Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Bucureti

Facultatea de Istorie

Proiect de cercetare
,,Misiunea NATO n Rzboiul din Kosovo

Profesor: Ain Matei


Student: Augustin Poenaru

Istorie i politic militar n Romnia secolelor XIX-XXI

Bucureti
2016
I. SCURT ISTORIC

Criza actual din Kosovo are rdcini istorice, politice i social-economice complexe.
Provincia Kosovo a aparinut puternicei dinastii srbe, Nemanjic, timp de 200 de ani, ca parte
din statele srbeti Zeta i Raska, fiind considerat leagan al culturii srbe i important centru
ortodox. In 1398, n btlia de la Kosovo Polje (Cmpia Mierlei), Serbia i aliaii si au fost nvini
de Imperiul Otoman, i Kosovo a devenit spaiu otoman, ca intreaga Serbie.
n aceste condiii, albanezii au nceput - mai ales din secolul XV - s preia provincia, cu
ngduina naltei Pori, care le-a recunoscut "suveranitatea" asupra provinciei in 1489. Srbii
ortodoci au fost nevoii s migreze spre nord, "centrul de gravitate" srb mutandu-se din
Kosovo la Belgrad (secolul al XVIII-lea). Aceast deplasare, forat, este cunoscut n istorie
drept "marea migraie srb". Abia primul rzboi balcanic, din 1912, a permis armatei srbe s
recucereasc Kosovo i s intre n Pritina.
n 1912, Serbia a recptat provincia Kosovo, ca urmare a nlturrii dominaiei
otomane din Balcani, doar pentru scurt timp, deoarece n acelai an, Kosovo a fost inclus n
Noua Albanie independenta, iar anul urmtor marile puteri (Austria, Ungaria, Frana, Germania,
Marea Britanie, Italia i Rusia) au forat Albania s cedeze Serbiei aceast reuniune. n 1918,
Kosovo a fost ncorporat nou nfiinatului Regat al Srbilor, Croailor i Slovenilor, mai tarziu
numit Iugoslavia.
Tratatul de la Londra (mai 1913) a recunoscut apartenena provinciei Kosovo la Serbia i
a Metohiei la Muntenegru. Totodat, Tratatul de la Londra recunotea oficial Albania ca stat. n
Primul Rzboi Mondial, Albania a fost aliat cu Austro-Ungaria, care i-a nvins pe srbi i a intrat
in Kosovo. Muli albanezi s-au alturat atunci armatei austro-ungare i au nceput o campanie
de epurare etnic contra srbilor. n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Germania a
atacat Iugoslavia pe 6 aprilie 1941 i a cucerit-o pe 17 aprilie, dar s-a confruntat, n continuare,
cu dou redutabile micri de rezisten: una monarhist, condus de generalul de aviaie
Drajen Mihailovic; cealalt, de sorginte comunist/kominternist, condus de Iosif Broz Tito.
II. CAUZELE CONFLICTELOR

Provincia modern Kosovo a aprut ca entitate politic n anul 1945, pn la aceast


perioad, inutul a aparinut parial sau n ntregime altor state precum: Albania (n perioada
ocupaiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman i Imperiul Bizantin.
La sfritul rzboiului, Iugoslavia a fost ocupat de Armata Roie, care a impus regimul
comunist al lui Tito, eliminnd astfel complet micarea de rezisten a ofierilor monarhiti.
Kosovo a cptat sub regimul Tito statutul de "regiune autonom", din 1974, Constituia
Iugoslaviei garanta provinciei Kosovo dreptul la "auto-guvernare.
n anii 80, albanezii din Kosovo au cerut ca statutul provinciei s treac de la cel de
provincie autonom la cel de republic, cu dreptul de a se separa de Iugoslavia.
n anii '80, presa occidental consemna, n mod curent, abuzurile comise de albanezi
asupra srbilor n Kosovo: bti, ameninri cu moartea, incendierea caselor, torturi, luri de
prizonieri, asasinate, demolri de biserici ortodoxe, violuri etc. Din 1974 i pn la sfritul
anilor '80, albanezii din Kosovo s-au bucurat de cea mai mare autonomie administrativ i
cultural din ntreaga lor istorie.
La violenele albanezilor din Kosovo, reclamate de srbi, poliia nu a luat nici o msur.
Acest fapt i-a deteminat pe multi srbi s apuce calea emigraiei. Casele prsite i terenurile
lor au fost imediat ocupate de albanezi. Srbii rmai n Kosovo protesteaz: n 1986 are loc
prima contra-manifestare.
n 1990, confruntrile au luat amploare i violenele s-au nmulit. Aa c, n septembrie
1990, Guvernul srb a modificat Constituia, i a redefinit statutul Kosovo drept regiune a
Serbiei al carei control administrativ i executiv trecea din mna "guvernului regional" n cea a
Guvernului de la Belgrad.
n vara lui 1992, albanezii i srbii din Kosovo se separau total, unii de ceilali. La
alegerile din decembrie 1992, albanezii au fost ns sftuii s nu vin la vot, astfel, "Partidul
Socialist" al lui Milosevici a ctigat alegerile.
Statele Unite, Marea Britanie, Frana, Italia i Rusia au format grupul de contact privind
Kosovo i au ncercat s aduc situaia ctre o rezolvare panic. Speranele c diplomaia
international le va rezolva problemele fiind spulberate, UCK (Armata de Eliberare din Kosovo-
armat de gheril format din albanezi kosovari) a nceput o campanie de terorism mpotriva
srbilor kosovari, campanie care a provocat razboiul din 1998-1999.
Apariia UCK a dus la creterea frustrrilor populaiei albaneze. Cei mai muli albanezi au
vzut UCK ca fiind "lupttori legitimi ai libertii , n timp ce guvernul iugoslav i considera
"teroriti" ce atac poliia i civilii.

III. DESFAURAREA CONFLICTULUI

Conflictul din Kosovo poate fi mprit n trei etape: prima etap 22 aprilie 1996- 28
februarie 1998, a doua etap martie 1998- 23 martie 1999 i cea de-a treia etapa a interveniei
NATO 24 martie-12 iunie 1999.
n ianuarie-martie 1999 faza rzboiului, a adus creterea nesiguranei n zonele urbane,
inclusiv a bombardamentelor i a crimelor. Astfel de atacuri au avut loc n timpul discuiilor de
la Rambouillet, n februarie.
Oficial, comunitatea internaional, a cerut ncetarea luptelor. Ea a cerut n special ca
srbii s sfreasc ofensivele sale mpotriva UCK n timp ce ncerca s conving UCK s scad
interesul pentru independen. Mai mult dect att, au fost fcute ncercri de a-l convinge pe
Milosevici s permit trupelor NATO de meninere a pcii s intre n Kosovo.
Strategia UCK era de a strni nelinite, pe care srbii s-ar fi simit obligai s o suprime
prin violen i astfel ar fi nevoii s acorde independent Kosovo, ducnd n acelai timp o
campanie de purificare etnic". Pe 22 apilie 1996, gherila UCK a lansat simultan patru atacuri
acupra civililor i a poliiei.
La mijlocul lui februarie a nceput o conferin de pace la Rambouillet, n Frana, la care
au participat aliaii occidentali, cei ai Iugoslaviei, precum i grupurile de albanezi care solicitau
independena. Aliaii occidentali, susinui de Statele Unite, au dat Iugoslaviei un termen de
dou sptmni pentru a semna acordul de pace, meninnd, n caz contrar, cu represalii
militare.
Acordul, dictat de Occident Iugoslaviei, impunea retragerea forelor armate iugoslave
din Kosovo, dezarmarea UCK, o for de pace NATO n Kosovo (adic pe teritoriul Serbiei),
precum i o perioad de trei ani pentru ca Iugoslavia s acorde independen provinciei.
Dupa o perioad de bombardamente, ambele pri semnatare au fcut unele concesii:
Belgradul accepta s acorde provinciei Kosovo o "autonomie substanial", s-i retrag din
provincie forele speciale i pe cele paramilitare, s permit rentoarcerea refugiailor de orice
etnie, i s accepte prezena n Kosovo a unei fore militare de supraveghere a nelegerii, n
care NATO avea participarea principal. Iugoslavia obinea n schimb, respectarea integritii
sale teritoriale. nelegerea meniona c provincia Kosovo este parte a teritoriului srb. Acordul
a primit apoi aprobarea ONU, i a devenit "Rezolutia Consiliului de Securitate ONU 1244/1999".

IV. IMPLICAREA NATO IN CONFLICT

Planul de a folosi fortele NATO drept instrument de pacificare a beligerantilor a aparut


drept viabil la jumatatea anului 1998. In iunie 1998 presedintele Statelor Unite s-a angajat sa
apere Kosovo si sa implice chiar fortele armate americane daca ar fi cazul.
Nu exista nici o rezolutie a Consiliului de Securitate care sa mentioneze in mod implicit
sau explicit posibilitatea utilizarii fortei pentru a rezolva acest conflict.
Actiunile NATO au fost motivate atat de principii democratice, cat si de interese
strategice. La 24 martie 1999, N.A.T.O. declanseaza atacul aerian impotriva Iugoslaviei cerand
retragerea completa din Kosovo a tuturor fortelor militare, paramilitare si a unitatilor
specialede politie iugoslave pentru a permite repatrierea libera si voluntara a refugiatilor si a
celor dislocati.
Campania de bombardare NATO a durat de la 24 martie la 11 iunie 1999. Scopul
declaratal operaiunii NATO a fost rezumat de ctre purttorul de cuvnt ca "srbi afar,
intrarea forelor de meninere a pcii, refugiai napoi". Astfel trupele iugoslave trebuie retrase
i nlocuite de forele internaionale de meninere a pcii pentru a se asigura c albanezii se vor
putea ntoarce la casele lor.
Consiliul Nord-Atlantic din 23 martie 1999 a trecut peste blocajul Consiliului de
Securitate ONU i a ordonat declanarea campaniei aeriene Fora Aliat".
La 12 iunie 1999, dup ce Miloevici a acceptat condiiile, trupele KFOR , o for NATO, a
fost pregtit pentru a efectua operaiuni de lupt, dar n cele din urm, misiunea sa a fost doar
de meninere a pcii. Dup cinci ani de calm relativ, confruntrile au reizbucnit, n martie 2004,
punnd uneori n dificultate forele NATO i poliia internaional. KFOR(Kosovo Force) i
administraia ONU au fost criticate pentru neanticiparea intensitii revoltei, unele ezitri locale
i lipsa de coordonare, n anumite momente.

V. INDEPENDENA KOSOVO
Dei din punct de vedere tehnic nc face parte din Serbia, Kosovo este protectorat de
facto al ONU de la sfritul conflictului din 1998-1999 din provincie. n 10 iunie 1999, Consiliul
de Securitate al ONU a adoptat Rezoluia 1244, care plaseaz provincia rvit de rzboi sub
administraia ONU pn la determinarea statutului su final.
In luna noiembrie 2005, dupa mai bine de 6 ani de administratie ONU in
Kosovo,Secretarul General Kofi Annan l-a numit pe fostul presedinte finlandez Martti Ahtisaari
negociator ONU, in calitate de Emisar Special pentru a conduce demersurile politice de
determinare a viitorului statut. In perioada 2005 2006, Ahtisaari si echipa sa au avut
convorbiri intense la Belgrad si la Pristina, dar si consultari cu reprezentantii comunitatii
internationale.
In cadrul unei sesiuni de urgenta organizate duminica (17 noiembrie), Parlamentul
kosovar a aprobat in unanimitate declaratia de independenta fata de Serbia. "Noi, liderii
institutiilor din Kosovo, declaram Kosovo tara libera si independenta", se afirma in declaratie.
Documentul promite respectarea planului prezentat anul trecut de reprezentantul special al
ONU, Martti Ahtisaari.
Planul ONU privind independenta provinciei Kosovo prevede insa anumite limite,
intrecare prezenta unei forte internationale, masuri pentru protejarea minoritatii sarbe si este
prevazut clar ca nici Kosovo nici vreo parte a provinciei nu se va putea alipi unei alte tari.
VI. CONCLUZII

Conflictul din Kosovo a implicat, asa cum am aratat, mai multe organizatii
internationale. In pofida faptului ca Belgradul sustine in continuare ca aceasta este o afacere
interna, nu poate fi ignorat potentialul de extindere a crizei in zona, mai ales avand in vedere
pozitia celorlalte provincii iugoslave.
Trebuie de asemenea amintit faptul ca Kosovo este regiunea cu concentrarea cea mai
mare de locuitori minoritari din Europa nu mai exista nici o regiune atat de intinsa care sa aiba
o pondere de 90% din populatie apartinand unei minoritati.
De asemenea, in abordarea crizei trebuie observata care ar putea fi intentia pe
termenlung a albanezilor din Kosovo. Cu toate ca foarte usor cineva s-ar putea gandi la alipirea
Kosovo la Albania dupa secesiunea de Iugoslavia, aceasta posibilitate este destul de greu de
prevazut pe termen scurt Albania avand o conditie economica, mai proasta chiar decat cea a
Kosovo este greu de crezut ca ar putea constitui o atractie pentru populatia din Kosovo in
plus, tendinta in randul refugiatilor albanezi din Kosovo nu este cea de a fugi in Albania, ci dea
se raspandi in alte parti ale Europei.
La 17 februarie 2008, primul ministru Hashim Thai a citit n faa Parlamentului de la
Pritina declaraia de independen a provinciei, iar legislativul a votat declaraia. Statele Unite,
Frana, Marea Britanie susin proclamarea independenei provinciei, n timp ce Rusia i Serbia
se opun vehement. Printre statele care se opun proclmrii independenei Kosovo sunt:
Romnia, Spania, Slovacia, Cipru i Grecia. China i-a exprimat ngrijorarea fa de reaciile n
lan pe care le-ar putea avea faptul c un stat i-a proclamat unilateral independena.

S-ar putea să vă placă și