e memorie de lucru.
Memoria de lucru (ML)reprezinta cunostintele si mecanismele de procesare activate in vederea rezolvarii unei probleme.
Eliminam termenul de MSD si spunem ca un item se afla in ML cand se afla in starea de activare temporara si nu in cea de
subactivare care e MLD. Avem un singur ansamblu de cunostinte aflat intr-o stare de subactivare (MLD) si de activare temporara in
vederea rezolvarii unei probleme (ML).

Legatura dintre ATENTIE si ML

In raport cu volumul ML, volumul atentiei (notam atentia cu A) e mai fluctuant. In starea de relaxare si asteptare pasiva,
capacitatea A se suprapune peste capacitatea ML. Exista un numar de informatii mai activate decat restul informatiilor din memorie dar
nici una nu reprezinta un interes deosebit. In cazul in care ne focalizam A asupra unui numar redus de itemi ne reamintim mai putin
despre alti stimuli aflati in mediu.
Pentru a demonstra ca A e o multime variabila de unitati cognitive din ML, facem 2 predicti:
1) -fiind vorba in cazul ambelor, de unitati cognitive (informatie + mecanisme de procesare) aflate intr-o stare de activare
similara, fenomenele constatate in cazul A vor fi identificate si in ML.
2) -daca exista si unitati cognitive activate in afara de cele aflate sub focalizarea A, deci care apartin ML dar nu si A, atunci
efectul lor va putea fi inregistrat.
Argumente: (1) -similaritatea comportamentelor unitatilor din campul A si din ML
E demonstrat prin fenomenul de interferenta (cu cat 2 sarcini pe care dorim sa le realizam sunt
similare sub aspectul intrarilor, procesarilor si raspunsului, cu atat mai intensa va fi perturbarea lor reciproca).
(2) -impactul unitatilor cognitive din ML asupra A
A este o submultime a ML deoarece exista unitati din ML care nu apartin A.
(3) -interpretarea legii
Yrkes-Dodson: => relatia dintre nivelul de performanta si cel de activare neuropsihica generala, in functie de tipul sarcinii:
pentru sarcinile usoare, nivelul de performanta creste liniar odata cu cresterea nivelului general de activare; pentru sarcinile complexe,
pana la un punct optim motivational performanta creste odata cu intensitatea apoi sporirea duce la aplatizare si deteriorarea
performantelor.
Pe baza modelului ML si A, se explica acest efect deoarece: pentru sarcinile complexe, cu cat suntem mai motivati sporim
valoarea de activare a unitatilor cognitive in cauza iar pe plan subiectiv avem impresia ca suntem mai atenti si ca facem un efort mai
intens=>Performanta creste. Se solicita la maxim capacitatea ML pana la un anumit nivel dupa care cu cat motivatia e mai ridicata cu
atat mai multe cunostinte activam in ML, le grupam, sporim viteza de executie, iar daca activarea continua sa creasca, unitatile deja
activate prin inhibitie laterala vor reduce activarea unitatilor adiacente.
Supraactivarea unor unitati cognitive (pe plan subiectiv = concentrare excesiva pe anumite elemente ale situatiei) antreneaza
subactivarea altora deci reducerea capacitatii ML.

Memoria episodica si memoria semantica

Memoria episodica se refera la memoria evenimentelor autobiografice cand si unde am trait un anumit eveniment.
Memoria semantica (conceptuala) se refera la cunostinte generale pe care le avem despre mediul in care traim. Majoritatea
cunostintelor din carti vizeaza memoria semantica iar majoritatea intamplarilor pe cea episodica.
Neurofiziologic, se considera ca ambele depind de structurile cerebrale afectate in cazul amneziei (hipotalamus si zonele
aferente) in plus, memoria episodica depinde si de integritatea lobilor frontali.
Din punct de vedere cognitiv, cele 2 sisteme mnezice difera prin modul de organizare a informatiei si tipul de procesare:
cunostintele din memoria episodica sunt ordonate cronologic, cele din memoria semantica sunt grupate in schele ; cunostintele din
memoria episodica sunt asociate cu reactii emotionale, celelalte sunt neutre.
Datele experimentale si clinice actuale nu ofera argumente suficiente pro sau contra disocierii celor 2 tipuri de sisteme mnezice.
Ca aplicatii practice:
-memoria episodica contribuie la formarea eului si a identitatii de sine in special in primii 3-5 ani de viata.
-in justitie, in cazul depozitiei martorilor ce pot fi manipulati prin persuasiune.