Sunteți pe pagina 1din 138

40 DE ZILE DE RUGĂCIUNE ŞI STUDIU DEVOŢIONAL

Cum să ne pregătim pentru ploaia târzie şi a doua venire a lui Hristos

Traducere şi prelucrare după Dennis Smith

Ediție îngrijită de Corneliu Săndulache Iași - 2017

Cuprins

Introducere

Botezul Spiritului Sfânt - 10

5

Secțiunea I - Ziua 1 -

Două lucrări ale Spiritului Sfânt

10

Ziua 2 - Spiritului Sfânt după Cincizecime

14

Ziua 3 - Beneficiile primirii Spiritului Sfânt

18

Ziua 4 - Hristos în voi

22

Ziua 5 - Spiritului Sfânt și ascultarea

25

Ziua 6 - Întristarea Duhului Sfânt

29

Ziua 7 - Ploaia Târzie

33

Ziua 8 - Spiritului Sfânt și revenirea lui Hristos

38

Secțiunea II - Spiritul Sfânt şi Rugăciunea - 42 Ziua 9 - Un Spirit care dă dorința de rugăciune

42

Ziua 10 - Exemplul de rugăciune al lui Isus și al ucenicilor.45

Ziua 11 - De ce este necesară rugăciunea?

49

Ziua 12 - Rugăciunea și Spiritul

53

Ziua 13 - Rugăciune unită făcută prin Duhul Sfânt

57

Ziua 14 - Rugăciunea stăruitoare și Spiritul

61

Ziua 15 - Rugăciunea de mijlocire prin Spiritului Sfânt

64

Ziua 16 - Pretinderea făgăduințelor divine prin Sp. Sfânt

69

Ziua 17 - Ziua 18 - Ziua 19 - Secțiunea III - Botezul Spiritului şi Evanghelizarea Ziua 20 - Ziua 21 - Ziua 22 - Ziua 23 Ziua 24 - Metoda lui Isus de evanghelizare(recapitulare)

74

Secțiunea IV - Botezul Spiritului şi Rămânerea în Hristos - 75 Ziua 25 - Calea spre experimentarea descoperirii

75

Ziua 26 - Lupta creștinilor

79

Ziua 27 - Puterea păcatului este zdrobită

83

Ziua 28 - Hristos dă victoria

87

Ziua 29 - Neprihănirea prin credință

92

Ziua 30 - Poruncile lui Dumnezeu și rămânerea în Hristos

96

Ziua 31 - Rămânerea în Hristos și serviciul pt. Domnul

100

Ziua 32 - Odihna de Sabat

103

Secțiunea V -

Botezul Spiritului şi Părtăşia - 107

Ziua 33 - Ceva care lipsește

107

Ziua 34 - Prima biserică și părtășia

110

Ziua 35 - Botezul Spiritului și grupele de părtășie

114

Ziua 36 - Biserica

118

Ziua 37 - Familia lui Dumnezeu

122

Ziua 38 - Roada Spiritului și părtășia

125

Ziua 39 - Darurile Spiritului și părtășia

129

Ziua 40 - Grupele de părtășie și creșterea bisericii

133

INTRODUCERE

Scopul programului de 40 de zile:

1. Pregătirea bisericii pentru a doua venire a lui Isus.

2. Ajutarea altora în pregătirea pentru gloriosul eveniment.

3. Creşterea spirituală a fiecărui participant.

4. Evitarea eliminării prin cernere.

Începutul pregătirii programului:

1. O serioasă decizie: 40 de zile de rugăciune şi studiu devoţional pentru:

a. dezvoltarea unei mai strânse relaţii personale cu Isus

b. ca să ajuţi cu rugăciunile tale cinci persoane pe care Domnul

le-a pus în mintea ta. Făgăduinţa lui Isus: „Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se în- voiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este sus în ceruri.” Matei 18:19

Există o deosebită putere în rugăciunea unită.

Există multă încurajare creştină.

şi

întărire spirituală în

părtăşia

Start:

1.

Găseşte un partener de rugăciune pe care îl vei contacta zilnic pentru ca să:

a. studiaţi împreună lectura pregătită pentru ziua respectivă.

b. discutaţi împreună întrebările de la sfârşitul fiecărei lecturi.

c. vă rugaţi unul pentru altul.

d. vă încurajaţi reciproc în ceea ce priveşte rugăciunea pentru cele cinci persoane pe care le aveţi fiecare pe listă.

e. vă reamintiţi reciproc să vă prezentaţi fiecare pe cele cinci

persoane de care aveţi grijă.

2.

Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi arate pentru care persoane trebuie să te rogi. Timp de 40 de zile te vei ruga pentru cinci persoane. De aceeacere lui Dumnezeu călăuzire specială pentru selectarea lor.

5

3.

Sugestii cu privire la lista de cinci persoane. Acestea pot fi

membrii ai familiei tale, prieteni sau conlucrători. Ei pot fi sau nu membrii ai bisericii. Dacă este posibil alege persoane care locuiesc în aria ta pentru ca să-i poţi invita la biserică în timpul celor 40 de zile.

4. Contactează pe fiecare dintre cele cinci persoane pe care le-

ai ales. Contactarea poate fi directă (faţă către faţă), prin telefon, e-

mail sau prin poştă. Iată aici un exemplu de contactare:

„Începând cu data de

rugăciune şi ni s-a cerut să alegem cinci persoane pentru care să ne rugăm în următoarele 40 de zile. Deoarece tu eşti (prietenul, vecinul, colaboratorul meu, etc.), socotesc că este foarte normal să mă gândesc la tine şi să mă rog pentru tine. Mă voi simţi foarte onorat dacă îmi vei împărtăşi ce cereri speciale de rugăciune să prezint lui Dumnezeu

biserica mea are un program special de

pentru tine în cele 40 de zile de mijlocire specială. Eu sper să te revăd curând. Voi păstra legătura cu tine. Îţi mulţumesc şi Dumnezeu să te binecuvinteze.”

5. Alcătuieşte un card de rugăciune pentru fiecare persoană cu

care păstrezi contactul. Iată un exemplu:

Nume:

Telefon:

E-mail:

Adresa:

Subiecte de rugăciune:

40 de zile de rugăciune (pune un ,x”în dreptul zilei când te-ai rugat):

01

02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

24

25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 Activităţi de ajutorare:

6. Roagă-te pentru aceste persoane în fiecare zi. Când te vei

ruga pentru ele cere în folosul lor aplicarea următoarelor cuvinte inspirate:

a. Dumnezeu să-i atragă la Sine. Ioan 6,44: ”Nimeni nu poate veni

la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia la ziua de apoi”

b. El să caute pe Dumnezeu. Fapte 17,27: ”

caute pe

Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcarcă nu este

departe de fiecare din noi. ”

ca

ei

6

c. El să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Tes. 2,13: ”De aceea, mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe

cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.

d. Satan să fie împiedicat să-i orbească ca să nu poată vedea

adevărul divin și să fie îndepărtate influențele lui din viața lor. 2

Cor. 4,4 „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui

Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”; 2 Cor. 10,4.5: ”Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de

Hristos.”

e. Spiritul Sfânt să lucreze în ei. Ioan 16:8-13 „Şi când va veni El,

va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi

purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare.

f. Ei să se întoarcă de la păcat. Fapte 3,19: „Pocăiţi-vă dar, şi

întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.

g. Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor. Ioan 1,12: „Dar

tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a

dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

h. Să asculte de Hristos ca Domn al lor. Mat. 7,21: „Nu orişicine-

Mi zice: ”Doamne, Doamne!” va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

i. Să prindă rădăcini si să crească în Hristos. Col. 2,6.7: „Astfel

dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către

7

Dumnezeu.”

7. Roagă-te pentru înţelepciune de sus ca să poţi înţelege ce fel de lucrări poţi face în folosul celor pentru care te rogi. Iată aici câteva sugestii. Adaugă la această listă pe acelea pe care ţi le arată Domnul.

a. Spune-le cât de mult îi apreciezi.

b. Trimite-le un pliant sau o broşură care-i poate încuraja.

c. Invită-i să vă rugaţi împreună (chiar şi prin telefon!).

d. Invită-i să serviţi masa de seară împreună în casa ta.

e. Invită-i să serviţi masa de prânz undeva în oraş.

f. Trimite-le un card cu ocazia zilei de naştere.

g. Trimite-le un card cu o încurajare sau ceea ce Dumnezeu te inspiră să scrii.

h. Oferă-le ceva gătit de tine.

i. Invită-i să faceţi cumpătături împreună sau să vizitaţi un muzeu.

j. Trimite-le un card de simpatie sau cu dorinţa de însănătoşire atunci când este cazul.

k. Înmânează un card pentru ziua de naştere a copilului lor şi un

dar, atunci când acesta este un lucru potrivit.

l. Invită-i să frecventeze biserica cu tine.

m. La un timp potrivit întreabă-i dacă ar dori să primească studii biblice. Puterea rugăciunii

o

Rugăciunea este esenţială pentru creşterea spirituală personală

o

şi este mijlocul cel mai efectiv prin care se poate ajunge la inima altora pentru Hristos.

o

„Rugăciunea este respiraţia sufletului.

o

Ea este secretul puterii spirituale.

o

Nu există un alt mijloc al harului care să o poată înlocui sau care să păstreze sănătatea sufletului.

o Rugăciunea aduce inima în strâns contact cu Izvorul de viaţă şi întăreşte musculatura vieţii religioase.” Ellen White, Slujitorii Evangheliei, 254, 255 engl. Următorul citat arată de asemenea necesitatea rugăciunii în lucrarea de a conduce pe alţii la Hristos:

„Tu trebuie să lucrezi pentru suflete cu multă rugăciune pentru că aceasta este singura metodă prin care poţi ajunge la inimile lor. Aceasta nu este lucrarea ta, ci lucrarea lui Hristos care lucrează alături

8

de tine şi impresionează inimile.” Ellen White, Evanghelizare, 342.

o Când lucrezi cu rugăciune ca să aduci pe alţii mai aproape de

Hristos şi de biserica Sa, Dumnezeu va binecuvânta eforturile tale.

o Când te rogi pentru cei de pe lista ta de rugăciune şi lucrezi

pentru ei, Dumnezeu te va folosi într-adevăr să-i câştigi pentru Hristos, dar va face mai mult decât atât; El te va trage pe tine mai aproape de El însuş. Puterea Spiritului Sfânt După învierea Sa, Isus a spus ucenicilor că ei urmau să primească botezul Spiritului Sfânt mai înainte de a ieşi să predice Evanghelia în lume. Luca 24,49; Fapte 1,4-8. Chiar dacă petrecuseră zi de zi cu Isus trei ani şi jumătate şi văzuseră sau participaseră la o slujire însoţită de minuni, ei încă nu erau gata ca să dea lumii mărturia lor despre Isus. De aceea ei trebuiau să aştepte ca să primească mai întâi puterea Duhului Sfânt. Din cauză că botezul Spiritului Sfânt (numit şi umplere cu Spiritul Sfânt) este aşa de vital pentru creşterea noastră spirituală, precum şi pentru a da altora mărturie despre Isus Hristos, cele 40 de lecţii devoţionale vor fi bazate pe această învăţătură importantă a Cuvântului lui Dumnezeu. Alegând să participi la aceste 40 de zile de studiu şi rugăciune, tu vei intra într-o minunată şi binecuvântată aventură cu Domnul Hristos. Vei experimenta o relaţie mai profundă cu Isus şi vei vedea cum Domnul te va folosi ca să tragi pe alţii mai aproape de El în pregătirea pentru venirea Sa. În timp ce vei avea o părtăşie creştină cu partenerul tău de rugăciune şi cu toţi ceilalţi care participă în acest program, tu vei experimenta o mai profundă dragoste şi unitate creştină cu credincioşii lui Isus. Acest lucru va juca un rol important în creşterea ta spirituală. Isus a zis: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11.13 ÎN TIMPUL ACESTOR 40 DE ZILE DE STUDIU ŞI RUGĂCIUNE SE RECOMANDĂ ALEGEREA UNOR ZILE DE POST. POSTUL TREBUIE EXTINS ŞI ASUPRA EMISIUNILOR PROFANE DE LA TELEVIZOR, CU EXCEPŢIA EMISIUNILOR RELIGIOAS

9

Secțiunea I - BOTEZUL SPIRITULUI SFÂNT

Ziua 1 Două lucrări ale Spiritului Sfânt

Scriptura ne spune că sunt multe lucrări pe care le face Spiritul Sfânt. De exemplu El ne conduce la pocăinţă (aici intră şi mărturisirea păcatelor - Ps. 32,3-5), la acceptarea lui Isus ca Mântuitor personal și la botezul cu apă. Această lucrare a Spiritului stă la dispoziţia oricărui membru al familiei omeneşti. O altă lucrare a Duhului Sfânt este însă aceea de a umple pe creştin cu prezenţa Sa în aşa fel ca el sa poată trăi cu adevărat o viaţă creştină și să facă faptele pe care Dumnezeu !e-a pregătit mai dinainte ca să „umble” în ele. (Efes. 2,10) Isus a spus în Ioan 14,16.17:

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume r Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede si nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” Când Domnul Isus a spus că „Duhul Sfânt va fi în voi” El S-a referit la faptul că în Ziua Cincizecimii şi după aceea Spiritul Sfânt va fi disponibil fiecărui credincios. Această minunată experineţă de umplere cu Spiritul Sfânt este accesibilă şi pentru credincioşii din zilele noastre, adică pentru tine şi pentru mine. Domnul Isus este exemplul nostru în toate privinţele. El a fost născut prin lucrarea Spiritului Sfânt, a fost călăuzit de Spiritul Divin din copilărie şi până la maturitate şi a fost condus astfel la botezul cu apă. După umplerea cu Spiritul Sfânt El a fost pregătit să meargă în puterea Spiritui şi să facă faţă unei bătălii cu satan de o intensitate pe care nu o experimentase niciodată mai înainte. Luca 4,1-13 ne descrie în mod dramatic ispitele lui satan şi deasemenea încrederea cu care Isus S-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. După ce a comunicat cu Dumnezeu în pustie şi a obţinut victoria asupra lui satana, Isus a fost împuternicit să predice şi să înveţe despre Împărăţia lui Dumnezeu, să vindece pe oamenii bolnavi şi să elibereze pe demonizaţi din robia demonilor. „Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de primprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor,

10

şi era slăvit de toţi.” Luca 4,14.15 Isus a spus că toţi cei care cred în El vor face lucruri chiar mai mari decât a făcut El:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.” Ioan 14,12 Mai înainte ca cel credincios să experimenteze umplerea cu Spiritul Sfânt, este sigur că Dumnezeu a lucrat deja în viaţa lui prin Spiritul Sfânt, chemându-l şi conducându-l la acceptarea lui Isus ca Mântuitor. Totuşi creştinii nu vor experimenta niciodată plinătatea puterii lui Hristos în viaţa lor fără ca să permită mai întâi Duhului Sfânt -i umple în fiecare zi. Isus a spus ucenicilor să aştepte mai întâi revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii şi numai după aceia să predice evanghelia - în lume:

„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ieru- salim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui ”pe care”, le-a zis El, ”aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: ”Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată ludea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Fapte”1,4-8. Botezul Spiritului este disponibil fiecărui creştin din zilele noastre. Dumnezeu a promis să ne dea Spiritul Său în mod deplin dacă noi Îl vom cere cu credinţă. „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11,13 Cineva ar putea să întrebe: „Cum pot eu să fiu sigur că sunt pregătit ca să primesc Spiritul Sfânt?Răspunsul tău la întrebările următoare te vor ajuta să răspunzi la aceasta. L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor al tău? Te-ai hotărât să predai zilnic viaţa ta lui Isus? Dacă L- ai acceptat pe Hristos şi doreşti să-L urmezi în orice aspect al vieţii tale şi dacă este dorinţa ta să primeşti Spiritul Sfânt, eu te invit să înalţi spre cer următoarea rugăciune:

11

„Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru că m-ai condus la accep- tarea lui Isus ca Mântuitor al nostru şi de aceea Te rog să mă ierţi pentru toate păcatele mele. Eu doresc să-mi predau absolut întreaga mea viaţă lui Işus Hristos. Îţi mulţumesc deasemenea pentru făgăduinţa de a mă umple cu Spiritul Tău şi îţi cer să împlineşti această promisiune chiar acum. Te rog să mă umpli cu prezenţa lui Isus în aşa fel încât caracterul Său să fie manifestat în mod deplin prin viaţa mea. Te rog deasemenea să mă împuterniceşti cu puterea Spiritului Tău ca să Te slujesc pe Tine atunci când vrei să mă conduci în lucrarea pentru glorificarea lui Isus. Eu Te rog toate acestea în Numele lui Isus, amin.”

Meditaţie personală şi discuţie

1.

Ce învaţă această lecţie despre lucrarea Spiritului Sfânt?

2.

Arată două căi prin care putem să ne pregătim ca să primim Spiritul

Sfânt.

3.

Enumeră două beneficii ale botezului cu Spiritul Sfânt.

4.

Doreşti să ai o experienţă mai profundă în ceea ce priveşte primirea Spiritului Sfânt în viaţa ta şi să slujeşti pe Domnul lucrând pentru El?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el acest devoţional.

o

Roagă-te împreună cu partenerul tău de rugăciune:

a. pentru ca Dumnezeu să vă umple pe fiecare cu Spiritul Său Cel Sfânt.

b. pentru ca Dumnezeu să vă dea înțelepciune şi înţelegere atunci când studiaţi împreună acest studiu devoţional.

c. pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze părtăşia voastră.

d. pentru persoanele de pe listele voastre.

Introduceţi acest verset in rugăciunea voastră:

„Eu - zice Domnul - te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra Ta.” Ps. 32,8.

12

Condu-ne şi învaţă-ne, Doamne, pentru ca să fim astfel în mod constant sub îndrumarea Ta în vieţile noastre şi în biserica Ta.

Recapitulare ziua 1 Două lucrări ale Spiritului Sfânt

Spiritul Sfânt - lucrări:

o

Conduce la pocăinţă, la acceptarea lui Isus ca Mântuitor personal şi la botezul cu apă.

o

Umple pe credincios cu prezenţa Sa pentru ca:

- Să poată trăi o viaţă creştină

- Să facă faptele pregătite mai dinainte de Dumnezeu Efes. 2,10

Lumea nu poate primi Duhul Sfânt. De ce?

o

Nu-L vede şi nu-L cunoaşte (ginosko = cunoaştere experimentală tală).

o

Credincioşii Îl pot primi pentru că ei ”Îl cunosc” experimental (ginosko). Cum? ”Rămâne cu voi” (lucrează din exterior) şi ”va fi în voi.” (lucrează din interior).

Spiritul în viața lui Isus:

- naşterea Sa a fost ”de la Duhul Sfânt”.

- L-a călăuzit din copilărie şi până la maturitate.

- L-a condus astfel la botezul cu apă.

- A urmat apoi experiența umplerii cu Spiritul Sfânt. A fost pregătit astfel pentru bătălia din pustie cu satana.

- Isus a obţinut astfel victoria din pustie.

- Duhul L-a împuternicit să predice, să înveţe, să vindece, să elibe- reze din robia demonilor.

Toţi cei care cred în Isus vor face lucrări şi mai mari decât cele făcute de El (adică pe o întindere mai mare). Creştinii nu vor experimenta niciodată plinătatea puterii lui Hristos în viaţa lor fără să permită mai întâi Duhului Sfânt să-i umple în fiecare zi. A primi Spiritul Sfânt înseamnă a primi putere pentru a da mărturie (prin cuvinte şi viaţă) - Fapte 1,8.

13

Paşi de făcut pentru a primi botezul cu Spiritul Sfânt:

o

Apelare la mijlocirea lui Isus pentru primirea botezului cu Spiritul Sfânt.

o

Mărturisirea păcatelor (care face parte din pocăinţă).

o

Acceptarea lui Isus ca Mântuitor personal.

o

Botezul Spiritului trebuie cerut în credinţă, pretinzând împlinirea făgăduinţei.

o

Predare zilnică lui Isus.

o

Trebuie să doreşti să-L urmezi pe Isus în orice aspect al vieţii tale.

o

Trebuie să doreşti să-L mărturiseşti altora (pentru că acesta este unul din scopurile pentru care Duhul Sfânt este dat).

Ziua 2 Spiritul Sfânt după Cinzecime

Isus a promis că va boteza pe urmaşii Săi cu Spiritul Sfânt în aşa fel ca ei să fie astfel împuterniciţi să vestească în lume evanghelia. Această făgăduinţă a fost împlinită în Ziua cincizecimii:

„În ziua cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Fapte 2,1-4 Botezul Spiritului Sfânt nu a fost disponibil numai ucenicilor care erau adunaţi la un loc în Ziua cincizecimii; această minunată experienţă a fost şi este valabilă pentru toţi creştinii care au trăit şi trăiesc după evenimentul de la Cincizecime. Nu toţi credincioşii au fost prezenţi acolo în ziua Cincizecimii. Întrebarea logică ce apare acum în mintea unora dintre noi este aceasta:

Cum au primit creştinii botezul Spiritului după evenimentul ce a avut loc în Ziua Cincizecimii? Răspunsul se află scris în cartea Faptele Apostolilor. Cel puţin în două ocazii deosebite Spiritul a venit asupra unui grup de oameni în timp ce Petru le vorbea. Să privim la o ocazie ce este descrisă în Fapte 10,44-47:

„Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt

14

peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ”Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Fapte 10,44-47 Este evident deasemenea că Dumnezeu a condus biserica creştină la primirea Spiritului Sfânt prin ceea ce se numeşte „punerea mâinilor”. ”Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei. Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau. Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la Samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primeascâ Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Işus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.” Fapte 8,

12-17

Avem un exemplu similar de rugăciune însoţită de punerea mâinilor atunci când Pavel a întâlnit nişte ucenici în Efes. „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici, şi le-a zis: ”Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: ”Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: ”Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis:

”Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.” Fapte19,1-6 Cel care se roagă în felul acesta cu mâinile aşezate pe capul cuiva trebuie să fie un credincios care deja a primit el însuş botezul Spiritului Sfânt. Acest lucru arată că punerea mâinilor nu este absolut necesară pentru primirea botezului cu Duhul Sfânt. Este o experienţă minunată să cauţi umplerea cu Spiritul Sfânt în acest fel; totuşi această metodă nu este necesară. În ocaziile descrise în Fapte cap. 2; cap. 4:29- 31 şi 10,44 s-a primit Spiritul Sfânt fără „punerea mâinilor.” Primirea

15

botezului cu Duhul Sfânt în mod simplu are de a face cu făgăduirea Spiritului de către Dumnezeu, a cărei împlinire este cerută în credinţă:

„pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Galateni 3,1 Spiritul promis este primit prin credinţă la botezul nostru dar noi avem nevoie să căutăm umplerea zilnică cu Spiritul Sfânt ca să putem da altora mărturie în mod eficient. Ellen White a scris:

„Ceea ce noi avem nevoie este botezul Spiritului. Fără acesta noi nu suntem mai pregătiţi să ieşim în lume cu evanghelia decât au fost ucenicii după crucificarea Domnului lor.” RH Feb. 18, 1890 Cu privire la creşterea noastră spirituală şi umplerea cu Spiritul Sfânt, dânsa a scris:

„Imprimaţi în mintea tuturor nevoia botezului cu Duhul Sfânt, a sfinţirii membrilor bisericii, aşa încât ei să fie vii, să crească şi să aducă rod, fiind plantaţi de Dumnezeu.6 T 86 Când citim declaraţiile sorei White devine foarte evident faptul că dânsa a înţeles importanţa acestui eveniment şi a îndemnat pe fiecare credincios să caute plinătatea Spiritului în viaţa sa.

Meditaţie personală şi discuţie

1.

De ce a spus Isus ucenicilor să aştepte botezul Spiritului Sfânt?

2.

Care au fost condiţiile pe baza cărora ucenicii au primit botezul Spiritului Sfânt?

3.

Ce a spus Ellen White despre importanţa primirii botezului cu Spiritul Sfânt?

4.

Este necesară rugăciunea cu punerea mâinilor pentru primirea botezului cu Spiritul Sfânt? Explică răspunsul tău.

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Telefonează partenerului tău de rugăciune şi discută cu el/ea această meditaţie.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

a. Pentru ca Dumnezeu să vă umple pe fiecare din voi cu Spiritul Său Cel Sfânt.

b. Pentru ca Dumnezeu să lucreze prin voi în puterea Spiritului Sfânt.

16

c.

Pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

Introdu acest verset in rugăciunea voastră: „Noi suntem mar-tori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumne-zeu celor ce ascultă de El.” Fapte 5,32

Recapitulare ziua 2 Primirea Spiritului Sfânt după Cincizecime

Cincizecimea reprezintă împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu cu privire la evanghelizare.

Făgăduinţa umplerii cu Sp. Sf. ne aparţine şi nouă.

Botezul cu Duhul Sfânt după Cincizecime:

- Fapte 10, 37-47 în timp ce Petru predica pe Hristos.

- Uneori a fost experimentat prin punerea mâinilor (Fapte 8,12- 17; 19,1-6), iar alte ori nu (Fapte cap. 2; cap. 4,29-31; 10,44).

Metoda punerii mâinilor nu este obligatorie şi nici necesară:

- Nu există o poruncă divină în acest sens

- Evenimentul are de a face cu făgăduința divină şi pretinderea ei în credinţă.

Spiritul promis este primit prin credinţă la botezul nostru, dar avem nevoie să căutăm umplerea zilnică cu Sp. Sf. ca să putem da altora mărturie în mod eficient.

EGW 6T 86: Imprimaţi în mintea tuturor:

- Nevoia botezului cu Spiritul Sfânt

- Nevoia sfinţirii membrilor bisericii

Rezultate:

- ei să fie vii

- să crească

- să aducă rod, fiind plantaţi de Dumnezeu

Fiecare credincios trebuie să caute plinătatea Spiritului Sfânt în viaţa sa.

17

Ziua 3 Beneficiile primirii Spiritului Sfânt

Ce se întâmplă când cerem lui Dumnezeu botezul Duhului Sfânt? Iată

câteva exemple de schimbări pe care umplerea cu Duhul Sfânt le aduce în viaţa credinciosului:

1. O dorinţă mai puternică după studiul Cuvântului lui Dumnezeu.

2. O mai zeloasă viaţă de rugăciune.

3. O pocăință mai profundă de păcatele pe care le-am făcut.

4. Schimbări în stilul de viaţă şi în activităţi.

Umplerea cu Spiritul Sfânt este necesară pentru viaţa de biruinţă în Hristos. Potrivit cu învăţătura Bibliei, nimeni nu poate „cunoaşte” pe Hristos în cel mai deplin sens biblic fără să experimenteze botezul Spiritului Sfânt. Faptul acesta este ilustrat în parabola celor zece fecioare (Matei 25,1-13), în care Isus a spus fecioarelor neînţelepte, care erau fără uleiul Spiritului Sfânt, „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (v. 12).

Aici, ca şi în alte părţi ale Scripturii, Hristos se referă la necu- noaşterea unei persoane. De exemplu El a spus: „Nu orişicine-Mi zice:

„Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea:

„Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” Mat. 7,21-23. Simpla cunoaştere a învăţăturilor Bibliei sau implicarea în activităţi de slujire pentru Hristos nu sunt înlocuitoare ale cunoaşterii Sale în mod intim prin botezul cu Spiritul Sfânt. Botezul cu apă este asemănător cu serviciul de cununie, în timp ce umplerea cu Spiritul Sfânt este desăvârşirea căsătoriei şi poate fi asemănată cu timpul când mireasa „cunoaşte” pe mirele ei. Satana se va împotrivi cu înverşunare experimentării umplerii cu Spiritul Sfânt pentrucă el ştie că aceasta va zdrobi puterea sa în viaţa credinciosului. Înţelegerea şi experimentarea umplerii cu Spiritul Sfânt este inferioară în importanţă numai faţă de înţelegerea şi acceptarea lui Hristos ca Mântuitor al nostru. Un alt punct foarte important este faptul

18

că noi trebuie să reînoim zilnic această umplere. Aceasta nu este o experienţă realizată o dată pentru totdeauna. Pavel ne spune că „omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi.” (2 Cor. 4,16). Noi avem nevoie de reînoirea Spiritului în fiecare zi din viețile noastre. Porunca lui Pavel de a fi „plini de Duhul Sfânt” (Efes. 5,18) se referă în limba originală la o acţiune continuă şi are sensul că noi trebuie să continuăm în fiecare zi să fim plini de Spiritul Sfânt.

Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile. Ellen White a scris: „El primea zilnic un nou botez cu Duhul Sfânt. În zorii fiecărei noi zile, Domnul Îl deştepta din somnul Său, iar sufletul şi buzele Sale erau unse cu har, pe care să-l poată împărţi şi altora.Parabole 139 engl.

Dacă Hristos, în timp ce a fost pe pământ, a lucrat într-o cola- borare aşa de strânsă cu Duhul Sfânt atunci în mod sigur creştinii au nevoie să se roage pentru prezenţa zilnică a Spiritului Sfânt în viaţa lor. Creşterea spre plinătatea lui Hristos ca urmare a lucrării Spiritului Sfânt în viaţa noastră este un proces: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Cor.

3,18

Creşterea spirituală este un proces în care trebuie să intrăm din nou în fiecare zi. Ellen White a descris în felul următor dezvoltarea caracterului pe care beneficiarul umplerii cu Duhul Sfânt o primeşte:

„Când Spiritul lui Dumnezeu ia în stăpânire inima, El transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt îndepărtate şi se renunţă la faptele rele; dragostea, urnilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei și vrajbei. Bucuria ia locul întristării şi expresia feţei reflectă lumina cerului.” Hristos, Lumina lumii 173 engl. Ce binecuvântare minunată a pregătit Domnul nostru pentru fiecare dintre noi prin bnotezul Duhului Sfânt!

Meditaţie personală şi discuţie

1. Enumeră patru beneficii ale botezului cu Duhul Sfânt.

2. Cât de des trebuie creştinul să ceară umplerea cu Duhul Sfânt?

3. Ce spune Ellen White că se va întâmpla în vieţile noastre atunci când primim botezul cu Spiritul Sfânt?

19

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Telefonează partenerului tău de rugăciune şi discută cu el/ea această lecţie.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

a. pentru ca Dumnezeu să continue să umple pe fiecare dintre voi cu Spiritul Sfânt.

b. pentru ca Isus să facă schimbările necesare în viaţa voastră în aşa fel ca voi să-L puteţi reflecta pe El în viaţa şi caracte- rul vostru.

c. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

Introduceţi in rugăciunea voastră aceste versete: „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!” Ps, 33,18-22. Întoarce spre Tine speranţa noastră, o Doamne, şi nu spre lu- crurile pământeşti. Eliberează-ne din starea noastră de moarte spiri- tuală. Adu-ne înapoi la viaţa spirituală, salvându-ne din condiţia noastră de înfometaţi spiritual. Te rugăm să fii ajutorul şi scutul nos- tru şi să ne faci să ne bucurăm în Tine.

Recapitulare ziua 3 Beneficiile primirii Spiritului Sfânt

Schimbări aduse de umplerea cu Spiritul Sfânt:

o

Dorinţă mai intensă după studiul Bibliei.

o

Viaţă de rugăciune mai zeloasă.

o

Păcăinţă mai profundă.

o

Schimbări în stilul de viaţă şi în activităţi; creştere spre plinăta- tea lui Hristos.

o Cunoaşterea lui Hristos. Necesitatea umplerii cu Spiritul Sfânt:

o

Pentru o viaţă de biruinţă în Hristos

o

Pentru cunoaşterea lui Isus în cel mai deplin sens biblic.

20

(5 fecioare fără ulei (Spiritul Sfânt.)

„Nu vă cunosc!”Matei 7:21-27

- „Nu vă cunosc!” (cunoaşterea adevărată este reciprocă).

- Lipsa acesteia este urmată de o viaţă de păcat şi cernere la neca-

zuri şi persecuţie.

Simpla cunoaştere a învăţăturilor Bibliei şi activităţile religioase nu pot înlocui cunoaşterea personală, intimă şi experimentală a lui Isus prin botezul cu Duhul Sfânt.

Botezul cu apă reprezintă cununia cu Hristos.

Botezul cu Duhul Sfânt reprezintă relaţia intimă şi experimentală când mireasa cunoaşte pe mirele ei.

Satana se va împotrivi cu înverşunare şi va căuta să te sustragă de la umplerea cu Spiritul Sfânt.

Umplerea cu Spiritul Sfânt. trebuie reînoită zilnic:

Pavel: „Omul dinăuntru se reînoieşte zilnic” „Fiţi plini de Duh” - în original se sugerează continuitatea.

Ellen White: Isus - primea în fiecare dimineaţă un nou botez cu Spiritul Sfânt.

Trebuie să ne rugăm şi să experimentăm zilnic o nouă umplere cu Spiritul Sfânt.

Creşterea spre plinătatea lui Hristos ca urmare a lucării Spiritul Sfânt este un PROCES în care trebuie să înaintăm în fiecare zi. Când Spiritul Sfânt ia în stăpânire inima (mintea):

- El transformă viaţa

- Gândurile păcătoase sunt îndepărtate

- Se renunţă la faptele rele

- Dragostea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi vrajbei Bucuria ia locul întristării

- Expresia feţei reflectă lumina cerului.

Meditează la ultimul paragraf din studiul 3:

- Starea noastră de moarte spirituală ne face inconştienţi cu privire

la adevărata noastră stare. De aceea avem nevoie de Spiritul Sfânt ca să ne convingă de adevărata noastră stare.

- De ce suntem morţi din punct de vedere spiritual? Paragraful spune că aceasta este urmarea înfometării spirituale.

întoarce-ne Tu la

Tine, şi astfel ne vom întoarce cu adevărat la Tine!

- Doamne, întoarce spre Tine speranţa noastră

21

Ziua 4 Hristos in voi

Când credincioşii primesc botezul Spiritului Sfânt, în realitate ei primesc pe Hristos într-un mod mai complet în viaţa lor. Isus a prezis aceasta atunci când a promis ucenicilor un alt Mângâietor pe care Tatăl avea să-L trimită ca să rămână cu ei şi să fie „în” ei:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.”Ioan 14,16.17 Acel Mângâietor este Duhul Sfânt. Apoi Isus a continuat: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” - v. 18

Deci Isus vine prin Spiritul Sfânt ca să „rămânăcu, şi să fie „în” poporul Său. Isus locuieşte în modul cel mai deplin în ucenicii Săi, prin umplerea lor cu Spiritul Sfânt: „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” 1 Ioan 3,24 Ioan ne spune că atunci când Isus vine, adevăraţii Săi urmaşi „vor fi ca El”: „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3,2 În ce măsură vom fi noi „ca” Isus? Cuvântul grecesc ce a fost tradus aici „ca” înseamnă „chiar ca” El. Cum se va întâmpla aceasta? Umplerea zilnică cu Duhul Sfânt de acum ne pregăteşte ca să fim la venirea Sa chiar aşa cum este El. „Am fost răstignit împreună cu

dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi

Hristos, şi trăiesc

viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe sine însuşi pentru mine.” Galateni 2,20 Isus va veni şi va trăi în fiecare dintre noi prin mplerea noastră cu Spiritul Sfânt. Observă însă în versetul de mai sus că răstignirea eului este pusă înaintea locuirii lui Hristos în noi. Răstignirea eului este lucrarea Duhului Sfânt, dar El are nevoie mai întâi de acordul voinţei noastre şi de predarea noastră. Deoarece Hristos va trăi în credinciosul care a experimentat umplerea cu Duhul Sfânt, el va avea gândul lui Hristos, va iubi

22

neprihănirea şi sfinţirirea și va urâ păcatul: „Căci, cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I poată da învăţătură?' Noi, însă, avem gândul lui Hristos.” 1 Cor. 2,16 Aceeaşi pasiune pentru mântuirea oamenilor pe care o are Hristos va fi şi în ei, şi ei vor căuta deasemenea să asculte de Dumne- zeu Tatăl. Apostolul Pavel ne spune că înţelepciunea (neprihănirea) şi sfinţenia lui Hristos este în felul acesta a lor: „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” 1 Cor. 1,29-31 Fiecare însuşire şi calitate a lui Hristos se află în credinciosul umplut cu Duhul Sfânt pentru că Hristros locuieşte în el. Pavel a indicat aceasta atunci când a scris: „Hristos va lua chip în voi.” Gal. 4,19. În fiecare zi ei vor deveni din ce în ce mai asemănători cu Hristos în timp ce sunt schimbaţi în asemănare cu chipul Său „din slavă în slavă”, prin Spiritul Domnului. 2 Cor. 3,18. Când Spiritul ia în posesie în mod mai pe deplin viaţa credin- ciosului, el va deveni asemenea lui Isus în toate privinţele (1 Ioan 3,2) şi roada Spiritului va fi astfel modelată în fiinţa lui. Gal. 5,22-23. Aceasta se întâmplă când credinciosul primeşte botezul Spiri- tului Sfânt şi continuă să umble în Spirit (după îndemnurile Spiritului). În felul acesta credinciosul devine pentru lume la fel ca şi Hristos. Noi devenim gura lui Isus, mâinile şi picioarele Lui, făcând astfel lucrările pe care El le-a făcut - predicarea, învăţarea, vindecarea şi scoaterea demonilor. Locuirea lui Hristos în cel credincios prin botezul Duhului Sfânt este singura speranţă a creştinilor în ceea ce priveşte descoperirea slavei Lui în ei şi prin ei: „Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” Col. 1,27

Meditaţie personală şi discuţie

1. Ce altceva mai primesc credincioşii atunci când primesc botezul Spiritului?

2. Cum va arăta creştinul atunci când Hristos locuieşte în el/ea prin Spiritul Sfânt?

23

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută acest studiu devoţional cu el/ea.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să continue să boteze pe fiecare din voi cu Spiritul Său cel Sfânt.

2. pentru ca Hristos să trăiască în voi în mod deplin.

3. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

4. pentru ca Dumnezeu să continue să vă călăuzească cu Spiritul Său cel Sfânt.

Includeţi în rugăciunea voastră următorul verset biblic: ”Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: ”Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 2 Cor. 6,16. Dacă acceptăm să fim temple ale lui Dumnezeu în care să locuiască Duhul Sfânt, atunci trebuie să acceptăm şi să-I cerem să ne cureţe de idolii noştri. Ascultă-ne Doamne, şi eliberează-ne de toate lucrurile care ne împiedică să creştem în mod deplin în Hristos - noi în mod individual şi deasemenea biserica noastră. Noi avem nevoie de Tine şi Te dorim în vieţile noastre.

Recapitulare ziua 4 Hristos în voi

Prin botezul cu Spiritul Sfânt noi primim pe Hristos în viaţa noastră în modul cel mai deplin. Deci Isus vine prin Spiritul Sfânt ca să rămânăcu şi să ”fie în” poporul Său. Ioan spune că atunci când Se va arăta Isus, urmaşii Săi vor fi ”ca El”. Umplerea zilnică cu Duhul Sfânt de acum ne pregăteşte ca să fim la venirea Sa aşa cum este El. Prin umplerea cu Duhul Sfânt Hristos va locui în credincioşii Săi:

vor avea gândul lui Isus,

vor iubi nepnhănirea şi sfinţirea ca El şi

vor urî păcatul cum l-a urât El.

Aceeaşi pasiune pentru mântuirea oamenilor pe care o are Hristos

24

va fi şi în ei,

şi ei vor căuta deasemenea să asculte de Dumnezeu Tatăl, aşa cum a căutat El.

În felul acesta înţelepciunea, neprihănirea şi sfinţirea lui Hristos devine a lor.

Fiecare însuşire şi calitate a lui Isus se află în credincioşii umpluţi cu Spiritul Sfânt. pentru că Hristos locuieşte în ei.

În fiecare zi ei vor deveni din ce în ce mai asemănători la caracter cu Isus.

în felul acesta roada Spiritului va fi modelată în viaţa lor.

Aceasta se întîmplă când credinciosul primeşte botezul Spiritului şi umblă după îndemnurile Duhului”.

Credinciosul devine astfel pentru lume la fel ca și Hristos: Noi devenim gura lui Isus, mâinile şi picioarele Lui, făcând în felul acesta lucrările Lui - predicarea, învăţarea, vindecarea şi scoaterea demonilor.

Locuirea lui Isus în noi prin botezul Spiritului este singura noastră speranţă în ceea ce priveşte descoperirea slavei caracterului Lui în noi şi prin noi. Potrivit cu Gal. 2,20 însă, mai înainte ca să putem primi pe Hristos în noi prin botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să acceptăm şi să cerem să ne fie răstignit eul nostru. Iar potrivit cu 2 Cor. 6,16 trebuie să acceptăm şi să cerem să ne fie îndepărtaţi idolii spirituali din inimile noastre.

Ziua 5 Spiritul Sfânt și ascultarea

Unul dintre scopurile Spiritului Sfânt este să ne ajute să reflec- tăm mai pe deplin pe Isus în vieţile noastre. Ţinta lui Dumnezeu este ca Hristos să fie văzut în noi, şi să fim epistole vii care descoperă lumii caracterului lui Isus. Un alt scop al umplerii cu Duhul Sfânt este să pri- mim putere pentru a putea mărturisi lumii pe Hristos. În studiul devoţional de astăzi ne vom concentra asupra reflectării caracterului lui Isus. Cei care se declară a fi creştini pot participa la ascultare în două feluri. Prima cale o putem numi ascultare exterioară. Aceasta poate con-

25

duce la legalism dacă credinciosul ascultă de legea lui Dumnezeu ca să capete răsplata mântuirii doar pe această bază. Dumnezeu doreşte să ne încredem în El şi să ascultăm de El cu toată inima. Cea de a doua formă de ascultare este ascultarea interioară şi ea este produsă din cauza unei dorinţi interioare adânci de a asculta de Dumnezeu. Ascultarea exterioa-ră fără ascultarea inimii nu este acceptată de Dumnezeu: „Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus: dar ţie nu-ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” Ps. 51,16. 17 „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Mat. 15:8 Cu mai mulţi ani în urmă am citit o ilustraţie care clarifică dife- renţa dintre ascultarea exterioară şi cea interioară. Să ne imaginăm deci că tatăl meu a murit şi eu nu sunt sigur dacă trebuie sau nu să mă jelesc pentru moartea sa; de aceea apelez la un prieten ca să-mi dea un sfat în această privinţă. Noi discutăm astfel dacă eu trebuie sau nu să mă jelesc. Şi până la urmă prietenul meu spune: „La urma urmelor el este tatăl tău şi tu eşti fiul lui. De aceea cred că trebuie să te jeleşti pentru moartea tatălui tău.Bazat pe acest sfat al său eu am început mă bocesc pentru moartea tatălui meu. Cred însă că devine foarte evident faptul că jelania mea în acest caz nu a fost una veritabilă care vine din inimă. Mai de grabă ea a fost una exterioară pentru că am făcut- o din obligaţie, pentru că eu eram fiul tatălui decedat. Adevărata jelire ar fi venit în mod spontan din inimă şi nu era necesar să mai cer sfatul prietenului meu. Nu ar fi fost necesar să mă sforţez să plâng dacă aceasta ar fi fost o jelire autentică. Exact acelaş lucru este cu ascultarea de Dumnezeu. Când cineva se află într-o corectă relaţie cu Dumnezeu prin umplerea cu Spiritul Sfânt, ascultarea lui izvoreşte din inimă în mod natural şi spontan, chiar fără ca el să se gândească la aceasta. Ispitele care atrag la neascultare vor veni, desigur, dar ele vor fi mult mai slabe în influenţă decât dorinţa puternică de a asculta pe care Dumnezeu a introdus-o în inimă. Prin botezul sau umplerea cu Spiritul Sfânt, legea lui Dumnezeu este scrisă în inimile noastre şi ca urmare noi vom asculta din inimă. Aceasta însă nu are loc în mod deplin atunci când noi acceptăm pe Isus ca Mântuitor şi suntem botezaţi în apă. Pavel spune că noi trebuie să fim continuu umpluţi cu Spiritul Sfânt, pentru că este necesar ca legea

26

lui Dumnezeu să rămână continuu scrisă în inimile noastre; „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Ef. 5,18. Aşa cum am arătat în studiul 3, construcţia gramaticală din lim- ba greacă subliniază aici continuitatea umplerii cu Spiritul Sfânt. Ellen White descrie în felul următor această ascultare interioară care izvorăşte dintr-o experimentare zilnică a botezului cu Duhul Sfânt:

„Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul aces- ta. Şi dacă noi consimţim, El Se va identifica în aşa măsură cu gândurile şi cu ţintele noastre, încât va lega inima şi mintea noastră cu voinţa Sa, astfel că, atunci când ascultăm de El, vom împlini propriile îndemnuri. Voinţa, înnobilată şi sfinţită, îşi va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Când îl cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare. Prin apreci- erea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios.” HLL 668 engl. Doamne, îndepărtează din mine inima păcătoasă şi spiritul de mândrie. Îndură-Te de mine şi trage-mă aproape de Tine; restabileşte în mine plinătatea Spiritului Tău. Condu-la experimentarea deplinei bucurii a mântuirii şi sprijineşte-mă cu puterea Ta.

Meditaţie personală şi discuţie

1.

Arată din această lecţie cele două scopuri ale primirii Spiritului Sfânt.

2.

Care sunt cele două feluri de ascultare pe care cei care-şi dau numele de creştini pot să le manifeste în viaţa lor.

3.

Ce fel de ascultare doreşte Dumnezeu de la noi?

4.

Cum descrie Ellen White ascultarea din inimă?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Continuă eforturile de a contacta pe toate persoanele de pe lista ta de rugăciune ca să le spui că te rogi pentru ele, şi să le întrebi pentru ce doresc să te rogi spre folosul lor.

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută acest studiu devoţional cu el/ea.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare

27

dintre voi cu Spiritul Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să scrie legea Sa în inima voastră

3. pentru persoanele de pe listele voastre.

Includeţi următorul verset in rugăciunea voastră: „ Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Ps. 51,10-12

Recapitulare ziua 5 Spiritul Sfânt şi ascultarea

Scopuri ale Spiritului Sfânt:

1. Reflectarea caracterului lui Hristos în vieţile noastre.

2. Să ne dea putere pentru a mărturisi lumii pe Hristos.

ASCULTAREA:

Ascultarea de Dumnezeu este de două feluri: exterioară şi interioară.

Ascultarea exterioară conduce la legalism dacă ea are ca scop doar răsplata mântuirii.

Ilustraţia despre jelirea morţii tatălui arată clar diferenţa între cele două feluri de ascultare.

Prin botezul cu Spiritul Sfânt legea divină este scrisă în inimile noastre şi urmarea acestui fapt va fi ascultarea din inimă.

Botezul cu Duhul Sfânt este urmat de o relaţie corectă cu Dum- nezeu şi de o ascultare ce izvorăşte din inimă în mod natural şi spontan. În acest caz ispitele vor veni, dar ele vor fi mai slabe în influenţă decât dorinţa de a asculta de Dumnezeu.

Acceptarea lui Hristos ca Mântuitor şi botezul cu apă nu au ca rezultat o ascultare deplină din inimă. De aceea botezul cu Du- hul Sfânt trebuie neapărat să urmeze după ele.

Pavel a spus că noi trebuie să continuăm să fim umpluţi cu Spi- ritul lui Dumnezeu pentru ca legea divină să continue să rămână scrisă în inimile noastre.

28

Descrierea ascultării interioare ca rod al umplerii cu Spiritul Sfânt:

Hristos Se identifică cu gândurile şi ţintele noastre.

Voinţa Lui şi voinţa noastră se vor contopi şi noi vom îndeplini astfel propriile noastre îndemnuri.

Voinţa noastră înobilată şi sfinţită îşi va găsi plăcerea în ascultarea de Dumnezeu.

Viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare.

catul va ajunge pentru noi ceva odios.

Cum putem ajunge să ascultăm - Ezechel 36:25-27

1. Făgăduinţa curăţirii de păcat. v. 25 Cum?

2. Inima nouă sau naşterea din nou. v. 26

3. Duhul Sfânt în noi (umplerea sau botezul cu Sp. Sf.). v. 27

4. Suntem astfel făcuţi ascultători de poruncile divine. v. 27

Ziua 6 Întristarea Duhului Sfânt

Există lucruri pe care le putem face şi care întristează pe Spiritul Sfânt. Dacă noi nu-L căutăm zilnic şi nu cooperăm cu El ca să mergem unde El ne conduce, rezultatul va fi slăbirea vieţii noastre spirituale. Dumnezeu nu forţează. Când noi vom primi botezul Spiritului, El va avea o mai mare influenţă asupra vieţii noastre. Atunci noi vom simţi îndemnurile Sale într-un mod mai puternic. El va pune zilnic în inima noastră dorinţa de a asculta de Dumnezeu. El ne va chema să studiem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne rugăm mai mult. El ne va face să începem să iubim neprihănirea şi să urâm păcatul. Totuşi suntem liberi să nesocotim îndemnurile Sale şi când facem aceasta noi începem procesul întristării şi al împiedicării Spiritului. Pavel dă sfaturi practice în multe părţi ale Scripturii despre cum se poate evita aceasta. Aceste sfaturi practice date credinciosului despre trăirea vieţii creştine sunt menite să ne ajute să păstrăm în vieţile noastre umplerea cu Spiritul Sfânt. Două exemple de sfat dat în această privinţă se află în următoarele versete biblice: „Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevă- rul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: Fiecare dintre voi să spună aproa-

29

pelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora. Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Efes. 4,24-32. „Vă rugăm de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi. Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neâncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeți Duhul.” 1 Tes.

5,14-19

Pavel ştia că Spiritul lui Dumnezeu care locuieşte în credincioşi avea să-i îndemne să facă lucrurile enumerate în aceste versete. Dacă refuzăm totuşi să ascultăm de îndemnurile Sale, noi vom fi în primejdia de a întrista şi de a împiedica sau a stinge influenţa Spiritului. Dacă ai convingerea că ai întristat Spiritul Sfânt, nu fii descu- rajat! Cere iertare lui Dumnezeu şi El te va ierta. 1 Ioan 1,9. Apoi cere cu credinţă lui Dumnezeu să te umple din nou cu Spiritul Sfânt. Şi El va face şi aceasta pentru tine. Luca 11,13. David a cunoscut îndurarea lui Dumnezeu. El comisese păcatul adulterului şi al crimei. El se îndepărtase de îndemnurile Spiritului lui Dumnezeu în viaţa sa atunci când a comis aceste păcate teribile. Totuşi atunci când Spiritul l-a convins de păcatul său, el s-a întors la Dumne- zeu în rugăciune. Observă în special aceste cuvinte:

„Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte- mă cu un duh de bunăvoinţă!

30

Când ne dăm seama că am alunecat şi ne-am depărtat de Dum- nezeu, nu trebuie să lăsăm să treacă nici un moment fără să mărturisim păcatul nostru, să acceptăm iertarea lui Dumnezeu şi să cerem ca pro- misiunea Spiritului să fie împlinită din nou în vieţile noastre, la fel cum a făcut David. Atunci vom fi întăriţi încă o dată în omul „dinăuntru” ca să fim biruitori asupra lui satan:

Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea, şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Efes. 3,16-19 Noi slujim unui Dumnezeu minunat. Atunci când L-am deza- măgit, să ne reamintim:„Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El, cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” Ps.l03,8-13 Doamne, Te rugăm fă ca inimile noastre să-Ţi fie supuse Ţie pe deplin. Arată-Te cu putere în folosul nostru ca să produci schim- bările de care avem nevoie pentru ca să experimentăm redeşteptarea şi reforma ce ne sunt atât de necesare. Şi iartă-ne pentru făptul că nu am corespuns planului Tău pentru noi.

Meditaţie personală şi discuţie 1. Enumeră unele comportări şi atitudini pe care Spiritul caută să le aducă în viaţa creştinului.

2. Cum poate un creştin să întristeze pe Spiritul Sfânt?

3. Ce trebuie să facem când am întristat Spiritul Sfânt?

4. Care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de copiii Săi?

31

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să continue să boteze pe fiecare din voi cu Spiritul Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să vă ierte dacă în vreun fel aţi întristat pe Duhul Sfânt.

3. pentru ca Dumnezeu să vă dea dorinţa de a asculta în viaţa voastră de îndemnurile Spiritului.

4. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

5. pentru ca să continuaţi să căutaţi pe Spiritul Sfânt.

Includeţi următorul verset în rugăciunea voastră: „Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” 2 Cron. 16,9 ****

Recapitulare ziua 6 Întristarea Spiritului Sfânt

o

Noi putem întrista pe Spiritul Sfânt.

o

Trebuie să-L căutăm zilnic pe Spiritul Sfânt şi să cooperăm cu El, altfel va slăbi viaţa noastră spirituală.

o

Dumnezeu nu forţează voinţa noastră.

o

Urmările sau influenţa botezului cu Spiritul Sfânt:

a. Vom simţi îndemnurile Sale în mod puternic.

b. El va pune zilnic în inima noastră dorinţa de a asculta de Dumnezeu.

c. Ne va chema să studiem Biblia mai mult.

d. Ne va chema să ne rugăm mai mult.

e. Vom începe astfel să iubim neprihănirea şi să urâm păcatul.

f. Totuşi suntem liberi să nesocotim îndemnurile Sale.

g. Nesocotirea îndemnurilor Duhului este începutul întristării Sale şi noi împiedicăm astfel pe Duhul Sfânt sau „stingeminfluenţa Sa asupra noastră.

32

o

În Ef. 4,24-32 şi 1 Tes. 5,14-19 sunt date sfaturi practice care ne arată cum putem evita întristarea Spiritului.

o

Eşti convins că ai întristat pe Duhul Sfânt? Nu fii descurajat:

Cere imediat iertare şi vei fi iertat. Apoi cere cu credinţă lui Dumnezeu să te umple din nou cu Spiritul Său, şi El va face aceasta pentru tine. Exemplul lui David este încurajator:

El a nesocotit îndemnurile Spiritului şi a comis păcatul.

Apoi s-a întors la Dumnezeu şi şi-a mărturisit păcatul.

El a cerut deasemenea o inimă nouă precum şi prezenţa Duhului Sfânt în viaţa sa.

o Când am păcătuit, nici un moment să nu treacă:

a. fără să fi mărturisit păcatul.

b. fără să acceptăm iertarea lui Dumnezeu.

c. fără să cerem din nou umplerea cu Spiritul Sfânt.

d. Atunci vom fi întăriţi încă o dată ca să biruim pe satan (Efes.

3,16-19).

e. Nu uita însă că trebuie să te predai zilnic lui Dumnezeu.

f. Când am păcătuit să ne amintim de cele scrise în Ps. 103,8-13

Ziua 7

Ploaia Târzie

Este vital pentru noi să umblăm zilnic după îndemnurile Duhului Sfânt pentru ca să creştem din punct de vedere spiritual şi să fim pregătiţi să primim ploaia târzie a Spiritului; aşa cum deja ştim, ploaia târzie prepară pe poporul lui Dumnezeu pentru criza finală precum şi pentru revenirea lui Hristos. Totuşi mulţi membri ai bisericii nu înţeleg aceasta şi cred că ei trebuie să aştepte ploaia târzie a Spiritului pentru ca astfel ei să poată obţine însfârşit victoria asupra păcatelor care îi hărţuiesc precum şi asupra imaturităţii spirituale. Această aşteptare se va sfârşi cu siguranţă într-un eşec total pentru că ploaia târzie nu este dată pentru un asemenea scop. Ellen White a avertizat în această privinţă spunând: „Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de ”înviorare” şi pe cel al ”ploii târzii” care să-i facă în stare să stea în

33

picioare în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-am văzut în timpul strâmtorării neacoperiţi! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această pricină, ei nu au putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să trăiască în faţa unui Dumne- zeu sfânt.” Experienţe şi viziuni, 71 engl. Noi trebuie să obţinem biruinţă asupta tuturor ispitelor şi păca- telor din viaţa noastră dacă vrem să beneficiem de revărsarea ploii târzii a Spiritului Sfânt şi trebuie să ştim că suntem amăgiţi de Satana dacă credem că nu este necesar să luăm în serios problema păcatului din viaţa noastră: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să

vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.

Fapte 3,19

„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu

El

pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca

nu mai fim robi ai păcatului

Tot

aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi

faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădula- rele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stă- pâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Romani

6,6.11-14

Ellen White a confirmat aceasta în următoarele cuvinte: „Am văzut că nimeni nu putea avea parte de ”înviorare” (ploaia târzie), dacă nu avea să obţină biruinţa asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egois- mului, iubirii de lume, şi asupra oricărui cuvânt rău sau acțiune greşită.” - Idem. Pentru tine aceasta poate părea imposibil de realizat acum. Trebuie însă

să şti că secretul victoriei asupra ispitelor este învăţarea cum să laşi pe

Isus să-Şi trăiască viaţa Sa de biruinţă în şi prin tine. Acest minunat

adevăr bibllc va fi prezentat în cadrul acestor studii devoţionale. Că Spiritul Sfânt avea să fie revărsat în ultimile zile ale istoriei

acestei lumi a fost arătat cu claritate de către Petru atunci când a citat profeţia lui Ioel în cartea Faptelor, capitolul 2.Totuşi ceea ce a avut loc

în Ziua Cincizecimii, potrivit cu declaraţia lui Petru, a fost o împlinire

directă a acelei profeţii. Petru a arătat aceasta în mod clar atunci când a

34

vorbit mulţimii adunate în ziua aceea:

„Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ”În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vede-

nii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooro- ci.” Fapte 2,16-18. Sunt însă amănunte ale profeţiei lui Ioel care nu s-au împlinit în zilele apostolilor. Deşi Petru a fost inspirat să aplice profeţia lui Ioel la Ziua Cincizecimii, pentru noi este evident că adevărata ei împlinire - aşa cum însuşi Petru a precizat - trebuie să aibă loc „în zilele din urmăcu ocazia revărsării abundente a ploii târzii. Ellen White a descris în felul următor binecuvântarea ploii târzii care va veni înainte de sfârşitul timpului ca să pregătească pe copiii lui Dumnezeu pentru venirea în slavă a lui Isus:

„Ploaia târzie, care coace secerişul pământului, reprezintă harul spiritual ce pregăteşte biserica pentru venirea lui Isus. Dar dacă ploaia tjmpurie încă, nu a căzut, urmarea va fi că nu va exista viaţă, adică fire- le verzi nu vor răsări afară din pământ. Dacă aversele de ploaie timpurie nu şi-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu va putea aduce seminţele cerea- lelor la desăvârşirea necesară pentru seceriş.” - The Faith I Live By,

333.

Creşterea spirituală zilnică în harul lui Hristos şi prin lucrarea Spiritului Sfânt este necesară pentru noi chiar şi pentru ca să recu- noaştem ploaia târzie atunci când ea va fi dată. Ellen White a precizat aceasta atunci când a scris următoarele cuvinte: „Dacă nu înaintăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine active, noi nu vom recunoaşte manifestările Spiritului Sfânt sub forma ploii târzii. Ea poate cădea supra inimilor din jurul nostru, dar noi nu o vom recunoaşte şi nici nu o vom primi.” Testimonies to Ministers 507. Dacă n-ai primit încă umplerea cu Duhul Sfânt, nu mai amâna pe o altă zi. Primirea Lui trebuie să fie prima prioritate din vieţile noas- tre, pentru că acest Dar ne va aduce toate celelalte daruri de care avem nevoie. Umplerea cu Spiritul Sfânt ne va aduce într-o strânsă relaţie cu Isus şi va înlocui letargia nostră spirituală cu înflăcărare, slăbiciunea noastră cu tărie, iar mărturia noastră va fi mai puternică decât cea pe care am experimentat-o mai înainte:

35

dar nu mai

trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat

pe Sine însuşi pentru mine.” Gal. 2,20 Salvează-ne, Doamne, din letargia noastră şi ocroteşte-ne de atacurile lui satan. Pregăteşte-ne pentru primirea ploii târzii.

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc

Meditaţie personală şi discuţie

1. Ce metaforă este folosită în Biblie ca să descrie revărsarea Spiritului Sfânt?

2. Cât de necesar este botezul cu Duhul Sfânt în legătură cu primirea ploii târzii? De ce este necesar pentru creştin să primească Spiritul Sfânt mai înainte de ploaia târzie?

3. După botezul cu Spiritul Sfânt ce schimbări trebuie să aibă loc în viaţa creştinului ca să fie gata pentru primirea ploii târzii?

4. De ce nu este un lucru înţelept să aştepţi ploaia târzie mai îna- inte de a lua în serios problema păcatului din viaţa ta?

Activitate în domeniul rugăciunii

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el/ea acest studiu devoţional.

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă întărească cu Spiritul Său pe fiecare dintre voi.

2. pentru ca Dumnezeu să vă pregătească în vederea primirii ploii târzii.

3. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

Includeţi în rugăciunea voastră următorul verset biblic: „Îngerul Domnului tăbărăşte împrejurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”

36

Recapitulare Ziua 7 Ploaia târzie

Ploaia târzie:

ne pregăteşte pentru criza finală şi a doua venire.

Umblarea zilnică după îndemnurile Duhului realizează zilnic creşterea noastră spirituală şi suntem astfel aşezaţi pe calea pregătirii pentru ploaia târzie.

Mulţi adventişti aşteaptă ca ploaia târzie să-i cureţe de păcatele lor, dar aceasta este o eroare fatală pentru că ploaia târzie este dată pentru cu totul alte scopuri.

Neglijarea pregătirii pentru ploaia târzie este o adevărată sinuci- dere. De aceea noi trebuie să luăm în serios problema biruirii păcatelor noastre şi să căutăm zilnic în privinţa aceasta un nou botez cu Spiritul Sfânt.

Exemple de păcate care trebuiesc biruite ca pregătire pentru ploa- ia târzie: mândria, egoismul, iubirea de lume, orice cuvint rău sau acţiune greşită. Ellen White a aşezat aceste păcate alături de cu- vintele: „biruinţa asupra oricărui păcat.

Secretul biruinţei asupra ispitelor este învăţarea cum să laşi pe Isus să-Şi trăiască viaţa Sa de biruinţă prin tine. Subiectul acesta va fi reluat mai târziu.

Profeţia lui Ioel cu privire la revărsarea Duhului Sfânt s-a aplicat la Ziua Cincizecimii, dar se aplică cu şi mai mare forţă „în zilele din urmă”, în timpul ploii târzii.

Ploaia târzie trebuie să aducă secerişul la coacere, dar dacă ploaia timpurie nu şi-a făcut lucrarea, ploaia târzie nu va putea pregăti secerişul.

Dacă nu beneficiem de o creştere spirituală zilnică prin lucrarea ploii timpurii, noi nici măcar nu vom recunoaşte ploaia târzie pe care o vor primi credincioşii din jurul nostru.

Umplerea zilnică cu Spiritul Sfânt trebuie să fie prima noastră prioritate pentru că Spiritul va aduce cu Sine toate darurile de care avem nevoie ca să fim pregătiţi pentru ploaia târzie, pentru criza finală şi pentru revenirea lui Isus.

De exemplu Spiritul ne va aduce astfel într-o strânsă relaţie cu Isus, va înlocui letargia noastră spirituală cu înflăcărare, slăbi- ciunea noastră cu tărie, iar mărturia noastră va fi mult mai puter-

37

nică decât aceea pe care am experimentat-o mai înainte. Pavel spune: „Am fost răstignit împreună cu Isusşi rezultatul este că „Hristos trăieşte în mine” prin Spiritul Sfânt. Este evident că trebuie să ne rugăm şi să cooperăm cu Spiritul Sfânt pentru ca eul nostru (sau firea noastră) să fie mai întâi răstignit. Numai după aceea vom putea să experimentăm minunatul adevăr, şi anume „Hristos în voi, nădejdea slavei”.

Ziua 8 Spiritul Sfânt și revenirea lui Hristos

Vestea bună pentru astăzi este că Isus vine curând! Nu spun aceasta numai din cauza atacurilor teroriste, a conflictelor din lume, a începuturilor de epidemie sau a dezastrelor naturale care desigur indică spre venirea în curând a lui Isus. Există totuşi altceva care pe mine m-a convins chiar mai mult cu privire la venirea iminentă a lui Hristos. Aceasta este lucrarea Sa în mijlocul nostru care ne face să înţelegem şi să primim zilnic Spiritul Sfânt. Ultimul verset din Apocalips 6 descrie venirea lui Isus şi întrea- bă „cine poate sta în picioare?adică „cine va supravieţui acestui eveni- ment?” Răspunsul la această întrebare se află în capitolul 7,1-3:

„După aceea, am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pămân- tului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului cel viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând:

Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Numai aceia care au sigiliul lui Dumnezeu vor fi în stare să supravieţuiască celei de a doua veniri a lui Isus. De fapt Dumnezeu ţine în frâu forţele distructive de pe acest pământ până ce poporul lui Dumnezeu va fi sigilat. De aceea o întrebare importantă este cum suntem noi sigilaţi? Biblia spune că noi suntem sigilaţi de Spiritul Sfânt:

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Efes. 4,30

38

Aceasta este cea mai importantă lucrare pe care o face Spiritul Sfînt. Noi suntem pregătiţi pentru a doua venire a lui Isus în timp ce predăm zilnic vieţile noastre lui Hristos şi continuăm să umblăm după îndemnurile Duhului Sfânt. Dumnezeu nu aşteaptă mai multe atacuri teroriste, epidemii sau dezastre naturale. Ellen White ne spune ce aşteaptă Isus şi de ce întârzie să vină:

„Domnul Hristos aşteaptă cu mult dor să Se manifeste în Bise- rica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit re- produs în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.Parabole 69 engl. Aceasta poate avea loc în vieţile noastre numai prin botezul Spi- ritului Sfânt. Şi numai prin botezul Spiritului putem fi gata atunci cînd îngerii vor da drumul vânturilor distrugătoare. Ellen White spune:

„Nimic altceva decât botezul Spiritului Sfânt poate ridica bise- rica la poziţia aşteptată de Dumnezeu şi poate pregăti pe poporul lui Dumnezeu pentru conflictul care se apropie cu repeziciune.” Manuscript Releases, vol. 2, p. 30. Noi, ca adventişti de ziua a şaptea, suntem în primejdie. Noi credem că suntem în siguranţă şi vom fi gata pentru întoarcerea lui Hristos pentru că avem adevărata lumină despre Sabat, starea morţilor, semnul fiarei şi felul în care va apare Isus la a doua Sa venire. Aceasta este însă o eroare mortală. Adevărurile amintite mai sus sunt într-adevăr importante; totuşi, dacă ne bazăm doar pe ele, aceste învăţături nu ne vor salva. Nu uitaţi însă că tocmai aceia care dădeau zecime şi erau păzitori ai Sabatului şi ai reformei sanitare (preoţii şi fariseii iudei) au dat pe Isus ca să fie răstignit. Nu! Nu ceea ce cunoaştem ci Cel pe care noi îl cunoaştem va fi în stare să ne salveze. (Ioan 17,3). Noi trebuie să avem o relaţie intimă cu Isus Hristos, dacă vrem să fim gata pentru venirea Lui. Dumnezeu cheamă acum pe poporul Său ca să primească botezul cu Spiritul Sfânt şi astfel să se pregătească să devină asemenea lui Isus, să primească ploaia târzie şi să fie gata pentru revenirea lui Isus:

„Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3,2

39

Totuşi biserica are acum o problemă dificilă. Dumnezeu ne spune că noi suntem în aşa numita condiţie laodiceană, şi dacă nu ieşim din această condiţie este sigur că nu vom fi pregătiţi pentru revenirea lui Hristos. Dumnezeu însă, pentru că ne iubeşte, ne dă soluţia sau remediul pentru starea în care ne aflăm, şi anume să lăsăm pe Isus mai pe deplin în vieţile noastre. „Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apoc. 3,20 Cum putem lăsa pe Isus „înnoi şi cum putem avea relaţia inti- mă pe care trebuie să o avem cu El? Ellen White ne spune:

„Noi trebuie să avem o vie legătură cu Dumnezeu. Trebuie să fim îmbrăcaţi cu putere de sus prin botezul Duhului Sfânt pentru ca să putem ajunge asfel la un standard mai înalt al vieţii de creştin; şi aceasta pentru că nu există o altă cale pe care putem fi ajutaţi.RH. april

5,1892.

Meditaţie personală şi discuţie

1. De ce opresc îngerii declanşarea vânturilor distrugătoare pe acest pământ?

2. Este suficientă pentru mântuire cunoaşterea doctrinelor biblice? De ce da, sau de ce nu?

3. Potrivit cu învăţătura Bibliei, cum suntem noi mântuiţi?

4. Ce face botezul cu Duhul Sfânt pentru relaţia noastră cu Hristos?

5. Ce anume ne va pregăti pentru criza finală?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el/ea acest studiu devoţional.

o

Rugaţi-vă împreună:

1. pentru ca Dumnezeu să continue să ungă pe fiecare dintre voi cu Spiritul Său cel Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să vă pregătească pentru criza finală de pe pământ şi pentru revenirea lui Isus.

3. pentru persoanele de pe listele voastre de rugăciune.

Include în rugăciunea voastră următorul verset: „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

40

Recapitulare Ziua 8 Spiritul Sfânt şi revenirea lui Hristos

o

Isus vine curând; câteva semne:

- atacuri teroriste

- conflicte

- începuturi de epidemie

- dezastre naturale

- redeşteptarea printre AZŞ care aduce înţelegerea că avem nevoie de un botez zilnic cu Spiritul Sfânt.

o

Cum vom putea rezista în faţa slavei lui Isus?

- Sigilarea noastră este răspunsul

- Dumnezeu ţine în frâu forţele distrugătoare pentru ca poporul Său să poată fi sigilat.

- Ce este sigilarea? Ea este un proces lucrat de Spiritul Sfânt care începe cu pocăinţa şi se termină cu fixarea deplină şi pentru tot- deauna în noi a caracterului lui Isus.

- Sigilarea este deci cea mai importantă lucrare a Spiritului Sfânt.

- Prin sigilare suntem pregătiţi pentru a doua venire în timp ce pre- dăm zilnic vieţile noastre lui Hristos şi continuăm să umblăm după îndemnurile Spiritului Sfânt.

o

De ce întâzie Isus?

- Isus nu aşteaptă mai multe atacuri teroriste, epidemii, catastrofe, etc., ci El aşteaptă să se manifeste pe deplin în biserica Sa.

- Când caracterul Său va fi reprodus în mod deplin în poporul Său, atunci El va veni.

- Sigilarea şi pregătirea noastră pentru criză şi a doua venire se poate face numai prin botezul Spiritului Sfânt.

o

Adventiştii sunt în primejdie. De ce?

- Noi credem că suntem în siguranţă pentru că avem adevărata lumină biblică.

- Dar nu ceea ce cunoaştem ne va salva ci doar Cel pe care-L cunoaştem. (Ioan 17:3).

- Adventiştii au o problemă dificilă - starea laodiceană Soluţia lui Dumnezeu este să lăsăm pe Isus mai pe deplin în vieţile noastre (Apoc. 3,20). Cum putem lăsa pe Isus să intre în vieţile noastre şi cum

41

putem avea acea relaţie intimă pe care trebuie să o avem cu El?

Studiul Bibliei cu meditaţie, timp în care să auzim în minte vocea Lui care aplică cuvintele Bibliei la viaţa noastră.

Având timpuri planificate pentru rugăciunea în taină.

Experimentând zilnic botezul cu Duhul Sfânt.

Mergând cu Isus pentru a da mărturie despre El.

Nu există o altă cale de pregătire.

o De aceea Dumnezeu ne cheamă:

să primim zilnic botezul cu Spiritul Sfânt

pentru ca prin botezul Spiritului să devenim asemenea lui Hristos

pentru ca în felul acesta să fim pregătiţi pentru ploaia târzie.

şi să fim astfel gata pentru revenirea lui Isus.

SECȚIUNEA II

SPIRITUL SFÂNT ȘI RUGĂCIUNEA

Ziua 9 Un Spirit care dă dorinţa de rugăciune

Atunci când primim botezul Spiritului Sfânt, o dorinţă interioa- ră, adâncă, va începe să se dezvolte în interiorul nostru pentru a ne ruga mai mult Tatălui nostru ceresc:

„Atunci, voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune.” Zah. 12,10 Noi avem posibilitatea fie să ne predăm acestei dorinţe dată de Dumnezeu, fie s-o ignorăm. Totuşi, dacă vrem să experimentăm lucră- rile adânci ale lui Dumnezeu şi plinătatea lui Hristos în vieţile noastre, noi trebuie să cedăm acelei dorinţe de a ne ruga. Dacă dorim să vedem manifestată în vieţile noastre puterea Sa eliberatoare asupra lucrurilor

42

pe care satan încearcă să le aducă asupra noastră şi să vedem puterea lui Dumnezeu manifestată prin noi în binecuvântarea altora cu eliberarea Sa, atunci trebuie să petrecem mult timp cu Dumnezeu în rugăciune. Timp de ani de zile creştinii au cunoscut importanţa rugăciunii. De multe ori noi am făcut eforturi ca să ne luăm timp pentru rugăciune, dar acele timpuri speciale de rugăciune au fost motivate de unele crize din viaţa noastră şi nu am continuat mult timp cu acel program special de legătură cu Dumnezeu. Necazul este că noi am devenit foarte mulţu- miţi de felul cum ne rezolvăm problemele noastre şi ale bisericii. Noi am învăţat să ne bazăm pe propriile noastre eforturi în ceea ce priveşte lucrarea pentru Dumnezeu. Am fos implicaţi în multă plănuire şi în multe programe. Noi am învăţat să depindem de noi înşine, sau de firea noastră, ca să facem lucrarea lui Dumnezeu. Este adevărat că Dumne- zeu S-a îndurat de noi şi a binecuvântat slabele noastre eforturi. Cu toa- te acestea, o binecuvântare care trece dincolo de cele mai mari aşteptări ale noastre ne aşteaptă atunci când suntem botezaţi cu Duhul Sfânt şi intrăm în relaţia de rugăciune pe care El o doreşte pentru noi. Numai atunci planurile noastre vor fi planurile lui Dumnezeu, şi activităţile noastre vor fi acivităţile Sale. Isus a avut acest fel de relaţie intensă, adâncă şi foarte semnifi- cativă cu Tatăl Său. De fapt această relaţie a fost aşa de apropiată şi intimă încât Isus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Ioan 10,30 Orice lucrare pe care a făcut-o Isus a fost făcută sub conducerea Tatălui Său. Cuvintele şi acţiunile Sale au fost făcute toate sub contro- lul Tatălui. Isus a accentuat aceasta atunci când a spus:

„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” Ioan 14,10. Cum a obţinut Isus o atât de strânsă identificare cu Tatăl Său? Aceasta s-a făcut printr-o comuniune zilnică cu Tatăl. De la această comuniune specială cu Tatăl Său, Isus Se întorcea pregătit ca să facă lucrarea pentru care venise pe pământ. El a fost astfel împuternicit ca să fie victorios asupra lui Satana şi să-l înfrângă complet:

„Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de primprejur.” Luca 4,14. Programul de rugăciune din timpul celor 40 de^zile la care te-ai hotărât să participi este destinat să facă acelaş lucru pentru tine. În

43

timpul acestor 40 de zile tu vei experimenta împuternicirea necesară pentru a fi victorios asupra lui satana şi deasemenea pentru a fi un martor al lui Hristos prin care El să lucreze pentru alţii. Condu-ne Doamne, spre umilinţă. Pune în inimile noastre o dorinţă puternică de a fi oameni ai rugăciunii şi de a ne întoarce de la căile noastre rele. Ascultă rugăciunea noastră, şi vindecă-ne de recăderile noastre în păcat.

Meditaţie personală şi discuţie

1. De ce anume tind creştinii să depindă mai mult decât de rugă- ciune?

2. Ce fel de viaţă de rugăciune a avut Isus? Cum a descris Isus relaţia Sa intimă cu Tatăl Său?

3. Ce fel de viaţă de rugăciune crezi că doreşte Isus ca să ai? Cum va influenţa Spiritul Sfânt viaţa noastră de rugăciune?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să continue lucrarea pentru fiecare dintre voi prin Spiritul Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să vă dea o mai mare dorinţă de rugăciune.

3. pentru persoanele de pe listele voastre.

Introduceţi următorul verset în rugăciunea voastră: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” 2 Cronici 7,14

Recapitulare Ziua 9 Un Spirit care dă dorinţa de rugăciune

Rezultate ale botezului cu Spiritul Sfânt:

o

O dorinţă interioară, adâncă pentru a ne ruga mai mult.

o

Dacă vrem, putem să ignorăm această dorinţă

44

o

Totuşi, dacă ne predăm acestei dorinţe,

vom experimenta lucrările adânci ale lui Dumnezeu şi plinătatea lui Hristos în vieţile noastre

vom experimenta puterea Sa eliberatoare asupra lucrărilor lui Satana cu care el încearcă să influenţeze viaţa noastră.

vom vedea puterea lui Dumnezeu manifestată prin noi pentru eliberarea altora.

o

Uneori crizele din viaţa noastră ne-au determinat să facem eforturi ca să ne luăm timp pentru rugăciune, dar aceasta nu a durat mult timp.

o

Noi am devenit foarte mulţumiţi de felul cum ne rezolvăm proble- mele şi am învăţat să depindem de propriile noastre eforturi în lu- crarea pentru Dumnezeu.

o

Când suntem însă botezaţi cu Duhul Sfânt şi intrăm în relaţia de rugăciune pe care Dumnezeu o doreşte de la noi, vom experimenta o binecuvântare cu totul neaşteptată şi doar atunci planurile noastre vor fi planurile lui Dumnezeu şi lucrările noastre vor fi lucrările Sale.

o

Isus a avut o astfel de relaţie intensă şi adâncă cu Tatăl Său, încât a putut spune: „Eu şi Tatăl una suntem.” Ioan 10,30

o

Toate amănuntele din viaţa lui Isus (învăţăturile şi lucrările Sale) au fost făcute sub conducerea Tatălui.

o

Această identificare a lui Isus cu Tatăl a fost realizată printr-o co- muniune zilnică cu Tatăl. În felul acesta El a fost împuternicit ca să devină victorios asupra lui satana. Programul acestor 40 de zile este destinat să facă acelaş lucru pentru tine.

Ziua 10 Exemplul de rugăciune al lui Isus şi al ucenicilor

Noi Îl putem vedea de multe ori pe Isus adâncit în rugăciune în timpul lucrării Sale pe pământ. După învăţarea marilor mulţimi şi vin- decarea bolilor lor, ni se spune următoarele cuvinte despre Isus:

„Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” Luca 5,16 Luca ne raportează deasemenea ce a făcut Isus mai înainte de a chema pe cei doisprezece ucenici: „ În zilele acelea, Isus S-a dus în

45

munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales

dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume:

6,12.13

Isus S-a rugat pe Muntele Schimbării La Faţă. (Luca 9,29). El a fost deasemenea dus de Duhul Sfânt în pustie ca să petreacă acolo un timp mai îndelungat de comuniune cu Tatăl Său ceresc. În felul acesta El a răspuns nevoii pe care o simţea adânc în interiorul Său de a Se ruga. Ocupând poziţia omului, El ştia că numai prin astfel de timpuri de rugăciune avea să fie într-adevăr una cu Tatăl şi împuternicit să facă lucrarea pentru care venise să o facă. Isus Şi-a obţinut victoriile asupra lucrărilor satanei în timpurile petrecute în comuniune şi rugăciune cu Tatăl Său. Este adevărat că atunci când citim despre felul cum Isus a înfruntat pe Satan în vieţile bărbaţilor şi femeilor şi în natură - în forma posesiunii demonice, a bolilor, morţii, furtunii, etc. - noi nu-L vedem în acele momente adâncit în rugăciune către Tatăl ca să primească puterea de a elibera sau salva pentru că El deja primise acea putere în acele timpuri de comuniune intimă cu Tatăl. Când L-a înfruntat pe satan în lucrările lui, Isus Şi-a rostit în mod simplu cuvintele în puterea şi autoritatea Tatălui, şi astfel puterea lui satan a fost zdrobită. Cuvântul lui Hristos scotea demonii din oameni, vindeca pe cei bolnavi, învia pe morţi şi potolea furtuna. Lecţia pentru noi este foarte clară. Hristos a menţinut unitatea Sa cu Tatăl şi a primit puterea Lui asupra inamicului, în timpul pe care l-a petrecut în comuniunea Sa intimă cu Tatăl. El Se întorcea de la acele timpuri de rugăciune având cu El prezenţa Tatălui. Isus a fost continuu conştient de prezenţa Tatălui cu El şi a menţinut această conştienţă şi unitate foarte reală cu Tatăl de-alungul întregei Sale vieţi. Ori de câte ori a avut o confruntare cu satan, El a fost pregătit să reziste provocării şi să obţină victoria, ca rezultat al vieţii Sale de rugăciune. Exemplul vieţii de rugăciune al lui Hristos nu a fost pierdut din vedere de către ucenicii Săi. Rugăciunea a fost deasemenea partea cen- trală a lucrării lor. Când creşterea bisericii a început să pretindă din ce în ce mai mult timp din partea ucenicilor, a fost ales un grup de diaconi care „să slujească la mese. Şi ucenicii au vorbit astfel despre priorită- ţile lor: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Fapte 6,4

Luca

46

Membrii primei biserici au fost bărbaţi şi femei ai rugăciunii. Iată ce se spune despre ei: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” Fapte 2,42 Aceşti primi credincioşi s-au rugat în templu, în casele lor şi afară în natură. „În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.” Fapte 16,13 Toţi apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii. Pavel a spus că el se ruga „zi şi noaptepentru cei credincioşi: „Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.” 1 Tes. 3,10 Ca urmare a faptului că apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii, ei au fost în Domnul oameni ai puterii. Primii creştini au fost deasemenea bărbaţi şi femei ai rugăciunii şi în felul acesta Dumnezeu a putut să facă prin ei multe miracole. Şi pentru că Isus le-a trimis Spiritul Sfânt, evan- ghelia a putut fi vestită cu mare putere în lumea de atunci. „negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit- o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.” Coloseni 1,23 Dumnezeu cheamă pe fiecare creştin să devină un puternic luptător în rugăciune.

Meditaţie personală şi discuţie

1. De ce a petrecut Isus atât de mult timp în rugăciune?

2. Cum a afectat pe ucenici exemplul lui Isus în ceea ce priveşte rugăciunea?

3. Ce fel de viaţă de rugăciune au avut primii membri ai bisericii creştine?

4. Cum doreşti să se schimbe viaţa ta de rugăciune?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

a. pentru ca Dumnezeu să continue să vă conducă pe fiecare dintre voi prin Spiritul Său.

47

b. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să deveniţi luptători în rugăciune aşa cum au fost Isus şi ucenicii Săi.

c. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

Includeţi în rugăciunea voastră acest verset: „Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.” Psalmul

119,27

Ajută-mă Doamne, să înţeleg învăţăturile Tale, şi să-mi iau în mod constant timp liniştit ca să meditez şi să comunic cu Tine prin rugăciune.

Recapitulare ziua 10 Exemplul de rugăciune al lui Isus şi al ucenicilor

Noi îl putem vedea de multe ori pe Isus adâncit în rugăciune în timpul lucrării Sale pe pământ. După învăţarea marilor mulţimi şi vindecarea bolilor lor, ni se spune că El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga acolo.

Mai înainte de a chema pe ucenici, El a urcat pe munte ca să se roage acolo.

El S-a rugat deasemenea pe Muntele schimbării la faţă.

Isus a fost deasemenea dus de Duhul în pustie pentru un timp de rugăciune mai îndelungat.

Ocupând poziţia omului, El ştia că numai prin astfel de timpuri de rugăciune avea să fie într-adevăr una cu Tatăl şi împuternicit să facă lucrarea pentru care venise să o facă.

Isus Şi-a obţinut victoriile asupra lucrărilor satanei în timpurile petrecute în comuniune şi rugăciune cu Tatăl Său.

Este adevărat că atunci când citim despre felul cum Isus a înfruntat pe Satan în vieţile bărbaţilor şi femeilor şi în natură - în forma posesiunii demonice, a bolilor, morţii, furtunii, etc. - noi nu-L vedem în acele momente adâncit în rugăciune către Tatăl ca să primească puterea de a elibera sau salva pentru că El deja primise acea putere în acele timpuri de comuniune intimă cu Tatăl.

Rugăciunea a fost deasemenea partea centrală a lucrării ucenicilor.

48

Toţi apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii. De exemplu

cei

Pavel

credincioşi.

a spus

el

se

ruga „zi

şi

noapte” pentru

Ca urmare a faptului că apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii, ei au fost în Domnmul oameni ai puterii.

Primii creştini au fost deasemenea bărbaţi şi femei ai rugăciunii şi în felul acesta Dumnezeu a putut să facă prin ei multe miracole. Şi pentru că Isus le-a trimis Spiritul Sfânt, evanghelia a putut fi vestită cu mare putere în lumea de atunci.

Dumnezeu cheamă pe fiecare creştin să devină un puternic luptător în rugăciune.

Ziua 11 De ce este necesară rugăciunea?

Chiar dacă cei mai mulţi creştini cred că rugăciunea este importantă, sunt totuşi mulţi care nu înţeleg de ce ea este necesară. Sunt mulţi care întreabă în felul următor: Dacă Dumnezeu este suveran şi în stare să facă tot ceea ce doreşte, atunci de ce trebuie să ne rugăm pentru ceea ce El deja doreşte şi plănuieşte să facă? Unii gândesc că rugăciu- nea este în primul rând pentru beneficiul nostru, cu toate că Dumnezeu face ceea ce doreşte, indiferent dacă noi ne rugăm sau nu. Poate aţi auzit această idee foarte populară şi anume că este un „privilegiusă ne rugăm, dar că totuşi rugăciunea nu este necesară pentru că Dumnezeu îşi împlineşte oricum voinţa Sa pe pământ. Realitatea este însă faptul că este foarte necesar pentru copiii lui Dumnezeu să se roage. Dacă nu ar fi aşa de ce ne-ar mai fi spus Isus să ne rugăm „facă-se voia Ta.”? „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” Matei 6,9.10 Dacă cei credincioşi nu se roagă, dorinţele lui Dumnezeu nu se vor împlini pe acest pământ. Cartea Genezei raportează crearea acestei lumi şi a omenirii de pe ea:

„Apoi Dumnezeu a zis: ”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările

49

cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Gen. 1,26.27. Cuvintele ebraice traduse aici „asemănareaşi „chipulne arată că Dumnezeu a creiat pe oameni asemenea Lui în multe privinţe. Şi Dumnezeu a mai făcut ceva atunci când a creat pe om. Ni se spune în versetele de mai sus că Dumnezeu a dat omului stăpânire peste această lume. Cuvântul ebraic tradus aici „stăpânire” înseamnă „a con- duce”, sau „a stăpâni” peste. Adam, ca reprezentant al lui Dumnezeu, urma să fie domnitorul sau stăpânitorul acestei lumi:

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi să o păzească.” Gen. 2,15 Responsabilitatea lui Adam de a „păzigrădina Edenului sau pământul, pentru că el avea stăpânire peste întreg pământul, însemna că el trebuia să-l ocrotească de orice lucru care i-ar fi adus stricăciune. Adam urma să fie reprzentantul lui Dumnezeu investit cu autoritate divină. El urma să fie gardianul sau paznicul pământului. „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” Ps.8,5 Privind la originalul ebraic al cuvintelor traduse aici „slavăşi „cinste” aflăm că omului i s-a dat o autoritate asemănătoare cu aceea a unui rege care domneşte. Este deci evident că la creaţie pământul a fost pus sub autoritatea lui Adam. Tot ce se întâmpla pe pământ depindea de Adam.

Rugăciunea este necesară pentru că Dumnezeu a intenţionat de la început să lucreze la îndeplinirea voinţei Sale pe pământ prin oameni, iar nu independent faţă de ei. Dumnezeu lucrează prin rugăciunile poporului Său. Când Dumnezeu doreşte să facă ceva pe acest pământ, El uneori invită oamenii să participe cu rugăciunile lor la realizarea mântuirii în vieţile altora. Multe exemple se găsesc în această privinţă atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Noi trebuie să cerem ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ (Mat. 6,10). Şi trebuie deasemenea să cerem lui Dumnezeu să ne dea „astăzi” pâinea cea de toate zilele, (vers. 11) Când Isus a văzut marea nevoie a mulţimilor, El a cerut ucenicilor Săi să adreseze Tatălui ceresc următoarea cerere:

50

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Mat. 9,36-38. Deşi Domnul doreşte să trimită lucrători care să participe la strângerea recoltei spirituale de pe acest pământ, este totuşi necesar ca cei credincioşi să ceară lui Dumnezeu să facă aceasta.

Deasemenea, Pavel a cerut credincioşilor să se roage pentru înaintarea vestirii evangheliei: „Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi.” - 2 Tes. 3,1 Deşi toate lucrurile enumerate mai sus reprezintă voinţa lui Dumnezeu, este totuşi necesar ca omul să se roage pentru ele pentru că rugăciunea deblochează puterea lui Dumnezeu ca să ducă la bun sfârşit voinţa Sa pe acest pământ. Nu uitaţi că încă de la început Dumnezeu a plănuit să lucreze prin oameni, iar nu independent de noi. Rugăciunile noastre sunt esenţiale pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se realizeze în vieţile noastre precum şi în vieţile celor pentru care noi ne rugăm. Nu trebuie să uităm însă că marea luptă dintre Hristos şi satana continuă să se desfăşoare pe pământ. Cartea lui Iov ne dă o secvenţă din această luptă de veacuri şi ne arată că satana a provocat pe Dumnezeu în faţa reprezentanţilor universului (Adamii de pe celelalte planete locuite). Satana venise acolo să reprezinte planeta noastră în locul lui Adam. El susţinea că legea lui Dumnezeu nu poate fi ţinută. Deci dacă există vreun om care ţine legea Ta, aratămi-l şi mie. La această provocare Dumnezeu răspunde: Ai văzut pe robul

provoacă pe Dumnezeu în faţa reprezentanţilor universului şi-L acuză

meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ

(Iov 1,8). Atunci satana

că îl forţează pe Iov să-I fie loial

Dumnezeu nu poate interveni în viaţa păcătoşilor care refuză să ceară ajutorul Său pentru mântuire. El nu poate forţa voinţa lor. Deci dacă ai un membru de familie sau un prieten care vrei să fie mântuit, roagă-te stăruitor pentru mântuirea lui, chiar dacă el însuş nu se roagă. Rugăciunile tale vor debloca astfel calea lui Dumnezeu spre inima lui; rugăciunile tale vor da dreptul lui Dumnezeu să intervină în viaţa lui, nu pentru a-i forţa voinţa, ci pentru a-i vorbi prin conştiinţă sau pentru a-l trece prin anumite situaţii care-l vor face să caute pe

Acum înţelegem mai uşor de ce

51

Dumnezeu şi mântuirea Sa. Aşadar rugăciunea este foarte necesară pentru că dă dreptul lui Dumnezeu să intervină în viaţa oamenilor cu scopul de a-i mântui.

Meditaţie personală şi discuţie

1.

Deoarece Dumnezeu este „Dumnezeu” şi are putere să facă orice doreşte, oare nu va aduce El la bun sfârşit voinţa Sa pe pământ, indiferent dacă noi ne rugăm sau nu? De ce da, sau de ce nu?

2.

Ce responsabilitate a avut Adam în ceea ce priveşte împlinirea voin- ţei lui Dumnezeu pe pământ?

3.

Este rugăciunea necesară, sau ea este doar un privilegiu? De ce?

4.

Cum crezi că se simte satana când îţi iei timp de rugăciune şi comu- niune cu Dumnezeu?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

- pentru ca Dumnezeu să continue să lucreze cu Spiritul Sfânt prin voi.

- pentru ca Dumnezeu să vă dea o clară înţelegere în ceea ce priveşte necesitatea rugăciunii.

- pentru persoanele de pe listele voastre.

Introduceţi versetul următor în rugăciunea voastră: „Depărtează- mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!” Ps. 119,29.

Recapitulare ziua 11 De ce este necesară rugăciunea?

o

Mulţi nu înţeleg de ce este necesară rugăciunea.

o

În realitate însă ea este foarte necesară pentru că Isus ne-a învă- ţat să ne rugăm „facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Dacă credinioşii nu se roagă, dorinţele lui Dumnezeu nu se vor împlini pe acest pământ.

o

În acest studiu noi am învăţat că pământul a fost pus sub auto-

52

ritatea lui Adam. Tot ce se întâmpla pe pământ depindea astfel de Adam. Deci rugăciunea este necesară pentru că Dumnezeu a intenţionat de la început să aducă la îndeplinire voinţa Sa pe pământ prin oameni, şi nu independent faţă de ei. Oare nu acesta este motivul pentru care El a zis că nu face nimic important pe pământ fără să descopere planul Său servilor Săi prooroci? Amos 3,7.

o

Dumnezeu lucrează prin rugăciunile poporului Său. Când El do- reşte să facă ceva pe acest pământ, El invită uneori pe oameni să participe cu rugăciunile lor la realizarea mântuirii în vieţile alto- ra. De aceea noi trebuie să cerem ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ. De exemplu trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să scoată secerători care să lucreze pe ogorul evangheliei. Voia lui Dumnezeu este să fie acolo câţi mai mulţi lucrători, dar pen- tru a se îndeplini această dorinţă a Sa, El are nevoie de rugăciu- nile noastre.

o

Având în vedere marea luptă dintre Hristos şi satana, rugăciunile noastre sunt esenţiale pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se reali- zeze în vieţile noastre precum şi în vieţile celor pentru care noi ne rugăm.

Ziua 12 Rugăciunea şi Spiritul

Fiecare creştin este implicat în lupta cu inamicul său şi în aceas- tă luptă sunt în joc consecinţe veşnice. Această bătălie este tot atât de reală ca şi orice altă luptă ce a avut loc vreodată între naţiunile de pe acest pământ. Ea are loc între împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia întu- nericului. Pavel descrie această bătălie ca pe o luptă corp la corp care are loc în viaţa noastră într-un mod foarte personal. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împo- triva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întune- ricului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Efes. 6,12 Apoi Pavel descrie armura lui Dumnezeu pe care creştinul tre- buie să o îmbrace în vederea victoriei. El îşi încheie în felul următor descrierea acestei bătălii precum şi acţiunile noastre de apărare sau

53

ofensivă împotriva inamicului: „Faceţi în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efes. 6,18 Observaţi aici că Pavel ne porunceşte să ne rugăm „în toată vre- mea”. Fiecare dintre noi trebuie să devină o persoană dominată de rugă- ciunea de mijlocire, rugându-ne în mod consecvent şi persistent. Apoi el adaugă: „prin Duhul”. Deci dacă dorim să obţinem victoria asupra inamicului, trebuie să observăm aici că rugăciunea „prin Duhul” este tot la fel de importantă ca şi îmbrăcarea întregei armuri a lui Dumnezeu. Întrebarea care se naşte acum în mintea noastră este aceasta: Ce înseamnă să te rogi „prin Duhul? O definiţie scurtă a acestui fel de rugăciune este că noi ne rugăm prin Duhul atunci când rugăciunile noastre sunt sugerate sau inspirate de Spiritul Sfânt. Noi trebuie să fim conduşi de Spiritul Sfânt atunci când ne alegem timpurile de rugăciune precum şi subiectul pentru care să ne rugăm. Spiritul Sfânt trebuie să fie Ghidul nostru în orice aspect al vieţii noastre de rugăciune. Când ne rugăm „prinDuhul Sfânt, rugăciunile noastre vor fi însoţite de puterea Spiritului. În cazul acesta rugăciunile noastre vor fi eficace şi vor aduce rezultate puternice. De aici putem vedea că pentru a ne ruga „prinDuhul, noi trebuie să fim botezaţi cu Spiritul Sfânt. Ellen White descrie în felul următor ce înseamnă să te rogi „prin Duhul”: „Toate rugăciunile sincere sunt inspirate de Duhul şi asemenea rugăciuni sunt plăcute lui Dumnezeu.HLL. 189 engl. Pavel a scris: „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noas- tră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” Rom. 8,26.27 Referitor la declaraţia lui Pavel din Romani 8,26.27 Ellen White a spus: „Noi nu trebuie numai să ne rugăm în numele Domnului Hris- tos, ci şi prin inspiraţia Duhului Sfânt. Aceasta explică ceea ce trebuie să înţelegem când se spune că Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.Romani 8,26. Lui Dumnezeu îi place să răspundă la aseme- nea rugăciuni. Când cu căldură şi stăruinţă înălţăm o rugăciune în numele Domnului Hristos, în chiar această stăruinţă se află garanţia din partea lui Dumnezeu că El este gata să răspundă la rugăciunea noastră ”nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” Efeseni 3,20.”

54

Parabole 147 engl. Spiritul Sfânt este Cel care ne cheamă la rugăciune. El ne va arăta o nevoie importantă pentru care trebuie să ne rugăm deoarece Dumnezeu doreşte să înceapă să acţioneze în întâmpinarea acelei nevoi. Noi citim despre o astfel de experienţă când lsus S-a rugat pentru Petru:

„Domnul a zis: ”Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Luca

22,31.32

Spiritul Sfânt a convins pe Hristos să se roage pentru Petru - şi chiar a descoperit faptul că planul de atac al lui satana a fost conceput împotriva lui Petru. Îndată ce Hristos a luat cunoştinţă de acest lucru, El a început să Se roage pentru Petru. Spiritul Sfânt va face acelaş lucru prin noi; El va aduce în min- tea noastră pe cineva pentru care trebuie să ne rugăm. Uneori se poate că ne va descoperi şi nouă motivul pentru care trebuie să ne rugăm pentru cineva, dar chiar dacă nu ne va descoperi aceasta, noi trebuie să ascultăm de îndemnul Său şi să mijlocim pentru acea persoană. Lucrul important pentru noi este ca noi să răspundem pozitiv la îndemnul Spiritului de a ne ruga. Dorim să gustăm îndurarea Ta, Doamne şi de aceea condu-ne la decizia de a ne mărturisi păcatele noastre. Adu-ne la deplina bucu- rie pe care o putem experimenta pe deplin în părtăşia cu Tine atunci când ne rugăm prin Duhul Sfânt.

Meditaţie personală şi discuţie

1.

Descriind lupta noastră spirituală cu satana, ce a spus Pavel despre rugăciune?

2.

Cum a explicat Ellen White ce înseamnă să ne rugăm prin Duhul?

3.

Povesteşte o ocazie când Duhul Sfânt te-a convins să te rogi pentru cineva?

4.

Doreşti să fii un creştin care se roagă prin Duhul? Ce paşi poţi face pentru ca aceasta să devină o realitate în viaţa ta?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

55

o Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

1. pentru ca Dumnezeu să vă convingă prin Spiritul Sfânt ce trebuie să faceţi.

2. pentru ca Dumnezeu să conducă rugăciunile voastre prin Duhul Sfânt.

3. pentru persoanele de pe lista voastră.

Includeţi acest verset în rugăciunea voastră: „Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.” Ps. 90,14

Recapitulare Ziua 12 Rugăciunea şi Spiritul

o

Noi toţi suntem implicaţi în lupta cu satana şi în această luptă sunt în joc consecinţe veşnice.

o

Pavel descrie armura lui Dumnezeu pe care creştinul trebuie să o îmbrace în vederea victoriei şi apoi încheie referirile sale la armură prin cuvintele: „Faceţi în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugă- ciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efes. 6,18

o

Versetul acesta este foarte bogat în idei:

Rugăciunea este pusă în continuarea descrierii armurei spirituale, ca şi când ea face parte integrantă din armură.

Se ştie de către toţi că rugăciunea este respiraţia sufletului. Imaginaţi-vă un soldat care deşi este îmbrăcat cu toată armura, dar totuşi, el gâfâie pentru că, dintr-un motiv sau altul, respiraţia lui este împiedicată în timpul luptei. El va fi înfrânt cu sigu- ranţă.

Observaţi că rugăciunea este o poruncă a lui Dumnezeu pentru că atunci când Pavel a scris-o, el a fost inspirat de Duhul Sfânt.

Rugăciunea trebuie făcută în toată vremea (continuitate, neîn- cetat).

Rugăciunea trebuie făcută prin Duhul. Deci dacă dorim să obţi- nem victoria asupra inamicului, trebuie să observăm aici că rugăciunea „prin Duhul” este tot la fel de importantă ca şi îmbrăcarea întregii armuri a lui Dumnezeu.

56

Rugăciunea noastră trebuie să cuprindă toate aspectele ei. Sunt tot felul de rugăciuni şi cereri”, inclusiv ”rugăciunea pentru toţi sfinţii”.

Trebuie să veghem cu toată stăruinţaca să aplicăm în rugă- ciunea noastră toate aceste puncte.

o

Noi ne rugăm prin Duhul atunci când rugăciunile noastre sunt sugerate sau inspirate de Spiritul Sfânt. Noi trebuie să fim conduşi de Spiritul Sfânt atunci când ne alegem timpurile de rugăciune precum şi subiectul pentru care să ne rugăm. Spiritul Sfânt trebuie să fie Ghidul nostru în orice aspect al vieţii noastre de rugăciune. Când ne rugam „prin” Duhul Sfânt, rugăciunile noastre vor fi însoţite de puterea Spiritului. În cazul acesta rugăciunile noastre vor fi eficace şi vor aduce rezultate puternice. De aici putem vedea că pentru a ne ruga „prin” Duhul, noi trebuie să fim botezaţi cu Spiritul Sfânt.

o

Spiritul Sfânt este Cel care ne cheamă la rugăciune. El ne va arăta o nevoie importantă pentru care trebuie să ne rugăm deoarece Dumnezeu doreşte să înceapă să acţioneze în întâmpinarea acelei nevoi. De exemplu Spiritul Sfânt a convins pe Isus că trebuie să se roage pentru Petru. Luca 22,31.32.

o

Spiritul Sfânt va aduce în mintea noastră pe cineva pentru care trebuie să ne rugăm. Uneori se poate că ne va descoperi şi nouă motivul pentru care trebuie să ne rugăm pentru cineva, dar chiar dacă nu ne va descoperi aceasta, noi trebuie să ascultăm de îndemnul Său şi să mijlocim pentru acea persoană. Lucrul important pentru noi este ca să răspundem pozitiv la îndemnul Spiritului de a ne ruga.

Ziua 13 Rugăciune unită făcută prin Duhul Sfânt

Creştinii care se unesc în rugăciune pentru un scop specific au înţeles de-alungul timpului că aceasta este o parte esenţială a vieţii de creştin. Altă dată eu am gândit că rugăciunea unită se referă la doi sau mai mulţi creştini care se adună împreună ca să se roage şi acolo fiecare se roagă pentru tot ceea ce îi trece prin minte. În acest caz fiecare rugăciune va avea unele elemente comune dar şi un număr de cereri

57

care variază în rugăciunea fiecărui participant. Aceasta însă nu este definiţia biblică a rugăciunii unite a creştinilor care se roagă împreună. Nu, ci adevărata rugăciune unită este rugăciunea înălţată de doi sau mai mulţi credincioşi care cer în rugăciune acelaş lucru, sau se roagă pentru acelaş subiect. În felul acesta ei sunt uniţi în dorinţă, scop şi cerere. Ei se roagă împreună în acelaş loc şi timp şi pentru acelaş lucru sau acelaş subiect. Şi dacă ei nu se pot întâlni în acelaş loc ca să se roage, atunci ei se roagă în acelaş timp dar concentrându-se asupra aceluiaş subiect, sau ei pot să se roage în felul acesta prin telefon. Totuşi, atunci când este posibil să se întâlnească în acelaş loc ca să se roage, aceasta este mult mai întăritor pentru fiecare participant. În vieţile noastre personale rugăciunea unită cu alţi credincioşi are o mai puternică forţă contra lui satana. De aceea Iacov ne sfătuieşte să ne unim împreună ca să ne rugăm pentru cei bolnavi sau să ne rugăm unul pentru altul: ”Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prez- biterii Bisericii, şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untde- lemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui nepri- hănit.” Iacov 5,14-16 De fapt este necesar pentru cei care vor să fie pregătiţi pentru revenirea lui Isus, să practice adevărata rugăciune unită în care se roagă unul pentru altul. Noi nu am fost creaţi ca să rezistăm singuri în bătălia noastră cu Satana. Pentru o victorie completă asupra inamicului, noi avem nevoie să ne rugăm unii pentru alţii. Rugăciunea unită este deasemenea necesară pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Satana se va împotrivi oricărei mişcări de înaintare a lucrării lui Dumnezeu. Rugăciunea unită va creşte în mod semnificativ puterea lui Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Vechiul Testament are numeroase referiri la credincioşi care s-au unit în rugăciune. De pildă Eclesiastul oferă o lecţie semnificativă cu privire la importanţa de a ne uni unii cu alţii în bătălia contra inamicului nostru, adică împotriva lui satana: Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” Ecl. 4,12 Deasemenea Leviticul ne spune: ”Cinci din voi vor urmări o

58

sută şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.” Lev. 26,8 Dacă încercăm să rezistăm singuri în bătălia contra lui satana şi a ispitelor sale, noi vom fi mult mai uşor biruiţi. Aşa cum spune Eclesi- astul, unul singur poate fi biruit mai uşor, în timp ce doi se pot apăra mult mai bine şi trei vor fi astfel foarte puternici. De aceea părtăşia cu alţii în rugăciune este importantă şi plină de putere. Isus a arătat importanţa şi chiar necesitatea unirii în părtăşie şi rugăciune a doi sau mai mulţi credincioşi: Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este sus în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 18,19.20 Când doi sau mai mulţi credincioşi se roagă prin Duhul Sfânt, ei pot fi siguri că Dumnezeu va auzi şi va răspunde la rugăciunea lor:

”Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” 1 Ioan

5,14.15

Ajută-mă, o Doamne, să nu mai doresc lucrurile acestei lumi şi întoarce-mi ochii spre Tine. Restaurează viaţa mea spirituală şi ajută-mă să mă unesc cu alţi credincioşi în special în rugăciune.

Meditaţie personală şi rugăciune

1.

Explică ce se înţelege prin rugăciune unită făcută prin Duhul.

2.

Cum arată Scriptura că rugăciunea unită este mai eficientă decât aceea făcută de un singur creştin.

3.

De ce nu doreşte satana ca noi să ne unim în rugăciune?

4.

Ce poţi face să devii mai implicat în rugăciunea unită cu alţi credincioşi.

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Rugaţi-vă împreună pentru:

a. pentru ca Dumnezeu să vă conducă pe fiecare la rugăciunea făcută ”prin” Duhul Sfânt

b. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să vă uniţi mai des în rugă-

59

ciune cu alţi credincioşi.

c. pentru persoanele de pe lista voastră.

Include în rugăciunea voastră următorul verset: ”Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!” Ps.

119,37

Recapitulare Ziua 13 Rugăciunea unită făcută prin Duhul Sfânt

o

Rugăciunea unită, care este făcută prin Duhul Sfânt, este o parte esenţială a vieţii de creştin.

o

Rugăciunea unită nu este aceea când doi sau mai mulţi credincioşi se întâlnesc şi se roagă pentru ceea ce le trece prin minte în momen- tele când ei se roagă. În acest caz rugăciunile lor vor avea elemente comune dar şi un număr de cereri diferite.

o

Rugăciunea unită este aceea în care cei prezenţi se unesc să ceară acelaş lucru. În felul acesta ei sunt uniţi în dorinţă, scop şi cerere. Ei se roagă în acelaş loc, timp şi pentru acelaş lucru.

o

Este posibil ca ei să se roage fiecare la el acasă, dar în acelaş timp şi pentru acelaş subiect. Deşi ei se pot ruga în felul acesta şi prin telefon, este totuşi mult mai întăritor pentru ei să se roage în acelaş loc.

o

Rugăciunea unită are o putere mai mare împotriva lui satana.

o

Cei care vor să fie pregătiţi pentru a doua venire trebuie să se roage împreună şi unul pentru altul. Noi nu am fost creaţi ca să rezistăm singuri în bătălia noastră cu Satana. De aceea trebuie să ne rugăm unii pentru alţii.

o

Rugăciunea unită este necesară şi pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu. Ea va da posibilitate lui Dumnezeu să-şi manifeste puterea într-un mod semnificativ pentru înaintarea cauzei Sale. în cartea Faptelor citim despre rugăciunea unită în vederea predicării evangheliei cu putere. (FA 4,24.29-31).

o

Dacă încercăm să rezistăm singuri în bătălia contra lui satana şi a ispitelor sale, noi vom fi mult mai uşor biruiţi.

o

Isus a arătat importanţa şi necesitatea rugăciunii unite. Mat. 18,19.20. Şi Iacov deasemenea (5,14-16).

60

o Când doi sau mai mulţi credincioşi se unesc ca să se roage prin Duhul Sfânt, ei pot fi siguri că Dumnezeu va auzi şi va răspunde la rugăciunea lor. 1 Ioan 5,14.15

Ziua 14 Rugăciunea stăruitoare şi Spiritul

Rugăciunea stăruitoare a fost considerată de-alungul secolelor ca fiind o parte esenţială a înaintării împărăţiei lui Dumnezeu pe pă- mânt. Totuşi aceia dintre noi care trăiesc în cultura vestică tind să do- rească răspunsuri sau soluţii imediate la dificultăţile prin care ei trec. Şi de multe ori această atitudine se strecoară chiar şi în viaţa noastră de rugăciune. Foarte adesea noi ne rugăm doar ocazional pentru vreo nevoie pe care o avem, şi nu perseverăm în rugăciune. Adevărul este însă că rugăciunea stăruitoare nu este deloc o opţiune; ea este un imperativ tot la fel cum rugăciunea unită este un imperativ, dacă dorim - ca individ sau ca biserică - să fim victorioşi asupra adversarului nostru. Aceia care sunt gata să întâmpine pe Isus cunosc din experienţă personală ce în- seamnă să stăruiască în rugăciune. Isus a fost familiarizat în mod personal cu necesitatea rugăciunii stăruitoare. De multe ori El petrecea nopţi întregi în rugăciune. Mântui- torul relatează în Luca 18 o istorisire care ilustrează cu claritate adevă- rul că fiecare credincios trebuie să practice rugăciunea stăruitoare. În acea parabolă există două fraze cheie care scot în evidenţă acest lucru. Luca începe parabola cu aceste cuvinte: „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” Luca 18,1. Scopul acestei parabole a fost să ne înveţe că stăruinţa în rugă- ciune este foarte necesară. Luca a cunoscut faptul că Isus a învăţat pe urmaşii Săi că ei trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase, adică să nu înceteze rugăciunea până nu primesc răspunsul. Forma verbului din limba greacă se referă aici la o acţiune continuă. Isus ne învaţă în aceas- tă parabolă că noi trebuie să continuăm a ne ruga cu perseverenţă. Cea de a doua frază care întăreşte importanţa rugăciunii stăruitoare este aceasta: „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?” - v. 7

61

Aici Isus învaţă cu claritate că de multe ori răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre vor veni numai ca un rezultat al strigătelor noastre „zi şi noaptecătre El. Rugăciunea grăbită nu va aduce rezultatele pe care le va aduce cu sine rugăciunea perseverentă. Ellen White a simţit slăbiciunea spirituală din mijlocul poporu- lui lui Dumnezeu din zilele ei şi a întrebat pe îngerul lui Dumnezeu cu privire la cauza acelei slăbiciuni. Şi iată aici răspunsul îngerului:

„L-am întrebat pe înger de ce nu mai era credinţă şi putere în Israel. El a spus: ”Voi daţi drumul prea curând la braţul Domnului. Stă- ruiţi cu cererile voastre înaintea tronului şi prin credinţă puternică, prin- deţi-vă bine de el. Făgăduinţele sunt sigure. Credeţi că primiţi lucrurile pe care le cereţi, şi le veţi avea.Atenţia mi-a fost apoi atrasă asupra lui Ilie. Şi el era supus aceloraşi pasiuni ca şi noi, şi s-a rugat cu hotărâre. Credinţa lui a trecut cu bine încercarea. De şapte ori s-a rugat înaintea Domnului şi, în cele din urmă, norul s-a arătat.Exp. şi Viz. 73 engl. Este un adevăr faptul că mulţi dintre noi „dau drumul prea curând la braţul Domnului.Noi trebuie însă să învăţăm cum să izbutim să petrecem mult timp cu Domnul în rugăciune.

Meditaţie personală şi discuţie

1. Ce înseamnă să perseverezi în rugăciune?

2. Crezi că rugăciunea stăruitoare este o practică uşoară pentru cea mai mare parte a creştinilor din lumea vestică?

3. Ce a spus Isus despre importanţa rugăciunii stăruitoare?

4. Vorbind cu Ellen White, ce a precizat îngerul cu privire la cauza pen- tru care există aşa de puţină putere în biserica lui Dumnezeu din zilele noastre?

Activitate în domeniul rugăciunii

o

Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu devoţional.

o

Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:

- pentru ca Dumnezeu să continue să vă binecuvinteze pe fiecare dintre voi cu Spiritul Său Cel Sfânt.

- pentru ca Dumnezeu să vă conducă să învăţaţi cum să perseveraţi în rugăciune.

- pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

62

Te rog, Doamne, să ne faci în stare să ne rugăm Ţie în mod constant până când ne vei înviora spiritual şi ajută-ne să ne amintim întotdeauna că trebuie să-Ţi mulţumim pentru binecuvântările pe care ni le dai.

Recapitulare ziua 14 Rugăciunea Stăruitoare şi Spiritul Sfânt

o

Rugăciunea stăruitoare este o parte esenţială a înaintării împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

o

Foarte adesea noi ne rugăm doar ocazional pentru vreo nevoie pe care o avem, şi nu perseverăm în rugăciune. Adevărul este însă că rugăciunea stăruitoare nu este deloc o opţiune; ea este un imperativ tot la fel cum rugăciunea unită este un imperativ, dacă dorim ca in- divid sau ca biserică - să fim victorioşi asupra adversarului nostru.

o

Aceia care sunt gata să întâmpine pe Isus cunosc din experienţă per- sonală ce înseamnă să stăruiască în rugăciune.

o

Isus a fost familiarizat în mod personal cu necesitatea rugăciunii stăruitoare. De multe ori El petrecea nopţi întregi în rugăciune.

o

Isus a spus că noi trebuie să ne rugăm „necurmat şi să nu ne lăsăm” Luca 18,1. Conform cu sensul dat aici de construcţia gramaticală din limba greacă, a te ruga „necurmatînseamnă a nu înceta rugă- ciunea până nu primeşti răspunsul.

o

În Luca 18,7 Isus arată că de multe ori răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre vor veni numai ca un rezultat al strigătelor noastre „zi şi noaptecătre El. Rugăciunea grăbită şi sporadică nu va aduce rezultatele pe care le va aduce cu sine rugăciunea perseverentă.

o

„L-am întrebat pe înger de ce nu mai era credinţă şi putere în Israel. El a spus: ”Voi daţi drumul prea curând la braţul Domnului. Stăruiţi cu cererile voastre înaintea tronului şi prin credinţă puternică, prindeţi-vă bine de el. Făgăduinţele sunt sigure. Credeţi că primiţi lucrurile pe care le cereţi, şi le veţi avea.Atenţia mi-a fost apoi atrasă asupra lui Ilie. Şi el era supus aceloraşi pasiuni ca şi noi, şi s-a rugat cu hotărâre. Credinţa lui a trecut cu bine încercarea. De şapte ori s-a rugat înaintea Domnului şi, în cele din urmă, norul s-a arătat.Exp. şi Viz. 73 engl.

63

o Este un adevăr faptul că mulţi dintre noi „dau drumul prea curând la braţul Domnului.Noi trebuie însă să învăţăm cum să izbutim să petrecem mult timp cu Domnul în rugăciune.

Ziua 15 Rugăciunea de mijlocire prin Spiritul Sfânt

Principiul rugăciunii unite şi stăruitoare, ce este făcută prin Duhul Sfânt, şi despre care am studiat zilele trecute, se aplică la orice parte a vieţii creştinului, inclusiv la eforturile noastre de a conduce pe alţii la Hristos. Din studiile devoţionale pe care le-am parcurs împreună până aici reiese cu claritate faptul că rugăciunile noastre sunt necesare pentru salvarea sau mântuirea celor din cercul familiei noastre sau al prietenilor noştri. Rugăciunile noastre liberează calea înaintea lui Dum- nezeu şi-I permite să intervină în vieţile celor pentru care ne rugăm. Pavel sfătuieşte pe creştini să mijlocească pentru toţi oamenii:

„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” 1 Tim. 2,1-3 Noi trebuie să avem întâlniri cu Dumnezeu prin rugăciunea de mijlocire. Rugăciunile noastre pentru cei pierduţi produc întrevederi de împăcare între ei şi Dumnezeu precum şi întâlniri de adio între ei si satan.

Rugăciunea de mijlocire este un element major în lucrarea de împăcare la care fiecare creştin este chemat să se implice: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării. Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” 1 Cor. 5,18.19 În rugăciunea Sa din Ioan 17, Isus prezintă Tatălui o rugăciune de mijlocire pentru ca unitatea să ia loc între Dumnezeu şi cei credin- cioşi: „Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă

64

că Tu M-ai trimis.” Ioan 17,20.21 Acolo Isus se roagă pentru împăcarea completă între Dumnezeu Tatăl şi toţi credincioşii. El însă nu S-a rugat pentru noi acea rugăciune de mijlocire doar acum 2000 de ani în urmă, ci continuă şi astăzi să mijlocească pentru noi: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” Evrei 7,25 Noi citim de-alungul epistolelor lui Pavel despre mijlocirea sa continuă la Dumnezeu pentru cei cărora le scrie: „Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neâncetat în rugăciunile_mele.” Rom. 1,9 „De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.” Efes. 1,15.16 Un alt exemplu din scrierile sale se află la Col. 1,9: „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pen- tru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească.Pavel îi cunoştea bine şi îi iubea profund. Cu siguranţă că el a înţeles necesitatea rugăciunii continue de mijlocire pentru toţi credin- cioşii. Şi el încurajează pe fiecare creştin să facă la fel unul pentru altul:

„Faceţi în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efes. 6,18 Dumnezeu a descoperit necesitatea rugăciunii de mijlocire atunci când Samuel a mustrat pe poporul Israel pentru faptul că ei au cerut să fie ales un împărat care să domnească peste ei: „Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.” 1 Sam. 12,23 Din acest verset învăţăm că noi păcătuim împotriva lui Dumne- zeu atunci când refuzăm să ne rugăm unii pentru alţii. Si este uşor de înţeles de ce această neglijență este un păcat împotriva lui Dumnezeu:

Domnul Isus S-a descoperit uneori în Vechiul Testament sub nume- le de „Îngerul Domnului”. Vezi ca exemplu Exodul 3 unde se spune Îngerul Domnului care S-a descoperit lui Moise în rugul aprins, era „Domnul” (în limba originală este Numele Yahweh (YHWH) -

65

în pronunţia veche IEHOVA, despre care Moise spune în Ex. 3 că era „Dumnezeu”). Isus a pretins că El era „EU SUNT” din Ex. 3,14 şi ca urmare iudeii au vrut să-L ucidă cu pietre (Ioan 8,58.59;

10,33).

În jurul fiecărui om se duce o luptă titanică pentru salvarea sau pierderea lui. Şi contra celor care nu trec de partea Domnului în lupta pentru salvarea altora, Isus rosteşte blestemul spus împotriva cetăţii Meroza: „Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.” Jud. 5,23

Nepăsare faţă de pierzarea altora. În cazul acesta arătăm nepăsare nu numai pentru soarta veşnică a celor pierduţi, ci chiar şi în ceea ce priveşte suferinţele şi moartea lui Isus pentru ei.

În timp ce Isus şi-a dat viaţa pentru ei, noi dăm pe faţă atitudinea lui

Isus ne-a învăţat să ne rugăm „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ, dar această atitudine de nepăsare faţă de cei pierduţi este o atitudine împotriva voinţei lui Dumnezeu, care doreşte să mântuiască pe toţi oamenii. Un guvernator a fost acuzat de înaltă trădare faţă de împărat şi a fost condamnat la moarte. Familia şi prietenii au mijlocit pentru el cerând împăratului graţierea sa. Împăratul a scris un ordin de graţiere care trebuia trimis urgent la închisoarea respectivă pentru a anula sentinţa. Ordinul de graţiere a ajuns însă în mâna celui mai înverşunat duşman al guvernatorului şi acesta nu l-a mai transmis unde trebuia să ajungă. Sentiţa a fost

astfel executată în ciuda iertării împăratului. Ei bine, Dumnezeu a dat bisericii Sale ordinul de graţiere pentru toţi oamenii care se pocăiesc şi cred în Isus. Tu ai în mână ordinul de graţiere al fratelui

Tot cerul se întreabă acum şi

urmăreşte cu atenţie ce faci tu cu acel oridin de graţiere Ellen White a încurajat cu aceste cuvinte practicarea rugăciunii de mijlocire: „Deşi Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti, El onorează totuşi cu prezenţa Sa adunările poporului Său. El a promis că atunci când ei se adună ca să-L caute, să-şi recunoască păcatele şi să se roage unul pentru altul, va fi şi El prezent în mijlocul lor prin Spiritul Lui cel Sfânt. Dar aceia care se adună să se închine lui Dumnezeu trebuie să lase la o parte orice lucru rău. Dacă ei nu se

66

Cain: „Ce, sunt eu păzitorul fratelui meu?

tău, al fiului tău sau al vecinului tău

închină Lui în „spirit şi adevărşi în frumuseţea sfinţeniei, strângerea lor laolaltă nu va fi de nici un folos.RH. Nov. 30, 1905. Atunci cînd creştinii experimentează zilnic umplerea cu Duhul Sfânt, Dumnezeu îi conduce în viaţa lor la rugăciunea de mijlocire. El va aduce în mintea lor persoanele pentru care ei trebuie să se roage şi adesea chiar şi pentru ce nevoi din viaţa lor să se roage. De aici putem vedea cu claritate de ce satana va face orice efort posibil ca să ne facă să credem că nu este esenţial sau important ca să ne rugăm