Sonet I

Mihai Eminescu

Afar-i toamn, frunz-mprtiat,

Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri;

i tu citeti scrisori din roase plicuri

i ntr-un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat;

Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat,

S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din je pe gnduri,

Visez la basmul vechi al znei Dochii;

n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

Deodat-aud fonirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri...

Iar mini subiri i reci mi-acopr ochii.